clădirea lui Dumnezeu

Planul și fotografia finalizată a proiectului arhitectural al lui Dumnezeu pentru clădirea Sa

01/02/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Subiectul central al întregii Biblii este clădirea lui Dumnezeu, iar mireasa lui Cristos este clădirea Dumnezeului Triunic, văzută într-o imagine din Geneza când Dumnezeu a zidit-o pe Eva din Adam și în împlinire în Noul Ierusalim; planul din Geneza este împlinit în faptul împlinit din Apocalipsa. Aleluia!

Săptămâna aceasta venim la subiectul: Zidirea miresei. Întreaga Biblie este o poveste de dragoste, în cel mai pur și mai sfânt sens; este o poveste de dragoste a unui cuplu universal – Dumnezeu în Cristos ca Mire și poporul răscumpărat al lui Dumnezeu ca mireasă.

Astăzi, Domnul vrea să-Și câștige mireasa. Un aspect al miresei este că este matură, căci biruitorii au ajuns la maturitatea în viață pentru a se potrivi cu Cristos. Nu este prea târziu pentru sfinții mai în vârstă și nu este prea devreme pentru sfinții mai tineri să crească în viață spre maturitate.

Trebuie să ne schimbăm concepția, astfel încât să vedem lucrurile așa cum le vede Dumnezeu, astfel încât să ne dăm seama că în fiecare zi îi putem oferi Domnului cea mai bună cooperare pentru a crește în viață spre maturitate.

Trebuie să fim propulsați într-o relație mai profundă și mai romantică cu Domnul nostru viu. El nu este doar Mântuitorul și Răscumpărătorul nostru, ci mai mult, El este Soțul nostru. El vrea să aibă o relație romantică cu noi. Vedem acest lucru de-a lungul secolelor, citind Biblia. Dumnezeu este un iubitor. Dumnezeu iubește.

El ne-a creat după chipul și asemănarea Lui pentru ca noi să-L iubim. Creatorul nostru este Soțul nostru. El vrea ca pur și simplu să-L iubim. Și El vine la noi zi de zi cu dragoste pentru a ni se manifesta și a ne iubi, chiar pentru a-Și infuza dragostea în ființa noastră.

De multe ori suntem la fel ca poporul Israel din Vechiul Testament, mergând după alți idoli și încercând să ne satisfacem cu multe alte lucruri; Domnul vede aceasta ca o înșelăciune față de El, așa că vine să ne curteze, să ne câștige și să ne atragă la Sine.

Suntem într-o poveste de dragoste extraordinară cu Domnul. El este frumosul, adorabilul și iubitorul nostru Domn Isus. Ne pregătim să fim mireasa Lui și pentru aceasta vrem să creștem în viață spre maturitate. Trebuie să creștem și trebuie să creștem normal. Trebuie să creștem normal într-un mod rapid.

Aceasta nu este o creștere de tip ciupercă, ceva peste noapte sau ceva super. Trebuie să creștem într-un mod normal, dar rapid, pentru a putea fi una cu Domnul pentru împlinirea scopului Său veșnic. Pe măsură ce creștem în viață, pe măsură ce El crește în noi zi de zi, suntem zidiți în Dumnezeu și cu sfinții, iar Dumnezeu câștigă clădirea.

Geneza 1-2 arată planul arhitectural al lui Dumnezeu pentru a avea clădirea Sa divină, iar Apocalipsa 21-22 arată fotografia clădirii terminate

Clădirea lui Dumnezeu este subiectul central în întreaga Biblie, iar mireasa lui Cristos este clădirea Dumnezeului Triunic. Geneza 2:22 ne spune că Iehova a zidit coasta, pe care a luat-o din bărbat, într-o femeie și a adus-o la bărbat. În al doilea capitol din Biblie vedem o revelație nu doar a miresei, ci și a clădirii, iar clădirea este mireasa.

Mireasa lui Cristos este clădirea Dumnezeului Triunic. Dumnezeu dorește o clădire, iar mireasa lui Cristos este clădirea lui Dumnezeu. De la Geneza la Apocalipsa vedem cum Dumnezeu vrea să obțină clădirea și, în același timp, vedem cum inamicul este împotriva clădirii lui Dumnezeu.

Mai întâi, este zidirea corabiei, apoi visul lui Iacov de la Betel cu privire la clădirea lui Dumnezeu, iar în Exod, vedem tabernaculul. Mai târziu, vedem templul, care este distrus și apoi rezidit. Apoi, Domnul Isus a venit și S-a asemănat cu templul și a spus că Își va zidi biserica.

În cele din urmă, în ultimele două capitole ale Bibliei vedem Noul Ierusalim, clădirea supremă a lui Dumnezeu.

Întreaga Biblie poate fi asemănată cu un manual de construcție; revelația referitoare la grădina Edenului, ca început al revelației divine din Sfintele Scripturi, și revelația referitoare la Noul Ierusalim, ca sfârșit al revelației divine din Sfintele Scripturi, se reflectă reciproc.

Primele două capitole din Geneza și ultimele două capitole din Apocalipsa se potrivesc. Dumnezeu este Autorul Bibliei și a scris-o în așa fel încât primele și ultimele două capitole ale Bibliei să se reflecte reciproc.

Ceea ce este revelat în aceste două părți ale Scripturilor este gândul central al lui Dumnezeu, linia centrală a revelației divine și un principiu conducător al interpretării și înțelegerii Sfintelor Scripturi.

În Biblie, Dumnezeu Își deschide gândul către om și chiar David a exclamat în Psalmul 8: Ce este omul că Te gândești la el și fiul omului că-l cercetezi? Ce privilegiu e ca noi să intrăm în inima lui Dumnezeu și să cunoaștem gândul Lui, chiar și gândul central din Biblie.

Trebuie să luăm în considerare tot ce este în Biblie în lumina clădirii lui Dumnezeu, linia centrală din Biblie; chiar și lucrurile negative trebuie luate în considerare în această lumină.

Există linia pozitivă a clădirii lui Dumnezeu și există, de asemenea, linia negativă a clădirii. Există cetățile lui Enoh, Babel, cetatea Sodomei, cetățile de comori ale lui faraon, vasele clădirii lui Dumnezeu puse în casele dumnezeilor regilor și împăraților etc. Satan face, de asemenea, o lucrare de zidire, care în cele din urmă va fi distrusă.

Geneza 1 și 2 sunt planul arhitectural organic al lui Dumnezeu pentru a avea clădirea Sa divină (Evrei 11:10).

Dorința lui Dumnezeu este să-L zidească pe Cristos în constituția noastră intrinsecă, astfel încât întreaga noastră ființă să fie reconstituită cu Cristos, pentru ca El să poată câștiga un om corporativ care să-L exprime după imaginea Sa și să-L reprezinte cu autoritatea Sa (Geneza 1:26; 1 Corinteni 3:9; Matei 16:18; 2 Samuel 7:12-14a).

Dumnezeu este primul Arhitect; El a trasat planul arhitectural al lui Dumnezeu în primele două capitole ale Bibliei. El proiectează și zidiește o cetate, iar întreaga Biblie ne arată construcția și zidirea acestui oraș, clădirea lui Dumnezeu – miresa lui Cristos.

Fie ca noi să urmăm planul pe care El l-a stabilit pentru noi în Biblie și să nu ne abatem de la el. Apocalipsa 21 și 22 sunt fotografia clădirii terminate, expresia corporativă a Dumnezeului Triunic.

Noul Ierusalim este reflectarea și împlinirea revelației divine cu privire la grădina Edenului. Dumnezeu va obține ceea ce caută; El va obține mireasa lui Cristos ca clădire corporativă a Dumnezeului Triunic și a omului.

Ioan a văzut fotografia clădirii terminate și a scris despre ea. Trebuie să vedem planul și să rămânem în revelația centrală din Biblie, făcând toate lucrurile conform gândului central al lui Dumnezeu, așa cum este revelat în Biblie.

Putem zidi și face multe lucruri pentru Dumnezeu, dar Domnul în ziua aceea poate spune: „Depărtați-vă de la Mine, lucrători ai fărădelegii; niciodată nu v-am cunoscut!”.

Domnul nu contrazice faptul că mulți fac lucruri în numele Lui și chiar îndeplinesc lucrări mărețe de putere pentru Dumnezeu, dar ei nu o fac conform gândului Său central din Biblie; ei nu o fac conform proiectului revelat în Biblie.

Dumnezeu i-a spus lui Moise să zidească tabernaculul conform proiectului și designului pe care i l-a arătat pe munte. Fie ca noi să vedem gândul central al lui Dumnezeu, linia centrală a revelației divine și fie ca noi să zidim conform proiectului arhitectural organic al lui Dumnezeu pentru a avea clădirea Sa divină!

O carte bine scrisă are o introducere, conținutul și concluzia; introducerea este finalizată în concluzie într-un mod adecvat. Biblia vorbește despre același lucru la sfârșit, așa cum vorbește la început.

Chiar la începutul Bibliei avem două capitole care ne dezvăluie principiile și schița cu punctele principale ale scopului etern al lui Dumnezeu. Geneza 1 și 2 ne prezintă schița gândului central al lui Dumnezeu, planul lui Dumnezeu. Iar sfârșitul Bibliei, Apocalipsa 21 și 22, ne arată împlinirea, imaginea clădirii terminate.

Ceea ce vedem în ultimele două capitole este o imagine a ceea ce Dumnezeu a făcut de-a lungul generațiilor, o imagine a realizării gândului central al lui Dumnezeu. Minunat!

În Geneza 1 și 2, vedem un cuplu, un pom, un râu și materiale prețioase. În Apocalipsa 21 și 22 vedem aceleași lucruri, dar într-un mod structurat; vedem pomul vieții, râul cu apă a vieții, un cuplu divin-uman și materialele prețioase structurate în și ca Noul Ierusalim. Slavă Domnului!

Cristos se va întoarce ca Mire pentru a se căsători cu mireasa Sa, care va fi totalitatea biruitorilor; Această zidire de către biruitori în această epocă este pentru finalizarea inițială a Noului Ierusalim în epoca Împărăției (19:7-9) și, în cele din urmă, pentru finalizarea deplină a Noului Ierusalim în cerul nou și pământul nou (21:2). Aleluia!

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea că clădirea lui Dumnezeu este subiectul central al întregii Biblii. Fie ca să vedem că mireasa lui Cristos este clădirea Dumnezeului Triunic! Slavă Domnului, întreaga Biblie poate fi asemănată cu un manual de construcție! Amin, Doamne, fie ca să vedem că în Geneza 1 și 2 vedem planul arhitectural organic al lui Dumnezeu de a avea clădirea Sa divină. Fie ca să ne dăm seama că Apocalipsa 21 și 22 sunt fotografia clădirii finalizate, expresia corporativă a Dumnezeului Triunic! Amin, Doamne, strălucește asupra noastră pentru a vedea dorința lui Dumnezeu de a-L zidi pe Cristos în constituția noastră intrinsecă, astfel încât întreaga noastră ființă să fie reconstituită cu Cristos! Da, Doamne, câștigă un om corporativ care să-L exprime pe Dumnezeu după imaginea Sa și să-L reprezinte pe Dumnezeu după asemănarea Sa! Constituie-ne cu Tine Însuți și zidește-ne în Tine, ca să câștigi mireasa lui Cristos, clădirea Dumnezeului Triunic! Aleluia, Cristos se va întoarce să se căsătorească cu mireasa Lui, care va fi totalitatea biruitorilor! Fă-ne biruitorii Tăi, Doamne dragă!

Ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Dumnezeu, a-L savura, a-L mânca, a fi transformați și a fi zidiți pentru a fi clădirea lui Dumnezeu, mireasa lui Cristos

Este uimitor să vedem că planul arhitectural organic al lui Dumnezeu pentru a avea clădirea Sa divină se află în Geneza 1 și 2, iar fotografia clădirii finalizate se află în Apocalipsa 21 și 22! Între aceste două capete ale Bibliei vedem lucrarea de zidire a lui Dumnezeu; El lucrează conform proiectului pentru a obține clădirea lui Dumnezeu.

În special, atât în Geneza 1 și 2, cât și în Apocalipsa 21 și 22 vedem patru lucruri corespund unele altora: o mireasă, pomul vieții, un râu curgător și trei materiale prețioase.

În Geneza, o vedem pe Eva, mireasa, fiind zidită din coasta pe care Dumnezeu a luat-o din Adam, omul. De asemenea, vedem pomul vieții în mijlocul grădinii și vedem un râu curgând și având materiale prețioase în el.

În Apocalipsa, vedem Noul Ierusalim, mireasa Mielului, o clădire alcătuită din poporul mântuit și ales de Dumnezeu. De asemenea, vedem materialele prețioase zidite în Noul Ierusalim, iar în acest oraș sfânt vedem râul cu apă a vieții și pomul vieții.

Cum putem aplica toate acestea ființei noastre astăzi? Cum putem coopera cu lucrarea de zidire a lui Dumnezeu astăzi, astfel încât să putem fi parte din mireasa lui Cristos, clădirea Dumnezeului Triunic?

Trebuie să fim profund impresionați de faptul că suntem un vas făcut cu duh – un recipient interior pentru a-L primi pe Dumnezeu. Având acest recipient pentru a-L contacta pe Dumnezeu și a-L primi, trebuie să învățăm cum să ne exersăm duhul continuu pentru a-L contacta și a-L primi pe Dumnezeu.

Trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu în Cristos, prin Duh, este pomul vieții, adevărata noastră hrană spirituală pe care o mâncăm și o savurăm. Ca și credincioși în Cristos, ne putem exersa duhul pentru a ne împărtăși din pomul vieții astăzi.

Mai mult, Cristos a devenit Duhul dătător de viață pentru a fi apa vie care curge pentru a ne potoli setea și a ne uda. Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și bem Duhul ca apă a vieții, suntem transformați.

Elementul nostru natural este îndepărtat și eliminat, iar elementul divin al lui Dumnezeu este adăugat ființei noastre. Suntem transformați din lut în pietre prețioase (1 Petru 2:2, 4) și zidim biserica nu cu lemn, trestie sau paie, ci cu aur, argint și pietre prețioase (1 Corinteni 3:12).

Devenim materiale prețioase pentru clădirea lui Dumnezeu prin exersarea duhului nostru de a-L contacta pe Dumnezeu, de a-L mânca și de a-L bea și de a fi transformați.

Ca materiale transformate, trebuie să fim zidiți împreună cu alții. Nu putem fi individualiști; trebuie să fim zidiți împreună cu sfinții, fiind relaționați cu ceilalți și foarte dependenți.

În cele din urmă, pe măsură ce rămânem în acest proces, vom fi mireasa pe acest pământ, iar mireasa lui Cristos Îl va satisface pe Cristos.

Văzând planul arhitectural organic al lui Dumnezeu pentru a avea clădirea Sa divină, trebuie să Îl savurăm pe Cristos ca hrană a noastră, să bem Duhul ca apă vie, să-I permitem Domnului să ne transforme și să fim zidiți împreună pentru a face parte din clădirea lui Dumnezeu, mireasa lui Cristos.

Numai atunci când cooperăm cu Domnul în acest fel putem fi transformați și zidiți pentru a deveni mireasa care Îl va aduce înapoi pe Domnul.

În viața noastră naturală și prin omul nostru natural, nu-I putem fi plăcuți lui Dumnezeu nici nu putem îndeplini scopul Lui. În omul nostru natural, nu putem fi una cu ceilalți, căci suntem deosebiți și independenți de ceilalți. Viața noastră naturală trebuie să fie înghițită de Cristos.

Fie ca toți să învățăm cum să-L contactăm și să ne hrănim din Cristos în duhul nostru. Pe partea negativă, ne renegăm sinele și respingem viața naturală, astfel încât să putem trăi prin Cristos.

Pe partea pozitivă, ne exersăm duhul pentru a-L savura pe Domnul ca pom al vieții și Îi permitem să curgă în noi ca râul apei vieții, astfel încât să putem fi transformați după imaginea Sa și zidiți împreună cu alții în clădirea Lui, mireasa lui Cristos! Pe măsură ce suntem transformați și zidiți, scopul lui Dumnezeu va fi atins!

Doamne Isuse, impresionează-ne profund că suntem un vas cu duh pentru a-L contacta pe Dumnezeu și a-L primi! Amin, Doamne, vrem să învățăm să ne exersăm duhul continuu pentru a-L contacta și a-L primi pe Dumnezeu! Aleluia, Dumnezeu în Cristos, prin Duhul, este pomul vieții din care să mâncăm și să ne împărtășim ca adevărată hrană! Amin, Doamne, ne exersăm duhul ca să Te mâncăm pe Tine ca pom al vieții. Îți chemăm numele ca să bem râul curgător al apei vieții, Duhul ca apă vie! Fie ca astăzi să fie o zi în care să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții și apă vie! O, Doamne, transformă-ne după imaginea Ta, așa cum Te mâncăm și Te bem! Transformă-ne în pietre prețioase și zidește-ne împreună cu alții în clădirea Ta! Vrem să învățăm să fim relaționați cu ceilalți și să fim foarte dependenți. Câștigă-Ți mireasa, Doamne, clădirea Ta! Câștigă clădirea corporativă a lui Dumnezeu și a omului, mireasa lui Cristos! Fie ca toți să învățăm să ne renegăm sinele, să respingem viața naturală și să trăim prin Cristos, împărtășindu-ne din El în duh și trăind datorită Lui!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Blueprint and Finished Photograph of God’s Architectural Plan for His Building, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 2 cu tema: Zidirea miresei (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dumnezeu folosește carnea noastră urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru pentru a-L câștiga pentru clădirea Sa

29/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Dumnezeu, în înțelepciunea și suveranitatea Sa, folosește carnea noastră păcătoasă și urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru, astfel încât să putem câștiga mai mult din Duh pentru clădirea Sa prin creșterea lui Dumnezeu în noi; carnea ne face să ne întoarcem către duhul nostru, neavând încredere în carne, astfel încât să slujim în duh și să trăim în duh. Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, Îl iubim pe Domnul Isus și am fost mântuiți de El; El ne-a arătat îndurare venind să ne împace cu Dumnezeu, să ne îndreptățească înaintea lui Dumnezeu și să ne regenereze cu viața lui Dumnezeu.

Acum, fiind cei care posedă viața și natura lui Dumnezeu, suntem copii ai lui Dumnezeu, iar viața noastră creștină este o continuă învățare de a ne întoarce la duhul nostru, astfel încât să putem fi una cu Domnul în toate lucrurile pe care le facem și le spunem.

Cu toate acestea, descoperim că există ceva în noi, un anumit lucru în noi, care nu ne lasă să-I slujim Domnului și să-L exprimăm pe Cristos; există un lucru urât în noi pe care nu-l putem controla sau supune, carnea noastră.

Trupul nostru a fost creat de Dumnezeu pentru a fi pur și fără păcat, căci Dumnezeu vrea să dobândească un vas care să-L conțină și să-L exprime. Însă omul a căzut pradă seducției lui Satan și s-a împărtășit din pomul greșit; când a luat din acest pom, toate cele trei părți ale ființei sale au fost afectate în mod negativ.

Duhul său a devenit mortificat, amorțit, neavând nicio funcție; sufletul său a devenit sinele, independent de Dumnezeu și nealegându-L pe Dumnezeu; iar trupul său a fost transmutat în carne. Acum, carnea noastră este locul de întâlnire al lui Satan, al păcatului și al morții; această întâlnire are loc tot timpul și nu se oprește niciodată.

Noi, cei care credem în Cristos, putem mărturisi, împreună cu apostolul Pavel, că în noi, adică în carnea noastră, nimic bun nu locuiește. Îl avem pe Cristos în duhul nostru ca pom al vieții și, ori de câte ori ne îndreptăm atenția asupra duhului, avem și savurăm viață și pace.

Dar când mintea noastră nu este fixată asupra duhului nostru, ci asupra cărnii, suntem în moarte, iar Satan are o cale de a lucra în noi pentru a-și extinde împărăția întunericului în ființa noastră. O, Doamne!

Trupul nostru de astăzi este trupul păcatului și trupul acestei morți. Pe de o parte, trupul păcatului este activ și puternic, plin de tărie și vigoare în a face lucruri în lume și în a păcătui împotriva lui Dumnezeu. Pe de altă parte, trupul acestei morți este slab și neputincios în a face lucruri pentru Dumnezeu sau în a acționa pentru a-I fi plăcut lui Dumnezeu.

Suntem la mijloc; mintea noastră trebuie să aleagă dacă să fie fixată spre duh sau spre carne. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să alegem zilnic să ne întoarcem către duhul nostru, să ne exersăm duhul și să rămânem în duhul nostru!

Dumnezeu folosește carnea urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru pentru a-L câștiga pe El pentru clădirea Sa

Pe măsură ce creștem în viața divină și, de asemenea, în viața umană, descoperim ceea ce a descoperit și Pavel în Romani 7, că păcatul locuiește în noi, adică în carnea noastră. De multe ori vrem să facem lucruri care să-I fie plăcute lui Dumnezeu, decidem să facem lucruri bune și ne hotărâm să facem binele și nu răul.

În astfel de momente, ceva se ridică în noi pentru a ne învinge și a ne doborî, chiar pentru a ne învinge. Mai mult, dacă nu suntem veghetori măcar o clipă, putem fi în carne și putem păcătui și face greșeli.

De dragul economiei Sale, Dumnezeu, în înțelepciunea și suveranitatea Sa, folosește carnea noastră păcătoasă și urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru, astfel încât noi, credincioșii în Cristos, să putem câștiga mai mult din Duhul pentru clădirea lui Dumnezeu prin creșterea lui Dumnezeu (Coloseni 2:19; Zaharia 4:6). Ce minunat!

Poate că vrem ca Dumnezeu să ne mântuiască de carne, chiar să îndepărteze carnea din noi; însă Dumnezeu folosește carnea noastră urâtă pentru a ne face să ne întoarcem la El și să câștigam mai mult din El.

Urâm carnea, iar carnea nu suntem noi înșine; carnea este ceva în noi care a fost corupt, transmutat și umplut de Satan. Însă carnea urâtă este aici, ajutându-ne și chiar forțându-ne să ne întoarcem către duh.

De multe ori suntem expuși că trăim în carne și descoperim că, implicit, trăim doar în carne; în astfel de momente, suntem forțați să ne întoarcem cu disperare către duhul nostru. Fie ca să nu fim dezamăgiți de falimentele și greșelile noastre sau de viața noastră în carne; fie ca mai degrabă să ne întoarcem către duhul nostru și să trăim în duh.

