avem părtășie cu sfinții

Avem părtășie cu Dumnezeu și cu sfinții în duh pentru a avea o părtășie întrețesută

19/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Părtășia divină, părtășia vieții eterne, este o părtășie întrețesută – părtășia orizontală cu sfinții este întrețesută cu părtășia verticală cu Domnul și trebuie să menținem ambele aspecte ale părtășiei; părtășia divină este totul în viața noastră creștină.

O, Doamne, învață-ne cum să avem părtășie cu sfinții în duh! Învață-ne cum să avem părtășie cu Domnul atingând Duhul cu duhul nostru! Amin, Doamne, vrem să avem această părtășie întrețesută – părtășia verticală cu Dumnezeu fiind întrețesută cu părtășia orizontală cu sfinții! Fie ca noi să savurăm tot ceea ce este Dumnezeu prin intermediul părtășiei noastre cu El și cu sfinții! Amin!

Slavă Domnului că noi, credincioșii în Cristos, am fost aduși în părtășia vieții divine, în minunata părtășie cu Dumnezeu și unii cu alții în duhul contopit!

Experiența inițială a apostolilor a fost părtășia verticală cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Cristos; când ne-au relatat viața eternă, au experimentat aspectul orizontal al părtășiei divine. Acum cu toții am intrat în această părtășie divină!

Chiar acum există o părtășie a vieții eterne în noi, în toți credincioșii în Cristos. Această părtășie este curgerea vieții și trebuie să menținem această curgere a vieții, să prețuim această curgere a vieții și să înfruntăm orice obstacol în calea acestei curgeri minunate a vieții.

Intrăm în această părtășie exersându-ne duhul, căci părtășia vieții eterne este în duhul nostru. Nu este doar în sufletul nostru — mintea, voința sau emoția noastră — ci în duhul nostru, duhul nostru contopit. Slavă Domnului pentru duhul nostru contopit!

Ori de câte ori ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și, de asemenea, pentru a-i contacta pe sfinți, suntem în părtășia divină. Dar dacă nu ne exersăm duhul, indiferent cât de mult citim Biblia și la câte întâlniri mergem, nu suntem în părtășia divină.

Această părtășie este în duhul contopit, Duhul divin contopit cu duhul nostru uman. Intrăm în aspectul divin al părtășiei prin intermediul Duhului Sfânt, care este unit cu duhul nostru. Și intrăm în aspectul orizontal al părtășiei divine prin intermediul duhului nostru uman, care este contopit cu Duhul divin. Secretul este duhul nostru.

Duhul nostru contopit este mijlocul prin care intrăm și rămânem în părtășia divină, iar în părtășia divină avem tot ce ne trebuie pentru a fi una cu Dumnezeu pentru împlinirea scopului Său etern.

Savurăm și experimentăm părtășia întrețesută: părtășia orizontală cu sfinții este întrețesută cu părtășia verticală cu Dumnezeu

Pentru a trăi în realitatea Trupului lui Cristos, trebuie să savurăm și să experimentăm părtășia întrețesută – părtășia orizontală cu sfinții fiind întrețesută cu părtășia verticală cu Dumnezeu.

Am fost aduși în această părtășie de către Dumnezeu prin intermediul unor membri ai Trupului Său, iar acum trebuie să trăim în această părtășie întrețesută.

Apostolii au avut părtășie verticală cu Dumnezeul Triunic și ne-au relatat lucrurile vieții eterne, pentru ca și noi să avem părtășie cu ei (1 Ioan 1:2-3); acum suntem în această părtășie întrețesută.

Trebuie să acordăm atenție acestei părtășii întrețesute și să ne ocupăm de orice izolare sau problemă care ar putea apărea. Această părtășie întrețesută este de fapt părtășia Duhului, care este Duhul Însuși ca părtășie.

2 Corinteni 13:14 vorbește despre harul Domnului Isus Cristos, despre dragostea lui Dumnezeu Tatăl și despre părtășia Duhului Sfânt. Harul lui Cristos este Cristos Însuși pe care-L savurăm, dragostea lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși gustat de noi, iar părtășia Duhului este Duhul Însuși care Se mișcă în noi.

Părtășia Duhului Sfânt aduce în noi și ne face real tot ceea ce Dumnezeu este ca dragoste și Cristos este ca har. Când ne exersăm duhul omenesc, intrăm în această părtășie (Filipeni 2:1; Apocalipsa 1:10).

Când ne întâlnim cu sfinții, trebuie să ne exersăm duhul pentru a intra și a savura părtășia întrețesută: avem părtășie reală doar în duh, iar această părtășie orizontală cu sfinții ne conduce la o părtășie pe verticală.

