savurăm pe Cristos ca jubileu

Avem trăirea jubileului și-L proclamăm pe Cristos ca jubileu

07/03/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să vedem că trăirea jubileului este a trăi în savurarea lui Cristos, o viață de a-L savura pe Dumnezeu ca moștenirea și libertatea noastră reală în viața noastră de zi cu zi, pentru că învățăm să-L luăm pe Dumnezeu ca factor principal și centru al vieții noastre. Amin!

Săptămâna aceasta ne-am savurat de faptul că Cristos este realitatea jubileului Noului Testament și de modul în care Îl putem savura pe Cristos ca jubileu astăzi.

În Lev. 25 Dumnezeu a rânduit ca poporul Său să aibă un an jubiliar la fiecare cincizeci de ani, un an în care se proclamă libertatea și fiecare este înapoiat în posesiunea lor și în casa lui. Anul jubileului a adus două binecuvântări principale: întoarcerea fiecărui om la posesiunea lui pierdută și eliberarea din sclavie. Jubileul a durat un an în Vechiul Testament.

Când a venit Domnul Isus, El a venit să aducă jubileul, căci El Însuși este jubileul. Întreaga epocă a harului este epoca jubileului, căci astăzi îl putem primi și savura pe Cristos ca jubileul nostru adevărat și putem fi eliberați din robia păcatului și putem reveni la posesiunea noastră, Dumnezeu Însuși, pentru a-L savura pe El în familia noastră divină, biserica.

Fie ca noi toți să ne dăm seama că epoca harului este anul jubileului și să venim zilnic la Domnul pentru a-L savura pe El în cuvântul Său. Epoca în care trăim este epoca jubileului, chiar o epocă a extazului pentru mântuirea noastră.

Cristos nu a venit să ne judece, să ne condamne sau să ne expună păcatele și eșecurile; El a venit să ne mântuiască și El rostește cuvintele Sale de har în noi pentru a ne aduce la savurarea de Sine ca jubileu.

Ne-am născut în păcat și comitem păcate în mod obișnuit, neavând speranță în lume și neputând înceta să păcătuim. Însă Domnul Isus a venit să ne mântuiască de păcatele noastre și de felul nostru de viață anterioară, iar când Îl primim, suntem eliberați de sclavia păcatului.

Când Îl primim pe Domnul Isus prin pocăință și crezând în El, intrăm în jubileu. În jubileu, totul este satisfăcător pentru noi, pentru că ne mulțumim să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv cu bogățiile Sale.

Indiferent de lucrurile care ni se întâmplă, indiferent în ce situație ne aflăm și indiferent de modul în care ne tratează alții, suntem mulțumiți și satisfăcuți pentru că suntem în jubileu, iar pentru noi, Cristos cu bogățiile Sale este suficient.

Evanghelia după Luca în special este guvernată de proclamarea jubileului, iar Domnul a dat pilda fiului risipitor și pilda bunului samaritean pentru a ne arăta că El Însuși este jubileul și El a venit să fie jubileul nostru. Indiferent cât de jos am fi, indiferent cât de mult am căzut și oricât de departe am fi de Dumnezeu, dragostea Domnului încă ajunge la noi.

Să-L savurăm astăzi pe Cristos ca realitate a libertăților și binecuvântărilor jubileului Noului Testament și să trăim în jubileu în viața noastră de zi cu zi.

Să-L luăm pe Dumnezeu Însuși ca factor și centru primar al vieții noastre pentru a-L savura pe Cristos în toate lucrurile pentru a avea trăirea jubileului

În calitate de credincioși în Cristos, am intrat în jubileu; însă trebuie să trăim zilnic în jubileu. Ce este trăirea în jubileu? Cum arata trairea jubileului in viața noastră de zi cu zi? Trăirea jubileului este o trăire în savurarea lui Cristos.

Trăirea jubileului este o viață de a-L savura pe Dumnezeu ca moștenire și libertate reală (Fapte 26:18; Ioan 8:36). Trăirea jubileului este o viață în care Îl luăm pe Dumnezeu Însuși ca factor principal și centru în noi pentru a birui toate necazurile vieții noastre umane (Ioan 6:16-21; Col 1:17b, 18b; Filip. 4:6-7, 11-12).

Este un lucru este să fii mântuit și este cu totul altceva să ai trăirea jubileului. Trăirea jubileului este a trăi în savurarea lui Cristos; zi de zi trebuie să-L savurăm numai pe Dumnezeu Însuși în fiecare situație.

Acest lucru nu înseamnă că acum trebuie să renunțăm la studii, să renunțăm la serviciu și să nu ne căsătorim sau să avem copii, pentru că tot ce facem este să-L savurăm pe Dumnezeu.

Mai degrabă, ar trebui să studiem și să facem tot ce putem în studiile noastre, dar în același timp factorul principal și centrul vieții noastre este Dumnezeu Însuși, căci chiar și în studiile noastre vrem să-L savurăm pe Dumnezeu.

Trebuie să avem o slujbă și trebuie să ne facem treaba cu onoare și sârguință înaintea lui Dumnezeu, nu numai înaintea omului; cu toate acestea, pe măsură ce ne facem treaba, Îl savurăm în interior pe Cristos.

Trebuie să ne căsătorim și, de asemenea, trebuie să avem copii, dar pe măsură ce trăim viața de familie și viața de căsătorie, factorul și centrul principal din noi este Dumnezeu Însuși. Pe măsură ce ne îndeplinim responsabilitățile ca părinți, lucrători, studenți și oameni în societatea umană, dorim să trăim jubileul savurându-L pe Cristos în toate lucrurile.

Trebuie să învățăm să-L avem pe Dumnezeu Însuși ca factor principal în noi. Când El este factorul nostru principal, când ne concentrăm pe a-L savura pe Domnul în toate lucrurile, vom ști să studiem, vom avea grijă de viața noastră de familie și ne vom onora în mod corespunzător părinții și ne vom face treaba la locul de muncă.

Cristos trebuie să fie factorul principal în noi și trebuie să ne concentrăm pe a-L savura pe Cristos în toate lucrurile. Dacă nu ne concentrăm asupra lui Cristos, totul va fi o dificultate și o povară pentru noi; slujba ne va epuiza, viața de familie va fi dificilă pentru noi, iar relația noastră cu părinții noștri și cu cei din jurul nostru nu va fi potrivită.

Să ne concentrăm doar pe a-L savura pe Cristos, astfel încât să putem avea azi trăirea jubileului. Când trăim prin a-L savura pe Dumnezeu ca moștenire și libertate reală, vom avea trăirea jubileului.

Viața noastră creștină trebuie să fie o viață de jubileu, o viață de savurare deplină a Domnului.

Aceasta înseamnă că avem nevoie zilnic să ne rugăm neîncetat, să-L savurăm mereu și să mulțumim în toate (1 Tes. 5:16-18). Cum putem fi recunoscători în toate lucrurile? Cum putem să-L savurăm mereu și să ne rugăm neîncetat? Este doar savurându-L pe Domnul în toate lucrurile.

Fie că avem succes în ceea ce facem sau dacă suferim pierderi, fie că eșuăm sau suntem biruitori, în toate lucrurile trebuie să-L savurăm pe Domnul. Inima noastră trebuie să fie fixată pe El, concentrarea noastră ar trebui să fie Domnul Însuși și în toate lucrurile trebuie să căutăm să-L mărim.

În viața noastră de căsnicie, soțul nostru sau soția noastră nu este punctul nostru de interes; mai degrabă, Cristos este concentrarea noastră și Îl savurăm de El în toate lucrurile, astfel încât să putem avea o viață de căsnicie adecvată.

Când ne facem treaba cu respect și sârguință, a ne face treaba nu este concentrarea noastră – Cristos este punctul nostru de interes și învățăm să-L savurăm pe El în interior pentru a-L lua ca factor principal și centru în interior.

Pe măsură ce Îl savurăm de Cristos și ne împărtășim din bogățiile Sale chemând Numele Lui și rugându-ne asupra Cuvântului Său, Îl savurăm ca libertate reală, iar viața noastră va fi trăirea jubileului.

Dar dacă inima noastră este îndreptată spre alte lucruri, persoane sau chestiuni, vom avea doar dezamăgire și suferință. Când ne fixăm inima pe o persoană, o problemă sau un lucru care nu este Domnul, sfârșitul este suferința și nenorocirea. O, Doamne!

Oamenii din lume, cei necredincioși, au o viață de suferință și nenorocire, pentru că își fixează inima pe lucruri, lucruri și persoane și nu-L au pe Domnul. Dar noi, în calitate de credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristos ca factor principal în interior, iar El trece peste toate necazurile vieții umane. Fie ca noi să învățăm să-L luăm pe Cristos ca centru în toate lucrurile.

Fie ca să ne fixăm mintea asupra duhului nostru (Romani 8:6) și să ne fixăm inima cu toată ființa asupra Lui, astfel încât să putem trăi astăzi jubileul. Când ne concentrăm asupra Domnului, El ne perfecționează în toate lucrurile pentru a-L savura pe El.

Toate lucrurile sunt aranjate în mod suveran de către Domnul pentru ca noi să-L savurăm pe Domnul și să trăim în jubileu.

Doamne Isuse, Te iubim și ne concentrăm întreaga ființă asupra Ta. Vrem să trăim astăzi jubileul trăind în savurarea lui Cristos. Amin, Doamne, vrem să trăim prin a-L savura pe Dumnezeu ca moștenire și libertate reală! Ne fixăm inima pe Tine. Refuzăm sa ne concentrăm pe alte lucruri, persoane sau chestiuni in afara Ta. Îl luăm pe Dumnezeu în fiecare situație ca factor principal și centru în noi. Amin, Doamne, vrem să ne trăim viața de zi cu zi în savurarea lui Cristos! Fie ca Tu în noi să birui toate necazurile vieții umane. Fie ca Tu să ne dai să trăim un singur duh cu Tine și să ne facem datoria de oameni, oriunde ne-ai așezat. Amin, Doamne, Tu ne mântuiești de toate suferințele vieții omenești. Perfecționează-ne, dragă Doamne, să trăim zilnic în savurarea lui Cristos. Fie ca să realizăm că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru ca noi să-L savurăm pe Domnul, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să savurăm libertatea reală, fiind în duhul nostru! Te iubim, Doamne Isuse, și ne concentrăm întreaga ființă asupra Tine!

Trăim în jubileu invitându-L pe Domnul în barca noastră și-L proclamăm pe Cristos ca jubileu

Viața umană este plină de suferințe, încercări și lucruri care nu sunt atât de plăcute. S-ar putea să-L savurăm pe Domnul astăzi, dar mâine se poate întâmpla ceva și s-ar putea să nu trăim în jubileu. Astăzi poate că suntem fericiți și totul poate merge bine, dar a doua zi poate veni o furtună. O, Doamne Isuse!

