lampadarul de aur

Cuvântul lui Dumnezeu continuă să crească pentru sporirea lui Cristos, vasul corporativ al lui Dumnezeu

01/12/2025 by Credincios in Cristos 9 Comments

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, trăim în continuarea cărții Faptele Apostolilor, căci Dumnezeu lucrează, Cristos lucrează și Duhul Sfânt lucrează în credincioșii în Cristos; cuvântul lui Dumnezeu continuă să crească și să se înmulțească pentru sporirea lui Cristos, pentru ca Dumnezeu să poată câștiga o expresie corporativă, Trupul lui Cristos. Amin!

Cât de binecuvântați suntem să vedem că trăim acum nu doar în istoria umană exterioară, ci, mai mult decât atât, suntem una cu Domnul pentru a trăi în istoria divină interioară!

Da, există multe evenimente și lucruri care se întâmplă în exterior, dar noi Îl căutăm pe Domnul, Îl iubim și vrem să fim una cu El pentru a scrie istoria Sa astăzi, savurându-L pe Cristos și exprimându-L pe Cristos. Amin!

Nu vrem să trăim doar în ceea ce văd și alții, situația din societatea în care ne aflăm, potopul de destrăbălare în care sunt prinși toți oamenii și chiar degradarea din biserică care predomină atât de mult astăzi. Vrem să fim vasele pe care Dumnezeu le folosește astăzi pentru lucrarea Sa, ca să-Și poată înainta economia.

Noi, cei care credem în Cristos, am fost prinși de Domnul prin evanghelie; am văzut ceva din Cea mai minunată persoană, Isus Cristos, și acum suntem prinși de El.

Pur și simplu Îl iubim. Totul în viața noastră creștină este legat de Cristos, iar El este implicat în toate. Pe măsură ce facem una și alta, vorbim cu Domnul, ne deschidem către El și Îi permitem să-Și facă locuința în inima noastră.

Această istorie divină este istoria lui Dumnezeu în om și cu omul; este o istorie interioară. Istoria divină din istoria umană este continuarea cărții Fapte, căci Cristos trăiește acum nu doar în carne, așa cum a făcut-o în Evanghelii, ci mai mult, El trăiește în toți credincioșii Săi!

Noi toți suntem misterul lui Dumnezeu astăzi, misterul Dumnezeului Triunic în umanitate. Dumnezeu vrea să fie intim legat de om. În Vechiul Testament, istoria divină era istoria lui Dumnezeu cu omul, dar în Noul Testament este istoria lui Dumnezeu în om.

În Vechiul Testament, Dumnezeu putea lucra doar cu omul, căci nu putea intra în om; totuși, noi, astăzi, ca credincioși în Cristos, putem să-L primim pe Cristos, să fim umpluți cu Cristos și să fim una cu Cristos pentru a continua istoria lui Dumnezeu în om!

Tatăl lucrează, Cristos lucrează și Duhul Sfânt lucrează pentru a împlini economia lui Dumnezeu; noi astăzi suntem în procesul de a fi una cu Dumnezeu pentru a fi vase ale Sale pentru ca El să-Și îndeplinească lucrarea.

Ne deschidem vasul Domnului pentru a fi umplut cu El și Îi permitem să se miște în noi, să lucreze în noi și să obțină în noi ceea ce El caută.

În continuarea cărții Fapte, Cuvântul lui Dumnezeu continuă să crească și să se înmulțească pentru sporirea lui Cristos

Fie ca Domnul să ne dea lumină pentru a vedea adevărul cu privire la ceea ce face Dumnezeu astăzi. Fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeu astăzi caută o expresie corporativă a Dumnezeulu Triunic, făcut în om pentru a fi una cu omul și exprimat prin om. Amin!

Și El obține acest vas prin intermediul răspândirii, distribuirii și predicării Sale divine. După cum vedem în cartea Faptele Apostolilor, lucrarea Duhului Sfânt astăzi este să-L predice pe Cristos pentru propagarea, multiplicarea și răspândirea Sa prin credincioșii în Cristos.

Astăzi, Cristos ca Duh predică Evanghelia în și prin credincioșii în Cristos, mulții discipoli ai lui Cristos, astfel încât Dumnezeu să obțină o expresie corporativă a Sa, sporirea lui Cristos.

Această lucrare a Duhului Sfânt nu a fost încă finalizată și trebuie continuată pentru o perioadă lungă de timp. Slavă Domnului că astăzi cuvântul lui Dumnezeu încă crește și se înmulțește pentru sporirea lui Cristos (Fapte 6:7; 12:24; 19:20).

Cuvântul lui Dumnezeu crește. Cuvântul lui Dumnezeu se înmulțește. Cristos se înmulțește și sporește astăzi. Aceasta înseamnă că evanghelia este predicată și, mai mult, noi, credincioșii în Cristos, creștem în viață.

Cuvântul lui Dumnezeu este o ceva ce ține de viață care crește în noi, căci cuvântul lui Dumnezeu, ca o sămânță, este semănat în inima omului pentru sporirea lui Cristos, creșterea lui Dumnezeu în noi (Marcu 4:14; Coloseni 2:19).

Pe de o parte, lucrarea Duhului Sfânt în și prin credincioși este aceea de a-L predica pe Cristos ca Evanghelie pentru a-L propaga, înmulți și spori pe Cristos, astfel încât mulți fii ai lui Dumnezeu să poată fi produși (Romani 8:29) pentru a fi mulții membri ai Trupului lui Cristos care să constituie Trupul Său (12:5) pentru îndeplinirea planului etern al lui Dumnezeu și împlinirea voinței Sale eterne.