Dacă ne exersăm duhul atunci când vorbim cu sfinții, nu vom fi ușuratici în vorbirea noastră, nu vom vorbi într-un mod lumesc și nu vom vorbi negativ despre sfinți sau despre biserici.

Mai degrabă, vom avea părtășie spirituală, Îl vom atinge împreună pe Domnul și, ca urmare, vom veni înaintea Domnului în rugăciune, oferind rugăciuni de mijlocire către El.

Dar dacă nu ne exersăm duhul atunci când contactăm sfinții, dacă nu ne exersăm să-L atingem pe Domnul pe măsură ce avem părtășie cu sfinții, putem vorbi despre tot felul de lucruri, dar nu avem părtășie spirituală.

Părtășia este autentică doar atunci când ne exersăm duhul, căci în duhul nostru savurăm și experimentăm părtășia întrețesută – părtășia orizontală cu sfinții, care ne conduce la mai multă părtășie verticală cu Dumnezeu și părtășia verticală cu Dumnezeu, care ne conduce la mai multă părtășie orizontală cu sfinții.

Dacă doi sfinți se întâlnesc și au părtășie spirituală, dacă își exersează duhul în timp ce vorbesc, părtășia lor orizontală spirituală îi va conduce să-L contacteze pe Domnul împreună pe verticală, iar aceasta va fi o părtășie întrețesută.

Pentru ca noi să avem această părtășie spirituală, pentru ca noi să avem o părtășie neîntreruptă, trebuie să ne ocupăm de orice problemă.

În primul rând, trebuie să ne mărturisim păcatele, căci Domnul este credincios și drept ca să ne curețe de orice păcat pe care lumina Lui îl expune și pe care îl mărturisim (1 Ioan 1:7, 9).

În al doilea rând, trebuie să ascultăm de lumină; când lumina strălucește, trebuie să spunem Amin strălucirii și să ascultăm de strălucire.

În al treilea rând, trebuie să avem grijă de simțul vieții. Am putea fi într-o conversație cu cineva și Domnul ne poate atinge în interior pentru a ne opri, căci conversația noastră duce la moarte; trebuie să ascultăm de simțul interior al vieții și al păcii.

De multe ori începem o conversație cu sfinții într-un mod bun, dar la un moment dat în conversația noastră, aceasta se transformă în ceva care aduce moartea. O, Doamne! Fie ca noi să învățăm să tratăm cu orice împiedică părtășia Duhului și să rămânem în această părtășie întrețesută!

Părtășia noastră orizontală cu sfinții trebuie să ne aducă în părtășie verticală cu Domnul; apoi, părtășia noastră verticală cu Domnul ne va aduce și ea în părtășie orizontală cu sfinții.

Trebuie să menținem atât aspectul vertical, cât și cel orizontal al părtășiei divine pentru a fi sănătoși spiritual. Trebuie să ne menținem părtășia cu Domnul, umblând în lumină și mărturisind tot ceea ce El expune.

Trebuie să ne menținem părtășia cu sfinții, exersându-ne duhul atunci când vorbim cu sfinții. Fie ca Domnul să ne conducă în părtășia întrețesută din viața de biserică pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos și pentru ca noi să mergem mai departe într-un mod sănătos din punct de vedere spiritual.

Doamne Isuse, venim la Tine prin exersarea duhului nostru pentru a Te atinge ca Duh! Amin, Doamne, prețuim și iubim părtășia noastră verticală cu Dumnezeu! Strălucește asupra noastră, Doamne, și expune orice problemă și piedică în calea părtășiei vieții. Curgi în noi. Fie ca viața Ta să aibă o cale liberă de a curge în noi și din noi. Ne exersăm duhul, Doamne, pe măsură ce contactăm sfinții. Vrem să avem părtășie cu sfinții în duh, astfel încât să putem avea mai multă părtășie cu Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să intrăm într-o părtășie autentică în duh cu sfinții, care ne va conduce la mai multă părtășie cu Dumnezeu! Fie ca noi să învățăm să nu bârfim sau să răspândim moartea prin vorbirea noastră cu sfinții, ci mai degrabă să avem o părtășie întrețesută cu sfinții și cu Dumnezeu! Amin, Doamne, adu-ne pe toți în experimentarea și savurarea părtășiei întrețesute: părtășia cu sfinții în duh și părtășia cu Dumnezeu în rugăciune! Zidește-ne împreună în duh, Doamne, și zidește-Te pe Tine în noi în toată părtășia noastră!

Părtășia divină este totul în viața noastră creștină: în această părtășie divină, Dumnezeu este întrețesut cu noi, contopit cu noi!

