fugim de poftele tinereții

Adevărații căutători ai lui Dumnezeu cheamă numele Domnului pentru a fi mântuiți și a savura bogățiile Sale

05/12/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos împreună cu cei care cheamă numele Domnului dintr-o inimă pură; toți ar trebui să fim cei care chemăm astăzi numele Domnului dintr-o inimă pură. Amin!

În calitate de credincioși în Cristos, vrem să fim un vas al onoarei, un vas util Domnului pentru scopul Său de astăzi. Pentru aceasta, trebuie să căutăm dreptatea, credința, dragostea și pacea; trebuie să-L urmărim pe Cristos ca realitate a dreptății, credinței, dragostei și păcii.

În viața noastră creștină, trebuie să urmărim experimentarea lui Cristos și savurarea lui Cristos. În primul rând, Îl urmărim pe Cristos ca dreptate, realizând că Experimentarea lui Cristos de către noi se bazează pe temelia dreptății lui Dumnezeu. Experimentarea lui Cristos de către noi nu se bazează pe meritul nostru sau pe propria noastră dreptate; se sprijină complet pe Cristos ca dreptate a noastră.

Trebuie să-L urmărim pe Cristos ca credință; credința își are originea în El și El generează credința în noi. Zi de zi trebuie să venim la Domnul în Cuvântul Său pentru a fi împreună cu El, a-L primi, a fi infuzați cu El și a avea o capacitate de credință. Prin credință ne naștem din Dumnezeu pentru a fi fii Săi și prin credință ne putem împărtăși din viața și natura lui Cristos pentru a-L exprima.

Trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dragoste; El este Dumnezeu Însuși exprimat, iar Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu a fost manifestată prin venirea Domnului să moară pentru noi. Când vedem dragostea Lui când a murit pentru noi, pur și simplu Îi răspundem cu dragoste. Suntem atinși de dragostea Lui, ne deschidem către El și Dumnezeu revarsă dragostea Sa în inimile noastre pentru ca noi să-L iubim și, de asemenea, să-i iubim pe alții.

Pe măsură ce rămânem sub distribuirea divină a lui Dumnezeu ca dragoste în noi, vom deveni la fel ca Dumnezeu în dragostea Sa și îi vom iubi nu numai pe cei care sunt demn de iubit, ci pe toți oamenii, așa cum Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii. Fie ca noi să rămânem în Domnul ca dragoste, astfel încât să putem trăi o viață în care să-i iubim pe alții în mod obișnuit cu dragostea care este Dumnezeu Însuși! Amin!

Trebuie să-L urmărim pe Cristos ca pace; El este pacea noastră, El ne dă pace și El a devenit pace în noi și în jurul nostru. În lumea de astăzi avem probleme, încercări și necazuri, dar în Domnul avem pace. El ne-a lăsat pacea Sa, care este El Însuși ca pacea noastră. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii și în curând va zdrobi pe Satana sub picioarele noastre. Ce Dumnezeu avem!

Pacea Sa păzește inimile noastre, chiar patrulând înaintea inimilor și gândurilor noastre în Cristos Isus. Mai mult, El a făcut pace între noi și Dumnezeu și între noi și ceilalți! Acum este pace în Trupul lui Cristos și există pace între noi și Dumnezeu. Aleluia!

Toți căutătorii adevărați ai Domnului cheamă numele Domnului atât în Vechiul, cât și în Noul Testament

Îi mulțumim Domnului că ne-a dezvăluit să vedem că putem chema numele Domnului astăzi pentru a savura toate bogățiile Sale. Această practică de a-L chema pe Domnul nu este o practică nouă în Noul Testament; mai degrabă, a început cu a doua generație a omenirii, cu Enos în Geneza 4:26. Enosh înseamnă fragil și muritor; trebuie să fi realizat că este slab și muritor, așa că a chemat numele lui Iehova.

Iov a chemat de asemenea pe Domnul (Iov 12:4; 27:10), la fel și Avraam (Geneza 12:8; 13:4; 21:33), Isaac (26:25), Moise și copiii lui Israel (Deut. 4:7), Samson (Judec. 15:18; 16:28), Samuel (1 Sam. 12:18; Psa. 99:6), David (2 Sam. 22:4, 7), psalmistul Asaf (Psalmistul 80:18), psalmistul Heman (88:9), Ilie (1 Împ. 18:24), Isaia (Isaia 12:4), Ieremia (Lam. 3:55, 57) și alții (Psalmul 99:6).

Toți acești căutători autentici ai Domnului au chemat numele Domnului, fiecare în timpul vieții lor, și au savurat prezența Domnului cu ei. Unii erau în suferință, în timp ce alții aveau multe greutăți, așa că au chemat numele Domnului.

În cartea sa, Isaia le spune celor care-L caută Domnul să-L cheme (Isaia 55:6). Chiar și neamurile știau că profeții lui Israel aveau obiceiul de a chema numele Domnului (Iona 1:6; 2 Împ. 5:11). A chema numele Domnului este porunca lui Dumnezeu (Psal. 50:15; Ieremia 29:12) și este, de asemenea, dorința Sa (Psal. 91:15; Sof. 3:9; Zah. 13:9).

Când chemăm numele Domnului, ne desfătăm în Dumnezeu (Iov 27:10) și bem cu bucurie din izvorul mântuirii lui Dumnezeu (Isaia 12:3-4). Trebuie să chemăm numele Domnului în fiecare zi (Psalmul 88:9). Profetul Ioel a vorbit despre această practică jubilatoare în Ioel 2:32, iar noi intrăm în jubileul Noului Testament chemând numele Domnului. Amin!

În Noul Testament, vedem chemarea Numelui Domnului, începând cu Fapte 2:21, unde Petru a menționat profeția lui Ioel și a spus că aceasta s-a împlinit în acele zile. Aleluia! Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit! În ziua Cincizecimii, a avut loc împlinirea profeției lui Ioel, căci oricine a chemat Numele Domnului a fost mântuit.

