Credincios in Cristos

Ca oameni-Dumnezeu, trăim în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine

02/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Împărăția lui Dumnezeu nu este doar domeniul vieții divine și al stăpânirii divine, ci și domeniul speciei divine, în care se află toate lucrurile divine; trebuie să trăim în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine în viața noastră de zi cu zi. Amin!

Trebuie să ne dăm seama că nu suntem doar păcătoși răscumpărați, mântuiți prin har; suntem astfel de oameni, dar suntem și mai mult oameni-Dumnezeu, cei născuți din Dumnezeu cu viața și natura Sa de a trăi în împărăția lui Dumnezeu. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat și am analizat cu rugăciune subectul împărăției lui Dumnezeu ca domeniu al vieții divine și al speciei divine. Împărăția lui Dumnezeu nu este doar stăpânirea și domnia lui Dumnezeu; este aceasta, ci este și mai mult domeniul vieții divine.

Intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin regenerare; numai prin regenerare putem intra în domeniul vieții divine. Unica cale de a intra în împărăția lui Dumnezeu este să-L primim pe Dumnezeu ca viață și să ne naștem din nou cu viața Sa.

Indiferent cât de buni am fi în viața noastră, cât de morală este conduita noastră și cât de etici suntem, nu putem intra în împărăția lui Dumnezeu decât dacă suntem născuți din Dumnezeu. Când intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin regenerare, obținem viața divină; această viață are un simț particular, un simțământ, o conștiință, pe care o putem numi simțul vieții.

Trăim viața creștină conform simțului vieții. Acest simț ne dă un simțământ atât al vieții, cât și al morții; avem simțământul vieții și al păcii atunci când suntem în duhul nostru, dar când trăim în viața naturală sau în carne, avem un simț al morții.

Acesta este ceea ce ne călăuzește și ne guvernează în viața noastră creștină – simțul vieții și al păcii și simțul morții pe partea negativă. Pe măsură ce ne trăim viața creștină, trebuie să trăim în duhul contopit, astfel încât să putem rămâne în unirea organică cu Domnul. În această uniune organică cu El, avem conștiența vieții divine.

Dar când trăim în omul natural și doar ne exprimăm sinele, nu avem conștiența vieții. Fie ca noi să fim cei care cresc în viața divină zi de zi, permițându-I Domnului să Se răspândească în noi.

Pe măsură ce elementul lui Dumnezeu crește în noi, împărăția lui Dumnezeu se răspândește în noi. În același timp, elementul natural scade, căci are loc zdrobirea omului exterior.

Pe partea negativă, există zdrobirea omului exterior, zdrobirea vieții naturale și supunerea fiecărei părți a sufletului. Pe partea pozitivă, există creșterea elementului lui Dumnezeu. În acest fel, împărăția lui Dumnezeu vine în noi.

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul speciei divine: suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi oameni-Dumnezeu!

Trebuie să ne dăm seama că, în calitate de credincioși în Cristos, ne-am născut din Dumnezeu pentru a fi copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12-13). Aceasta înseamnă că, așa cum ne-am născut din părinții noștri umani pentru a fi ființe umane, tot așa ne-am născut din Dumnezeu pentru a fi oameni-Dumnezeu.

Prin nașterea din părinții noștri umani, intrăm în domeniul speciei umane și suntem ființe umane. Prin nașterea noastră din Dumnezeu, intrăm în domeniul speciei divine pentru a fi oameni-Dumnezeu.

În Ioan 3, împărăția lui Dumnezeu se referă mai mult la specia lui Dumnezeu decât la domnia lui Dumnezeu. Prin încarnare, Dumnezeu a devenit om pentru a intra în specia umană, iar omul devine Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire pentru a intra în specia divină (Ioan 1:1, 12-13; 2 Petru 1:4). Extraordinar!

Dumnezeu a făcut pasul de a deveni om pentru a intra în specia umană prin încarnare, iar noi, ființele umane, facem pasul regenerării pentru a ne naște din Dumnezeu și a intra în domeniul speciei divine. Uau!

Pentru a putea intra în domeniul divin și a savura bogățiile a tot ceea ce este Dumnezeu, trebuie să ne naștem din Dumnezeu pentru a avea viața divină și natura divină (Ioan 1:12-13; 3:3, 5-6; 2 Petru 1:4). Amin!

Cum putem noi, ființele umane, să intrăm în domeniul speciei divine? Nicio specie nu poate intra în domeniul altei specii, dar Dumnezeu a făcut o cale pentru noi să intrăm în domeniul speciei divine.

Putem intra în domeniul speciei divine fiind născuți din Dumnezeu pentru a avea viața și natura Sa. Încă de la începutul Bibliei vedem că Dumnezeu, atunci când a creat toate lucrurile, le-a creat după soiul lor, cu excepția omului.

Omul a fost creat după soiul lui Dumnezeu, căci omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Conform cu Gen. 1:26, Dumnezeu l-a creat pe om nu după soiul omului, ci după chipul și asemănarea Sa, pentru a fi soiul lui Dumnezeu, specia lui Dumnezeu. Aleluia!

Noi, în calitate de credincioși în Cristos, care suntem născuți din Dumnezeu prin regenerare pentru a fi copiii Săi în viața și natura Sa, dar nu în Dumnezeirea Sa, suntem mai asemănători cu Dumnezeu decât era Adam, pentru că avem viața și natura lui Dumnezeu.

Când Adam a fost creat, el avea doar înfățișarea exterioară a lui Dumnezeu, fără realitatea interioară, dar noi avem viața și natura lui Dumnezeu. Noi, credincioșii în Cristos și copiii lui Dumnezeu, avem realitatea vieții divine și suntem transformați și conformați chipului Domnului în întreaga noastră ființă (2 Cor. 3:18; Romani 12:2; 8:29).

Nu numai că suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi oameni-Dumnezeu, ci mai mult, creștem în această viață, trăim prin această viață, această viață ne transformă și vom fi conformați chipului lui Cristos pentru a fi la fel cum este El în orice mod posibil. Aleluia!

Puțin câte puțin și zi de zi suntem transformați prin înnoirea minții noastre, astfel încât să putem fi conformați chipului lui Cristos; pe măsură ce Îl privim și Îl reflectăm, suntem transformați în același chip, de la un grad de glorie la un alt grad de glorie.

A doua noastră naștere, regenerarea noastră, ne-a făcut să intrăm în împărăția lui Dumnezeu pentru a deveni specia lui Dumnezeu. Un om naște oameni, un câine naște câini, iar o pisică naște pisici; Dumnezeu naște dumnezei.

Suntem dumnezei, în sensul de a fi oameni-Dumnezeu, ființe umane născute din Dumnezeu cu viața și natura Lui. Nu vom fi niciodată Dumnezeu în Dumnezeirea Sa; Numai El are Dumnezeirea, dar noi putem fi la fel ca Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție.

Aleluia, noi, ca și copii ai lui Dumnezeu, ne aflăm în domeniul speciei divine (Ioan 1:12-13; 3:3, 5). În calitate de credincioși în Cristos, suntem oameni-Dumnezeu în specia divină, adică în împărăția lui Dumnezeu (1 Ioan 3:1).

Trebuie să ne dăm seama de acest lucru în viața noastră de zi cu zi astăzi; trebuie să vedem că suntem oameni-Dumnezeu aparținând speciei lui Dumnezeu. Dacă ne dăm seama de acest lucru, vom trăi nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină, astfel încât să-L putem exprima pe Dumnezeu și nu pe noi înșine.

Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, nu suntem doar păcătoși mântuiți prin har, ci oameni-Dumnezeu născuți din Dumnezeu pentru a face parte din specia lui Dumnezeu! Ce minunat, Doamne, îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta și ne-ai dat natura Ta divină pentru ca noi să fim în domeniul speciei divine! Slavă Domnului, nu suntem doar ființe umane create de Dumnezeu după chipul și asemănarea Lui, ci mai mult, suntem oameni-Dumnezeu având viața și natura lui Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne Isuse, pentru regenerarea noastră, intrarea noastră în domeniul speciei divine. Îți mulțumim că ai venit în noi ca viață, pentru ca noi să putem fi oameni-Dumnezeu care trăiesc în domeniul speciei divine pentru a-L exprima pe Dumnezeu. Vrem să trăim în acest domeniu astăzi. Salvează-ne de la a trăi doar în domeniul natural prin viața noastră naturală; fie ca noi să trăim în împărăția lui Dumnezeu în realitate, pentru a-L putea exprima pe Dumnezeu! Aleluia, credincioșii în Cristos sunt oameni-Dumnezeu în specia divină, adică în împărăția lui Dumnezeu! Slavă Domnului!

Aspecte ale vieții în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine, după cum se vede în Evanghelia după Ioan

Evanghelia după Ioan, o evanghelie a vieții care ni-l prezintă pe Cristos ca Mântuitor-Dumnezeu, ne arată multe aspecte ale vieții credincioșilor în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine.

Această Evanghelie este foarte misterioasă, căci în ea îl vedem pe Cristos ca viață venind să se împartă în om pentru a-l regenera, a-l păstori, a-l învia, a-l face pe om să trăiască prin El și a-l face pe om la fel ca Dumnezeu în orice mod posibil.

Trebuie să analizăm cu rugăciune această Evanghelie și să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră, astfel încât să putem vedea unele dintre aspectele practice ale vieții noastre în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine.

