cuvântul sfânt pentru înviorarea de dimineață

Să-L lăudăm pe Dumnezeu și să vorbim de bine de viața de biserică pentru a fi sub binecuvântarea lui Dumnezeu astăzi

01/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Vrem să fim cei care Îl lăudăm pe Dumnezeu și vorbesc bine despre biserică, pentru a putea fi astăzi sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

De-a lungul secolelor, cei care au binecuvântat Israel și care au vorbit bine despre biserică au fost binecuvântați, iar cei care au vorbit rău despre Israel și despre biserică au fost sub blestem.

În Num. 24:9 Dumnezeu a rostit acest cuvânt minunat prin Balaam, Binecuvântați sunt toți cei care te binecuvântează, / Și blestemați sunt toți cei care te blestemă.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne dăm seama că punctul nostru de vedere, opinia noastră și sentimentul nostru despre biserică și despre poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie lăsate deoparte și chiar negate, și ar trebui să luăm punctul de vedere al lui Dumnezeu, părerea Lui și sentimentul Lui privitor la poporul Său.

Pavel a fost una cu Domnul când a scris sfinților din Corint și i-a numit: Biserica lui Dumnezeu care este în Corint (1 Corinteni 1:2).

În exterior, în biserica din Corint au existat multe probleme, iar Pavel a scris o întreagă Epistolă pentru a trata aceste probleme una câte una; au existat unele probleme în această biserică pe care le putem găsi foarte rar în vreo biserică locală autentică, dar Pavel i-a numit, Biserica lui Dumnezeu.

În ochii lui Dumnezeu, biserica este sfântă, desăvârșită și frumoasă, căci Dumnezeu vede biserica nu prin punctul nostru de vedere omenesc, ci conform vederii divine, iar în viziunea Sa, biserica este în Cristos.

Ori de câte ori avem un sentiment sau un gând că unii sfinți nu sunt chiar atât de buni, ori de câte ori vedem unele probleme în biserică și ori de câte ori un defect al sfinților iese la lumină și suntem pe cale să vorbim despre asta „în toată cinstea”, trebuie să ne întrebăm, cine are dreptate – Dumnezeu sau tu? Este punctul tău de vedere corect sau este corectă părerea lui Dumnezeu despre biserică?

Dumnezeu nu se ceartă cu noi; El nu ne spune că biserica este minunată și perfectă, și iată care sunt motivele pentru care aceasta e așa. Mai degrabă, chiar dacă situația poporului Său este de multe ori degradată, chiar dacă El Însuși S-ar putea înfuria pe poporul Său, atunci când alții vorbesc despre poporul Său ar trebui să fie într-un mod adecvat și trebuie să existe o viziune adecvată a copiilor lui Israel și a bisericii.

Poporul lui Dumnezeu este pupila ochiului Său; nimeni nu poate atinge cu ușurință pupila ochiului nostru, așa că atunci când cineva se atinge de poporul lui Dumnezeu – fie poporul Său pământesc Israel, fie poporul Său spiritual, biserica – într-un mod nepotrivit sau rău, el se pune sub blestem și nu savurează binecuvântarea.

Dumnezeu iubește pe poporul Său; indiferent ce ar putea spune Satana – acuzatorul fraților – și indiferent ce ar putea crede sau spune poporul Său despre ei înșiși, Dumnezeu încă consideră biserica ca fiind frumoasă, perfectă și sfântă, plăcută în ochii Săi.

Fie ca noi să avem o rugăciune și o speranță ca vederea noastră despre biserică să se schimbe și să fie actualizată pentru a fi la fel ca punctul de vedere al lui Dumnezeu și să ne ajutăm unii pe alții să adoptăm o astfel de vedere divină a bisericii.

Binecuvânt este cel care te binecuvântează și blestemat este acela care te blestemă (Num. 24:9)

Încă de la început, când Dumnezeu l-a chemat pe Avraam și acesta l-a urmat pe Dumnezeu oriunde El i-a spus să meargă, Dumnezeu i-a spus că El îl va binecuvânta pe Avraam, El îl va face o binecuvântare, iar cine va binecuvânta pe Avraam va fi binecuvântat.

Acesta este un principiu stabilit în ochii lui Dumnezeu cu privire la poporul Său: binecuvântați sunt toți cei care binecuvântează pe poporul Său și blestemați pe toți cei care îi blestemă.

Din vremea lui Nebucadnețar (care a distrus orașul Ierusalim) și până acum, fiecare persoană, națiune sau grup de oameni care a blestemat poporul lui Israel a fost blestemat și fiecare națiune și oameni care i-au binecuvântat pe evrei au primit binecuvântarea.

Este posibil ca starea și situația poporului lui Dumnezeu să nu fie atât de bune; de fapt, situația lor poate fi chiar mai rea decât situația oamenilor păgâni, dar totuși, în ochii lui Dumnezeu, ei sunt binecuvântați, pentru că Îl au pe Dumnezeu între ei și Dumnezeu este Dumnezeul lor.

Situația noastră ca popor al lui Dumnezeu poate să fluctueze și starea noastră poate fi sus sau jos, dar, indiferent de starea noastră, părerea lui Dumnezeu despre poporul Său este că ei sunt sub binecuvântarea lui Dumnezeu și sunt sfinți, perfecți și frumoși.

Balac l-a plătit pe Balaam să vină să blesteme pe poporul Israel, dar Dumnezeu a transformat blestemul într-o binecuvântare; în loc să-i blesteme pe poporul lui Dumnezeu, Balaam – vorbind în numele lui Dumnezeu – i-a binecuvântat pe deplin.

A binecuvânta pe cineva înseamnă a vorbi bine despre el, a vorbi pozitiv despre el (vezi Efeseni 1:3).

Putem spune ce vrem despre alți oameni, dar atunci când atingem poporul lui Dumnezeu, când vorbim despre Israel și despre biserică, trebuie să fim foarte atenți ca să nu ne exprimăm punctul de vedere, ci să fim una cu Dumnezeu în felul în care El vede poporul Său.

Conform promisiunii lui Dumnezeu către Avraam, poporul chemat al lui Dumnezeu – urmașii lui Avraam – sunt ca nisipul mării (referindu-se la poporul pământesc al lui Dumnezeu, poporul lui Israel, poporul evreu) și ca stelele din cer (indicând oamenii spirituali ai lui Dumnezeu, biserica, neamurile răscumpărate și mântuite).

Fie ca să învățăm să vorbim bine despre poporul lui Dumnezeu, indiferent ce auzim despre ei; indiferent ce auzim despre Israel în știri sau despre sfinții din biserică și indiferent ce auzim despre credincioșii de aici și de acolo, trebuie să ne punem sub binecuvântarea lui Dumnezeu vorbind de bine despre poporul lui Dumnezeu.

Să nu avem încredere în punctul nostru de vedere, în judecata noastră și în opiniile noastre; să ne dăm seama că, în privința vorbirii despre poporul lui Dumnezeu, trebuie să luăm punctul de vedere al lui Dumnezeu, aprecierea Lui și părerea Lui divină.

Mulțumim Doamne Isuse că ne-a făcut parte din poporul Tău spiritual, biserica. Aleluia, biserica este minunată, desăvârșită, sfântă și prețioasă în ochii lui Dumnezeu. Slavă Domnului pentru poporul lui Dumnezeu – slavă Domnului pentru poporul evreu ca popor pământesc al lui Dumnezeu și pentru biserică în calitate de popor spiritual al lui Dumnezeu. Doamne, vrem să ne punem sub binecuvântarea Ta și să evităm să fim sub blestem vorbind bine despre oamenii lui Dumnezeu, indiferent de ceea ce percepem ca fiind situația lor! Aleluia pentru biserică!

Să-L lăudăm pe Dumnezeu și să vorbim de bine despre viața de biserică pentru fi sub binecuvântarea lui Dumnezeu astăzi

Cuvântul lui Dumnezeu și experiența noastră mărturisesc faptul că, de fiecare dată când Îl lăudăm pe Dumnezeu și vorbim bine despre biserică, ne punem pe noi înșine sub binecuvântarea lui Dumnezeu, dar atunci când criticăm sau vorbim de rău despre sfinți sau despre biserică, suntem sub blestem.

De exemplu, atunci când suntem în întâlnirea de rugăciune, ne putem simți foarte împovărați în ceea ce privește starea scăzută a bisericii și putem suspina și chiar să ne plângem în rugăciune spunând cât de jos percepem biserica.