Acest lucru este dezvăluit în detaliu în cele douăzeci și una de epistole și în cartea Apocalipsa, cărțile care urmează după Faptele Apostolilor.

Pe de altă parte, lucrarea Duhului Sfânt nu este doar de a predica Evanghelia, ci și de a produce biserica în calitate de Trup al lui Cristos, sporirea lui Cristos, înmulțirea lui Cristos, pentru ca Dumnezeu să obțină o expresie corporativă a Sa.

Evanghelia predicată în cartea Fapte este Cristos ca Evanghelie (Fapte 5:42), Evanghelia lui Cristos; este, de asemenea, împărăția lui Dumnezeu ca evanghelie (8:12), evanghelia împărăției lui Dumnezeu.

Această evanghelie trebuie predicată în tot pământul locuit până la sfârșitul acestei epoci (Matei 24:14) și va continua și va avansa până când întregul pământ va deveni împărăția lui Cristos (Apocalipsa 11:15).

Această evanghelie este predicată ca mărturie și mulți cred în Domnul pentru a deveni fii ai lui Dumnezeu și membre ale Trupului lui Cristos. Slavă Domnului că cuvântul lui Dumnezeu crește și se înmulțește astăzi; aceasta se referă la creșterea lui Cristos în număr.

Cristosul predicat crește în multe ființe umane și mulți sunt adăugați la biserică. Înmulțirea discipolilor depinde de creșterea cuvântului. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să crească și să se înmulțească printre noi! Dumnezeu nu crește în Sine Însuși, ci El crește în noi; noi trebuie să creștem cu creșterea lui Dumnezeu zi de zi.

Astăzi sunt adăugați noi discipoli Domnului pentru a deveni părți ale lui Cristos, membri ai lui Cristos (Fapte 5:14; 11:24; Romani 15:16). Pe măsură ce cuvântul crește, noi credincioși sunt adăugați bisericii; ei devin părți ale lui Cristos, membre ale Trupului lui Cristos.

Noi toți suntem preoți lucrători ai Evangheliei, oferindu-I lui Dumnezeu pe credincioșii nou mântuiți ca jertfe spirituale acceptabile pentru Dumnezeu, pentru ca El să fie satisfăcut. Slavă Domnului!

Nu numai că Duhul lucrează, dar și noi cooperăm cu Duhul, căci Duhul lucrează în noi și prin noi. Suntem zidiți împreună într-o preoție sfântă (1 Petru 2:5) pentru a oferi jertfe spirituale lui Dumnezeu; păcătoșii mântuiți prin predicarea evangheliei de către noi sunt aceste jertfe spirituale și devin membri ai Trupului lui Cristos.

Ca preoți, funcția noastră nu se oprește la predicarea Evangheliei; trebuie să avem grijă și de cei pe care îi ajutăm să creadă în Domnul. Trebuie să-i păstorim și să-i îngrijim cu dragoste, astfel încât să se ofere pe ei înșiși ca jertfă vie lui Dumnezeu pentru zidirea bisericii în viața de biserică de astăzi (Romani 12:1-2).

Trebuie să-i hrănim, să-i prețuim și să avem grijă de noii credincioși până când îi putem prezenta pe deplin crescuți în Cristos (Coloseni 1:28-29).

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul zi de zi pentru ca El să obțină o creșterea în om, adică pentru ca Cristos să fie crescut în umanitate, astfel încât Dumnezeu să-Și poată câștiga expresia corporativă!

Aleluia, cuvântul lui Dumnezeu continuă să crească și să se înmulțească astăzi pentru sporirea lui Cristos! Amin, Doamne, mulțumim că continui să lucrezi ca Duh Sfânt pentru a predica evanghelia în și prin credincioșii în Cristos. Fie ca Tu să câștigi multe vase care să coopereze cu Tine pentru predicarea evangheliei, astfel încât Dumnezeu să poată obține o creștere. Slavă Domnului, lucrarea Duhului Sfânt în predicarea lui Cristos este pentru propagarea, înmulțirea și răspândirea Sa prin credincioșii lui Cristos! Amin, Doamne, fie ca această lucrare să continue astăzi. Crești în inima noastră ca Cuvânt. Crești în noi și dă-ne să creștem cu creșterea lui Dumnezeu. Fie ca cuvântul lui Dumnezeu să se înmulțească, astfel încât mulți să fie adăugați Domnului! Amin, Doamne, curge în noi și prin noi pentru sporirea lui Cristos, pentru ca Cristos să câștige o expresie corporativă a Sa în biserică! Fie ca mulți discipoli să fie adăugați Domnului pentru a deveni părți ale lui Cristos, membre ale Trupului lui Cristos, pentru expresia Sa corporativă!

Dumnezeu caută un vas corporativ care să-L exprime și să-L strălucească – trebuie să vedem și să trăim viața Trupului astăzi

În cartea Fapte vedem multă predicare a evangheliei pentru sporirea lui Cristos. Dar acesta nu este țelul; țelul nu este de a-i mântui pe toți și de a-i scăpa de la pierzarea eternă. Țelul este biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

Lucrarea evanghelistică a Duhului Sfânt prin credincioșii în Cristos este pentru propagarea, multiplicarea și răspândirea lui Cristos. Conform economiei Sale din Noul Testament, Dumnezeu dorește să producă mulți fii pentru Dumnezeu (Romani 8:29) pentru a fi multele membre ale Trupului lui Cristos pentru expresia Sa corporativă.