Ioan 1:16 spune: „Din plinătatea Sa am primit toți și har după har.” Viața noastră creștină în domeniul speciei divine, împărăția lui Dumnezeu, este o viață prin primirea de har după har. Amin, trebuie să primim har după har, chiar să primim din plinătatea Domnului, pentru a-L savura pe El până la capăt.

Viața noastră creștină este o viață de savurare a Domnului. Ioan 4:14 spune: „Apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care țâșnește în viața eternă”. Am primit viața divină în momentul regenerării noastre, iar această viață este ca un izvor de viață care izvorăște și țâșnește întru viața eternă.

Zi de zi trebuie să-L bem pe Domnul ca pe apa vie și să-L lăsăm să curgă din noi.

Ioan 6:57 spune: „Cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și acela va trăi prin Mine”. Cum trăim viața creștină? Cum trăim în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine? Prin a-L mânca pe Cristos, ca să putem trăi prin El.

Viața noastră creștină este o viață datorită lui Cristos; îl trăim pe Cristos și Îl exprimăm datorită Lui, prin a-L mânca. Amin!

Ioan 15:9 spune: „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa și Eu v-am iubit pe voi; rămâneți în dragostea Mea.” Slavă Domnului, căci El ne-a iubit așa cum L-a iubit Tatăl pe El și astăzi dragostea Lui este în noi; putem rămâne în dragostea Lui. Putem savura dragostea Domnului și putem rămâne în dragostea Lui.

Ioan 15:11 spune: „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină.” Aleluia, Domnul ne-a spus multe lucruri, pentru ca bucuria Sa să fie în noi și bucuria Sa în noi să fie deplină.

Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său și Îl savurăm, Îl savurăm și suntem plini de bucurie; această bucurie este deplină. Aleluia!

Ioan 3:21 spune: „Cine face adevărul vine la lumină, pentru ca faptele lui să se arate, că sunt făcute în Dumnezeu.” Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca adevăr, facem lucrurile în adevăr și facem adevărul, pentru că trăim pe Cristos; trăim în lumină, venim la lumină și faptele noastre se manifestă ca fiind făcute în Dumnezeu.

Noi nu facem doar fapte: faptele noastre sunt făcute în Dumnezeu. Noi suntem cei care facem lucrările, dar ele sunt făcute în Dumnezeu.

Ioan 4:23-24 spune: „Vine ceasul și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, căci și Tatăl dorește astfel de închinători.” Dumnezeu este Duh, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr.

Astăzi I ne putem închina lui Dumnezeu în duh și în adevăr. Ne închinăm Lui în realitate și facem acest lucru exersându-ne duhul. Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul zi de zi, chiar pe tot parcursul zilei, ne închinăm Lui în duhul nostru și cu Cristos ca realitate a tuturor ofrandelor.

Ioan 15:7 spune: „Dacă rămâneți în Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți orice vreți și vi se va da.” Pe măsură ce rămânem în Domnul și ne savurăm de El în cuvântul Său, cuvintele Lui rămân în noi și orice cerem, El va face pentru noi.

Cererea noastră este în rămânere, iar cererea noastră este în contopitate cu El; de fapt, El este Cel care cere în cererea noastră. Suntem atât de una cu Domnul în domeniul speciei divine încât cererea noastră este rugăciunea Lui în rugăciunea noastră. Amin!

Ioan 14:20 spune: În ziua aceea veți ști că Eu sunt în Tatăl Meu, și voi sunteți în Mine, și Eu sunteți în voi. Minunat! Noi, credincioșii în Cristos, suntem în Cristos, Cristos este în Tatăl și Cristos este în noi; viața noastră creștină este în Dumnezeul Triunic.

Dacă știm că suntem în Cristos, vom rămâne pur și simplu în El și vom trăi într-un singur duh cu El.

Ioan 15:12 spune: Iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit Eu. Dragostea Lui este în noi, dragostea Lui se desăvârșește în noi și noi iubim pe alții așa cum Domnul ne-a iubit pe noi. Așa cum este El, așa suntem și noi astăzi. Așa cum a trăit El, așa trăim și noi astăzi.

El trăiește în noi, noi trăim în El și El este exprimat prin noi pe măsură ce trăim într-un singur duh cu El. Fie ca noi să ne exersăm duhul zi de zi pentru a trăi în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine!

Doamne Isuse, vrem să trăim astăzi în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine. Vrem să Te savurăm pe Tine ca har, chiar ca har peste har. Vrem să Te bem și să fim umpluți cu Tine ca apă vie, ca Tu să poți curge din ființa noastră interioară! Amin, Doamne, curge în noi și din noi astăzi! Vrem să Te mâncăm și să trăim datorită Ție, ca Tu să poți trăi în noi așa cum trăim noi datorită Ție! Amin, Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne iubești și că ne-ai dat dragostea Ta; vrem să rămânem în dragostea Ta astăzi. Vrem să Te savurăm în cuvântul Tău și să Te savurăm în cuvânt și să avem bucuria Ta în noi deplină. Fie ca noi să fim cei care fac adevărul și să venim la lumină, pentru ca faptele noastre să fie manifestate, că sunt făcute în Dumnezeu. Amin, Doamne, ne închinăm Ție în duh și în adevăr astăzi! Ne exersăm duhul astăzi pentru a rămâne în Tine și a lăsa cuvintele Tale să rămână în noi, ca să putem fi una cu Tine în rugăciunea noastră, cerând și rugându-ne în rămânerea în Tine! Aleluia, noi, cei care credem în Cristos, știm că Cristos este în Tatăl, noi suntem în Cristos și Cristos este în noi, iar viața noastră de zi cu zi este în și cu Trinitatea Divină! Fii totul pentru noi astăzi. Fie ca să ne iubim unii pe alții așa cum ne-ai iubit Tu pe noi. Amin, Doamne, păstrează-ne în Tine astăzi, ca să putem trăi în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As God-men, we are Living in the Kingdom of God as the Realm of the Divine Species, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 1 (Împărăția lui Dumnezeu — domeniul vieții divine și al speciei divine) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Creșterea lui Cristos în noi pentru Trup este venirea împărăției lui Dumnezeu

01/05/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să vedem faptul că creșterea lui Cristos în noi pentru Trup și în Trup este venirea împărăției lui Dumnezeu în noi într-un mod practic astăzi.

În calitate de credincioși în Cristos, avem viața divină în unirea organică cu Domnul și trebuie să-L lăsăm pe Domnul să se răspândească în noi pentru venirea împărăției lui Dumnezeu în noi; rezultatul va fi zdrobirea vieții naturale, creșterea elementului lui Dumnezeu și trăirea unei vieți corporative, viața Trupului lui Cristos. Amin!

Zi de zi, pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul și ne împărtășim din bogățiile Sale, ne dăm seama că facem parte din împărăția lui Dumnezeu. Pe de o parte, Îl savurăm pe Cristos ca viața noastră și totul, iar El este sursa noastră. Pe de altă parte, trăim în împărăția lui Dumnezeu și suntem sub stăpânirea Sa, iar El domnește și domnește în noi.

Cum domnește Dumnezeu în noi? Acest lucru nu se referă la ne teme de El și de pedeapsa Lui; este prin intermediul simțului vieții. Viața divină pe care am primit-o în momentul regenerării noastre are un simț, o conștiință. Există o altă viață în noi, o viață care este foarte diferită de viața umană.

Așa cum viața umană – cea mai înaltă viață creată – are simțul ei, iar noi ne trăim viața umană conform acestui simț al vieții umane, tot așa viața divină are un simț, simțul vieții divine, și trăim viața creștină conform acestui simț interior.

Pe de o parte, venim la Domnul în cuvântul Său pentru a-L savura, a-L cunoaște și a fi infuzați cu El. Pe de altă parte, pe măsură ce Domnul își scrie legile în inima noastră, Îl cunoaștem în mod interior și subiectiv, și există o ungere interioară care ne călăuzește în toate lucrurile.

Există un simț în viața divină din duhul nostru; în uniunea noastră organică cu Domnul, pe măsură ce rămânem în El și El rămâne în noi, există un simț ascuțit cu privire la toate lucrurile.

Așa cum viața umană are un simț cu privire la toate lucrurile, atât bune, cât și rele, atât pozitive, cât și negative, tot așa viața divină din noi are un simț cu privire la toate lucrurile.

Noi, credincioșii în Cristos, ar trebui să fim oameni plini de simțăminte și să avem un simț interior al vieții cu privire la toate lucrurile. Însă din cauza faptului că nu cultivăm relația noastră personală cu Domnul și nu-L contactăm pe Domnul din nou și din nou, este ușor pentru noi să avem un simț al vieții care nu este atât de intens; mai degrabă, este destul de plictisitor. O, Doamne!

Ne putem comporta conform principiului binelui și răului, încercând să facem binele mai degrabă decât răul, dar acest lucru nu este suficient. Viața divină din duhul nostru are un simț particular, iar atunci când ne îndreptăm mintea spre duh, trăim conform simțului vieții și păcii.

Însă atunci când mintea noastră nu este îndreptată spre lucrurile de sus, viața interioară ne anunță dându-ne un simț al morții. O, Doamne Isuse!

Creșterea lui Cristos în noi este venirea împărăției lui Dumnezeu în noi

Noi, cei care credem în Cristos, suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, care este o împărăție spirituală, o împărăție în noi; Domnul, ca Semănător, S-a semănat pe Sine însuși ca sămânță a împărăției în noi și acum El crește în noi.

