viața creștină

Dumnezeu ne tratează și ne deschidem Lui pentru ca omul nostru interior să fie eliberat

27/12/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Văzând că Dumnezeu este Cel care ne tratează, ne deschidem Lui, nu ne iubim sinele și Îl lăsăm să zdrobească omul nostru exterior, astfel încât omul nostru interior să fie eliberat.

Cu cât creștem mai mult în Domnul în viața noastră creștină, cu atât ne dăm seama că ceea ce suntem prin natură nu înseamnă nimic – doar ceea ce constituie Duhul în ființa noastră contează; disciplina Duhului Sfânt ne distruge ființa naturală și aduce constituția Duhului Sfânt, astfel încât omul exterior să fie zdrobit și omul interior să fie înnoit și eliberat. Amin!

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să trăim o viață creștină potrivită, fiind una cu Domnul pentru a-L exprima, chiar și pentru a fi la fel ca El, în toate lucrurile.

În 2 Împ. 4:8-9 vedem cum Elisei a trecut prin Sunem și a fost acolo o femeie care l-a găzduit; el nu a predicat nimic și nici nu a făcut vindecări, dar ea a simțit că el era un om sfânt al lui Dumnezeu. Această femeie l-a identificat ca un om al lui Dumnezeu prin felul în care își lua masa; aceasta este impresia pe care Elisei le-a lăsat-o altora.

Ce impresie le dăm oamenilor? Ce iese din noi atunci când ei ne văd, când ne trăim viața de zi cu zi? Dacă omul nostru exterior nu este zdrobit, ceea ce vor vedea alții este omul nostru exterior, omul nostru natural. Le vom da altora un sentiment neplăcut că ne iubim pe noi înșine, suntem încăpățânați și suntem mândri.

Sau poate ei văd că suntem foarte elocvenți și deștepți. Dacă omul nostru natural este bun, alții vor avea o impresie bună despre noi, dar ceea ce obțin este doar omul natural, nu Cristos. Ceea ce vrea Dumnezeu este ca Cristos să fie exprimat prin noi.

El nu vrea ca să le dăm altora o impresie bună despre noi înșine, că suntem oameni buni care încearcă să asculte de Dumnezeu și să facem ceea ce spune cuvântul Lui; El vrea ca Cristos să fie trăit în noi. Singurul mod în care acest lucru este posibil este dacă omul nostru exterior este zdrobit, astfel încât omul interior să poată fi eliberat și exprimat.

Unde este Dumnezeu astăzi? El nu este numai în ceruri; El este, de asemenea, în duhul nostru, locuind în noi, trăind în noi și făcând toate lucrurile în noi. El este în duhul nostru, dar duhul nostru ca om interior este învăluit și înconjurat de omul nostru exterior.

Ne zidim omul exterior de-a lungul anilor și suntem puternici în omul nostru exterior. Cum poate fi eliberat și exprimat omul interior când omul exterior este atât de puternic și activ? O, Doamne! Ceea ce văd alții în noi este care sunt cele mai puternice puncte ale omului nostru exterior; ei nu Îl văd pe Cristos în noi, ei văd ceva din omul exterior exprimat.

Dacă omul exterior nu este zdrobit, duhul nostru nu va fi eliberat, iar ceea ce ne exprimăm este doar noi înșine, omul nostru natural. Dumnezeu ne-a pus în lume pentru ca prezența noastră să creeze foame și sete după dreptate în păcătoși, în credincioși și în cei din lume.

Dar dacă ne exprimăm omul exterior și omul nostru interior este închis în noi, alții nu Îl vor vedea pe Cristos în noi și nici nu vor fi atrași de Domnul. Fie ca Domnul să aibă o cale în ființa noastră.

Pe partea pozitivă, trebuie să Îl savurăm pe Domnul, să petrecem timp cu El în cuvânt, să ne întâlnim cu sfinții și să avem tot felul de practici de viață care ne ajută să-L mâncăm, să-L bem și să ne împărtășim din bogățiile Lui. Pe de altă parte, trebuie să realizăm că Domnul dorește să dărâme omul nostru exterior, astfel încât omul nostru interior să poată fi eliberat și exprimat și trebuie să cooperăm cu operarea Domnului în noi.

Disciplina Duhului Sfânt distruge dispoziția noastră naturală și constituie o nouă dispoziție cu un nou caracter în noi

Chiar dacă noi, credincioșii în Cristos, am fost regenerați de Dumnezeu și avem viața și natura Sa în duhul nostru, de atâtea ori încă trăim în noi înșine, prin noi înșine și pentru noi înșine și ne exprimăm pe noi înșine, nu pe Domnul. Dacă avem niște virtuți și calități bune, încercăm să le îmbunătățim și „le folosim pentru slava lui Dumnezeu”, în timp ce încercăm să înlăturăm sau să suprimăm unele dintre lucrurile negative din ființa noastră.

Dar ceea ce dorește Domnul să facă în noi este să își facă domiciliul în inima noastră, astfel încât El să se poată exprima prin noi. Trebuie să fim întăriți cu putere de către Tatăl prin Duhul, astfel încât Cristos să își poată face locuința în inimile noastre prin credință (Efeseni 3:16-17).

Domnul nu vrea să folosească lucrurile bune din ființa noastră și apoi să dărâme lucrurile rele din noi; orice suntem prin naștere – bun sau rău, util sau nu – este natural și-L împiedică pe Duhul Sfânt să constituie viața divină în ființa noastră. Deci, Domnul lucrează prin disciplina Duhului Sfânt pentru a ne expune și a distruge firea noastră naturală, astfel încât El să poată constitui o nouă dispoziție în noi, cu un caracter nou, cu noi virtuți care Îl exprimă.

Deoarece orice suntem prin naștere este natural și Îl împiedică pe Domnul să facă ceea ce El vrea să facă în noi, ne dăm seama că puterea noastră naturală, înțelepciunea naturală, inteligența naturală, dispoziția naturală, deficiențele naturale și virtuțile naturale trebuie să fie toate zdrobite pentru ca Duhul să-L introducă pe Dumnezeu în noi.

Caracterul și obiceiurile noastre trebuie, de asemenea, dărâmate, pentru ca Duhul Sfânt să formeze în noi o nouă dispoziție, un nou caracter, noi obiceiuri, noi virtuți și noi atribute. Cum poate Duhul Sfânt să facă asta? În primul rând, El lucrează în noi pentru a ne lumina, a ne inspira, a ne conduce și a ne satura cu viața divină.

Când suntem întăriți lăuntric de către Tatăl prin Duhul în omul interior, ne putem deschide către El și îi putem permite lui Cristos să-și facă domiciliul în inima noastră. Duhul Sfânt lucrează și în mediul nostru pentru a aranja totul – fiecare detaliu, persoană, materie și lucru – pentru a dărâma ceea ce suntem în mod natural.

De atâtea ori pare că totul și toți cei din jurul nostru ne sunt contrare, încercând să ne dărâme și să ne doboare; acesta nu este oameni și lucruri sau chiar Satan, ci este Duhul Sfânt care lucrează prin disciplina Sa pentru a dărâma omul nostru natural.

De exemplu, ne iubim soțul sau soția și îi mulțumim Domnului pentru el/ea, dar Domnul a aranjat ca soțul/soția noastră să ne expună și să ne dărâme ființa naturală. Domnul aranjează persoane, chestiuni și lucruri, inclusiv tot felul de situații și medii, pentru a ne expune și a dărâma rapiditatea sau încetineala noastră naturală și pentru a desființa istețimea sau plictitudinea noastră naturală.

El aranjează, de asemenea, lucruri pentru a ne distruge înțelepciunea sau nesăbuința noastră naturală. Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu, celor care sunt chemați după planul Său, căci El vrea să-i conformeze chipului lui Cristos, Fiul Întâi născut al lui Dumnezeu (Rom. 8:28-29).

Toate lucrurile, toate chestiunile, toate persoanele și toate situațiile sunt folosite de Domnul nu numai pentru ca El să crească în noi, ci și pentru ca multele aspecte ale ființei noastre naturale să fie dărâmate, astfel încât El să ne poată conforma chipului lui Cristos.

Fie ca noi toți să ne dăm seama că ceea ce suntem prin natură nu înseamnă nimic; numai ceea ce Duhul constituie în ființa noastră contează, pentru că doar o nouă creație este ceea ce contează (Ioan 3:6; 2 Cor. 5:17; Gal. 6:15). Fie ca noi să vedem că Duhul Sfânt lucrează prin tot felul de lucruri, persoane, chestiuni și situații pentru a ne distruge firea și obiceiurile naturale și pentru a aduce constituirea Duhului Sfânt în maturitate și dulceață.

Dumnezeu Însuși aranjează totul în mediul nostru, pentru ca El să formeze în noi o nouă dispoziție, un nou caracter și noi atribute. Rezultatul este că omul exterior este zdrobit și omul interior are o cale de a fi eliberat și exprimat, iar Domnul este Cel care este exprimat prin noi (2 Cor. 4:16).

Dacă vedem acest lucru, dacă ne dăm seama că toate lucrurile sunt aranjate în mod suveran de către Dumnezeu pentru a dărâma omul nostru exterior, astfel încât omul interior să poată fi înnoit, eliberat și exprimat, nu ne vom mai împotrivi Domnului în ceea ce face El, ci vom coopera cu El și Îi vom permite să-și facă domiciliul în inima noastră.

Doamne Isuse, luminează-ne să ne dăm seama că tot ceea ce suntem prin natură nu înseamnă nimic, căci doar ceea ce constituie Duhul în ființa noastră contează! Amin, Doamne, vechea creație cu toate virtuțile, caracterul și dispoziția omului natural nu contează – doar o nouă creație contează! Pătrunde în noi. Fie ca Tu să ai o cale de a ne distruge dispoziția și obiceiurile naturale și de a aduce constituirea Duhului Sfânt în maturitate și dulceață. Ne deschidem Ție, dragă Doamne. Nu vrem să ne împotrivim sau să cârtim împotriva Ta atunci când experimentăm disciplina Duhului Sfânt. Fie ca Duhul Sfânt să se miște în noi să ne lumineze, să ne inspire, să ne conducă și să ne umple cu viața divină. Fie ca să ne dăm seama că Duhul lucrează în mediul nostru și prin multe lucruri și persoane pentru a ne distruge ființa naturală, astfel încât El să poată constitui o nouă dispoziție în ființa noastră! O, Doamne, Ție ne deschidem în toate: fie ca Tu să ai o cale de a ne conforma chipului lui Cristos!

Înțelegând că Dumnezeu ne tratează și nu ne iubim pe noi înșine, ci ne deschidem către El, astfel încât omul exterior să fie zdrobit și omul interior să fie eliberat și exprimat

Suferințele, încercările și problemele sunt porția fiecărei ființe umane, iar noi, în calitate de credincioși în Cristos, nu suntem diferiți; în cazul nostru, totuși, toate aceste lucruri ar trebui să aibă un rezultat pozitiv – suntem conformați cu chipul lui Cristos.