Trebuie să-L lăudăm pe Domnul pentru duhul nostru, căci mintea fixată pe duh este viață și pace (Romani 8:6). Când descoperim cu adevărat că carnea noastră este un caz fără speranță, vom fi cu frică și cu tremur, privind către Domnul și întorcându-ne către duh în a face totul.

Vom fi în alertă și ne vom ruga ca Domnul să vină, să ne păzească în grija Lui și să ne păstreze în domeniul duhului. Altfel, dacă nu suntem păziți de Domnul și suntem doar puțin nepăsători, vom fi în carne.

Cât de mult trebuie să ne întoarcem de la carne la duhul nostru zi de zi, chiar și clipă de clipă! Cât de mult trebuie să vedem că carnea noastră este un caz fără speranță și că este aici pentru binele nostru, căci carnea urâtă ne obligă să ne întoarcem către duhul nostru!

Pe măsură ce vedem carnea cu toate manifestările ei și ne dăm seama că avem de ales, ne vom întoarce la duhul nostru, ne vom încrede în Domnul și nu vom mai avea nicio încredere în carnea noastră (Filipeni 3:3).

Atât Satan, cât și carnea noastră au fost condamnați o dată pentru totdeauna pe cruce (Romani 8:3; Ioan 3:14; Evrei 2:14; 2 Corinteni 5:21). Însă Dumnezeu a permis cărnii să rămână pentru a ne ajuta și a ne forța să ne întoarcem la Cristos în duhul nostru, nemaiavând încredere în carne.

Când suntem tineri în Domnul și, de asemenea, tineri în viața umană, ne încredem în carne, apreciem latura spirituală sau bună a cărnii și facem atât de multe lucruri în carne – chiar fără să ne dăm seama.

Dar, pe măsură ce falimentăm și ne întoarcem în continuare către duhul nostru, pe măsură ce trecem prin multe falimente și facem multe greșeli, devenim din ce în ce mai disperați să ne întoarcem către duhul nostru. O, Doamne Isuse!

Fără ajutorul oferit de carnea păcătoasă și urâtă, nu am fi la fel de disperați să-L câștigăm pe Domnul sau să-L facem să fie introdus în noi (Romani 7:24-25; 8:2, 6, 13).

Dumnezeul nostru lucrează cu adevărat în moduri misterioase minunile Sale; El lucrează într-un mod misterios permițând cărnii urâte să rămână și să ne deranjeze, chiar să ne facă să falimentăm din nou și din nou, astfel încât să fim forțați să ne întoarcem către duhul nostru și să câștigăm mai mult din Cristos pentru clădirea lui Dumnezeu!

Urâm carnea, nu ne place când trăim în carne și suntem atât de dezamăgiți când vedem cât de mult trăim în carne. Dar nu este nevoie să fim dezamăgiți sau descurajați; trebuie pur și simplu să vedem ce este carnea, să ne dăm seama că nu o putem învinge și pur și simplu să ne întoarcem către duhul nostru!

Poate că vrem să fim victorioși sau sfinți, dar Dumnezeu vrea să câștigăm mai mult din El! Poate că vrem să avem victoria și să domnim în viață, dar Dumnezeu vrea să-L introducă pe Cristos în noi în măsura în care ne încredem nu în noi înșine, ci în El, să nu trăim noi înșine, ci să-L trăim pe Cristos, și să nu ne exprimăm pe noi înșine, ci să-L exprimăm pe El.

Așadar, Dumnezeu folosește chiar și carnea urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru. O, cât de mult trebuie să ne rugăm înaintea Domnului, chiar să rămânem într-o rugăciune continuă și constantă înaintea Lui cu privire la această problemă, spunându-I:

Doamne Isuse, avem nevoie de Tine; avem nevoie să ne păstrezi în grija Ta! Nu ne încredem în noi înșine, căci în carnea noastră nimic bun nu locuiește. O, Doamne, păstrează-ne în domeniul duhului. Dacă nu ne păzești, Doamne, vom fi nepăsători și vom fi în carne. Arată-ne ce este carnea. Expune carnea în experiența noastră. O, Doamne, ne deschidem Ție! Vrem să venim sub strălucirea Ta astăzi. Păstrează-ne una cu Tine. Fie ca și carnea noastră urâtă să acționeze ca o amintire care să ne facă să ne întoarcem către duhul nostru. Salvează-ne de la a fi dezamăgiți atunci când facem greșeli, când trăim în carne și când avem falimente. O, Doamne, vrem să ne întoarcem către duhul nostru astăzi! Fă-ne disperați, Doamne dragă, ca să Te putem câștiga și să-Ți permitem să Te introduci în noi! Fie ca să nu ne uităm la greșelile și falimentele noastre repetate, ci să ne întoarcem către duhul nostru, să ne concentrăm asupra duhului nostru și să trăim în duh! Ne închinăm Ție, Doamne, pentru înțelepciunea și suveranitatea Ta în folosirea cărnii păcătoasă și urâte pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru, astfel încât să putem câștiga mai mult din Duhul pentru clădirea Lui prin creșterea lui Dumnezeu în noi!

Deși Îl căutăm pe Domnul, falimentăm adesea și devenim disperați să ne întoarcem către duhul nostru pentru a câștiga mai mult din Duhul!

Cu toții putem mărturisi că, în calitate de credincioși în Cristos, care Îl iubesc și vrem să-L urmăm, falimentăm de atâtea ori. Scopul nostru poate fi sfințenia, spiritualitatea sau victoria; scopul lui Dumnezeu, însă, este să Se introducă pe Sine în noi pentru a glorifica (Romani 8:28-29; Efeseni 5:27).

Adesea, când ne aflăm într-o situație dificilă, când falimentăm în mod repetat și des, suntem mai deschiși față de Domnul și mai dispuși să ne întoarcem către El, chiar să-I permitem să Se introducă pe Sine în noi.

Poate că nouă ne pasă de victorie și de lipsă de păcat, dar lui Dumnezeu nu-I pasă de asta; El se preocupă doar să Se introducă pe Sine în noi, astfel încât să putem câștiga mai mult din Dumnezeu pentru clădirea Trupului Său.

Poate că noi vrem să nu păcătuim, să nu greșim, ci să fim sfinți, victorioși și spirituali, dar Domnul folosește greșelile și falimentele noastre, chiar și carnea noastră urâtă, pentru a ne face mai disperați să ne întoarcem către duhul nostru, astfel încât să putem câștiga mai mult din Cristos!

S-ar putea să ne fie frică de carne, pentru că ne dăm seama că este mai puternică decât noi și ne face să falimentăm atât de mult. Așadar, putem să-I cerem Domnului să ne facă cei care domnesc în viață peste păcat, moarte și Satan și putem să-L implorăm să îndepărteze carnea din noi.

Însă chiar dacă am încerca cu sârguință să domnim în viață, vom experimenta mai mult faliment decât succes. Aceasta este povestea noastră zi de zi. Eșuăm atât de mult și chiar putem crede că suntem un faliment. O, Doamne!

Fie ca să nu fim dezamăgiți de falimentele noastre! Atâta timp cât Îl iubim pe Domnul și Îl căutăm, El va folosi chiar și falimentele noastre pentru a obține ceea ce caută și pentru a lucra în noi! Carnea noastră urâtă ne face să falimentăm din nou și din nou, dar pe măsură ce falimentăm, ne întoarcem către Domnul și pur și simplu Îl alegem din nou.

Eșecurile noastre ne împing spre Domnul; falimentele noastre ne fac să dorim cu disperare să intrăm în duh. Dacă Îl căutăm pe Domnul Isus și Îl iubim, chiar și amestecul păcătos al cărnii va deveni un ajutor pentru noi în câștigarea Domnului.

Deoarece falimentăm atât de des, suntem disperați să ne întoarcem către duh și, în acest fel, câștigăm mai mult din Duh (Exod 23:23, 29-30; Judecători 2:21-3:4). Scopul nostru poate fi sfințenia sau spiritualitatea, dar scopul lui Dumnezeu este ca El să fie adăugat la ființa noastră, chiar să fie introdus în noi pentru zidirea bisericii.

Când obținem temporar o victorie sau o spiritualitate, nu suntem la fel de deschiși către Domnul ca atunci când falimentăm și facem greșeli. Când condiția noastră este excelentă, este posibil să fim de fapt închiși la lucrarea interioară a Domnului. O, Doamne!

Dar când greșim și falimentăm, când ne aflăm într-o situație precară și într-o stare coborâtă din punct de vedere spiritual, suntem mai disperați să ne întoarcem către duhul nostru și să câștigăm mai mult din Cristos! O, Doamne!

Acest lucru nu înseamnă că ar trebui să încercăm falimentăm sau să fim într-o situație coborâtă din punct de vedere spiritual din proprie alegere; mai degrabă, greșelile apar, falimentăm și ne aflăm într-o situație proastă, chiar dacă Îl iubim pe Domnul.

Dar acest lucru nu ar trebui să ne descurajeze sau să ne dezamăgească; mai degrabă, ar trebui să ne facă mai disperați să ne întoarcem către duhul nostru și, din nou, mai mult către Duh!

Greutățile, înfrângerile, falimentele și dezamăgirile noastre ne obligă să realizăm că nu există nicio speranță în carne. Poate că încă avem o oarecare speranță în carne, dar apoi facem atât de multe greșeli, avem atât de multe falimente și experimentăm înfrângerea atât de des; acest lucru ne frânge încrederea în carne.

Trebuie să realizăm că carnea noastră urâtă este bună doar pentru a ne forța să ne întoarcem la Cristos în duhul nostru, chiar pentru a ne presa în duhul nostru, astfel încât să putem rămâne în duhul nostru tot timpul (Matei 26:41; Efeseni 6:17-18).

Carnea noastră urâtă ne ajută doar să fim disperați să ne întoarcem către duhul nostru și să ne țină veghetori să rămânem în duh. Aceasta este ceea ce Îi pasă Domnului, ca noi să-L câștigăm pe Cristos ca Duh, pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Domnului nu-I pasă dacă avem sau nu o victorie; Domnului Îi pasă doar de un singur lucru – să-L câștigăm pe Cristos ca Duh, fixându-ne mintea spre duh (Filipeni 3:8; 2 Corinteni 3:17-18; Romani 8:6). Amin!

Dacă nu-L iubim pe Domnul și dacă nu ne pasă de scopul Lui, s-ar putea să nu ne dăm seama cum carnea urâtă ne obligă să ne întoarcem către duhul nostru; însă dacă Îl iubim și Îl urmărim, vom experimenta multe falimente, iar acest lucru ne vor împinge în duhul nostru!

Dacă experimentăm înfrângerea, deoarece carnea operează în atâtea feluri, ne vom da seama cât de groaznică este carnea noastră; carnea noastră nu este deloc demnă de încredere.

Prin astfel de experiențe de falimente și greșeli devenim disperați să ne întoarcem către duhul nostru și să venim la Domnul în rugăciune, chiar să fim veghetori în rugăciune, astfel încât să putem rămâne în duhul nostru.

Fie ca noi să continuăm să-L căutăm pe Domnul, să ne întoarcem către El și să nu rămânem în falimentele sau greșelile noastre. Fie ca noi să nu fim niciodată dezamăgiți de noi înșine și de situațiile noastre, ci mai degrabă să ne întoarcem către duhul nostru, pentru ca Domnul să aibă o cale în noi!