Dar în ochii lui Dumnezeu biserica este glorioasă, minunată și desăvârșită; în loc să gemem și să ne plângem lui Dumnezeu cu privire la situația sau starea scăzută a bisericii, ar trebui să-L lăudăm și să fim cei care vorbesc bine despre viața de biserică de astăzi.

Cei care spun că biserica este săracă, joasă sau moartă, se pun sub blestem, dar cei care vorbesc pozitiv despre biserică ca poporul lui Dumnezeu, declarând că biserica este minunată și că este casa lui Dumnezeu, primesc binecuvântarea.

S-ar putea să fim dezamăgiți de viața de biserică și pot exista unii sfinți în biserică care nu ne sunt chiar atât de plăcuți; este posibil să avem chiar și anumite motive serioase de a nu ne întâlni din cauza unor situații sau a unor oameni care au spus unele lucruri, dar atunci când vorbim despre biserică, trebuie să avem viziunea lui Dumnezeu asupra bisericii și nu a noastră.

Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu fiecare binecuvântare spirituală în Cristos (Efeseni 1:3); toți sfinții sunt binecuvântați, iar biserica este sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Fie ca să eliminăm toate vorbirile negative despre sfinți și să învățăm să vorbim pozitiv despre sfinți și despre biserică.

Unii pot spune că aceasta este o înșelăciune de sine, că ne mințim pe noi înșine, dar trebuie să ne dăm seama că există doar unul singur care îi acuză pe frați și acesta este Satan, iar ori de câte ori îi acuzăm pe sfinți – chiar dacă avem o bază solidă pe fapte reale – noi suntem una cu Satana și el este sub blestem.

A vorbi bine despre viața de biserică nu este autoamăgire; mai degrabă, vorbim adevărul conform lui Dumnezeu.

Când spunem: Biserica este minunată! Frații și surorile sunt frumoși! – asta ne va schimba întreaga zi.

Dacă spunem ceva bun despre sfinți și suntem în duhul nostru, dacă nu mințim sau ne prefacem, atunci îi binecuvântăm și ne punem sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Cu cât Îl lăudăm pe Domnul pentru poporul Său și vorbim bine despre ei în credință, cu atât ne vom pune sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Trebuie să avem credință pentru a vorbi bine despre poporul lui Dumnezeu; când vorbim negativ nu avem nevoie de credință – pur și simplu avem nevoie de necredință și nu este nevoie să cerem Domnului asta pentru că suntem plini de necredință. Slavă Domnului, însă, noi avem un alt duh – avem un duh de credință și, așa cum credem, vorbim și noi!

Cei care vorbesc negativ ies din binecuvântare și ajung sub un blestem, fiind într-un loc rău, un loc întunecat; dar cei care vorbesc pozitiv despre biserică și vorbesc bine despre viața de biserică se pun sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Toate acuzațiile inamicului cu privire la biserică sunt minciuni; el este acuzatorul fraților și nu vorbește decât minciuni și acuzații față de poporul lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu biserica este înălțată și foarte vie.

Nu ar trebui să vedem mai mult decât vede Dumnezeu; noi nu suntem mai înțelepți sau mai perceptivi decât Dumnezeu.

Nu trebuie să rămânem la estimarea de către noi a bisericii; nu ar trebui să încercăm să „săpăm mai adânc” în lucrurile negative pe care le percepem în biserică, ci ar trebui să rămânem pur și simplu cu estimarea Domnului și să fim feriți ca să nu cădem din binecuvântarea în blestem.

Fie ca să fim atenți la vederea noastră naturală; dacă Dumnezeu nu vede nelegiuire sau perversitate în biserică, cum putem noi vedea acest lucru? Dumnezeul nostru este milostiv și El abundă de milă; ar trebui să fim una cu Dumnezeu în a-L lăuda pe Dumnezeu și a vorbi bine despre viața de biserică.

Mulțumim Doamne pentru biserică! Aleluia, biserica este minunată, glorioasă, desăvârșită și sfântă! Slavă Domului pentru viața binecuvântată de biserică! Amin, Doamne, eliminăm toate vorbirile negative despre sfinți și vrem să vorbim pozitiv despre biserică, vorbind adevărul nu conform simțământului și vederii noastre, ci în conformitate cu Dumnezeu! Ne exersăm duhul, Doamne, pentru a vorbi de bine despre viața de biserică și pentru a binecuvânta biserica, căci biserica este casa lui Dumnezeu, locul unde Dumnezeu locuiește, iar aici prezența lui Dumnezeu este reală și manifestată! Aleluia pentru sfinți și pentru biserică, locașul lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Praising God and Speaking Well of the Church Life to be under God’s Blessing today, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 11 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

În ochii lui Dumnezeu, biserica este sfințită, desăvârșită și frumoasă, pentru că este plină de Cristos

31/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Slavă Domnului, în ochii lui Dumnezeu biserica este sfințită, desăvârșită și frumoasă, căci biserica este plină de Cristos!

Parabolele lui Balaam din Num. 23-24 înfățișează Israelul ca fiind un popor sfânt, perfect și corect; în statutul ei, biserica este sfântă, în ochii lui Dumnezeu, biserica este perfectă, iar în arătarea ei, biserica este frumoasă, corectă. Aleluia!

Contează foarte mult felul în care vedem lucrurile; vom trata cu aceeași persoană într-un mod pozitiv sau nu atât de pozitiv, în funcție de modul în care o privim. Când Dumnezeu ne privește pe noi, poporul Său, El nu ne vede în conformitate cu ceea ce suntem în noi înșine, ci în conformitate cu ceea ce suntem în Cristos.

În Numeri vedem povestea acestui rege, Balac, care l-a angajat pe Balaam să blesteme poporul lui Israel; cu toate acestea, Balaam a cooperat cu Dumnezeu pentru a-i binecuvânta în loc să-i blesteme și de trei ori a rostit binecuvântarea asupra lui Israel.

Dacă ar fi să privim poporul Israel cu modul nostru omenesc de vedere, am vedea o mulțime de necazuri, răzvrătiri, nelegiuire și păcate, dar în această profeție a lui Balaam, nu există așa ceva.

Acest cuvânt a fost rostit nu în conformitate cu modul de vedere omenesc, ci în conformitate cu modul de vedere divin; în conformitate cu concepția noastră umană, vedem doar lucrurile rele și petele, dar în conformitate cu părerea lui Dumnezeu, El vede biserica ca fiind perfectă, minunată, glorioasă și frumoasă.

Aceasta nu înseamnă că trebuie doar să vorbim pozitiv despre biserică și astfel să ignorăm toate lucrurile rele; mai degrabă, aceasta înseamnă să vorbim din punct de vedere divin, în conformitate cu modul în care Dumnezeu vede lucrurile.

Trebuie să fim atenți cum vorbim despre sfinți, despre biserică și despre poporul lui Dumnezeu; dacă suntem nepăsători, putem atrage blestemul lui Dumnezeu în loc de binecuvântarea Sa, căci atunci când vorbim negativ despre poporul lui Dumnezeu, atingem pupila ochiului Său.

Asta nu înseamnă că Dumnezeu alege să nu vadă păcatele și nelegiuirile sau că El închide ochii spre aceste lucruri; mai degrabă, El ne vede în Cristos, iar în Cristos nu avem nici un cusur.

În răscumpărarea lui Dumnezeu și în Cristos nu avem defecte; când Dumnezeu ne privește, El ne vede în conformitate cu ceea ce suntem în Cristos.

Când ne uităm la sfinți, trebuie să-i vedem ca oameni în Cristos care sunt răscumpărați, acceptați de Dumnezeu și sunt desăvârșiți, glorioși și frumoși.

Când vom avea viziunea divină a poporului Său, ne vom raporta la ei într-un mod diferit și îi vom onora chiar așa cum ar face Dumnezeu, tratând cu ei în conformitate cu Dumnezeu, deoarece avem viziunea divină asupra lucrurilor.

Stai puțin și gândește-te: dacă Dumnezeu nu ne vede în Cristos, intrăm în bucluc; dacă nu suntem în Cristos, mânia divină se arată și omul păcătos este sub judecata lui Dumnezeu, dar dacă suntem în Cristos, suntem în Preaiubitul Să și suntem iubiți de El.

Dumnezeu îl iubește pe Cristos; El e încântat de Cristos, căci Cristos este perfect, minunat și iubitor, iar noi am fost puși în Cristos, deci suntem desăvârșiți, minunați și iubitori în virtutea faptului că suntem în Cristos.

