oameni ai împărăției

Facem discipoli din națiuni botezându-i și învățându-i adevărul pentru a fi oameni ai împărăției

20/06/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cristos, ca Împărat ceresc, și-a trimis discipolii cu autoritatea Sa să facă discipoli din toate națiunile, făcându-i poporul împărăției pentru stabilirea împărăției Sale, care este biserica de astăzi pe acest pământ; noi trebuie să facem discipoli din toate națiunile, botezându-i în Dumnezeul Triunic și învățându-i adevărul divin pentru a-i face oameni ai împărăției. Amin!

Săptămâna aceasta, ultima săptămână din înviorarea noastră de dimineață pe tema Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu, am considerat cu rugăciune subiectul predicării evangheliei împărăției și facem discipoli din toate națiunile.

În primul rând, vrem să vedem ce este evanghelia împărăției și să predicăm această evanghelie întregului pământ locuit.

În calitate de credincioși în Cristos, îl urmăm pe Miel oriunde ar merge El pentru a predica evanghelia împărăției întregului pământ locuit. Facem acest lucru nu doar pentru a extinde biserica sau a înființa mai multe biserici locale, ci și mai mult, pentru a propaga sămânța împărăției, gena împărăției lui Dumnezeu. Amin!

Împărăția lui Dumnezeu nu este doar domnia lui Dumnezeu, ci, mai mult decât atât, este Cristos Însuși, ca sămânță a împărăției, care se seamănă pe Sine în pământul inimii noastre pentru a crește în noi, a se dezvolta în noi și a se maturiza în noi, devenind un domeniu în care Dumnezeu poate domni.

În primul rând, Cristos a venit ca Împărat ceresc al împărăției lui Dumnezeu și a venit ca Semănător pentru a se semăna pe Sine în pământul inimii noastre. El S-a semănat pe Sine ca sămânță a împărăției în discipoli, pentru ca El să poată crește în ei și să devină împărăția lui Dumnezeu, extinderea lui Cristos pe pământ.

El a venit ca Medic al nostru pentru a ne vindeca și a ne recâștiga, Păstorul nostru pentru a ne îngriji cu tandrețe și dragoste și Domnul secerișului. Putem să-L savurăm și experimentăm pe acest Cristos minunat în viața noastră de zi cu zi și, pe măsură ce Îl experimentăm, El ne însărcinează să mergem și să predicăm evanghelia împărăției!

Totuși, nu predicăm evanghelia în noi înșine, prin noi înșine sau pentru propria noastră lucrare; mai degrabă, învățăm de la Cristos să facem toate lucrurile în duhul nostru, în părtășie cu Domnul și, de asemenea, în părtășie și coordonare cu Trupul.

Tot ce a făcut Cristos a fost în părtășie și coordonare cu Tatăl și El a făcut toate lucrurile prin Duhul pentru venirea împărăției Tatălui. Astăzi ne exersăm să fim una cu Domnul și una cu sfinții pentru a predica evanghelia împărăției pe întregul pământ locuit, astfel încât să vină sfârșitul.

Vrem să fim biruitorii de astăzi care predică evanghelia victorios, stând în victoria lui Cristos, astfel încât Cristos în noi, noi în Cristos, să predicăm împărăția lui Dumnezeu pe pământ prin vorbirea noastră, căci vorbirea noastră este semănarea seminței împărăției în cei care ne ascultă!

Suntem trimiși de Cristos să facem discipoli din națiuni botezându-i în Dumnezeu pentru împărăție

Matei 28:18-20 ne spune marea însărcinare; aici vedem că Cristos, ca și Capul nostru glorificat și înălțat la cer, a primit toată autoritatea în cer și pe pământ și ne trimite pe noi, discipolii Săi, să facem discipoli din națiuni. Suntem discipoli, îl facem discipoli de Domnul și facem discipoli din națiuni.

Cum facem asta? Nu mai întâi învățându-i sau convingându-i de adevăr, ci botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Aleluia!

Cristos, ca Împărat al nostru ceresc, ne trimite pe noi, discipolii Săi, să mergem cu autoritatea Sa pentru a face discipoli din toate neamurile, făcându-i poporul împărăției pentru stabilirea împărăției lui Dumnezeu pe pământ! Amin! Și această împărăție a lui Dumnezeu astăzi este viața de biserică (Romani 14:17).

Cum putem face discipoli din toate neamurile? Prin botezarea lor în Dumnezeul Triunic. A face discipoli din neamuri înseamnă a face ca oamenii păgâni să devină poporul împărăției pentru ca Dumnezeu să aibă o împărăție pe pământ, care este biserica de astăzi.

Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, am fost mântuiți de Domnul și acum suntem discipoli ai Lui. Suntem mântuiți de Domnul și suntem făcuți discipoli de El, astfel încât să putem și noi face discipoli din alții, chiar să mergem și să facem discipoli din neamurile, botezându-i în Dumnezeul Triunic!

După ce predicăm evanghelia oamenilor din jurul nostru, îi botezăm pe oamenii pocăiți în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Prin botez, oamenii pocăiți sunt scoși din starea lor veche într-una nouă, căci viața lor veche este încheiată și noua viață a lui Cristos îi germinează, astfel încât să poată deveni poporul împărăției. Amin!

Ioan Botezătorul a venit înaintea Domnului Isus, iar botezul său a fost un botez preliminar, un botez numai cu apă. Dar Cristos, ca Împărat ceresc, a venit și, după ce Și-a îndeplinit lucrarea pe pământ, a trecut prin moarte și înviere și a devenit Duhul dătător de viață.

După învierea Sa, Cristos a venit să le poruncească discipolilor Săi să boteze națiunile pocăite în Dumnezeul Triunic! Aleluia! Apoi, la cincizeci de zile după învierea Sa, Cristos, ca Cap al Trupului, Și-a botezat discipolii și întreaga biserică în Duhul Sfânt (1 Corinteni 12:13).

Partea evreiască a Trupului lui Cristos a fost botezată în ziua Cincizecimii (Fapte 1:5; 2:4), iar partea neamurilor a fost botezată în casa lui Corneliu (11:15-17). Pe baza acestui fapt, discipolii lui Cristos i-au botezat pe noii convertiți (2:38) nu numai în apă, ci și în moartea lui Cristos (Romani 6:3-4), în Cristos Însuși (Galateni 3:27), în Dumnezeul Triunic (Matei 28:19) și în Trupul lui Cristos (1 Corinteni 12:13). Aleluia!

Apele botezului semnifică îngroparea cu Cristos în moartea Sa; apa este ca un mormânt în care cei botezați și vechea lor istorie se încheie și sunt îngropate. Când un păcătos pocăit este botezat, el lasă tot ce avea vechi în apă și se ridică într-o viață nouă pentru a fi una cu Domnul și a umbla într-o viață nouă, chiar pentru a fi o creație nouă în Cristos! Amin!

Iată ce suntem însărcinați să facem astăzi: să facem discipoli din națiuni botezându-i în Dumnezeul Triunic, în moartea lui Cristos, în Cristos Însuși și în Trupul lui Cristos, astfel încât să poată fi o creație nouă, chiar cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu!

Pe măsură ce mergem să predicăm evanghelia împărăției întregului pământ locuit, ne exersăm să-i punem pe păcătoșii pocăiți în Dumnezeul Triunic, astfel încât, pe partea negativă, viața lor veche să poată fi încheiată, iar pe partea pozitivă, ei să poată fi germinați cu viața eternă a Dumnezeului Triunic pentru Trupul lui Cristos! Aleluia!

Botezul rânduit de Domnul în Matei 28:19 botează oamenii din viața lor în viața Trupului pentru împărăția cerurilor. Fie ca noi să fim una cu Domnul pentru a face discipoli din națiuni, botezându-i în Dumnezeu, astfel încât să poată deveni parte a împărăției lui Dumnezeu!

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai poruncit să mergem cu autoritatea Ta pentru a face discipoli din toate națiunile, făcându-i poporul împărăției pentru stabilirea împărăției lui Dumnezeu! Amin, Doamne, Te iubim, suntem una cu Tine și mergem cu autoritatea Ta! Ne exersăm duhul pentru a fi în Tine și pentru a Te vorbi altora, astfel încât să putem semăna sămânța împărăției în ei! Amin, Doamne, vrem să facem discipoli din neamuri botezându-i în moartea lui Cristos, în Cristos Însuși, în Dumnezeul Triunic și în Trupul lui Cristos! Fie ca să-i luăm pe păcătoșii pocăiți și să-i punem în Dumnezeul Triunic, pentru ca vechea lor istorie să se încheie și să ei să aibă viață nouă pentru a fi o creație nouă în înviere! Amin, Doamne, ai o cale de a mări împărăția Ta prin predicarea evangheliei și botezarea oamenilor în Dumnezeul Triunic pentru împărăția lui Dumnezeu! Slavă Domnului, Domnul ne-a însărcinat să botezăm oamenii din viața lor în viața Trupului pentru împărăția cerurilor!