Doamne Isuse, Te iubim și credem că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu și sunt chemați după scopul Său! Te iubim, Doamne, și venim la Tine în dragoste. Vrem să Te cunoaștem, să savurăm Tine și să Te experimentăm. O, Doamne, fie ca noi să vedem că ești atât de înțelept în a folosi carnea noastră urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru și să câștigăm mai mult din Cristos! Continuăm să ne întoarcem către Tine, Doamne! Fie ca falimentele noastre să ne împingă către Domnul și să ne facă disperați să intrăm în duh! O, Doamne, introdu-Te în noi puțin mai mult astăzi! Fie ca noi să nu fim dezamăgiți de falimentele și greșelile noastre, ci să ne întoarcem către duhul nostru din nou și din nou, pentru a putea câștiga mai mult din Duh! Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care slujesc prin Duhul lui Dumnezeu și se laudă în Cristos Isus și nu au încredere în carne! Fie ca toate falimentele și greșelile noastre să ne facă mai deschiși către Domnul și mai dispuși să ne întoarcem către El pentru a-I permite să Se introducă în noi! Amin, Doamne, păstreze-ne în duhul nostru, fiind veghetori și rugându-ne, ca Tu să ne poți câștiga și noi să Te putem câștiga pentru clădirea Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God uses the Ugly Flesh to Force us Turn to our Spirit to Gain Him for His Building, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 1 cu tema: Linia vieții și linia morții în capitolele de la 5 la 8 din Romani, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Voia lui Dumnezeu este să zidească biserica, care este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu

11/06/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu este un aspect crucial al voii lui Dumnezeu; voia lui Dumnezeu este să aibă biserica, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, și trebuie să-L întronăm pe Cristos în ființa noastră și să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu astăzi. Amin!

Cât de mult Îi mulțumim Domnului și Îl lăudăm că Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! Aleluia! Am fost odată în întuneric, moarte, păcat și lume, dar prin credința în Cristos și prin botezul în El, am fost transferați din acea împărăție! Amin!

Toate ființele umane se nasc în păcat, iar stăpânul lor ilegal este Satan, care uzurpă toate ființele umane de pe pământ. Dumnezeu are o împărăție și Satan are și el o împărăție; împărăția lui Dumnezeu este una a vieții, luminii și dragostei, dar împărăția lui Satan este una a morții, întunericului și urii.

Prin credința în Domnul Isus, am fost eliberați de sub autoritatea întunericului și am fost transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Aleluia!

Și acest transfer nu este o dată pentru totdeauna; zi de zi, în timp ce ne trăim viața creștină, este ușor să fim în întuneric, să umblăm în întuneric și chiar să atingem moartea, așa că trebuie să fim eliberați din întuneric din nou și din nou!

Întreaga lume zace în cel rău, fiind în sfera influenței sale; așa cum trăim în lumea de astăzi, suntem sub influența celui rău. Putem să-L urmărim pe Domnul, să-L iubim și să-L savurăm, dar cel rău este foarte subtil, înșelându-ne mereu și atrăgându-ne cu păcatul, lumea, firea și sinele, făcându-ne să falimentăm și să trăim în întuneric. O, Doamne!

Slavă Domnului, ori de câte ori ne dăm seama că suntem în întuneric, ne putem ridica și veni la Domnul! Nu vrem să trăim în mod obișnuit în întuneric, ci să umblăm în lumină, să trăim în mod obișnuit în lumină, așa cum Dumnezeu este în lumină!

Pe măsură ce venim la lumina Domnului din nou și din nou, păcatele noastre sunt expuse, ne mărturisim păcatele, iar sângele lui Isus Cristos ne curăță și ne spală. Acest lucru aduce mai multă părtășie cu viața divină, ceea ce face ca lumina divină să strălucească și mărturisim lucrurile asupra cărora Domnul strălucește.

Fie ca noi să rămânem în lumină, să umblăm în lumină și să ne întoarcem la lumină, astfel încât Domnul să aibă un domeniu în noi în care El să poată opera și lucra pentru împlinirea scopului Său. Amin, fie ca noi să-L savurăm pe Cristos în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu zi de zi!

Voia lui Dumnezeu este să aibă și să zidească biserica, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu

Împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu este un aspect crucial al voii lui Dumnezeu (Coloseni 1:9; 4:12). Dumnezeu a creat totul din acest univers conform voii și planului Său (Efeseni 1:10-11).

Apocalipsa 4:11 este un verset minunat care ne spune că Dumnezeu a creat toate lucrurile și toate lucrurile există datorită voii lui Dumnezeu. De ce suntem aici astăzi? Datorită voii lui Dumnezeu. De ce trăim o viață umană? Este pentru voia lui Dumnezeu.

Dumnezeu este un Dumnezeu cu scop, având o voință făcută după propria Sa plăcere și El a creat toate lucrurile pentru voia Sa, ca să-Și poată îndeplini și îndeplini scopul (Apocalipsa 4:11; Efeseni 3:9-11).

Toate lucrurile există și au fost create pentru că Dumnezeu vrea să-Și îndeplinească scopul. El este cea mai înaltă viață din acest univers și El are propria Sa bună plăcere; după plăcerea Lui, El a creat toate lucrurile. Amin!

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să cunoaștem voia lui Dumnezeu și să facem voia lui Dumnezeu. Matei 7:21 ne spune că, dacă nu facem voia lui Dumnezeu, Domnul nu ne va răsplăti cu împărăția la venirea Lui.

Putem face multe lucruri pentru Dumnezeu sau în numele lui Dumnezeu, dar dacă nu facem voia Tatălui, Dumnezeu nu este satisfăcut cu noi.

În Romani 12:2 vedem în continuare voia lui Dumnezeu, care este bună, plăcută și desăvârșită; voia lui Dumnezeu este să aibă biserica.

Voia veșnică a Tatălui este să zidească biserica pe Cristos Fiul ca stâncă (Matei 16:18; Efeseni 2:21-22; 4:16). Esența Evangheliei după Matei este că voia lui Dumnezeu este să zidească biserica pe Cristos Fiul.

Toate lucrurile sunt pentru aceasta, pentru voia lui Dumnezeu, iar voia lui Dumnezeu este să aibă și să zidească biserica, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem să trăim astăzi în realitatea împărăției cerurilor, vom face voia Tatălui care este în ceruri. Ne vom preocupa nu doar de lucrarea exterioară, ci și mai mult de voia Tatălui, care este ca El să aibă biserica.

Pentru a face voia Tatălui, trebuie să umblăm pe calea îngustă, calea care duce la viață. Putem împlini voia lui Dumnezeu numai prin viața lui Dumnezeu; numai viața lui Dumnezeu în noi și prin noi poate împlini voia lui Dumnezeu.

Pe măsură ce trăim o viață pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu astăzi, trebuie să trăim prin viața lui Dumnezeu în duhul nostru, acordându-I primul loc și savurându-L pe El în toate lucrurile, pentru a putea face voia lui Dumnezeu.

Voia lui Dumnezeu este să obțină un Trup pentru ca Cristos să fie plinătatea Lui, expresia Lui (Romani 12:2-5; Efeseni 1:5, 9, 11, 22-23). Voia lui Dumnezeu este Cristos Însuși, dar acest Cristos este lărgit și extins, chiar multiplicat, pentru a fi biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

Dumnezeu dorește să-L obțină pe Cristos în fiecare dintre noi, adică să-L aibă pe Cristos lărgit în umanitate, astfel încât împreună să putem fi zidiți ca Trup al lui Cristos pentru a fi plinătatea Lui, expresia Lui.

Împărăția este în mod absolut ceva ce ține de voia lui Dumnezeu și împlinește complet voia lui Dumnezeu; de fapt, împărăția este voia lui Dumnezeu (Matei 6:10).

Nu putem separa biserica de împărăție; biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ, iar împărăția lui Dumnezeu de astăzi poate fi găsită doar în viața de biserică adecvată, ca împărăție a Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Noi, ca oameni ai împărăției, suntem cei care trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu și facem voia Tatălui astăzi (Matei 7:21; 12:50). Dacă trăim în împărăția lui Dumnezeu astăzi, onorăm voia lui Dumnezeu.

Dacă cineva spune astăzi: „Dumnezeu mi-a spus că voia Lui este să cumpăr această casă mare sau această mașină scumpă”, aceasta înseamnă că nu-L cunoaște pe Dumnezeu și voia Lui, căci voia lui Dumnezeu este să aibă și să zidească biserica.

Fie ca noi să vedem voia lui Dumnezeu astăzi. Fie ca noi să fim una cu Dumnezeu pentru împlinirea voii Sale. Fie ca noi să cooperăm cu Domnul pentru a zidi biserica pe Cristos ca stâncă.

În Evanghelii, vedem că Cristos a venit să fie stânca pe care El va zidi biserica Sa, iar această clădire este pe deplin dezvoltată în Faptele Apostolilor, Epistole și cartea Apocalipsa.

Fie ca astăzi să trăim în realitatea împărăției cerurilor, experimentând într-un mod corporativ distribuirea Trinității divine și urmând calea care duce la viață!

Fie ca noi să luăm cuvintele Domnului ca temelie pentru viața și lucrarea noastră, astfel încât să putem face voia Tatălui de a zidi biserica pentru exprimarea corporativă a Dumnezeului Triunic.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne voia lui Dumnezeu. Fie ca noi să realizăm că voia lui Dumnezeu este biserica în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Aleluia, suntem aici pentru voia lui Dumnezeu și, datorită voii lui Dumnezeu, toate lucrurile sunt și au fost create! Slavă Domnului, voia lui Dumnezeu este să zidească biserica pe Cristos ca stâncă! Amin, Doamne, ne dăm Ție astăzi pentru zidirea bisericii. Nu vrem doar să lucrăm pentru Tine sau să facem ceva pentru Dumnezeu; vrem să facem voia Tatălui nostru. Fie ca noi să trăim în realitatea împărăției cerurilor astăzi, primind și experimentând distribuirea Trinității Divine astăzi. Vrem să luăm calea care duce la viață și să luăm cuvintele lui Cristos ca temelie pentru viața și lucrarea noastră. Amin, Doamne, vrem să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu și să facem voia Tatălui pentru a zidi biserica! Lucrează în noi și ai Tu o cale să curgi în și din noi pentru zidirea bisericii!

Îl întronăm pe Cristos în ființa noastră pentru ca râul vieții să curgă din noi pentru clădirea lui Dumnezeu

O cale foarte simplă și practică prin care putem coopera cu Domnul pentru zidirea bisericii Sale, voia Tatălui și împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, este să-L întronăm pe Domnul în ființa noastră astăzi.

Apocalipsa 22:1 ne spune că din tronul lui Dumnezeu iese un râu de apă a vieții care udă cetatea lui Dumnezeu și alimentează toate neamurile din jurul sfintei cetăți. Dacă Îl întronăm pe Domnul în ființa noastră astăzi, va exista un râu de apă a vieții care va curge în noi și din noi pentru zidirea bisericii și pentru hrănirea altora.

Trebuie să-I permitem Domnului să-Și stabilească tronul în ființa noastră. El este pe tronul din ceruri, dar domnia Sa cerească este neglijată și respinsă de majoritatea oamenilor de astăzi pe pământ.

Dumnezeu este pe tron, lucrând în culise pentru a-Și îndeplini administrația și a-Și împlini scopul, dar întreaga lume este în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Dar cum rămâne cu noi, credincioșii în Cristos?