La Masa Domnului venim să ne închinăm Tatălui, fiind conduși de Fiul întâi-născut, să-i cântăm laude Lui; Îi cântăm imnuri Tatălui în cântarea Fiului, iar Tatăl ne vede ca fiind în Cristos, deci El nu are de ales decât să ne primească, să ne iubească și să facă totul pentru noi, pentru că suntem în Cristos.

Aleluia, am fost transferați din vechiul Adam și întru Cristos, deci ar trebui să ne evaluăm unii pe alții ca fiind în Cristos! Când ne vedem unii pe alții în Cristos, nu-i vom mai disprețui pe sfinți sau nu îi vom critica pe sfinți, pentru că ne dăm seama că, dacă Dumnezeu ne-ar evalua în acest fel, nu putem sta în picioare înaintea Sa.

Biserica este sfințită, desăvârșită și frumoasă atunci când este plină de Cristos

Când Balaam a vorbit despre copiii lui Israel, a vorbit atât în profeție, cât și în arhetip; pe de o parte, el a profețit în sensul de a prezice cum va fi Israel și, în arhetip, a vorbit despre biserică.

Balaam a rostit trei pilde în profeția sa; în prima, el a dezvăluit că Israel este sfânt (Num. 23:9), în a doua a zis că Israel este perfect (v. 21), iar în a treia că Israel este frumos (24:5).

Dacă citim cartea Numerelor, s-ar putea să nu considerăm niciodată că copiii lui Israel sunt sfinți, desăvârșiți și frumoși, dar, în ochii lui Dumnezeu, ei sunt. „Cât de frumoase sunt corturile tale, Iacov, / Corturile tale, Israel!” (Num. 24:5)

Prima parabolă a lui Balaam dezvăluie că Israelul este sfânt (23:9); al doua, că Israel este perfect (v. 21); și al treia, că Israelul este frumos, așa cum este indicat de cuvântul frumos în 24:5. Aleluia!

Dacă ne privim pe noi înșine și avem vederea umană căzută despre noi înșine, este posibil să vedem un grup de oameni care sunt destul de îngrozitori, care rătăcesc, dar Dumnezeu ne vede în Cristos și El a promis că în Cristos suntem binecuvântați.

În Cristos ca Duhul toate națiunile sunt binecuvântate, căci adevărata binecuvântare a lui Avraam este Duhul, pe care L-am primit prin credință. Binecuvântarea Duhului a ajuns la națiuni prin Cristos.

În statutul ei, biserica este sfântă, în ochii lui Dumnezeu, biserica este perfectă, iar în arătarea ei, biserica este frumoasă, minunată (vezi Efeseni 5:27).

În viața de biserică pot exista unele văi și s-ar putea să trecem printr-un pasaj subteran; dar cu toții ne îndreptăm spre țel și trebuie să învățăm să vedem dincolo de lucrurile care se întâmplă spre scopul chemării lui Dumnezeu.

Fie ca să putem vedea lucrurile spre obiectiv cu înțelegere și cu perspectivă, realizând că biserica nu poate fi niciodată învinsă, ci ea va fi triumfătoare!

În ochii lui Dumnezeu biserica este sfințită, desăvârșită și frumoasă, căci biserica este plină de Cristos.

Pe de o parte, biserica este din Cristos, fiind constituită doar din elementul lui Cristos, iar pe de altă parte, biserica este plină de Cristos; de aceea, biserica este sfințită, desăvârșită și frumoasă în ochii lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a ales, ne-a răscumpărat, ne-a mântuit, ne-a separat, ne-a înălțat, ne-a perfecționat și ne-a înfrumusețat ca popor ai Săi și suntem biserica Sa sfântă, desăvârșită și frumoasă.

În felul acesta Dumnezeu vede biserica și la acest lucru Cristos lucrează – El vrea să-Și prezinte biserica glorioasă, neavând pete sau riduri sau orice altceva, ci că ea ar trebui să fie sfântă și fără cusur. Aleluia!

În ochii lui Dumnezeu biserica este sfințită, căci biserica este sfântă în starea ei; biserica este perfectă, iar în aparență biserica este frumoasă.

De ce? Deoarece biserica este sfințită, desăvârșită și frumoasă atunci când este plină de Cristos (Efeseni 3:15-21; 4:13, 15); când Cristos își face domiciliul în inima noastră și Dumnezeul Triunic lucrează El în noi, suntem frumoși, desăvârșiți și sfințiți.

Într-un sens suntem în procesul de a fi făcuți la fel ca Cristos și suntem sfințiți, iar într-un alt sens, suntem înfrumusețați, fiind împodobiți pentru a fi mântuiți pe deplin, plini de Cristos. Fie ca noi să vedem ce vede Dumnezeu în biserică și să vedem biserica așa cum o vede Dumnezeu.

Fie să ne dăm seama că Cristos este conținutul, elementul constitutiv și fiecare parte a bisericii ca om nou (Col. 3:10-11); când Cristos umple toate și în toate, biserica este omul nou. Deci, concentrarea noastră ar trebui să fie asupra lui Cristos, ne-scoțând la iveală problemele care apar în procesul de a deveni la fel ca El.

Aleluia, biserica este sfințită, desăvârșită și frumoasă când este plină de Cristos! Mulțumim Doamne că ne-ai ales, ne-ai sfințit, ne-ai sfințit, ne-ai mântuit, ne-ai desăvârșit și ne-ai înfrumusețat pentru a fi biserica Ta sfântă, desăvârșită și frumoasă. Ne dăm Ție, Doamne, pentru a fi în acest proces de a fi sfințiți și înfrumusețați. Schimbă-ne modul de a vedea lucrurile, astfel încât să ne dăm seama că în starea ei biserica este sfântă, în ochii lui Dumnezeu biserica este perfectă, iar în aparență biserica este frumoasă! Aleluia!

Să vedem starea reală a lui Israel în epoca milenară: ei vor fi o binecuvântare pentru toate națiunile!

Deși Balaam era un profet păgân, Dumnezeu a rostit prin el câteva profeții uimitoare, pentru că el a cooperat cu Dumnezeu în acest caz.

El a spus: „Balaam, fiul lui Beor, declară / și omul al cărui ochi este deschis declară; / El declară, cel care aude cuvintele lui Dumnezeu, / Cine vede viziunea Celui Atotsuficient, / Căzând la pământ, dar având ochii descoperiți (Num. 24:3b-4).

Aceasta înseamnă că ochiul său era deschis viziunii de la Dumnezeu și urechea lui era în alertă pentru a auzi cuvântul lui Dumnezeu; Balaam a cooperat cu Dumnezeu pentru a rosti ceea ce era în inima lui Dumnezeu cu privire la poporul Său.

El a spus că „Iată un popor care trăiește singur / Și nu se socotesc printre națiuni” (23:9b); acest lucru indică faptul că Israel este un popor sfânt, un popor sfințit pentru Dumnezeu.

În ochii lui Dumnezeu, Israel nu este socotit printre națiuni; chiar și astăzi, dacă avem modul de vedere al lui Dumnezeu, vom considera poporul Israel ca fiind un popor particular și separat, o națiune sfințită și sfântă.

Mai mult, Balaam a spus: „El nu a văzut nelegiuire în Iacob, nici nu a văzut necazuri în Israel” (Num. 23:21a). Aceasta înseamnă că Israelul a fost fără vină în ochii lui Dumnezeu. În cele din urmă, în fața lui Dumnezeu Israel este frumos, așa cum este indicat de cuvântul frumos (24:5).

Poporul ales al lui Dumnezeu – poporul Său pământesc Israel – este ales, răscumpărat, mântuit, separat, înălțat, perfecționat și înfrumusețat în ochii lui Dumnezeu.

Conform Bibliei, aceasta va fi situația reală a Israelului în timpul epocii milenare; astăzi evreii nu sunt primiți de către națiuni în această epocă, dar ei vor fi primiți de națiuni după ce Domnul Isus va reveni.

Dumnezeu i-a promis strămoșului lor Avraam că sămânța lui va fi o binecuvântare pentru toate națiunile (vezi Gen. 12:2-3); pe de o parte, această sămânță se referă la Hristos care, ca Duh, este binecuvântarea tuturor națiunilor, iar pe de altă parte, această sămânță se referă la poporul Israel.

În cele din urmă, poporul evreu va fi pe deplin binecuvântat de Dumnezeu și vor fi o binecuvântare pentru întreaga rasă umană; aceasta va avea loc în mileniu, după întoarcerea Domnului.

Într-o zi, după întoarcerea Domnului, națiunea lui Israel va fi o binecuvântare pentru toate națiunile.