Domnul Isus a venit ca Dumnezeu întrupat și a devenit Duhul dătător de viață și, ca Duh, El a fost suflat și turnat asupra poporului Său; tot ce trebuie să facă ei este doar să cheme numele Domnului. Astăzi noi, credincioșii în Cristos, putem chema numele Domnului pentru a savura toate bogățiile Sale. Suntem cei care chemăm Numele Domnului în orice loc (1 Cor. 1:2) pentru a savura Dumnezeul Triunic procesat și a savura mântuirea Sa deplină (Romani 10:10-13).

Primii credincioși, primii ucenici ai lui Isus, au exersat să cheme numele Domnului Isus atât de mult încât a devenit un lucru distinct legat de ei. Necredincioșii, cei din jurul creștinilor, mai ales persecutorii, știau că urmașii lui Isus chemau numele Domnului. Înainte să se convertească și să devină Pavel, Saul a știut să-i distingă și să-i închidă pe ucenicii lui Isus: ei chemau numele lui Isus (Fapte 9:14, 21).

Când Ștefan a fost persecutat și chiar ucis cu pietre, el a chemat numele Domnului Isus (7:59) și acest lucru l-a impresionat cu adevărat pe Saul, unul dintre cei care l-au persecutat (v. 58-60; 22:20). Mai târziu, necredinciosul Saul i-a persecutat pe cei care chemau numele lui Isus (9:14, 21), pentru că știa că ei Îl urmau pe Isus.

Dar slavă Domnului, Saul a fost prins de Domnul și s-a convertit la Cristos și a fost botezat, chemând numele Domnului – el însuși a devenit un astfel de chemător! El a continuat să cheme numele Domnului și, de asemenea, l-a însărcinat pe Timotei să cheme numele Domnului și să-L urmărească pe Cristos împreună cu cei care cheamă numele Lui (2 Tim. 2:22).

Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament vedem că cei care căutau pe Dumnezeu, cei care L-au iubit pe Dumnezeu și L-au căutat în dragoste, chemau numele Domnului. Fie ca și noi să fim asemenea persoane azi.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne place să chemăm numele Tău. Doamne Isuse! Vrem să chem numele Tău pentru a savura toate bogățiile Tale! Vrem să fim mântuiți continuu, chemând numele Tău! Doamne, amin, mântuiește-ne! Vrem să bem din izvoarele mântuirii cu bucurie, chemând numele Domnului! Amin, Doamne, vrem să chemăm numele Tău în orice loc și în orice moment! Recâștigă practica minunată de a chema numele Domnului printre noi. Fie ca noi să fim cei care Te iubim, să Te urmărim și să Te căutăm chemând astăzi numele Domnului! Aleluia, Domnul este aproape de noi ori de câte ori Îl chemăm! Slavă Domnului, suntem mântuiți când chemăm numele Domnului! Amin, Doamne, trebuie să fim mântuiți! Mântuiește-ne mult mai mult în viața Ta pe măsură ce chemăm numele Tău. Salvează-ne de la a nu chema Numele Tău în orice loc și în orice moment! O, Doamne Isuse, fă-ne cei care cheamă Numele Tău în toate detaliile vieții noastre zilnice! Te iubim, Doamne, și ne place să chemăm numele Tău!

Să fim cei care cheamă Numele Domnului pentru a fi mântuiți și a savura zilnic bogățiile Sale

Atât Vechiul, cât și Noul Testament dezvăluie că aceia care L-au căutat în mod iubitor pe Dumnezeu au chemat numele Său. În Vechiul Testament, căutătorii iubitori ai lui Dumnezeu chemau numele lui Iehova și au savurat prezența Sa. În Noul Testament, primii credincioși chemau numele Domnului și L-au urmărit pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură.

Această practică jubilantă și plăcută, însă, a fost pierdută și e chiar criticată astăzi. Toți credincioșii în Cristos ar trebui să fie cei care cheamă numele Domnului. Când predicăm Evanghelia, trebuie să-i ajutăm pe alții să cheme numele Domnului. Trebuie să-i încurajăm pe cei care ascultă să spună: Doamne Isuse!

De fapt, cu cât cineva cheamă numele Domnului mai puternic și mai profund, cu atât mai mult va fi mântuit. Cu cât chemăm mai mult numele Domnului, cu atât mai mult experimentăm mântuirea Sa. Fie ca Domnul să recâștige între noi aspectul chemării Numelui Domnului.

Deși unii credincioși ar putea să neglijeze acest lucru sau să-l critice și să i se opună, trebuie să chemăm numele Domnului Isus în orice moment. Unii credincioși cred că este un fel de mantră, cum ar fi incantarea în alte religii; totuși, dacă cineva cheamă numele Domnului Isus, el primește persoana cu acel nume!

Acest nume este cel mai înalt nume. Numele Lui merită chemat, pentru că numele Lui este un nume dătător de viață. Este privilegiul și responsabilitatea noastră astăzi să Îl savurăm pe Domnul chemând numele Lui. Nu doar la început, atunci când am crezut în Domnul, ci chiar și pe tot parcursul zilei, pe măsură ce facem asta și asta, trebuie să continuăm să chem numele Domnului.

Când suntem în jos, trebuie să chemăm numele Lui, pentru că El este bogat pentru toți cei care cheamă numele Lui (Romani 10:13). Când suntem în regulă și lucrurile merg bine, mai trebuie să chemăm numele Lui pentru a savura bogățiile Sale. Putem scoate apă vie din izvoarele mântuirii chemând numele Domnului.

Noi untem cei care cheamă numele Domnului în orice loc și Îl urmărim pe Cristos împreună cu cei care cheamă numele Domnului dintr-o inimă pură. A chema numele Domnului nu este doar ceva ce facem ca o rutină sau practică; acesta este modul nostru de a-L savura pe Domnul și de a absorbi mai mult din bogățiile Sale.