Am fost transferați din autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; aici trebuie să-L lăsăm pe Domnul să-Și stabilească tronul în centrul ființei noastre. Trebuie să venim zilnic la Domnul și să avem un cer senin între noi și El, astfel încât să existe un tron stabilit în noi, iar Domnul să fie pe tron.

Când Îl atingem pe Domnul zi de zi, când ne deschidem către El și Îi permitem să curgă în noi și să ne satureze, El devine Domnul în noi, iar noi suntem sub stăpânirea Lui. El ne conduce în dragoste, prin lumină și cu viață. Odată ce tronul lui Dumnezeu este stabilit în noi, viața divină va curge.

Mai întâi, El curge în noi pentru a ne hrăni, a ne satisface, a ne lumina și a ne îmbogăți. Apoi, El curge din noi în alții, aprovizionând sfinții pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Fie ca noi să chemăm zilnic numele Domnului, Doamne Isuse, întronându-L în ființa noastră. Fie ca noi să nu ne certăm cu tronul, ci să-I permitem Domnului să aibă ultimul cuvânt în noi. Când Cristos domnește în noi, voia Lui se va face și gloria Lui se va exprima.

Drept urmare, El va fi înălțat și manifestat în noi; El va fi exprimat nu doar în ceruri, ci și mai mult, în noi și printre noi. Așa își obține El împărăția în noi, fiind întronat în ființa noastră, astfel încât El să poată aduce împărăția Lui în noi.

În acest fel, noi vom fi împărăția Lui și El va avea domnia Lui în noi; vom fi în viața Lui și vom trăi în împărăția Lui. Aleluia!

Ce bucurie vom avea când vom trăi în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, fiind sub domnia Domnului în toate lucrurile! El Își va manifesta gloria în noi și prin noi și Își va arăta autoritatea în noi și prin noi.

Pe măsură ce trăim sub domnia Domnului, sub tronul Său, El va avea o cale de a aduce împărăția Sa pe pământ și, într-o zi, Se va întoarce pe pământ cu împărăția, gloria și autoritatea Sa pentru a-Și stabili în mod deschis împărăția.

Vom fi atunci aici una cu El, căci I-am permis să domnească și să guverneze în noi, iar El Își va stabili împărăția cu noi. Aleluia! Înainte ca Domnul să se întoarcă pentru a-Și stabili împărăția în exterior pe pământ, El trebuie să-Și stabilească împărăția mai întâi în noi.

Fie ca noi să-L luăm zilnic pe Cristos ca Domn și Împărat al nostru, supunându-ne autorității Sale în viața noastră de zi cu zi și permițându-I să domnească și să guverneze în noi.

Fie ca noi să-L întronăm pe Domnul în centrul ființei noastre, astfel încât, din tronul Său, să izvorască un râu de apă care să ne alimenteze și să-i aducă și pe alții pentru clădirea lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, Te întronăm astăzi în centrul ființei noastre. Stabilește-Ți tronul în inima noastră. O, Doamne Isuse, chemăm Numele Tău și Te întronăm în noi. Te luăm ca Domn și Împărat al nostru. Ne supunem tronului Tău. Dă-ne să avem un cer senin cu tronul lui Dumnezeu deasupra lui. Îți mulțumim că ne-ai adus aici, în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, unde suntem sub domnia lui Dumnezeu în dragoste, cu viață și lumină! Aleluia, din tronul lui Dumnezeu stabilit în ființa noastră curge un râu de apă a vieții pentru a ne uda, a ne hrăni și a ne aproviziona! Slavă Domnului, când El este pe tron în noi, El curge din noi pentru a-i uda pe alții și a le potoli setea! Amin, Doamne Isuse, fie ca în noi să existe un tron și fie ca apa vie să curgă din noi pentru a satisface nevoile altora! Te întronăm în ființa noastră și Te lăsăm să fii Împărat și Domn în noi astăzi. Fie ca împărăția Ta să vină în noi și voia Ta să se facă în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God’s Will is to Build up the Church, which is the Kingdom of the Son of God’s Love, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 7 (Războiul spiritual pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu și să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să vedem semnificația intrinsecă a trăirii în biserică în calitate de casa Tatălui

18/04/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Știind că noi, în calitate de credincioși în Cristos, suntem numeroasele locașuri din biserică în calitate de casa Tatălui, trebuie să vedem semnificația intrinsecă a trăirii în biserică în calitate de casa Tatălui astăzi în viața noastră de zi cu zi.

În primul rând, trebuie să vedem ce este casa Tatălui, apoi trebuie să ne dăm seama că suntem în casa Tatălui – noi suntem multele locașuri din această casă ca multe membre ale Trupului lui Cristos.

Acum că suntem în casa Tatălui, cum ar trebui să trăim în biserică ca în casa Tatălui? Care este semnificația intrinsecă a trăirii în biserică în calitate de casă a Tatălui? Există zece puncte principale care ne ajută să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu.

Am văzut că gândul central al lui Ioan 14 este că trebuie să credem întru Dumnezeu și, prin urmare, să intrăm în Dumnezeu, și casa Tatălui este ceva ce ține de Dumnezeul Triunic care introduce pe Sine în credincioșii în Cristos pentru a fi pe deplin contopit cu ei.

Dumnezeu nu vrea doar să câștige un grup de oameni care citesc Biblia și sunt de acord cu ea, apoi se adună pentru a-L lăuda pe Dumnezeu și a aștepta revenirea lui Isus.

Dumnezeu vrea să se introducă pe Sine în om și să zidească pe om în Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să fie contopit cu omul și omul să fie contopit cu Dumnezeu, ei doi fiind zidiți ca un organism, Trupul lui Cristos ca locuință reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

Pentru ca o astfel de locuință să vină în ființă, Dumnezeu S-a făcut om și a trecut prin moarte ca să ne pregătească un loc, apoi s-a întors la noi în învierea Sa pentru ca noi să fim acolo unde este El. Unde este Cristos? El este în Dumnezeu Tatăl. Prin trecerea Sa în moartea Sa și prin venirea Sa în învierea Sa, Cristos zidește biserica în calitate de casa Tatălui.

Casa Tatălui astăzi este biserica, iar biserica este în Dumnezeu Tatăl. Noi toți, ca mulți credincioși în Cristos, suntem locuințe în casa Tatălui și savurăm vizitarea proaspătă, dulce și instantanee a Tatălui și a Fiului cu Duhul, pentru că Îl iubim pe Domnul și rămânem în Cuvântul Său.

Fiind cei care sunt în casa Tatălui, Îl luăm pe Dumnezeu ca sursă, pentru că El este inițiatorul tuturor lucrurilor. Îl iubim ca fiind Tatăl nostru, ne închinăm și Îi mulțumim pentru că ne-a regenerat și ne-a dat viața și natura Sa și Îl luăm ca sursă în toate lucrurile.

Să vedem semnificația intrinsecă a trăirii în biserica în calitate de casa Tatălui

Ca un cuvânt de încheiere la problema casei Tatălui – a trăi în locul pregătit pentru noi prin moartea și învierea lui Cristos – trebuie să vedem ce fel de trăire ar trebui să avem astăzi.

Trebuie să vedem care este semnificația intrinsecă a trăirii în biserică în calitate de casă a Tatălui.

Există cel puțin zece puncte legate de felul de viață pe care ar trebui să-l avem astăzi în viața de biserică, pentru a putea trăi în biserică în calitate de casa Tatălui.

1. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în Dumnezeul Triunic ca viață

În primul rând, a trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă pentru noi să trăim în Dumnezeul Triunic ca viață (Ioan 1:4; 5:26; 6:53; 11:25; 14:6).

Nu este o viață deliberată, o verificare interioară pentru a vedea ce ar face Isus, sau o viață conform unui set de reguli și reglementări. Este o viață în Dumnezeul Triunic ca viață.

Tatăl este sursa vieții, iar Tatăl are viață în Sine. Tatăl nostru Dumnezeu este sursa vieții, iar noi avem viață și trăim datorită Lui. Zi de zi trebuie să ne exersăm duhul pentru a trăi în domeniul vieții.

Unde este viața divină astăzi? Viața divină nu este doar în Dumnezeu; este și în duhul nostru, pentru că suntem contopiți cu Domnul ca un singur duh. Trebuie să trăim în Dumnezeul Triunic ca viață, exersându-ne duhul pentru a trăi în conformitate cu viața divină din duhul nostru.

Trebuie să trăim în Tatăl ca viață, în Domnul Isus Cristos ca viață și în Duhul ca viață. Mediul în care trăim astăzi este viața. Noi nu facem lucrurile în funcție de bine sau de rău, ci în funcție de simțul vieții divine din duhul nostru.

Fie ca noi toți să-L savurăm pe Cristos ca pe viață, să-L luăm ca viață, să trăim datorită Lui și chiar să-L luăm ca fiind calea noastră, pentru că El este calea, realitatea și viața.

Doamne Isuse, noi vrem să trăim astăzi în casa Tatălui trăind în Dumnezeul Triunic ca viață! Aleluia, Dumnezeul nostru este Tatăl nostru și El este sursa vieții! Slavă Domnului, Cristos este în noi ca viața noastră! Îți mulțumim, Doamne, că ești Duhul dătător de viață în duhul nostru! Amin, Doamne, vrem să trăim în Tine ca viață astăzi. Te luăm ca pe viața noastră și vrem să facem toate lucrurile conform simțului vieții din duhul nostru!

2. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în lumină

În al doilea rând, pentru noi să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, este pentru noi să trăim în lumină (Ioan 1:4; 8:12). Dumnezeu este lumină și în El nu este deloc întuneric. Pentru a trăi în casa Tatălui, trebuie să trăim în lumină.

Când a venit Cristos, în El era viața și viața era lumina oamenilor. Aleluia, în El era viața, iar această viață era lumină pentru noi! Când trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, trăim în lumină.

Uneori se pot întâmpla lucruri, putem să facem fărădelegi sau putem păcătui, așa că venim din nou la Domnul pentru a ne mărturisi păcatele. Vrem să umblăm în lumină așa cum El este în lumină, iar sângele lui Isus Cristos, Fiul Său, ne curăță de orice păcat (1 Ioan 1:7-9).

Dacă simțim că suntem în întuneric, trebuie pur și simplu să venim la Domnul și să aplicăm sângele Său prețios. Îi permitem să strălucească asupra noastră. Biserica în calitate de casa Tatălui, este un domeniu plin de lumină. Când venim împreună cu sfinții, putem mărturisi că suntem în lumină și lumina strălucește peste tot!

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui trăind în lumină! Aleluia, Dumnezeu este lumină și în El nu este deloc întuneric! Slavă Domnului, Cristos a venit ca lumina lumii! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ești Duhul care strălucește asupra noastră pentru a expune și a elimina tot întunericul nostru. Nu vrem să umblăm în întuneric, ci mai degrabă să umblăm în lumină, așa cum ești Tu în lumină! Venim astăzi la lumină. Aplicăm sângele Tău prețios pentru a fi curățat de orice întuneric și vrem să umblăm în lumină! Aleluia, viața de biserică este un domeniu plin de viață și lumină!

3. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în înviere

În al treilea rând, a trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în înviere, pentru că Cristos este învierea și viața (Ioan 11:25). Cristos astăzi este în înviere; El nu mai este doar în carne, ci în înviere și El Însuși este învierea și viața.