Astăzi biserica este sfințită, desăvârșită și frumoasă pentru că este plină de Cristos; acesta este poporul spiritual al lui Dumnezeu. Poporul pământesc al lui Dumnezeu – poporul evreu – va fi o binecuvântare pentru toate națiunile.

Am putea spune că Dumnezeu s-a întors inițial de la Adam la Avraam, cel chemat, dar mai târziu S-a întors de la Avraam la întreaga rasă adamică prin Cristos, care este sămânța lui Avraam; după întoarcerea Domnului, El îi va restaura poporul Său pământesc și îi va face o binecuvântare pentru toate națiunile din mileniu. Slavă Domnului!

Te lăudăm Doamne pentru binecuvântarea promisă pentru toate națiunile din Cristos Isus care este Duhul! Aleluia, în Avraam toate națiunile sunt binecuvântate, căci din El a ieșit Cristos, iar acesta este Duhul de astăzi ca binecuvântarea unică! Amin, Doamne, vrem să avem telescopul divin pentru a vedea biserica așa cum o vede Dumnezeu și pentru a binecuvânta biserica și pentru a binecuvânta și națiunea lui Israel! Doamne, binecuvântează biserica! Doamne, binecuvântează națiunea Israel! Fie ca mulți să vină să savureze binecuvântarea lui Avraam prin Cristos ca Duh și fie ca Israel să fie restaurat în mileniu pentru a deveni o binecuvântare pentru toate națiunile!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, In God’s Eyes the Church is Sanctified, Perfect, and Beautiful for it is Full of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 11 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să vedem o viziune a Celui Atotsuficient și să vedem o viziune divină a poporului lui Dumnezeu

30/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

La fel ca Balaam – un profet păgân care a fost adus într-o viziune – trebuie ca și noi să vedem viziunea Celui Atotsuficient și să avem o viziune divină a poporului lui Dumnezeu, ca să avem viziunea lui Dumnezeu despre lucruri și despre poporul Său.

Săptămâna aceasta în studiul nostru de cristalizare Numeri ajungem la Num. 23-24, iar subiectul principal este: Viziunea Celui atotsuficient, viziunea divină a poporului lui Dumnezeu.

Balaam – un profet păgân – a fost plătit de Balac pentru a-i blestema pe copiii lui Israel, care se îndreptau spre țara bună și urmau să treacă prin țara lui Balac. Cu toate acestea, Balaam nu a putut vorbi altceva decât ceea ce Dumnezeu i-a dat să vorbească și, chiar dacă Balac a încercat să-l îndemne să blesteme poporul lui Dumnezeu, Balaam a rostit numai binecuvântarea.

Deși poporul lui Israel nu era perfect, totuși Dumnezeu i-a văzut desăvârșiți și frumoși și El nu a văzut nicio nelegiuire în poporul Său.

În ochii lui Dumnezeu, poporul Său este frumos, toți sfinții sunt frumoși și toți credincioșii în Cristos sunt frumoși; biserica este frumoasă și toate bisericile locale sunt frumoase în ochii Lui, căci Trupul lui Cristos este frumos.

Când Pavel s-a adresat bisericii din Corint, o biserică locală care a avut mari probleme pe care majoritatea bisericilor locale de pe pământ nu le au astăzi, el i-a adresat ca fiind, Biserica lui Dumnezeu care se află în Corint (1 Corinteni 1:2).

El avea viziunea divină asupra bisericii; și-a dat seama că biserica este glorioasă și minunată în ochii lui Dumnezeu, căci biserica este în Cristos. O astfel de adresare simplă ar fi trebuit să elimine toată diviziunea și confuzia atât în practică, cât și în doctrină.

Într-o astfel de biserică locală care poate părea „rea” în ochii noștri, cu o mulțime de probleme, cu manifestări ale cărnii, cu influența lumii, cu idoli, cu o căutare incorectă a Duhului, cu abuzul de daruri, cu învățături eretice și împărțiri – Pavel a numit-o, biserica lui Dumnezeu.

Trebuie să ne întrebăm: cine are dreptate, Dumnezeu sau noi? Este corectă oare părerea noastră despre biserică sau este corectă părerea lui Dumnezeu despre biserică?

Dumnezeu nu dezbate niciodată, nici nu Se luptă – El pur și simplu își prezintă felul de a vedea lucrurile în toate scripturile.

Când citim cartea Numeri, am putea crede că poporul lui Israel era groaznic, cu tot felul de probleme, situații rele, păcate, nelegiuire și revoltă; ei păreau atât de groaznici, încât chiar și Dumnezeu a fost înfuriat cu ei uneori.

Dar așa cum Dumnezeu a spus în Zaharia, cel care se atinge poporul Său atinge pupila ochilor Săi. Oricât de rău sau de păcătos au devenit cei din poporul lui Dumnezeu, oricât de degenerată a devenit starea lor, pentru Dumnezeu ei sunt încă pupila ochiului Său.

Nimic nu este mai drag pentru Dumnezeu decât poporul Său; ei sunt comoara Lui deosebită, posesia Sa specială.

Dumnezeu îi iubește pe cei din poporul Său și, indiferent de ce ar spune Satan ca acuzator al fraților și indiferent de ce ar spune poporul Său despre ei înșiși, Dumnezeu are o vedere divină a poporului Său, considerându-i frumoși.

Să avem vederea lui Dumnezeu asupra lucrurilor și să vedem viziunea cerească care ne direcționează spre destinația lui Dumnezeu

Niciodată nu ar trebui să subestimăm valoarea de a avea o viziune adecvată asupra unei anumite chestiuni; vederea noastră ne schimbă, căci ne afectează întreaga ființă (vezi Apoc. 21:9-10; Fapte 26:19).

Modul în care privim lucrurile determină modul în care trăim, modul în care ne comportăm pe noi înșine, ne ocupăm de lucruri și ne ocupăm de alți oameni, căci aproape totul depinde de concepția noastră asupra lucrurilor și a altora.

Balac l-a dus pe Balaam pe un munte pentru a vedea poporul Israel dintr-un anumic unghi, apoi l-a dus să-i vadă dintr-un unghi diferit, crezând că unghiul nu este corect. Totuși, ceea ce contează nu este unghiul din care îi privim pe oameni, ci dacă avem viziunea lui Dumnezeu despre ceilalți sau avem propria noastră părere.

Cu toții trebuie să învățăm să avem viziunea adecvată, care este viziunea divină; această viziune ne va schimba și ne va afecta ființa. Când avem o anumită viziune asupra lucrurilor și a oamenilor, deși poate că nimic nu se schimbă în exterior, în interior avem o realizare diferită a lucrurilor.

S-ar putea să ne uităm la oamenii lui Dumnezeu și să credem că nu sunt atât de buni, ci mai degrabă, sunt ca niște cârtițe sau șerpi și îi vom trata în acest fel, nu stând cu ei, ci mai degrabă disprețuindu-i. Dar dacă avem viziunea divină, modul de a trata și de a fi cu ei va fi complet diferit.

În Biblie o viziune denotă o scenă extraordinară, referindu-se la un fel special de a vedea – o vedere glorioasă, lăuntrică – și peisajul spiritual pe care îl vedem de la Dumnezeu (Ezechiel 1:1, 4-28; Dan. 7:1, 9-10, 13-14).

Când Ezechiel și Daniel au văzut o viziune, ei au fost capturați de ea și întreaga lor ființă a fost guvernată de această viziune.

În calitate de credincioși în Cristos, nu avem de ales: putem vedea lucruri și oameni doar prin ochii lui Dumnezeu. Fie ca Domnul să orbească propriile noastre păreri și să ne ofere viziunea divină asupra lucrurilor și a poporului Său.

Unii sfinți pot fi probleme în viața de biserică și, dacă îi vedem ca atare, îi vom trata ca atare. Cu toate acestea, dacă îi vedem din punctul de vedere al lui Dumnezeu, va trebui totuși să îi păstorim și să ajutăm situația, dar o vom face n mod diferit, așa cum a spus Petru, păstorind turma lui Dumnezeu care este printre noi – potrivit lui Dumnezeu.

Pentru a avea o viziune, avem nevoie de revelație, lumină și vedere (Efeseni 1:17-18); trebuie să-i cerem Domnului să ne dea un duh de înțelepciune și revelație și să ne dea lumină și vedere, pentru a avea viziunea divină asupra lucrurilor și mai ales a poporului Său.