Când Biblia spune că trebuie să ne rugăm neîncetat, trebuie să ne dăm seama că cel mai bun mod de a face acest lucru este să chemăm numele Domnului. Când suntem la lucru, putem chema numele Lui în interior; chiar dacă ne ocupăm de multe lucruri la locul nostru de muncă, tot putem chema numele Domnului. Când călătorim undeva sau suntem pe drum, putem invoca numele Domnului.

S-ar putea să fim destul de stresați din cauza unui proiect la care lucrăm; putem chema numele Domnului pentru a avea prezența Sa cu noi. Când chemăm numele lui Isus, obținem persoana cu acest nume. Când chemăm numele Domnului, El, ca persoană vie, este cu noi și ne asigură tot ce avem nevoie.

Niciun alt nume nu este la fel de dătător de viață și de puternic ca numele Domnului. Când suntem în jos, când ne simțim învinși, putem invoca numele Domnului, iar El va fi cu noi, ne va înălța și ne va aduce la biruința Sa. Când suntem asupriți și deprimați, putem invoca numele Domnului și El va fi cu noi acolo unde suntem, El ne va alimenta și în El, vom obține biruința.

Chiar și atunci când suntem în cea mai de jos groapă, într-un loc în care credem că nimeni nu ne poate ajuta și suntem pe cale să pierim, trebuie să chemăm numele Domnului, iar Domnul ne va asculta respirația și strigătul nostru (Lam. 3:55, 57).

Când suntem pe cale să împărtășim ceva într-o întâlnire și nu știm sigur cum să începem când suntem pe cale să împărtășim ceva despre Domnul altora și nu știm ce să spunem, putem invoca numele Domnului iar El va avea o cale să ne umple și să curgă prin noi.

Fie ca noi toți să savurăm beneficiile minunate ale chemării Numelui Domnului. Putem chema numele Lui când suntem la duș și când ne spălăm pe dinți. Putem chema numele Domnului atunci când folosim toaleta pentru a lua o mică pauză din ziua stresantă de la birou.

Oriunde ne-am afla, orice am face și oricare ar fi starea noastră, putem și trebuie să invocăm numele Domnului. Și trebuie să facem asta nu doar personal, ci și corporativ, împreună cu sfinții. Sfinții din viața de biserică sunt cei care cheamă numele Domnului în orice loc. Să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos împreună cu sfinții care cheamă numele Domnului din inimă pură!

Doamne Isuse, vrem să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos împreună cu sfinții care cheamă numele Domnului dintr-o inimă pură! Amin, Doamne, fugim de orice poftă și Te urmărim împreună cu cei ce cheamă numele Tău! Vrem să chemăm numele Tău pe tot parcursul zilei. Amintește-ne să Te chemăm oriunde ne aflăm și orice facem. Doamne Isuse, vrem să fim cei care cheamă numele Tău minunat în orice loc. Vrem să chemăm numele Tău și să Te urmărim alături de cei care cheamă numele Tău! Aleluia, numele Domnului este bogat, minunat și dătător de viață! Slavă Domnului, putem chema numele Domnului și putem fi mântuiți! O, ce nume – numele lui Isus! Numele dătător de viață – numele lui Isus! Amin, Doamne, vrem să chemăm numele Tău astăzi. Vrem să chemăm numele Tău atunci când suntem singuri și când suntem cu alții. Vrem să Te inspirăm și să ne expirăm pe noi înșine în timp ce chemăm numele Tău din nou și din nou! O, Doamne Isuse, ne place să chemăm numele Tău!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Genuine Seekers of God Call on the Name of the Lord to be Saved and Enjoy His Riches, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 6 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl urmărim pe Cristos ca dragoste și pace pentru a fi constituit cu El ca dragoste și pentru a trăi în pace

04/12/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

Fiind cei care Îl iubesc pe Domnul și doresc să fie un vas potrivit pe care El să-l umple și să-l folosească, trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dragoste, pentru că dragostea este însăși natura esenței lui Dumnezeu și putem primi distribuirea Lui pentru a deveni la fel ca El ca dragoste și trebuie să-L urmărim pe Cristos ca pace, permițând Dumnezeului păcii să stăpânească și să domnească în noi ca pace. Amin!

Cuvântul lui Pavel către Timotei în 2 Tim. 2:22 este o însărcinare pentru noi astăzi; trebuie să fugim de poftele tinereții și să căutăm dreptatea, credința, dragostea și pacea, împreună cu cei care Îl urmăresc pe Cristos dintr-o inimă curată și cheamă numele Lui. Pe partea negativă, trebuie să fugim de poftele tinereții, adică de poftele din lume care se adresează cărnii noastre și care sunt în prezent în jurul nostru.

Poftele tinereții nu sunt doar poftele tinerilor; chiar și cei mai în vârstă trebuie să fugă de poftele tinereții. Orice este în lume și ne face să-l dorim, orice se întâmplă astăzi și ne face să poftim, trebuie să fugim de el. Nu ar trebui să încercăm să luptăm cu poftele tinereții; dacă facem asta, dacă credem că suntem suficient de puternici pentru a lupta cu poftele, vom fi învinși. Trebuie pur și simplu să fugim de ele și apoi să-L urmărim pe Cristos.

Amin, pe partea negativă, fugim de poftele tinereții; pe partea pozitivă, Îl urmărim pe Cristos. Fugim să urmărim și urmărim ca să putem fugi. Mai întâi Îl urmărim pe Cristos ca dreptate; dreptatea este temelia tronului lui Dumnezeu și Îl putem savura pe Cristos ca dreptatea noastră, chiar El fiind trăit din noi ca dreptatea noastră.

Trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu a făcut din Cristos dreptatea noastră. În Cristos, suntem drepți, chiar și atunci când nu facem nimic în exterior, pentru că Cristos este dreptatea noastră. Când Îl urmărim pe Cristos ca dreptate, suntem drepți cu Dumnezeu și cu oamenii.