Credincioșii în Cristos primesc viața divină crezând în Fiul, în care este viața divină; Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este viața, iar când credem în El, suntem născuți din Dumnezeu, născuți din Duh (Ioan 3:6). Acum, că Cristos, ca împărăție a lui Dumnezeu, este în noi, El vrea să crească în noi; așa cum ne-a spus Domnul în Matei 6, trebuie să ne rugăm: Vie împărăția Ta!

Creșterea lui Cristos în noi este venirea împărăției. Când ne rugăm: Vie împărăția Ta, de fapt spunem: Doamne Isuse, crești în noi.Milioane de creștini au repetat această rugăciune: Vie împărăția Ta, dar câți Îi permit Domnului să crească în ei?

Au trecut două mii de ani de când Domnul ne-a spus să ne rugăm pentru această rugăciune, dar împărăția Sa încă nu a venit. Unul dintre motive este că nu I-am permis Domnului să crească în noi.

Trebuie să fim săraci în duh și puri în inimă (Matei 5:8) pentru ca Domnul să aibă terenul să crească în noi, iar creșterea lui Cristos în noi este adevărata venire a împărăției.

Cu cât îi permitem Domnului să crească în noi, cu atât mai repede crește și se răspândește El în ființa noastră, cu atât grăbim venirea împărăției. Inima noastră nu este atât de pură și noi nu suntem săraci în duh; avem multe țeluri în afară de Dumnezeu și putem fi încărcați cu atât de multe alte lucruri în afară de El.

Trebuie să fim purificați în inima noastră și goliți în duhul nostru, astfel încât să putem avea o capacitate proaspătă de a fi umpluți cu Domnul. Trebuie să-I cerem Domnului să ne acorde o inimă curată și să ne purifice motivele până când avem un singur țel. Întreaga noastră ființă trebuie să fie concentrată asupra Domnului.

Poate că ne pasă mult de pace, bucurie, binecuvântări spirituale sau fizice și spiritualitate, dar ceea ce ar trebui să ne îndreptăm inima este Cristos Însuși. Dumnezeu ar trebui să fie unicul nostru țel; El ar trebui să fie singura noastră motivație.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne trateze inima până când inima noastră va fi singulară și simplificată, fiind absolut concentrată asupra Domnului și necăutând nimic altceva. L-am primit pe Cristos inițial, dar trebuie să câștigăm mai mult din Cristos zi de zi, căci creșterea lui Cristos este venirea împărăției lui Dumnezeu în noi.

Cum putem primi mai mult din Cristos? Rugându-L pe Domnul să ne facă săraci în duhul nostru și puri în inima noastră. Trebuie să-I cerem Domnului, Doamne Isuse, fă-mî sărac în duhul meu și pur în inima mea. Golește-mi duhul și curăță-mi inima. Dă-mi să am o inimă singulară pentru Tine!

Când ne rugăm în acest fel și ne deschidem Domnului, El va veni în noi. Mai întâi, El vine în duhul nostru și apoi începe să se răspândească din duhul nostru în inima noastră.

Pe măsură ce Domnul crește în noi, împărăția Lui crește în noi! Creșterea împărăției este creșterea lui Cristos în noi. Pe măsură ce Domnul crește în noi, împărăția Lui vine treptat în noi.

Matei. 7:16 spune: „Se culeg oare struguri din spini sau smochine din mărăcini?” În noi înșine, în omul nostru firesc, suntem ca spinii și mărăcinii și nu există nimic bun de mâncat din ceea ce vine din noi.

Dar viața lui Cristos în duhul nostru este o viață care produce smochine și o viață care produce struguri. Viața Lui trebuie să crească în noi. Viața Lui trebuie să crească în noi.

Viața noastră trebuie să scadă, adică viața noastră naturală și sinele trebuie să scadă, iar Domnul trebuie să crească (Ioan 3:30). Creșterea lui Cristos în noi este venirea împărăției lui Dumnezeu în noi.

Fie ca să ne rugăm pentru îndurarea Domnului, ca să fim săraci în duh și puri în inimă. Fie ca să ne rugăm să fim drepți în tot ceea ce facem și să fim drepți după voia lui Dumnezeu.

Pe măsură ce ne rugăm și ne deschidem Domnului, Domnul Isus va crește în noi, se va răspândi în ființa noastră interioară și El va prelua controlul puțin câte puțin până când va umple fiecare parte.

El va crește în noi în măsura în care nu vom mai produce spini și mărăcini, ci struguri și smochine, ceva dulce și hrănitor pentru alții.

Acesta nu este ceva ce producem într-un mod deliberat prin strădania noastră; aceasta este o expresie a vieții divine din noi.

A crește în viața divină înseamnă a avea creșterea elementului lui Dumnezeu, creșterea staturii lui Cristos și extinderea Duhului Sfânt (Efeseni 4:15-16). Când avem creșterea lui Cristos în noi, împărăția lui Dumnezeu vine în noi.

Creșterea în viața divină este descreșterea elementului uman, zdrobirea vieții naturale și supunerea fiecărei părți a sufletului (1 Petru 2:2; 2 Petru 3:18; Coloseni 2:19).

Din punct de vedere pozitiv, venirea împărăției lui Dumnezeu în noi este creșterea lui Cristos în noi. Din punct de vedere negativ, este nevoie de frângerea vieții naturale și de supunere a fiecărei părți a sufletului.

Fie ca noi să ne deschidem către Domnul în viața noastră de zi cu zi și să-I permitem să zdrobească viața naturală și să supună fiecare parte a sufletului nostru. Ne putem lupta cu Dumnezeu din nou și din nou, dar la un moment dat trebuie să-L lăsăm să ne atingă, să ne zdrobească și să învingă; atunci, vom câștiga creșterea lui Cristos în noi.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne dea zdrobirea omului din afară, astfel încât omul dinăuntru să poată fi eliberat și Cristos să poată crește în noi.

Domnul poate permite ca lucrurile să se întâmple în mediul nostru pentru a ne frânge, a ne constrânge și a ne trata omul nostru natural până la punctul în care simțim că suntem condamnați la moarte; atunci când Îl lăsăm pe Domnul să zdrobească omul natural și să ne supună fiecare parte a sufletului nostru, El are o cale să crească în noi.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-I spunem:

Doamne Isuse, fie ca Cristos să crească în noi, pentru ca împărăția Ta să vină în noi. Fă-ne săraci în duhul nostru și puri în inima noastră. Amin, Doamne, golește-ne duhul și purifică-ne inima. Dă-ne să avem o inimă singulară și pură pentru Tine. Ne deschidem către Tine. Răspândește-te din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. Crești în noi. Vrem să ne concentrăm întreaga ființă asupra Ta, ca Tu să crești în noi și să aduci împărăția Ta în fiecare parte a ființei noastre și în fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi. Doamne Isuse, fie ca elementul lui Dumnezeu să sporească, statura lui Cristos să crească și Duhul Sfânt să se extindă în ființa noastră! Amin, Doamne, fie ca viața divină să crească în noi. Ai Tu o cale în noi, Doamne, ca să faci ca elementul nostru natural să scadă, astfel încât elementul divin să crească. Fie ca viața naturală să fie zdrobită și fiecare parte a sufletului nostru să fie supusă, astfel încât împărăția Ta să vină în noi!

Viața divină din noi este viața Trupului, o viață corporativă: Cristos ca viață a Trupului lui Cristos

Când îi permitem în mod personal Domnului să Se răspândească în fiecare parte a ființei noastre, astfel încât să avem creșterea lui Cristos în noi, rezultatul va fi că trăim viața Trupului lui Cristos, căci viața din noi este viața Trupului lui Cristos.

În primul rând, noi, credincioșii în Cristos, nu avem viață în noi înșine separat de Dumnezeu; viața divină pe care o avem în duhul nostru este doar în unirea organică cu Domnul (Ioan 15:4-5; Romani 8:2). Numai atunci când suntem în duhul nostru, un singur duh cu Domnul, avem viața divină.

Dacă vrem să avem viața divină și să savurăm viața divină, trebuie să fim în duhul nostru, în unirea organică cu Domnul. Avem viață doar în Cristos, căci Cristos este viața noastră.

În al doilea rând, viața divină pe care o avem în duhul nostru în unirea noastră organică cu Domnul nu este o viață individualistă, o viață separată de alte membre din Trup.

Mai degrabă, viața divină din credincioșii în Cristos este viața Trupului lui Cristos (1 Corinteni 12:26-27; Coloseni 3:4).

Da, Cristos este viața noastră, dar, în același timp, acest Cristos este Capul Trupului și El este viață în toate membrele Trupului. Nu avem o viață individualistă, ci o viață colectivă; nu avem o viață individuală, ci o viață colectivă.

Cristos este viața Trupului lui Cristos, care trebuie experimentată și savurată în Trup. Aceasta înseamnă că, orice facem în viața noastră de zi cu zi, trebuie să ne dăm seama că suntem membre ale Trupului lui Cristos.

Unul dintre cele mai greu de împlinit versete din Biblie printre noi astăzi este Efeseni 4:16; aici se spune că Trupul se zidește pe sine în dragoste. Pe de o parte, fiecare membru trebuie să aibă creșterea lui Cristos în el, permițându-I să se răspândească în ființa lor și să-i supună fiecare parte a sufletului lor.