Pentru că Cristos este în înviere și El este învierea însăși, toți trebuie să fim pe domeniul învierii în timp ce ne trăim viața de zi cu zi și viața de biserică. Pavel a aspirat să-L cunoască pe Cristos și puterea învierii Sale, chiar să ajungă la învierea din morți.

Trebuie să trăim într-un domeniu diferit, nu în domeniul natural. În mod implicit, dacă noi, credincioșii în Cristos, nu ne exersăm duhul pentru a fi un duh cu Domnul, ne aflăm în domeniul natural.

Dar atunci când ne exersăm duhul și renegăm sinele, lăsăm deoparte omul nostru natural și lăsăm crucea să opereze în noi, trăim într-un alt domeniu, domeniul învierii, unde Cristos este totul pentru noi și în noi. Aleluia!

Când alții ne văd și vorbesc cu noi, trebuie să simtă că nu trăim în omul natural, ci că există aroma învierii, parfumul lui Cristos înviat. Cristos cel înviat trăiește în noi și pentru noi să trăim în biserică așa cum este casa Tatălui să trăim în înviere.

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui trăind în înviere. Mulțumim, Doamne, Tu ești învierea și viața. Ne dăm Ție. Te iubim. Ne deschidem Ție. Nu vrem să trăim în omul nostru natural. O, Doamne, ne exersăm duhul chiar acum. Vrem să fim în duhul nostru contopit pentru a putea trăi în înviere. Pur și simplu vrem să fim una cu Tine, dragă Doamne Isuse, pentru ca Tu să operezi în noi ca viață de înviere. O, fie ca viața Ta de înviere să înghită orice moarte în noi și să trăim în și prin viața învierii din duhul nostru!

4. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă să trăim în har și realitate

Pentru noi să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă ca noi să trăim în har și realitate (Ioan 1:14, 16-17; 14:6; 16:13). Cristos a venit plin de har și realitate, iar de plinătatea Sa am primit cu toții, și har peste har.

Zi de zi trebuie să venim la Domnul pentru a primi har peste har. Domnul este plin de har pentru noi; când ne întoarcem la duhul nostru, Cristos ca har este cu duhul nostru (2 Tim. 4:22; 2:22).

Când ne întoarcem la duhul nostru, savurăm har. Harul nu este altceva decât Dumnezeu în Cristos, care este viața noastră și sursa de viață pentru savurarea noastră. Dumnezeu vrea să fie savurat de noi!

Legea a fost dată prin Moise, dar harul și realitatea au venit prin Isus Cristos. Cristos este realitatea, El este har, iar astăzi El este Duhul realității cu duhul nostru pentru a ne împărți viață și har.

Mulțumim Domnului că El a venit în noi ca Duh al realității pentru a ne călăuzi în realitatea a tot ceea ce este Dumnezeu și pentru a ne da har peste har. Fie ca noi să venim zi de zi pe tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har și să ne exersăm duhul pentru a savura har și realitate cu duhul nostru!

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui trăind în har și realitate. Îți mulțumim, dragă Doamne, că ești harul cu duhul nostru. Venim la Tine, Doamne, în duhul nostru; venim la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har. Venim doar să Te savurăm. Ne deschidem Ție ca Duh al realității pentru a ne călăuzi în toată realitatea. Călăuzește–ne în realitatea a tot ceea ce Tu ești! Amin, Doamne Isuse, noi vrem doar să Te savurăm astăzi! Vrem să trăim în har și realitate, un singur duh cu Tine!

5. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în gloria divină

A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă să trăim în gloria divină (Ioan 17:22-23). Unul dintre principalele atribute ale lui Dumnezeu este gloria, iar prin pocăință și credință în Cristos, noi, care suntem lipsiți de gloria lui Dumnezeu, putem fi împăcați cu Dumnezeu și aduși la Dumnezeu.

Astăzi viața noastră creștină este o viață nu numai care îi place lui Dumnezeu, ci și mai mult, o viață în gloria divină. Vrem să trăim un singur duh cu Domnul astfel încât Domnul să fie exprimat în noi.

Nu mai vrem să ne exprimăm, căci suntem răstigniți împreună cu Cristos și Cristos este Cel care trăiește în noi. Cristos trăiește în fiecare credincios în Cristos, iar viața Lui în noi este pentru mărirea și exprimarea lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să câștige gloria. Aleluia!

A-L trăi pe Cristos înseamnă să trăim în gloria divină. Fie ca noi să venim zilnic la Domnul și să savurăm strălucirea Sa, să lăsăm strălucirea Sa să expună și să înlăturăm orice nu se potrivește cu El și să El să strălucească în noi și prin noi.

Fie ca noi să fim creștini care trăim în gloria divină, fiind zilnic transformați după chipul Său din glorie în glorie, în timp ce-L privim și-L reflectăm pe Domnul (2 Cor. 3:18)!

Doamne Isuse, noi vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui trăind în gloria divină. Amin, Doamne, ne pocăim și ne întoarcem la Tine. Nu vrem să ne exprimăm; vrem să-l exprimăm pe Dumnezeul Triunic în glorie! Mântuiește-ne la maxim până când Îl vom exprima pe Dumnezeu în gloria Sa! Amin, Doamne, ne deschidem Ție; vrem să Te vedem față în față. Vrem să Te privim și să Te reflectăm. Fă-ne una în gloria divină. Perfectează-ne în gloria Ta ca să Te exprimăm într-un mod glorios împreună cu toți sfinții!

6. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi într-o casă de rugăciune și închinare

Un aspect particular al trăirii în biserică în calitate de casă a Tatălui este că trăim într-o casă de rugăciune și închinare (vezi Ioan 14:13; 15:7, 16; 16:23-24; 4:23-24).

Pe partea negativă, nu ar trebui să existe mărfuri sau comerț în casa Tatălui; acest lucru este abominabil în ochii Domnului. Pe partea pozitivă, trebuie să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, cerând în numele Domnului în unitatea organică cu El.

Din nou și din nou Domnul a spus că, dacă rămânem în El și suntem una cu El, vom cere în numele Lui și El o va face pentru noi. O astfel de cerere este în rugăciune, iar această rugăciune vine din rămânerea noastră în Domnul.

El ne-a ales pe noi, ne-a pus să mergem și să aducem rod și ca roada noastră să rămână, pentru ca orice vom cere Tatălui în numele Domnului, El să ne facă.

Este atât de minunat. Pe măsură ce trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, cerem în numele Tatălui, fiind una cu El, iar El o face pentru noi. Noi ne închinăm Tatălui în duh și în adevăr și Îi cerem în unitate cu Fiul, iar El o face pentru noi.

Fie ca noi să fim cei care rămânem în Domnul și să-L lăsăm să rămână în noi, astfel încât să putem cere orice vrem – în unitate cu El, iar El o va face pentru noi!

De fapt, rugăciunea noastră este rugăciunea Domnului exprimată prin rugăciunea noastră și în aceasta este Tatăl glorificat!

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, trăind într-o casă de rugăciune și închinare! Aleluia, biserica este o casă de rugăciune. Amin, Doamne, vrem să fim curățați de orice concept de comerț sau câștig de la Dumnezeu prin închinarea noastră la Dumnezeu; pur și simplu vrem să ne închinăm Ție în duh și în adevăr. Ne exersăm duhul, dragă Doamne, pentru a fi una cu Tine. Alegem să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi. O, Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai ales și ne-ai pus să mergem și să aducem rod și ca roadele noastre să rămână, pentru ca orice vom cere Tatălui în numele Tău, Tu ne vei da ce cerem. Suntem una cu Tine, Doamne. Trăim în casa Tatălui ca o casă de rugăciune și închinare și suntem una cu Tine pentru a ne ruga rugăciunile de care ai nevoie pentru ca Tu să eliberezi ceea ce este pe inima Ta astăzi!

7. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi o viață de păstorire

A trăi în casa Tatălui este ceva atotinclusiv și are multe aspecte. Un astfel de aspect este că trăim o viață de păstorire. După cum se vede în Ioan 10, Domnul Isus este Păstorul cel Bun; El își cheamă oile, le dă viață, El își dă viața pentru ele și le duce la pășune (Ioan 10:10-11, 15-17).

Ce Păstor minunat avem! În biserică în calitate de casa Tatălui noi savurăm păstorirea Domnului atât personal, cât și colectiv, pentru că El are grijă de fiecare dintre noi în mod individual și de biserică în mod colectiv, păstorindu-ne conform lui Dumnezeu.

În Ioan 21:15-17 vedem că Domnul Isus l-a însărcinat pe Petru să păstorească turma lui Dumnezeu. Pe de o parte, savurăm păstorirea Domnului; pe de altă parte, îi păstorim și pe alții, fiind păstoriți de Domnul și învățând să-i păstorim conform lui Dumnezeu.

Fiecare dintre noi este o oaie care are nevoie de păstorire și fiecare dintre noi poate fi una cu Domnul pentru a-i păstori pe alții. Oricât de mult am eșuat, oricât de mult l-am trădat pe Domnul, El totuși vine la noi să ne păstorească, să ne recâștige dragostea pentru El și să ne încredințeze să păstorim pe alții.

A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi o viață de păstorire. Fie ca noi să fim cei care ne deschidem Domnului și altora pentru a fi păstoriți și să-i păstorim pe alții conform lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, dorim să trăim în viața de biserică ca și casa Tatălui, trăind o viață de păstorire. Amin, Doamne, ne deschidem astăzi păstoririi Tale. Ne deschidem să fim conduși de Tine din orice ne ține și în Tine însuți ca pășune bună. Îți mulțumim că ne-ai dat viață și că Ți-ai dat viața pentru noi. Amin, Doamne Isuse, iubim păstorirea Ta! Dorim să cooperăm cu slujba Ta cerească astăzi pentru a-i păstori și pe alții. Fie ca Tu să fii Cel din noi care îi păstorește pe cei din jurul nostru. Dă-ne grija blândă de care avem nevoie, ca să putem avea grijă de alții în Domnul și de Domnul. Amin, Doamne, fie ca noi toți să trăim în viața de biserică o viață de păstorire! Umple biserica cu multă păstorire!

8. A trăi în Biserică așa cum este Casa Tatălui a trăi în și pentru clădirea lui Dumnezeu

A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă ca noi să trăim în clădirea lui Dumnezeu și pentru clădirea lui Dumnezeu (Ioan 2:19-21; 14:23).

Când Domnul Isus a fost pe pământ, El a trăit pentru clădirea lui Dumnezeu; El a fost provocat în duhul Său când a văzut că evreii foloseau templul lui Dumnezeu pentru marfă, iar zelul casei lui Dumnezeu ardea în El.

Această Persoană trăiește în noi astăzi. Dacă ne deschidem Domnului astăzi și-L savurăm pe El, dacă rămânem în El, rămânând în Cuvântul Său, Îl vom iubi și vom trăi pentru clădirea lui Dumnezeu.

Dacă Îl iubim pe Domnul și ținem cuvântul Său, Tatăl și Fiul cu Duhul vor veni și vor face locuința cu noi. Dacă ne bucurăm personal de Domnul, vom tânji să zidim biserica în calitate de clădirea lui Dumnezeu.

Dacă trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, vom trăi în clădirea lui Dumnezeu și pentru clădirea lui Dumnezeu. Vom avea o consacrare completă pentru clădirea lui Dumnezeu, dându-I totul – viața noastră, viitorul nostru și tot ceea ce avem – pentru clădirea lui Dumnezeu.