Facem discipoli din națiuni învățându-i adevărurile divine și ajutându-i să trăiască o viață de om-Dumnezeu

Predicarea evangheliei împărăției este primul pas, iar apoi botezul în Dumnezeul Triunic este al doilea pas. După aceasta, după ce i-am botezat pe credincioșii nou mântuiți în Dumnezeul Triunic și i-am ajutat să se bucure de realitatea botezului lor, trebuie să continuăm să-i facem discipoli învățându-i adevărurile divine (Matei 28:20).

A face discipoli din națiuni înseamnă a le da ca învățătură adevărurile divine în domeniul divin și mistic, astfel încât să-L poată învăța pe Cristos așa cum este realitatea în Isus (Matei 28:20; Efeseni 4:20-21). Amin!

Nu suntem aici doar pentru a predica evanghelia și apoi a boteza oameni; nu suntem aici doar pentru a ajuta oamenii să se regenereze și atât, ci vrem ca ei să fie făcuți discipoli de către Domnul. Suntem aici pentru a-i păstori, a-i desăvârși și a-i ajuta să crească în împărăția lui Dumnezeu. Amin!

În primul rând, suntem făcuți discipoli din statutul de om natural la statutul de om-Dumnezeu, trăind viața divină prin renegarea vieții noastre naturale, conform modelului lui Cristos ca primul om-Dumnezeu (Matei 11:28-30). Venim la El cu toate ostenelile și problemele noastre, cu munca și luptele noastre și învățăm de la El, căci El este blând și smerit cu inima.

Apoi, facem discipoli din națiunile învățându-i adevărurile divine și ajutându-i să trăiască o viață de om-Dumnezeu. Îi facem discipoli pe alții să facă aceleași lucruri pe care le-am învățat noi, adică să vină la Domnul personal, să-I aducă toate problemele lor, să primească bogata Lui rezervă și să învețe de la El.

Pe măsură ce îi ajutăm pe alții să fie făcuți discipoli, suntem și noi făcuți discipoli de Domnul zi de zi în multe aspecte pentru a trăi viața divină prin renegarea vieții noastre naturale. Trebuie să trăim o astfel de viață conform modelului lui Cristos ca primul om-Dumnezeu.

Pe măsură ce privim la El și observăm modelul Său, ne dăm seama că Domnul Isus nu a vorbit niciodată cuvintele Sale, ci cuvintele pe care Tatăl I le-a dat să le vorbească (Ioan 14:24). Mai mult, El nu a făcut nimic din Sine Însuși (5:19, 30), ci a făcut totul din și prin Tatăl care a trimis.

El L-a luat pe Tatăl ca sursă, căci Tatăl era Trimițătorul și El era Cel Trimis. El a trăit datorită Tatălui (6:57). Astăzi Îl învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus și facem discipoli din națiuni învățându-i adevărurile divine și ajutându-i să trăiască o viață de om-Dumnezeu.

Toate învățăturile divine și mistice ale lui Cristos nu sunt doar dezvăluirea și iluminarea Sa, ci și hrănirea Lui pentru creșterea și maturizarea noastră în viața Sa divină, astfel încât economia eternă a lui Dumnezeu să se finalizeze prin noi (Efeseni 4:15-16).

Dăm ca învățătură adevărurile divine pentru ca și alții să poată fi făcuți discipoli de Domnul și să devină oameni ai împărăției, și pentru ca împărăția lui Dumnezeu să fie printre noi astăzi.

Fie ca noi să trăim în acest fel astăzi, o viață de predicare a evangheliei împărăției, botezându-i pe cei noi în Dumnezeul Triunic și discipolizându-i prin darea ca învățătură a adevărurilor divine și ajutându-i să trăiască o viață de om-Dumnezeu.

Fie ca noi să fim făcuți discipoli zilnic de Domnul pe măsură ce venim la El în cuvântul Său pentru a trăi viața unui om-Dumnezeu, trăind nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină.

Pe măsură ce pătrundem în adevărul din Noul Testament și pe măsură ce ne deschidem către Domnul în citirea slujbei care deschide Cuvântul lui Dumnezeu, suntem făcuți discipoli de Domnul, suntem echipați cu adevărul și putem, de asemenea, să-i învățăm pe alții adevărul.

Îi învățăm pe alții adevărul pentru a-i face discipoli din pur și simplu împărtășind cu ei savurarea și experimentarea noastră din Cristos, astfel încât să-i putem aduce să experimenteze această Persoană minunată care trăiește în ei.

Ne rugăm pentru cei noi, tineri și noii credincioși, căci vrem ca Domnul să strălucească asupra lor și să-i descopere și căutăm să-i hrănim pentru creșterea și maturizarea lor în viața Sa divină. Amin, fie ca Domnul să recâștige acest lucru printre noi și fie ca aceasta să fie realitatea noastră de astăzi în viața de biserică!

Doamne Isuse, fă-ne discipolii Tăi astăzi ca să nu mai fim un om natural ci să fim un om-Dumnezeu. Ne deschidem Ție, Doamne, și venim la Tine în cuvântul Tău pentru a învăța de la Tine să trăim viața divină prin renegarea vieții noastre naturale. Amin, Doamne, vrem să urmăm modelul Tău ca primul om-Dumnezeu și să Te lăsăm să trăiești în noi. Vrem să fim una cu Tine pentru a-i învăța pe alții adevărul, astfel încât să poată fi făcuți discipoli să trăiască viața unui om-Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să trăim o viață de om-Dumnezeu astăzi și fie ca să-i ajutăm și pe alții să trăiască această viață! Fă-ne discipolii Tăi, Doamne, în multe aspecte ale vieții noastre de zi cu zi, astfel încât să putem trăi viața divină renegând viața noastră naturală. Ai Tu o cale de a-i face pe alții discipolii Tăi prin noi, în timp ce vorbim adevărul despre economia lui Dumnezeu și căutăm să-i ajutăm să trăiască viața unui om-Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca Tu să-i descoperi și să-i luminezi pe cei noi, în timp ce le dăm ca învățătură adevărul, pentru a-i putea hrăni pentru creșterea și maturizarea lor în viața Ta divină! Fie ca economia Ta eternă să fie finalizată prin noi, în timp ce predicăm evanghelia împărăției, botezând păcătoșii pocăiți în Dumnezeul Triunic și învățându-i adevărul pentru a-i face oameni ai împărăției!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Disciple the Nations by Baptizing and Teaching them the Truth to be Kingdom People, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 8 (Să predicăm evanghelia împărăției și să facem discipoli din națiuni) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Oamenii împărăției au o creștere secretă în viață înaintea lui Dumnezeu și fac fapte drepte în secret

05/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Ca oameni ai împărăției lui Dumnezeu, noi, credincioșii în Cristos, trăim o viață ascunsă, nu ne ducem la îndeplinire faptele drepte înaintea oamenilor; ci, dăm, ne rugăm și postim în secret, având multă creștere secretă în viață înaintea Domnului, pentru ca Tatăl nostru ceresc, care vede în secret, să ne răsplătească și să fie răsplata noastră. Amin!

Trebuie să ne dăm seama că viața creștină nu este ceea ce alții văd în mod deschis, în exterior, sau lucrurile pe care le facem pentru Domnul înaintea altora. Viața creștină este ceea ce trăim înaintea Domnului în secret, în privat, în timpul nostru personal cu Domnul.

Există o manifestare exterioară a vieții interioare, dar ceea ce contează înaintea lui Dumnezeu este timpul nostru cu El, timpul nostru secret cu El în care Îl căutăm în rugăciune. Fiecare credincios în Cristos trebuie să-și aloce timp în fiecare zi pentru a fi cu Domnul în rugăciune.

Trebuie să învățăm de la Domnul Isus, chiar și în programul încărcat pe care îl avem astăzi, să căutăm să petrecem timp singuri cu Domnul. Domnul Isus a fost foarte ocupat și a făcut multe lucruri; totuși, chiar dacă era ocupat și mulțimile se îmbulzeau în jurul Său, El tot și-a făcut timp să fie cu Tatăl.

Domnul a petrecut multe nopți înaintea Tatălui în rugăciune pentru a fi umplut de Tatăl și a deveni una cu Tatăl în toate lucrurile. Am putea crede că, din moment ce Domnul Isus era Dumnezeu, nu avea nevoie să petreacă timp cu Tatăl, căci El era întotdeauna cu Tatăl în duh.