Când avem viziunea cerească, când vedem lucrurile așa cum le vede Dumnezeu, această viziune ne va guverna, ne va restrânge, ne va controla, ne va păstra, ne va revoluționa și ne va ține în unitatea autentică, pentru că această viziune ne dă îndrăzneala de a continua.

Cum putem fi păstrați în recâștigarea Domnului? Este prin a avea o viziune. Dar este oare viziunea noastră pământească, egoistă sau este ea cerească? Când suntem pe pământ și privim lucrurile cu o vedere pământească, vedem lucrurile într-un anumit fel; dar dacă suntem în ceruri împreună cu Cristos și privim lucrurile cu vederea divină, vedem lucrurile altfel.

Trebuie să fim duși în duh pe munte mare și înalt pentru a vedea orașul sfânt, Noul Ierusalim; trebuie să vedem mai departe de spațiul și timpul trecut până în eternitate, să vedem ceea ce vede Dumnezeu la sfârșit – mireasa lui Hristos, cu nimic imperfect sau înfrânt în ea!

Vedem noi ceea ce vede Dumnezeu? Trebuie să avem punctul de vedere al lui Dumnezeu, telescopul Său, pentru a vedea ce vede Dumnezeu și a vedea modul în care El vede lucrurile. Sub viziunea cerească, suntem direcționați către destinația lui Dumnezeu, iar viața noastră este controlată în funcție de economia lui Dumnezeu (Fil. 3:13-14; 1 Tim. 1:4).

Acest tip de vedere, această viziune a lui Dumnezeu, trebuie să ne controleze întreaga viață. Este posibil să auzim despre ceva tulburări aici sau despre o problemă acolo și ne dăm seama că Satana vrea să vină să fure „binoclul divin”, „telescopul divin” și să ne dea înapoi ochii carnali, astfel încât să putem crede că biserica este groaznică.

Ar trebui să aruncăm la pământ și să distrugem ochelarii carnali, modul nostru de a privi lucrurile, și fie ca să primim viziunea divină; când o astfel de vedere ne controlează viața, vom fi păstrați.

Doamne Isuse, salvează-ne de la a privi lucrurile și poporul Tău cu propria noastră părere, sentimentul nostru și punctul nostru de vedere trupesc și pământesc. Dă-ne o viziune cerească, pentru a putea vedea lucrurile și oamenii așa cum Tu le vezi. Fie ca noi să avem părerea lui Dumnezeu despre poporul Său. Fie ca noi să fim guvernați de viziunea divină asupra lucrurilor și a poporului lui Dumnezeu. Dă-ne un duh de înțelepciune și revelație, Doamne, și dă-ne să avem lumină și vedere. Fie ca viziunea divină a lucrurilor și a oamenilor să ne guverneze și să ne restrângă, să ne direcționeze și să ne controleze, să ne țină, să ne revoluționeze și să ne păstreze în unitatea autentică, dându-ne îndrăzneala de a continua în Domnul și în viața de biserică!

Trebuie să vedem o viziune a celui Atotsuficient și să avem o viziune divină a poporului lui Dumnezeu

Povestea lui Balaam în Num. 23-24 ne inspiră foarte mult; la fel ca el, și noi trebuie să vedem viziunea Celui Atotsuficient și să avem o viziune divină a poporului lui Dumnezeu (Num. 23:7-12, 19-26; 24:3-9).

De fiecare dată când există o încercare în recâștigarea Domnului, când are loc o furtună sau se întâmplă lucruri, viziunea noastră este testată – vedem noi lucrurile așa cum le vede Dumnezeu sau modul în care omul le vede?

Trebuie să vedem o viziune particulară – viziunea Celui Atotsuficient. În Gen. 17 vedem acest nume auto-declarat de Iehova; când Avram avea nouăzeci și nouă de ani, Iehova i-a apărut și a spus: Eu sunt El-Șaddai, Dumnezeul atotsuficient.

El este Dumnezeul Atotputernic cu un uger (precum ugerul de vacă), oferind aleșilor Săi tot ceea ce au nevoie, distribuindu-se în Sine pentru a fi aprovizionarea lor bogată.

„El” înseamnă Cel Puternic, iar „Shaddai” provine din cuvântul ebraic care înseamnă sân sau uger; Dumnezeu este Cel Puternic cu uger, adică El este Cel Puternic care este atotsuficient.

El este sursa harului pentru a ne aproviziona pe noi, cei chemați ai Săi, cu bogățiile ființei Sale divine, pentru ca noi să-L aducem pe Cristos ca sămânța pentru împlinirea scopului Său.

Ca atare, El ne determină să facem lucruri pe care nu le putem face în mod natural; El i-a promis lui Avraam un copil și a dus acest lucru la îndeplinire în felul Său, pentru că El este Cel Atotputernic.

Profetul Balaam a auzit cuvintele lui Dumnezeu și a văzut o viziune a Celui Atotsuficient.

Apoi, când a vorbit despre Israel, a spus: „Din vârful stâncilor îl văd / Și de pe dealuri îl privesc. / Iată un popor care trăiește singur / Și nu se socotesc printre națiuni ”(Num. 23:9).

Acest verset indică faptul că copiii lui Israel erau un popor sfânt, un popor sfințit, separat de națiuni. Dumnezeu ne vede ca un popor sfințit, o preoție sfântă, o națiune sfântă, un popor separat de toate națiunile (vezi 1 Corinteni 3:17; Efeseni 1:4; 5:27; 1 Pet. 2:9).

„Cine poate număra praful lui Iacob, sau poate număra a patra parte a Israelului? / Lasă-mă să mor moartea celor drepți, / Și sfârșitul meu din urmă să fie ca al lor!” (Num. 23:10). Acest cuvânt a fost o binecuvântare a creșterii abundente; este un cuvânt de mare binecuvântare și apreciere.

„El nu a văzut nelegiuire în Iacob, și nici nu a văzut necazuri în Israel; / Iehova, Dumnezeul lor este cu ei, / Și strigătele unui rege sunt printre ei ”(v. 21). Ce verset este acesta! Aceasta este ceva vorbit nu în conformitate cu concepția omului, ci conform viziunii divine asupra lucrurilor și a poporului lui Dumnezeu.

Trebuie să-i binecuvântăm pe cei din poporul lui Dumnezeu și să-i vorbim bine. A-i binecuvânta pe cei din poporul lui Dumnezeu înseamnă a vorbi de bine despre ei, indiferent de cum ar fi; asta nu înseamnă că ne păcălim și ne înșelăm pe noi înșine, neavând discernământ, ci mai degrabă, să vorbim lucrurile din punctul de vedere al lui Dumnezeu.

Trebuie să fim extrem de atenți când vorbim despre sfinți, mai ales în menționarea defectelor lor; nu ar trebui să fim nepăsători, ci să fim foarte mult în duh, chiar și atunci când menționăm unele dintre nevoile, slăbiciunile și defectele sfinților.

În opinia noastră, sfinții pot avea un defect, dar, potrivit lui Dumnezeu, fiecare sfânt este desăvârșit; cine are dreptate – Dumnezeu sau tu? Asta nu înseamnă că Dumnezeu Își închide ochii, astfel încât El să nu vadă necazurile sau nelegiuirile; mai degrabă, El are o viziune divină asupra tuturor lucrurilor.

În ochii lui Dumnezeu, Israelul este fără vină; în ei înșiși, poporul lui Dumnezeu are multe defecte, dar în răscumpărarea lui Dumnezeu și în Cristos ei nu au NICIUN defect. Deci, atunci când Dumnezeu privește la poporul Său, El nu îi vede în conformitate cu ceea ce sunt în ei înșiși, ci în conformitate cu ceea ce ei sunt în Cristos (vezi 2 Cor. 5:16-17).

Ca oameni ai lui Dumnezeu, avem un statut dublu: unul în noi înșine, în sinele nostru căzut și în acest statut suntem săraci, păcătoși și plini de nelegiuire; dar celălalt statut al nostru este în răscumpărare, iar în acest statut nu avem niciun defect, căci aici suntem în Cristos.

Când ne uităm la sfinți, trebuie să-i vedem în Cristos; atunci când vom face acest lucru, ne vom raporta la ei în mod potrivit, căci îi vom onora așa cum ar face Dumnezeu și îi vom trata conform lui Dumnezeu datorită modului de vedere divin pe care îl avem.

Dacă Dumnezeu nu ne vede în Cristos, avem mari probleme; în afara lui Cristos suntem destinați pierderii și mânia Lui este asupra omului păcătos.

Dar slavă Domnului, Dumnezeu ne-a răscumpărat, ne-a pus în Cristos, iar atunci când El ne privește, ne vede în Preaiubitul Să și în El suntem preaiubiți așa cum este și El!