De asemenea, trebuie să urmărim credința; Cristos este credința noastră. Credința nu provine de la noi; credința este a lui Cristos, pentru că cuvântul credinței este acela care ne infuzează cu Cristos ca credință, capacitatea noastră de a crede. Când auzim Evanghelia, când suntem sub auzul credinței, suntem infuzați cu ceva din Cristos. Pur și simplu primim ceva din ceea ce este El și El este infuzat în noi.

Poate că nu ne-am gândit la Cristos și nici nu L-am apreciat înainte, dar când Evanghelia a venit la noi, reacționăm crezând în El și deschizându-ne către El. Credința este o reacție la atracția Domnului. Credința este o capacitate de a crede care este infuzată în noi prin venirea noastră la Domnul în cuvântul Său și deschiderea către El. Noi suntem cei care credem, dar de fapt Cristos în noi este cel care crede pentru noi. Slavă Domnului, Îl putem urmări pe Cristos ca dreptate și ca credință!

Îl urmărim pe Cristos ca dragoste, rămânând sub distribuirea Sa pentru a fi constituit cu El ca dragoste

Trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dragoste. Ce este dragostea? Dragostea este natura esenței lui Dumnezeu; Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:19). În însăși esența Sa, Dumnezeu este dragoste. dragostea divină, ca atribut esențial al lui Dumnezeu, este exprimată în principal prin trimiterea pe Fiul Său să ne răscumpere și să ne împartă viața lui Dumnezeu, astfel încât să putem deveni copiii Săi (Ioan 3:16; 1 Ioan 4:9-10).

Dragostea nu este de la noi; dragostea este în Dumnezeu și a lui Dumnezeu, pentru că dragostea este un atribut al lui Dumnezeu. El ne-a iubit atât de mult încât L-a trimis pe singurul Său Fiu în lume pentru ca noi să avem viață și să trăim prin El (1 Tim. 4:9). El iubește omul, omenirea căzută și El a venit la noi plin de dragoste. Acum, oricine îi răspunde și Îl primește devine un copil al lui Dumnezeu.

Versetul 10 continuă să spună că dragostea nu înseamnă că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că Dumnezeu ne-a iubit și L-a trimis pe Fiul Său ca ispășire pentru păcatele noastre. Dumnezeu este dragoste; iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi. Rămânem în dragoste și Îl urmărim pe Cristos ca dragoste trăind o viață în care îi iubim pe alții în mod obișnuit.

Cum îi putem iubi pe ceilalți în mod obișnuit? Doar prin faptul că Îl avem pe Dumnezeu ca dragoste infuzat în noi și introdus în ființa noastră ca să devină constituția noastră. Când vedem dragostea Domnului față de noi, când vedem ce a făcut El pentru noi și cum S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, îi răspundem cu dragoste și pur și simplu Îl iubim înapoi. Dragostea Sa este dragostea mai înaltă și mai nobilă a lui Dumnezeu.

Dragostea divină a lui Dumnezeu este atributul Său exprimat prin trimiterea pe Fiul Său pentru a ne răscumpăra și a împărți viața lui Dumnezeu în noi, astfel încât să putem deveni copiii Săi. Totuși, eram într-o stare jalnică, așa că Dumnezeu a fost bogat în îndurare, din cauza marii Lui iubiri cu care ne-a iubit (Efeseni 2:4).

Pentru că noi, ca obiect al dragostei lui Dumnezeu, nu eram într-o stare de iubit, ci într-o situație jalnică, îndurarea lui Dumnezeu a ajuns la noi. Îndurarea lui Dumnezeu ajunge mai departe decât dragostea Lui; îndurarea Lui a ajuns la noi și ne-a mântuit. Datorită marii iubiri a lui Dumnezeu, El este bogat în îndurare pentru a ne mântui din poziția noastră nenorocită într-o stare care este potrivită pentru dragostea Lui. Ce dragoste nobilă și înaltă are Dumnezeu pentru noi!

Dragostea Sa a fost manifestată față de noi nu numai în momentul în care a murit pentru noi; zi de zi El își arată dragostea față de noi și ne infuzează cu Sine însuși ca dragoste. În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să rămânem sub distribuirea Sa divină zi de zi, iar El Îșii va distribui viața și natura Sa în noi. Dumnezeu ca dragoste se distribuie pe Sine în noi pentru a ne face la fel ca El, dragostea însăși.

În noi înșine nu-L iubim pe Dumnezeu și nici pe alții; ne iubim doar pe noi înșine și pe cei care ne iubesc înapoi și pe care ne plac. Însă, rămânând sub distribuirea lui Dumnezeu, devenim dragoste, pentru că Dumnezeu ca dragoste Se distribuie pe Sine în noi pentru a ne face la fel ca El. Aleluia!

Dumnezeu Se distribuie în noi ca dragoste, iar noi Îl urmărim pe Cristos ca dragoste; rezultatul este că devenim la fel cu El în dragostea Lui și reacționăm la alții în dragoste. Îl vom iubi pe Dumnezeu și îi vom iubi și pe frați. Uneori spunem că Îl iubim pe Dumnezeu, dar s-ar putea să nu-i iubim pe frați. Mai degrabă, putem avea un sentiment de judecată sau critică față de ei.

În viața de biserică, uneori, putem avea anumite situații în care unii sfinți au un fel de amărăciune, discordie și animozitate față de alții și evită anumiți sfinți. Oh, Doamne. Ei nici măcar nu sunt în stare să-i privească pe ceilalți sfinți în ochi, pentru că nu-i iubesc. Oh, Doamne.

Fie ca noi să venim la Domnul mai ales atunci când avem anumite sentimente care se ridică în noi și să-i permitem Domnului ca dragoste să Se distribuie în noi. Fie ca noi să-L urmărim pe Cristos ca dragoste, rămânând sub distribuirea lui Dumnezeu pe Sine ca dragoste în noi zi de zi. Când Îl iubim pe Dumnezeu și îi iubim pe frați, vom putea să-i iertăm pe alții. Avem nevoie de iertarea Domnului și trebuie să-i iertăm și pe alții.