Pe de altă parte, creșterea noastră în viață cu creșterea lui Dumnezeu este pentru Trup și în Trup. Aceasta înseamnă că oriunde suntem, acolo este Trupul și, orice facem, suntem membre în Trup.

Putem merge la muncă și ne putem ocupa de multe lucruri, învățând să trăim prin viața divină din duhul nostru; în toate acestea, trebuie să ne dăm seama că suntem membre în Trup și trăim ca membre ale lui Cristos. Viața pe care o savurăm în Trup este viața Trupului lui Cristos.

Principiul care călăuzește biserica, slujba și lucrarea este Trupul lui Cristos. Avem noi conștiența Trupului? Ne dăm seama că zi de zi și în fiecare situație, trăim în Trup? Avem noi conștiența că, orice facem, orice spunem și oriunde ne-am afla, suntem membre în Trupul lui Cristos și nu putem trăi fără Trup?

Este posibil să avem o problemă de sănătate care necesită intervenție chirurgicală; deși trecem prin aceasta individual într-un mod exterior, în interior trebuie să ne dăm seama că suntem membre ale Trupului, iar suferința noastră este în Trup și pentru Trup. Tot ceea ce trecem este o chestiune a Trupului.

Trebuie să fim mântuiți mult mai mult în viață și să câștigăm creșterea lui Cristos în noi, până când vom avea conștiența că suntem membre ale Trupului și trăim viața lui Cristos în Trup și pentru Trup.

Pe de o parte, avem o relație personală cu Domnul și vom sta înaintea Sa în mod personal și individual pentru a da socoteală despre ceea ce am făcut. Pe de altă parte, suntem membre ale Trupului și, ca membre, împărtășim din Cristosul colectiv și trăim cu conștiența Trupului.

Slavă Domnului, pentru veșnicie noi, ca și credincioși în Cristos, vom experimenta și vom savura viața lui Dumnezeu împreună în și ca Noul Ierusalim (Apocalipsa 22:2)!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat viața Ta, astfel încât să putem avea viață în unirea organică cu Cristos! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, avem viață în unirea organică cu Domnul, căci avem viață numai în Cristos! Amin, Doamne, fie ca noi să ne dăm seama că suntem membre ale Trupului lui Cristos și viața noastră este viața Trupului lui Cristos. Fie ca noi să trăim o viață de zi cu zi cu conștiența Trupului. Fie ca să ne dăm seama că nu avem o viață individuală, ci o viață corporativă, Cristos ca viață a Trupului experimentată și savurată în Trup! Amin, Doamne, dă-ne să avem această conștiență în viața noastră de zi cu zi. Fie ca noi să ne dăm seama că, indiferent ce facem, unde ne aflăm și ce ni se întâmplă, suntem membre ale Trupului lui Cristos și Îl savurăm pe Cristos ca viață a Trupului în Trup și pentru Trup. Crești în noi, Doamne. Te ținem pe Tine în calitate Cap, ca să putem crește odată cu creșterea lui Dumnezeu, adică Cristos să crească în noi în Trup și pentru Trup!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, To Follow the Sense of Life we live a Daily life in Peace in the Divine Dispensing, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 1 (Împărăția lui Dumnezeu — domeniul vieții divine și al speciei divine) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Pentru a urma simțul vieții, trăim o viață zilnică în pace în distribuirea divină

30/04/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Mulțumim Domnului pentru simțul vieții din duhul nostru, care ne face să știm dacă trăim în viața naturală sau în viața divină, în carne sau în duh! Pe măsură ce urmăm simțul vieții, trăim într-un mod calm, constant și negrăbit, trăind o viață obișnuită în distribuirea divină. Slavă Domnului!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem diferiți de orice altă ființă umană; nu trăim și nu ar trebui să trăim conform vreunei reguli sau rânduieli exterioare, ci pur și simplu trăim într-un singur duh cu Domnul, făcând toate lucrurile conform simțului interior al vieții din duhul nostru. Amin!

Suntem credincioși în Cristos, ceea ce înseamnă că suntem regenerați cu viața lui Dumnezeu; avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru și această viață are un simț ascuțit al vieții.

Așa cum viața umană are un simț al vieții, avertizându-ne despre lucruri și oferindu-ne o indicație clară și o îndrumare cu privire la lucruri, chiar modelându-ne conform legii vieții umane, tot așa este și cu simțul vieții divine.

Sursa simțului vieții nu este doar intuiția noastră sau „al șaselea simț”, cum o numesc unii; sursa simțului vieții este viața divină, legea vieții, Duhul Sfânt, Cristos care rămâne în noi și Dumnezeu care lucrează în noi.

Chiar dacă o expresie precum „simțul vieții” nu se află în Biblie, principiul este prezent acolo. Există un simț în viața divină, simțul vieții divine, conștiința vieții lui Dumnezeu în duhul nostru. Deoarece avem viața divină în duhul nostru, această viață are un simț.

Legea Duhului vieții ne eliberează în Cristos Isus de legea păcatului și a morții (Romani 8:2). Cristos este în noi și Duhul Sfânt este în noi.

Rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi; în această rămânere, avem un simț clar, un simț ascuțit, a ceea ce Domnul vrea să facă și mai ales a ceea ce El nu vrea să facem. Acest simț este al vieții și păcii, pe partea pozitivă, și al morții, pe partea negativă.

Așa cum, omenește vorbind, avem un simț de pace atunci când creștem și ne dezvoltăm corespunzător, tot așa, în viața divină din noi, există un simț că suntem în pace și viață atunci când creștem în viață și Îl contactăm pe Domnul.

Dar când atingem lucruri cu care Domnul nu este de acord, când spunem anumite lucruri care Domnului nu-I plac și când răspundem la ceva într-un mod necorespunzător, există un simț interior al morții.

Simțul morții din duhul nostru, care implică faptul că suntem slabi, goi, neliniștiți, deprimați, întunecați și uscați, este o indicație că nu trăim în duh, ci în carne, îndreptându-ne mintea spre carne, așa că trebuie să ne întoarcem la duhul nostru. Amin!

Simțul vieții ne face să știm dacă trăim în carne sau în duh

Slavă Domnului pentru că ne-a dat nu doar Biblia în afara noastră, ci și mai mult, propria Sa viață în noi, în duhul nostru contopit! Noi, credincioșii în Cristos, nu trăim doar după un cod de conduită sau o regulă exterioară, ci, mai mult decât atât, după simțul vieții din duhul nostru!

Necredincioșii, oricât de morali ar fi, au în cel mai bun caz doar conștiință umană, dar chiar și această conștiință a fost grav afectată de căderea omului. Conștiința lor nu funcționează prea bine, căci are multe găuri – păcate nemărturisite, și este neclară în multe privințe.

Dar noi, credincioșii în Cristos, nu avem doar o conștiință creată, ci și o conștiință înnoită, căci duhul nostru a fost înviat în momentul regenerării noastre. Conștiința noastră face parte din duhul nostru (Romani 9:1; 8:16) și a fost înnoită prin regenerarea duhului nostru.

Când ne trăim viața creștină conform simțului vieții din duhul nostru, vom fi clari nu numai în ceea ce privește lucrurile păcătoase și nevoia noastră de a face ceea ce este corect, ci și mai mult, dacă trăim în viața naturală sau în viața divină.

Simțul vieții ne face să știm dacă trăim în carne sau în duh (Romani 8:6). Nu avem doar conștiința noastră înnoită: avem și viața divină, legea vieții divine, Duhul Sfânt, Cristos și Dumnezeu; toate acestea sunt una, sunt în duhul nostru și ne dau un simț clar.

Conștiința noastră înnoită, ca parte a duhului nostru regenerat, este mult mai înaltă și mai ascuțită decât cea a necredincioșilor. Când ne exersăm duhul și Îl contactăm pe Domnul, avem un simț ascuțit al vieții.

Viața divină din noi este cea mai înaltă viață, cu cel mai înalt și mai puternic simț al vieții. Atâta timp cât ne exersăm duhul concentrându-ne asupra duhului nostru, putem trăi conform simțului vieții. Acest simț are cel mai bogat, mai puternic și mai ascuțit simț (vezi Efeseni 4:18-19).

Noi, credincioșii în Cristos, am fost mântuiți de a nu mai simți ca cei din jurul nostru și acum suntem plini de simț, căci viața divină din noi este plină de simț. În timp ce trăim astăzi viața altoită, trăim conform principiului vieții, nu conform principiului binelui și răului (Gen. 2:9, 16-17; 2 Cor. 11:2-3).

Am fost altoiți în Cristos și nu trăim conform principiului binelui și răului, ci mai degrabă conform principiului pomului vieții, depinzând de Domnul. De multe ori, însă, noi, credincioșii, trăim încercând să facem ceea ce este corect în loc să facem ceea ce este greșit și vrem să facem binele și nu răul.

Este ușor ca, în calitate de credincioși, să cunoaștem ceea ce este corect și să facem lucrurile conform conștiinței noastre; totuși, Domnul vrea să trăim conform simțului vieții din duhul nostru.

După ce pom trăim? Trăim după pomul vieții sau după pomul cunoașterii binelui și răului? Dacă trăim după pomul cunoașterii, vom reacționa făcând ceea ce este corect și evitând ceea ce este greșit, dar dacă trăim după pomul vieții, vom urma simțul vieții și vom avea o înțelegere spirituală precisă.