Am fost transferați din vechiul Adam întru Cristos; aici aparținem. Nu ar trebui să ne evaluăm unul pe altul în afara lui Cristos, ci să ne privim unii pe alții în Cristos. Când ne evaluăm unii pe alții în Cristos, nu îi vom mai învinui pe sfinți, nu îi vom mai disprețui, nu ne vom mai critica unii pe alții și nu vor mai exista bârfe.

Doamne Isuse, arată-ne o viziune a Celui Atotsuficient care ne poate aproviziona cu tot ceea ce avem nevoie. Amin Doamne, Tu ești atotsuficient, iar Tu, în noi, poți face ceea ce ai spus că ar trebui să facem în cuvântul Tău. Acordă-ne viziunea divină a poporului lui Dumnezeu, astfel încât să putem vedea poporul lui Dumnezeu așa cum îi vede Dumnezeu. Fie ca să-i vedem pe toți credincioșii Tăi în Cristos, răscumpărați și sfințiți, o comoară pentru Dumnezeu fără nelegiuire și fără necazuri. Amin, Doamne, schimbă-ne viziunea asupra lumii, felul nostru de a vedea lucrurile și mai ales felul nostru de a vedea poporul lui Dumnezeu; fie ca să avem modul divin de a vedea lucrurile și oamenii, realizând că sfinții sunt în Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Seeing a Vision of the All-Sufficient One and having a Divine View of God’s People, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 11 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să stăm departe de stelele rătăcitoare și să urmăm stelele vii în viața de biserică

28/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pe partea pozitivă, trebuie să-L urmăm pe Cristos ca Steaua strălucitoare și să urmăm de asemenea stelele vii pe care El le-a pus în biserici, iar de partea negativă, trebuie să ne păzim de stelele rătăcitoare.

Când Domnul S-a născut, o stea s-a ridicat în ceruri și magii păgâni de la răsărit au văzut-o; ei au urmat-o și, în cele din urmă, au ajuns în Betleem și L-au văzut pe Regele nou-născut, pe Mesia, pe Cristos, și I s-au închinat.

Cu toate acestea, cei din religie s-au tulburat și chiar au încercat să se îndepărteze de El. Cristos nu a avut doar o stea care a anunțat venirea Lui, ci El Însuși este Steaua din Iacov; El a venit să strălucească asupra poporului Său și a atras mulți care să-L urmeze și chiar să devină ca El, stele vii.

Astăzi devenim stelele vii și strălucitoare care strălucesc în această epocă întunecată, duplicatul lui Cristos ca steaua vie.

În Apocalipsa 1:16 Cristos ca Fiul Omului care se plimbă printre bisericile locale are șapte stele în mâna Sa dreaptă; aceștia sunt mesagerii bisericilor, cei care se străduiesc să fie sub strălucirea Domnului și care Îi permit să le vorbească mesajul Său proaspăt pentru biserici.

Pentru noi să fim o stea, duplicarea lui Hristos, este pentru noi să fim un mesager în biserică, o persoană care se bucură de Cristos ca Mesagerul lui Dumnezeu și ca mesajul proaspăt al lui Dumnezeu pentru poporul lui Dumnezeu.

Există multe indicii în Biblie despre cum putem fi produși pentru a fi stele vii, iar în Gen. 1:14-19 vedem luminile din a patra zi – purtători de lumină specifici în întinderea cerului pentru a separa ziua de noapte, pentru a fi pentru semne și pentru anotimpuri, pentru a da lumină pe pământ.

Cristos prin cuvântul Său strălucește asupra noastră – El este Soarele – și devenim reflecția Lui, luna, biserica.

Mai mult, stelele sunt un arhetip al celor din biserici care devin duplicatul lui Cristos; El este steaua vie, steaua dimineții, Steaua din Iacov, iar noi devenim duplicatul Lui.

Domnul stăpânește peste noi prin strălucirea Lui, iar acolo unde El strălucește, există stăpânirea lui Dumnezeu pentru creșterea vieții (la fel cum soarele, luna și stelele stăpânesc prin strălucirea lor pentru creșterea vieții pe pământ).

Trebuie să creștem în viață până la maturitatea vieții, astfel încât, prin acea maturitate în viață, să putem participa în armata lui Dumnezeu pentru a aduce împărăția Sa pe pământ. Fie ca noi să fim cei care sunt plini de Dumnezeu ca lumină strălucitoare, cei prin care Dumnezeu să poată stăpâni prin strălucirea noastră.

Să realizând că există stele rătăcitoare și ne stăm departe de ele

În Iuda 12-13 ni se spune „stele rătăcitoare”.

Metafora stelelor rătăcitoare indică faptul că învățătorii eretici, apostații, nu erau bine fixați în adevărurile neschimbătoare ale revelației cerești, ci rătăceau printre poporul lui Dumnezeu care erau ca stelele.

Dacă ne uităm la astfel de oameni, ei par a fi stele, căci există un fel de strălucire acolo, dar nu sunt bine fixați în revelația cerească, în adevărurile neschimbătoare ale economiei lui Dumnezeu.

Și mai mult, ei nu se află în și printre bisericile locale, ci rătăcesc printre poporul lui Dumnezeu care sunt ca stelele. Aceștia sunt ereticii, aceia ca valurile sălbatice ale mării, spumând propriile rușini; stele rătăcitoare, pentru care întunericul întunericului este păstrat pentru eternitate.

Acești apostoli sunt păstori falși (se pare că sunt păstori, dar doar se prefac că sunt păstori), nori goi (nu-i udă pe alții), copaci morți (par a fi copaci care dau roade, dar sunt morți fără rod adevărat) și stele rătăcitoare.

Sunt recifuri ascunse și valuri sălbatice și furioase ale mării, spumând fără nicio reținere a propriei rușini. O, Doamne Isuse!

Trebuie să fim fixați în adevărurile neschimbătoare ale revelației cerești, în cunoașterea economiei lui Dumnezeu și a scopului lui Dumnezeu și să fim înrădăcinați în mod solid în bisericile locale, pentru că aici este Cristos ca stea (vezi Dan. 12:3; Fil. 2:15).

Ar trebui să fim stele, dar nu ar trebui să fim stele rătăcitoare; nu ar trebui să fim cei care strălucesc în mod fals.

Mulți creștini astăzi nu sunt stele – puteți vedea clar că nu strălucesc; alți creștini, totuși, sunt stele, căci există o anumită strălucire acolo, dar ei sunt stele rătăcitoare.

Mulți lideri religioși și profesori în creștinism sunt în această categorie.

O stea conform rânduirii lui Dumnezeu are o anumită poziție și orbită fixă; ea continuă în cursul ei constant și strălucește în mod potrivit. Cu toate acestea, unele stele sunt stele rătăcitoare; unii creștini par a fi stele, căci strălucesc puțin, dar strălucirea lor este o înșelăciune.

Cei care îi urmează sunt înșelați și induși în eroare; ei nu știu unde merg, nu au teren potrivit nici nu stau în picioare și nu au nicio cale sigură de a merge mai departe cu Domnul.

Stelele rătăcitoare spun un lucru astăzi, iar mâine ei spun ceva diferit; ei pur și simplu rătăcesc. Cum putem recunoaște asemenea persoane? Unele dintre semne este că sunt pomi de toamnă fără rod și sunt nori fără apă.

Privind rodul acestor stele rătăcitoare, vom ști ce sunt; Domnul Isus a spus că cunoaștem un pom prin roadele sale (Mat. 7:16-20).

Cei care urmează stelele rătăcitoare vor fi în cele din urmă la fel ca ei, iar porțiunea lor va fi întunericul întunericului păstrat pentru ei pentru eternitate. O, Doamne Isuse!

Trebuie să fim stele vii și trebuie să evităm astfel de stele rătăcitoare! Fie ca să-i spunem Domnului,

Doamne, face-ne stelele Tale vii în această epocă întunecată de astăzi. Vrem să auzim ce vorbește Duhul către biserici și să fim umpluți de mesajul lui Dumnezeu pentru poporul Său. Fie ca noi să fim sub strălucirea Ta și fie ca viața Ta divină să crească în noi într-un mod normal, pentru ca noi să fim sub stăpânirea lui Dumnezeu, iar ființa și trăirea noastră să strălucească cu Dumnezeu ca lumină. O, Doamne, vrem să-i putem discerne pe cei care sunt stele rătăcitoare și să rămânem departe de ele. Fie ca să rămânem în viața de biserică savurându-L pe Hristos ca lumină și urmând stelele vii pe care Domnul ca stea vie le-a produs!