Cu toate acestea, mulți credincioși în Cristos care Îl iubesc pe Domnul și Îl urmăresc pot trece prin atâtea tratări, probleme, încercări și suferințe de ani de zile, dar se pare că ei rămân neschimbați. Sunt la fel ca înainte, dar acum au mai multe experiențe de încercări și suferințe.

De ce atât de mulți oameni rămân neschimbați după ce au fost tratați ani de zile? Există două motive principale: ei nu văd că Dumnezeu îi tratează din cauza faptului că se află în întuneric și se iubesc pe ei înșiși foarte mult. Reacția noastră naturală la orice suferință, dificultăți sau opoziție este să ne ne împotrivim, crezând că cutare persoană sau acel lucru este problema, nu noi înșine.

Dacă suntem în întuneric, deși Dumnezeu lucrează și distruge, credem că sunt persoane, lucruri, situații și chestiuni care ni se întâmplă și ne opunem lor. Ne putem plânge chiar împotriva lor, crezând că suntem tratați într-un mod dur. Dar când Domnul strălucește asupra noastră și ne dăm seama că mâna lui Dumnezeu este cea care operează în mediul nostru prin disciplinarea Duhului Sfânt, vom accepta acțiunile lui Dumnezeu (Iov 10:13; Efeseni 3:9).

Pur și simplu ne vom da seama că Dumnezeu este Cel care ne tratează pentru a ne zdrobește omul exterior, astfel încât omul interior să poată fi realizat. Domnul să Se îndure de noi, astfel încât să vedem că mâna lui Dumnezeu este cea care este asupra noastră pentru a ne trata, nu lumea, familia noastră, șeful nostru sau oricare dintre sfinții care ne tratează.

Deși lucrurile care ni se întâmplă sunt insuportabile sau prea dure, Domnul vrea să ne trateze, iar noi trebuie să acceptăm și să credem tot ce a făcut Domnul. Poate părea că presiunea este prea mare, relațiile sunt prea dure și limitările sunt prea stricte, dar Dumnezeu nu poate greși niciodată în ceea ce face.

Iosif a fost o persoană care și-a dat seama că nu frații săi, faraonul sau Potifar l-au tratat pentru a-l face să sufere, ci că Dumnezeu a lucrat în el și asupra lui pentru a transforma toate lucrurile în bine. El a trecut prin multe suferințe, persecuții și trădari nedrepte și chiar prin închisoare, dar era convins că Dumnezeu lucrează în toate, iar rezultatul a fost că nu a fost amar împotriva mediului sau a fraților săi, ci a fost una cu Dumnezeu în toate. lucruri.

Al doilea motiv pentru care un om nu este stricat deși poate trece prin relații și suferințe este că se iubește pe sine prea mult. Cu toții ne iubim pe noi înșine. Acesta este motivul pentru care Satan i-a cerut permisiunea lui Dumnezeu îl trateze pe Iov, pentru că el știa că Iov se iubește pe sine.

Pentru că ne iubim pe noi înșine, încercăm să ne salvăm de probleme, să ne ferim de suferință și să stăm departe de greutăți și limitări. Ne plângem lui Dumnezeu și altora și există multe neînțelegeri și nemulțumiri în ființa noastră pentru că ne iubim pe noi înșine în secret.

Iubireasecretă de sine este sursa și rădăcina problemei. Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să strălucească asupra noastră pentru a ne expune dragostea de sine. Să ne dăm seama că sinele nostru nu este persoana noastră reală – Cristos în duhul nostru este persoana noastră, iar omul nostru interior este persoana reală care trăiește în noi.

Când vedem că Dumnezeu ne tratează pentru a ne conforma chipului lui Cristos și pentru a face ca omul interior să fie înnoit și exprimat, ne vom iubi din ce în ce mai puțin sinele. Când Domnul vorbește în noi și dezvăluie dragostea de sine, ne vom întoarce pur și simplu către Domnul și Îl vom iubi, chiar ne vom consacra Lui. Trebuie să-i cerem lui Dumnezeu să îndepărteze din noi toată dragostea de sine.

S-ar putea să nu fim conștienți de cât de mult ne iubim pe noi înșine, așa că trebuie să-I cerem Lui să ne expună, să ne lumineze și să ne întărească să-L iubim pe El și să nu iubim pe sine. Trebuie să realizăm că tot ceea ce trecem are un singur scop: ca viața lui Dumnezeu va fi eliberată prin noi și exprimată în noi (Ioan 12:24-26; 2 Cor. 4:12).

Pentru aceasta, omul nostru exterior trebuie să fie zdrobit în așa măsură încât omul nostru interior să poată fi eliberat și exprimat! Când se întâmplă acest lucru, Domnul este exprimat prin noi, trăim o viață creștină autentică și Îl putem sluji pe Domnul!

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție. Fă-ne să vedem că Tu ești Cel care operează în noi și în mediul înconjurător pentru a Te introduce în noi și pentru a dărâma omul nostru natural. O, Doamne, vrem să acceptăm faptele Tale din mâna Ta și să nu ne plângem sau să ne împotrivim. Strălucește asupra noastră. Iluminează-ne să ne dăm seama că disciplina Duhului Sfânt este să distrugă omul nostru natural și să elibereze omul interior pentru ca Domnul să fie exprimat prin noi. Doamne, fă-ne să vedem cât de mult ne iubim pe noi înșine. Îndepărtează de la noi toată dragostea secretă de sine. Fie ca noi să Te iubim mai mult pe Tine decât ne iubim pe noi înșine. Fie ca noi să fim atașați de Tine și să trăim un singur duh cu Tine, respingându-ne pe sine și nu iubindu-ne pe noi înșine. Fie ca viața Ta să fie exprimată prin noi. Salvează-ne de la a pierde atât de mult timp încercând să ne salvăm pe noi înșine. Fie ca noi să vedem mâna Ta și să ne consacrăm de bunăvoie Ție. Amin, Doamne, astăzi ne încredințăm în mâinile Tale! Ai Tu o cale în noi și în jurul nostru, pentru ca omul nostru exterior să fie zdrobit și omul interior să fie exprimat și eliberat!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Seeing that God Deals with us and Opening to Him so that our Inner Man is Released, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Viața Creștină (2024 MDC) – săptămâna 1 (Semnificația intrinsecă a vieții creștine) ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

A trăi viața creștină înseamnă să acceptăm disciplina Duhului Sfânt

27/12/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

A trăi viața creștină înseamnă să acceptăm disciplina Duhului Sfânt, căci Dumnezeu vrea să ne ia gustul și să ne schimbe mirosul prin disciplina Sa, care este golirea lui Dumnezeu din vas în vas până când vom avea gustul curat al lui Cristos. și emanăm mireasma curat al lui Cristos. Amin!

Pe de o parte, viața creștină este ceva foarte pozitiv, căci este ca noi să-L trăim pe Cristos iubindu-L pe Cristos, făcând toate lucrurile în persoana lui Cristos și umblând demn de chemarea cu care am fost chemați. Pe de altă parte, există aspectul tratărilor, disciplina Duhului Sfânt, pe care noi, ca credincioși în Cristos, o experimentăm.

Domnul ne iubește, așa că ne disciplinează. Când vorbim despre disciplina Duhului Sfânt, nu ar trebui să ne gândim că aceasta este numai pentru cei care sunt maturi în Domnul, pentru că este atât de profundă încât doar când suntem pe deplin crescuți o pot experimenta.

Trebuie să ne dăm seama că, așa cum viața noastră creștină este ca noi să-L trăim pe Cristos, să-L iubim pe Cristos, să facem toate lucrurile în fața lui Cristos și să umblăm demni de chemarea lui Dumnezeu, tot așa trebuie să acceptăm disciplina Duhului Sfânt.

Disciplina Duhului Sfânt este ceva ce trebuie să înțelegem, să acceptăm și să-i învățăm pe alții chiar și atunci când sunt tineri în Domnul. Domnul îi disciplinează pe toți cei pe care îi iubește și nu vrea să fim în largul nostru.

Atunci când poporul lui Israel era în largul lui, lâncezind în țară, dușmanul a intervenit și ei L-au falimentat pe Dumnezeu, pierzând chiar stăpânirea țării bune. Atunci când David s-a simțit în largul lui, a săvârșit cel mai mare păcat cu Bat-Șeba și Domnul a trebuit să-l disciplineze.

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să ne dăm seama că, fie că credem că merităm sau nu, Domnul ne disciplinează, pentru că El ne iubește și El vrea să obțină rodul pașnic al dreptății, adică pentru ca Cristos să trăiască din noi în dreptate și pace. Amin!

Pe partea pozitivă, trebuie să-L iubim pe Domnul și să trăim pe Cristos, și trebuie să trăim în persoana lui Cristos, să facem toate lucrurile una cu Domnul și să avem un fel de viață și de umblare care să fie demn de chemarea lui Dumnezeu.

Pe partea negativă, trebuie să nu murmurăm sau să ne răzvrătim împotriva disciplinei Duhului Sfânt, ci să o primim, deschizându-ne Domnului și încredințându-ne sufletul Creatorului nostru credincios, pentru că El știe ce face, El știe ce vrea să facă. câștig în noi și El își va îndeplini scopul în toate aceste lucruri.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului nu numai pe partea pozitivă pentru a-L savura și a-L iubi, ci și atunci când disciplina Sa ajunge la noi, pentru ca noi să fim în pace cu El și să fie rodul dreptății, pentru ca Cristos să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi.

A trăi viața creștină înseamnă să acceptăm disciplina Duhului Sfânt

În Ier. 48:11 Domnul vorbește despre Moab, care a fost liniștit din tinerețe; nu a fost golit din vas în vas și, prin urmare, gustul i-a rămas în el și mirosul nu i se schimbă. Pe măsură ce citim cu rugăciune acest verset, deschizându-ne Domnului pentru strălucirea Lui asupra noastră personal, ne vom da seama că în atât de multe feluri ne-am simțit în largul nostru, pentru că nu am fost goliți din vas în vas, iar gustul nostru a rămas în noi și mirosul nostru nu se schimbase. O, Doamne!

Acest verset îi descrie pe cei care nu au suferit nicio pedeapsă sau suferințe înaintea Domnului, ci mai degrabă, ei sunt așezați, nu sunt schimbați.

Pe vremuri, felul în care se făceau vinul era prin zdrobirea strugurilor și apoi să pună vinul în vase, unde drojdia, drojdia, mergea la fund. Apoi, au turnat vinul de pe vârf într-un alt vas și au așteptat ceva timp să se așeze drojdia, apoi au turnat din nou, până au obținut vinul curat. O turnare nu a fost suficientă; unele drojdie trebuiau să rămână în celălalt vas; prin urmare, a fost nevoie de turnare și cernere din nou și din nou.

Ce tragedie ar fi pentru noi să fim creștini și în viața de biserică de mulți ani să fim încă în largul nostru, să nu fim goliți din vas în vas, ci având același miros ca atunci când nu eram creștini sau înainte de a veni în viata de biserică! O, Doamne! În acest aspect disciplina Duhului Sfânt este foarte folosită de Domnul.