Aceasta este ceea ce El a vrut să obțină în cartea Fapte și în toate Epistolele și aceasta este ceea ce El dorește să obțină astăzi (Romani 12:5; 1 Corinteni 12:13). El vrea să obțină un vas corporativ care să-L strălucească, exprimându-L în gloria Sa în întregul univers.

Astăzi, acest vas este biserica; biserica nu este o persoană individuală, ci o persoană corporativă. Pentru a fi în continuarea cărții Fapte, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu este în căutarea unui vas corporativ care să-L exprime și să-L strălucească; prin urmare, trebuie să vedem Trupul și să trăim viața Trupului astăzi.

Dacă nu vedem Trupul și nu ne dăm Domnului pentru a fi în realitatea Trupului astăzi, suntem inutili în mâinile Domnului. El nu vrea doar să câștige multe „biserici” bazate pe teologii sau doctrine; El vrea să câștige „biserica”, Trupul lui Cristos, sporirea lui Cristos, pentru expresia Sa corporativă.

Întrucât Dumnezeu caută un vas corporativ pentru expresia Sa, noi, fiind copii ai lui Dumnezeu, trebuie să fim aduși la conștientizarea Trupului lui Cristos și să învățăm să trăim viața Trupului astăzi.

Bisericile nu trebuie doar să fie aurii; trebuie să strălucească! Dacă există o biserică compusă din credincioșii în Cristos, acea biserică trebuie să strălucească precum lampadarul de aur din acea localitate.

Bisericile sunt lampadarele de aur, deoarece lampadarele de aur strălucesc și luminează. Pe măsură ce cuvântul lui Dumnezeu crește și se înmulțește printre noi în viața de biserică, pe măsură ce trăim într-un singur duh cu Domnul și rămânem în cuvântul Său cu o atitudine de rugăciune, devenim strălucitori în mod corporativ.

Fie ca Domnul să câștige aceasta printre noi; fie ca El să câștige un lampadar strălucitor de aur care să-L exprime și să-L reprezinte. Trebuie să existe strălucire pentru Dumnezeu și mărturie pentru El înainte ca biserica să poată fi considerată lampadarul.

Fie ca noi să vedem că Dumnezeu este în căutarea acestui vas corporativ, strălucitor, un vas al mărturiei, și fie ca noi să trăim în realitatea Trupului lui Cristos astăzi (Romani 12:1-5; 1 Corinteni 12:12; Apocalipsa 1:10-12).

Trebuie să avem conștiența Trupului, protecția Trupului și viața în Trup în tot ceea ce facem și spunem. Fie ca noi să trăim conform principiilor Trupului; altfel, suntem nefolositori în mâna Domnului și nu putem niciodată îndeplini scopul Lui.

Dar când trăim viața Trupului, când suntem zidiți împreună cu sfinții în Trup, Domnul are o cale de a obține vasul mărturiei, mărturia strălucitoare a lui Cristos, pe care o caută astăzi.

Acesta este un vas corporativ; prin urmare, trebuie să învățăm să trăim viața Trupului. Pentru a trăi viața Trupului, trebuie să negăm viața naturală și să fim judecați și tratați de Dumnezeu într-un mod profund.

Trebuie să învățăm ascultarea față de Dumnezeu și față de ceilalți membri ai bisericii și, de asemenea, trebuie să învățăm părtășia. Fie ca Domnul să ne țină în continuarea cărții Fapte, în timp ce trăim viața Trupului în bisericile locale de astăzi.

Doamne Isuse, descoperă-ne pentru a vedea că Dumnezeu caută un vas corporativ, strălucitor pentru expresia Sa astăzi! Amin, Doamne, câștigă un vas al mărturiei astăzi în noi și printre noi. Fie ca toți să fim aduși la conștientizarea Trupului lui Cristos și să învățăm să trăim viața Trupului în viața de biserică. Crești în noi, Doamne. Crești în noi puțin mai mult astăzi. Fie ca cuvântul Tău să crească și să se înmulțească printre noi. Dă-ne să învățăm să trăim în realitatea Trupului lui Cristos astăzi, pentru ca Tu să poți câștiga o expresie corporativă a Ta. O, Doamne, suntem dispuși să negăm viața naturală și să acceptăm tratările de care avem nevoie pentru a trăi în viața Trupului. Este dorința Ta să câștigi biserica în calitate de Trup al lui Cristos în realitate; ne dăm Ție pentru aceasta! Amin, Doamne, fie ca să învățăm ascultarea și părtășia. Fie ca să învățăm să trăim în Trup și pentru Trup, păstrând toate principiile Trupului. Amin, Doamne, câștigă Tu realitatea Trupului lui Cristos în bisericile locale de astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Word of God is Still Growing for the Increase of Christ, God’s Corporate Vessel, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 1 cu tema: Continuarea cărții Fapte – continuarea corporativă a lui Cristos (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și-L iubim pe Domnul pentru a deveni mărturia lui Isus

27/10/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și să-L iubim pe Domnul cu prima dragoste, pentru a putea deveni mărturia lui Isus pe pământ astăzi.