Să urmăm stelele vii pentru a deveni stele strălucitoare și să stăm departe de stelele rătăcitoare

Slavă Domnului pentru viața de biserică din toate bisericile locale de pe tot pământul!

Astăzi steaua vie și stelele vii nu sunt departe de noi – ele sunt în și printre bisericile locale ca expresii practice ale Trupului lui Cristos.

Cristos ca Fiul Omului umblă printre bisericile locale (Apocalipsa 1:11, 20) și El are stelele vii în mâna Sa dreaptă; de asemenea El vorbește stelelor vii din biserici.

Printre toate bisericile locale există câteva stele vii; pur și simplu trebuie să-i contactăm și să le ținem companie, iar ei ne vor conduce la locul unde este Isus.

Totuși, pe măsură ce Îl urmăm pe Domnul ca stele vii și ne păstrăm compania cu stelele vii în viața de biserică, trebuie să fim conștienți că există unele stele rătăcitoare.

De asemenea, putem spune că oricine ne împiedică să ne întâlnim cu biserica locală autentică și de la întâlnirea pe terenul bisericii cu poporul Domnului este o stea rătăcitoare; ei par să strălucească, dar de fapt se rătăcesc.

Adevăratele stele sunt cei care întorc pe mulți spre dreptate, cei care nu îi conduc pe oameni să se rătăcească, ci îi îndreaptă spre drumul cel bun.

Trebuie să-i urmărim pe cei care sunt stelele strălucitoare; ei au o poziție certă în cuvântul lui Dumnezeu, ei cunosc economia lui Dumnezeu, iar scopul lor este să îndeplinească scopul lui Dumnezeu.

Stelele vii sunt stelele stabile, statornice. Dacă cineva vine la noi fără o poziție certă și un anumit curs, ar trebui să-l evităm.

Fie ca să luăm poziția adecvată și să ne menținem în cursul corect.

De exemplu, dacă dorim să mergem într-un anumit loc, trebuie să ne asigurăm că avem o hartă, să luăm drumul potrivit, pe banda corectă și să conducem spre destinație.

Dacă privim în jur în creștinism în general, vom vedea că există atât de multă confuzie; există multe lucrări moarte, lucruri moarte și chiar oameni morți în așa-numitele biserici creștine.

Există atât de multe frustrări, atâtea distrageri și atâtea stele rătăcitoare care-i duc pe oameni să se rătăcească! O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să-L găsim pe Cristos de steaua vie; fie ca să vedem steaua vie, să-L urmăm pe Cristos și să fim produși ca duplicarea lui Cristos ca stea vie pentru a fi stelele strălucitoare de azi.

Aleluia, steaua vie nu este departe de noi – Cristos ca steaua vie strălucește printre noi în bisericile locale și există multe stele vii în bisericile locale.

Pur și simplu trebuie să-L contactăm pe Cristos ca stea vie; trebuie să contactăm stelele vii printre noi în viața de biserică și să le ținem de companie, pentru că ele ne vor conduce la locul unde este Isus.

Amin, fie ca Domnul să Se îndure de noi, pentru ca noi să fim păstrați în calea cea bună de a-L sluji pe Domnul, de a ne închina Lui și de a-I da dragostea noastră.

Fie ca să fim ca magii din vechime, urmând steaua ca să-L găsim pe Cristos și să-I oferim cadourile noastre, chiar cheltuindu-ne ființa asupra Sa.

Fie ca să-L găsim pe Cristos ca stea vie, să-L urmăm și să ținem companie cu stelele vii, stând departe de stelele rătăcitoare, pentru ca și noi să fim produși ca stele vii și strălucitoare!

Doamne Isuse, îndură-Te de noi ca noi să fim mereu păstrați în calea cea bună de a-L sluji pe Domnul, de a ne închina Lui și de a-I oferi dragostea noastră. Vrem să plătim prețul pentru a-L găsi pe Cristos ca stea vie și a păstra compania cu stelele vii din bisericile locale. Te lăudăm Doamne, că steaua nu este departe de noi – Cristos este cu noi în bisericile locale. Fie să rămânem departe de stelele rătăcitoare, de cei care ne țin departe de biserica adevărată și de întâlnirea pe terenul bisericii. Amin Doamne Isuse, fă-ne stelele strălucitoare și vii astăzi în biserici!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Staying away from Wandering Stars and Following the Living Stars in the Church Life, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 10 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ca stele vii, avem încredere în Dumnezeu și umblăm în lumina lui Dumnezeu pentru a fi stăpâniți de strălucirea Sa

27/03/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Stelele vii au decizii mari în inimă și mari căutări ale inimii; ei se tem de Iehova și aud vocea slujitorului Său, umblând în lumina lui Dumnezeu și stăpânesc prin strălucirea lor pentru creșterea vieții.

Cristos este Steaua dimineții și Steaua vie; El a venit să strălucească în cuvântul Său și El va reveni pentru a fi Soarele dreptății, dar în această epocă întunecată El va fi steaua dimineții ca răsplată pentru biruitorii Săi.

El Se dă în secret ca steaua dimineții celor care Îl iubesc și care Îl privesc și Îl așteaptă; dacă suntem cei care ne trezim dimineața și petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său, El ne va apărea ca steaua dimineții.

Fie ca noi să-I dăm Domnului primul loc dimineața devreme, trezindu-ne devreme pentru că e atunci, dimineața devreme, când putem avea cel mai bun timp pentru a-L întâlni pe Domnul, să avem părtășie cu El, să-L lăudăm pe El și să cântăm, să citim Biblia cu rugăciune și să ne rugăm Domnului.

Amin, dimineața devreme trebuie să fim atenți la cuvântul lui Dumnezeu, citindu-l nu doar cu ochii și cu mintea noastră, ci și cu duhul nostru, exersându-ne duhul pentru ca Domnul să Se ridice în noi ca steaua dimineții.

Cuvântul Domnului este ca o lampă care strălucește într-un loc întunecat și, dacă acordăm atenție cuvântului Său, Domnul Se va ridica în inima noastră pentru a străluci în noi și pentru a ne apărea ca steaua dimineții. Amin!

Ca stele vii, trebuie să fim umpluți de Duhul intensificat de șapte ori, pentru a putea fi făcuți vii și strălucitori în mod intens pentru clădirea lui Dumnezeu. În această epocă a degradării bisericii, Domnul vrea să-și câștige biruitorii Săi, stelele, cei care strălucesc savurând și fiind plini de Duhul intensificat de șapte ori.

Cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu sunt înaintea tronului lui Dumnezeu și produc credincioșii care caută să fie biruitorii Domnului, cei care ard nu cu propriul entuziasm, ci cu Duhul ca foc.

Amin, fie ca noi să fim astăzi stelele vii din biserici, mesagerii din biserici, cei care Îl savurează pe Cristosul pneumatic ca Mesager al lui Dumnezeu și ca mesaj al lui Dumnezeu!

Nu numai Cristos este steaua vie, ci El vrea să Se reproducă în Sine în noi, credincioșii Săi, pentru a ne face numeroasele stele vii care strălucesc în această epocă întunecată azi; El vrea să ne infuzeze cu El Însuși și să ne umple cu „fosforul Său divin”, astfel încât să putem trăi intens și să strălucim intens în această epocă.

Stelele vii au mari decizii în inimă și se încred în Dumnezeu, umblând în lumina lui Dumnezeu

În Judecători 5 vedem povestea lui Barac și Debora; după ce poporul lui Israel l-a învins pe dușman, Debora a scris un cântec și în el a spus că printre semințiile lui Ruben au existat mari decizii ale inimii și o mare cercetare a inimii (v. 15-16).

Cei care au luptat pentru Dumnezeu au fost ca stelele (v. 20).

Pe măsură ce Domnul ne vorbește cuvântul Său, în inima noastră există mari rezoluții în inimă și căutări mari ale inimii, căci El ne produce să fim ca niște stele din cursurile lor pentru a lupta împreună cu Dumnezeu împotriva dușmanului Său, pentru a putea fi ca soare când răsare în puterea sa (Judec. 5:15-16, 20, 31; Dan. 11:32; Mat. 13:43).

Cu cât suntem mai mult în cuvântul viu al Domnului și ascultăm de conducerea Lui, cu atât avem mari decizii în inimă, alăturându-ne Domnului în lupta Sa împotriva dușmanului; noi suntem iubitorii Lui care suntem ca stelele.