A trăi viața creștină înseamnă a accepta disciplina Duhului Sfânt. Dumnezeu vrea să ne ia gustul și să ne schimbe mirosul acceptând disciplina Duhului Sfânt (Ier. 48:11; 2 Cor. 2:14-15; S. S. 4:16; 2 Împ. 4:8-9).

Disciplina Duhului Sfânt este golirea de către Dumnezeu din vas în vas pentru îndepărtarea drojdiei, a drojdiei, a omului nostru natural exterior, până când vom avea gustul curat al lui Cristos și vom emana mireasma curat al lui Cristos.

Uneori întâlnești un frate sau o soră care Îl iubește atât de mult pe Domnul, dar când vorbești cu ei, simți că au un miros, ceva foarte puternic de la omul lor natural. Pe de o parte, ei îl iubesc pe Domnul; pe de altă parte, mirosul lor rămâne, căci Domnul nu i-a golit din vas în vas.Aceste deșeuri, sedimentele, semnifică omul nostru natural, omul nostru exterior.

Domnul folosește tot felul de lucruri, persoane, medii și situații pentru a ne turna din vas în vas, astfel încât drojdia noastră – omul nostru natural – să fie cernută și îndepărtată. Trebuie să acceptăm disciplina Duhului Sfânt, astfel încât mireasma nostru să fie schimbat și să emanăm mireasma curat al lui Cristos.

Când alții ne întâlnesc și vorbesc cu noi, când vorbim cu alții la serviciu sau acasă, Cristos trebuie să emane din ființa noastră. Nu ar trebui să avem doar o savurare superficială a lui Cristos, ci să-i permitem Domnului să intre mai adânc în noi, acceptând disciplina Duhului Sfânt, astfel încât resturile omului nostru natural, ale omului nostru exterior, să poată fi îndepărtate, iar mireasma lui Cristos poate fi emanat din ființa noastră.

Acest lucru necesită încercări și pedepse.

Unele încercări și pedepse se datorează nesăbuinței, păcatului și neglijenței noastre; altora, totuși, ele ni se aplică pur și simplu în mod suveran de către Domnul pentru ca noi să fim goliți, turnați dintr-un vas în altul și să ni se schimbe mirosul și să ne fie luat gustul.

Ceea ce vrea Domnul să câștige este doar Cristos care trăiește în noi, Cristos fiind exprimat prin noi și Cristos fiind emanat prin noi. Oriunde mergem, trebuie să aducem mireasma lui Cristos. Dar dacă nu acceptăm disciplina Duhului Sfânt prin aranjamentul suveran al Domnului în mediul nostru, în viața bisericii și în viața de familie, vom rămâne la fel și Domnul nu are cum să se exprime prin noi.

Cu toții căutăm să fim în largul nostru; ne place să fim confortabili și să o luăm ușor și niciunul dintre noi nu iubește încercările, pedeapsa sau disciplina. Totuși, Domnul vrea să ne curețe; El vrea să fim în pace și să-L exprimăm pe Cristos, dar, în același timp, vrea să-l trateze omul nostru natural pentru ca Cristos să se poată exprima prin noi.

Să permitem acestor cuvinte cu privire la Moab să ne trezească și să ne facă să fim înaintea Domnului, astfel încât să putem coopera și să acceptăm disciplina Duhului Sfânt pentru ca Dumnezeu să ne schimbe mirosul și să ne înlăture gustul.

Pe măsură ce trecem prin încercări, pedeapsă și situații care sunt aranjate suveran de către Dumnezeu pentru a face față omului nostru natural, trebuie să ne deschidem pur și simplu Domnului din interior, astfel încât El să ne reverse din vas în vas, să ne golească de noi înșine și purifică-ne.

Doamne Isuse, vrem să trăim viața creștină acceptând disciplina Duhului Sfânt. Ne deschidem Ție, dragă Doamne. Salvează-ne să rămânem la fel. Fie ca noi fim turnați din vas în vas și, prin urmare, să nu avem același gust și miros ca înainte. O, Doamne Isuse, fie ca noi să acceptăm disciplina Duhului Sfânt, astfel încât să fim goliți din vas în vas pentru îndepărtarea deșeurilor omului nostru natural exterior. Pune calea Ta în noi, Doamne, ca omul nostru exterior să fie zdrobit și îndepărtat și să iasă la iveală gustul curat al lui Cristos. Fie ca noi să purtăm mireasma lui Cristos, care emană mireasma curat al lui Cristos, și să nu purtăm propria noastră mireasmă și să nu avem propriul gust. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Nu vrem să rămânem la fel. Nu vrem să fim neatinși și întregi.. Pune-ți calea în ființa noastră prin toate lucrurile pe care le aranjezi în mod suveran în jurul nostru. Pătrunde în noi. Schimbă-ne din interior. Vrem să binevenim disciplina Duhului Sfânt!

Acceptăm disciplina lui Dumnezeu de a fi golit din vas în vas până când vom aduce roadele pașnice ale dreptății

Pe partea pozitivă, viața creștină este o viață în care Îl trăim pe Cristos, umblând cu vrednicie de chemarea lui Dumnezeu și trăind și făcând toate lucrurile în fața lui Cristos, în însăși persoana Sa. Pe partea negativă, din moment ce încă mai avem omul natural care este foarte viu și activ, chiar și în lucrarea lui Dumnezeu și în viața noastră de zi cu zi, trebuie să acceptăm disciplina Duhului Sfânt.

A trăi viața creștină înseamnă a accepta disciplina Duhului Sfânt. Dumnezsinele nostru este Tatăl duhurilor și ne disciplinează prin încercări și pedeapsă, astfel încât să ne putem împărtăși din sfințenia Sa (Evr. 12:4-13). El ne varsă dintr-un vas în altul, astfel încât să ne pierdem gustul și mirosul și să purtăm doar mireasma lui Cristos.

Dumnezeu nu vrea ca să ne menținem propriul nostru gust și miros; El vrea ca Cristos să fie exprimat prin noi. S-ar putea să fim credincioși de zece ani sau mai mult, dar gustul nostru poate fi în continuare același; este posibil să avem același miros pe care îl aveam înainte de a crede în Domnul. O, Doamne!

Cuvântul „miros” în ebraică înseamnă miros propriu, care este aroma a ceva în gustul său original. O Doamne, cum rămâne cu mirosul nostru, gustul nostru, aroma noastră? Mai avem același gust ca înainte să fim mântuiți? Ne numim acum creștini, dar facem aceleași lucruri ca înainte, suntem implicați în aceleași activități și participăm la același potop de plăceri și divertisment ca și ceilalți?

Trăim oare noi viața creștină și viața de biserică prin construirea propriilor noastre gusturi, mireasmă și miros? Cât de mult avem nevoie de disciplina Duhului Sfânt!

Cei care nu au trecut niciodată prin încercări și pedeapsă nu au fost goliți din vas în vas. Ca urmare, gustul drojdiei, sedimentul dispoziției lor naturale, omul lor exterior, sinele lor, rămâne în interiorul lor și mirosul lor nu este schimbat (Ier. 48:11; Rom. 8:28-29: Cânt. Cânt. 4:16).

Cu toții trebuie să ne rugăm și să ne deschidem către Domnul pentru a putea accepta disciplina Duhului Sfânt și a-I permite Domnului să ne golească din vas în vas, astfel încât mirosul nostru să fie schimbat și gustul nostru să nu rămână în noi înșine.

Când vom vedea nevoia disciplinei lui Dumnezeu, ne vom da seama că este atât de prețios pentru El să ne dezrădăcineze și să ne golească din vas în vas. Dumnezeu are o cale prin disciplina Sa de a ne trata, astfel încât să ne pierdem mirosul original și să aducem rodul pașnic al dreptății.

După cum se vede în Evr. 12:11, deși s-ar putea să nu ne placă sau să nu ne bucurăm de disciplinarea Duhului Sfânt în momentul de față, dacă o acceptăm, ea va aduce roada pașnică a dreptății dacă am fost exercitați de ea. Dumnezeu lucrează asupra noastră. El vrea să ne ia gustul și să ne schimbe mirosul, golindu-ne din vas în vas prin aranjamentul Său suveran în mediul nostru.

S-ar putea să fim întristați de disciplinarea Duhului Sfânt, dar nu ar trebui să cârtim și nici să ripostăm; mai degrabă, trebuie să învățăm să o acceptăm. Când facem pace cu Dumnezeu și acceptăm disciplina Sa, realizând că nu omul ne persecută nici frații din biserică nu ne tratează, ci Domnul care exercită disciplina asupra noastră, vom avea pace.

Problema este că de multe ori nu avem pace; ne luptăm, ne justificăm, ripostăm și încercăm să facem multe lucruri pentru a rămâne la fel. Nimeni nu vrea să se schimbe. Nimeni nu vrea să-și schimbe mirosul sau gustul; toți vrem să rămânem la fel. Dar trebuie să ne dăm seama că Domnul, în dragostea și îndurarea Sa, se ocupă de noi prin disciplinarea Duhului Sfânt pentru a obține rodul pașnic al dreptății.

Fie ca noi să învățăm să nu ne luptăm cu Dumnezeu sau să ne certăm cu El, ci să facem pace cu El și înaintea Lui că El lucrează în noi pentru a obține rodul dreptății.

La fel ca Maria, avem un vas de alabastru umplut cu un parfum din nard pur foarte valoros și numai atunci când vasul de alabastru este spart casa se umple cu mireasma unguentului și putem turna totul asupra Doamnului (Ioan 12:2-3; Marcu 14:3; S. S. 1:12). Omul nostru exterior este semnificat prin acest vas de alabastru; omul nostru exterior trebuie să fie zdrobit pentru ca omul interior să poată ieși în afară.

Domnul lucrează în noi și asupra noastră în atât de multe moduri diferite, în scopul de a zdrobi vasul de pământ, vasul de alabastru, învelișul exterior (2 Cor. 4:7; Ioan 12:3, 24; Rom. 8:28-29). Fie ca noi să cooperăm cu Domnul în lucrarea Lui în noi și asupra noastră.

Fie ca noi să-I permitem să zdrobească omul nostru exterior prin disciplina Duhului Sfânt, astfel încât omul interior să fie eliberat și să curgă afară. Fie ca noi să nu ne împotrivim Domnului în disciplinarea Sa asupra noastră, ci mai degrabă să cooperăm cu El, astfel încât vasul de alabastru să fie zdrobit și nardul curat al lui Cristos constituit în ființa noastră să fie eliberat să curgă afară.

O, fie ca mireasma lui Cristos să emane din noi, pentru ca alții să-L miroasă pe Cristos, să-L primească pe Cristos, să fie umpluți de Cristos și să fie atrași de Cristos!