Principalul lucru în viața bisericii ar trebui să fie să mâncăm din pomul vieții, adică să să-L savurăm pe Cristos ca rezervă a vieții; facem acest lucru mai întâi iubindu-L pe Domnul cu prima dragoste și, prin urmare, acordându-I Lui primul loc și savurându-L pentru a putea avea strălucirea Lui și a fi mărturia lui Isus. Amin!

Slavă Domnului că El ne readuce la Sine, înapoi la savurarea lui Cristos ca pom al vieții! Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, ne aflăm într-o situație triunghiulară, așa cum a fost Adam la început: trebuie să alegem între pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului.

Diferența dintre Adam și noi este că noi avem deja viața divină, în timp ce Adam nu a avut-o; totuși, chiar dacă am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu, tot trebuie să alegem să mâncăm din pomul vieții zi de zi.

A mânca din pomul vieții ar trebui să fie principala noastră preocupare în viața noastră creștină și în viața de biserică. Când Îl mâncăm pe Cristos ca viață, împărtășindu-ne din El în duh și rămânând în părtășie cu El, suntem pe linia vieții.

Dar dacă nu facem alegerea de a ne întoarce către duhul nostru și de a ne concentra mintea asupra duhului, implicit suntem în carne, iar sinele este exprimat; rezultatul este moartea. O, Doamne Isuse!

În întreaga Biblie și de-a lungul istoriei umane, vedem aceste două linii – linia vieții și linia morții. Linia vieții începe cu pomul vieții și se termină cu Noul Ierusalim. Linia morții începe cu pomul cunoștinței binelui și răului și se termină cu lacul de foc.

Dacă citim Biblia având în vedere aceste două linii, ne vom da seama că toate persoanele menționate în Biblie au fost fie pe linia vieții, fie pe linia morții. Mai mult, unii au fost pe linia morții, dar apoi au trecut la linia vieții și apoi au mers pe linia morții.

Suntem la fel și noi astăzi. Ne putem trezi dimineața și să-L contactăm pe Domnul în timpul nostru personal cu El și alegem calea vieții; dar după câteva ore, când trebuie să ne ocupăm de anumite lucruri sau când cineva ne vorbește, pur și simplu trecem la linia morții.

Linia vieții și linia morții pot fi văzute în Romani 5 până la 8, iar noi, credincioșii în Cristos, trebuie să știm cum să fim pe linia vieții și să rămânem pe linia vieții astăzi.

Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și-L iubim cu dragostea dintâi, dându-I primul loc în toate lucrurile

Fie ca Domnul să ne lumineze să vedem că a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, adică a-L savura pe Cristos ca rezervă a vieții, ar trebui să fie lucrul principal în viața bisericii de astăzi (Gen. 2:9, 16; Apoc. 2:7). Atât personal, cât și colectiv, trebuie să fim cei care mănâncă pe Cristos ca pom al vieții, împărtășindu-ne zilnic din Cristos și din bogățiile Sale și rămânând în savurarea lui Cristos.

Conținutul vieții de biserică depinde de savurarea lui Cristos. Dacă să-L savurăm pe Cristos, avem multă mulțumire în viața de biserică, dar dacă nu o facem, viața de biserică poate părea săracă. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos ca pom al vieții, cu atât mai bogat va fi conținutul vieții de biserică!

Fie ca noi să fim cei care Îl aleg pe Domnul Isus zi de zi. Fie ca noi să alegem nu doar să cunoaștem despre El citind Scripturile, ci și mai mult, să venim la El în cuvântul Său pentru a-L cunoaște subiectiv, mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții (Ioan 5:39-40).

În Apocalipsa 2:7, Domnul Isus promite biruitorului că îi va da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu. Primul și cel mai important lucru în viața de biserică nu este să lucrăm pentru Domnul, ci să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții.

Trebuie să-L mâncăm pe Domnul zi de zi, chiar oră de oră. Trebuie să chemăm Numele Domnului, să ne rugăm Lui și să avem părtășie cu El pe tot parcursul zilei. Pe măsură ce citim cuvântul Lui, citim cu rugăciune cuvântul Lui și Îl mâncăm pe El ca pom al vieții.

Cu cât Îl mâncăm mai mult pe Cristos, cu atât mai bine. Cu cât mâncăm mai mult din pomul vieții, cu atât primim mai multă rezervă de viață și cu atât vom umbla mai mult pe linia vieții.

Dar pentru a-L savura pe Cristos ca pom al vieții, este nevoie să-L iubim cu prima noastră dragoste; dacă părăsim prima noastră dragoste față de Domnul, vom rata savurarea lui Cristos și vom pierde mărturia lui Isus (Apocalipsa 2:4-7).

Pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-L iubim, chiar să-L iubim cu prima noastră dragoste. Trebuie să-I acordăm Domnului primul loc, preeminența, în toate lucrurile (Coloseni 1:18). El trebuie să aibă preeminența. Cristos trebuie să fie primul în noi.

Fie ca noi să recâștigăm prima dragoste față de Domnul considerându-L pe Domnul Isus ca fiind primul în toate lucrurile. Fie ca noi să facem din Cristos totul în viața noastră, biruind astfel pierderea dragostei dintâi.