Dacă vedem că părtășia divină este o părtășie întrețesută, vom realiza că părtășia divină este totul în viața noastră creștină. Această împletire a lui Dumnezeu cu omul este contopirea lui Dumnezeu cu omul.

În părtășia noastră cu Dumnezeu prin rugăciune și în părtășia noastră cu sfinții în duh, Dumnezeu este contopit cu noi și toate bogățiile ființei Sale sunt distribuite în ființa noastră.

Părtășia divină este totul în viața noastră creștină. Când avem părtășia divină, îl avem pe Dumnezeu și toate bogățiile Sale și tot ceea ce facem și spunem este pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Dar când părtășia dispare, dispare și Dumnezeu, căci Dumnezeu vine ca părtășie (2 Corinteni 13:14; Apocalipsa 22:1).

Părtășia Duhului Sfânt ne aduce dragostea lui Dumnezeu și harul lui Cristos, iar această părtășie divină este totul pentru noi în viața noastră creștină. Trebuie să învățăm să avem părtășie cu Domnul zi de zi într-un mod autentic, exersându-ne duhul pentru a-L atinge pe Domnul ca Duh.

De asemenea, trebuie să învățăm să avem părtășie cu sfinții, membrele Trupului lui Cristos, exersându-ne duhul să avem părtășie în duh. Când facem asta, când avem părtășie cu Dumnezeu și cu omul, are loc o contopire: Dumnezeu este contopit cu noi și noi suntem contopiți cu El.

În această părtășie divină, Dumnezeu este întrețesut cu noi, iar această împletire este contopirea lui Dumnezeu și a omului pentru a aduce constituentul divin în ființa noastră spirituală pentru creșterea și transformarea noastră în viață.

Avem nevoie de ambele aspecte ale părtășiei divine; nu putem spune că avem părtășie doar cu Dumnezeu, dar nu avem părtășie cu sfinții, și nu putem spune că ne place doar să avem părtășie cu sfinții, dar nu avem o părtășie personală cu Dumnezeu.

În întâlnirile noastre și în toată coordonarea și părtășia noastră dintre biserici, trebuie să avem această părtășie întrețesută, căci părtășia divină este totul în viața noastră creștină.

Deoarece nu există suficientă părtășie în duh între sfinți și între biserici, Trupul lui Cristos nu este suficient de zidit. Trebuie să recunoaștem că nu există suficientă părtășie între bisericile locale și că bisericile nu sunt absolut una în părtășie. O, Doamne!

Dacă ne dăm seama că părtășia divină este totul în viața noastră creștină, ne vom deschide Domnului ca niciodată înainte, astfel încât să putem trăi în contopirea dintre Dumnezeu și om – Dumnezeu contopit cu omul și omul contopit cu Dumnezeu!

Apostolul Pavel a trăit în această părtășie întrețesută, chiar și atunci când era în închisoare; a avut părtășie atât cu Dumnezeu, cât și cu sfinții, iar această părtășie era întrețesută, aducându-L astfel pe Dumnezeu în el și aducându-L pe el în Dumnezeu.

Când noi, credincioșii în Cristos, trăim în părtășia divină, viața noastră creștină devine foarte vie, activă și plină de impact.

Când savurăm și experimentăm părtășia întrețesută, părtășia divină, constituentul divin este adus în ființa noastră și vom crește și vom fi transformați în viață. Mai mult, vom fi zidiți împreună cu sfinții în duh pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Părtășia divină ne omogenizează, ne temperează, ne ajustează, ne armonizează și ne unește într-un singur Trup (1 Corinteni 10:16-18; 12:24-25). Aceasta înseamnă că atunci când suntem pe cale să facem ceva sau să mergem undeva, trebuie mai întâi să ne oprim și să avem părtășie.

Trebuie să avem părtășie cu Domnul și, de asemenea, cu sfinții. Dacă suntem lenți sau rapizi în a face lucrurile, ar trebui să învățăm să avem părtășie cu Dumnezeu și cu sfinții. Fie ca să nu facem nimic fără părtășie.

Ar trebui să avem părtășie cu Domnul și, de asemenea, cu sfinții împreună cu care Domnul ne-a pus. Trebuie să existe o omogenizare a membrilor individuali ai Trupului, o omogenizare a tuturor bisericilor, o omogenizare a conlucrătorilor și o omogenizare a prezbiterilor.

Cea mai mare lipsă dintre noi astăzi este părtășia. Trebuie să recunoaștem că încă nu avem obiceiul de a avea părtășie și poate că nici nu ne place să avem părtășie. Părtășia divină ne reconstituie cu Dumnezeu și, de asemenea, ne ajustează și ne corectează.