Acest lucru este adevărat, dar, în același timp, rădăcinile Sale erau în Tatăl, sursa Sa era în Tatăl și tot ceea ce făcea și spunea era în unitate cu Tatăl. El era întotdeauna în comunicare cu Tatăl, fiind una cu Tatăl în toate lucrurile.

Chiar și după miracolul hrănirii celor cinci mii, El nu a rămas acolo o vreme pentru a-L lăuda pe Dumnezeu pentru un astfel de miracol; mai degrabă, a trimis mulțimile departe, i-a obligat pe ucenicii Săi să plece și S-a dus să fie cu Tatăl în rugăciune. De multe ori S-a dus într-un loc pustiu pentru a Se ruga Tatălui în secret.

Cum rămâne cu noi, astăzi? Noi, credincioșii în Cristos, suntem poporul împărăției lui Dumnezeu, iar natura relației noastre cu Domnul este secretă, personală, privată și spirituală. Trebuie să ne rezervăm timp în fiecare zi pentru a-L căuta pe Domnul în secret, pentru a ne deschide Lui în secret, pentru a avea părtășie cu El și a ne ruga cu El în secret.

Uneori, poate chiar trebuie să petrecem un timp prelungit în secret cu Domnul, doar pentru a ne deschide Lui și a fi infuzați cu El. Dacă vrem să fim creștini sănătoși și credincioși adecvați în Cristos, trebuie să avem o viață ascunsă cu Domnul, căutându-L mereu în secret și acordând atenție contactului nostru privat, spiritual și personal cu El.

Oamenii împărăției fac fapte drepte în secret, înaintea lui Dumnezeu, nu în exterior, înaintea oamenilor

Principiul oamenilor împărăției este că ei trăiesc o viață ascunsă cu Dumnezeu, în special în Matei 6, ei nu își săvârșesc faptele drepte înaintea oamenilor. Dreptatea noastră nu este o performanță sau ceva ce săvârșim înaintea altora; mai degrabă, faptele noastre drepte sunt înaintea Domnului, nu înaintea oamenilor.

Faptele drepte, cum ar fi darea de milostenie (Matei 6:2-4), rugăciunea (v. 5-15) și postul (v. 16-18), nu trebuie să fie făcute înaintea oamenilor, ci în secret, înaintea lui Dumnezeu.

Referitor la fiecare dintre aceste trei ilustrări, Domnul Isus a folosit cuvântul secret (v. 4, 6, 18); noi, oamenii împărăției, trebuie să avem o viață ascunsă cu Dumnezeu și să ne facem faptele drepte în secret, nu în public înaintea oamenilor.

Tatăl nostru este în ascuns și vede în ascuns; noi Îl căutăm în ascuns, avem părtășie cu El în ascuns și ne facem faptele drepte în ascuns.

Sinele și carnea, însă, vor să arate tuturor faptele bune pe care le facem, iar sinele iubește să arate lucrurile bune pe care le face. Dar noi, ca oameni ai împărăției, trebuie să ne facem faptele drepte în ascuns, înaintea lui Dumnezeu, nu în public sau în exterior, înaintea oamenilor.

Aceasta înseamnă că noi, ca oameni ai împărăției, suntem copii ai Tatălui ceresc și trebuie să trăim în prezența secretă și ascunsă a Tatălui și să avem grijă de ea.

Când ne rugăm, nu ar trebui să-i lăsăm pe alții să știe că ne rugăm sau facem lucrurile în așa fel încât să știe că ne rugăm și cât de mult ne rugăm. Mai degrabă, trebuie să intrăm în camera noastră privată, să închidem ușa și să ne rugăm Tatălui nostru care este în ascuns; Tatăl, care vede în ascuns, ne va răsplăti.

În mod similar, atunci când dăm, nu ar trebui să-i anunțăm pe alții cât dăm sau că dăm; mai degrabă, trebuie să dăm în ascuns. Trebuie să dăm în secret înaintea Domnului, fără ca mâna noastră stângă să știe ce face mâna dreaptă, adică nici noi înșine nu ar trebui să facem mare caz de dăruirea noastră, căci dăm Domnului, în Domnul și înaintea Domnului.

În mod similar, când postim, nu ar trebui să o facem înaintea oamenilor, ci înaintea lui Dumnezeu, căci Tatăl nostru ceresc, care vede în secret, ne va răsplăti.

Dumnezeu pentru noi nu este doar Creatorul nostru, ci mai mult decât atât, Tatăl nostru; ca Tată al nostru, natura Lui este în secret, El Se ascunde și vrea să avem o viață ascunsă cu El. Nu suntem doar ființe create; avem viața divină, viața spirituală necreată a lui Dumnezeu.

Când trăim prin viața divină din duhul nostru, nu vom face lucruri înaintea oamenilor ca să fim văzuți de oameni și lăudați de El; mai degrabă, vom face lucruri în secret pentru ca Tatăl nostru să vadă și să fie fericit cu noi.

Noua lege a împărăției cerurilor a fost decretată de Împărat pe munte în Matei 5-7; noi păzim această lege nu prin viața noastră umană decăzută, ci prin viața eternă și divină a Tatălui, nu pentru a câștiga slava omului, ci pentru a primi răsplata Tatălui.

Un lucru remarcabil despre viața noastră cu Domnul și înaintea Domnului este să facem lucrurile în secret, înaintea lui Dumnezeu, și nu public înaintea oamenilor, pentru a fi văzuți sau lăudați de ei.

Ca oameni ai împărăției, care trăiesc într-un duh golit și smerit și umblă într-o inimă curată și neîngrijită, trăim sub conducerea cerească a împărăției lui Dumnezeu astăzi (Matei 5:3, 8). Ca astfel de oameni, nu ni se permite să facem nimic în carne pentru a primi lauda altora, ci mai degrabă să facem toate lucrurile în duh, pentru satisfacția Tatălui nostru ceresc. Amin!

Domnul este în noi ca viață, iar noi trăim prin viața Sa divină în noi; o astfel de viață este în secret, căci este o viață ascunsă. Domnul domnește prin ungerea Sa pentru a face lucruri sau a nu face lucruri, și toate lucrurile pe care le facem sunt înaintea Domnului, nu în exterior, înaintea oamenilor.

Trebuie să fim atenți la ungerea interioară și să urmăm călăuzirea Domnului zi de zi și trebuie să ne asigurăm că nu ne facem faptele drepte înaintea oamenilor, ci mai degrabă facem lucruri înaintea lui Dumnezeu în secret, căutându-L și dorind să-I fim plăcuți în secret.

Acest lucru nu vine în mod natural, așa că avem nevoie de multă rugăciune înaintea Lui, deschizându-ne către El și spunându-I:

Doamne Isuse, vrem să trăim astăzi ca oameni ai împărăției cerurilor. Fie ca noi să trăim o viață ascunsă, nu să ne facem faptele drepte înaintea oamenilor, ci să facem lucruri în secret înaintea lui Dumnezeu pentru a-I fi plăcuți Lui. Amin, Doamne, vrem să trăim prin viața divină din duhul nostru, viața divină spirituală și necreată a Tatălui nostru ceresc! Aleluia, Tatăl nostru vede în secret și vrea să-L căutăm în secret, să facem lucruri înaintea Lui în secret și să Îl savurăm în secret! Amin, Doamne, fie ca noi, fiind copii ai Tatălui ceresc, să trăim și să avem grijă de prezența secretă și ascunsă a Tatălui! Fie ca noi să trăim astăzi într-un duh golit și smerit, umblând într-o inimă curată și singulară sub domnia cerească a împărăției. Te iubim, Doamne, și vrem să trăim o viață ascunsă înaintea Ta. Nu vrem să facem nimic carnal pentru a primi lauda omului, ci spiritual, spre plăcerea Tatălui nostru ceresc! Amin, Tată, Te iubim și Te căutăm! Vrem să trăim înaintea Ta și să facem toate lucrurile spre satisfacția Ta!

Creșterea secretă în viață înaintea lui Dumnezeu tratează cu sinele și carnea

Chiar dacă Domnul Isus a spus că cei care fac lucruri în secret înaintea Tatălui vor fi răsplătiți de El în secret (Matei 6:1, 5), ceea ce este important aici nu este răsplata, ci creșterea în viață.

Fiecare credincios în Cristos trebuie să aibă o creștere secretă în viață înaintea lui Dumnezeu, iar aceasta se face trăind o viață ascunsă înaintea lui Dumnezeu și făcând lucruri în secret înaintea lui Dumnezeu, nu în exterior pentru a fi priviți sau lăudați de om.