Gândește-te la situația ta înaintea Domnului: este Cristos primul în toate lucrurile pentru tine? Ocupă Cristos primul loc în felul în care te îmbraci, în lucrurile pe care le porți, în felul în care umbli și în felul în care vorbești? Trebuie să ne întoarcem la Domnul și să ne pocăim pentru pierderea dragostei noastre dintâi.

Trebuie să ne pocăim și să ne amintim de unde am căzut și trebuie să facem primele fapte, faptele care vin din dragostea noastră dintâi pentru Domnul. Fie ca niciodată să nu lăsăm dragostea noastră pentru Domnul să se învechească.

Dacă părăsim dragostea noastră dintâi față de Domnul, vom rata savurarea lui Cristos și vom pierde mărturia lui Isus! O, Doamne! Prima cauză a degradării, așa cum se vede în vorbirea Domnului către biserica din Efes în Apocalipsa 2, este părăsirea dragostei dintâi.

În Vechiul Testament, Israel L-a falimentat pe Dumnezeu pentru că L-a părăsit pe Dumnezeu, izvorul apelor vii; în Noul Testament, prima cauză a degradării bisericii este părăsirea dragostei dintâi pentru Domnul. A-L părăsi pe Cristos înseamnă doar a-L părăsi pe El, a nu-L lua ca primul în toate lucrurile.

Fie ca noi să ne deschidem către Domnul în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile, acordându-I primul loc în toate lucrurile. Pe măsură ce ne îmbrăcăm, pe măsură ce ne ocupăm de atâtea lucruri, fie ca noi să să verificăm cu Domnul ce simte El în legătură cu una sau alta.

Chiar și atunci când ne îmbrăcăm cu o anumită cămașă sau un pantalon, putem să verificăm cu Domnul să ne lumineze, chiar să ne dezvăluie ce simte El în legătură cu aceasta. Trebuie să avem multe discuții intime cu Domnul în legătură cu toate lucrurile și în toate lucrurile.

A recâștiga dragostea dintâi înseamnă a-L considera pe Domnul Isus ca fiind primul în toate; dacă facem din Cristos totul în viața noastră, aceasta înseamnă că am biruit pierderea dragostei dintâi (Coloseni 1:18b; Ioan 14:21, 23; Psalmul 90:1; 91:1; Filipeni 3:13-14).

Fie ca noi să ne rugăm mult înaintea Domnului cu privire la acest lucru, pocăindu-ne într-un mod sincer și întorcându-ne la El din nou și din nou. Fie ca să învățăm să ne întoarcem inima către El în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile, astfel încât să-I putem da primul loc în toate lucrurile.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții astăzi! Amin, Doamne, fie ca mâncatul lui Cristos ca pom al vieții să fie lucrul principal în viața de biserică! Fă-ne să venim la Tine pentru a Te savura și a ne împărtăși din Tine ca viața și sursa noastră de viață. Fie ca toți sfinții să aibă o savurare bogată a lui Cristos, astfel încât conținutul vieții de biserică să fie bogat în Cristos! Amin, Doamne, Te iubim! Ne întoarcem inima către Tine. Vrem să Te iubim cu cea mai bună dragoste, cu prima dragoste. Fă-ne să venim la Tine în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. O, Doamne, iartă-ne că ne-am părăsit prima dragoste față de Tine. Vrem să Te iubim mai mult. Recâștigă-ne prima dragoste pentru Tine. Fie ca să Te iubim cu cea mai bună dragoste. O, Doamne, Îți dăm preeminența în toate lucrurile. Fie ca Tu să fii primul în toate. Ai Tu preeminența în viața noastră de zi cu zi, cu toate lucrurile zilnice în care suntem implicați. Vrem să-L facem pe Cristos totul pentru noi, astfel încât să-L putem iubi cu cea mai bună dragoste și să-L mâncăm astăzi ca pomul vieții!

Îl iubim pe Domnul, mâncăm din pomul vieții, avem strălucirea Sa și suntem mărturia lui Isus

În Apocalipsa 2:1-7, Domnul a adresat un cuvânt bisericii din Efes în care a folosit patru cuvinte – dragoste, viață, lumină și lampadar. Mai întâi, le-a spus că avea ceva împotriva lor, adică, că își părăsiseră dragostea dintâi. Apoi a spus că trebuie să se pocăiască și să-și amintească de unde au căzut și să facă lucrările dintâi, altfel lampadarul va fi luat de la ei (aceasta implică lumina).

În cele din urmă, El le promite biruitorilor că le va da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu. Putem spune că vorbirea Domnului către biserica din Efes poate fi rezumată în aceste patru cuvinte cruciale – dragoste, viață, lumină și lampadar.

Fiind credincioși în Cristos care Îl urmăresc și doresc să fie salvați de orice degradare, venim la Domnul zi de zi pentru a-L iubi, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, a rămâne sub lumina Domnului și a fi mărturia lui Isus, lampadarul ținându-L pe El sus ca lumină.

Fie ca noi să biruim pierderea dragostei dintâi, astfel încât să putem continua să mâncăm din Cristos ca pom al vieții și să strălucim lumina divină ca lampadarul. Aceasta înseamnă că trebuie să-I dăm Domnului preeminența în orice fel și în toate, astfel încât să putem recâștiga dragostea dintâi.

Când Îl iubim pe Domnul cu dragostea dintâi, Îl vom savura ca pom al vieții, iar aceasta va fi lucrul principal din viața de biserică. Pe măsură ce să-L savurăm pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, vom avea strălucirea Sa, căci viața Sa este lumina vieții (Ioan 8:12).