În Ioan 6:16-21 vedem cum Domnul i-a trimis pe ucenicii Săi peste mare, în timp ce El a trimis mulțimile și, în timp ce ei vâslau, a venit o furtună. După ce i-a hrănit pe cei cinci mii de oameni, Domnul nu a rămas în succesul slujbei Sale, ci, mai degrabă, a trimis mulțimile acasă și i-a trimis pe ucenicii Săi să treacă marea.

Iar apoi El Însuși a trecut marea, arătându-se ucenicilor Săi în timp ce mergea pe apă. Mai întâi, El s-a urcat pe munte să se roage, un tip reprezentativ al Domnului înălțându-se și apoi arătându-se poporului Său pe măsură ce erau în călătorie în epoca bisericii.

Astăzi suntem într-o călătorie peste mare, iar vânturile bat, marea se zbârnește și valurile lovesc barca. Există duhuri rele în aer și demoni în mare care stârnesc tot felul de furtuni care să ne tulbure în timp ce călătorim peste mare pentru a ajunge de cealaltă parte.

Dar Domnul li S-a arătat ucenicilor Săi, mergând pe mare și apropiindu-se de barcă; ei s-au înspăimântat, dar El le-a zis: Eu sunt, nu vă temeţi. Apoi, ei au fost dispuși să-L ia în barcă și îndată barca a ajuns la țara în care mergeau.

De multe ori suntem la fel ca ucenicii; pe măsură ce trecem prin furtuni și trăim probleme, suferințe și necazuri în viața noastră creștină, Îl vedem pe Domnul mergând pe apă și apropiindu-se de noi, dar ne este frică și nu suntem dispuși să-L luăm în barca noastră.

S-ar putea să ne fie frică să ne deschidem situația în fața Domnului și să-L invităm înăuntru și s-ar putea să ne fie frică să ne deschidem situația către părtășia cu sfinții. Nu doar tinerii, ci toți sfinții s-ar putea să aibă gândul că, dacă ne deschidem Domnului despre acest lucru anume pe care vrem să-l facem sau acel loc în care vrem să mergem, Domnul ne poate spune Nu.

S-ar putea să simțim că, dacă ne deschidem situația în părtășie sfinților mai maturi, știm ce vor spune: doar savurează-L pe Domnul! Sau și mai rău, Domnul poate să ia ceea ce iubim, pentru că s-ar putea ca El să nu fie de acord ca noi să mergem într-un anumit loc, să cumpărăm ceva sau să facem ceva.

De atâtea ori nu Îl invităm pe Domnul în barca noastră; suntem într-o furtună și avem probleme și dificultăți, dar tot nu Îl invităm în barca noastră. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către Domnul și să-L invităm să intre. S-ar putea să ne surprindă.

El poate merge alături de noi în timp ce facem cutare lucru, sau El ne poate permite să facem anumite lucruri; ceea ce contează este prezența Lui cu noi. Să-L includem pe Domnul în toate. Fie ca noi să trăim în jubileu trăind în savurarea lui Cristos zi de zi și să-L invităm să intre.

Totul din viața noastră este sub suveranitatea Domnului; prin urmare, putem pur și simplu să ne deschidem către El și să-I cerem să intre și să ne umple, să ne stăpânească și să ne ajute să-L savurăm pe El în toate lucrurile.

Pe măsură ce trăim în jubileu, având trăirea jubileului, vom putea să proclamăm jubileul și altora, iar ei vor fi atrași nu numai de Cristosul pe care îl predicăm, ci și mai mult de trăirea noastră în jubileu.

Nu este posibil să proclamăm jubileul dacă noi înșine nu trăim mai întâi în jubileu, având trăirea jubileului.

Când îl invităm pe Domnul în barca noastră și suntem perfecționați să-L savurăm pe Cristos în toate lucrurile, indiferent de circumstanță și situație, vom fi slujitorii și martorii de astăzi care trăiesc în jubileu și proclamăm jubileul (Fapte 26:16-19). Îl vom mări pe Cristos, căci pentru noi a trăi este Cristos (Filipeni 1:19-21) și vom proclama Evanghelia – Cristos ca jubileul harului – pentru realizarea economiei eterne a lui Dumnezeu.

Fie ca toți să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului, petrecând timp cu Domnul pentru a ne împărtăși din bogățiile Sale în Cuvântul Său. Fie ca noi toți să ne facem timp să-L privim, să-L ascultăm și să ne liniștim ființa, astfel încât să putem fi infuzați cu El în timp ce avem părtășie cu El.

Și în toate situațiile, toată ziua, să-L invităm pe Domnul și să-I dăm primul loc, astfel încât să putem avem trăirea jubileului.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Vrem să petrecem timp cu Tine și să Te privim. Infuzează-ne cu tot ceea ce ești Tu. Ne deschidem toată ființa Ție. Doamne, vrem să Te invităm în barca noastră. Intră în situația noastră. Nu ne este frică să Te invităm în barca noastră în orice situație și în toate lucrurile. Amin, Doamne Isuse, umple-ne! Câștigă-ne! Ia-ne în stăpânire! Indiferent care este situația noastră exterioară, vrem doar să Te savurăm! Păstrează-ne în savurarea Ta în toate lucrurile astăzi. Avem încredere în Tine că Tu aranjezi în mod suveran toate lucrurile pentru ca noi să fim perfecționați pentru a-L savura doar pe Domnul și pentru a avea trăirea jubileului. O, Doamne Isuse, avem încredere că nu greșești în ceea ce aranjezi în viața noastră și în cine aranjezi să fie cu noi. Tu ești Domnul. Ne oprim din lupta și eforturile noastre și ne concentrăm doar să Te savurăm pe Tine! Fie ca trăirea noastră de astăzi să fie în savurarea lui Cristos în toate lucrurile, pentru ca Cristos să fie mărit prin noi! Amin, Doamne, fă-ne slujitorii și martorii Tăi de astăzi, trăind și proclamând evanghelia pentru a realiza economia eternî a lui Dumnezeu! Vrem să avem trăirea jubileului și să proclamăm jubileul astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Have the Living of the Jubilee and Proclaim Christ as the Jubilee, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 5 (Să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului noutestamentar) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos suficient pentru a fi eliberați din robie și pentru a-L avea pe Dumnezeu ca posesiunea noastră

06/03/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să vedem că Satan ne-a prins, apoi a venit să locuiască în noi ca instigator al păcatelor noastre și a devenit stăpânul nostru ilegal în timp ce noi suntem captivi ai lui, care nu pot decât să comită păcate; dar slavă Domnulului, în jubileu îl putem primi și savura pe Dumnezeu suficient pentru a fi eliberați din robia păcatului și a-L savura pe Dumnezeu ca porție a noastră! Aleluia!

În calirate de credincioși în Cristos, suntem cei care Îl savurăm pe Cristos ca jubileu adevărat; El este realitatea jubileului. Cum Îl putem savura pe Cristos ca realitate a tuturor binecuvântărilor și libertăților jubileului? Este pur și simplu petrecând timp cu El.

Trebuie să ne luăm timp pentru a-L savura pe Domnul în cuvântul Său. Și când venim la Domnul pentru a avea părtășie cu El, trebuie să învățăm să ne oprim ființa, să ne liniștim și să ne concentrăm asupra Lui.

În lumea de astăzi se vorbește mult despre „meditație” și cu cât oamenii sunt mai avansați, mai cultivați sau mai rafinați, cu atât mai mult practică astfel de lucruri. Dar exersarea de a te întoarce spre interior nu înseamnă nimic dacă nu-L ai pe Cristos înăuntru. Libertatea reală nu este în afara noastră sau în interiorul nostru; libertatea reală este să Îl savurezi pe Cristos.

Dacă îl cunoaștem pe Fiul lui Dumnezeu, dacă îl avem pe Fiul lui Dumnezeu în experiența și savurarea noastră, suntem cu adevărat liberi! Dar dacă nu îl avem pe Fiul lui Dumnezeu și nu suntem în Cristos, suntem încă sclavii păcatului.

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să exersăm să stăm la picioarele Domnului pentru a asculta cuvintele Lui și a-L absorbi. Într-o lume care este din ce în ce mai plină de distrageri, de la telefoane până la divertisment și știri din jurul nostru, trebuie să învățăm să lăsăm toate lucrurile deoparte și să ne concentrăm asupra Domnului Isus.

Când ne așezăm, când ne liniștim ființa în fața Domnului, exersându-ne duhul pentru a ne concentra mintea rătăcitoare asupra duhului nostru și a opri gândurile noastre șovăitoare, putem primi o revelație a lui Cristos, iar Cristosul revelat nouă este, de asemenea, introdus în noi pentru a deveni jubileul nostru.

Motivul pentru care atât de mulți credincioși în Cristos astăzi îl au pe Cristos, dar nu sunt plini de bucurie este că ei nu Îl savurează pe Domnul ca realitate a jubileului. Ei cred că acum sunt liberi să facă tot ce vor, atâta timp cât încearcă din răsputeri să-i mulțumească lui Dumnezeu, conform celor spuse de Biblie.

Dar jubileul în care ne aflăm astăzi este Cristos Însuși; El este jubileul nostru și numai savurându-L pe El putem fi eliberați de robia păcatului și putem avea savurarea moștenirii noastre, care este Dumnezeu Însuși.

Fie ca noi să fim cei care învățăm zi de zi să Îl savurăm pe Domnul în toate situațiile și în toate lucrurile, astfel încât să putem trăi în realitatea jubileului și să savurăm binecuvântările și libertățile lui!

Satan ne-a prins, a venit să locuiască în noi ca instigator al păcatelor noastre și cum suntem captivii lui care comit păcate și nu se pot opri

Înainte de a-L putea savura pe pe Cristos ca realitate a jubileului, trebuie să vedem adevărata noastră stare și situație de astăzi. În lumea occidentală, oamenii cred că sunt puțin mai dezvoltați, mai de înaltă clasă și mai rafinați, așa că ei cred că sunt într-o lume care este post-păcat și post-adevăr. Ei cred că, atâta timp cât nu comit păcate grave, sunt ok.

Acest lucru este valabil și pentru mulți credincioși în Cristos, care consideră că păcatul este doar ceva grosolan pe care îl facem, ceva cu adevărat rău. Însă trebuie să ne dăm seama că Satan, dușmanul lui Dumnezeu, ne-a prins prin căderea omului; apoi, el a venit să locuiască în noi ca instigator al păcatelor noastre (Romani 7:14; 1 Ioan 5:19).

Orice facem în afară de Dumnezeu, fie că poate părea a fi bine, fie că este evident rău, este păcat, pentru că a păcătui înseamnă a fi lipsit de gloria lui Dumnezeu. Când nu Îl exprimăm pe Dumnezeu, păcătuim, fie că facem ceva bine sau rău.