Dacă avem unele sentimente negative sau amărăciune în ființa noastră, trebuie să învățăm să ne deschidem vasul Domnului pentru ca El să se ocupe de părțile rănite ale ființei noastre și să ne infuzeze cu El Însuși. Fie ca noi să venim la Cuvântul Domnului ca cuvântul suflat al lui Dumnezeu pentru a-I permite Lui să ne lumineze, să ne ajusteze, să ne îndrepte și să ne instruiască în dreptate.

S-ar putea să fim supărați și ne vom supăra, pentru că nu suntem făcuți din marmură, ci suntem oameni în carne. În momentul în care suntem jigniți, trebuie să lăsăm crucea lui Cristos să opereze în noi și să tăiem orice rădăcină de amărăciune.

Trebuie să tratăm cu orice ofensă și să-L urmărim pe Cristos ca dragoste, rămânând sub distribuirea lui Dumnezeu, astfel încât să fim plini de El ca dragoste. A rămâne în dragoste înseamnă a trăi o viață care îi iubește pe alții în mod obișnuit cu dragostea care este Dumnezeu Însuși.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Infuzează-ne cu Tine însuți ca dragoste. Ne deschidem ființa interioară Ție. Îți mulțumim că ne iubești mai întâi. Îți mulțumim că ai turnat dragostea Ta în inimile noastre. Doamne, Te iubim! Îți mulțumim că ești bogat în îndurare, ca să ajungi la noi în dragostea Ta și să ne faci copii ai lui Dumnezeu. Îți mulțumim că ne-ai ales în dragostea Ta și că ne-ai ajuns în îndurarea Ta, deși eram morți în păcate și greșeli. Doamne, Te iubim. Te iubim pentru că Tu ne-ai iubit mai întâi. Vrem să rămânem sub distribuirea Ta divină, ca să Te putem primi ca dragoste. Infuzează-ne cu Tine Însuți ca dragoste. Fie ca dragostea Ta să devină dragostea noastră și să devenim la fel ca Tu să Te iubim și să-i iubim pe alții așa cum faci și Tu. Amin, Doamne, ne deschidem ființa interioară Ție. Ne deschidem cu privire la ofensele și sentimentele noastre rănite. Aplică crucea Ta în ființa noastră. Infuzează-ne cu Tine. Crește în noi ca dragoste. Fie ca dragostea Ta să fie desăvârșită în noi. Vrem să-i iubim pe alții cu Tine ca pe dragostea noastră. Amin, Doamne, noi vrem să fim cei care Îl urmărim pe Cristos ca dragoste!

Îl urmărim pe Cristos ca pace savurându-L pe Dumnezeul păcii și fiind în pace

Noul Testament vorbește atât despre pacea lui Dumnezeu, cât și despre Dumnezeul păcii (Ioan 20:19; Ef. 2:14; 2 Pet. 1:2). Pe măsură ce învățăm să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos ca pace, ne dăm seama că pacea este numai în Dumnezeu și cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii.

Pe de o parte, există pacea lui Dumnezeu; pe de altă parte, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii. Referitor la Dumnezeul păcii, vedem în Rom. 16:20 că Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele noastre; harul Domnului Isus să fie cu noi. Ce minunat, Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre!

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii. Pe măsură ce Îl urmărim pe Cristos ca pace, ne dăm seama că, pentru ca noi să avem pace, trebuie să avem mai întâi dreptate, credință și dragoste. Când avem dreptate și suntem drepți cu Dumnezeu, când avem credință și rămânem în unirea organică cu Domnul și când suntem infuzați cu Dumnezeu ca dragoste, rezultatul este că suntem în pace. Pur și simplu suntem într-o stare de pace.

Când îi permitem crucii lui Cristos să trateze orice problemă și ofensă și când Îl urmărim pe Cristos ca dreptate, credință și dragoste, suntem într-o stare de pace. Când Îl savurăm pe Dumnezeul păcii, Satan este zdrobit sub picioarele noastre. Acest fel de atmosferă, pace între sfinți cu credință și dragoste, alții vor fi atrași, pentru că acest lucru este cel mai minunat de privit. În special cei noi și cei tineri pot simți când este pace cu credință și dragoste printre noi și sunt atrași de Domnul și de viața de biserică.

Fil. 4:7 spune că pacea lui Dumnezeu, care depășește înțelegerea oricărui om, ne va păzi inimile și gândurile în Cristos Isus. Avem nevoie de pacea lui Dumnezeu care să ne păzească. Inimile și gândurile noastre trebuie să fie păzite în Domnul ca pace. Pe de o parte, trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dragoste, iar pe de altă parte, trebuie să-L urmărim ca pace.

Când Cristos este pacea noastră, când Îl savurăm pe Cristos ca pacea noastră, inimile și gândurile noastre sunt păstrate în pace. Dumnezeul păcii păzește peste inimile noastre și El patrulează peste inimile și gândurile noastre în Cristos Isus (Romani 15:33; Fil. 4:9). Fie ca să-i permitem Domnului ca pace să intre. Fie ca să Îl savurăm pe El ca de pacea noastră. În toate situațiile, să alegem să rămânem în Domnul ca pacea noastră.

El ne-a dat pacea Sa pentru ca inimile noastre să nu fie tulburate, iar în El avem pace. Pacea lui Dumnezeu și Dumnezeul păcii sunt una; El nu este numai Cel care ne sfințește, ci și pacea noastră, pentru că El este atât Dumnezeul păcii, cât și al păcii lui Dumnezeu (1 Tes. 5:23). În experiența noastră pacea este o condiție care rezultă din har; harul este o substanță, iar pacea este o condiție (1 Cor. 1:3). Pacea este condiția care rezultă din savurarea lui Dumnezeu ca harul nostru.