Amin, fie ca noi să fim cei care vedem clădirea lui Dumnezeu și trăim pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi!

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, trăind în și pentru clădirea lui Dumnezeu. Fie ca râvna casei Tale să ardă în noi. Fie ca noi să vedem ce este în inima Ta: clădirea Ta, casa Ta. O, Doamne, pentru clădirea Ta dăm totul pentru ca Tu să fii mulțumit. Ne consacrăm Ție pentru clădirea Ta. O, Doamne, viața noastră, viitorul nostru și totul este bun pentru nimic altceva decât pentru clădirea lui Dumnezeu! Prin îndurarea Ta, Doamne, păzește-ne în clădirea Ta. Fă-ți o locuință cu noi zi de zi pentru clădirea lui Dumnezeu. Crești în noi pentru clădirea lui Dumnezeu. Vrem să citim cuvântul, să ne rugăm, să cântăm, să ne întâlnim cu sfinții și să facem toate lucrurile pentru clădirea lui Dumnezeu!

9. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în domeniul divin și mistic al Duhului pentru unitate

A trăi în viața de biserică în calitate de casa Tatălui astăzi înseamnă să trăim într-un domeniu diferit, domeniul Duhului. Trebuie să trăim în domeniul divin și mistic al Duhului finalizat pentru păstrarea unității (Ioan 7:39; 14:16-20; 16:13; 17:11, 21, 23).

Domeniul în care suntem noi, în calitate de credincioși în Cristos, este domeniul unității, iar această unitate este Duhul; Duhul este Duhul finalizat. Noi suntem în Fiul, Fiul este în Tatăl și Fiul este în noi; Cristos este în noi și Tatăl este în Cristos, pentru ca noi să fim perfectați într-unul singur.

Unitatea noastră de astăzi printre credincioșii în Cristos trebuie să fie aceeași cu unitatea dintre cei trei ai Dumnezeului Triunic. De fapt, unitatea noastră este unitatea Dumnezeului Triunic care a fost lărgită pentru a ne include.

El ne perfectează în această unitate, pentru că El ne perfectează să fim una prin faptul că suntem în noi și prin noi fiind în El. Trebuie să trăim în viața de biserică în calitate de casa Tatălui, trăind în Duhul zi de zi, astfel încât să putem păstra unitatea.

Adevărata unitate este în Dumnezeul Triunic, iar noi suntem în Dumnezeu atunci când suntem în duhul nostru contopit, pentru că Duhul este cu duhul nostru.

Când ne exersăm duhul și rămânem în duhul nostru, ne vom da seama că ne aflăm într-un domeniu diferit; suntem într-un domeniu în care Dumnezeu se contopește cu noi și suntem una cu Dumnezeu și una cu toți sfinții.

Unitatea noastră este Duhul; atâta timp cât suntem în duhul nostru, suntem în domeniul Duhului și suntem una. În aceasta este Tatăl glorificat, căci oricine va vedea că Tatăl L-a trimis pe Fiul și El ne iubește pe noi așa cum Tatăl Îl iubește pe Fiul.

Fie ca noi să trăim zilnic în domeniul divin și mistic, care este Duhul finalizat cu duhul nostru, pentru păstrarea unității.

Doamne Isuse, vrem să trăim în viața de biserică în calitate de casa Tatălui, trăind în duhul nostru astăzi! Aleluia, Duhul finalizat este cu duhul nostru pentru a fi un domeniu, un domeniu divin și mistic, în care putem și trebuie să trăim astăzi! Amin, Doamne, vrem să trăim în duhul nostru astăzi. Contopește-Te mai mult cu noi astăzi. Păstrează-ne astăzi în domeniul Duhului finalizat. Vrem să trăim în duhul nostru, să umblăm în duhul nostru și să facem toate lucrurile conform duhului nostru. Amin, Doamne Isuse, noi vrem să fim una cu Dumnezeul Triunic în domeniul divin și mistic al Cristosului pneumatic și al Duhului finalizat astăzi! Aleluia pentru duhul nostru, duhul nostru contopit!

10. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în încorporarea divină și umană

Cel mai înalt aspect al trăirii în viața de biserică în calitate de casa Tatălui este trăirea în încorporarea divină și umană.

Casa Tatălui nu este doar biserica într-un mod general; este încorporarea divin-umană, încorporarea Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu omul tripartit regenerat și transformat (Ioan 14:10-11, 20).

Cei trei ai Trinității Divine sunt încorporați prin coinerarea reciprocă; Tatăl este în Fiul, Fiul este în Tatăl și Tatăl trimite Duhul în numele Fiului, iar când vine Duhul, vine Fiul. Este cu adevărat minunat, dar foarte misterios.

Această unitate, această încorporare în care cei trei ai Dumnezeirii coinerează reciproc, fiind unul în altul, locuind unul în altul și făcând lucrurile ca una, a fost lărgită pentru a ne include pe noi, credincioșii în Cristos.

Casa Tatălui este o încorporare divină și umană a lui Dumnezeu și a omului; Dumnezeu a fost procesat și finalizat, iar omul a fost răscumpărat, regenerat și transformat. Slavă Domnului!

Zi de zi trebuie să-L lăsăm pe Cristos să-și facă domiciliul în inima noastră, în timp ce Tatăl ne întărește în omul nostru interior prin Duhul Său, până la plinătatea, expresia, a Dumnezeului Triunic finalizat (Efeseni 3:16-19).

Fie ca noi toți să ne deschidem către El în rugăciune și să-I cerem să facă acest lucru în noi. Fie ca să rămânem în această încorporare divin-umană astăzi și pentru tot restul vieții noastre, trăind în biserică în calitate de casa Tatălui, trăind în încorporarea divină și umană.

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui trăind în încorporarea divină și umană. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, am fost încorporați cu Dumnezeul Triunic, pentru că suntem în Cristos, Cristos este în Tatăl și Cristos este în noi! Amin, Tată, întărește-ne în omul nostru lăuntric, după bogăția gloriei Tale prin Duhul Tău, pentru ca Cristos să-și facă domiciliul în inima noastră prin credință, spre plinătatea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să rămânem în încorporarea divin-umană astăzi și pentru tot restul vieții noastre, astfel încât să fim manifestarea Ta solidă pe pământ, să trăim o viață pentru satisfacția și odihna Ta și să ducem la îndeplinire economia Ta eternă! Aleluia pentru biserică în calitate de casă a Tatălui și pentru locuirea noastră în această casă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Seeing the Intrinsic Significance of Living in the Church as the Father’s House, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 11 (În casa Tatălui — să trăim în locul pregătit pentru noi prin moartea și învierea lui Cristos) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos vorbește pentru Dumnezeu, fiind scara care Îl unește pe Dumnezeu cu omul pentru clădirea lui Dumnezeu

15/03/2025 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos vorbește pentru Dumnezeu fiind scara care unește Dumnezeu și om pentru clădirea lui Dumnezeu; El este scara cerească instalată în duhul nostru pentru a ne face una cu Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi.

Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu, vorbește pentru Dumnezeu prin faptul că a devenit scara care aduce cerul (Dumnezeu) pe pământ (om) și unește pământul (omul) cu cerul (Dumnezeu) ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu; astăzi Dumnezeu introduce pentru a câștiga clădirea Sa, biserica Sa zidită, pentru ca Domnul să se întoarcă curând. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat faptul că Cristos este Cuvântul Dumnezeu, așa cum se vede în Ioan capitolul 1. Dacă citim primul capitol al Evangheliei după Ioan și avem lumina Domnului strălucind asupra noastră, punând ochelarii economiei lui Dumnezeu în timp ce o citim, ne vom da seama că există cinci evenimente majore care au avut loc în univers și toate acestea sunt menționate sau implicate în acest capitol.

Ca prolog la Evanghelia după Ioan, Ioan 1 este un rezumat al istoriei Dumnezeului Triunic călător ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu în eternitatea trecută, pe puntea timpului și, în cele din urmă, ieșind din timp în eternitate. Aleluia!

În primul rând, îl avem pe Dumnezeu Însuși creând toate lucrurile; în Ioan 1 ni se spune că toate lucrurile au fost create prin Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu și El este Cel care ține și susține toate lucrurile. Aleluia!

Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu a creat toate lucrurile și chiar mai mult, în al doilea eveniment major din univers, Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu s-a făcut carne. Încarnea este al doilea mare eveniment; Cuvântul S-a făcut carne (Ioan 1:14) și a locuit printre noi, plin de har și realitate.

Cât de uimitor este să vezi că Dumnezeu Însuși, în calitate de Cuvânt, S-a făcut carne și El a locuit printre noi pentru a-L exprima pe Dumnezeu într-un fel minunat, chiar pentru a da har peste har omului. Amin!

Apoi, al treilea eveniment major este răscumpărarea; la sfârșitul vieții Sale umane pe pământ, Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu a vorbit pentru Dumnezeu murind pe cruce pentru a realiza o răscumpărare atotinclusivă.

El a fost Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, așa cum este menționat de Ioan Botezătorul în Ioan 1:29. Aleluia, crezând în Cristos ca Miel al lui Dumnezeu, suntem răscumpărați prin credință și suntem mântuiți! Slavă Domnului!

Mai mult, al patrulea eveniment major din istoria universului este acela că Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu, care S-a făcut carne și a murit pe cruce, a înviat pentru a fi un Duh dătător de viață, chiar și pentru a fi Duhul care unge, menționat în v. 32.

Duhul care se coboară asupra lui Cristos ca un porumbel este un tip reprezentativ al Duhului pe care Cristos trebuia să devină (7:39), Duh care este Duhul realității (15:16), chiar Duhul care dă viață (1 Cor. 15:45). Acesta este Duhul ungător pentru a unge poporul lui Dumnezeu pentru regenerarea, transformarea și clădirea lor. Aleluia!

În acest articol, dorim să vedem ultimul eveniment major care va avea loc în univers în curând, și anume zidirea poporului lui Dumnezeu în Cristos pentru ca El să obțină o biserică zidită care se finalizează în Noul Ierusalim, așa cum este indicat de Ioan 1:51.

Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu vorbește pentru Dumnezeu prin faptul că a devenit scara care aduce pe Dumnezeu la om și îl unește pe om cu Dumnezeu ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu

În Ioan 1:51, Domnul Isus i-a spus lui Natanael: „Adevărat, adevărat îți spun că vei vedea cerul deschis și îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând asupra Fiului Omului. Aleluia! Nu știm care a fost contextul, adică ce făcea Natanael sub smochin, dar Domnul i-a spus că este un om fără viclenie, iar apoi Natanael a exclamat: Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu. Tu ești regele lui Israel!

La aceasta, Domnul a răspuns: Vei vedea cerul deschis și îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând asupra Fiului Omului. La ce se referă asta? Trebuie să se refere la visul lui Iacov din Gen. 28; când fugea de fratele său, a ajuns într-un loc oarecare unde a luat o piatră și a făcut din ea pernă, iar noaptea a avut un vis.

El a visat că pe pământ era o scară care ajungea la cer, iar pe scară, îngerii lui Dumnezeu urcau și coborau. Când s-a trezit, a spus: Acesta este un loc minunat, acesta este casa lui Dumnezeu; așa că a pus numele acelui loc, Betel, și a luat perna de piatră și a făcut un stâlp de piatră, turnând ulei peste el.