Trebuie să ne dăm seama că Satan a devenit stăpânul nostru ilegal iar noi am devenit prizonierii lui în măsura în care pur și simplu nu putem face binele și nu putem să comităm decât păcate. Aceasta este situația noastră ca păcătoși în această lume și de multe ori aceasta este situația noastră când noi, ca credincioși în Cristos, nu Îl savurăm suficient pe Cristos.

Oamenii din lume nu au cale de ieșire, căci dacă nu-L au pe Dumnezeu în ei, ei sunt sclavi ai păcatului. Dacă un om nu îl are pe Dumnezeu, orice încearcă să savureze în afară de Dumnezeu îl uzurpă și este bălegar, hrană pentru câini și refuz (Filipeni 3:7-9; 2 Pet. 2:22).

Oamenii din lumea de astăzi cred că anumite distracții sau sporturi nu sunt chiar atât de rele, dar fiind angajați în toate aceste activități, ei sunt conduși de nas de Satan, care este Beelzebul. Satan este „stăpânul bălegarului” (înțelesul cuvântului Beelzebul); el este, de asemenea, „stăpânul muștelor” (înțelesul cuvântului Beelzebub).

Satan este Beelzebul care-i conduce pe mulți păcătoși să mănânce bălegar și să se ospăteze cu gunoi și el este Beelzebub specializat în a conduce pe păcătoși ca niște câmpuri să se hrănească cu bălegar (Matei 10:25; 12:24, 27; 2 Regi 1:2).

Balega și gunoiul sunt mirositoare și dezgustătoare, iar muștele sunt atrase de ele. Oamenii din lume sunt atrași de păcat, nu pot decât să păcătuiască și sunt neputincioși în această privință.

În 2 Pet. 2:22 se spune că păcătoșii sunt precum câinele care se întoarce la vărsăturile lui și ca o scroafă care se aruncă în noroi după ce a fost curățită. O, Doamne!

Unii oameni par să fie de clasă superioară, pentru că participă la petreceri de înaltă clasă unde se îmbracă și arată grozav, dansează și par să se distreze; astfel de locuri și astfel de petreceri sunt „bălegaruri de cultură”, pentru că Satan, ca stăpân al muștelor, îi conduce pe toți păcătoșii să se hrănească cu bălegar.

Indiferent cât de cult sau de înaltă clasă ar părea cineva, oricât de elegantă și de bine vorbită ar fi o persoană, dacă nu-L primește și nu-L savurează pe Dumnezeu, el sunt condus de nas de Satan la păcat. Chiar mai rău, deși în adâncul inimii lor nimeni nu vrea să păcătuiască, el este dependent de păcat, pentru că Satan îi stârnește și ei păcătuiesc spontan.

Există în fiecare dintre noi dorința de a nu păcătui și chiar ne exersăm voința de a nu mai face asta sau asta; Indiferent cât de mult ne-am strădui, păcatul este o persoană din noi – Satan însuși – care ne învinge întotdeauna.

S-ar putea să ne străduim să facem binele, dar apoi eșuăm din nou și comit păcate și ne putem întreba de ce se întâmplă asta și cum am putea fi atât de neghiobi să facem asemenea lucruri.

Domnul Isus a spus: Oricine face păcat este rob al păcatului (Ioan 8:34). Nimeni astăzi nu are control asupra lui însuși; toată lumea a devenit sclav al păcatului. Păcatul care este înăuntrul nostru este o adevărată putere de control (Romani 7:24), care ne învinge mereu ori de câte ori încercăm să facem binele.

Dar slavă Domnului, Isus a venit ca adevăratul jubileu să ne elibereze de trupul acestui păcat! El a venit să fie savurarea noastră și, de asemenea, să fie puterea din noi care ne eliberează de păcat și de puterea lui! Mulțumim lui Dumnezeu, legea Duhului vieții ne-a eliberat în Cristos Isus de legea păcatului și a morții (Romani 8:2).

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că tot ceea ce încercăm să savurăm în afară de Dumnezeu este mâncare pentru câini, gunoi și bălegar. Salvează-ne de a fi „conduși de nas” de Satan să ne hrănim cu bălegar. Vrem să ne întoarcem la Tine. Venim la Tine din nou și din nou pentru a fi sub lumina Ta, aplicăm sângele Tău prețios și vrem să rămânem în savurarea lui Cristos. Doamne, în afară de Tine nu putem face nimic! Fă-ne să vedem, dragă Doamne, că păcatul din noi este o putere reală de control și ori de câte ori ne fixăm mintea să facem bine, păcatul ne învinge! O, Doamne, fie ca să ne dăm seama că oricine comite păcatul este sclav al păcatului! Avem nevoie de Tine, Doamne, ca jubileul nostru! Alegem să ne exersăm duhul și să fim în Cristos, pentru că în Cristos suntem eliberați de legea păcatului și a morții prin legea Duhului vieții! Salvează-ne de la a încerca să nu păcătuim. Salvează-ne de la a ne strădui să facem mai bine și de a ne opri să facem greșeli. Ne întoarcem către Tine. Venim să Te savurăm. Doamne Isuse, Tu ești porția noastră pentru savurarea noastră! Vrem să Te savurăm astăzi!

Îl primim și-L savurăm pe Cristos suficient pentru a fi eliberați de robia păcatului și-L savurăm pe Dumnezeu ca posesiunea noastră

Putem crede că, acum că suntem credincioși în Cristos, nu păcătuim la fel de mult ca oamenii din lume. Totuși, s-ar putea să fim ca scroafa din 2 Pet. 2:22 care, după ce a fost spălată și curățată, se întoarce în noroi pentru a se bălăci în el.

Da, putem vedea că păcătuim, ne putem pocăi și aplica sângele Domnului, dar pentru că nu Îl savurăm suficient pe Cristos, ne putem întoarce în noroi și ne vom hrăni totuși cu bălegar, fiind conduși de nas de Satan, stăpânul bălegarului. O, Doamne Isuse!

Cheia este că trebuie să-L primim și să Îl savurăm suficient pe Cristos, astfel încât să putem fi eliberați de sclavia păcatului și să Îl savurăm pe Dumnezeu ca posesiunea noastră.

S-ar putea să nu păcătuim în mod fățiș și alții pot crede că suntem un bun creștin, dar numai noi și Domnul știm cu ce petrecem timpul astăzi când ne folosim smartphone-ul sau computerul, ce facem în timpul nostru liber și ce ne trece prin minte când avem timp de noi înșine. O, Doamne Isuse!

De multe ori suntem ca Pavel în Rom. 7:24, cerându-I cu disperare Domnului să ne elibereze de trupul acestui păcat. Fie ca să ne dăm seama că, așa cum Rom. 8:2 spune că legea Duhului vieții ne eliberează în Cristos Isus de legea păcatului și a morții!

Putem să fim eliberați și să avem libertate reală doar savurându-L pe Cristos ca Duh dătător de viață (Ioan 8:11-12, 24, 28, 31-36). Numai cei care Îl savurează pe Dumnezeu nu comit păcat și sunt cu adevărat liberi și se împărtășesc cu Dumnezeu ca porție a lor.

Numai cei care Îl primesc și Îl savurează pe Cristos suficient sunt cu adevărat liberi, trăind o viață de libertate, eliberare și eliberare de robie!

Prin Evanghelie am primit și am intrat în jubileu; acesta nu este ceva care se întâmplă odată pentru totdeauna, în momentul în care ne pocăim și credem în Domnul, ci ceva pe care trebuie să-l experimentăm în fiecare zi.

Trebuie să Îl savurăm pe Dumnezeu ca posesiunea noastră și să Îl savurăm suficient pe Cristos, astfel încât să ne putem împărtăși din bogățiile Sale și să fim liberi! Dacă Fiul ne eliberează, suntem cu adevărat liberi (Ioan 8:36).

Dacă vrem cu adevărat să fim liberi și să nu comităm păcat, trebuie să-L primim și să Îl savurăm pe Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Astăzi Cristos este Duhul dătător de viață, Duhul vieții, Duhul care dă viață; El este în noi ca legea Duhului vieții.

Atâta timp cât ne întoarcem la Domnul, fixându-ne mintea pe duh (Romani 8:6), Îl savurăm pe viață și pace și suntem eliberați de legea păcatului și a morții.

Pe de o parte, trebuie să ne exersăm duhul cu funcția sa de conștiință, mărturisindu-ne păcatele și aplicând sângele prețios al Domnului pentru a fi curățat de păcatele noastre și spălat de orice nedreptate (1 Ioan 1:7, 9).

Pe de altă parte, trebuie să continuăm să ne exersăm duhul în funcția sa de părtășie pentru a-L savura pe Domnul și a ne împărtăși din bogățiile Sale.

Chiar și în calitate de credincioși în Cristos, dacă nu Îl savurăm suficient pe Domnul, vom fi înrobiți de multe lucruri.

Faptul de a ne hotărî să renunțăm la cutare lucru sau să nu mai facem cutare lucru nu va funcționa, pentru că în trupul nostru există o persoană care trăiește acolo, care este mult mai puternică decât voința noastră.

În calirate de credincioși în Cristos, dacă ne hotărâm să încetăm să facem acest lucru sau să fim angajați în acea activitate care duce la păcat, acest lucru NU va funcționa.

Trebuie să venim continuu la Domnul să-L mâncăm și să-L savurăm pe El; numai savurându-L pe Domnul într-un mod suficient ne va face în stare să Îl savurăm pe El ca posesiunea noastră și să fim eliberați de sclavia păcatului (1 Cor. 1:9; Apocalipsa 2:7; Isaia 55:1-2).

Fie ca noi să venim la El din nou și din nou. Fie ca să încetăm să încercăm să facem față unui aspect rău al atitudinii noastre sau unui aspect enervant al dispoziției noastre și să savurăm doar pe Domnul!

S-ar putea să descoperim că suntem în robia unui dispozitiv mic, telefonul nostru, pentru că petrecem nenumărate minute și ore pe telefoanele noastre. Domnul știe aceasta; El știe că suntem în robia smartphone-ului nostru, că ne place să fim pe el și că există multe lucruri pe telefoanele noastre care sunt ca o gaură neagră, care ne aspiră și ne uzurpă.

Fie ca noi să ne dăruim Domnului astăzi pentru a-L primi și a-L savura suficient pe Cristos, astfel încât, pe partea negativă, să fim eliberați de sclavia păcatului și de orice robie, iar pe partea pozitivă, să ne împărtășim din Dumnezeu ca posesiunea noastră.

Domnul să ne elibereze prin savurarea noastră de Cristos. Cristos, ca jubileu, ne eliberează de sărăcia, robia, orbirea și asuprirea noastră (vezi Ecl. 1:2, 14; 3:11; Fil. 3:8; 2 Petru 2:22; Luca 12:21; Apoc. 3:17). Nu știm ce ne ține captivi, ce ne orbește, ce ne face să fim săraci și ce ne asuprește; suntem atât de nevăzători de atacurile inamicului și de tacticile uzate.