Când Îl savurăm pe Cristos ca har, suntem păstrați în pace, iar pacea este porția noastră. Avem nevoie de pace pentru a continua în viața noastră umană; suntem atât de recunoscători că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii și că această pace poate păzi inimile și gândurile noastre în Cristos Isus. Experiența păcii de către noi rezultă din savurarea harului; când Îl savurăm pe Cristos ca har, vom avea pace.

Substanța harului este Dumnezeu Însuși, iar condiția păcii este aceea care provine din savurarea noastră de Dumnezeu ca har. Vedem acest lucru în Efes. 1:2 ca exemplu; Aici Pavel spune: Har și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Cristos. Pacea rezultă din savurarea Domnului ca har. Fie ca să Îl savurăm pe Domnul ca har și să fim plini de savurarea lui Cristos, astfel încât pacea să fie porția noastră astăzi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat pacea Ta pentru ca inima noastră să nu fie tulburată. Tu ești pacea noastră. Te luăm ca pace a noastră. O, Doamne, în lume avem multe probleme, dar în Tine avem pace! Îți mulțumim că ești Dumnezeul păcii, care în curând îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre. Aleluia, Dumnezeul păcii ne păzește inimile și patrulează înaintea inimilor și gândurilor noastre în Cristos Isus. Ne deschidem Ție, Doamne. Păzește-ne inimile în pacea Ta. Patrulează în fața inimilor noastre cu pacea Ta și fii pacea noastră astăzi! Vrem doar să Te savurăm ca har și să-L urmărim pe Cristos ca pace. O, Doamne, ești atât de drag și dulce pentru noi ca har! Tu ești totul pentru noi pentru ca noi să trăim viața creștină. Vrem doar să Te savurăm ca har. Fie ca pacea lui Cristos să arbitreze în inimile noastre. Amin, Doamne, har și pace să ne fie de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul Isus Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Pursue Christ as Love and Peace to be Constituted with Him as Love and Live in Peace, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 6 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Discernem duhul de sufletul nostru, Îl urmărim pe Domnul și ne rugăm pentru interesele lui Dumnezeu

01/11/2024 by Credincios in Cristos 4 Comments

A ne exersa duhul înseamnă a ne discerne duhul de sufletul nostru, a trăi viața normală de biserică și a birui orice degradare, urmărindu-L pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul și să ne rugăm, apropiindu-ne de Dumnezeu într-un mod personal și încrezător, ca interesele lui Dumnezeu să fie duse la îndeplinire pe pământ. Amin, vrem să fim cei care își exercită duhul zi de zi, chiar și clipă de clipă!

Trebuie să fim cei care trăiesc în realitatea economiei eterne a lui Dumnezeu pentru împlinirea ei prin construirea unui obicei de a ne exersa duhul, adică un obicei de a ne înflăcăra duhul. Dumnezeu are o economie, o administrare a casei Sale, conform căreia El dorește să Se distribuie pe Sine în poporul Său ales pentru a obține Trupul lui Cristos, expresia corporativă a lui Cristos pe pământ.

Cum își realizează Dumnezeu economia? Este prin intermediul Duhului Divin și duhului uman care sunt contopite împreună și noi trăim în duhul nostru. Singurul mod în care putem atinge economia lui Dumnezeu și coopera cu economia lui Dumnezeu este prin intermediul duhului nostru contopit. Intenția inițială a lui Dumnezeu are un plan, conform căruia omul este centrul întregului univers și centrul omului este duhul său (Zah. 12:1).

Dumnezeu a întins cerurile, a așezat temeliile pământului și a format duhul omului înăuntrul său. Când Dumnezeu îl câștigă pe om cu duhul său deschis lui Dumnezeu, El poate duce la îndeplinire ceea ce este în inima Lui, economia Sa eternă. Cu toate acestea, din cauza căderii și degradării bisericii, subiectul duhului nostru uman a fost trecut cu vederea și neglijat; a fost, de asemenea, destul de greșit înțeles și interpretat greșit.

Trebuie să ne dăm seama că suntem un vas care să-L conțină pe Dumnezeu, iar duhul nostru este organul și recipientul prin care noi să-L primim pe Dumnezeu, să Îl savurăm pe Dumnezeu, să ne împărtășim din Dumnezeu și să I ne închinăm lui Dumnezeu. Guvernarea noastră centrală și partea cea mai proeminentă a ființei noastre ar trebui să fie duhul nostru; numai atunci când suntem conduși și controlați de duhul nostru suntem oameni spirituali.

Trebuie să ne dăm seama că avem cheia pentru a primi distribuirea divină a Trinității Divine și a-L revărsa pe Dumnezeu către alții pentru a-L savura pe Cristos: este ceva ce ține de a ne exersa duhul, de a ne înflăcăra duhul! Trebuie să înflăcărăm darul lui Dumnezeu care ne-a fost dat, care este duhul nostru; duhul nostru este darul nostru dat de Dumnezeu și trebuie să-l înflăcărăm și să trăim în duhul nostru.

A ne exersa duhul implică forțare; trebuie să ne amintim și chiar să ne forțăm să ne exersăm duhul. Pentru a ne exersa duhul trebuie să ne tratăm mintea, emoția și voința noastră, astfel încât duhul nostru să poată ieși și să curgă într-un mod pur, fără a fi afectat de emoțiile noastre neîngrădite, mintea rătăcitoare și voința nesufixată. De asemenea, a ne exersa duhul înseamnă a învăța să facem toate lucrurile în Cristos și să ne fixăm mintea asupra duhului nostru. Există multe moduri prin care ne putem exersa duhul; trebuie să învățăm să ne înflăcărăm duhul zi de zi!

A ne exersa duhul înseamnă a ne discerne duhul de sufletul nostru și a trăi în duhul nostru

Dacă ne dăm seama că suntem alcătuiți din trei părți – trup, suflet și duh – ne vom da seama că, pentru a ne exersa duhul, trebuie să ne discernem duhul de sufletul nostru. Mulți creștini de astăzi cred că avem doar un trup și un suflet și confundă duhul cu sufletul. Dar Biblia ne spune clar în 1 Tes. 5:23 că avem trup, suflet și duh. Pentru ca noi să ne exersăm duhul, trebuie să ne discernem duhul de sufletul nostru.