Doamne Isuse, îndură-Te de noi și golește-ne din vas în vas, ca să se schimbe mirosul firii noastre naturale și să fie zdrobit omul nostru exterior. Ne încredințăm Ție, Tată al duhurilor, ca să ne tratezi prin încercări și pedeapsă, ca să ne împărtășim din sfințenia Ta. Nu vrem să ne împotrivim sau să murmurăm împotriva mâinii Tale disciplinare. Fie ca sedimentul omului nostru exterior, sinele nostru, să fie îndepărtat și mireasma pură al lui Cristos să rămână și să emane din ființa noastră. O, Doamne Isuse, suntem deschiși Ție. Îți aducem vasul nostru de alabastru și-l spargem pentru ca nardul curat să fie turnat peste Tine și casa să se umple de mireasma mirului. O, Doamne Isuse, ne deschidem către lucrarea Ta asupra noastră și în noi în multe feluri, pentru ca omul exterior să fie zdrobit și omul interior să fie eliberat și să curgă afară. Fie ca Cristos să fie văzut în noi. Fie ca Cristos să curgă prin noi. Fie ca mireasma lui Cristos să fie emanată din ființa noastră. Pune calea Ta în noi, Doamne! Fă-ne creștini cu adevărat, cei care acceptă disciplina Duhului Sfânt pentru ca Cristos să se manifeste prin ei în toate!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, To Live the Christian Life is for us to Accept the Discipline of the Holy Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Viața Creștină (2024 MDC) – săptămâna 1 (Semnificația intrinsecă a vieții creștine) ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Trăim viața creștină având o umblare vrednică de chemarea lui Dumnezeu în trăirea noastră

26/12/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie o omblare vrednică de chemarea cu care am fost chemați de Dumnezeu; conform cu Efeseni 4-5, există patru elemente principale ale unei umblări demne de chemarea lui Dumnezeu, ultima din ele este a fi umpluți duh. Amin!

Primul element al unei umblări demne de chemarea lui Dumnezeu este să fim sârguincioși pentru a păstra unitatea Duhului în legătura de unire a păcii cu virtuțile umane transformate. Acest lucru se vede în Efes. 4:1-4, unde avem nu numai unitatea, ci și virtuțile omenești care au fost înălțate și înviate, chiar întărite prin atributele divine și cu ele.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să fim cei care trăiesc în duhul nostru contopit, adică să trăim conform Duhului și să facem toate lucrurile una cu Domnul. Când suntem una cu Domnul în duhul nostru, trăim pe Cristos, iar ceea ce se exprimă nu sunt virtuțile noastre umane, ci virtuțile umane transformate și înălțate ale lui Isus Cristos care trăiește în noi.

Există o altă persoană care trăiește în noi. Iisus Cristos, primul om-Dumnezeu care L-a exprimat pe Dumnezeul îmbelșugat în atributele Sale bogate prin virtuțile Sale umane aromate, trăiește în noi. Umanitatea Lui este în duhul nostru, pentru că El a adăugat-o în Duhul, pe care El a devenit. Slavă Domnului!

Domnul Isus este singurul care este plăcut Tatălui; Viața, trăirea și lucrarea Lui sunt pe deplin satisfăcătoare pentru Tatăl. El a stabilit un model de a trăi o viață om-Dumnezeu și El a devenit Duhul care să vină în duhul nostru și să Se contopească cu noi pentru a trăi același fel de viață în noi astăzi. Slavă Domnului!

Domnul este Duhul; acest Duh este un compus din Dumnezeu, om, divinitate, umanitate și toate virtuțile umane înălțate și transformate ale lui Isus. Când chemăm numele Domnului și ne hrănim cu El, savurăm nu numai de o provizie bogată pentru a trăi viața creștină, ci și mai mult, ne împărtășim din Cristos ca om.

Când îl mâncăm pe Domnul și Îl bem, vom savura ceea ce este El în umanitatea Sa și toate virtuțile umanității Sale înălțate vor fi ale noastre. Slavă Domnului. O astfel de Persoană este totul pentru noi pentru ca noi să trăim o viață creștină adecvată și să avem o umblare vrednică de chemarea lui Dumnezeu.

Când vom avea virtuțile umane transformate și le vom trăi, vom păstra unitatea Duhului ca realitate a Trupului lui Cristos. Slavă Domnului! Acesta este primul element al unei plimbări demne de chemarea lui Dumnezeu.

Să avem o umblare vrednică de chemarea lui Dumnezeu, crescând în Cristos Capul în toate lucrurile

Efes. 4:15-16 ne arată al doilea element al unei umblări vrednice de chemarea lui Dumnezeu: să creștem în Cristos Capul în toate lucrurile. Cristos este Capul, din care tot Trupul crește în Cap. Amin! Când ținem Capul și primim ceea ce iese din Cap, vom crește în Cristos Capul în toate lucrurile.

Creștem în Cap pentru existența noastră, pentru ființa noastră esențială; apoi, funcționăm din Cap pentru zidirea Trupului. Pe măsură ce creștem în Cap, suntem uniți și uniți împreună cu celelalte membre ale Trupului.

Funcționăm în măsura noastră și, împreună, facem creșterea Trupului până la zidirea lui însuși în dragoste. Avem nevoie de toți membrii Trupului și avem nevoie și de articulațiile bogatului; avem nevoie de operațiunea în măsura fiecărei părți.

Cu toții suntem părți ale Trupului, iar atunci când fiecare parte funcționează și articulațiile bogate ne alimentează, acest lucru va determina creșterea Trupului, rezultând în zidirea Trupului în dragoste.

Pentru ca noi să creștem în Cristos în toate lucrurile pentru zidirea Trupului Său, trebuie să-L savurăm pe Cristos ca înlocuitor universal și atotcuprinzător pentru producerea unui singur om nou, așa că trebuie să-L auzim și să-L vedem numai pe Isus (Marcu 9:7-8).

Tatăl dorește ca noi să-L auzim pe Cristos și să-L vedem numai pe Cristos, neavând înlocuitori pentru Cristos. Putem prețui anumite lucruri și putem înălța pe cineva sau ceva în Cuvântul lui Dumnezeu în afară de Cristos, dar Dumnezeu vrea ca noi să-L vedem pe Cristos și să-L auzim numai pe Cristos.

Orice sau oricine nu este Cristos, Dumnezeu „concediază”; Dumnezeu a înlocuit totul în economia Sa din Vechiul Testament cu Cristos (1:1-8; Mat. 17:3-5; Col. 2:16-17; Evr. 10:5-10; 11:5-6; cf. Isa. 22:20-25).

Totul din economia Vechiului Testament a fost înlocuit cu Cristos, care este realitatea tuturor lucrurilor pozitive din economia lui Dumnezeu. La fel ca noi astăzi, Dumnezeu nu ne angajează – El ne concediază, El ne înlocuiește cu Cristos, iar când Cristos ne reconstituie ființa, El ne „angajează” din nou pentru a-și îndeplini scopul.

În Isa. 22:20-25 vedem cum Dumnezeu l-a concediat-o pe Șebna și l-a angajat pe Eliachim să fie administrator în casa lui Dumnezeu. Dumnezeu ne angajează pe noi, pe omul nostru natural și pe omul nostru vechi, și Îl angajează pe Cristos, Cel care este calificat să fie administrator în casa lui Dumnezeu.

Aceasta înseamnă că trebuie să ne lepădăm de sine, să ne pierdem viața sufletească și să rămânem pe cruce pentru ca omul nostru vechi să fie răstignit împreună cu Cristos. Slavă Domnului, eul nostru a fost concediat pe cruce, căci am fost răstigniți împreună cu Cristos (Gal. 2:20).

Omul nostru vechi, omul nostru natural și sinele nostru au fost concediați de Dumnezeu. Cristos este singurul calificat să fie totul în economia lui Dumnezeu, așa că atunci când Îl ținem pe Crostos ca și Cap, suntem plini și saturati de Cristos și trăim pe Cristos, suntem angajați de Dumnezeu.

Când Dumnezeu ne-a creat, El ne-a „angajat”; când ne-a pus pe cruce, răstignindu-ne împreună cu Cristos, ne-a „concediat”. Apoi, când ne-a înviat împreună cu Cristos, El ne-a „reangajat” făcându-ne o nouă specie de oameni-Dumnezeu, o nouă invenție a lui Dumnezeu ca și capodopera Sa corporativă (Geneza 1:26; Gal. 2:20; Ef. 2:6, 10, 15).

Aleluia, acum suntem aduși înapoi la intenția inițială a lui Dumnezeu de a ne crea pentru slava Sa, expresia Sa corporativă! Fie ca noi toți să creștem în Cristos Capul în toate lucrurile, astfel încât să avem o umblare vrednică de chemarea lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, dorim să avem o umblare vrednică de chemarea lui Dumnezeu, crescând în Cristos Capul în toate lucrurile. Amin, Doamne, Te iubim și Te luăm ca totul al nostru. Vrem să Te savurăm ca înlocuitorul nostru atotinclusiv și universal pentru producerea unui om nou. Fie ca să-L auzim pe Isus și să-L vedem numai pe Isus în toate! Amin, Doamne, intră și umple-ne cu Tine însuți, chiar înlocuiește-ne cu Tine însuți în toată ființa noastră. Slavă Domnului, când Dumnezeu ne-a creat, El ne-a „angajat” și când ne-a pus pe cruce pentru a ne răstigni împreună cu Cristos, El ne-a „concediat”! Aleluia, când Dumnezeu ne-a înviat împreună cu Cristos, El ne-a „reangajat” făcându-ne o nouă specie de oameni-Dumnezeu! Amin, Doamne, noi suntem o nouă invenție a lui Dumnezeu ca fiind capodopera Sa corporativă, biserica în calitate de Trup al lui Cristos și unicul om nou! Fie ca noi să vedem intenția lui Dumnezeu, să ne întoarcem la intenția Sa inițială de a ne crea pentru slava Sa și să creștem în Cristos Capul în toate lucrurile, astfel încât să avem o umblare vrednică de chemarea lui Dumnezeu!

Să avem o umblare vrednică de chemarea lui Dumnezeu, învățând pe Cristos ca realitatea care este în Isus

În Efes. 4:20-21 avem al treilea punct de a avea o umblare vrednică de chemarea lui Dumnezeu: a-l învăța pe Cristos ca realitatea care este în Isus. Când am crezut în Domnul Isus, Dumnezeu ne-a pus în Cristos; El este modelul în care am fost puși, iar acum Îl învățăm pe Cristos într-un mod organic, intim, personal zi de zi, astfel încât viața Lui să fie duplicată și trăită în noi.

Realitatea în Isus este condiția actuală a vieții lui Isus, așa cum este consemnată în cele patru Evanghelii. În Evanghelii vedem că Domnul Isus a trăit o viață în care El a făcut totul în Dumnezeu, cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu; Dumnezeu era în viața Sa și El era una cu Dumnezeu.

O astfel de viață este acum duplicată în noi astăzi, În calitate de credincioși în Cristos, pentru ca noi să învățăm să avem o umblare vrednică de chemarea lui Dumnezeu, Îl învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus. Ce realitate este aceasta?