Dacă trăim în viața naturală, viața divină din duhul nostru ne va da un simț de moarte pe partea negativă; totuși, dacă trăim în viața divină, simțul vieții ne va da un simț pozitiv de viață și pace.

Fie ca noi să căutăm zilnic să-L cunoaștem pe Domnul și să trăim după simțul vieții din duhul nostru, astfel încât să putem ști când trăim în viața naturală și când trăim în viața divină. Există o diferență între a trăi în viața naturală și a trăi în carne; când trăim în carne, carnea încearcă de multe ori să fie bună, dar este totuși carne, în timp ce viața naturală este împotriva lui Dumnezeu.

Există două aspecte ale funcției simțului vieții: în primul rând, ne permite să știm dacă trăim în viața divină și, în al doilea rând, dacă trăim în duhul nostru.

De multe ori avem un simț clar că trăim, umblăm și acționăm în carne; putem face lucruri pentru Domnul și putem chiar citi Biblia, dar simțul vieții ne face să știm că suntem în carne. Alteori, însă, simțim că umblăm în viața noastră naturală, în omul nostru natural, nu în viața divină.

Putem mărturisi despre acest lucru din viața noastră de zi cu zi, urmandu-L pe Domnul și făcând lucruri pentru El sau pur și simplu ocupându-ne de lucruri legate de existența noastră umană.

Poate că nu păcătuim sau nu facem ceva rău, ci pur și simplu avem un simț că trăim în carne, nu în duh; există un simț de moarte în duhul nostru. Alteori, putem simți că nu trăim în carne, căci nu suntem răi, ci pur și simplu trăim noi înșine, în omul nostru natural, fiind pur și simplu naturali.

Ori de câte ori simțim acest lucru, trebuie să ne întoarcem către duhul nostru și să-L contactăm pe Domnul. Trebuie să activăm legea Duhului vieții pentru a putea fi mântuiți de legea păcatului și a morții și, pe măsură ce activăm Duhul în noi, Domnul are o cale de a trăi în noi.

Fie ca noi să aducem acest lucru înaintea Domnului din nou și din nou, pentru a avea un simț al vieții ascuțit conform căruia să putem trăi astăzi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat o conștiință înnoită în duhul nostru regenerat. Aleluia, conștiința noastră este luminată de Dumnezeu și înnoită prin spălarea Duhului Sfânt! Slavă Domnului, avem viața divină, legea vieții divine, Duhul Sfânt, Cristos și Dumnezeu în duhul nostru! Amin, Doamne, vrem să fim oameni spirituali care își exersează duhul și trăiesc conform simțului vieții din duhul lor. Nu vrem doar să facem lucrul corect versus lucrul greșit și nici nu vrem doar să alegem binele și să respingem răul. Ne exersăm duhul pentru a fi un singur duh cu Tine. Ne concentrăm asupra duhului nostru pentru a avea un simț al vieții și al păcii. Amin, Doamne, fie ca noi să avem un simț al vieții ascuțit, ca să putem ști când trăim în viața naturală sau în viața divină în viața noastră de zi cu zi. Fie ca simțul vieții din noi să fie atât de ascuțit, încât să putem ști dacă trăim în carne sau în duh. Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi! Fă-ne să ne întoarcem către Tine în duhul nostru contopit!

Pentru a urma simțul vieții, trăim o viață zilnică în pace în distribuirea divină

Viața noastră creștină nu este o viață spectaculoasă, plină de miracole sau evenimente uimitoare; trăim o viață umană normală, chiar și o viață obișnuită, dar trăim o astfel de viață în distribuirea divină.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să învățăm să urmăm simțul vieții în duhul nostru. Pentru aceasta, trebuie să trăim calm, statornic și fără grabă, trăind o viață obișnuită în distribuirea divină (Ioan 14:27; 16:33; 1 Tesaloniceni 5:23; 2 Tesaloniceni 3:16; Isaia 30:15; 32:17).

Domnul Isus ne-a lăsat pacea Sa; El ne dă pacea Sa nu cum ne-o dă lumea, ci El Însuși devine pacea noastră pentru ca noi să trăim în pace. Să nu ne tulburăm inima și să nu ne temem, căci Domnul este pacea noastră. În El avem pace; în lume avem necaz, dar în Domnul avem pace. Așadar, să ne îndrăznim, căci Domnul a biruit lumea.

Dumnezeul nostru este Dumnezeul păcii; când Îl atingem, atingem pacea și El sfințește întreaga noastră ființă tripartită pentru a o păstra completă, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Cristos.

Domnul păcii ne dă pace neîncetat în orice fel, căci El este cu noi și El Însuși este pacea noastră. Pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi și învățăm să urmăm sensul vieții, trebuie să trăim în pace sub împărtășirea divină. În întoarcere și odihnă suntem mântuiți și în liniște și încredere găsim putere.

Când ne trezim dimineața, s-ar putea să nu fim genul de persoană care sare din pat și petrece timp cu Domnul; mai degrabă, s-ar putea să fim încă pe jumătate adormiți, dar ne putem îndrepta inima către Domnul.

Putem să-L rugăm pe Domnul dimineața devreme: „Doamne, vreau să urmez simțul vieții; Te rog, învață-mă să trăiesc în acest fel”. Apoi, pe măsură ce facem una și alta, trebuie să ne deschidem în continuare către Domnul pentru a înțelege ce vrea El să facă în noi, ce vrea El să spunem și ce dorește El.

Noi, creștinii, ar trebui să fim persoane pline de simțăminte tot timpul; trebuie să învățăm să urmăm simțul vieții tot timpul. Nu ar trebui să fim adormiți sau amorțiți, urmând anumite reguli sau ținând anumite rânduieli.

Deoarece învățăm să trăim după viața divină în viața umană, suntem foarte sensibili și plini de senzații, căci viața divină este bogată și vie.

Aceasta nu înseamnă că suntem foarte sensibili, fiind ușor ofensați de ceilalți pentru că suntem atât de plini de simțăminte; ci mai degrabă, înseamnă că învățăm să-L contactăm pe Domnul și suntem plini de simț atunci când vine vorba de El lucrând în noi și vorbindu-ne.

În timp ce conducem spre serviciu și mașinile din fața noastră la semafor se mișcă foarte încet, trebuie să așteptăm încă două sau trei minute. Putem profita de acest timp și să învățăm să rămânem în pace și să savurăm distribuirea divină.

Poate că ne facem cumpărăturile, iar persoanele din fața noastră la casa de marcat sunt mai lente decât în mod normal; în loc să reacționăm în carnea nostru sau în omul nostru natural în aceste situații, ar trebui pur și simplu să trăim într-un mod calm, constant și fără grabă, rămânând în pacea Domnului în duhul nostru și savurând distribuirea divină.

De multe ori, însă, nu acesta este cazul nostru; suntem expuși din nou și din nou în multe situații în care reacționăm în omul nostru natural sau se manifestă carnea noastră. O, Doamne!

Fie ca simțul vieții să ne călăuzească, să ne guverneze, să ne controleze și să ne îndrume în viața noastră de zi cu zi (Luca 1:79; Romani 3:17; Prov. 21:1). Fie ca să-I permitem Domnului să ne lumineze și să ne călăuzească picioarele pe calea păcii. Fie ca să trăim și să umblăm pe calea păcii, cunoscând calea păcii.

Fie ca să ne deschidem inima Domnului din nou și din nou, pentru ca El să ne îndrepte inima acolo unde dorește El, călăuzindu-ne și guvernându-ne prin simțul vieții din duhul nostru.

Doamne Isuse, vrem să urmăm simțul vieții din duhul nostru astăzi. Fie ca să trăim într-un mod calm, constant și negrăbit, trăind o viață obișnuită în distribuirea divină. Amin, Doamne Isuse, Te luăm ca pace a noastră în timp ce ne trăim viața de zi cu zi astăzi. Fie ca inima noastră să nu se tulbure; fie ca să avem pace în Tine, să umblăm pe calea păcii și să permitem păcii Tale să ne conducă. Amin, Doamne, ajută-ne să Te contactăm astăzi. Salvează-ne de la a ne grăbi sau de a face lucrurile în grabă; fie ca noi să rămânem în pacea Ta, indiferent de ce se întâmplă, și fie ca noi să savurăm distribuirea Ta divină. Ne îndreptăm inimile către Tine. Fie ca noi să fim plini de simțăminte în interior, plini de simțămintele simțului vieții în duhul nostru. Amin, Doamne, învață-ne să urmăm simțul vieții. Învață-ne să trăim într-un mod care urmează simțul vieții în toate lucrurile. Devino mai real pentru noi puțin câte puțin, zi de zi. Fii real pentru noi în viața noastră de zi cu zi, pe măsură ce Te contactăm și urmăm simțul interior al vieții și al păcii!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, To Follow the Sense of Life we live a Daily life in Peace in the Divine Dispensing, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 1 (Împărăția lui Dumnezeu — domeniul vieții divine și al speciei divine) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să nu ne pierdem simțirea, ci să trăim prin simțul vieții și al morții din duhul nostru

29/04/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Ca și cei regenerați de Domnul cu viața Sa divină, noi, credincioșii în Cristos, avem un simț al vieții, simțul vieții divine în noi, care este atât sentimentul morții, cât și simțul vieții; fie ca noi să fim mântuiți de a pierde simțământul și să trăim conform conștiinței vieții divine din noi. Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, am fost născuți din Dumnezeu prin credința în Cristos. Acesta este un fapt uimitor, dar este atât de normal și dulce. Nu am aderat doar la un anumit set de doctrine sau am semnat undeva să urmăm regulile lui Dumnezeu din Biblie pentru a fi creștini; mai degrabă, creștinii adevărați sunt cei născuți din Dumnezeu.