Părtășia divină aduce constituentul divin în ființa noastră spirituală, cauzând o schimbare spirituală în ființa noastră, iar atunci când trăim în această părtășie divină, avem realitatea trăirii în Trupul lui Cristos.

Fie ca să învățăm să avem părtășie. Fie ca să trăim în părtășia întrețesută. Fie ca să realizăm că părtășia divină este totul în viața noastră creștină.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că părtășia divină este totul pentru noi în viața noastră creștină. Fie ca să vedem că, atunci când suntem în părtășia întrețesută cu Dumnezeu și omul, îl avem pe Dumnezeu, dar când părtășia dispare, dispare și Dumnezeu. O, Doamne, prețuim curgerea vieții și pentru aceasta suntem dispuși să ne dăm viața-suflet la moarte! Vrem să învățăm să avem părtășie cu Tine și părtășie cu sfinții în duh! Fie ca să existe multă contopire între Dumnezeu și om, amestecarea lui Dumnezeu și om, prin intermediul faptului că suntem în părtășia divină! Venim la Tine, Doamne, și ne dăruim Ție pentru a intra în părtășia divină și a rămâne în părtășie. Fie ca să fim corectați, modelați, ajustați și temperați în părtășia divină. Fie ca să fim reconstituiți și reconstruiți cu Dumnezeul Triunic pe măsură ce rămânem în părtășia divină! Amin, Doamne, părtășia divină este totul pentru noi în viața noastră creștină! Fie ca să avem cu toții mai multă părtășie cu Dumnezeu și mai multă părtășie cu sfinții în duh!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Fellowship of the Eternal Life is the Reality of Living in the Body of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 35 cu tema: Părtășia vieții eterne — realitatea trăirii în Trupul lui Cristos (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Părtășia vieții eterne este realitatea trăirii în Trupul lui Cristos

18/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Părtășia vieții eterne este realitatea trăirii în Trupul lui Cristos în unitatea duhului prin trăirea și intrarea noastră în aspectele verticale și orizontale ale părtășiei, chiar trăind în părtășia întrețesută și permițând părtășiei divine să ne limiteze și să ne mențină în unitate.

Amin, Doamne, vrem să rămânem în părtășia divină astăzi! Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție! Vrem să avem părtășie cu Tine și, de asemenea, părtășie cu sfinții. Păstrează-ne în duhul nostru contopit astăzi. Fie ca noi să menținem părtășia dintre noi și Tine și dintre noi și sfinți, astfel încât să putem trăi în realitatea Trupului lui Cristos! Amin!

Cât de minunat este să vedem că noi, credincioșii în Cristos, suntem în părtășia vieții eterne, căci prin regenerarea noastră cu viața lui Dumnezeu, am fost aduși în curgerea vieții lui Dumnezeu!

Așa cum avem curgerea vieții umane în trupul nostru omenesc și atâta timp cât această curgere este neîntreruptă, suntem vii; în mod similar, spiritual, suntem în curgerea vieții divine.

Trebuie să avem părtășie constantă cu Domnul și, de asemenea, cu sfinții, căci suntem atât în părtășie cu Dumnezeu, cât și cu sfinții. A avea părtășie înseamnă că punem deoparte interesele noastre private și suntem uniți cu alții pentru scopul lui Dumnezeu.

Pentru a fi în părtășia divină, trebuie să lăsăm deoparte orice interes pe care îl avem și să ne unim cu apostolii și cu Dumnezeul Triunic pentru îndeplinirea scopului lui Dumnezeu. Facem acest lucru venind la Domnul în cuvântul Său și permițându-I să ne ajusteze, să ne corecteze și să ne vorbească.

Pe măsură ce venim la cuvântul Domnului și suntem infuzați de învățătura apostolilor, suntem păstrați în unitate și suntem aduși într-o părtășie mai profundă cu Domnul și cu sfinții. Cu toții putem mărturisi că de multe ori, atunci când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, deschizându-ne către Domnul din interior și exersându-ne duhul pentru a-L atinge, vedem ceva proaspăt de la Domnul.

El ne infuzează cu Sine Însuși, iar noi Îi permitem să strălucească și să expună orice lucru cu care El nu este de acord în ființa noastră. Ne deschidem către El și El ni se deschide. El ne vorbește și noi vorbim cu El. El ne expune și ne infuzează, spunem Amin și Îi dăm Lui problemele noastre. Există o părtășie bidirecțională între Domnul și noi.

În mod similar, când ne întâlnim cu sfinții și rămânem în părtășia divină, avem părtășie unii cu alții, iar sângele lui Isus ne curăță de orice păcat. Aleluia pentru părtășia divină!