Singura soluție la aceasta este să-L primim și să Îl savurăm suficient pe Cristos, astfel încât să Îl savurăm ca fiind libertatea reală și să fim plini de bogățiile Lui pentru a trăi în realitate jubileul! Când Îl savurăm suficient pe Cristos, suntem aduși înapoi la Dumnezeu ca posesiunea noastră și ca savurare a noastră și suntem eliberați de orice asuprire.

Este inutil și zadarnic să lupți și să te străduiești; hotărârea noastră nu va funcționa – trebuie să Îl savurăm suficient pe Domnul și să venim în continuare la El pentru a-L savura pe El.

Aleluia, legea Duhului vieții ne eliberează de legea păcatului și a morții pe măsură ce suntem în Cristos Isus! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a fi în Tine și a rămâne în Tine. Încetăm să ne străduim și să încercăm să ne îmbunătățim. Încetăm să ne hotărâm să facem cutare sau cutare lucru pentru a-i plăcea lui Dumnezeu sau pentru a ne trata dispoziția noastră noastră; pur și simplu venim să-L primim și să Îl savurăm suficient pe Cristos astăzi. Venim la Tine, dragă Doamne, să Te contactăm. Tu ești Duhul viu în duhul nostru. Aleluia, Duhul dătător de viață este în duhul nostru, chiar una cu duhul nostru și, savurându-L pe El, putem fi eliberați de puterea păcatului și ne putem împărtăși din Dumnezeu! Amin, Doamne, ne întoarcem la Tine ca posesiunea și savurarea noastră. Vrem să Te savurăm pe tot parcursul zilei. Vrem să-L primim și să Îl savurăm pe Cristos în mod suficient de-a lungul zilei, astfel încât să fim eliberați de orice robie și să ne împărtășim cu Dumnezeu ca porție a noastră! Aleluia, Cristos ca jubileul nostru ne eliberează de sărăcia, captivitatea, orbirea și asuprirea noastră! Amin, Doamne, ține-ne astăzi în jubileu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ Sufficiently to be Freed from Bondage and have God as our Possession, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 5 (Să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului noutestamentar) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului cu libertatea și binecuvântările sale

05/03/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Ca credincioși în Cristos, trebuie Îl savurăm pe Cristos ca realitate a libertății și a binecuvântărilor jubileului Noului Testament; trebuie să învățăm să Îl savurăm zilnic pe Cristos ca realitate a jubileului. Jubileul nu este doar ceva care a fost rânduit de Dumnezeu în Vechiul Testament; este o epocă, epoca harului, pentru că atunci când Cristos, El a venit ca jubileu și El a adus epoca jubileului. Aleluia!

O ilustrație foarte practică și minunată a jubileului este pilda fiului risipitor, care este un tip reprezentativ al fiecăruia dintre noi astăzi. Eram ca fiul risipitor: am risipit ceea ce ne-a dat Dumnezeu și am pierdut totul.

Dar apoi într-o zi ne-am trezit; ne-am revenit în fire și ne-am dat seama că avem mâncare din belșug în casa Tatălui, deci de ce să ne lipsească și să fim nefericiți departe de Tatăl nostru.

Ființele umane sunt create după chipul lui Dumnezeu și conform asemănării Sale, dar am fost înșelați de dușman și L-am pierdut pe Dumnezeu ca porție a noastră. Credem că astăzi suntem liberi Îl savurăm pe tot ce ne dorim, dar în realitate, în afară de Cristos ca libertate a noastră, nu avem libertate.

Omul este născut în păcat, sclav al păcatului și uzurpat de Satan; în plus, toate lucrurile din lume sunt concepute de Satan să-l prindă pe om, să-l uzurpe și să-l țină ocupat cu lucruri în afară de Dumnezeu. O, Doamne Isuse!

Chiar și după ce L-am primit pe Domnul, încă suntem ca fiul risipitor, muncind și trudind în lume, neavând hrană de mâncat și tânjind să fim în casa Tatălui. O, Doamne! Trebuie să ne întoarcem la Domnul și Îl savurăm pe El în casa Tatălui.

Ori de câte ori venim la Dumnezeu, când ne pocăim și ne întoarcem la Dumnezeu, El ne așteaptă cu un ospăț, El ne acoperă cu Cristos ca dreptate și ne primește înapoi în casa Lui. El primește înapoi în casa Tatălui nu ca slujitori ai Săi angajați, ci ca fii ai Săi savuratori.

Noi nu suntem slujitorii lui Dumnezeu pentru a-I sluji și a trudi pentru El; mai degrabă, suntem fiii Lui și, ca fii, savurăm toate bogățiile din casa Lui.

Mulțumim Domnului că ne-a primit din nou și din nou. Uneori, putem crede că ne-am îndepărtat prea mult de Dumnezeu și că nu există nicio cale ca El să ne primească înapoi, dar când auzim Evanghelia și Domnul ne cheamă din nou, ne dăm seama că El ne primește din nou și din nou.

Cât de plăcut este să auzi vocea Lui primitoare, primindu-ne în savurarea lui Cristos!

Fie ca noi să învățăm Îl savurăm pe Cristos zilnic ca realitate a jubileului, astfel încât să putem savura realitatea libertății și a binecuvântărilor din jubileul Noului Testament!

Îl savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului, petrecând timp cu El pentru a fi infuzat cu El

Cum Îl putem savura pe Cristos ca realitate a jubileului de astăzi? O cale foarte simplă de a face acest lucru este să petrecem timp cu Domnul zi de zi pentru a asculta cuvântul Său și a fi infuzat cu El.

Trebuie să urmăm modelul Mariei, care nu a fost ocupată să facă multe lucruri pentru Domnul Isus, ci mai degrabă, a stat la picioarele Domnului și a ascultat cuvântul Lui (Luca 10:39).

Astăzi în viața de biserică putem fi fie ca Maria, fie ca Marta. Într-un fel, toți trebuie să fim sfinți muncitori, având grijă de nevoile altora și mai presus de toate, de nevoia Domnului, dar într-un alt sens, trebuie să fim ca Maria, ascultând cuvântul Domnului.

Marta era ocupată, fiind atrasă de multă slujire, și a venit la Domnul și L-a rugat să-i spună Mariei să nu o lase să facă toate acestea singură, ci să-și facă partea cu ea. Răspunsul Domnului, însă, a fost că Maria a ales partea bună, care nu-i va fi luată.

Chiar dacă Îl slujim pe Domnul, când suntem ocupați să lucrăm pentru El, trebuie Îl savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului, petrecând timp cu El pentru a asculta cuvântul Său și a fi infuzați cu El.

Trebuie să ne luăm timp pentru a petrece cu Domnul. În primul rând, trebuie să stăm la picioarele Domnului; nu stăm la picioarele altei persoane, ci la picioarele Domnului. Trebuie să ne apropiem de Domnul Însuși.

Nu există altă metodă mai bună decât a veni la Domnul clipă de clipă pentru a-L iubi, a I ne închina, a avea părtășie cu El neîncetat și a rămâne în prezența Sa. Acesta este drumul cel mai scurt. De fapt, serviciul nostru față de Dumnezeu rezultă din apropierea noastră de Dumnezeu și, fără a ne apropia de Dumnezeu, nu putem să-L cunoaștem și nici ce este în inima Sa.

Trebuie să ne rugăm neîncetat (1 Tes. 5:17), luându-ne timp pentru a rămâne în părtășia cu Domnul cu fața dezvelită, astfel încât să fim schimbați, transformați, după chipul Său (2 Cor. 3:18).

În al doilea rând, trebuie să stăm la picioarele Domnului, punându-ne într-o poziție umilă pentru a-L primi pe Domnul ca har (1 Petru 5:5). Fără a ne smeri înaintea Domnului pentru a asculta cuvântul Său, nu putem primi binecuvântarea Sa.

Dacă credem că cunoaștem Biblia și știm ce vrea Domnul să ne vorbească,

Dumnezeu li se împotrivește celor mândri, dar dă har celor smeriți. A fi smerit nu înseamnă a ne pune pe noi înșine undeva jos; mai degrabă, este să ne ignorăm pe noi înșine, să ne negăm și să ne considerăm nimic, atrăgând la Dumnezeu să ne dea har.

A fi smerit înseamnă a uita lucrurile care sunt în urmă și a te întinde spre Domnul pentru a primi noua Sa vorbire și infuzie. Trebuie să venim la El pentru a ne vorbi și a ne infuza cu tot ceea ce este El, astfel încât să putem primi bogățiile Sale pentru noi astăzi. A avea o atitudine de smerenie invită harul lui Dumnezeu.

În al treilea rând, trebuie să stăm jos și să fim liniștiți; liniștea înaintea Domnului este adesea sursa puterii spirituale (Isaia 30:15). De multe ori, ochii și gândurile noastre sunt distrase spre lumea exterioară, iar sufletul nostru este tulburat în interior, pentru că avem o minte rătăcită și gânduri șovăitoare. O, Doamne!

Când mintea noastră rătăcește și gândurile noastre șovăie, nu putem primi cu ușurință vorbirea și revelația Domnului. Putem spune că cea mai mare provocare cu care se confruntă un om este să tacă înaintea Domnului. Pe măsură ce ne apropiem de Dumnezeu, trebuie să ne liniștim ființa.

Mintea noastră este ușor distrasă și concentrată pe multe lucruri, dar trebuie să o aducem înapoi la Domnul. Ne putem gândi la educația noastră, la ziua viitoare, la familie, la nevoile noastre sau la o anumită persoană; iar și iar, trebuie să ne liniștim ființa interioară, astfel încât să-L putem privi pe Domnul și Îl savurăm pe El.

Fie ca noi să avem simplitatea și puritatea care sunt în Cristos. Psa. 27:8 spune că Îi cerem un lucru de la Iehova – un lucru! – să locuim în casa lui Iehova în toate zilele vieții noastre, pentru a privi frumusețea lui Iehova și pentru a căuta templul Său.

Ne dorim un singur lucru: să-L vedem pe Domnul, Îl savurăm pe El, să-L privim și să fim infuzați cu El. Dacă ne liniștim ființa și ne concentrăm asupra Domnului în acest fel, ne vom bucura de Cristos ca fiind realitatea jubileului.

Nu trebuie să ne rugăm pentru cutare sau cutare lucru; trebuie să ne concentrăm asupra Domnului în timpul petrecut cu El. Trebuie să căutăm chipul Său. Fața Sa ne este disponibilă și, pe măsură ce Îl privim, Îl și vom reflecta pe El.

Dacă vrem să avem imaginea Domnului imprimată în noi și să fim transformați în chipul Domnului, trebuie să ne liniștim ființa în fața Sa în timp ce petrecem timp cu El. Domnul să ne facă dispuși să fim liniștiți în ființa noastră interioară, astfel încât să putem privi pe Domnul și să fim infuzați cu El prin cuvântul Său.