Amin, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții face ca viața divină să strălucească asupra noastră și să ne aducă în lumina divină! În lumina divină, mărturisim ceea ce Domnul expune în noi și avem mai multă părtășie cu Dumnezeu și unii cu alții (1 Ioan 1:7, 9). Atunci, vom străluci în viața noastră de zi cu zi și împreună, ca lampadar.

Însă dacă nu-L iubim pe Domnul cu prima dragoste, nu vom avea apetit să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și nu va exista strălucire; acest lucru ne va face să pierdem mărturia lui Isus, căci Domnul va veni și va lua lampadarul. O, Doamne!

A-L iubi pe Domnul, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții și a fi sub strălucirea Lui sunt atât de importante pentru a fi mărturia lui Isus astăzi! Dacă avem dragoste față de Domnul, chiar și cea mai bună dragoste, vom avea viață și Îl vom mânca pe Cristos ca pom al vieții.

Pe măsură ce mâncăm din pomul vieții, lumina divină strălucește asupra noastră și devenim mărturia lui Isus, lampadarul care Îl ține pe Cristos ca lumină.

Fie ca noi să ne păstrăm în savurarea lui Cristos ca dragoste, viață și lumină a noastră, astfel încât să putem păstra mărturia lui Isus ca strălucire a lampadarului în localitatea noastră (Apocalipsa 12:17).

Dacă avem mărturia lui Isus, vom mărturisi despre persoana lui Cristos ca Dumnezeu și ca om și vom mărturisi despre viața umană a lui Cristos, crucificarea, învierea, înălțarea, coborârea și a doua venire a Sa. Amin!

Starea rea a celor răi, însă, este că ei nu vin la Domnul ca să mănânce și să-L savureze pe Domnul (vezi Isaia 55:1-2, 6-7; 57:20-21). O, Doamne! Cei răi fac multe lucruri, dar ei nu vin să-L contacteze pe Domnul, să-L ia, să-L primească, să-L guste și să să-L savureze. În ochii lui Dumnezeu, nimic nu este mai rău decât aceasta (Ieremia 2:13).

Fie ca noi să ne oprim din a face lucruri pentru El și din lucrarea noastră și pur și simplu să să-L savurăm pe Domnul, iubindu-L cu prima dragoste și permițându-I să strălucească asupra noastră. Fie ca noi să venim la El să bem din El, chiar să mâncăm bunătatea Sa, lăsând sufletul nostru să se desfăteze de grăsimea Sa.

Fie ca noi să-L căutăm pe Domnul cât timp se poate găsi, să-L chemăm cât timp este aproape și să părăsim orice cale rea sau gânduri rele pe măsură ce ne întoarcem la Iehova!

Sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem pentru Domnul și în viața de biserică, dar țelul nostru principal este să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, să-L iubim cu prima dragoste și-L lăsăm să strălucească asupra noastră, căci în acest fel devenim și ținem mărturia lui Isus.

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în orice fel și în toate lucrurile, ca să ne putem recâștiga dragostea dintâi. Te iubim, Doamne Isuse, și Îți dăm cea mai bună dragoste a noastră. O, Doamne, venim la Tine cu dragoste pentru a Te savura astăzi ca pom al vieții. Fie ca Tu să devii viața și sursa noastră de viață în toate lucrurile astăzi. Fie ca viața Ta să strălucească în noi și să expună orice întuneric și păcat! Vrem să ne mărturisim păcatele și să rămânem în lumină, așa cum Tu ești în lumină. O, Doamne Isuse, strălucește în noi și strălucește prin noi! Fie ca noi să fim cei care țin mărturia lui Isus, permițându-I lui Cristos să strălucească prin ei în toate lucrurile, atât personal, cât și corporativ! Amin, Doamne, vrem să biruim părăsirea dragostei dintâi, să menținem mâncatul lui Cristos ca pom al vieții și să strălucim lumina divină ca lampadarul! Aleluia, suntem mărturia lui Isus, expresia corporativă a lui Cristos pe care Îl mâncăm ca pom al vieții și pe care Îl iubim cu dragostea dintâi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Eat Christ as the Tree of Life and Love the Lord to become the Testimony of Jesus, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 1 cu tema: Linia vieții și linia morții în capitolele de la 5 la 8 din Romani, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să facem ca lumina să se înalțe prin umanitatea lui Isus saturată cu Duhul lui Cristos

24/07/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Este datoria noastră preoțească în calitate de credincioși în Cristos să aprindem lămpile, făcând ca lumina să se înalțe în viața de biserică, mai ales în întâlnirea bisericii; acesta era un statut perpetuu pentru preoții din Vechiul Testament și este datoria noastră astăzi.

Pe de o parte, lumina divină vine de la Dumnezeu, căci numai Dumnezeu este lumină și doar El poate da lumină; pe de altă parte, trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a face ca lumina să se înalțe și să menținem lumina aprinsă în întâlnirile bisericii și în viața noastră creștină.

Cum putem aprinde lămpile în experiența noastră zilnică? Lumina este în Dumnezeu, în Cristos, în Duhul și în Cuvântul lui Dumnezeu; pentru ca noi să primim lumină, trebuie să venim la Domnul în Cuvântul Său.