Sfinții care cresc în mod deschis nu cresc într-un mod sănătos; cei care au o viață secretă cu Dumnezeu și cresc înaintea lui Dumnezeu, având o creștere secretă în viață înaintea lui Dumnezeu, sunt sănătoși în creșterea lor.

Când ne rugăm, trebuie să ne rugăm înaintea Domnului și în El în secret, nu înaintea altora pentru ca ei să ne vadă. Când ne închinăm Domnului, acest lucru trebuie să fie în secret, doar între noi și El, nu pentru ca alții să le vadă.

În mod similar, atunci când Îl contactăm pe Domnul și avem părtășie cu El, trebuie să facem toate acestea în secret, într-un mod ascuns. Nici măcar cei apropiați nu trebuie să știe că facem acest lucru, adică nu ar trebui să le spunem pentru ca ei să ne laude. O, Doamne Isuse!

În noi înșine, în sine, vrem ca alții să știe când facem ceva bun. Sinele vrea să fie apreciat și lăudat. Dar, ca oameni ai împărăției, trebuie să ne facem faptele drepte în secret; când facem asta, carnea și sinele sunt date la moarte.

Dacă oamenilor de astăzi în societate și chiar în creștinătatea degradată nu li se permite să-și etaleze faptele bune, ei pur și simplu nu le vor face! Acest lucru se datorează faptului că sinelui îi place să fie glorificat, iar cărnii îi place să fie privită.

Cu toții avem sine și carne, iar când facem ceva bun, sinele vrea să fie apreciat și lăudat.

În societatea de astăzi, unii oameni dau sume mari de bani pentru a ajuta cu una sau alta și le place ca toată lumea să știe că fac acest lucru. Cei care dau mai mult ar putea chiar să își dorească numele înscris pe o placă sau tipărit undeva. Unii s-ar putea să nu ofere nici măcar bani sau ajutor decât dacă sunt apreciați. O, Doamne Isuse!

Noi, ca oameni ai împărăției, care trăim în această lume coruptă și în mijlocul creștinătății degradate, trebuie să trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru ceresc și să facem lucrurile în secret. Trebuie să avem o creștere secretă în viață înaintea lui Dumnezeu, nu înaintea oamenilor.

Trebuie să avem niște experiențe secrete cu Cristos și o creștere secretă în viață înaintea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că trebuie să ne rugăm Domnului, să ne închinăm Domnului, să-L contactăm pe Domnul și să avem părtășie cu Domnul într-un mod secret.

Acest lucru ucide sinele și carnea, iar noi creștem în viață într-un mod autentic, în secret, înaintea lui Dumnezeu. Dacă trăim în carne, nu vom crește în viață. Deși poate nu păcătuim atât de mult, tot avem sinele și carnea, care sunt cele mai mari piedici în calea creșterii noastre în viață.

Cum putem crește în viață dacă sinele este acolo, fiind exprimat și manifestat? Cum putem crește în viața divină atunci când trăim în carne și suntem naturali? Fie ca noi să avem experiențe secrete cu Domnul și, prin urmare, să avem sinele și carnea date la moarte.

Fie ca noi să vedem că cea mai mare frustrare în creșterea Domnului în noi este sinele și carnea și fie ca noi să petrecem mult timp în secret cu Domnul.

Cu toții avem sinele, iar sinele vrea să fie lăudat și apreciat. Dacă ne uităm în jurul nostru, putem vedea că chiar și în creștinism sau în viața de biserică există unii care fac lucruri în biserică și ele place să fie apreciați. O, Doamne Isuse!

Poate că suntem atât de plini de sine și de viața naturală încât suntem dornici să facem lucruri pentru Domnul și în biserică, căci ne place să fim priviți de alții sau apreciați de ei. Fie ca Domnul să expună sinele și să-l de la moarte petrecând timp secret cu El pentru a avea o creștere secretă în viață înaintea lui Dumnezeu.

Răsplata noastră este Domnul Însuși. El ne poate răsplăti în această epocă (2 Corinteni 9:10-11) sau în epoca viitoare (Luca 14:14), dar ceea ce vrem este să câștigăm mai mult din Dumnezeu pentru ca El să fie satisfăcut, nu ca noi să câștigăm vreo laudă sau apreciere. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să fim recâștigați la a avea o viață secretă cu Tatăl nostru, având o creștere secretă înaintea lui Dumnezeu și nu să facem lucruri înaintea oamenilor pentru a fi priviți de ei.

Mânia și pofta noastră sunt urâte, dar ceea ce ne frustrează cel mai mult în a crește în viață este sinele. Sinele savurează și vrea să facă lucruri înaintea oamenilor într-un mod public. Fie ca noi să trăim conform naturii ascunse, spirituale și divine a Tatălui nostru, să ne facem faptele drepte înaintea Lui, nu înaintea altora.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să creștem în Tine. Vrem să trăim prin viața divină în duhul nostru și să nu facem lucruri doar în exterior, pentru ca alții să ne vadă. Amin, Doamne Isuse, ai Tu o cale de a expune sinele și carnea în dorința de a face lucruri public pentru ca alții să le vadă. Fie ca noi să facem faptele noastre drepte în secret, astfel încât sinele și carnea să fie date la moarte. Vrem ca noi să facem toate lucrurile înaintea Domnului și în Domnul, dorind doar să-I fim plăcuți Domnului și nu să câștigăm vreo apreciere sau laudă din partea altora. Ai Tu o cale în noi. Fie ca noi să avem o creștere secretă în viață înaintea lui Dumnezeu și în Domnul. Amin, Doamne Isuse, crești în noi. Vrem să ne rugăm Ție, să ne închinăm Ție, să Te contactăm și să avem părtășie cu Tine într-un mod secret. Fie ca noi să fim cei care cresc nu doar în mod deschis, ci chiar mai mult, să avem o creștere secretă în viață cu Dumnezeu! Dă-ne astăzi niște experiențe secrete ale lui Cristos. Pur și simplu ne deschidem Ție. Trăim pentru Tine. Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine, pentru ca Tatăl ceresc să fie satisfăcut!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Kingdom People have Secret Growth in Life before God and do Righteous Deeds in Secret, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 2 (Să trăim viața împărăției prin faptul că trăim o viață ascunsă) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ca oameni ai împărăției, ne îngrijim de ceilalți fără a-i judeca sau a le arăta defectele

02/12/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Ca oameni ai împărăției, trebuie să ne îngrijim de ceilalți conform duhului fără a-i judeca sau a le arăta defectele.

În tratarea cu alții și în îngrijirea oamenilor conform duhului în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să trăim într-un duh umil sub guvernarea cerească a împărăției și să ne judecăm întotdeauna pe noi înșine, nu pe alții; nu trebuie să-i judecăm pe ceilalți sau să-i condamnăm.

În această săptămână, în studiul nostru aprofundat despre dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică și în viața noastră creștină, ajungem la tema “Să trăim viața împărăției îngrijindu-ne de alții conform Duhului și conștientizând iertarea lui Dumnezeu.”

Acestea sunt două aspecte importante: îngrijirea altora conform duhului și conștientizarea iertării lui Dumnezeu; ambele sunt probleme serioase și de greutate.

În Matei 7:1-12 Domnul Isus vorbește despre principiul oamenilor împărăției în tratarea celorlalți, lucru care înseamnă îngrijirea altora conform duhului.

Astfel, problema iertării lui Dumnezeu se bazează pe Matei 18, și trebuie să vedem ce este iertarea lui Dumnezeu și câte feluri de iertare există în Biblie.

Matei 7:1-12 privește principiile oamenilor împărăției în tratarea celorlalți; ea descoperă faptul că guvernarea cerească asupra poporului împărăției necesită ca aceștia să se îngrijească de ceilalți conform duhului (vezi Judecători 9:8-9).

În aceste versete există câteva principii extraordinare în tratarea și îngrijirea altora.

Primul principiul este că nu-i judecăm pe alții, deoarece noi nu suntem judecătorul; dacă îi judecăm pe alții, vom fi și noi judecați, iar măsura cu care îi judecăm pe alții, cu aceeași măsură vom fi judecați și noi.

Al doilea principiu este acela că nu ar trebui să privim la paiul din ochiul altuia și să ignorăm bârna din ochiul nostru; nu ar trebui să ne gândim la noi înșine cu o părere mai bună decât alții.

Dacă cineva are un pai în ochi, noi avem ceva mai mare decât un pai în ochiul nostru; trebuie să avem o astfel de conștientizare de a trăi împreună și a avea o relație potrivită în împărăția lui Dumnezeu.

Un alt principiu este că nu ar trebui să dăm ceea ce este sfânt la câini și nu ar trebui să aruncăm perle înaintea porcilor.