Astăzi fiecare face lucruri pentru sine, în sine și de unul singur, dar iată aici o persoană, Isus Cristos care trăiește în noi și în care am fost așezați, care trăiește în Dumnezeu, cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu!

În viața Domnului pe pământ, El a stabilit un model, așa cum este revelat în cele patru Evanghelii; apoi, El a fost răstignit și a înviat pentru a deveni Duhul dătător de viață, pentru ca El să intre în noi pentru a fi viața noastră (1 Cor. 15:45; Col. 3:4). Aleluia!

Acum învățăm de la Cristos, după exemplul Său, nu prin viața noastră naturală, ci prin El ca viața noastră în înviere. Învățăm de la Domnul nu imitându-L în exterior să facă ceea ce El a făcut, așa cum vedem în Evanghelii; învăţăm de la El învăţând pe Cristos, Persoana, aşa cum este realitatea în Isus.

Cum Îl învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus? Este prin dragostea Domnului, contactarea Lui și rugăciunea Lui; când facem aceasta, Îl trăim automat după modelul, forma, modelul descris în Evanghelii (Matei 11:29; Rom. 8:29). Pe măsură Îl contactăm pe Domnul, Îl iubim, Îl savurăm și avem părtășie cu El, învățăm de la Domnul și suntem modelați și conformați chipului lui Cristos; asta înseamnă să-l înveți pe Cristos.

Nu învățăm despre Cristos și nici nu Îl imităm pe Cristos gândindu-ne ce ar face Isus în această situație; Îl învățăm pe Cristos Însuși, persoana, savurându-L pe El. El a venit în noi, El trăiește în noi și noi suntem una cu El. El este viața noastră și sursa noastră de viață.

Învățăm să-L contactăm zilnic, să avem părtășie cu El și să ne deschidem cu privire la toate lucrurile. Pe măsură ce facem asta, îl învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus și avem o umblare vrednică de chemarea lui Dumnezeu.

O astfel de umblare nu este premeditată, prin încercarea și străduința noastră, ci automată și spontană, prin contactarea noastră cu Domnul și prin savurarea noastră organică a lui Cristos și experimentarea Lui. Fie ca noi să-L învățăm zilnic pe Cristos așa cum este realitatea în Isus!

Doamne Isuse, vrem să avem o umblare vrednică de chemarea lui Dumnezeu, învățându-L pe Cristos așa cum este realitatea în Isus. Amin, Doamne, vrem să învățăm de la Tine și să Te învățăm, precum realitatea este în Isus. Venim la Tine în cuvântul Tău pentru a avea părtășie cu Tine și a Te savura. Doar Te iubim, Doamne, și vrem să rămânem în Tine, să rămânem în Tine și să fim conformați chipului Tau astăzi. Fie ca noi să trăim același tip de viață pe care l-ai trăit Tu când erai pe pământ. Vrem să învățăm de la Tine, după exemplul Tău, nu prin viața noastră naturală, ci prin Tine ca viața noastră în înviere. Doamne Isuse, Te iubim! Venim să Te contactăm zilnic și ne rugăm să Te trăim după modelul descris în Evanghelii! Fie ca noi să fim modelați și conformați chipului lui Cristos, astfel încât să putem trăi pe Cristos, având astfel o umblare vrednică de chemarea lui Dumnezeu!

A avea o umblare vrednică de chemarea lui Dumnezeu, trăind în dragoste și lumină

În Efes. 5:2 și 8 vedem că, pentru a avea o umblare vrednică de chemarea lui Dumnezeu, trebuie să trăim în dragoste și lumină. Am fost cândva întuneric, dar acum suntem lumină în lumină; de aceea, umblăm ca niște copii ai luminii. Trebuie să fim părtași, savuratori ai naturii divine (2 Pet. 1:4).

Natura divină este ceea ce este Dumnezeu în natura Sa – El este Duh (Ioan 4:24), El este dragoste (1 Ioan 4:8, 16) și El este lumină (1:5). Duhul este natura persoanei lui Dumnezeu. Dragostea este natura esenței lui Dumnezeu. Lumina este natura expresiei lui Dumnezeu.

Trebuie să savurăm și să ne împărtășim din natura divină care este în duhul nostru. Prin nașterea noastră din Dumnezeu, prin renașterea din Dumnezeu cu viața Sa, am primit natura divină, iar acum natura divină este în duhul nostru.

Trebuie să fim savuratori ai naturii divine exersându-ne duhul pentru a ne închina lui Dumnezeu în duh și în adevăr. Savurăm de natura divină trăind în dragoste și lumină, împărtășindu-ne din Dumnezeu ca dragoste și lumină pentru a-L trăi. Slavă Domnului, suntem în părtășia vieții divine și Dumnezeu ca dragostea și lumina curg în noi!

Cu toții trebuie să petrecem o cantitate adecvată de timp personal cu Domnul pentru a avea părtășie privată cu El în duhul nostru, astfel încât să putem fi umpluți de esența Sa iubitoare (Ioan 4:24; Luca 15:20; Matei 5:15-16).

Când petrecem timp cu Domnul într-un mod adecvat, nu grăbindu-ne timpul cu El, ci zăbovind în prezența Sa pentru ca El să ne umple, vom savura și ne vom împărtăși din esența Sa iubitoare. Aceasta ne va permite să-i păstorim pe alții, pentru că El în noi îi va păstori pe alții. Mai mult, vom fi umpluți cu elementul Său strălucitor, pentru ca alții să-L vadă în noi! Slavă Domnului!

Cheia pentru a avea o viață atât de minunată în dragoste și lumină este să petrecem timp cu Domnul pentru a fi umpluți cu El și pentru a-L trăi. Nu trebuie să încercăm să fim copii ai luminii umblând în lumină, nici nu trebuie să ne străduim să-i iubim pe alții cu o dragoste care este a noastră înșine.

Mai degrabă, trebuie să petrecem o perioadă solidă de timp cu Domnul, astfel încât El să ne umple cu Sine ca dragoste și să strălucească în noi. Rezultatul va fi că Domnul îi va păstori pe alții prin noi, pentru că vom fi plini de esența Sa iubitoare și El se va exprima prin noi, pentru că El va străluci în noi și prin noi și pentru alții. Slavă Domnului!

Fie ca toți să avem părtășie privată cu Domnul în duhul nostru și să-I permitem să ne umple cu El Însuși. Fie ca noi să ne deschidem ființa către El pentru ca El să strălucească asupra noastră și în noi și, de asemenea, să strălucească prin noi. Când El ne va umple în interior, El va avea o cale de a fi exprimat prin noi și vom avea o umblare vrednică de chemarea lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să umblăm vrednici de chemarea lui Dumnezeu, trăind în dragoste și lumină. Slavă Domnului, suntem părtași naturii divine! Ne exersăm duhul, Doamne, pentru a ne împărtăși din și savura natura divină. Aleluia, Dumnezeu este Duh, Dumnezeu este dragoste și Dumnezeu este lumină! Amin, Doamne, venim la Tine și vrem să petrecem o cantitate potrivită de timp personal cu Tine. Ține-ne în prezența Ta. Umple-ne cu tine. Dorim să avem părtășie privată cu Tine în duhul nostru, astfel încât să putem fi umpluți cu esența Ta iubitoare. Umple-ne cu Tine însuți ca dragoste și lumină. Distribuie esența Ta iubitoare în noi și strălucește asupra noastră și în noi! Amin, Doamne, umple-ne cu Tine însuți ca dragoste și lumină în așa măsură încât să putem păstori pe alții cu dragostea Ta și să Te exprimăm altora! Fie ca elementul Tău strălucitor să ne umple pentru ca alții să Te vadă în noi! Fie ca esența Ta iubitoare să ne umple pentru ca Tu să ai o modalitate de a-i păstori pe alții prin noi în dragoste!

A avea o umblare vrednică de chemarea lui Dumnezeu, fiind umpluți în duh pentru a-L revărsa pe Cristos

Al cincilea element al unei umblări vrednice de chemarea lui Dumnezeu este ca noi să trăim prin a fi umpluți în duh pentru a revărsa pe Cristos cu alții, așa cum se vede în Efes. 5:18.

Dacă exersăm și trăim primele patru lucruri, păstrând unitatea Duhului, creștem în Cristos Capul în toate lucrurile, învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus și trăim în dragoste și lumină, vom fi spontan umpluți în duh. iar noi vom revărsa cu Cristos altora. Amin!

Trebuie să ne deschidem către Domnul și să ne deschidem duhul către El, înfruntând orice obstacol sau barieră dintre noi și El, astfel încât să fim umpluți în duh. Trebuie să venim la Domnul și să-I cerem să ne umple de duh. Calea de a fi umpluți în duh este vorbirea, psalmirea, mulțumirea lui Dumnezeu și supunerea unii altora în frica Domnului (v. 19-21).

De asemenea, calea de a fi umpluți în duh este să vorbim unii cu alții, să cântăm în duh, să psalmodiem, să mulțumim Domnului și să ne supunem unii altora în frica de Cristos. Aleluia!

Efes. 5:18 spune: Fiți umpluți în duh. Cum suntem umpluți în duh? Vorbind unii cu alții în psalmi și imnuri și cântări duhovnicești, cântând și psalmodiind Domnului cu inima noastră și mulțumind mereu în toate lucrurile, în numele Domnului nostru Isus Cristos, prin Dumnezeu și Tatăl nostru, și fiind supuși unii altora în frica lui Cristos. În felul acesta suntem umpluți și acesta este, de asemenea, cel care Îl curge afară.

Trebuie să practicăm acest lucru în viața de zi cu zi. Trebuie să exersăm să cântăm, să-L chemăm pe Domnul, și să vorbim unul altuia cu imnuri și cântări spirituale. Trebuie să exersăm să-i mulțumim Domnului tot timpul și pentru toate lucrurile.

De multe ori Îi mulțumim Domnului pentru lucrurile bune, dar dacă ceva se întâmplă și nu ne place, nu Îi mulțumim Domnului pentru acel lucru. S-ar putea să cumpărăm un articol nou și s-ar putea să savurăm foarte mult de a-l folosi și putem fi recunoscători Domnului pentru asta. Dar când se întâmplă ceva cu acel obiect fie care îl strica, fie îl pierdem, îi mulțumim în continuare Domnului? O, Doamne Isuse!

În toate lucrurile și pentru toate lucrurile, chiar și în orice moment, trebuie să-i mulțumim Domnului. Zi de zi trebuie să exersăm să fim umpluți în duh. A fi umpluți în duh înseamnă a fi umplut cu bogăția lui Cristos pentru a deveni plinătatea lui Cristos, revărsarea lui Cristos! Amin!

Facem acest lucru chemând Numele Domnului și citind cu rugăciune Cuvântul Său, astfel încât să-L putem primi continuu ca har peste har pentru a deveni plinătatea Lui, revărsarea Lui (3:8; 1:23; 3:19b; Rom. 10:12-13; Efeseni 6:17-18; Ioan 1:16).