Ce minunat: omul se poate naște din Dumnezeu! Dacă citim Biblia, ne dăm seama că unele dintre cele mai uimitoare lucruri care s-au întâmplat în istoria omenirii sunt Dumnezeu devenind om prin încarnare, apoi acest Om murind pentru noi pe cruce și, în învierea Sa, a devenit un Duh dătător de viață pentru a Se împărți în noi. Aleluia!

Un alt fapt uimitor pe care Noul Testament îl dezvăluie este că noi, ființele umane, ne putem naște din Dumnezeu. Singura modalitate prin care putem vedea, cunoaște și intra în împărăția lui Dumnezeu este prin a ne naște în această împărăție.

Niciun câine nu poate fi naturalizat în împărăția umană, indiferent cât de mult își dorește proprietarul câinelui; trebuie să te naști în împărăția umană pentru a putea fi om. În mod similar, indiferent cât de mult simpatizează cineva cu Cristos și este de acord cu învățăturile Sale, dacă nu se pocăiește de păcatele sale și nu crede în Domnul Isus, el este totuși în afara împărăției lui Dumnezeu.

Există mulți învățători astăzi care par să predea lucruri care sunt conform Bibliei, citând multe versete biblice și dând sens la ceea ce spun; cu toate acestea, ei nu sunt în împărăția lui Dumnezeu, căci nu au fost regenerați cu viața lui Dumnezeu.

Un lucru atât de simplu, faptul de a fi născut din Dumnezeu, este atât de uimitoare, dar totuși atât de normală. Când cineva primește strălucirea Domnului și se pocăiește, își mărturisește păcatele și crede în Domnul Isus, el este regenerat în duhul său.

Când credem în Domnul Isus, fie că simțim sau nu, viața divină a lui Dumnezeu vine în noi pentru a ne face să ne naștem din nou, să ne naștem din Dumnezeu, pentru a face parte din împărăția lui Dumnezeu. Aleluia!

Desigur, acesta este doar începutul vieții noastre creștine; de acum înainte trebuie să creștem în viață, să ne dezvoltăm în Domnul și să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu, astfel încât să putem trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu astăzi.

Fie ca noi să fim astfel de oameni care trăiesc prin viața divină din noi, astfel încât să putem trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu astăzi.

Avem simțul vieții: simțământul, conștiența vieții divine din duhul nostru

Expresia „simțul vieții” nu se găsește în Noul Testament, dar există câteva versete care indică faptul că fiecare credincios în Cristos are un simț al vieții, simțul vieții divine în el. În Romani. 8:2 ni se spune că legea Duhului vieții ne-a eliberat în Cristos Isus de legea păcatului și a morții.

Duhul vieții are o lege, iar această lege este mai puternică decât legea păcatului și a morții; când suntem în Cristos, fiind în duhul nostru, suntem eliberați spontan de legea păcatului și a morții! Slavă Domnului!

Romani 8:6 vorbește despre a ne fixa mintea pe duhul nostru; când ne îndreptăm mintea spre carne, avem moarte, dar când ne îndreptăm mintea spre duhul nostru, avem viață și pace.

Aceasta este ceva ce ține de simț; există un simț în viața divină din noi, simțul vieții divine, care este fie moarte, fie viață, depinde de locul în care este îndreptată mintea noastră. Dacă ne îndreptăm mintea spre duhul nostru, conștiența vieții divine din noi este viață și pace; savurăm viață și pace.

Dar dacă ne îndreptăm mintea spre carne și spre lucrurile cărnii, simțim moartea, căci simțul vieții divine din noi este moarte. Romani 8:11 vorbește despre Duhul care locuiește în noi; dacă avem pe Cristos, suntem ai Lui, și avem Duhul în noi.

Efeseni 4:18 vorbește despre faptul că eram înstrăinați de viața lui Dumnezeu când eram necredincioși, dar acum avem viața lui Dumnezeu. În noi există o viață pe lângă viața noastră umană – viața divină, viața lui Dumnezeu în duhul nostru.

Versetul 19 spune în continuare că necredincioșii sunt lipsiți de simțire; noi credincioșii în Cristos, învățăm astăzi să trăim conform simțului vieții din duhul nostru. Amin!

Evrei 8:10 vorbește despre cum Dumnezeu, în noul legământ, își scrie legile în credincioși; noi, credincioșii în Cristos, avem nu numai Biblia în mână, ci, mai mult decât atât, legile și principiile lui Dumnezeu scrise în noi. Slavă Domnului!

Când citim Biblia și Îl contactăm pe Domnul în duh, Domnul nu numai că ne atinge cu ceva în cuvântul Său, ci, mai mult decât atât, El își scrie legile în inima noastră.

Apoi, 1 Ioan 2:27 spune că avem o ungere de la Cel Sfânt și fiecare dintre noi știe; nu avem nevoie de nimeni să ne învețe, căci ungerea ne învață despre toate lucrurile. Slavă Domnului, ungerea este în noi și ne învață toate lucrurile!

Pe măsură ce Dumnezeu își scrie legile în inima noastră, infuzându-ne cu ceea ce este El în însăși ființa Sa, există ceva în noi, o ungere, care ne învață toate lucrurile într-un mod subiectiv. Pe măsură ce ungerea ne învață despre toate lucrurile, noi rămânem în Domnul. În fiecare credincios în Cristos, există ungerea care ne învață despre toate lucrurile.

Există un simț al vieții divine, simțul vieții divine din noi, care ne învață, ne călăuzește, ne vorbește și ne limitează în toate lucrurile.

În Ioan 15:4-5 ni se spune să rămânem în Domnul, pentru ca El să rămână în noi, iar în Filipeni 2:13 Pavel ne spune că Dumnezeu lucrează în noi toate lucrurile, atât voința, cât și lucrarea. Pe măsură ce rămânem în Domnul și El rămâne în noi, Dumnezeu lucrează în noi atât voința, cât și lucrarea.

Dacă citim toate versetele de mai sus și ne rugăm asupra lor, ne dăm seama că există o altă viață în noi, viața lui Dumnezeu, iar această viață are un simț – simțul vieții, conștiența vieții divine din duhul nostru.

Când umblăm și trăim prin simțul vieții, prin simțul vieții divine din noi, Dumnezeu face în noi toate lucrurile – El face voința și lucrarea și ne învață subiectiv despre Sine Însuși. Fie ca noi să fim cei care trăiesc și umblă prin simțul vieții în duhul nostru în toate lucrurile!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca viață pentru a ne regenera cu viața lui Dumnezeu! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru, iar această viață are un simțământ, o conștiență! Slavă Domnului, legea Duhului vieții ne-a eliberat în Cristos Isus de legea păcatului și a morții! Aleluia, avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru și putem trăi conform simțului vieții astăzi. Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău. Scrie legile Tale în noi. Înscrie pe tabla inimii noastre ceea ce ești Tu și infuzează-ne cu toate elementele ființei Tale. Amin, Doamne, vrem să ascultăm de ungere, de mișcarea și lucrarea interioară a Duhului, ca să-L putem cunoaște pe Dumnezeu și să rămânem în Domnul. Îți mulțumim pentru ungerea de la Cel Sfânt! Lucrează în noi și învață-ne în toate lucrurile, ca să putem rămâne în Domnul și să umblăm conform Duhului. Amin, Doamne, vrem să rămânem în Tine astăzi. Lucrează în noi atât voința, cât și lucrarea, după bunăvoința Ta!

Să nu ne pierdem orice pic de simțire, ci să trăim prin simțul vieții și al morții din duhul nostru

În viața noastră umană, avem un simț al vieții; ne dezvoltăm, creștem, ne mișcăm, acționăm, facem lucruri, vorbim și ne comportăm conform simțului vieții umane, pe care fiecare dintre noi îl are. În mod similar, în viața divină există un simț al vieții.

Înainte de a fi mântuiți, eram lipsiți de simțire; făceam lucrurile într-un mod nechibzuit, fără a acorda atenție simțului interior (Efeseni 4:19). Unii necredincioși pot fi puțin mai morali și etici, având grijă de conștiința lor și netrecând peste simțul interior în ceea ce fac.

Cei mai nepăsători oameni din lume sunt cei cărora nu le pasă de conștiința lor; fac lucruri fără să ia în considerare simțul interior. Apoi, există cei care se străduiesc să fie oameni buni și au grijă de simțul din conștiința lor. Ei nu sunt guvernați doar de legea exterioară, de poliție sau de regulile țării respective; sunt guvernați de conștiința lor.

Chiar și în cazul necredincioșilor, cel mai înalt standard moral pe care îl au este conform sentimentului conștiinței lor. Dar noi, ca și credincioși în Cristos, nu trăim doar conform conștiinței noastre, ci, mai mult, trăim conform simțului vieții din duhul nostru.

După cum se vede în Romani 8:6, simțul vieții este dublu: pe de o parte, este un simț al vieții, iar pe de altă parte, este un simț al morții.

La fel este și în viața umană cu simțul pe care îl avem ca oameni. Când simțim pericolul, deși nu-l putem explica, pur și simplu ne ferim de el. Când simțim că ceva este amar, întunecat sau ascuțit, ne ferim de el; nimeni nu trebuie să ne spună, căci există un sentiment în noi despre asta.