Apoi, pe măsură ce îi contactăm pe oameni, ar trebui să ne rugăm, cerând, căutând și bătând la ușă; de multe ori acest verset este scos din context, dar în Matei 7 a cere, a căuta și a bate la ușă sunt legate de îngrijirea altora și de tratarea altora. Când vorbim cu ceilalți și îi păstorim, trebuie să exersăm un anumit tip de rugăciune; apoi, prin această rugăciune, vom putea furniza alimentarea cu viață celor de care ne îngrijim.

În cele din urmă, Domnul încheie această secțiune spunând că ar trebui să facem altora ceea ce ne dorim să ne facă și ei.

Fie ca să considerăm cu rugăciune această porțiune din Mat. 7:1-12 și să ne rugăm asupra principiilor legate de modul cum să trăim unii cu alții în împărăția lui Dumnezeu.

Să uităm de noi înșine și să ne îngrijim de alții fără a-i judeca pe ei, ci pe noi înșine

În Matei 7:1-12 intenția Domnului este nu doar să ne încurajeze să fim atenți cu ceilalți, ci mai degrabă, El dorește să uităm de noi înșine și să ne îngrijim de ceilalți conform duhului.

În Matei 5-6 Domnul Isus ne-a expus temperamentul, poftele noastre, ființa noastră interioară, sinele nostru, carnea noastră și anxietatea noastră; acum El vrea să ne vorbească despre cum să învățăm să ne îngrijim de alții.

De exemplu, pe măsură ce ne îngrijim de ceilalți și îi tratăm în împărăția lui Dumnezeu, nu ar trebui să-i judecăm, ci, mai degrabă, să-i tratăm așa cum vrem să fim tratați și noi înșine. Când îi judecăm pe ceilalți, trebuie să-i judecăm conform modului în care vrem ca ei să ne judece; în acest fel, ne îngrijim de ceilalți.

Domnul a fost clar în Matei 7:1 când a spus: “Nu judeca, ca să nu fii judecat.” Cine suntem noi ca să judecăm? Ne-a făcut oare Dumnezeu un judecător ca să putem judeca pe alții?

Ca oameni ai împărăției, trebuie să trăim într-un duh umil sub guvernarea cerească a împărăției și trebuie să nu-i judecăm niciodată pe ceilalți, ci să ne judecăm întotdeauna pe noi înșine. În îngrijirea altora, nu trebuie să-i judecăm, ci să ne judecăm pe noi înșine în fața Domnului.

Cu orice judecată îi judecăm pe alții, vom fi și noi judecați, iar măsura cu care îi măsurăm pe ceilalți, vom fi și noi măsurați (Mat. 7:2). Aceasta ne arată că modul în care îi tratăm pe alții astăzi determină modul în care Domnul ne va trata în împărăția Sa.

Dacă îi judecăm pe alții cu dreptate (chiar dacă nu suntem un judecător și Dumnezeu nu ne-a dat funcția sau poziția de a-i judeca pe alții), vom fi judecați de Domnul cu dreptate.

Dacă îi judecăm pe ceilalți cu îndurare, vom fi judecați de Domnul cu îndurare și îndurarea triumfă asupra judecății (Iacov 2:13).

Domnul să ne salveze din a-i judeca pe ceilalți și să ne elibereze de un duh critic și judecător în viața de biserică și în viața noastră de zi cu zi. Nu trebuie să-i judecăm atât de mult pe alții, deoarece noi înșine vom fi judecați cu aceeași măsurăm în care îi judecăm pe ceilalți.

Dacă ne îngrijim de alți oameni conform duhului, nu vom fi judecați de către ei, iar noi nu îi vom judeca. În tratarea celorlalți, trebuie să-i considerăm pe ei și nu pe noi înșine, și trebuie să îi simpatizăm și să fim îndurători față de ei.

Așa cum Domnul este îndurător față de noi și nu ne judecă, tot așa ar trebui să fim îndurători față de ceilalți și să nu-i judecăm.

Motivul principal pentru care îi judecăm pe ceilalți și îi criticăm este că ne gândim prea mult la noi înșine; avem o părere mai înaltă despre noi și despre ceea ce suntem și putem face și ne pasă de simțământul nostru, așa că îi criticăm pe ceilalți.

Ca să ne ferim de a-i judeca pe ceilalți, trebuie să ne îngrijim de ei uitând de noi înșine, punându-ne de-o parte și îngrijindu-ne de simțămintele altora în tratarea lor de către noi.

Ar trebui să lăsăm deoparte propriile noastre simțăminte și chiar pe noi înșine, și să învățăm să ne îngrijim de ceilalți, nu să-i judecăm și nici să-i criticăm, fiindcă orice lucru negativ ar avea ei în caracterul sau faptele lor, avem și noi, și am putea fi chiar mai răi.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră, să ne elibereze de un duh critic și fie ca să învățăm să ne judecăm pe noi înșine și să nu-i judecăm pe ceilalți; față de alții ar trebui să avem un duh grijuliu, îngrijindu-i conform duhului.

Doamne Isuse, fie ca noi, ca oameni ai împărăției, să trăim într-un duh umil sub guvernarea cerească a împărăției, astfel ca să ne judecăm întotdeauna pe noi înșine și să nu îi judecăm niciodată pe ceilalți. O, Doamne, salvează-ne din a-i judeca pe alții. Fie ca să învățăm să ne îngrijim de ceilalți conform duhului și fie ca să ne punem deoparte și chiar să ne ignorăm în timp ce îi tratăm pe alții. Fie ca judecata altora de către noi să fie făcută cu îndurare, astfel ca și noi să fim judecați de Domnul cu îndurare. Fie ca să învățăm să ne respingem pe noi înșine și să îi considerăm pe ceilalți, să simpatizăm cu ei și să fim îndurători față de ei în timp ce trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi.

Să învățăm să ne îngrijim de ceilalți, fără a le arăta defectele, ci conștientizând propriile noastre defecte

Fie ca Domnul să ne elibereze din a avea un duh critic sau de judecată față de alții.

În Matei 7:3 Domnul întreabă: “Și de ce privești la paiul care este în ochiul fratelui tău, dar nu consideri bârna din ochiul tău?”

S-ar putea să ne gândim că fratele nostru are un mic pai în ochi și probabil că vrem să-l ajutăm să-l îndepărteze, dar, de fapt, noi avem o bârnă, un buștean mare, în ochiul nostru.

Aceasta se întâmplă atunci când îi judecăm pe alții; când noi îi judecăm pe alții, credem că au un anumit defect și vrem să-l arătăm și chiar să îi ajutăm să-l îndepărteze, dar ceea ce nu conștientizăm este că noi avem mult mai multe defecte, chiar mai mari defecte decât ei, și nu-i putem condamna, critica sau judeca.

Ca oameni ai împărăției care trăiesc într-un duh umil și sub guvernarea cerească a împărăției, trebuie ca mai întâi să luăm în considerare bușteanul, bârna din ochiul nostru, ori de câte ori observăm un pai în ochiul fratelui nostru.

Paiul pe care îl vedem în ochiul fratelui nostru trebuie să ne amintească că noi avem o bârnă în ochiul nostru.

Atunci când venim împreună și ne împărtășim și ne rugăm și ne gândim la o anumită persoană cu probleme, rugăciunea noastră nu ar trebui să fie de judecată sau de critică față de ea, ci ar trebui să conștientizăm că toți suntem bolnavi de aceeași boală, astfel că trebuie să cerem îndurarea Domnului.

Cum să-i spunem fratelui nostru: “Lasă-mă să îndepărtez paiul din ochiul tău”, și iată, bârna este în ochiul nostru?

În îngrijirea altora, putem observa că au defecte, și este posibil să vrem să le spunem despre acestea ca să ei le poată trata; totuși, în timp ce vorbim cu ceilalți, poate că îi judecăm sau îi criticăm datorită defectelor lor.

Cu toate acestea, în împărăția lui Dumnezeu nu ar trebui să arătăm defectele altora, ci mai degrabă, să conștientizăm propriile noastre defecte, și să ne îngrijim de ceilalți conform duhului, dându-ne seama că noi înșine avem defecte.

Să nu fim ca ipocriții care vor să îndepărteze paiul din ochii altora în timp ce noi avem un buștean uriaș, o bârnă, în ochiul nostru propriu. Atâta timp cât bârna rămâne în ochiul nostru, vederea noastră este neclară și nu putem vedea limpede pentru a-i ajuta pe ceilalți cu paiul din ochiul lor. Defectul fratelui nostru este ca un pai, dar defectul nostru este ca o bârnă.

Pe măsură ce învățăm să ne îngrijim de ceilalți în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să ne dăm seama că, ori de câte ori suntem pe cale să arătăm defectul cuiva, este posibil să ne îngrijim de defect și nu de persoană; putem judeca persoana, dar noi înșine avem aceleași defecte și chiar mai mari.