Care este înțelesul acestui lucru, care este legătura cu Cristos și cum putem noi ca creștini să experimentăm acest lucru? Ioan 1:51 este împlinirea lui Geneza 28:11-22 și ne arată pe Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu care vorbește pentru Dumnezeu prin faptul că a devenit scara care aduce cerul pe pământ și unește pământul cu cerul ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu.

Cristos este scara cerească stabilită pe pământ pentru a-L aduce pe Dumnezeu la om și pentru a-l uni pe om cu Dumnezeu ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu. Aleluia!

Acesta este un vis pe care l-a avut Iacov, care s-a împlinit în Domnul Isus, iar noi suntem în împlinirea acelui vis. Principiul unui vis este că ți se întâmplă ceva imposibil; când te trezești, ești fie fericit, fie trist că visul s-a încheiat, căci un vis este ceva imposibil, dar ți se întâmplă.

De exemplu, când am fost mântuiți, am fost ca într-un vis, pentru că am crezut că este imposibil să fim mântuiți, iar când am intrat în viața de biserică, din nou, am simțit că a fost ca un vis, căci aici îl avem pe Dumnezeu contopit cu omul și pe Dumnezeu savurat de om!

Piatra care a fost o pernă și a devenit un stâlp Îl semnifică pe Cristos care a fost introdus în noi și pe care ne sprijinim devenind materialul și suportul pentru clădirea lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu. Amin!

Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu, vorbește pentru Dumnezeu prin faptul că a devenit scara care Îl aduce pe Dumnezeu la om și îl unește pe om cu Dumnezeu ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu. Aleluia!

Când L-am primit pe Cristos ca viață și totul, El a devenit scara cerească stabilită în duhul nostru pentru a-L aduce pe Dumnezeu la om și pe om la Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu. Aleluia!

Cristos, fiind scara cerească la Betel, ne vorbește despre cum dorește Dumnezeu să aibă o casă pe pământ. Dumnezeu dorește să câștige nu doar un grup de oameni care au viața și natura Sa, ci și mai mult, o casă, o persoană corporativă zidită.

El vrea să dobândească o casă constituită cu aleșii Săi răscumpărați și transformați, astfel încât El să poată aduce cerul pe pământ și să unească pământul cu cerul, pentru a-i face pe cei doi să fie unul pentru eternitate!

Aleluia, ori de câte ori suntem în duhul nostru, suntem în casa lui Dumnezeu și suntem în clădirea lui Dumnezeu cu omul!

Trebuie să vedem că, în primul rând, Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu vorbește pentru Dumnezeu în crearea tuturor lucrurilor, în încarnarea Sa, în răscumpărarea Sa și în faptul că a devenit Duhul ungător. Ca Duh care unge, El vine în noi pentru a ne regenera și a ne transforma și, de asemenea, ne zidește împreună cu alți credincioși transformați în Cristos.

Putem fi într-una din aceste trei situații: putem fi un om creat care trebuie regenerat, un om regenerat, care este destul de natural și trebuie transformat, sau un om transformat, care este încă separat și individualist, care trebuie să fie unit cu ceilalți, zidit împreună.

În primul rând, trebuie să fim regenerați, apoi trebuie să fim transformați și, în sfârșit, trebuie să fim uniți pentru clădirea lui Dumnezeu. Mulțumim Domnului că El este în noi ca Duhul care face o lucrare de transformare și zidire în noi. Amin!

Zi de zi Cristos, ca Duh, este Duhul dătător de viață, care vorbește în noi, ne mustră, atinge inima și conștiința noastră și Îl introduce pe Dumnezeu în noi. Pe măsură ce rămânem în proces de transformare, suntem, de asemenea, zidiți împreună în clădirea lui Dumnezeu pentru a fi casa lui Dumnezeu.

Fie ca noi toți să ne întoarcem zi de zi către duhul nostru, astfel încât să fim zidiți împreună ca fiind biserica, locașul lui Dumnezeu, pentru a fi locuința lui Dumnezeu pe pământ!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca scară cerească pentru a-L aduce pe Dumnezeu la om și pe om la Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu! Aleluia, Cristos este scara stabilită în duhul nostru pentru a uni cerul cu pământul și pământul cu cerul, pentru a aduce cerul pe pământ și pentru a ne face să trăim o viață cerească pe pământ! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Ne exersăm duhul pentru a trăi un singur duh cu Tine. Mulțumim că ești Cuvântul lui Dumnezeu care vorbește pentru Dumnezeu, prin faptul că ai devenit scara care aduce cerul pe pământ și unește pământul cu cerul ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu! Aleluia, în duhul nostru suntem una cu Dumnezeu, uniți cu El în Cristos ca scară cerească, pentru a fi clădirea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul și vrem să rămânem în procesul de transformare și de zidire pentru ca astăzi să fim locuința Ta zidită în duh! Vrem să trăim o viață pentru dorința inimii Tale, pentru biserică în calitate de casă a lui Dumnezeu pe pământ!

Ne întoarcem spre duhul nostru și trăim în duh pentru a-L experimenta pe Cristos ca scară cerească pentru clădirea lui Dumnezeu, Biserica, finalizat în Noul Ierusalim

Visul lui Iacov din Geneza 28:12 este o revelație a lui Cristos, pentru că Cristos este realitatea scării pe care Iacov a văzut-o la Betel, casa lui Dumnezeu (Ioan 1:51). Iar astăzi Cristos este în duhul nostru; Domnul este cu duhul nostru (2 Tim. 4:22), iar când ne întoarcem către duhul nostru, îl atingem pe Cristos ca scară cerească pentru ca Dumnezeu să fie adus în om și omul să fie adus în Dumnezeu ca unul pentru clădirea lui Dumnezeu.

La Betel, casa lui Dumnezeu, locuința lui Dumnezeu, care este poarta cerului, Cristos este scara care unește pământul cu cerul și aduce cerul pe pământ. Cheia este duhul nostru; ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, îl trăim pe Cristos ca fiind scara care îl aduce pe Dumnezeu la noi și pe noi la Dumnezeu. Amin!

Duhul nostru regenerat de astăzi este locuința lui Dumnezeu pe pământ (Efeseni 2:22). Duhul nostru este baza de pe pământ unde a fost așezat Cristos ca scară cerească. Dacă vedem asta, ne vom da seama că ceea ce a visat Iacov în Geneza 28 și ceea ce a spus Domnul în Ioan 1:51 poate fi experimentat de noi astăzi într-un mod simplu, prin faptul că ne întoarcem către duhul nostru.

Când ne întoarcem către duhul nostru chemând numele Domnului, îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos ca pe scara cerească și Îl savurăm pe Dumnezeu, iar Dumnezeu ne infuzează mai mult cu Sine Însuși.

Cât de uimitor este că noi, credincioșii în Cristos, Îl avem pe Cristos ca scară cerească așezată în duhul nostru pentru a-L aduce pe Dumnezeu în om și pe om în Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu! Amin!

Nu numai că am fost creați de Dumnezeu, răscumpărați de Cristos și regenerați de Duhul, ci chiar mai mult, suntem în proces de a fi transformați și zidiți împreună pentru a fi casa lui Dumnezeu, locuința lui Dumnezeu pe pământ!

Pe măsură ce ne întoarcem către duhul nostru și trăim în duhul nostru, îl experimentăm pe Cristos ca scara cerească pentru clădirea lui Dumnezeu, biserica în calitate de Trupul lui Cristos astăzi care se finalizează în Noul Ierusalim. Amin!

Fie ca noi să exersăm zilnic să ne fixăm mintea asupra duhului nostru (Romani 8:6) și să umblăm după Duhul (Rom. 8:4; Gal. 5:16, 25), astfel încât să-L putem experimenta pe Cristos ca scara cerească!

Pe măsură ce ne întoarcem către duhul nostru și trăim în duhul nostru, savurăm faptul de a fi uniți cu Domnul ca un singur duh, iar Dumnezeu Se introduce pe Sine în noi încetul cu încetul, făcându-ne să trăim o viață cerească pe pământ pentru clădirea lui Dumnezeu. Amin!

Rezultatul lui Cristos ca scară cerească este clădirea lui Dumnezeu – Betel, biserica, Trupul lui Cristos în acest veac. Pentru eternitate, finalizarea lui Cristos ca scară cerească este Noul Ierusalim.

Astăzi, în epoca bisericii, trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca scara cerească, divină și mistică în duhul nostru care ne unește cu Dumnezeu, scara care Îl aduce pe Dumnezeu în Dumnezeu și ne aduce în Dumnezeu.

Pe măsură ce-L savurăm și experimentăm pe Cristos ca scară cerească, Dumnezeu este adus în noi și suntem aduși în Dumnezeu și devenim la fel ca Dumnezeu în viață și în natură, dar nu în Dumnezeire. Amin! Aceasta este Betel, casa lui Dumnezeu.

Rezultatul experienței noastre despre Cristos ca scară cerească este că devenim clădirea lui Dumnezeu, casa Lui pe pământ, biserica în calitate de Trup al lui Cristos, care se finalizează în Noul Ierusalim pentru eternitate. Slavă Domnului!

Mai ales că trăim la sfârșitul acestui veac, ceea ce are nevoie Domnul este o zidire solidă a căutătorilor Săi; când El își câștigă clădirea, El se poate întoarce. Când Domnul câștigă o clădire solidă a celor care-L caută, El va avea o o piatră de pus piciorul, un cap de pod, pentru ca El să vină și să ia pământul, pentru că El are o locuință reciprocă atât pentru Dumnezeu, cât și pentru om.

El vrea să câștige aceasta, contopirea divinității cu umanitatea și a umanității cu divinitatea pentru veșnicie! Amin! Clădirea lui Dumnezeu va fi împlinirea supremă a visului lui Iacov și, de asemenea, a planului etern al lui Dumnezeu.

Când Dumnezeu va dobândi zidirea Sa pe pământ, puntea timpului va fi încheiată și veșnicia binecuvântată va fi introdusă înăuntru. Astăzi vrem să trăim pentru acea clădire și chiar să fim acea clădire, astfel încât să putem grăbi întoarcerea Domnului.

Doamne Isuse, alegem să ne întoarcem la duhul nostru pentru a-L experimenta pe Cristos ca scara cerească stabilită în duhul nostru, care îl aduce pe Dumnezeu la noi și pe noi la Dumnezeu! Amin, Doamne, ne întoarcem către duhul nostru și vrem să trăim în duhul nostru astăzi. Ne fixăm mintea pe duhul nostru contopit. Saturează-ne și pătrunde-ne mai mult cu Tine însuți pentru clădirea lui Dumnezeu. Zidește-te pe Tine însuți în noi și zidește-ne pe noi în Dumnezeu. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm și să Te savurăm ca scara cerească așezată în duhul nostru, astfel încât să putem fi parte din clădirea lui Dumnezeu, biserica în calitate de Trup al lui Cristos care se finalizează în Noul Ierusalim! Amin, Doamne Isuse, câștigă o clădire solidă a căutărilor Tăi! Câștigă o o piatră de pus piciorul, un cap de pod, pentru ca Tu să iei pământul! Câștigă locuința reciprocă atât pentru Dumnezeu, cât și pentru om! Contopește-Te mai mult cu noi astăzi! Vrem să trăim un singur duh cu Tine pentru clădirea Ta astăzi. Vrem să fim clădirea ta astăzi! Amin, Doamne Isuse, zidește-Te pe Tine însuți în noi și zidește-ne pe noi în Tine astăzi!