Părtășia vieții eterne este realitatea trăirii în Trupul lui Cristos în unitatea Duhului

Realitatea Trupului lui Cristos în unitatea Duhului este părtășia vieții eterne; când trăim în părtășia vieții eterne, trăim în realitate în Trupul lui Cristos (1 Corinteni 10:16-18; Fapte 2:42; Efeseni 4:3).

Această părtășie a vieții divine are două aspecte: aspectul vertical și aspectul orizontal. Aspectul vertical este părtășia noastră cu Dumnezeul Triunic, iar aspectul orizontal este părtășia noastră unii cu alții.

Obișnuiam să fim păcătoși, departe de Dumnezeu, dar într-o zi am fost aduși să-L atingem pe Dumnezeu; prin predicarea Evangheliei, am atins ceva din Dumnezeu și am intrat în părtășia cu Dumnezeu, părtășia verticală.

Intrăm în aspectul vertical al părtășiei divine prin Duhul divin, Duhul Sfânt (2 Corinteni 13:14; 1 Ioan 1:3, 6; Marcu 12:30). Acest aspect al părtășiei se referă la părtășia noastră cu Dumnezeul Triunic în dragostea noastră față de El.

Prin regenerare am primit viața divină, iar această viață curge în noi; pe măsură ce avem părtășie cu Domnul, savurăm părtășia vieții eterne și atingem ceva din Dumnezeu, chiar primim ceva din Dumnezeu în noi.

Mai întâi, apostolii au fost cei care au văzut ceva despre viața eternă și au intrat în părtășie cu Tatăl și cu Fiul. Apoi, ne-au adus pe toți în această părtășie raportându-ne acest lucru. Ne-au raportat viața eternă, iar noi intrăm în acest aspect al vieții eterne contactându-L pe Domnul în duh.

Aceasta este părtășia Duhului Sfânt. Aleluia, acum avem părtășie cu Dumnezeul Triunic în duh!

Dar cum rămâne cu aspectul orizontal al părtășiei? Intrăm în aspectul orizontal al părtășiei divine prin intermediul duhului omenesc (Filipeni 2:1; Apocalipsa 1:10; 1 Ioan 1:2-3, 7; 1 Corinteni 16:18; Marcu 12:31; Romani 13:8-10; Galateni 5:13-15).

Aspectul orizontal al părtășiei divine se referă la părtășia noastră unii cu alții prin exersarea duhului nostru în dragostea noastră unii pe alții.

Pe verticală, ne exersăm să-L contactăm pe Domnul ca Duh în duhul nostru și ne îndreptăm inima către El pentru a-L iubi. Pe orizontală, ne exersăm duhul omenesc pentru a avea părtășia cu sfinții și a ne iubi unii pe alții.

Dacă există vreo mângâiere a dragostei, dacă există vreo părtășie a duhului – asta facem astăzi, ne iubim unii pe alții și avem părtășie în duh. Trebuie să avem grijă de ambele aspecte ale părtășiei, căci părtășia vieții eterne este realitatea trăirii în Trupul lui Cristos.

Nu putem spune că părtășia verticală este cea care vine pe primul loc; de multe ori, părtășia noastră verticală este afectată de părtășia noastră orizontală. De multe ori, când nu avem o părtășie adecvată cu ceilalți sau când părtășia este întreruptă, suntem împiedicați în părtășia noastră cu Dumnezeu.

În mod similar, dacă nu-L contactăm pe Domnul, dacă nu avem o părtășie adecvată cu El zi de zi, suntem împiedicați în părtășia noastră cu sfinții. Când ne întâlnim cu sfinții, trebuie să ne exersăm duhul și să rămânem în părtășia divină. Trebuie să avem grijă atât de părtășia verticală cu Domnul, cât și de părtășia orizontală cu sfinții.

O bună ilustrare a acestui lucru este electricitatea, curentul electric. Într-o anumită clădire, electricitatea a fost instalată și tot ce trebuie să facem pentru a aprinde lumina este pur și simplu să apăsăm întrerupătorul, iar lumina va fi aprinsă.

În experiența noastră spirituală, tot ce trebuie să facem este să ne exersăm duhul pentru a-L iubi pe Domnul și a-i iubi pe sfinți, a avea părtășie cu Domnul și cu sfinții, și suntem în părtășia vieții eterne, realitatea trăirii în Trupul lui Cristos.

Există o singură părtășie, părtășia divină, părtășia vieții eterne, iar aceasta are două aspecte.

Dacă ne certăm cu soțul/soția sau cu colegul/colega de cameră, dacă avem o disensiune la locul de muncă și ne certăm cu cineva, părtășia noastră cu Domnul va fi, de asemenea, afectată. În mod similar, dacă uităm de Domnul și nu-L contactăm o perioadă de timp, părtășia noastră cu sfinții este afectată.