Litera ucide, dar Duhul dă viață; cuvintele pe care Domnul ni le vorbește sunt duh și sunt viață. Aceasta înseamnă că trebuie să venim zilnic la Cuvântul Domnului cu o atitudine de rugăciune ca să “aprindem” Cuvântul cu duhul nostru, adică să ne exersăm duhul asupra Cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât să primim lumina divină în Cuvânt.

Simpla citire a Bibliei nu ne poate da lumină, așa cum cunoașterea Scripturilor de către farisei nu le-a dat revelația că Cristos – Cuvântul viu al lui Dumnezeu – era printre ei.

Mai ales când venim la Domnul dimineața și înainte de a merge la culcare seara, trebuie să Îl contactăm, să citim și să ne rugăm cuvântul Său și să facem ca lumina să se înalțe. Apoi, când vom veni la întâlnirile bisericii, vom veni cu lumină și vom aprinde lămpile în Locul Sfânt.

Trebuie să căutăm să avem vorbirea lui Dumnezeu, pentru că vorbirea Sa este strălucirea Sa. Fie ca viața noastră de biserică să fie umplută cu vorbirea lui Dumnezeu în noi și în mijlocul nostru, și fie ca să cooperăm cu Domnul pentru a fi în Cuvântul Său cu rugăciune, pentru ca El să strălucească în noi, înăuntrul nostru și prin noi înspre toți sfinții! Amin!

Fie ca să ne dăm seama că, atunci când venim la întâlnirile bisericii, nu trebuie să spunem lucruri din noi înșine sau să producem lumină în omul nostru natural; trebuie ca pur și simplu să ne exersăm duhul și să facem ca lumina să se înalțe, pentru ca să putem aprinde lămpile în Locul Sfânt.

Fie ca să nu aducem întuneric la întâlnire și nu permitem ca întâlnirile să fie în întuneric, ci să fim pur și simplu cei care umblă în lumină, savurând lumina lui Dumnezeu în Cuvântul Său și să strălucim cu El în întâlnirile bisericii prin vorbirea și viața noastră.

Să luăm Cuvântul Domnului ca o lampă pentru picioarele noastre, și deschiderea Cuvântului Său să ne dea lumină și înțelegere.

Amin, să fim un factor care sporește strălucirea bisericii ca un lampadar de aur și fie ca lumina Domnului să strălucească printre noi, pentru ca toți să vadă pe Dumnezeu exprimat în biserică, mărturia Sa pe pământ!

Să facem ca lumina să se înalțe în viața de biserică prin umanitatea lui Isus saturată cu Duhul

Cum a strălucit lumina în Locul Sfânt? Cum au făcut preoții ca lumina lămpilor să se înalțe pentru a lumina tabernaculul?

Lampadarul era din aur curat, o lucrare bătută și avea șapte lămpi; aceste șapte lămpi aveau fitiluri nu din aur, ci din viața plantelor, iar aceste fitile erau saturate și îmbibate cu ulei.

Nu aurul era ceea ce ardea, ci fititele ardeau, iar acestea ardeau fiind saturate cu ulei. Prin urmare, slujba preoților era să taie fitilele carbonizate și să adauge mai mult ulei, astfel încât fitilele să ardă luminos.

Ce înseamnă toate acestea și cum se aplică toate acestea la viața noastră creștină?

Uleiul este ulei de măsline, iar Cristos este pomul de măslin; El a trecut printr-un proces ca să devină Duhul, simbolizat de uleiul de măslin. Pomul de măslin Îl simbolizează pe Cristos (cf. Rom. 11:17, 24), iar uleiul de măsline bătut simbolizează Duhul lui Cristos produs prin procesul încarnării, trăirea omenească, crucificarea și învierea lui Cristos (cf. Ioan 1:14; 1 Cor. 15:45b).

Uleiul din Vechiul Testament se referă la Duhul lui Dumnezeu; Dumnezeu a trecut printr-un proces pentru a deveni Duhul lui Cristos, Duhul cu umanitatea lui Isus și cu toate realizările Sale, iar acest Duh va face ca lumina să strălucească.

Duhul a fost produs prin procesul de încarnare, trăirea omenească, crucificarea și învierea lui Cristos (1 Cor. 15:45; Rom. 8:9); acest Duh este uleiul care alimentează lumina pentru strălucirea lui Dumnezeu în viața de biserică.

Ce înseamnă să aprindem lămpile?

În primul rând, aceasta era un lucru perpetuu, continuu; datoria preoților era să aprindă lămpile în Locul Sfânt de două ori pe zi, dimineața și seara, iar lumina din Locul Sfânt nu trebuia să se stingă niciodată.

Aceasta înseamnă că, indiferent cât de mult ne întâlnim cu sfinții și cât de consacrată este biserica locală cu adunările ei, trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a aprinde lămpile ca lumina să se înalțe în întâlnirile bisericii.

Bisericile locale sunt lampadarele de aur și, indiferent de cât timp o biserică locală este în existență, lumina nu poate fi întreruptă. Deci noi toți trebuie să veghem la acest lucru, asigurându-ne că lumina se înalță, pentru că această lumină este mărturia lui Isus, mărturia lampadarului de aur.

Pentru a aprinde lămpile, adică pentru a face ca lămpile să ardă în mod continuu, literalmente înseamnă a face ca lumina unei lămpi să se înalțe. Dar ceea ce determină înălțarea luminii nu este aurul din natura lampadarului, ci fitilele (din viața plantelor) și uleiul (măslinele bătute).