Simțul vieții din duhul nostru, pe partea negativă, este sentimentul morții; este un sentiment negativ. Există o senzație în duhul nostru că anumite lucruri pe care le citim sau le urmărim aduc moartea în ființa noastră, așa că ne ferim de ele.

Poate că vorbim cu cineva și suntem pe cale să spunem ceva, când simțim moartea în noi, așa că nu spunem ceea ce urma să spunem. Nu este vorba doar despre bine și rău, ci despre simțul vieții și al morții în duhul nostru.

Simțul morții din noi este un sentiment interior de slăbiciune, gol, neliniște, neliniște, depresie, uscăciune, întuneric și durere. Acesta este pe partea negativă. Ori de câte ori avem un astfel de sentiment în ființa noastră, trebuie să ne dăm seama că mintea noastră este concentrată pe carne și trebuie să o concentrăm pe duhul nostru contopit!

Când simțim că suntem slabi, goi, neliniștiți, neliniștiți, deprimați, uscați, întunecați și suferinți în interior, trebuie să ne dăm seama că suntem în moarte și trebuie să ne întoarcem către Domnul. Viața divină din noi ne dă un sentiment al morții, astfel încât să putem fugi de acolo și să ne îndreptăm atenția către duhul nostru contopit.

A ne îndrepta atenția către carne înseamnă pur și simplu să deschidem poarta cărnii și să umblăm pe calea cărnii; când facem asta, simțim moartea. Este bine să avem simțul morții, căci ne păstrează pe calea Domnului, făcându-ne să ne întoarcem din nou către El.

Funcția negativă a simțului vieții este că ne dă un simț al morții. Când avem un astfel de simț, trebuie să ne dăm seama că trăim în carne și umblarea noastră este în carne, așa că trebuie să ne întoarcem imediat către Domnul.

Pe partea pozitivă, simțul vieții ne dă o conștiență a vieții cu multe lucruri pozitive. Când ne concentrăm atenția asupra duhului nostru, simțim putere, satisfacție, pace, odihnă, eliberare, vioiciune, udare, strălucire și confort.

Acesta este sentimentul pe care vrem să-l avem în duhul nostru. În loc să fim slabi, suntem puternici, iar în loc să fim goi, suntem satisfăcuți. În loc să avem un sentiment de neliniște și neliniște, avem pace și odihnă. În loc să ne simțim deprimați, avem eliberare și vioiciune.

Sursa simțului vieții este viața divină, legea vieții, Duhul Sfânt, Cristos care locuiește în noi și Dumnezeu care lucrează în noi (Romani 8:2, 10-11; Filipeni 2:13). Simțul vieții implică atât sentimentul morții, cât și simțul vieții și al păcii (Romani 8:6; Isaia 26:3).

Fie ca noi să fim atenți la simțul vieții și al morții din duhul nostru și să nu fim lipsiți de sentimente, așa cum sunt cei din lume. Fie ca noi să nu ne neglijăm duhul și nici să nu neglijăm simțământul din duhul nostru.

Toți, ca și credincioși în Cristos, suntem în și în afara duhului nostru; atunci când nu suntem în duhul nostru, sentimentul de viață din noi dă un sentiment de moarte pentru a indica faptul că atingem moartea și trebuie să ne întoarcem la duhul nostru.

Domnul nu ne judecă și nu ne critică: El vrea pur și simplu să ne întoarcem la duhul nostru și să ne concentrăm asupra duhului nostru. Slavă Domnului pentru funcția simțului vieții care ne face conștienți atunci când atingem moartea și când suntem în viață!

Doamne Isuse, mulțumim pentru simțul vieții în viața divină din duhul nostru. Aleluia, în simțul vieții avem simțul de a atinge moartea sau de a fi în viață. Amin, Doamne, alegem să ne concentrăm asupra duhului nostru. Alegem să avem viață și pace și să trăim în acest simț al vieții. Fie ca noi să ne amintim iar și iar să ne întoarcem la duhul nostru. Amin, Doamne, fie ca sentimentul de a fi slabi, goi și neliniștiți să ne amintească să ne întoarcem la duhul nostru. O, Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru funcția simțului vieții din duhul nostru, care ne face conștienți atunci când atingem moartea și când suntem în viață! Fie ca să fim atenți la simțul vieții și al morții din duhul nostru. Fie ca să nu pierdem simțirea, ci să trăim conform simțului vieții din duhul nostru. Lucrează în noi, Doamne, ca să ne faci să știm când trebuie să ne întoarcem la Tine. Salvează-ne de la a ne fixa mintea pe carne. Salvează-ne de la a deschide poarta către carne și a umbla în carne. Fie ca să ne amintim să ne întoarcem la duhul nostru, să trăim în duhul nostru și să rămânem în duhul nostru unit!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Not being Past Feeling but Living by the Sense of Life and Death in our Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 1 (Împărăția lui Dumnezeu — domeniul vieții divine și al speciei divine) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin regenerare: acum duhul nostru cunoaște împărăția lui Dumnezeu

28/04/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Unica modalitate prin care putem intra în împărăția lui Dumnezeu este să fim regenerați, astfel încât să-L putem primi pe Dumnezeu ca viață; ca oameni regenerați, viața divină din noi cunoaște viața lui Dumnezeu și mintea lui Dumnezeu. Amin!

Trebuie să ne întoarcem la revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu pentru a cunoaște și a experimenta împărăția lui Dumnezeu, astfel încât să putem trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu astăzi. Ce este împărăția lui Dumnezeu? Săptămâna aceasta savurăm faptul că împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine și al speciei divine.

Așa cum împărăția umană este domeniul vieții umane, tot așa împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine. Noul Testament ne spune că viața lui Dumnezeu este VIAȚA, adică viața care este cu adevărat viață. Există multe feluri de viață, dar numai viața lui Dumnezeu este viața reală.

Viața umană este viață, este de fapt cea mai înaltă viață creată, dar se termină și nu există prin sine; Numai viața lui Dumnezeu este cu adevărat viață. Numai viața lui Dumnezeu este viața care poate fi considerată pe bună dreptate viață. Amin!

Și Dumnezeu nu a vrut să păstreze viața divină doar pentru Sine; El a vrut să împartă această viață omului. Prin urmare, Dumnezeu, ca viață, a devenit om, iar Domnul Isus a avut viață în El și a venit pentru ca noi să avem viață și să o avem din belșug. Aleluia, noi, ființele umane, îl putem primi pe Dumnezeu ca viață!

Cristos a venit să aducă împărăția lui Dumnezeu; El a venit ca Semănător pentru a se semăna pe Sine ca sămânță a împărăției în cei care cred în El, astfel încât să poată crește în ei și să se dezvolte în ei. Pe măsură ce viața divină este semănată în noi, crește în noi și se dezvoltă în noi, ea se extinde și se răspândește în ființa noastră până când Dumnezeu obține un domeniu în care poate domni și domni.

Din punctul de vedere al vieții, împărăția lui Dumnezeu este un organism constituit cu viața lui Dumnezeu ca domeniu în care Dumnezeu să domnească și stăpânească prin viața Sa.

Împărăția lui Dumnezeu nu este un lucru, o porțiune de pământ sau chiar ceva spiritual în aer; împărăția lui Dumnezeu este o entitate organică, un organism în care Dumnezeu, ca viață, este totul pentru poporul Său. Noi, cei care credem în Cristos, devenim parte a împărăției lui Dumnezeu prin regenerare și trebuie să trăim prin viața divină, astfel încât să putem fi în realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Deoarece Cristos ca viață în noi, este împărăția lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu este totalitatea lui Cristos ca viață cu toate activitățile Sale în noi. Pe măsură ce Cristos Se răspândește în noi, ne reînnoiește, ne transformă, ne conformează chipului Său și ne glorifică, împărăția lui Dumnezeu crește în noi.

Intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin regenerare pentru a-L primi pe Dumnezeu ca viață și a-L câștiga pe Dumnezeu Însuși

Mulți oameni buni, morali și etici astăzi cred că fac parte din împărăția lui Dumnezeu pentru că gândesc în mod corect, fac ceea ce trebuie și încearcă să asculte de legea lui Dumnezeu cât mai bine pot. Însă există o singură cale prin care omul poate intra în împărăția lui Dumnezeu: regenerarea.

În Ioan 3:3-6 ni se spune că singura modalitate prin care putem cunoaște împărăția lui Dumnezeu este prin nașterea din Dumnezeu. Suntem născuți din carne, deci cunoaștem domeniul cărnii și putem trăi în mod natural în carne.

În mod similar, numai atunci când suntem născuți din Duh putem cunoaște domeniul spiritual și putem trăi în împărăția lui Dumnezeu. Pentru ca omul să intre în împărăția lui Dumnezeu, el trebuie să se nască din Dumnezeu.

Nicio cantitate de fapte bune nu ne poate califica pentru a face parte din împărăția lui Dumnezeu. Nicio cunoaștere a Bibliei și ascultare de legea lui Dumnezeu nu ne pot face să cunoaștem împărăția lui Dumnezeu.

Pentru a cunoaște împărăția lui Dumnezeu, trebuie să facem parte din această împărăție, iar singura modalitate prin care putem face parte din împărăția lui Dumnezeu este prin nașterea din nou. Numai viața divină poate realiza lucrurile divine; pentru ca noi să vedem sau să intrăm în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să fim regenerați cu viața divină.