Trebuie să învățăm să menținem zilnic atât aspectul vertical, cât și cel orizontal al părtășiei noastre, pentru a fi sănătoși spiritual. Trebuie să ne ocupăm de orice problemă, orice izolare și orice obstacol din calea curgerii vieții divine în noi, astfel încât să putem rămâne în părtășia divină. Când trăim în părtășia vieții eterne, trăim în realitatea Trupului lui Cristos.

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne-ai adus în părtășia divină pentru ca noi să ne bucurăm de tot ceea ce ești Tu! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, avem părtășie cu Dumnezeul Triunic pe verticală și avem, de asemenea, părtășie cu sfinții din Trup pe orizontală! Amin, Doamne, fie ca să vedem că părtășia vieții eterne este realitatea trăirii în Trupul lui Cristos în unitatea Duhului. Fie ca noi să intrăm în aspectul vertical al părtășiei divine prin Duhul divin! Amin, Doamne, Te iubim și ne exersăm duhul pentru a avea părtășie cu Tine astăzi! Fie ca noi să intrăm în aspectul orizontal al părtășiei divine prin duhul omenesc! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a-i iubi pe sfinți și a avea părtășie unii cu alții în Trup! Păstrează-ne în această părtășie divină, contactându-L pe Dumnezeu și contactându-i pe sfinți prin exersarea duhului nostru! Fie ca noi să fim sănătoși spiritual, menținând atât aspectele orizontale, cât și cele verticale ale părtășiei divine!

Învățăm să avem părtășie cu Dumnezeu și cu sfinții pentru a trăi în realitatea Trupului

Poate că știm că părtășia vieții eterne este realitatea trăirii în Trupul lui Cristos, poate că suntem de acord cu asta, dar poate că nu trăim în acest fel.

Problema noastră de multe ori este că nu avem obiceiul de a avea părtășie. Multor dintre noi poate că nici nu ne place să avem părtășie. Poate că avem multe scuze pentru a nu avea părtășie. Dar trebuie să ne dăm seama că, atunci când avem părtășie, Domnul este implicat.

Când avem părtășie cu Dumnezeu, când intrăm în sanctuarul lui Dumnezeu, auzim vorbirea Domnului și vedem starea reală a lucrurilor (Psalmul 73); acest lucru ne motivează să mergem mai departe cu Domnul. Când învățăm să avem părtășie cu sfinții din Trup, Domnul ne hrănește, ne conduce și ne face să mergem mai departe în părtășia divină.

Trebuie să învățăm să avem părtășie cu Domnul și să avem părtășie cu sfinții cât mai mult posibil.

Dacă nu avem părtășie, dacă ne îndepărtăm de părtășie sau dacă oprim părtășia cu frații noștri credincioși, Domnul este ținut departe. Dar dacă avem părtășie cu Domnul și, de asemenea, părtășie cu sfinții, suntem împliniți, suntem păstrați într-o stare sănătoasă și avem realitatea trăirii în Trupul lui Cristos.

Părtășia divină ne corectează, ne modelează și ne reconstituie. Pe măsură ce avem părtășie cu Dumnezeu și cu sfinții, elementul divin este distribuit în ființa noastră și are loc o schimbare interioară în noi.

Părtășia divină este realitatea trăirii în Trupul lui Cristos. Ceea ce caută Domnul astăzi este realitatea Trupului lui Cristos și putem trăi în această realitate rămânând în părtășia divină.

Domnul Isus a spus în Apocalipsa 22:20 că El vine repede, dar au trecut mai mult de două mii de ani și El încă nu a venit. Unul dintre motivele pentru care Domnul întârzie întoarcerea Sa este că noi, credincioșii în Cristos, suntem atât de individualiști, independenți, înclinați spre opinii și dezbinători.

Dacă ne uităm la creștinii de astăzi, ni se pare că sunt ca niște cai fără frâu; ei fac ce vor, spun ce vor și nimic nu pare să-i controleze. Dacă ceva îi deranjează într-o anumită „biserică”, merg în altă parte sau își înființează propria biserică. O, Doamne!

Singurul lucru care ne poate controla nu este nicio autoritate sau învățătură umană, ci părtășia divină. Ceea ce ar trebui să ne conducă astăzi este părtășia divină. Fie ca noi să-I permitem Domnului să ne restricționeze pe măsură ce avem părtășie cu El și părtășie cu sfinții. Pe măsură ce suntem restricționați în părtășia divină, Trupul lui Cristos este păstrat în unitate, iar lucrarea slujbei continuă.