În al patrulea rând, trebuie să ascultăm cuvântul Domnului. El ne spune cuvinte care sunt duh și viață (Ioan 6:63) pentru ca El să se împartă în noi. Pe măsură ce ascultăm cuvântul Domnului, Îi dăm ocazia să se comunice cu noi, astfel încât să-L primim continuu pe Domnul și să-L câștigăm.

Nu ar trebui să primim doar cuvintele omului, ci și ale lui Dumnezeu. Ar fi atât de păcat ca cineva să primească, să înțeleagă și să savurezecuvintele omului, dar să rateze cuvântul lui Dumnezeu în adunările bisericii.

Fie ca noi să-L ascultăm pe Domnul și să-I dăm ocazia să Se comunice cu noi, să Se infuzeze în noi și să ne transforme după chipul Său pe măsură ce petrecem timp cu El în cuvântul Său (2 Cor. 3:18).

Doamne Isuse, vrem Îl savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului de astăzi, petrecând timp cu El pentru a fi infuzați cu El. Amin, Doamne, deschide-ne urechile ca să auzim cuvântul Tău. Vrem să ascultăm cuvântul Tău și să fim infuzați cu Tine astăzi. Ne apropiem de Tine astăzi. Venim la Tine ca să Te iubim, să ne închinăm Ție, să avem părtășie cu Tine și să rămânem în prezența Ta. Amin, Doamne, stăm la picioarele Tale, smerindu-ne să primim harul Tău. Salvează-ne de la a fi mândri înaintea Ta. Ne punem deoparte, ne negăm și ne considerăm nimic; noi Te vrem doar pe Tine! Fie ca să ne liniștim ființa în fața Ta. Fie ca ochii și gândurile noastre să nu fie distrase spre lumea exterioară, ci să fie concentrate asupra Tine. O, Doamne, vrem să Te vedem, să Te cunoaștem și să Te savurăm! Ne apropiem de Tine și căutăm fața Ta! Vorbește-ne în cuvântul Tău, ca să fim infuzați cu tot ceea ce ești Tu. Vrem să ascultăm cuvântul Tău pentru a fi infuzați cu duh și viață. Distribuiește-Te în noi. Dorim să-Ți oferim oportunitatea de a Te comunica nouă, astfel încât să Te primim continuu și să Te câștigăm!

Îl savurăm pe Cristos ca realitate a libertății și a binecuvântărilor în jubileul Noului Testament

Jubileul de astăzi include libertatea și binecuvântările; realitatea libertății și a binecuvântărilor este Cristos Însuși. Libertatea este ceva pe care toată lumea dorește; nimeni nu vrea să fie în robie sau sclavie.

Cu toate acestea, libertatea în afară de Cristos nu este libertate reală. Numai când Fiul ne eliberează, suntem cu adevărat liberi. Când venim la Domnul și ne exersăm duhul pentru a-L atinge în cuvântul Său, suntem eliberați, pentru că cunoaștem adevărul și pe Cristos așa cum adevărul ne eliberează. Dar fără Cristos, nu avem libertate.

Astăzi mulți oameni vor să aibă libertate și luptă pentru drepturile lor. Dar libertatea fără Dumnezeu nu este libertate reală. Mântuirea lui Dumnezeu ne face să avem libertate reală (Luca 8:32, 36; Gal. 5:1; 2 Cor. 3:17). Libertatea exterioară nu este libertate reală; libertatea interioară este dată de Domnul, deoarece realitatea jubileului este libertatea reală.

Trebuie Îl savurăm pe Cristos ca realitate a libertății și a binecuvântărilor în jubileul Noului Testament. Libertatea noastră vine din savurarea lui Dumnezeu. Când Îl savurăm pe Dumnezeu în Cristos, suntem cu adevărat liberi.

Lumea nu ne mai uzurpează, păcatul nu are putere asupra noastră, iar Satan nu are teren în ființa noastră atunci când savurăm Cristos ca realitate a jubileului. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Dumnezeu, cu atât avem mai multă libertate.

Libertatea este să fii fără opresiune sau deficiență. Nu doar oamenii ne pot asupri; situațiile, lucrurile și chestiunile ne pot asupri, iar acesta este ceva interior. Fie ca noi să venim la Domnul a-L savura pe El ca realitate a libertății și a binecuvântărilor jubileului Noului Testament!

S-ar putea să fim eliberați de Domnul și să nu fim asupriți, dar putem fi săraci, pentru că nu-L avem pe Dumnezeu ca porție a noastră. Sărăcia este o robie extraordinară. Fie ca noi să Îl savurăm în continuare pe Domnul pentru a fi eliberați de orice robie și sclavie și să ne împărtășim din bogăția Lui în duh prin rugăciune și citire zilnică a Cuvântului Său, astfel încât să nu fim săraci, ci să fim îmbogățiți de El!

Aleluia, astăzi Dumnezeu este porția noastră, iar când Îl savurăm pe El, avem libertate! Pe măsură ce trecem ziua și avem grijă de lucrurile pe care trebuie să le facem, trebuie să ne întoarcem în continuare la Domnul pentru a-L savura pe El.

S-ar putea să începem într-un mod pozitiv dimineața prin contactarea Domnului, dar până la ora prânzului, s-ar putea să fim înrobiți de munca noastră sau de gândurile noastre; trebuie să venim Îl savurăm pe Domnul petrecând timp cu El pentru a fi infuzați cu El și pentru a-L savura pe Cristos ca realitate a jubileului.

Când intrăm în realitatea jubileului, savurarea lui Cristos, nu numai că suntem înapoiați la Dumnezeu ca porție a noastră, dar obținem și libertate și suntem eliberați din robia sclaviei. Libertatea reală este în interior, iar libertatea reală vine din savurarea lui Cristos.

Când oamenii caută libertate în afară de a se întoarce la Dumnezeu, se produc mai multe probleme și sunt aduse mai multe lucruri rele. Oamenii de astăzi vorbesc despre libertate, drepturi civile, drepturile omului și tot felul de drepturi, dar dacă omul nu Îl savurează pe Dumnezeu, nu poate avea libertate reală. O, Doamne Isuse!

Biblia ne spune că mai întâi trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu înainte de a putea avea libertate. Dacă vrem savurăm libertatea reală, trebuie să venim la Domnul, să ne pocăim și să-L primim, iar savurându-L pe El avem libertate!

Dar dacă vrem doar libertate fără a fi înapoiați la Dumnezeu, rezultatul este că nu avem libertate reală. Mântuirea lui Dumnezeu ne face să avem libertate reală și, prin mântuirea, ne întoarcem la Dumnezeu pentru a-L savura pe El ca porție a noastră. Aleluia!

Doamne Isuse, vrem să-L savurăm pe Cristos ca realitate a libertății și a binecuvântărilor în jubileul Noului Testament! Aleluia, a venit jubileul și-L putem savura pe Cristos ca realitatea jubileului! Amin, Doamne, venim la Tine ca să Te savurăm zi de zi. Doar savurându-Te pe Tine putem avea libertate reală. Doamne, Tu ești libertatea noastră, căci atunci când Fiul ne eliberează, suntem cu adevărat liberi! Numai atunci când Te savurăm putem noi fi eliberați de orice robie, de orice povară grea, de orice asuprire și de orice sclavie. Ne întoarcem la Tine din nou. Cât de mult avem nevoie de Tine ca adevăratul nostru jubileu. Nu vrem să căutăm nicio libertate în afară de Tine. Doamne, Tu ești bogăția noastră, posesiunea noastră și adevărata noastră libertate. Ne place să Te savurăm astăzi și astfel să savurăm libertate reală. Ne place savurăm bogățiile lui Cristos pentru a fi bogați în Cristos, plini de Cristos și umpluți cu Cristos. Aleluia, în jubileu suntem înapoiați la Dumnezeu ca porție a noastră și-L savurăm pe Cristos ca libertatea noastră reală!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ as the Reality of the Jubilee with its Freedom and Blessings, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 5 (Să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului noutestamentar) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ilustrații ale jubileului: parabola bunului samaritean și a fiului risipitor

04/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Proclamarea jubileului din Luca 4 guvernează gândul central a întregii Evanghelii după Luca, iar pilda bunului samaritean din Luca 10 și cea a fiului risipitor din Luca 15 sunt ilustrații excelente ale jubileului.

Domnul Isus a venit să vestească jubileul, chiar să vestească anul binevenit al Domnului. Când El a venit, a venit jubileul. El Însuși este jubileul. Înainte de El, legea punea cerințe asupra oamenilor și îi ținea în „stânga” iudaismului; când a venit El, a venit harul și a început anul jubileului.

Acum suntem în epoca harului, care este anul jubileului.

Aleluia, astăzi nu trebuie să ne străduim să păzim legea lui Dumnezeu și nici nu trebuie să încercăm tot posibilul pentru a-i plăcea lui Dumnezeu: pur și simplu putem savura har!

Astăzi trebuie să credem în Domnul Isus și să-L savurăm. Tatăl nu ne cere și nici nu vrea să venim la El și să muncim pentru El, să ne trudim pentru casa Lui și să facem lucruri pentru El; El vrea doar să ne întoarcem la El și să-L savurăm. Aleluia!

În viața noastră creștină de astăzi trebuie să ne dăm seama că suntem în anul jubileului.

Ori de câte ori ne simțim nemulțumiți de situația noastră și dezamăgiți de noi înșine sau de cei din jurul nostru, trebuie să ne întoarcem la duhul nostru și Îl contactăm pe Jubileul-Isus în duhul nostru. El este jubileul nostru.

Când suntem în Cristos, când trăim pe Cristos și El trăiește în noi când Îl savurăm și suntem una cu El, nu avem nicio grijă, nimic nu ne dezamăgește și suntem plini de odihnă și satisfacție.

Dar dacă nu-L trăim pe Cristos și nu Îl savurăm, totul este o problemă pentru noi și nimic nu este un jubileu. Fie ca să realizăm că Cristosul care locuiește în noi, Cristosul care trăiește în noi, este jubileul nostru și să învățăm să ne fixăm întreaga ființă asupra Lui.

Zi de zi, El este în duhul nostru așteaptă ca noi să ne întoarcem la El, să vorbim cu El și să-L lăsăm să se răspândească din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră.

Când Îi permitem Domnului Isus să trăiască în noi și trăim prin El, totul este spre satisfacția noastră, pentru că trăim în jubileu. Amin! Dar când trăim în omul nostru firesc și conform cărnii noastre, lăsând ca sinele să trăiască în noi, nu vom fi mulțumiți, ci mai degrabă, avem multe probleme și toate lucrurile sunt o sursă de probleme și dezamăgiri pentru noi.