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții lui Dumnezeu și domeniul stăpânirii lui Dumnezeu; nu putem asculta de domnia lui Dumnezeu și nu putem fi sub stăpânirea Sa decât dacă avem viața lui Dumnezeu, căci numai prin viața lui Dumnezeu ne putem supune lui Dumnezeu.

Numai oamenii pot participa la împărăția umană, căci numai oamenii au viața umană. Fără viață umană, nimeni nu poate intra în împărăția omului. Poate că putem fi „naturalizați” pentru a face parte dintr-o anumită împărăție sau țară, dar nu există nicio modalitate de a fi „naturalizați” în împărăția lui Dumnezeu.

Indiferent cât de mult încearcă oamenii să „naturalizeze” o maimuță să fie ca un om și să facă lucruri ca un om, când omul lasă maimuța să plece, ea va fi tot o maimuță și va face lucruri ca o maimuță.

În mod similar, când se naște un câine, nu trebuie să-l înveți să fie câine; viața din interiorul câinelui îl va învăța pe acel câine cum să trăiască, cum să meargă, cum să latre și multe alte lucruri.

La fel este și cu împărăția lui Dumnezeu. Nu putem fi naturalizați pentru a face parte din împărăția lui Dumnezeu, indiferent cât de mult încercăm să imităm ceea ce a spus și a făcut Domnul Isus.

Însă odată ce suntem născuți din nou prin pocăință și credință în Cristos, nici măcar nu trebuie să încercăm să ascultăm de Dumnezeu, ci mai degrabă să trăim prin viața divină și vom trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Numai viața lui Dumnezeu îndeplinește cerințele împărăției lui Dumnezeu, așa cum numai viața umană poate îndeplini cerințele împărăției umane. Când avem viața lui Dumnezeu, putem trăi în împărăția lui Dumnezeu și putem face parte din împărăția lui Dumnezeu.

Calea unică de a intra în împărăția lui Dumnezeu este să-L primim pe Dumnezeu ca viață și să-L dobândim pe Dumnezeu Însuși; aceasta este regenerarea (Ioan 3:5, 16; 1 Ioan 5:11-12).

Trebuie nu doar să cunoaștem despre Dumnezeu și să memorăm cuvântul lui Dumnezeu, ci, mai mult decât atât, să-L primim pe Dumnezeu ca viață prin regenerare, pentru a putea intra în împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu este un domeniu divin în care trebuie să intrăm, un domeniu care necesită viața divină. Pentru ca o ființă umană să facă parte din domeniul vieții divine, împărăția lui Dumnezeu, ea trebuie să fie regenerată, adică să-L dobândească pe Dumnezeu ca viață.

Toți cei care primesc viața lui Dumnezeu prin pocăință și credință în Cristos au devenit copii ai lui Dumnezeu și fac parte din împărăția lui Dumnezeu.

Aceasta nu înseamnă că credincioșii în Cristos au o viață pură, curată și fără păcat; A fi parte din împărăția lui Dumnezeu nu înseamnă că nu suntem căzuți sau păcătoși, ci mai degrabă că avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru și suntem copii ai lui Dumnezeu, născuți din Dumnezeu cu viața Lui (Ioan 1:12-13). Aleluia, prin regenerare suntem născuți din Dumnezeu!

Putem să-I spunem cu îndrăzneală Domnului:

Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ne-ai regenerat cu viața Ta pentru a ne face parte din împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, căci am fost născuți din Dumnezeu! Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Te luăm ca Domn și Rege al nostru. Ne supunem Ție pentru că viața Ta din noi ne face capabili să facem acest lucru. Aleluia, noi, ființele umane, am fost născuți din Dumnezeu pentru a fi copii ai lui Dumnezeu, cei care sunt născuți din Dumnezeu pentru a face parte din împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne place să fim aici în împărăția lui Dumnezeu, bucurându-ne de viața și natura Ta și învățând să trăim după viața și natura Ta. Ne place să fim aici, savurându-Te și revărsându-Te ca viață către alții, pentru ca și ei să poată face parte din împărăția lui Dumnezeu. Aleluia, suntem născuți nu doar din carne pentru a fi carne, și mai mult, suntem născuți din Duh pentru a fi duh! Slavă Domnului, când suntem în duhul nostru, Îl cunoaștem, Îl savurăm, Îl primim pe Dumnezeu și suntem una cu Dumnezeu pentru a trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu!

Suntem născuți din Dumnezeu și acum viața divină din duhul nostru cunoaște împărăția lui Dumnezeu!

Cum poate o ființă umană să facă parte din împărăția lui Dumnezeu? Nicodim I-a pus Domnului Isus această întrebare și a fost destul de nedumerit pentru el faptul că trebuia să se nască din nou: putea oare el să intre în pântecele mamei sale pentru a se naște din nou?

Ce înseamnă această naștere din nou? Domnul Isus a explicat în Ioan 3 că a te naște din nou înseamnă a te naște din Duh. Înseamnă a te naște din Duh în duhul nostru uman pentru a primi viața divină.

Ca ființe umane, ne naștem în împărăția umană pentru a fi oameni și știm ce înseamnă a fi om. Viața noastră umană ne învață ce înseamnă a fi om și devenim oameni și ne comportăm ca oameni pentru că avem viața umană; viața umană din ființa noastră ne face să cunoaștem împărăția omului.

În mod similar, în domeniul spiritual, putem face parte din împărăția lui Dumnezeu atunci când suntem născuți din Dumnezeu, iar viața divină din duhul nostru cunoaște împărăția lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, Dumnezeu ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu (Coloseni 1:13). Am fost scoși dintr-o împărăție, împărăția întunericului, și am fost transferați într-o altă împărăție, împărăția luminii, care este împărăția lui Dumnezeu – împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Când ne-am pocăit și am chemat Numele Domnului, am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu și am devenit copii ai lui Dumnezeu, născându-ne astfel în împărăția lui Dumnezeu. Chiar dacă știm foarte puțin despre împărăția lui Dumnezeu, viața divină din duhul nostru știe despre împărăție.

Când ne exersăm duhul în viața noastră de zi cu zi, cunoaștem împărăția lui Dumnezeu și trăim în împărăția lui Dumnezeu. Cu toții putem mărturisi privitor la acest lucru. Indiferent cât de tineri suntem în Domnul, atâta timp cât ne exersăm duhul și Îl contactăm pe Domnul, cunoaștem împărăția lui Dumnezeu și știm ce dorește Dumnezeu.

Unii tineri pot merge la frații mai în vârstă și îi pot întreba care este părerea lor despre lucruri precum fumatul, mersul la cinema, mâncatul, lucrurile cu care se îmbracă și căsătoria. Este ușor pentru un frate sau o soră mai în vârstă să-și dea cu părerea despre aceste lucruri, dar cea mai bună modalitate este să-i întrebi pe tineri ce simt ei în legătură cu aceste chestiuni.

Ce simte duhul lor în legătură cu ei? De exemplu, în legătură cu fumatul sau participarea la anumite evenimente lumești, ce simte duhul lor în legătură cu asta? Dacă sunt sinceri cu ei înșiși și contactează cu adevărat pe Domnul, vor avea o înțelegere clară de la Domnul cu privire la aceste lucruri.

Domnul Isus care locuiește în mine locuiește și în tine, și împărăția lui Dumnezeu în mine este și în tine; atâta timp cât atât eu, cât și tu ne întoarcem la duhul nostru și contactăm pe Domnul, avem același sentiment de la Domnul.

Cum Îl cunoaștem pe Domnul? Cum cunoaștem sentimentele Domnului? Cum știm ce gândește Dumnezeu despre anumite lucruri care nu sunt menționate în Biblie? Este prin intermediul vieții divine din duhul nostru.

Pentru că suntem născuți din Dumnezeu, viața divină din duhul nostru cunoaște împărăția lui Dumnezeu. Cât de minunat e acest lucru!

Trebuie să învățăm să trăim în duhul nostru și să cultivăm un simț al vieții în duhul nostru, astfel încât să-L putem cunoaște pe Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu. Ceva din noi Îl cunoaște pe Dumnezeu, cunoaște voia lui Dumnezeu și știe ce dorește Dumnezeu să facem.

Acest lucru se datorează faptului că ne-am născut în împărăția lui Dumnezeu, iar viața divină din noi cunoaște împărăția lui Dumnezeu.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-ai transferat în împărăția luminii, împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, ne-am născut din Dumnezeu pentru a face parte din împărăția lui Dumnezeu în duhul nostru! Slavă Domnului, am fost regenerați și ne-am născut din Dumnezeu pentru a fi în împărăția lui Dumnezeu astăzi. Amin, Doamne, astăzi vrem să ne exersăm duhul și să rămânem în duhul nostru. Vrem să facem toate lucrurile în duhul nostru și conform duhului nostru. Aleluia, viața divină din duhul nostru cunoaște împărăția lui Dumnezeu! Slavă Domnului, avem viața divină în duhul nostru și, atâta timp cât ne întoarcem către duhul nostru, cunoaștem voia lui Dumnezeu și trăim în împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să trăim astăzi conform simțului vieții din duhul nostru. Îți mulțumim pentru duhul nostru contopit. Îți mulțumim că ești viața noastră în duhul nostru. Vrem să fim atenți la duhul nostru și să facem toate lucrurile în duhul nostru!