Evrei 4:12 indică faptul că cuvântul viu al lui Dumnezeu este activ și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri și străpunge până la despărțirea sufletului și a duhului, capabil să discearnă gândurile și intențiile inimii. De atâtea ori ceea ce gândim nu este ceva care vine din duhul nostru. Gândurile noastre sunt înșelătoare. Când ne exersăm duhul, însă, există un discernământ că gândurile noastre sunt rele, pentru că în spatele gândurilor noastre se află o intenție rea.

Trebuie să venim la Domnul în Cuvântul Său și să citim cu rugâciune Cuvântul, astfel încât Cuvântul să devină viu și activ în noi pentru ca noi să ne discernem duhul de sufletul nostru. Strategia inamicului este să ne amestecăm duhul cu sufletul. În lumea de astăzi și mai ales în creștinismul de astăzi, duhul și sufletul sunt atât de amestecate. Există ceva în fiecare grup creștin care este atât de bun, atât de scriptural și atât de spiritual; cu toate acestea, există multe alte lucruri de la cel rău, ceva din efortul și părerile omului și o mulțime de practici care nu se regăsesc în cuvântul lui Dumnezeu. O, Doamne!

Când sufletul este amestecat cu duhul, când nu ne deslușim duhul de sufletul nostru, duhul pierde și sufletul câștigă. Nu numai acolo este sufletul amestecat cu duhul; chiar și în viața noastră de zi cu zi, în viața noastră personală, în viața noastră de familie și în viața de biserică, sufletul nostru este amestecat cu duhul nostru și nu pare să existe o despărțire.

Suntem ființe umane complicate, pentru că avem un trup, un suflet și un duh și avem și viața divină a lui Dumnezeu în duhul nostru. Ar trebui să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru și să ne discernem duhul de sufletul nostru și ar trebui să ne urmăm duhul și să umblăm în toate lucrurile conform duhului nostru. Când umblăm conform Duhului prin exersarea duhului nostru, cerințele drepte ale lui Dumnezeu sunt împlinite în noi (Romani 8:4).

Dar de atâtea ori putem să ne avem un anumit comportament și să trăim într-un anumit fel atunci când suntem împreună cu alții, încercând să fim mai buni și să nu sfixăm lucruri pe care nu ar trebui să le vorbim, dar când suntem cu soțul nostru, putem vorbi liber despre asta sau cutare situație sau cutare sau cutare frate în viața de biserică. Când suntem singuri și când suntem cu sfinții, trebuie să ne exersăm duhul și să învățăm să ne discernem duhul de sufletul nostru.

Nu ar trebui să vorbim sau să facem lucruri care nu sunt din duhul nostru. Nu ar trebui să mergem undeva sau să contactăm pe cineva decât dacă suntem în duhul nostru. De atâtea ori mintea noastră este ca un cal sălbatic: în câteva secunde, ea călătorește în jurul lumii în gândirea ei. Mintea noastră este foarte vorbăreață, iar dacă nu învățăm să ne fixăm mintea pe duhul nostru, vom rătăci în imaginația noastră pe tot globul și ne vom gândi la atâtea lucruri.

Trebuie să învățăm să ne îndreptăm mintea către duh. Când vom face asta, Îi vom cânta Domnului, Îl vom lăuda și Îl vom vorbi. Amin! Nu trebuie să ne lăsăm mintea, emoțiile și voința să ne năpădească, ci mai degrabă ar trebui să ne exersăm duhul venind la Cuvântul Domnului pentru a ne ruga asupra lui, astfel încât gândurile și intențiile inimii noastre să poată fi discernute.

Fie ca noi să învățăm să ne fixăm mintea asupra duhului nostru din nou și din nou, până când, implicit, mintea noastră se va concentra asupra duhului. Trebuie să ne construim un obicei de a ne îndrepta mintea către duhul nostru. Mintea fixată pe trup este moartea, dar mintea fixată pe duh este viață și pace (Romani 8:6).

Când simțim moartea, când avem un sentiment de neliniște și goliciune, ar trebui să ne întoarcem către duhul nostru chemând numele Domnului și citind cu rugăciune cuvântul Său. Ar trebui să fim mereu vigilenți pentru a discerne și a nega orice nu este din duh, ci din suflet, din sine (Matei 16:25; comp. cu Luca 9:25). Și nu ar trebui să ne grăbim să reacționăm sau să spunem ceva; deși unele lucruri necesită atenția noastră, este bine să așteptăm puțin înainte de a reacționa. Este o practică bună să-L așteptăm pe Domnul și să-L contactăm, să ne rugăm și să chemăm numele Lui, apoi să vorbim ceva sau să mergem undeva.

Există o luptă în ființa noastră nu numai între trup și duh, ci și mai mult, între duhul și sufletul nostru. Sufletul nostru este lipit de duhul nostru, iar duhul nostru este ascuns în sufletul nostru, așa cum măduva este ascunsă în oase și încheieturi. Oh, Doamne. Avem nevoie de cuvântul pătrunzător al lui Dumnezeu, cuvântul viu și operativ al lui Dumnezeu, care să ne vorbească și să ne facă să discernem duhul nostru de sufletul nostru. Orice suntem, orice avem și orice facem trebuie să fie în duh; tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi este în duhul nostru (Romani 2:28-29; 1:9; 8:4; 12:11).