Mai mult, așa cum se vede în Isa. 50:10-11, stelele vii sunt cele care se tem de Iehova și aud vocea Slujitorului Său, încrezându-se în Iehova pentru a putea avea lumină în timp ce umblă în întuneric (Psa. 139:7-12, 23-24).

Trebuie să-L iubim pe Domnul și să ne temem și de El; a te teme de El nu înseamnă să-ți fie frică de El, ci să-L venerezi pe Domnul, temându-L de El în viața și în lucrarea noastră. Domnul să ne facă inima singură, temându-se de numele Lui.

Fie ca noi să fim plini cu Duhul sfatului Său și cu puterea, cu duhul cunoașterii și cu Duhul fricii de Iehova (Isaia 11:2).

Când suntem plini de duhul fricii de Iehova, Îl vom onora, respecta și venera pe Dumnezeu și vom umbla în lumina lui Dumnezeu.

Cei care își fac lumină pentru ei înșiși și umblă în lumina lor făcută de sine în loc de lumina lui Dumnezeu, vor suferi chinuri (Isaia 50:11).

Acesta ar trebui să fie un avertisment pentru noi; trebuie să ne dăm seama că lumina provine de la Dumnezeu și El strălucește asupra oricui El dorește să strălucească, deci nu ar trebui să încercăm să ne facem propria noastră lumină. Fie să mergem în lumina dată de Dumnezeu și nu în lumina făcută de sine sau împrumutată de la alții (1 Ioan 1:5).

Fie ca să ne încurajăm unii pe alții să venim să umblăm în lumina lui Iehova (Isaia 2:5).

Și dacă simțim că ne aflăm în întuneric, trebuie pur și simplu să ne întoarcem pentru a ne îndrepta către Domnul și a ne deschide către El, pentru ca El să vină să strălucească asupra noastră; nu ar trebui să ne fabricăm propria lumină și să mergem în ea, ci să căutăm lumina lui Dumnezeu și să mergem în lumina lui Dumnezeu.

Numai Dumnezeu este sursa luminii și numai în lumina lui Dumnezeu putem vedea lumina.

Nu ar trebui să împrumutăm lumina altora și nici nu ar trebui să fabricăm propria noastră lumină; chiar și când citim Biblia și cărțile spirituale, ar trebui să venim la Domnul pentru ca El să strălucească asupra noastră. Lumina lui Dumnezeu este lumina adevărată, iar noi, ca poporul Său, trebuie să ne temem de Dumnezeu, să-L venerăm și să umblăm în lumina Lui.

Doamne Isuse, strălucește asupra noastră prin cuvântul Tău fie ca să avem mari decizii în inimă și mari căutări ale inimii, astfel încât să putem fi ca stelele care luptă împreună cu Dumnezeu împotriva dușmanului Său. Amin, Doamne Isuse, ne deschidem inima către Tine pentru a fi infuzați cu Tine în cuvântul Tău; Te iubim și vrem să fim una cu Tine. Ne încredem în Tine, Doamne, Te venerăm și ascultăm vocea Ta; dorința noastră este să umblăm în lumina lui Dumnezeu și nu în lumina noastră. O, să mergem și să umblăm în lumina Domnului!

Să fim stele vii prin a fi sub strălucirea lui Cristos, a bisericii și a sfinților vii

Stelele vii sunt simbolizate de stelele care au fost stabilite în a patra zi de restaurare a lui Dumnezeu odată cu creația Sa ulterioară în Gen. 1:14-19.

În prima zi, Dumnezeu a spus: Să fie lumină, și a fost lumină; această lumină este un arhetip al Duhului și al Cuvântului care strălucește asupra noastră pentru generarea vieții.

Când am auzit Evanghelia, am auzit vorbirea Cuvântului lui Dumnezeu și Duhul ne-a determinat să ne pocăim și să credem în Domnul.

Cu toate acestea, în a patra zi, Dumnezeu a creat purtătorii de lumină care aduc o lumină mai definită; El a făcut soarele, luna și stelele. Aceste lumini sunt mai puternice, mai solide și mai disponibile și sunt pentru o creștere suplimentară a vieții.

Soarele Îl simbolizează pe Cristos, luna simbolizează biserica, iar stelele ii simbolizează pe sfinții biruitori. Cei care îi întorc pe mulți la dreptate strălucesc ca stelele (Dan. 12:3); sfinții biruitori strălucesc ca stelele.

Ori de câte ori îi ajutăm pe oameni să fie mântuiți, când îi transferăm pe oameni din întuneric în lumină, când îi recâștigăm pe cei care care rămân în urmă, suntem ca stelele strălucitoare, biruitorii Domnului.

În Apocalipsa 1:20, mesagerii (cei vii din biserici) sunt stelele strălucitoare, iar Domnul a spus că noi suntem lumina lumii (Mat. 5:14), în timp ce Pavel a spus că sfinții strălucesc ca niște luminători în lume (Fil. 2:15). Fie ca noi să fim asemenea persoane – să fim astăzi stelele strălucitoare.

Modul de a fi stele strălucitoare este contactându-L pe Cristos, biserica și pe sfinții strălucitori; când facem asta, viața crește în noi și strălucim ca stelele.

Cu toții putem mărturisi că, atunci când venim la cuvântul lui Dumnezeu și Îl contactăm pe Cristos, când venim la întâlnirile bisericii și când contactăm anumiți sfinți care strălucesc, simțim lumina Domnului strălucind și umblăm în lumina lui Dumnezeu.

Lumina divină care strălucește prin Cristos, prin biserică și prin sfinții biruitori ne ajută să creștem în viață.

Acolo unde există lumină, întunericul este eliminat și lumina stăpânește prin strălucirea ei. Întunericul aduce confuzie, dar lumina aduce ordine; pentru ca noi să creștem în viață, trebuie să fim sub stăpânirea luminii mai specifice – lumina care strălucește de la Cristos, în biserică și din sfinții biruitori.

Această lumină va separa lumina de întuneric, expunând întunericul din noi și eliminându-l, în același timp facilitând creșterea vieții.

Cu cât suntem infuzați cu Dumnezeu ca lumină, cu atât mai multă lumina stăpânește pentru creșterea vieții, iar întreaga noastră ființă este plină de lumină și de viață.

Pentru ca noi să creștem în viață după ce am primit viața divină, trebuie să-L contactăm pe Cristos, să fim în adunările bisericii și să-i contactăm pe sfinții vii; în acest fel, suntem infuzați cu Dumnezeu ca lumină, iar lumina divină stăpânește în noi prin strălucirea ei pentru a ne face stelele strălucitoare.

În Mat. 17:1-8 și Marcu 9:1-8 vedem că Domnul i-a dus împreună cu El pe câțiva ucenici pe munte și a fost transfigurat înaintea lor; aceasta a fost venirea împărăției în putere.

Strălucirea lui Cristos este prezența stăpânitoare a Dumnezeului Triunic, și aceasta este Împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu este stăpânirea lui Dumnezeu, domnia lui Dumnezeu, cu toate binecuvântările și savurările acesteia; aceasta este strălucirea Domnului Isus! Împărăția lui Dumnezeu este strălucirea Domnului Isus, iar răspândirea împărăției este strălucirea Domnului asupra noastră.

Împărăția este strălucirea realității Domnului Isus; de fiecare dată când El strălucește peste noi și suntem sub acea strălucire, suntem în împărăție sub stăpânirea și domnia lui Dumnezeu pentru creșterea noastre în viață.

Fie ca noi să căutăm lumina lui Dumnezeu și să dorim să fim sub strălucirea Sa, astfel încât să putem crește în viață, să ajungem la maturitate în viață și să devenim armata lui Dumnezeu pentru a lupta împotriva vrăjmașului Său pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu, pentru a intra în țara bună și pentru a zidi biserica ca templu al lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, avem nevoie de strălucirea Ta. Vrem să-L contactăm pe Cristos ca realitatea soarelui, să fim în biserică – realitatea lunii, și să-i contactăm pe sfinții vii ca realitatea stelelor, astfel încât să putem crește în viață și să fim produși ca stele strălucitoare! Amin, Doamne Isuse, strălucește în noi și prin noi și fă-ne să umblăm în lumina lui Dumnezeu. Fie ca noi să trăim în lumină și să creștem în viață, să ajungem la maturitatea în viață și să fim formați pentru a fi armata lui Dumnezeu pentru a lupta împotriva inamicului pentru a introduce în împărăția lui Dumnezeu și pentru a zidi biserica în calitate de templul lui Dumnezeu!