Domnul Isus a venit ca jubileu, a trăit în jubileu și a proclamat jubileul. Acum El este în noi pentru a fi jubileul pentru noi și în noi. Fie ca noi să trăim un singur duh cu El astăzi și să-I permitem să trăiască în noi, astfel încât El să ne permită să fim calmi și eliberați de griji în timp ce ne confruntăm cu tot felul de situații!

Pilda bunului samaritean este o ilustrație a jubileului – Cristos ne îngrijește și ne restaurează necondiționat

În Luca 10:25-37, Domnul Isus a proclamat jubileul și a prezentat o ilustrație a jubileului în pilda bunului samaritean. Suntem familiarizați cu această poveste și există multe principii spirituale importante pe care le putem aplica aici.

Omul-Mântuitor prezentat în pilda bunului samaritean semnifică expresia atributelor Sale divine cu virtuțile Sale umane. În această pildă vedem un om care a căzut între tâlhari, care l-au dezbrăcat și l-au bătut, și apoi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort.

Din întâmplare, un preot oarecare mergea pe drum, apoi un levit l-a văzut și el pe rănit, dar au trecut pe partea opusă. Aceștia erau slujitori ai lui Dumnezeu, cei care aveau grijă de slujirea lui Dumnezeu în templul lui Dumnezeu, dar când era vorba să arate milă față de cel bătut și rănit, ei au trecut.

Dar a venit un om, un samaritean, și a văzut rănitul, i s-a făcut milă, a venit la el și i-a legat rănile și a turnat peste ele ulei și vin.

Apoi, așezându-l pe cel rănit pe propriul său animal, l-a adus la un han și a avut grijă de el. A doua zi, din moment ce trebuia sa plece, i-a platit hangiul si i-a cerut sa aibă grijă de el până se va intoarce, promindu-i ca ii va rambursa orice cheltuieste mai mult decat banii pe care i-a dat. Aceasta este o poveste atât de emoționantă.

Domnul Isus este Omul-Mântuitor care vine pe pământ în călătoria Sa de slujire a căutătorului pierdut și mântuitor a lor (19:10). A ajuns la locul unde zăcea victima rănită a tâlharilor iudei, în starea lui mizerabilă şi pe moarte.

Acest om rănit se ocupa de treburile lui când niște tâlhari au căzut asupra lui; asta înseamnă mulți oameni de astăzi care se ocupă de treburile lor, dar inamicul îi bate și mai ales oamenii religioși le fac acest lucru. Atât de mulți zac astăzi în starea lor mizerabilă și pe moarte, fiind neputincioși să se ridice, să aibă grijă de ei înșiși și să fie vindecați.

Dar Domnul Isus vine la fiecare dintre ei, la fiecare dintre noi, iar când ne vede, El este mișcat de compasiune în umanitatea Sa. Domnul Isus nu trece pe lângă noi; El ne vede, El înțelege situația noastră, El cunoaște cazul nostru și El este mișcat de compasiune pentru noi.

Deși suntem neputincioși, răniți și asupriți, Domnul Isus are compasiune de noi în umanitatea Sa cu divinitatea Sa și ne oferă vindecare și îngrijire mântuitoare (10:33-35).

El nu investighează pentru a vedea ce s-a întâmplat, cine ne-a făcut asta, ce am greșit, unde am luat o întorsătură greșită și ce se întâmplă cu noi; Pur și simplu este mișcat de compasiune și are grijă de noi necondiționat. Ce compasiune! Ce dragoste!

Cu toții eram într-o stare săracă și de multe ori chiar și astăzi, ca credincioși în Cristos, s-ar putea să fim încă bătuți și răniți în temeiul regulamentelor și rânduielilor religioase, iar Domnul vine la noi cu compasiune pentru a ne îngriji cu blândețe în mod necondiționat.

Domnul Isus este jubileul, El vine să proclame jubileul și El vine la noi în situația noastră pentru a ne aduce în jubileu! Și apoi ne aduce într-un han, la biserică, unde răsplătește biserica pentru că se îngrijește de noi pentru a ne readuce la funcția noastră.

Pe măsură ce suntem îngrijiți de Domnul în acest fel, intrăm în jubileu, savurăm jubileu și devenim vestitori ai jubileului. Mergem să vorbim despre acest minunat bun samaritean și altora, având grijă de ei în umanitatea Domnului cu divinitatea Sa și îi aducem la biserică pentru a fi restaurați – în mod necondiționat. Aleluia!

Mergem cu compasiunea și dragostea Domnului și suntem una cu Domnul pentru a oferi oamenilor vindecare blândă, slujind Duhul ca ulei și vin pentru a-i liniști, a-i mângâia și a-i înveseli.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi în starea noastră slabă și nu ne judeci, ci ești mișcat de compasiune pentru noi. Doamne, mulțumim pentru grija Ta iubitoare față de noi. Mulțumim că ne-ai contactat în starea noastră mizerabilă și pe moarte, ci și pentru că ne-ai oferit o îngrijire tandră de vindecare și mântuire. Te iubim, Doamne. Nu trebuia să faci asta pentru noi, dar ai venit la noi și, mișcat de compasiune în umanitatea Ta cu divinitatea Ta, ne-ai vindecat și ne-ai mântuit. Îți mulțumim că ești bunul nostru samaritean care ne satisface pe deplin nevoile urgente. Îți mulțumim pentru că nu ne-ai condamnat sau ne-ai criticat pentru starea și situația noastră, ci mai degrabă că ai grijă de noi și ne iubești necondiționat. O, Doamne Isuse, mulțumim că ne-ai adus în biserică, în han, unde suntem restaurați și vindecați. Suntem una cu Tine, Doamne, ca să Te proclamăm ca jubileu pentru ca mulți alții să fie restaurați și vindecați. Mergem în numele Tău să proclamăm jubileul și să avem grijă de ceilalți în umanitatea Ta cu divinitatea Ta, pentru ca aceștia să se bucure de vindecare duioasă și de îngrijire mântuitoare!

Pilda fiului risipitor este o ilustrație a jubileului: ne putem întoarce la Dumnezeu pentru a-L savura ca ospățul, moștenirea și stăpânirea noastră

În Luca 15 vedem pilda fiului risipitor, care este o ilustrație excelentă a jubileului. Omul-Mântuitor prezentat în această pildă arată Duhul Său păstoritor, căutător și mântuitor cu inima iubitoare, iertătoare și plină de compasiune a Tatălui (Luca 15:11-32; 9:55-56).

În această pildă, vedem cum unul dintre cei doi fii și-a luat partea din moștenire, a părăsit casa tatălui său și s-a dus într-un ținut îndepărtat, unde a petrecut-o și a trăit destrăbălat până când a pierdut totul.

Apoi, o foamete a venit pe acel pământ și s-a alăturat cu cineva care avea o fermă de porci care să lucreze pentru el; îi era atât de flămând încât voia să mănânce roscovele pe care le mâncau porcii.

Apoi, a venit în sine și și-a dat seama că în casa tatălui său mâncarea este din belșug și chiar și slujitorii tatălui său aveau adăpost și mâncare, așa că a decis să se întoarcă la tatăl său.

El a pregătit un discurs pentru a se pocăi înaintea tatălui și i-a cerut să-l primească ca pe unul dintre slujitorii lui angajați, pentru că el credea că nu era calificat să fie fiul tatălui său.

În timp ce era departe, tatăl său l-a văzut și a alergat la el, l-a îmbrățișat, l-a sărutat și i-a primit bun venit.

Când fiul risipitor și-a început discursul de pocăință, tatăl i-a oprit vorbirea și le-a poruncit slujitorilor săi să scoată cea mai bună haină pe care să-l îmbrace, să-i pună un inel pe deget și sandale în picioare și a poruncit ca vițelul îngrășat să fie tăiat, astfel încât toți să se bucure și să se veselească. Amin!

Când fiul risipitor s-a întors la posesiunea sa și în casa tatălui său, acesta a fost un jubileu, o eliberare și totul a devenit plăcut și satisfăcător (15:20, 24; Lev. 25:10-12).

Când suntem mântuiți, ne întoarcem la moștenirea noastră, pentru că ne întoarcem la Dumnezeu și Îl savurăm din nou ca posesia noastră (Efeseni 1:13-14). Când suntem mântuiți, îl câștigăm pe Dumnezeu, iar când îl avem pe Dumnezeu, avem totul, căci fără Dumnezeu nu avem nimic (Col. 1:12).

Dumnezeu a devenit porția noastră binecuvântată în Cristos; totuși, mulți creștini de astăzi sunt nefericiți, chiar dacă îl au pe Cristos, pentru că sunt ca niște lumini care nu luminează pentru că nu „pornesc întrerupătorul” luând pe Dumnezeu ca porție a lor (Efeseni 4:18; Filip. 2:12-16).

Trebuie să ne dăm seama că savurarea jubileului de către noi nu este doar inițial, în momentul regenerării noastre, ci de-a lungul vieții noastre creștine.

De ce sunt atât de mulți credincioși nefericiți astăzi? În principal pentru că nu Îl savurează pe Cristos ca jubileu. Mintea lor nu este fixată asupra lui Cristos, ci asupra multor alte lucruri. Putem chiar să umblăm în deșertăciunea minții noastre, așa cum fac neamurile (Efeseni 4:17).

Când suntem în mintea noastră și mintea noastră este concentrată asupra lucrurilor de pe pământ, nu savurăm jubileu, ci mai degrabă suntem în întuneric. Fie ca noi să ne întoarcem la Domnul din nou și din nou și să savurăm jubileu; Tatăl ne primește, căci suntem în anul jubileului, anul harului (Luca 15:20).

Dumnezeu în Cristos a devenit vițelul îngrășat pentru savurarea fiului risipitor pocăit și întors (v. 24).

S-ar putea să credem că trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu și să lucrăm pentru El, iar El va fi mulțumit de noi. Dar în anul jubileului, trebuie pur și simplu să ne întoarcem la Dumnezeu și să-L savurăm și nu ar trebui să muncim deloc, ci doar să savurăm bogățiile lui Cristos.

În Lev. 25:11-12 poporul nu trebuiau să semene și sau să culeagă în anul jubileului, ci doar să mănânce și să se bucure. Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem slujitorii angajați ai Tatălui, ci fiii Săi savuratori; putem să-L savurăm continuu pe Dumnezeu ca porție a noastră de acum până în eternitate.

S-ar putea să avem același concept ca fiul risipitor că ne întoarcem la Dumnezeu și Îi slujim mai mult, străduindu-ne să-I plăcem; Tatăl, însă, vrea doar să ne întoarcem la El și să savurăm toate bogățiile Lui. Noi nu suntem slujitorii Săi muncitori, ci fiii Săi savuratori.

Celălalt fiu, care a rămas acasă și a muncit cu sârguință pentru tatăl, a avut același concept; a refuzat să intre în casă când a auzit că fratele său s-a întors și tatăl l-a primit cu bucurie.