Dacă ne îngrijim de un frate, ne vom îngriji nu numai de defectul său, ci și de persoana sa. Vom ști dacă ar trebui să-i arătăm defectul, dacă poate să accepte și dacă avem un duh potrivit și călăuzirea Domnului ca mai întâi să tratăm această problemă în noi înșine, și apoi să-i vorbim ceva fratelui nostru fiind una cu Domnul.

Ne vom da seama că defectul fratelui nostru este ca un pai, în timp ce defectul nostru este ca o bârnă uriașă. Nu putem ajuta pe nimeni până când vom înțelege că toți avem aceleași defecte și probleme.

Dragă Doamne Isuse, salvează-ne din a avea un duh de judecată sau de critică față de ceilalți; salvează-ne din a arăta defectele altora. Fie ca să ne dăm seama în îngrijirea altora că noi înșine avem defecte mai mari decât defectul pe care îl vedem la alții. O, Doamne, fie ca să avem îndurare față de ceilalți, așa cum și Tu ești îndurător față de noi. Fie ca defectele altora să ne amintească de propriile noastre defecte mai mari și fie ca să nu-i judecăm pe ceilalți, ci să învățăm să ne îngrijim de ei conform duhului. O, Doamne Isuse, fie ca să învățăm să ne îngrijim de persoana altora și să nu le evidențiem defectele.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As Kingdom People we Care for Others by Not Judging them or Pointing out their Faults (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 4 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Facem din păgâni oameni ai împărăției botezându-i întru Dumnezeul Triunic

11/10/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În realitatea învierii Sale, Domnul Isus, ca Rege al împărăției cerești, ne-a însărcinat să facem din păgâni oameni ai împărăției botezându-i în numele, persoana, realitatea, Trinității divine (Mat. 28:19).

Domnul Isus, ca om-Dumnezeu, a trecut prin procesul încarnorii, trăirii umane, crucificării, morții și învierii, iar în învierea Sa i s-a dat toată autoritatea în ceruri și pe pământ.

Aleluia, un om, Isus, are toată autoritatea în ceruri și pe pământ și El este Regele nostru glorios, Regele împărăției cerești, iar noi suntem mulții supuși și cetățeni ai acestei împărății!

Datorită faptului că toată autoritatea i-a fost dată acestui Cristos înviat, El ne însărcinează, ne poruncește și ne trimite să discipolizăm toate națiunile, iar noi mergem cu autoritatea Lui!

Când mergem să predicăm evanghelia, mergem cu autoritatea Domnului; e adevărat că mergem să distribuim viața divină oamenilor și vrem să-i aducem să-L cunoască pe Cristos și să primească iertarea păcatelor, dar, mai presus de toate, dorim să-i facem parte din lărgirea împărăției cerurilor.

Există aspectul vieții, în care Cristos în învierea Sa a venit să Se sufle pe Sine întru credincioșii Săi pentru a-i regenera și pentru a-i face multele mădulare ale Trupului Său, dar există și aspectul împărăției, în care Cristos ca Împărat îi însărcinează pe ucenicii Săi să discipolizeze toate națiunile.

Cum discipolizăm noi neamurile? Nu doar prin predicarea evangheliei împărăției ca ei să creadă în Domnul și să devină cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, ci botezându-i în Dumnezeul Triunic!

Noi am fost trimiși de Domnul nu numai pentru a-i mântui pe oameni din iad și din pierderea veșnică, ci și pentru a discipoliza națiunile pentru a le face cetățeni ai împărăției cerurilor!

A discipoliza națiunile înseamnă a face din poporul păgân poporul împărăției pentru înființarea împărăției lui Dumnezeu pe pământ, care este biserica astăzi. Și modul în care discipolizăm națiunile este botezându-le în Dumnezeul Triunic, adică prin aducerea lor într-o unire organică cu Dumnezeul Triunic.

Împărăția lui Dumnezeu este pur și simplu Dumnezeu Însuși; a-i aduce pe oameni întru împărăția lui Dumnezeu înseamnă a-i aduce întru Dumnezeu, într-o unire organică cu Dumnezeu, prin cufundarea lor în realitatea a tot ceea ce este Dumnezeu. Aleluia! Ce însărcinare mare avem!

Suntem însărcinați să facem din păgâni oameni ai împărăției botezându-i întru Dumnezeul Triunic

Marea însărcinare a Domnului este aceea ca să mergem și discipolizăm toate națiunile, botezându-le întru numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt (Mat. 28:19).

A-i boteza pe oameni înseamnă a-i aduce pe cei ce se pocăiesc din starea lor veche într-una nouă, terminând vechea viață și germinându-i cu noua viață a lui Cristos pentru ca ei să devină oameni ai împărăției.

Ioan Botezătorul a venit și a predicat botezul pocăinței, și acesta era doar botezul în apă; Domnul Isus i-a botezat de asemenea pe oameni, botezând pe cei care s-au pocăit pentru împărăție.

După ce Domnul Isus, ca Rege ceresc, și-a îndeplinit slujirea pe pământ, El a trecut prin procesul morții și învierii și a devenit un Duh dătător-de-viață.

Acum, în înviere, Cristos i-a însărcinat pe ucenicii Săi să-i boteze pe oameni întru Dumnezeul Triunic. Suntem însărcinați să-i facem pe păgâni oameni ai împărăției, botezându-i întru Dumnezeul Triunic!

Acest botez are două aspecte, unul fiind aspectul vizibil în apă și celălalt aspectul invizibil în Duhul Sfânt (Fapte 2:38, 41; 10: 44-48).

Pe de o parte, îi botezăm pe oameni în apă ca expresie și mărturie a realității invizibile; pe de altă parte, există o realitate invizibilă a botezului în Duhul Sfânt.

Fără aspectul invizibil al Duhului, aspectul vizibil prin apă este zadarnic, căci e doar o formalitate; fără aspectul vizibil în apă, aspectul invizibil al Duhului este abstract și nepractic.

După ce Cristos ca ultimul Adam și-a îndeplinit slujba pe pământ, El a trecut prin procesul crucificării, a intrat în domeniul învierii și a devenit Duhul care dă viață, El a revenit la ucenicii Săi în atmosfera și realitatea învierii Sale pentru a-i însărcina să-i facă pe păgâni poporul împărăției, botezându-i întru numele, persoana, realitatea, a Trinității Divine.

În primul rând, El Însuși și-a botezat discipolii și întreaga biserică în Duhul Sfânt (1 Cor. 12:13) în ziua Cincizecimii (Fapte 1:5; 2:4) și în casa lui Corneliu (Fapte 11:15- 17), apoi pe baza acestui botez, discipolii au continuat să-i boteze pe alții.

Ucenicii, în calitate de cetățeni ai împărăției cerești, i-au botezat pe noii convertiți (Fapte 2:38), nu numai vizibil în apă, ci și invizibil întru moartea lui Cristos (Rom. 6:3-4), întru Cristos Însuși (Gal. 3:27), întru Dumnezeul Triun (Mat. 28:19) și întru Trupul lui Cristos (1 Cor. 12:13).

Când Domnul ne-a însărcinat să discipolizăm națiunile pentru a face din ele oameni ai împărăției, botezându-i întru Dumnezeul Triunic, aceasta a însemnat că trebuie să-i punem pe oameni în El însuși Dumnezeu cu tot ce este El împreună cu moartea Sa, Cristos și Trupul lui Cristos.

Prin botez, pe partea negativă, viața veche este terminată, iar pe partea pozitivă începe noua viață, căci noii convertiți au viața divină a lui Dumnezeu ca să fie mădulare ai Trupului lui Cristos și să trăiască viața împărăției pe pământ.

Botezul obținut de Domnul este acela de a-i boteza pe oameni din viața lor în viața Trupului pentru împărăția cerurilor.

Îți mulțumim Doamne că ne-ai dat autoritatea de a-i face pe păgâni oameni ai împărăției botezându-i întru Dumnezeul Triunic. Aleluia, Cristos ca ultimul Adam a trecut prin procesul răstignirii, a intrat în înviere și a devenit un Duh dătător de viață pentru a fi dispensat în om, și El ne-a însărcinat să facem din păgâni oameni ai împărăției oameni botezându-i întru realitatea Trinității Divine! Slavă Domnului, noi am fost botezați în Dumnezeul Triunic, iar acum predicăm evanghelia împărăției pentru a-i boteza și pe alții în Trinitatea Divină!

Îi botezăm pe oameni întru Dumnezeul Triunic pentru a-i aduce într-o unire organică cu El

Predicarea evangheliei astăzi nu este rea, dar este în principal o predicare la cruce, pentru că este doar cu Cristosul răstignit ca obiectiv.