Amin, fie ca să căutăm să fim umpluți în duh în orice moment, astfel încât să avem o umblare vrednică de chemarea lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să avem o umblare vrednică de chemarea lui Dumnezeu, fiind umpluți în duh pentru a revărsa cu Cristos! Amin, Doamne, umple-ne de duh! Umple-ne cu Tine însuți ca Duh în duhul nostru! Ne exersăm duhul pentru a le spune Domnului și Cuvântul Său altora, a cânta și a psalmi Domnului cu inima noastră. Amin, Doamne, noi vrem să fim umpluți în duh și să trăim prin a fi umpluți de duh pentru a revărsa cu Cristos! Îți mulțumesc, Doamne, pentru toate lucrurile. Îți mulțumim pentru lucrurile bune și, de asemenea, îți mulțumim pentru lucrurile cu care nu suntem de acord sau nu sunt atât de bune. Vrem să exersăm vorbirea, cântatul, psalmodierea, mulțumirea lui Dumnezeu și supunerea unii altora în frica lui Cristos, pentru a fi umpluți în duh! Umple-ne cu toate bogățiile Tale pentru a ne face plinătatea lui Cristos, revărsarea lui Cristos! O, Doamne Isuse, chemăm numele Tău și ne rugăm-citim cuvântul Tău ca să Te putem primi continuu ca har peste har pentru a deveni plinătatea Ta, revărsarea Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live the Christian Life by having a Walk Worthy of God’s Calling in our Daily Living, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Viața Creștină (2024 MDC) – săptămâna 1 (Semnificația intrinsecă a vieții creștine) ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Păstrăm unitatea cu virtuțile umane transformate, bând Duhul lui Isus

24/12/2024 by Credincios in Cristos 4 Comments

Primul element al unei umblări demne de chemarea lui Dumnezeu este să fim sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului cu virtuțile umane transformate întărite de și cu atributele divine; pentru aceasta, trebuie să fim transformați și, de asemenea, trebuie să mâncăm și să bem umanitatea lui Isus în duh. Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, învățăm să trăim viața creștină conform revelației divine din Cuvântul lui Dumnezeu. Un aspect al trăirii vieții creștine este a face toate lucrurile una cu Domnul, chiar a face toate lucrurile în persoana lui Cristos. Viața noastră creștină este o viață intimă, personală și o umblare împreună cu Domnul și în Domnul.

Nu ne străduim sau ne luptăm să facem cutare sau cutare pentru a fi pe plac lui Dumnezeu; trăim un singur duh cu El, trăind chiar în privirea Domnului, privindu-L cu atenție pentru a vedea ce vrea El să facem și să spunem, ca să fim pe deplin una cu El. Aceasta este o experiență profundă și dulce. Alții pot fi liberi să facă cutare sau cutare lucru, să meargă aici și colo, dar noi îl privim față în față pe Domnul și vrem să-I satisfacem în toate lucrurile.

Dragostea Sa ne constrânge, noi Îl iubim și vrem să trăim pentru El, nu pentru noi înșine. Ne dăm seama că cel mai prețios lucru este să privim chipul lui Isus. Când privim la Domnul Isus, când ne întoarcem inima către Domnul și Îl privim față în față, câștigăm mai mult din El.

El ne infuzează cu ceea ce este El, iar rezultatul privirii noastre pe Domnul este că avem mai mult din Cristos ca comoară a noastră. Suntem vase de pământ, dar avem o comoară în noi – Cristosul gloriei, care este infuzat în noi prin faptul că petrecem timp cu Domnul pentru a-L privi.

Fie ca viața noastră zilnică, cu toate detaliile și lucrurile ei, să fie în această părtășie intimă, organică, dulce cu Domnul în duh. Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem inima către El din nou și din nou, astfel încât să-L vedem față în față și El să ne infuzeze cu ceea ce este El și să ne facă la fel ca El.

Conform 2 Cor. 3:16-18, rezultatul îndreptării noastre inimii către Domnul pentru a-L privi este că noi Îl reflectăm, pentru că în interiorul nostru are loc un proces de transformare pentru a ne face la fel ca El. Slavă Domnului! Deși vasul nostru este lipsit de valoare și fragil, conținem o comoară neprețuită și suntem conformați zilnic cu această comoară, privind pe Domnul față în față!

Fie ca noi să rămânem aici, în prezența Domnului și chiar în indicele ochilor Săi, pentru ca dorințele Lui să devină dorințele noastre, gândurile Lui să fie gândurile noastre și ființa Sa interioară să fie distribuită în noi pentru ca noi să devenim la fel ca El este în toate felurile posibile.

Să fim sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului cu virtuțile umane transformate

Efes. 4:1-4 ne arată cum să trăim viața creștină, adică cum să avem o umblare demnă de chemarea cu care am fost chemați. Pavel a fost prizonier în Domnul; el nu era doar prizonier într-o închisoare romană, ci și mai mult, era prizonier în Domnul, prizonierul lui Cristos Isus.

În exterior, se afla într-o închisoare fizică; în interior, el a fost întemnițat în Cristos, fiind în El și permițându-I să-l limiteze în orice fel posibil. Ca prizonier în Domnul, Pavel ne cere să avem o plimbare demnă de chemarea cu care am fost chemați.

Primul element al unei umblări demne de chemarea lui Dumnezeu este să fim sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului ca realitate a Trupului lui Cristos. Facem acest lucru nu în noi înșine, ci cu virtuțile umane transformate întărite de atributele divine și cu ele.

Putem păstra unitatea Duhului cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, purtându-ne unii pe alții cu dragoste; cu aceste virtuți, suntem sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului în legătura unitoare a păcii. Cum putem avea aceste virtuți? În umanitatea noastră naturală, nu există smerenie sau blândețe și nu există îndelungă răbdare.

Aceste virtuți se găsesc în umanitatea noastră transformată, pentru că virtuțile umane transformate se află în umanitatea lui Isus în duhul nostru (Matei 11:29). Domnul este blând și smerit cu inima și îndelung răbdător; o asemenea persoană trăiește în noi.

Blândețea și smerenia noastră nu pot supraviețui testării reale; s-ar putea să fim blânzi și smeriți pentru o vreme, dar la un moment dat blândețea și smerenia noastră se vor epuiza. Dar slavă Domnului, umanitatea lui Isus în viața Sa de înviere poate fi a noastră astăzi!

Cu cât suntem mai transformați, cu atât avem mai multă umanitatea lui Isus și exprimăm virtuțile umane transformate, fiind astfel sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului în legătura unitoare a păcii. Când avem umanitatea lui Cristos înviat, avem în mod spontan virtuțile necesare pentru a păstra unitatea Duhului.

Acest lucru este văzut în tip reprezentativ în tabernacul din Vechiul Testament; în această imagine vedem patruzeci și opt de scânduri din lemn de salcâm acoperite cu aur. În ele însele, scândurile nu erau una, dar pentru că erau acoperite cu aur și pentru că era o bară de trecere care le unește, puteau fi una.

În noi înșine, nu suntem una și nici nu putem fi una cu tovarășii „scânduri” din tabernacol – biserica; dar în „aur”, adică în natura divină, suntem una. Când experimentăm transformarea Duhului și suntem acoperiți cu Dumnezeu, saturați cu Dumnezeu și infuzați cu elementul Său, putem fi una.

Drugul de aur care traversează scândurile semnifică Duhul care unește și, de asemenea, crucea, pentru că traversează toate scândurile. Duhul care unește nu este doar Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, ci Duhul Sfânt contopit cu duhul nostru, pentru că este din lemn acoperit cu aur.

Slavă Domnului pentru duhul nostru contopit! În duhul contopit avem virtuțile umane transformate, pentru că umanitatea înălțată a lui Isus este în duhul nostru. Când ne întoarcem către duhul nostru și trăim în duhul nostru, umanitatea transformată a lui Isus este a noastră, cu toate virtuțile smereniei, blândeții și îndelungi răbdări.

Putem încerca să fim blânzi, smeriți și îndelung răbdători în noi înșine, dar fără rezultat; cu cât încercăm mai mult, cu atât eșuăm mai mult. Da, viața de biserică este paradisul lui Dumnezeu și cel mai minunat loc de pe pământ, dar în același timp sfinții din viața de biserică sunt ființe umane și vin ofensele, se manifestă preferințele și vom fi răniți, jigniți de unele lucruri.

Singurul mod în care putem trăi viața de biserică și păstrăm unitatea Duhului este exersându-ne duhul pentru a ne împărtăși din umanitatea lui Isus și a trăi virtuțile umane transformate. Pentru ca noi să păstrăm unitatea Duhului, trebuie să fim transformați. Dacă nu suntem transformați, nu vom avea smerenia și blândețea de a păstra unitatea.

Totuși, cu cât suntem mai transformați, cu atât mai mult moștenim în mod spontan și chiar manifestăm smerenie, blândețe și îndelungă răbdare. Creștinii infantili, creștinii imaturi, nu pot păstra unitatea Duhului. Dar cu cât creștem mai mult în viață și suntem transformați, cu atât avem virtuțile umane transformate ale smereniei, blândeții și îndelungi răbdare și păstrăm în mod spontan unitatea Duhului în legătura unitoare a păcii.

Transformarea este nevoia noastră, chiar să fim zdrobiți mai mult, astfel încât Domnul să se poată introduce pe Sine în noi până când umanitatea Sa înălțată și transformată devine a noastră în viața noastră de zi cu zi. Dacă suntem imaturi în Domnul, nu putem păstra unitatea, pentru că nu există nimic în ființa noastră naturală care să o poată păstra.

Dar dacă îi permitem Domnului să ne transforme (2 Corinteni 3:18; Efeseni 4:2) și să cooperăm cu El, permițând Duhului să ne elimine și să lucreze pe Sine în noi, vom avea virtuțile umane transformate și vom avea va păstra unitatea Duhului. Fie ca noi să aducem acest lucru înaintea Domnului în rugăciune și să ne deschidem către El, permițându-I să facă în noi ceea ce trebuie să facă pentru ca noi să avem o umblare demnă de chemarea Sa.

Doamne Isuse, vrem să umblăm cu vrednicie de chemarea cu care am fost chemați. Fie ca viața noastră de zi cu zi ca creștini să fie o umblare demnă de chemarea lui Dumnezeu. Vrem să fim sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului ca realitate a Trupului lui Cristos. Amin, Doamne, vrem să păstrăm unitatea cu virtuțile umane transformate întărite de și cu atributele divine. Ne deschidem Ție. Ne exersăm duhul și vrem să trăim în duhul contopit, astfel încât umanitatea înălțată și transformată a lui Isus să fie porția noastră. Amin, Doamne Isuse, transformă-ne astfel încât să avem blândețea, smerenia și îndelungă răbdare necesare pentru a păstra unitatea Duhului în legătura unitoare a păcii. Slavă Domnului că umanitatea lui Isus în învierea Sa poate fi a noastră astăzi! Amin, Doamne Isuse, vrem să trăim umanitatea Ta exersându-ne duhul pentru a fi un duh cu Tine. Fie ca noi să fim transformați astfel încât să avem umanitatea lui Cristos înviat și să trăim virtuțile umane transformate necesare pentru ca noi să păstrăm unitatea Duhului!