Doamne Isuse, alegem să ne fixăm mintea asupra duhului nostru pentru a Te savura ca fiind viața și pacea noastră. Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău. Fie ca cuvântul Tău să fie viu și operativ în noi. Fie ca cuvântul Tău să fie ca o sabie ascuțită cu două tăișuri în ființa noastră, care să străpungă până la despărțirea sufletului și a duhului, a articulațiilor și a măduvei. O, Doamne, strălucește în noi și înăuntrul nostru prin cuvântul Tău viu. Fie ca noi să putem discerne duhul nostru de sufletul nostru. Fie ca să putem discerne gândurile și intențiile inimii. Salvează-ne de la a trăi în sufletul nostru. Salvează-ne de a ne avea sufletul și duhul contopite în trăirea noastră de zi cu zi. Fă-ne persoane spirituale, cei care trăiesc în duhul lor pentru a-L trăi pe Cristos și a-L exprima. Amin, Doamne, vrem să ne îndreptăm mintea spre duhul nostru. Te lăudăm, Doamne, că ești viața noastră în duhul nostru. Ne întoarcem către Tine chiar acum. Te luăm ca viața noastră. Trăiește în noi astăzi. Fii exprimat prin noi în timp ce trăim conform Duhului prin exersarea duhului nostru.

A ne exersa duhul înseamnă a-L urmări pe Cristos împreună cu sfinții și a ne apropia de Dumnezeu în rugăciune pentru interesele lui Dumnezeu

2 Tim. 2:22 este un verset minunat care ne spune despre urmărirea noastră corporativă a Domnului prin exersarea duhului nostru. Pentru ca noi să ne exersăm duhul, adică să ne aprindăm duhul dat de Dumnezeu în flacără, trebuie să trăim viața normală de biserică și să biruim degradarea bisericii, urmărindu-L pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură.

Personal, Îl chemăm pe Domnul, înflăcărându-ne duhul. Corporativ, Îl urmărim pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură. Deși astăzi există degradare în biserică, trebuie să biruim degradarea bisericii chemându-L pe Domnul și urmărindu-L împreună cu cei care Îl cheamă.

Mai mult, trebuie să ne ferim de poftele tinereții; trebuie să evităm corupția și să fugim de poftele lăuntrice nu numai singuri, ci și mai mult, împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură. Amin! În loc să cedăm poftelor și să permitem ca degradarea să se răspândească în ființa noastră sau în biserică, trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace, împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură.

Trebuie să chemăm numele Domnului în rugăciunea și lauda noastră către El; în calitate de căutători ai Domnului, noi trebuie să fim cei care-L cheamă zilnic și trebuie să-L urmăm pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul. Amin! Inima noastră trebuie să fie pură în căutarea Domnului și trebuie să-L urmăm împreună cu cei care Îl cheamă dintr-o inimă pură. Mulțumim Domnului pentru tovarășii noștri din viața de biserică alături de care Îl putem urmări pe Cristos!

A ne exersa duhul, a înflăcăra duhul dat de Dumnezeu în flacără, înseamnă a ne rugăm, a ne apropia de Dumnezeu într-o manieră personală și încrezătoare, pentru interesele lui Dumnezeu (1:6-8; 1 Tim. 1:3-4; 2:1-3, 8; 1 Împ. 8:48; Iuda 19-21).

Când ne rugăm pentru interesul lui Dumnezeu, ne înflăcărăm duhul. Trebuie să fim ca Daniel, care s-a apropiat de Dumnezeu zi de zi, chiar și de trei ori pe zi, cu privire la întoarcerea poporului său din robie. În 1 Împ. 8:48, Solomon i-a cerut lui Dumnezeu ca, dacă poporul Său este împrăștiat printre națiuni din cauza neascultării lor față de Dumnezeu și se pocăiește și se întoarce la Dumnezeu, îndreptându-și fața și rugăciunile către casa lui Dumnezeu și cetatea Lui, El să-i asculte.

Dumnezeu ne ascultă rugăciunile atunci când ne rugăm pentru Țara Sa Sfântă, seminficându-L pe Cristosul atotinclusiv ca fiind porțiunea noastră alocată de Dumnezeu, pentru orașul Său sfânt seminficând împărăția lui Dumnezeu în Cristos și templul Său sfânt, semnificând biserica în calitate de casa lui Dumnezeu pe pământ. Pe de o parte, trebuie să ne exersăm duhul și să ne discernem duhul de suflet; pe de altă parte, trebuie să ne apropiem de Dumnezeu într-o manieră personală și încrezătoare pentru interesele Sale pe pământ.

Interesele lui Dumnezeu sunt Cristos, împărăția lui Dumnezeu și casa lui Dumnezeu, ca țel al economiei eterne a lui Dumnezeu. Trebuie să-L urmărim pe Cristos împreună cu sfinții și, chiar mai mult, trebuie să ne rugăm una cu Domnul și una cu sfinții pentru ca împărăția Sa să vină, pentru ca biserica să fie zidită și pentru ca Cristos să devină savurarea și experiența a tuturor sfinţilor.

Chiar și atunci când ne rugăm pentru anumite persoane sau situații, nu ne îndreptăm rugăciunile către acea persoană sau acea situație, ci spre interesul lui Dumnezeu pentru acea persoană. Fie ca rugăciunile noastre să fie îndreptate către Cristos, împărăția lui Dumnezeu și casa lui Dumnezeu, pentru ca interesul Său pe pământ să fie îndeplinit.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a trăi astăzi viața normală de biserică. Ne înflăcărăm darul dat de Dumnezeu pentru a birui degradarea bisericii. Vrem să-L urmărim pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură. Amin, Doamne, vrem să-L urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace, împreună cu cei care Îl iubesc pe Domnul și Îl caută dintr-o inimă pură. O, Doamne Isuse, chemăm astăzi numele Tău. Vrem să fim alături de cei care Te cheamă. Vrem să Te urmăm împreună, să fugim de poftele tinereții și să biruim degradarea din biserică. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a veni la Tine într-o manieră personală și încrezătoare pentru a ne ruga pentru interesele Tale. Vină împărăția Ta. Facă-se voia Ta. Fie ca biserica să fie zidită pentru a deveni împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Amin, Doamne, zidește biserica Ta, Trupul lui Cristos! Fie ca rugăciunile noastre să se concentreze pe Cristos, împărăția lui Dumnezeu și casa lui Dumnezeu!