Dar Cristos nu mai este pe cruce – El există în înviere, chiar și în înălțare! Și în învierea Sa, El ne-a dat toată autoritatea din ceruri și de pe pământ pentru a propovădui evanghelia împărăției și a face din păgânii oameni împărăția botezându-i în Trinitatea divină! Amin!

Trebuie să predicăm evanghelia în acest fel de atmosferă, în atmosfera învierii, și chiar trebuie să le poruncim celor necredincioși să se pocăiască, să creadă în Domnul și să fie botezați.

Uneori suntem prea timizi atunci când predicăm evanghelia, și îi întrebăm cu blândețe pe oameni dacă vor să fie botezați … – dar toată autoritatea ne-a fost dată, pentru că suntem una cu Cristos și putem sta una cu Cristos pentru a porunci altora să se pocăiască și să fie botezați întru Dumnezeul Triunic!

Trebuie să exersăm autoritatea lui Cristos într-un mod adecvat; a venit timpul să recâștigăm nu doar puterea ci și autoritatea evangheliei în timp ce predicăm evanghelia împărăției.

Acest cuvânt, „întru” în Mat. 28:19 indică unire; a boteza oamenii întru numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt înseamnă a-i aduce într-o unire organică cu Dumnezeul Triunic.

A boteza oamenii întru numele Dumnezeului Triunic înseamnă a-i aduce în unirea spirituală și mistică cu El.

Există un singur nume pentru Trinitatea Divină și acest nume este suma totală a Ființei divine, echivalentă cu persoana Lui. Deci, atunci când predicăm evanghelia și oamenii cred, ar trebui să-i botezăm întru Dumnezeul Triunic, punându-i în persoana Dumnezeului Triunic.

Am fost însărcinați să smulgem oamenii din împărăția întunericului și să îi aducem în Împărăția lui Dumnezeu, punându-i întru persoana Dumnezeului Triunic. Însărcinarea noastră este aceea de a transfera oamenii din răzvrătire în ascultare, de sub autoritatea lui Satan și întru Dumnezeu Însuși.

Amin, să botezi pe cineva întru numele Dumnezeului Triunic înseamnă să-l pui întru tot ceea ce este Dumnezeul Triunic.

Încă de la începutul evangheliei lui Matei, Trinitatea Divină este revelată pentru împărăția lui Dumnezeu; există un singur nume, dar trei în Dumnezeire, iar ei funcționează ca una pentru împărăția lui Dumnezeu.

În Matei 1:18 Îi vedem Duhul Sfânt și pe Cristos Fiul, iar în v. 23 Îl vedem pe Dumnezeu Tatăl care lucrează împreună pentru producerea omului Isus (v. 21) ca întruparea Dumnezeului Triunic.

Când Cristos era pe cale să înceapă lucrarea Sa pe pământ, El ca Fiul stătea în apă, Tatăl vorbea din ceruri (vv. 16-17), iar Duhul S-a coborât ca porumbel peste El. În cap. 12 Fiul a alungat demonii de Duhul pentru a aduce Împărăția Tatălui (v. 28).

Acum în Matt. 28, în ultimul capitol din Matei, vedem că Cristos în înviere S-a întors la discipolii Săi pentru a-i însărcina să-i facă pe păgâni să devină oameni ai împărăției botezându-i întru numele, persoana, realitatea Trinității Divine. Aleluia, ce însărcinare mare avem!

Doamne Isuse, mergem în numele Tău și cu autoritatea Ta pentru a predica evanghelia împărăției și pentru a boteza oamenii în Dumnezeul Triunic, astfel încât oamenii păgâni să devină cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu. Amin, Doamne, păstrează-ne în Tine, scufundați în Tine și saturați cu Tine, pentru ca noi să-i aducem și pe alții să fie cufundați în Dumnezeul Triunic și să intre într-o unire organică cu El. Da, Doamne Isuse, vrem ca și astăzi să-i aducem pe mulți în această unire spirituală și mistică cu Dumnezeul Triunic, predicând evanghelia împărăției și botezându oamenii întru Trinitatea Divină!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We are Making the Heathen the Kingdom People by Baptizing them into the Triune God (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 8 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Trebuie să fim înțelepți când împărtășim adevărul sau experiența noastră din Cristos altora

10/09/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Ca oameni ai împărăției, trebuie să fim înțelepți atunci când împărtășim adevărul sau experiența noastră din Cristos cu alții.

Atunci când avem grijă de oameni, trebuie să trăim și să ne comportăm ca oameni ai împărăției, și nu ar trebui să dăm ceea ce este sfânt câinilor sau să aruncăm perlele noastre la porci; asta înseamnă că trebuie să fim înțelepți în relația cu oamenii.

Primele doisprezece versete din Matei 7 vorbesc în detaliu cu privire la principiile oamenilor împărăției în relația cu ceilalți.

Cum putem noi ca oameni ai împărăției lui Dumnezeu să avem grijă de ceilalți și cum trebuie să ne raportăm la oamenii din împărăția lui Dumnezeu? În relația noastră cu alții, trebuie să fim cei care trăiesc sub stăpânirea cerească a împărăției, iar atunci când ne îngrijim de alții, trebuie să facem totul conform duhului.

Primul lucru pe care Domnul Isus îl tratează este duhul nostru de judecată; în împărăția lui Dumnezeu nu ar trebui să judecăm, ca să nu fim judecați.

În lumea de astăzi toată lumea îi critică, îi bârfește și îi judecă pe alții, dar în împărăția cerească – viața de biserică de astăzi – ar trebui să ne abținem de la a-i judeca pe ceilalți.

Dacă îi judecăm pe alții cu dreptate, noi înșine vom fi judecați, de asemenea, cu dreptate de către Domnul, dar dacă îi judecăm pe ceilalți cu îndurare, și noi vom fi judecați cu îndurare de către Domnul.

Îndurarea triumfă asupra judecății. Ori de câte ori vedem o greșeală la cineva, ar trebui să Îl contactăm mai întâi pe Domnul; nu ar trebui să ne grăbim să judecăm, știind că măsura cu care judecăm, cu aceea vom fi judecați și noi de către Domnul.

Pentru a ne relaționa cu alții, mai întâi trebuie să ne respingem simțămintele și opiniile noastre, apoi trebuie să îi luăm în considerare, să simțim alături de ei și să fim îndurători față de ei.

Este ușor să “reacționăm” la ceea ce spun și fac alții și este “firesc” să îi judecăm pe ceilalți; Satan este acuzatorul fraților și, la fel cum Domnul trăiește ca să mijlocească întotdeauna, tot așa Satan trăiește pentru a ne acuza în fața lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse!

Fie ca să învățăm să nu cooperăm cu Satan în lucrarea sa de a-i acuza și judeca pe ceilalți, și fie ca să învățăm să ne renegăm de noi înșine, să-i luăm în considerare pe ceilalți, să simțim alături de ei și să fim îndurători față de ei.

Așa cum Domnul S-a îndurat de noi, tot astfel ar trebui să avem îndurare față de ceilalți în relația noastră cu ei. Dacă observăm o “așchie în ochiul fratelui nostru”, ar trebui să ne dăm seama că există o bârnă în ochiul nostru.

Ar fi o ipocrizie din partea noastră să încercăm să scoatem așchia (vina) din ochiul fratelui nostru în timp ce avem o bârnă (chiar mai multe defecte) în ochiul nostru. Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne lumineze în acest sens, astfel încât să ne fie teamă să pronunțăm judecată sau să-i judecăm pe alții.

Trebuie să fim înțelepți când împărtășim adevărul sau experiența noastră din Cristos altora

În Matei 7:6 Domnul spune că nu ar trebui să dăm ceea ce este sfânt la câini și nici să aruncăm perlele noastre în fața porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, apoi să se întoarcă și să ne sfâșie.

Ce înseamnă acest lucru și cum se aplică la experiența noastră?

Ceea ce este sfânt trebuie că se referă la adevărul obiectiv care aparține lui Dumnezeu; de multe ori savurăm cuvântul lui Dumnezeu și lumina adevărului strălucește asupra noastră și în interiorul nostru, iar noi suntem gata să îl vorbim altora.

Cu toate acestea, trebuie să fim înțelepți în faptul de a împărtăși adevărul cu alții, pentru că unii sunt precum “câinii” care nu doar că nu apreciază lucrurile sfinte, ci chiar se întorc ca să ne sfâșie și să ne muște.