Acest lucru este foarte semnificativ. Pentru ca lumina să strălucească și ca lămpile să ardă, fitilele trebuiau să fie saturate cu ulei, iar tot ceea ce era ars trebuia să fie îndepărtat, astfel încât lumina să strălucească și să nu iasă fum.

Umanitatea lui Isus saturată de Duhul lui Cristos trebuie să devină savurarea și experimentarea noastră, căci numai aceasta poate face ca lumina să strălucească în viața de biserică. Trebuie să venim la Domnul și să Îi spunem:

Doamne Isuse, vrem să ne îndeplinim datoria noastră preoțească de a face ca lumina să se înalțe în întâlnirile bisericii. Doamne, nu avem lumină în noi înșine, așa că venim la Tine; strălucește asupra noastră, strălucește în noi, saturează-ne cu Duhul lui Cristos și introdu umanitatea Ta în noi pentru strălucirea luminii în întâlnirile bisericii. Fie ca în timpul întâlnirilor bisericii lumina să abunde! Fie ca toți sfinții să experimenteze umanitatea înnobilată a lui Isus și să fie saturați cu Duhul lui Cristos, astfel încât lumina să se înalțe, iar lampadarul de aur să strălucească pentru mărturia lui Isus!

Să savurăm umanitatea lui Isus și să fim umpluți cu Duhul lui Cristos pentru a face ca lumina să se înalțe

Faptul de a face să se înalțe lumina în întâlnirile bisericii nu echivalează cu a face mult zgomot, multă cântare și multă laudă la exterior; mai degrabă, a face lumina să se înalțe provine din savurarea umanității lui Isus și umplerea cu Duhul lui Cristos.

Lumina lampadarului provine din aur, element care semnifică natura divină; aceasta arată că strălucirea provine din natura divină. Dar ceea ce determină strălucirea luminii nu este aurul, ci fitilurile, iar acestea sunt din viața plantelor, semnificând umanitatea înnobilată a lui Cristos.

Dumnezeu a devenit om și a trecut printr-un proces, iar în înviere, Cristos a adus umanitatea Sa în divinitate, înnobilând-o și înălțând-o. Acum această umanitate poate fi desemnată, să fie saturată și să fie umplută cu Duhul lui Cristos pentru strălucirea lui Dumnezeu în biserică.

Lampadarul de aur este întruparea Dumnezeului Triunic; cu aurul avem natura Tatălui (aurul semnifică natura divină); cu forma, avem pe Fiul (care este întruparea și expresia lui Dumnezeu); și cu lămpile avem expresia Duhului (cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu).

Lampadarul de aur este întruparea Dumnezeului Triunic, iar astăzi, lampadarul de aur a crescut și s-a înmulțit pentru a fi numeroasele lampadare de aur identice pe tot pământul, bisericile locale (vezi Apoc. 1).

Toate lampadarele de aur sunt identice în natură, dar strălucirea lămpilor trebuie să fie menținută de către sfinți în bisericile locale.

Lumina lampadarului vine din arderea fitilului, care semnifică umanitatea lui Cristos.

Când Cristos a fost pe pământ, Duhul L-a saturat și avea rezerva de strălucire, dar ceea ce strălucea era umanitatea Sa înnobilată, iar oamenii L-au văzut pe Dumnezeu manifestat pe pământ privind la trăirea Sa omenească, cuvintele Sale și lucrările Sale.

Noi ca și credincioși în Cristos avem Duhul cu duhul nostru, dar trebuie să savurăm și să experimentăm umanitatea lui Isus, umanitatea înnobilată a lui Cristos, pentru a face ca lumina să se înalțe în întâlnirile bisericii.

Umanitatea noastră emană fum și nu putem avea strălucirea luminii divine prin eforturile noastre naturale.

Deci trebuie ca pur și simplu să ne deschidem Domnului și să venim la El ca să Îl savurăm și să Îl experimentăm în umanitatea Sa înnobilată și să fim umpluți cu Duhul lui Isus pentru ca lumina să strălucească prin noi.

Așa cum fititele lămpilor lampadarului trebuiau să fie saturate cu ulei și trebuiau să fie în permanență alimentate cu uleiul de măsline, tot astfel noi trebuie să fim umpluți, saturați și pătrunși cu Duhul lui Cristos, astfel încât lumina divină să strălucească.

Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni uleiul de măsline, uleiul provenit din măsline bătute; acum, El este în noi și trebuie să fim umpluți cu Duhul lui Cristos și să experimentăm umanitatea lui Isus astfel încât lumina divină să strălucească în noi și prin noi.

Doamne Isuse, vrem să savurăm umanitatea lui Isus și să fim umpluți cu Duhul lui Cristos, pentru ca lumina divină să strălucească în noi, înăuntrul nostru și prin noi. Îți mulțumim, Doamne, că ai trecut printr-un proces ca să devii constituția noastră ca umanitatea lui Isus și ca să ne umpli în calitate de Duhul lui Cristos pentru strălucirea lui Dumnezeu prin om pe pământ. Amin, Doamne, fie ca toți sfinții din toate bisericile locale să savureze și să experimenteze umanitatea lui Isus și să fie umpluți cu Duhul lui Cristos pentru ca lumina divină să strălucească. Fie ca noi toți să facem ca lumina să se înalțe în Locul Sfânt, îndeplinindu-ne astfel datoria noastră preoțească!