El era supărat că, din moment ce a muncit pentru tată atât de mult timp, nu i s-a dat niciodată nici măcar o capră să se ospăteze cu prietenii săi. Răspunsul tatălui, însă, ne arată inima lui Dumnezeu: Fiule, tu ești mereu cu mine și tot ce este al meu este al tău; dar trebuia să ne bucurăm și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și a înviat și era pierdut și a fost găsit (Luca 15:32-32).

S-ar putea să avem atitudinea că, din moment ce L-am slujit pe Domnul atâția ani, de ce nu putem savura un astfel de ospăț precum cel care s-a întors?

Sunt mulți în viața de biserică care se întâlnesc regulat, dar nu sunt fericiți; ei pot chiar să fie mânioși, pentru că slujesc ca sclavi și nu neglijează niciodată poruncile Domnului, dar nu-L savurează niciodată pe Domnul.

Fie ca Domnul să lumineze pe tot poporul Său că suntem în casa Tatălui, unde îl avem pe Cristos ce bogat ca porție noastră și Îl putem savura pe El. Fie ca noi nu doar să-L slujim pe Domnul, ci și mai mult, să ne ospătăm cu El și să-L savurăm cu toate bogățiile Sale.

Inima Tatălui nostru Dumnezeu este ca noi, copiii Săi, să savurăm bogățiile Cristosului atotinclusiv ca porție, să mâncăm, să ne ospătăm și să savurăm!

E adevărat că trebuie să-i slujim Domnului și să muncim, dar viața noastră este o viață de ospătare, pentru că suntem în anul jubileului, iar Dumnezeu este porția noastră pentru savurarea noastră!

Fie ca nu doar să ne slujim în viața de biserică, ci să intrăm în jubileu! Fie ca noi să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca porția noastră repartizată de Dumnezeu astăzi în viața de biserică cu toți sfinții, bucurându-ne pentru toți cei care s-au întors la casa Tatălui!

Tată, mulțumim pentru inima Ta iubitoare, iertătoare și plină de compasiune. Ne întoarcem la Tine din rătăcirea noastră departe de Dumnezeu. Ne întoarcem la casa Tatălui pentru a savura toate bogățiile Cristosului atotinclusiv. Deși nu suntem vrednici, căci am risipit bogățiile și darurile Tale, ne întoarcem la Tine. Îți mulțumim că ne întâmpini atunci când ne întoarcem. Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne mântuiești continuu, astfel încât să-L putem câștiga pe Dumnezeu și să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv. Aleluia, Dumnezeu a devenit porția noastră binecuvântată în Cristos! Amin, Doamne, vrem să fim creștini veseli, care să-L ia pe Dumnezeu ca porția noastră zi de zi. Păstrează-ne în savurarea Ta ca jubileul în biserică în calitate de casa Tatălui. Vrem să ne împărtășim din toate bogățiile lui Cristos împreună cu toți sfinții. Arată-ne, Doamne, că nu suntem „slujitorii angajați” ai Tatălui, ci fiii Săi savuratori! Slavă Domnului, noi, ca fii ai lui Dumnezeu, trebuie pur și simplu să savurăm, să mâncăm, să bem și să ne bucurăm în casa Tatălui, pentru că astăzi suntem în epoca jubileului! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Illustrations of the Jubilee: the Parables of the Good Samaritan and the Prodigal Son, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 5 (Să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului noutestamentar) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să-L savurăm suficient pe Dumnezeu pentru a trăi în jubileu savurând libertate și odihnă

03/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Când Îl savurăm suficient pe Dumnezeu în epoca harului, vom trăi în jubileu și vom savura adevărata libertate și odihnă. Amin! Anul jubileului este epoca lui Cristos ca har distribuit în noi pentru savurarea noastră prin cuvintele Sale de har.

Jubileul Noului Testament este o epocă de extaz pentru mântuirea noastră, pentru că atunci când îl primim și îl trăim pe Cristos ca har, suntem pe deplin eliberați și avem savurarea lui Cristos ca porție a noastră. Aleluia!

Astăzi trăim în epoca harului, care este anul jubileului. Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu și conform asemănării Sale, dar din cauza căderii omului, l-a pierdut pe Dumnezeu ca stăpânire. Dumnezeu a vrut să Se dăruiască omului pentru ca omul să Îl savureze, să se împărtășească și să trăiască, dar omul a căzut și acum este descalificat de la a-L savura pe Dumnezeu.

Toți oamenii sunt născuți în păcat și, la un moment dat, când evanghelia este predicată, omul se poate pocăi și crede în Dumnezeu. Ce îndurare că noi, credincioșii în Cristos, am auzit evanghelia și am crezut în Domnul!

Este cu adevărat îndurarea și harul lui Dumnezeu că am fost atinși de Domnul în conștiința noastră prin evanghelie, ne-am pocăit și L-am primit pe Domnul Isus ca jubileu. Odată ce l-am primit pe Domnul și am fost regenerați, am intrat în anul jubileului! Aleluia!

Acum suntem eliberați de păcatul care ne înfășoară, de lumea care ne uzurpă și de Satan care ne înșeală! Suntem eliberați nu numai inițial în momentul regenerării noastre, ci continuu, zi de zi, pe măsură ce trăim în Cristos și prin Cristos ca jubileul nostru.

Trăim acum în anul binevoitor al Domnului, timpul binevenit, care este ziua mântuirii (2 Cor. 6:2). Astăzi putem veni la Domnul așa cum suntem, ne putem mărturisi păcatele sub lumina Lui și Îl putem savura ca porție a noastră. Acesta este dreptul nostru divin în împărăția lui Dumnezeu astăzi.

În Vechiul Testament, jubileul a durat doar un an, dar în împlinire, se referă la întreaga epocă a Noului Testament. Astăzi trăim în epoca Noului Testament și putem trăi în jubileu, fiind eliberați de orice ne înrobește și aduși înapoi la Dumnezeu ca porție a noastră pentru savurarea noastră de El în familia noastră divină, biserica!

Înainte să fim mântuiți, am fost robiți în multe păcate, patimi, pofte și lucruri din lume, dar acum, Îl savurăm pe adevărata libertate în Cristos. Numai El este Domnul nostru și noi suntem în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, savurând tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi în Cristos ca Duh.

Suntem eliberați de uzurparea vrăjmașului, vederea ne este restabilită, nu mai suntem asupriți și Îl savurăm pe Domnul ca porție a noastră în biserică în calitate de casă a lui Dumnezeu! Aleluia!

Jubileul este o epocă a extazului: când avem o savurare suficientă din Dumnezeu, suntem în extaz înaintea Sa!

Trăim în epoca Noului Testament, care este anul jubileului, epoca harului. Astăzi, Dumnezeu în Cristos, ca har, este distribuit în noi pentru savurarea noastră prin cuvintele Sale de har, iar toată această epocă este o epocă de extaz pentru mântuirea noastră (Luca 4:22; Psa. 45:2; Ioan 1:14-17; 2 Cor. 6:2). Slavă Domnului!

Acest lucru nu înseamnă că în exterior ne comportăm ca și cum am fi în extaz și nu ne pasă de nimic altceva decât de acest sentiment; mai degrabă, suntem în extaz înaintea Domnului pentru că El este jubileul nostru.

Epoca Noului Testament este o epocă a extazului, iar un creștin este o persoană în extaz (5:13; Fapte 11:5; 22:17; Ps. 43:4a; 51:12; 1 Pet. 1:8; Isaia 12:3-6). Dacă nu am fost niciodată în extaz înaintea lui Dumnezeu, aceasta arată că nu L-am savurat suficient pe Dumnezeu.

Când Îl savurăm pe Dumnezeu, când bem din El ca izvorul apelor vii, suntem în extaz înaintea Lui și nimic nu ne deranjează. S-ar putea să Îl savurăm pe Domnul și ne-ar putea plăcea să simțim prezența Sa în timp ce citim cuvântul Său și ne întâlnim cu sfinții, dar este posibil să nu fi fost niciodată extaz în fața Domnului.

Sensul cuvântului extaz, conform dicționarului, este savurare intensă sau încântare dincolo de gândirea rațională. Extraordinar!

Pavel a spus în 2 Cor. 5:13 că, fie că și-a ieșit din minți, a fost față de Dumnezeu, și fie că au fost treji, a fost pentru sfinți. Putem să ne ieșim din minți în fața lui Dumnezeu în timp ce Îl savurăm pe Dumnezeu.

În Fapte 11 și 22 vedem cuvântul transă; putem crede că acest cuvânt este destul de ciudat sau special, dar Peter era în transă.

Atunci Paul era și el în transă. Cuvântul grecesc pentru transă este extaz, cuvântul rădăcină pentru extaz. Este un cuvânt care arată că suntem în afara noastră, că suntem scoși din poziția noastră obișnuită și suntem aduși într-o stare de răpire sau extaz.

Aceasta înseamnă că în mod regulat ne aflăm într-un anumit loc și facem lucrurile în conformitate cu modus operandi, nu în extaz, dar când Îl savurăm pe Cristos ca jubileu al nostru în epoca harului, suntem aduși în extaz, complet din poziția noastră obișnuită, într-o stare de bucurie și ne aflăm în afara noastră, ne ieșim din minți. Aleluia!

Trebuie să ne rugăm ca, în timpul nostru cu Domnul, să Îl savurăm pe El până în punctul în care suntem în extaz înaintea Sa. Vrem să Îl savurăm suficient pe Cristos, astfel încât să fim scoși din poziția noastră obișnuită și să fim aduși în extaz înaintea Domnului.

Când Îl savurăm suficient pe Cristos, suntem scoși din noi înșine și suntem aduși în Cristos.

Acest lucru nu înseamnă că ar trebui să căutăm experiențe transcendente sau experiențe care sunt în afara acestui trup și în alt domeniu; mai degrabă, trebuie să Îl contactăm pe Domnul, să Îl savurăm pe El și să fim plini de El, iar noi vom fi plini de savurare înaintea Sa! Aleluia!

Așa a fost Ștefan în Fapte; deși era în primejdie de a fi ucis cu pietre și mai târziu a fost ucis de cei din jur, era ieșit din minți, pentru că era plin de Cristos. Cu toții trebuie să Îl savurăm suficient pe Dumnezeu pentru a trăi în realitatea jubileului.

Așa era Pavel; deși era în închisoare, a căutat să-L mărească pe Cristos și să-L exprime și a vrut să fie găsit în Cristos în toate lucrurile. El era atât de ieșit din minți, încât până și regele l-a întrebat despre acest lucru, pentru că era o mărturie în fața regelui. Amin!

Pe de o parte, ne bucurăm și facem un zgomot de savurare; pe de altă porție, suntem treji, exercitând reținere față de ceilalți. Dacă nu am fost niciodată în extaz înaintea lui Dumnezeu, nu suntem la nivelul standardului, pentru că nu L-am savurat suficient pe Dumnezeu.