Perlele se referă la experiențele subiective care sunt ale noastre; pe măsură ce Îl savurăm și Îl experimentăm pe Domnul, avem multe experiențe interioare prețioase și subiective din Cristos, și atunci când ne întâlnim cu ceilalți, am dori să împărtășim aceste experiențe cu ei.

Cu toate acestea, trebuie să fim înțelepți în împărtășirea experiențelor noastre din Cristos cu alții, pentru că unii dintre ei pot fi precum “porcii”, care nu doar că nu apreciază ceea ce vrem să împărtășim, dar pot chiar să se întoarcă și să ne devoreze.

Câinii nu au copite și nu rumegă, iar porcii au copita despicată, dar nu rumegă; în ochii lui Dumnezeu, ambele astfel de animale sunt necurate (vezi Lev. 11:4, 7).

Petru și Pavel vorbesc amândoi despre astfel de oameni în 2 Pet. 2:12, 19-2, și Fil. 3:2, ceea ce indică faptul că chiar și în biserici există anumite persoane ca niște câini. Aceste persoane sunt religioase, dar sunt necurate.

Pe măsură ce Îl savurăm de Domnul, ne rugăm asupra Cuvântului Său și dorim să ne îngrijim de ceilalți, este posibil să avem un anumit adevăr, o doctrină, o lumină sau o experiență pe care vrem să le împărtășim, dar este posibil să nu considerăm dacă cei care ascultă sunt “câini”, “miei”, “porci” sau “lupi.”

Trebuie să fim înțelepți în împărtășirea adevărului sau a experienței noastre din Cristos cu alții, luând în considerare nu doar simțământul și savurarea noastră, ci și situația altora.

S-ar putea să fim gata să strigăm cu voce tare: “Slavă Domnului, am văzut biserica, Îl iubesc pe Domnul și iubesc viața de biserică – ce loc glorios și minunat!” – și nu este nimic în neregulă în a face acest lucru, dar dacă facem acest lucru cu persoana greșită, este posibil ca noi înșine să avem probleme.

Unii oameni sunt deschiși, pregătiți și dispuși să primească cuvântul, în timp ce alții sunt închiși, necurați și gata să muște, așa că trebuie să fim înțelepți în relația cu oamenii și în grija față de ei.

Nu ar trebui să dăm lucrurile sfinte câinilor și nici să ne aruncăm perlele înaintea porcilor. Mai degrabă, în timp ce vorbim cu alții despre lucruri sfinte, adevăruri și experiențe din Cristos, trebuie să respectăm principiul de bază în faptul de a ne îngriji de ceilalți.

Trebuie să percepem cât pot primi alții, care este nevoia lor, dacă sunt deschiși și dispuși să primească și care este condiția lor spirituală; apoi, putem vorbi ceva privind la Domnul cu privire la ce anume să spunem și cât să spunem.

Dar dacă ne îngrijim doar de propriul nostru simțământ, de emoția noastră și de dorința noastră, am putea vătăma pe alții și ne facem rău și nouă în acest proces.

Când vorbim cu alții despre lucruri spirituale, nu ar trebui să vorbim conform simțămintelor sau dorințelor noastre, ci să vorbim conform capacității lor de a primi ceea ce avem de spus.

În calitate de oameni ai împărăției, trebuie să fim înțelepți în relația cu ceilalți și trebuie să fim înțelepți în a împărtăși adevărul sau în a da mărturia noastră.

Dacă nu suntem înțelepți, ci suntem entuziasmați să împărtășim ceea ce am savurat cu adevărat, și dacă ne îngrijim doar de noi înșine, dar nu și de ceilalți, s-ar putea să ne punem în dificultate sau să provocăm probleme.

Trebuie să fim înțelepți în contactul cu ceilalți; ori de câte ori contactăm alte persoane, ar trebui să simțim care este “temperatura lor” și trebuie să ne îngrijim de situația lor.

Nu ar trebui să facem lucrurile conform cu simțământul nostru, ci într-un mod potrivit, fiind înțelepți în a împărtăși adevărul sau experiența noastră din Cristos altora, pentru a nu provoca “câinii” să ne muște sau pe “porcii” să ne atace.

Doamne Isuse, învață-ne să fim înțelepți ca oameni ai împărăției în împărtășirea Cuvântului lui Dumnezeu și în mărturia experienței noastră din Cristos. Ferește-ne de la da ceea ce este sfânt câinilor sau din a arunca perle înaintea porcilor. Fie ca să fim oameni înțelepți ai împărăției care știu să sesizeze situația celor care ascultă, astfel încât să putem vorbi nu conform simțământului și emoției noastre, ci conform cu călăuzirea Domnului în interior. Doamne Isuse, Te iubim, vrem să depunem mărturie despre cuvântul pe care ni l-ai vorbit și despre experiența pe care ne-ai oferit-o, și vrem să facem acest lucru într-un mod potrivit, conform cu principiile pe care le-ai stabilit în împărăție!

Să cerem, să căutăm și să batem înaintea Domnului în legătură cu ceilalți și în grija noastră față de ei

Imediat după versetul care spune să nu aruncăm perle înaintea porcilor și să nu dăm lucrurile sfinte câinilor, Domnul ne încurajează să cerem, să căutăm și să batem înaintea Domnului (vezi Mat. 7:6-8).

Știm cu toții acest minunat cuvânt al Domnului că trebuie să cerem și ne va fi dat, să căutăm și vom găsi, și să batem și o ușă ne va fi deschisă, dar neglijăm contextul acestui cuvânt.

În contextul în care avem de-a face cu alții din împărăție, în contextul îngrijirii altora din împărăția lui Dumnezeu, trebuie să venim la Domnul în într-un mod în care să cerem, să căutăm și să batem.

În calitate de cetățeni ai împărăției cerești, trebuie să fim cei mai înțelepți oameni, iar acest lucru este posibil numai atunci când Îl contactăm Domnul în general și chiar în mod specific cu privire la nevoia celor cu care urmează să vorbim.

Trebuie să recunoaștem, însă, că de multe ori falimentăm în a face acest lucru; credem că știm ce să spunem, suntem plini de entuziasm și doar spunem lucruri – dar fără a-L contacta pe Domnul.

De multe ori suntem neînțelepți; nu discernem situația și starea celor cu care urmează să vorbim și nu luăm în considerare cuvântul potrivit pentru a le vorbi.

În contactul cu oamenii și în relația cu ei, trebuie să privim la Domnul și să Îi spunem: “Doamne Isuse, spune-mi cum să-i contactez pe acești oameni; arată-mi cum să mă ocup de ei!” Acesta este un mod general de a cere.

Trebuie să mergem mai adânc și să Îi cerem: “Doamne, caut fața Ta și voia Ta cu privire la cei cu care urmează să vorbesc; strălucește cu Cuvântul Tău asupra situației lor și fă-mă să vorbesc ceea ce este pe inima Ta pentru ei – nu ceea ce este în simțământul sau în mintea mea pentru ei.”

Am putea să mergem chiar și mai adânc și să insistăm în fața Domnului, mijlocind în fața Sa pentru fiecare dintre ei și bătând la ușa cerească pentru ca Domnul să deschidă cerurile și să-Și reverse vorbirea și binecuvântarea asupra lor.

Fie ca să fim salvați din a sta nepăsători în relația cu oamenii și să fim salvați din ne comporta într-un mod slobod sau ușor atunci când îi contactăm pe ceilalți.

Cu toții avem experiența vorbirii cu cineva și entuziasmul în legătură cu ceea ce împărtășeam, deoarece era savurarea și experiența noastră din Cuvânt și din Domnul, dar apoi acele persoane nu au mai vorbit cu noi sau chiar ne-au criticat și au vorbit lucruri negative despre noi sau împotriva noastră după aceea.

Ca oameni ai împărăției, trebuie să învățăm să cerem Domnului, să-L căutăm și să batem înaintea Sa în relația cu ceilalți și în grija noastră față de ei.

Doamne Isuse, vrem să învățăm să cerem, să căutăm și să batem la ușă înaintea Ta, în timp ce ne ocupăm de ceilalți, le vorbim și avem grijă de ei. Ferește-ne de la a da lucruri sfinte celor care nu le pot primi sau de la a împărți perlele noastre cu cei care s-ar întoarce și ne-ar mușca. Doamne, fie ca să învățăm să-L întrebăm pe Domnul, să-L căutăm și să batem la ușă înaintea Sa în legătură cu modul potrivit de a-i contacta pe oameni și cuvintele potrivite pe care să le spunem. Fă-ne aceia care sunt în permanență înaintea Ta, cei care se consultă mereu cu Tine cu privire la toate lucrurile, pentru a putea fi una cu Tine în a vorbi sau a nu vorbi, în a împărtăși sau a nu împărtăși și în a-i contacta pe oameni sau a nu-i contacta.