Bem Duhul lui Isus glorificat și ne hrănim cu Domnul pentru a savura și a trăi umanitatea lui Isus

Primul lucru al unei umblări demne de chemarea lui Dumnezeu este să fii sârguincioși pentru a păstra unitatea Duhului cu virtuțile umane transformate. Aceasta nu înseamnă că trebuie să muncim din greu pentru a ne desăvârși sau pentru a cultiva anumite virtuți enumerate în Efes. 4:1-4, și atunci putem păstra unitatea, având o viață deliberată și exprimând anumite virtuți umane desăvârșite.

Domnul ne-a dat tot ce avem nevoie. Umanitatea transformată a lui Isus este în Duhul lui Isus glorificat. Slavă Domnului! Duhul cu duhul nostru este Duhul lui Isus glorificat; acest Duh este finalizarea Dumnezeului Triunic procesat și în acest Duh este umanitatea înălțată a lui Isus.

Tot ce trebuie să facem este să bem Duhul și să curgem Duhul pentru singurul Trup, pentru că atunci când facem aceasta, bem și curgem Duhul Omului Isus (Ioan 7:37-39a; 1 Cor. 12: 13; Fapte 16:7; Efeseni 4:2-3). Am fost botezați într-un singur Duh într-un singur Trup și tuturor ni s-a dat să bem un singur Duh. Acest Duh în care am fost botezați este Duhul Omului Isus, chiar Duhul lui Isus cel slăvit.

Când bem Duhul, savurăm de umanitatea lui Isus cu virtuțile Sale umane îmbogățite în mod divin de smerenie, blândețe și îndelungă răbdare pentru a ne purta unii pe alții în dragoste. Când Domnul Isus a fost pe pământ, divinitatea Sa a fost exprimată prin umanitatea Sa, iar virtuțile Sale umane au fost înălțate, îmbogățite și bogate.

El a exprimat atributele divine prin virtuțile Sale umane aromate, trăind o viață de exprimare a Tatălui în orice fel. Apoi, prin moartea Sa și în învierea Sa, El a adus umanitatea Sa pe care o perfecționase prin trăirea Sa umană în divinitatea Sa, divinizând-o și adăugând-o în Duhul.

Când a înviat, Cristos a adus umanitatea în divinitate, iar acum în Duhul – pe care Cristos a devenit prin învierea Sa – avem umanitatea înălțată și înviată a lui Isus cu virtuțile umane transformate. Aleluia! Acest Isus Cristos ca Duh este acum unit cu duhul nostru și noi am fost botezați în El și am fost dat să-L bem ca Duh.

Umanitatea divinizată, sfințită și glorificată a lui Isus este în Duhul, și noi putem bea și curge Duhul pentru a bea și a revărsa umanitatea lui Isus! Slavă Domnului! Când bem Duhul exersându-ne duhul, bem nu doar Duhul divin, ci și mai mult, bem Duhul Omului Isus!

Ce minunat este că putem bea umanitatea lui Isus exersându-ne duhul! Când ne exersăm duhul și bem Duhul, umanitatea înălțată a lui Isus este distribuită în noi și suntem constituiți cu virtuțile umane transformate pentru ca noi să păstrăm unitatea Duhului în legătura unitoare a păcii.

Dacă chemăm numele Domnului și ne hrănim cu El, Îl vom savura pe Isus ca om și toate virtuțile umanității Sale înălțate vor fi ale noastre în Duhul lui Isus (1 Cor. 1:2; 10:3-). 4, 17; 12:3b, 16:13; Amin! Cu cât chemăm mai mult numele Domnului Isus, savurându-L ca porție a noastră, ne hrănim cu Domnul și-L savurăm pe Isus ca om; toate virtuţile Lui vor fi ale noastre în Duhul lui Isus.

Aceasta este pentru practicarea vieții de bisierică recâștigate în Duhul realității ca realitate a Trupului lui Cristos. Ce rezervă îmbelșugată avem în Duhul lui Isus Cristos, Duhul lui Isus cel glorificat! Fie ca noi toți să continuăm să bem Duhul și să-L revărsăm pentru păstrarea unității Duhului!

Mulțumim, Doamne, că putem bea astăzi Duhul lui Isus cel glorificat! Aleluia, am fost botezați într-un singur Duh și ni s-a dat să bem Duhul pentru Trupul lui Cristos. Ce minunat, în duhul lui Isus cel glorificat există umanitatea transformată a lui Isus! Amin, Doamne, vrem să bem și să curgem unicul Duh pentru unicul Trup al lui Cristos! Chemăm Numele Tău cu exersarea duhului nostru pentru a bea și a revărsa Duhul Omului Isus! Vrem să bem și să revărsăm umanitatea lui Isus cu virtuțile Sale umane îmbogățite în mod divin de smerenie, blândețe și îndelungă răbdare pentru a ne purta unii pe alții în dragoste. Ce rezervă îmbelșugată avem în Duhul lui Isus cel glorificat! Amin, Doamne, chemăm numele Tău și ne hrănim cu Tine pentru a-L savura pe Isus ca om! Fie ca toate virtuțile umanității Tale înălțate să fie ale noastre în Duhul lui Isus pentru practicarea vieții de bisierică recâștigate în Duhul realității ca realitate a Trupului lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Keep the Oneness with the Transformed Human Virtues by Drinking the Spirit of Jesus, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Viața Creștină (2024 MDC) – săptămâna 1 (Semnificația intrinsecă a vieții creștine) ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Facem toate lucrurile în persoana lui Cristos, privindu-L și reflectându-L ca fiind comoara noastră

23/12/2024 by Credincios in Cristos 4 Comments

A trăi viața creștină înseamnă a face toate lucrurile în persoana lui Cristos, în fața lui Cristos, savurându-L ca de comoara noastră care locuiește înăuntrul nostru, privind fața Sa glorioasă pentru a fi infuzat cu El și a fi una cu El. Amin! Viața creștină este o viață de a-L iubi pe Dumnezeu și de a ne iubi unii pe alții cu Dumnezeu Însuși ca dragostea noastră (1 Ioan 4:16-19; Luca 10:25-37; 19:10; Ef. 4:20-21; comp. cu Gal. 5:13-15).

Îl iubim pe Dumnezeu și ne iubim unii pe alții cu Dumnezeu ca dragostea noastră, căci El a venit în noi ca dragoste. Noi iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi. Cristos a trăit în această lume o viață a lui Dumnezeu ca dragoste, iar acum El este viața noastră pentru ca noi să putem trăi același fel de viață de dragoste în această lume!

Amin, putem trăi prin viața divină în dragoste și lumină pentru a fi la fel cu Cristos în călătoria Sa de slujire a celor pierduți și de mântuire a păcătoșilor. Dumnezeu este dragoste, iar cel care rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el. În aceasta, dragostea a fost finalizată cu noi și putem avea îndrăzneală în ziua judecății.

Când stăm în fața scaunului de judecată al Domnului, avem îndrăzneala pentru că Îi permitem lui Dumnezeu ca dragoste să locuiască în întreaga noastră ființă. Slavă Domnului!

Așa cum a fost Cristos în această lume, așa suntem și noi; El a trăit o viață a lui Dumnezeu ca dragoste, iar noi îi permitem lui Dumnezeu să ne umple cu Sine ca dragoste și să trăiască în noi o viață de dragoste.

Când venim zi de zi la Domnul și Îl savurăm, ne deschidem Lui și Îi permitem să ne infuzeze cu Sine însuși ca dragoste, vom fi una cu El pentru a trăi o viață de dragoste și Îl vom iubi pe Domnul și ne vom iubi unii pe alții cu Domnul ca dragostea noastră. Cristos este dragostea noastră.

El îi iubea pe toți. El a rostit pilda bunului samaritean; El a fost bunul samaritean, care i-a iubit pe cei căzuți, bătuți și răniți și a avut grijă de ei în umanitatea Sa. Fie ca noi să învățăm de la Domnul și să fim una cu Domnul în această privință astăzi. Când vedem pe alții care sunt persecutați, doborâți și răniți, trebuie să fim una cu Cristos, ca Bunul Samaritean, pentru a le administra ulei și vin și apoi să-i aducem la un han.

Trebuie să le administrăm pe Duhul ca untdelemn și viața divină ca vinul și trebuie să-i aducem în viața de biserică ca loc unde se pot odihni și fi îngrijiți. Fie ca noi să nu ne transformăm libertatea într-o oportunitate pentru carne, ci, prin dragoste, să ne slujim unii pe alții. Căci legea s-a împlinit într-un singur cuvânt: să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți (Gal. 5:13-15).

Domnul ne-a pus împreună cu câțiva sfinți, vecini, colegi de clasă, colegi de muncă etc. și acolo putem trăi o viață de dragoste, trăind pe Cristos ca dragostea noastră de a avea grijă unii de alții în umanitatea lui Isus și de a-i hrăni în divinitatea lui Cristos.

A trăi viața creștină înseamnă a face toate lucrurile în persoana lui Cristos, în fața lui Cristos

Conform 2 Cor. 2:10, Pavel a trăit și a făcut toate lucrurile nu doar în prezența lui Dumnezeu, ci și în fața lui Cristos, în persoana lui Cristos. Aici a spus că îl iartă pe frate de dragul sfinților în persoana lui Cristos. Cuvântul grecesc pentru persoană este literal „față” ca în 2 Cor. 4:6. El se referă la partea din jurul ochilor, privirea ca indice al gândurilor și sentimentelor interioare; aceasta se manifestă și arată întreaga persoană.

Sfinții căsătoriți știu ce înseamnă să ai o anumită privire pe chipul soțului sau soției lor; privirea spune multe, pentru că, deși soțul poate să nu spună nimic, chipul lui exprimă atât de multe. Pavel a iertat această persoană în persoana lui Cristos; l-a iertat în fața lui Cristos, în privirea Domnului, în partea din jurul ochilor Săi care transmite sentimentele Sale interioare.

Pavel a fost un model pentru noi, credincioșii în Cristos (1 Tim. 1:16), și a trăit și a acționat în prezența lui Cristos, chiar în persoana lui Cristos, conform indicelui întregii Sale persoane exprimat în ochii Săi. Când avem ochii cuiva, când ne uităm cu atenție la el și îi avem ochii, avem întreaga lor ființă. Uneori putem vorbi cu cineva, dar evităm să ne uităm la el, pentru că nu suntem mulțumiți de el. Dar când ne uităm în ochii lor, avem indicele întregii lor ființe și știm care este sentimentul lor.