Dacă nu există savurare în noi, nu putem fi în afara noastră (ieșiți din minți), dar dacă Îl savurăm mereu pe Domnul, vom ajunge într-un punct în care nu putem să nu fim în afara noastră (ieșiți din minți). Amin!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai mântuit de lume și ne-ai izbăvit de păcat, lume și Satan cu toată uzurparea și înșelăciunea lor! Aleluia, suntem astăzi în epoca jubileului, anul acceptabil al Domnului! Amin, Doamne, ne deschidem Ție și Te lăsăm să ne eliberezi de orice robie sub păcat, lume și Satan, ca să fim liberi să Te savurăm! Vrem să-L savurăm suficient pe Dumnezeu, astfel încât să fim în extaz înaintea Lui! Amin, Doamne, venim la Tine să Te savurăm în cuvântul Tău. Eliberează-ne pe deplin de orice ne reține și adu-ne într-o stare de a fi alături de noi înșine cu bucurie în fața Ta! Fie ca noi să fim creștini la standardul lui Dumnezeu, cei care sunt în extaz înaintea Domnului și înfrânați înaintea altora de dragul lor! Adu-ne pe deplin în experiența lui Cristos ca jubileu în viața noastră de zi cu zi. Te iubim, Doamne! Ne place să Te savurăm! Esti porția noastră! Tu ești totul pentru noi! Aleluia, Isus este Domnul!

Îl primim și-L trăim pe Domnul Isus ca jubileu adevărat pentru a fi eliberați din robie și a avea libertate și odihnă adevărată

Pe măsură ce trăim în epoca jubileului, anul acceptabil al Domnului, trebuie să-L primim pe Domnul Isus și să trăim prin El ca jubileul adevărat, astfel încât să putem fi eliberați din robie și să avem libertate și odihnă adevărată.

Jubileu înseamnă să nu ai griji sau anxietate, să nu ai griji sau îngrijorări, să nu ai lipsă sau lipsă, să nu ai boală sau calamitate și să nu ai nicio problemă! Amin! Jubileul înseamnă că avem toate beneficiile! Prin urmare, toate lucrurile sunt plăcute și satisfăcătoare pentru inima noastră și suntem eliberați de anxietate, în largul nostru, entuziasmați și bucuroși (Psalmul 103:1-5; 116:1-7, 12-13, 17-19).

Acest lucru se realizează nu prin automotivare sau auto-reflecție, ci prin savurarea lui Cristos ca adevărat jubileu! Viața umană este plină de anxietăți și griji și există atât de multe probleme; totuși, când Îl savurăm pe Domnul ca jubileul nostru și trăim prin El, nu avem probleme!

S-ar putea să cumpărăm o mașină nouă și s-ar putea să ne bucurăm atât de mult de ea, dar atunci s-ar putea să apară o zgârietură sau ceva poate merge prost, iar această mașină nouă, atât de bună, devine o sursă de probleme pentru noi.

S-ar putea să ne îndrăgostim de cineva și să descoperim că este dragostea vieții noastre, dar imediat după căsătorie, ne dăm seama că există atât de multe lipsuri atât în noi, cât și în ei, astfel încât s-ar putea să devenim dezamăgiți și să avem multe probleme.

În viața noastră umană, aproape nimic nu este plăcut și satisfăcător; totul devine o problemă. Dar iată-l pe Pavel, apostolul care se afla în închisoare, care a spus că a învățat secretul de a-L savura pe Domnul și de a-L trăi – el era mulțumit de toate lucrurile.

Fie ca Domnul să ne păstorească în secretul de a-L savura pe Cristos și de a-L trăi pe Cristos, chiar lăsându-L lui Cristos să trăiască în noi, până când totul devine satisfăcător și plăcut pentru noi.

Nimic nu ne deranjează când Îl savurăm pe Cristos, când Îl savurăm suficient pe Dumnezeu. Îl binecuvântăm pe Domnul, binecuvântăm numele Lui sfânt și Îl savurăm pe toate beneficiile Lui pentru noi. Domnul este plin de bogății pentru cei care cheamă numele Lui și Îl savurează.

El ne-a calificat pentru o porțiune alocată, pentru ca noi să Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv împreună cu sfinții în lumină (Col. 1:12-13). S-ar putea să simțim că nu suntem vrednici, dar, deși s-ar putea să simțim acest lucru, trebuie să ne amintim că Domnul ne-a răscumpărat și ne-a deschis o cale pentru a savura toate beneficiile Sale!

Ne putem spăla hainele în sângele Mielului și avem dreptul să ne împărtășim din pomul vieții! Când luăm cuvântul lui Dumnezeu prin credință și ne unim cu cuvântul, ne rugăm cuvântul și declarăm cuvântul cu exersarea duhului nostru, Îl savurăm pe Cristos ca jubileu adevărat și Îl trăim.

Trebuie să-L primim pe Domnul Isus ca pe adevăratul jubileu din noi; dacă Îl avem pe El, îl avem pe Dumnezeu ca porție a noastră și putem fi eliberați din robia păcatului și a lui Satan pentru a avea o adevărată libertate și odihnă (Fapte 26:18; Efes. 1:13-14; Col. 1:12; Matei 11:28; Ioan 8:32, 36).

Când Îl avem pe Cristos, avem toate bucuriile, dar când nu Îl savurăm pe El, avem doar durere și probleme! Cu toții trebuie să Îl savurăm suficient pe Dumnezeu zi de zi.

Când Îl primim pe Cristos ca Mântuitor și viață, El vine în noi pentru a fi jubileul nostru; cu toate acestea, dacă nu Îi permitem să trăiască în noi și dacă nu trăim prin El, nu trăim practic în jubileu.

Acesta este motivul pentru care atât de mulți credincioși, inclusiv noi de multe ori, sunt creștini fără bucurie, adică atât de mulți credincioși în Cristos îl au pe Cristos ca jubileu în ei, dar nu se bucură de jubileu și nici nu trăiesc în jubileu. O, Doamne!

Domnul este lumina lumii, dar putem încă să umblăm în întuneric. Trebuie să ne exersăm duhul și să Îl savurăm pe Domnul, chiar să-L trăim și să-I permitem să trăiască în noi, astfel încât să trăim în jubileu!

Dacă inima noastră este fixată pe orice persoană, lucru sau materie, în afară de Domnul, aceasta este idolatrie, iar sfârșitul este nenorocirea (1 Ioan 5:21; conform cu Ezechiel 14:3, 5; 6:9). Dar dacă ne fixăm mintea asupra duhului nostru și îi permitem lui Cristos să trăiască în noi și trăim prin El, totul este spre satisfacția noastră! Amin!

Dacă îi permitem lui Cristos să trăiască în noi și noi trăim prin El, trăim în jubileu și suntem mulțumiți și bucuroși. Dar dacă nu facem asta, totul este o problemă și nimic nu este un jubileu.

Pe măsură ce ne trăim viața creștină de zi cu zi în această lume, este ușor să ne fixăm inima asupra lucrurilor exterioare, chiar și asupra lucrurilor practice de care trebuie să avem grijă în viața noastră.

Trebuie să avem grijă familia și copiii și să să ne îngrijim de ei, dar inima noastră nu ar trebui să fie fixată pe aceste lucruri. Fie ca inima noastră să nu fie fixată pe visele, imaginațiile sau așteptările noastre. Fie ca inima noastră să nu fie gata să încercăm să obținem un loc de muncă mai bun sau să câștigăm mai mulți bani. Mai degrabă, să ne fixăm inima pe Domnul!

Când ne fixăm inima pe alte lucruri decât pe Domnul, vom fi ca psalmistul din Psa. 73 care credea că și-a curățit inima prin credință, și-a spălat mâinile în nevinovăție și este chinuit toată ziua, chiar pedepsit în fiecare dimineață.

S-ar putea să simțim așa în viața noastră creștină: în fiecare zi suntem pedepsiți, trebuie să facem asta sau asta, ne purificăm, dar suntem chinuiți și de fiecare dată când venim la Domnul, El pare că ne mustră. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi toți să descoperim secretul din Psa. 73:17-25, mergând în sanctuarul lui Dumnezeu – duhul nostru și adunările bisericii – și ne dăm seama că El este totul pentru noi.

Pentru ca noi să trăim o viață plină de sens, plină de satisfacții și bucurii, trebuie să-L primim și să Îl savurăm pe Cristos ca jubileu și trebuie să-L trăim pe Cristos și să-L lăsăm să trăiască în noi.

Mai devreme sau mai târziu, toate lucrurile, persoanele și chestiunile din jurul nostru ne vor dezamăgi. S-ar putea să avem așteptări și vise care s-ar putea să nu se împlinească niciodată și s-ar putea să fim dezamăgiți, iar această dezamăgire poate deveni amărăciune. O, Doamne Isuse!

Dar dacă îi permitem lui Cristos să trăiască în noi și trăim prin El, totul este spre satisfacția noastră! Totul poate fi satisfăcător pentru noi numai după ce am dobândit Cristosul atotinclusiv ca bucurie!

Nu persoanele, lucrurile sau lucrurile exterioare, ci Cristos din interiorul nostru ne face să fim calmi și eliberați de griji în timp ce ne confruntăm cu tot felul de situații (vezi Filip. 3:8-9; 4:5-8, 11-13).

Doamne Isuse, vrem să-L primim pe Domnul Isus ca jubileu adevărat și să trăim în jubileul de astăzi, trăind un singur duh cu Tine astăzi! Aleluia, în jubileu nu avem nicio îngrijorare sau anxietate și nu există nicio îngrijorare sau grijă! Slavă Domnului, în jubileu nu este lipsă, nici boală sau nenorocire și nicio problemă! Amin, Doamne, toate lucrurile din jubileu sunt plăcute și satisfăcătoare în inima noastră și suntem eliberați de anxietate, în largul nostru, entuziasmați și bucuroși! Slavă Domnului! Dorim să trăim în acest fel astăzi, savurându-L pe Cristos ca jubileu adevărat și permițându-I să trăiască în noi. O, Doamne, fie ca noi nu doar cunoaștem aceste fapte dar să trăim în continuare în dezamăgire și tristețe. Fie ca noi să trăim pe Cristos și să-I permitem să trăiască în noi, astfel încât să putem trăi practic în jubileu! Alegem să ne fixăm inima nu pe vreun lucru sau persoană ci pe Domnul Isus! Doamne Isuse, Îți permitem să trăiești în noi și vrem să trăim prin Tine! Aleluia, în Cristos suntem eliberați de orice robie și suntem pe deplin mulțumiți! Nu există nicio problemă în Cristos, ci mai degrabă, când suntem în El, suntem pe deplin mulțumiți și în pace! Slavă Domnului! Acum putem face toate lucrurile în Cristos, care ne dă putere, iar El ne dă posibilitatea să fim calmi și eliberați de griji în timp ce ne confruntăm cu tot felul de situații!