Dacă privim la modelul apostolului Pavel, el nu a mers doar oriunde a vrut să predice Evanghelia, ci a fost condus atât de Domnul, cât și de părtășia din Trup, iar ieșirea lui a fost ieșirea Trupului pentru a predica Evanghelia și a înființa biserici.

Trebuie să învățăm să avem părtășie. Trebuie să învățăm să avem părtășie cu Domnul în toate lucrurile și, de asemenea, trebuie să avem părtășie cu sfinții din Trup.

Pe măsură ce avem părtășie atât pe verticală cu Domnul, cât și pe orizontală cu sfinții, suntem limitați de această părtășie, suntem hrăniți de Domnul, elementul divin ni se adaugă și primim multe beneficii.

Ce privilegiu este ca noi, credincioșii în Cristos, să avem părtășie cu Dumnezeu și, de asemenea, părtășie unii cu alții! Cu cât avem mai multă părtășie, cu atât rămânem mai mult în părtășia divină, cu atât avem mai multă realitate a trăirii în Trupul lui Cristos.

Doamne Isuse, fie ca să învățăm să avem părtășie. Ne deschidem Ție, Doamne, cu privire la toate lucrurile. Vrem să venim la Tine cu privire la lucrurile mari și mici din viața noastră de zi cu zi. Vrem să ne menținem părtășia cu Tine pe tot parcursul zilei. Amin, Doamne, tratăm orice obstacole sau izolații dintre noi și Tine. Fie ca noi să fim cei care umblăm în lumină, așa cum Dumnezeu este în lumină, ca să putem avea părtășie cu Dumnezeu și, de asemenea, unii cu alții. Salvează-ne, Doamne, de a nu fi în părtășia divină. Salvează-ne de a nu avea părtășie cu Dumnezeu și cu sfinții. Fie ca să permitem părtășiei divine să domnească în noi și să ne restricționeze. Fie ca noi să savurăm toate beneficiile minunate ale faptului de a fi în părtășia divină. Amin, Doamne, fie ca noi să ne dăm seama că atunci când trăim în părtășia divină, suntem în realitatea trăirii în Trupul lui Cristos astăzi! Slavă Domnului pentru părtășia divină! Ține-ne aici, Doamne, în părtășia vieții eterne astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Fellowship of the Eternal Life is the Reality of Living in the Body of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 35 cu tema: Părtășia vieții eterne — realitatea trăirii în Trupul lui Cristos (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Urmăm modelul Trinității Divine pentru a face toate lucrurile în, prin și pentru Trup

18/06/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să urmăm modelul Trinității Divine pentru a face toate lucrurile nu în, prin sau pentru noi înșine, ci în, prin și pentru Trup, una cu Domnul, pentru ca împărăția Lui să vină.

În slujba Sa împărătească pentru stabilirea împărăției Sale cerești în stadiul încarnării Sale, Cristos, Fiul lui Dumnezeu, în calitate de centru al Trinității Divine, nu a făcut nimic pentru Sine însuși sau către Sine însuși, căci El a făcut totul prin Duhul lui Dumnezeu și pentru împărăția lui Dumnezeu Tatăl.

El este modelul nostru, iar astăzi trebuie să facem lucrurile nu în și pentru noi înșine, ci în Trup și pentru Trup. Amin! Ceea ce Dumnezeu dorește astăzi este să câștige împărăția Lui pe pământ; El vrea ca împărăția Lui să crească, să se dezvolte și să se manifeste pe pământ.

Dar împărăția lui Dumnezeu nu vine în exterior; este o împărăție spirituală care va avea o manifestare exterioară la sfârșit, când va fi pe deplin dezvoltată. Astăzi, Cristos este sămânța împărăției care este semănată în inima credincioșilor în Cristos; El crește în noi și se dezvoltă în noi pentru a deveni un domeniu în care Dumnezeu poate domni și guverna.

Țelul lui Dumnezeu este dezvoltarea deplină a împărăției lui Dumnezeu. Când a venit în Evanghelii, El a venit ca Semănător pentru a semăna pe Sine ca sămânță a împărăției în cei care sunt deschiși către El.

Apoi, în cartea Faptele Apostolilor, au fost mulți semănători, mulți credincioși regenerați care nu numai că aveau sămânța împărăției în ei, dar, mai mult decât atât, erau una cu Semănătorul pentru a semăna sămânța împărăției în mulți alții.

În Epistole vedem cum această sămânță crește și se dezvoltă; gena împărăției crește în inimile credincioșilor în Cristos până la maturitate. Recolta seminței împărăției este văzută inițial în mileniu, când biruitorii vor fi pârgile, iar apoi, pentru veșnicie, recolta deplină va fi Noul Ierusalim.