Pentru că Îl iubim pe Domnul, atunci când ne exersăm duhul și ne întoarcem inima către El, obținem persoana Sa; trebuie să trăim în indicele ochilor Domnului, în persoana lui Cristos, chiar în fața lui Cristos, și aici trebuie să facem totul. Când privim fața Domnului, El ne infuzează cu sentimentele Sale, simțămintele Sale și gândurile Sale interioare.

Ori de câte ori inima noastră se întoarce către Domnul, vălul este îndepărtat din inima noastră și îl putem privi pe Domnul gloriei cu fața dezvelită (2 Cor. 3:16, 18; 4:6-7; 1 Sam. 16: 7; Efeseni 1:18). Acesta este secretul: trebuie să ne întoarcem inima către Domnul pentru a fi în fața lui Cristos, prezența lui Cristos, persoana lui Cristos.

De fapt, inima noastră întoarsă este vălul. O față dezvelită este o inimă dezvelită pentru a vedea gloria lui Dumnezeu în fața lui Isus Cristos. Ori de câte ori inima noastră se întoarce către Domnul, vălul este îndepărtat. Trebuie să ne întoarcem inima către Domnul pe tot parcursul zilei, pentru că inima noastră întoarsă este vălul de pe ochii noștri.

Fie ca noi să rămânem în procesul de a fi transformați de la un nivel de glorie la altul de glorie, întocmai ca de la Domnul Duh. O față dezvelită este o inimă dezvelită. Când ne întoarcem inima către Domnul, fața noastră este dezvelită și Îl privim față în față.

1 Pet. 3:4 spune că duhul nostru este omul ascuns al inimii noastre. Inima noastră ne înconjoară duhul, așa că atunci când ne întoarcem inima către Domnul în duhul nostru, care este indicele ochilor Săi, vălul este îndepărtat din inima noastră și îl privim față în față pe Domnul. Trebuie să ne întoarcem inima către Domnul din nou și din nou și să facem toate lucrurile în fața lui Cristos, în persoana lui Cristos.

Trebuie să privim fața Domnului, uitându-ne cu atenție în ochii Lui, astfel încât să putem fi infuzați cu ceea ce El dorește și El gândește, și apoi să facem toate lucrurile în persoana lui Cristos. Trebuie nu numai să trăim în prezența Domnului și să facem toate lucrurile în prezența Sa, ci și mai mult, să ne uităm la fața Lui, să-L privim și apoi să-L reflectăm.

Când descoperim sensul expresiei, persoana lui Cristos, vom fi revoluționați în relația noastră cu Domnul. Vom căuta pur și simplu să-L privim și să ne uităm la ochii Lui, care sunt în duhul nostru, pentru a-L reflecta. Vrem să ne uităm la indexul ochilor Domnului și vom ști ce să facem. Când îl privim pe Domnul, vom vorbi și vom face lucruri nu conform sentimentelor și gândurilor noastre, ci conform simțămintelor și gândurilor Celui pe care îl privim.

Ne vom purta și vom vorbi totul în persoana lui Cristos; în acest fel, trăim prin Cristos. Vom fi redusi într-o asemenea măsură încât nu vom mai trăi pentru noi înșine sau pentru noi, ci vom trăi pentru Domnul, privind în mod constant fața Lui și trăind în persoana lui Cristos pentru a face toate lucrurile în fața lui Cristos.

A trăi în persoana lui Cristos și a face toate lucrurile în fața lui Cristos este atât de tandru și atât de profund. Este să-L luăm pe Cristos ca persoană și să facem toate lucrurile în El și cu El, chiar și să-L lăsăm să facă totul în noi și pentru noi.

Doamne Isuse, vrem să vedem fața Ta și să fim infuzați cu Tine astăzi. Dezvelește-ne să Te vedem față în față. Ne îndreptăm inima către Tine. Ne exersăm duhul pentru a fi un duh cu Tine. Doamne, vrem să trăim în prezența Ta și să facem toate lucrurile în persoana lui Cristos. Fie ca persoana Ta să devină persoana noastră. Transfuzează-Te în noi în timp ce Te privim față în față. Vrem să ne uităm în ochii Tăi și să vedem indicele sentimentelor și gândurilor tale interioare. O, Doamne, fie ca tot ceea ce facem și tot ceea ce spunem să fie ca rezultat al privirii noastre la Tine pentru ca să facem toate lucrurile în persoana lui Cristos. Fie ca noi să ne purtăm și să avem întreaga noastră ființă în persoana lui Cristos, astfel încât, atunci când vorbește El, să vorbim, și ceea ce vorbește El, să vorbim și noi. Fie ca gândurile, sentimentele, opiniile și dorințele Tale să fie infuzate în noi, astfel încât să putem trăi, să facem lucruri, să ne purtăm și să avem întreaga noastră ființă în fața lui Cristos, în indicele ochilor Săi. Ne întoarcem inima către Tine din nou!

Privim fața lui Cristos pentru a-L câștiga ca fiind comoara care locuiește în duhul nostru

În ochii Domnului, fața noastră este inima noastră psihologică. Efes. 1:18 vorbește despre lumina inimii noastre. Ochii noștri adevărați, ochii ființei noastre interioare, sunt în inima noastră. Acesta este motivul pentru care Domnul i-a spus lui Samuel, când s-a dus la casa lui David, că nu va lua în considerare chipul omului, ci se va încrede în Domnul, care se uită la inimă și îl cunoaște pe om în interior.

Trebuie să avem o față dezvelită pentru a putea privi gloria lui Dumnezeu în fața lui Isus Cristos! Ochii inimii noastre privesc indicele ochilor Domnului în duhul nostru și noi Îl privim față în față. Amin! Gloria lui Dumnezeu este în fața lui Isus Cristos, iar fața Sa, însăși persoana Sa, este comoara care locuiește în duhul nostru (1 Cor. 4:6-7; 1 Petru 3:4). Când privim fața lui Cristos, Îl câștigăm ca fiind comoara care locuiește în duhul nostru.

Când privim fața Domnului în duhul nostru cu fața dezvelită, vom face toate lucrurile în persoana lui Cristos, în fața lui Cristos. Cristosul pe care Îl vedem nu este un Cristos istoric, ci o Persoană vie! Noi înșine suntem vase de pământ, fără valoare și fragile, dar în duhul nostru conținem o comoară neprețuită! Slavă Domnului, comoara neprețuită care locuiește în noi este chipul lui Cristos Însuși, persoana lui Cristos (2 Cor. 2:10; 4:6-7).

În întregul univers, nu există nimic atât de prețios încât să vezi chipul lui Isus (Gen. 32:30; Exo. 25:30; 33:11, 14; Psalmii 27:4, 8; Apoc. 22:4). Ce privilegiu avem astăzi să ne întoarcem inima către Domnul și să ne exercităm duhul pentru a-L privi față în față! Când Îl privim față în față, Îl savurăm, suntem infuzați cu El și suntem transformați după chipul Lui (2 Cor. 3:18). Nimic nu este mai prețios decât acest lucru.

Ce poate fi mai prețios decât să privim fața Domnului în duhul nostru și să fim transformați după chipul Său, să fim conformați cu comoara glorioasă din noi? Cu toții putem mărturisi că, zi de zi, învățăm să ne întoarcem inima către Domnul, să-L privim și să-I permitem să introducă pe Sine în noi.

Când inima noastră este întoarsă către Domnul, vălul este îndepărtat și îl privim pe Domnul față în față. Chiar dacă ne luptăm cu Domnul așa cum a făcut Iacov, încă putem privi fața Lui și vom fi supuși, aprovizionați și infuzați cu Cristos.

Chiar mai mult, ca în Exod 25:30 pâinea de punerea înainte, pâinea prezenței, era provizia pentru preoții slujitori. Astăzi fața Domnului este pâinea noastră pentru slujirea noastră. Prezența Domnului, însuși chipul și persoana Lui, este rezerva noastră de slujire. Când îl privim pe Domnul, suntem aprovizionați din belșug pentru a-L sluji.

Când Îl privim față în față, suntem aprovizionați din belșug atât în mod personal, cât și colectiv, pentru a-L sluji lui Dumnezeu, a-I sluji și a-L aduce pe Dumnezeu omului. Doar atunci când trăim în prezența Domnului, privind indicele ființei Lui, vom simți că El este o asemenea comoară pentru noi (Filipeni 4:6).

Dacă avem o problemă sau o situație nedumerită, trebuie doar să-I spunem și El este chiar în noi, chiar și cu noi față în față. Îi putem spune problemele noastre. Putem vorbi cu El despre problemele noastre și, pe măsură ce ne deschidem față de El, deși problemele rămân, problemele interioare sunt îndepărtate și suntem în pace. Când Îl vedem pe Dumnezeu, Îl câștigăm pe Dumnezeu; Îl primim pe Dumnezeu în elementul Său în noi pentru a ne transforma (Iov 42:5-6; Mat. 5:8).

Însuși Dumnezeul pe care îl privim astăzi este Duhul finalizat și îl putem privi în duhul nostru pentru a absorbi bogățiile lui Dumnezeu în ființa noastră și a fi sub transformarea divină zi de zi (2 Cor. 3:18b; Mat. 14:22-23; Col. 4:2). Amin! Fie ca noi să continuăm să privim fața Lui în fiecare zi. Pe măsură ce ne întoarcem inima către Domnul în duhul nostru pentru a-L privi față în față, Îl vom transmite altora (Isaia 60:1, 5) și vom fi transformați după chipul Lui.

Slavă Domnului, privind pe Domnul față în față, suntem în proces de a fi transformați în chipul Lui glorios până în ziua în care vom fi asemenea Lui, pentru că Îl vom vedea așa cum este (2 Cor. 3:18) 4:1; 1 Ioan 3:2; Apocalipsa 22:4). Când îl privim pe Domnul, vom face toate lucrurile în persoana lui Cristos și Îl vom transmite, pentru că reflectăm ceea ce vedem. Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem zilnic inima către El, astfel încât să fim transformați după chipul Lui și să-L reflectăm la fel ca o oglindă.

Doamne Isuse, vrem să trăim în persoana lui Cristos, uitându-ne la indicele ființei Sale, pentru a-L savura ca fiind comoara noastră. Slavă Domnului, noi vasele de pământ avem în duhul nostru o comoară neprețuită – chipul lui Cristos Însuși! Aleluia, persoana lui Cristos este în duhul nostru ca să fie comoara noastră. O, cât de prețios este ca noi să privim fața lui Isus! Doamne Isuse, Te iubim! Ne place să privim fața Ta și să Te privim față în față. Ne place să trăim în prezența Ta și să facem toate lucrurile în persoana lui Cristos. O, cât de minunat este să-L avem pe Cristos chiar în noi, chiar și cu noi față în față! Vrem să Te privim astăzi. Vrem să Te câștigăm, primindu-L pe Dumnezeu în elementul Său în noi pentru transformarea noastră. Amin, Doamne, ne îndreptăm inima către Tine în duhul nostru pentru a Te privi față în față și a Te transmite către alții! Vrem să rămânem în procesul de a fi transformați în imaginea Ta glorioasă până când vom fi exact ca Tine, pentru că Te vom vedea față în față!