Dumnezeu va câștiga ceea ce își dorește – El va câștiga împărăția Lui, chiar creșterea, dezvoltarea și recolta deplină a împărăției Sale! Astăzi suntem în epoca harului, epoca bisericii, iar împărăția de astăzi este ascunsă, interioară și spirituală.

Trebuie să cooperăm cu Domnul nu doar în mod inițial, chemând Numele Lui, ci și mai mult, pe tot parcursul zilei și în toate zilele vieții noastre creștine, trebuie să-L lăsăm să crească în noi.

El trebuie să crească; noi trebuie să descreștem. În toate lucrurile, în toate situațiile și în lucrurile legate de viața noastră umană, trebuie să-L lăsăm pe Domnul să crească în noi și să-Și stabilească împărăția în noi.

Pentru aceasta, trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm ca Medic care ne vindecă, ca Păstor care are grijă de noi cu dragoste și ca Domn al secerișului care ne trimite să secerăm recolta și să sporim împărăția Lui. Ce Cristos minunat avem! Și devenim creșterea Lui, reproducerea Lui și expresia Lui colectivă pe pământ!

Cristos Fiul a făcut toate lucrurile prin Duhul lui Dumnezeu pentru împărăția lui Dumnezeu Tatăl

Un aspect particular pe care îl vedem în legătură cu împărăția lui Dumnezeu este că Cristos, Împăratul ceresc, nu a făcut lucrurile prin Sine Însuși, prin Sine Însuși sau pentru Sine Însuși. Dimpotrivă, Cristos Fiul a făcut toate lucrurile prin Duhul lui Dumnezeu pentru ca împărăția lui Dumnezeu Tatăl să vină. Ce minunat!

Aici vedem modelul Trinității Divine. În slujba Sa împărătească pentru stabilirea împărăției Sale cerești în stadiul încarnării Sale, Isus Cristos – Fiul lui Dumnezeu – ca centru al Trinității Divine nu a fost în niciun prin El Însuși, pentru Sine însuși sau înspre Sine însuși. Dimpotrivă, tot ceea ce a făcut a fost prin Duhul lui Dumnezeu și pentru împărăția lui Dumnezeu Tatăl.

Vedem acest lucru în Matei 12:28, unde Domnul Isus, răspunzând evreilor care L-au acuzat că scoate demonii prin conducătorul demonilor, a spus că El scoate demonii prin Duhul lui Dumnezeu, pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină peste ei. Aceasta ne arată Trinitatea Divină în acțiune.

Când privim această imagine, vedem excelența divină, virtuțile divine și atributele divine, cum ar fi unitatea, smerenia, frumusețea și armonia.

Domnul Isus ar fi putut să le spună că El este Dumnezeu și că i-a scos pur și simplu pe demoni prin Sine însuși, ceea ce era adevărat, dar El a spus că prin Duhul lui Dumnezeu i-a scos pe demoni și împărăția lui Dumnezeu Tatăl a venit peste ei. Extraordinar! Ce priveliște minunată a Trinității Divine!

El vorbea cu fariseii care erau mândri, egoiști și individualiști; se considerau drepți și nu lucrau cu nimeni altcineva, chiar considerând că alții nu erau la înălțimea standardelor lor. Nu exista smerenie printre ei; mai degrabă, erau egoiști și căutători de sine.

Dar iată o persoană care, deși era condamnat de ei, făcea toate lucrurile nu în Sine, prin Sine sau pentru Sine, ci prin altul și pentru altul. Cristos a făcut toate lucrurile prin Duhul lui Dumnezeu și pentru împărăția lui Dumnezeu. El depindea de Dumnezeu Tatăl, făcea totul în unitate cu Tatăl și făcea toate lucrurile pentru ca împărăția lui Dumnezeu Tatăl să vină.

Și când făcea ceva, nu o făcea în Sine sau prin Sine, ci în și prin Duhul lui Dumnezeu. Acest lucru este atât de frumos. Arată excelența Trinității Divine. Cristos este centrul Trinității Divine, dar El nu ar face nimic de Sine sau pentru Sine.

Aceasta ne arată unitatea din Trinitatea Divină și frumusețea Trinității Divine. Ne arată excelența Trinității Divine.

Un alt verset care arată excelențele Trinității Divine este Evrei 9:14, unde ni se spune că Cristos S-a oferit pe Sine lui Dumnezeu Tatăl prin Duhul cel veșnic. Am putea crede că Cristos S-a oferit pe Sine Dumnezeu ca jertfă pentru păcatele noastre, dar Biblia ne spune că, chiar și în răstignirea Sa, Cristos a făcut toate lucrurile prin Duhul pentru Tatăl.

Sângele lui Cristos este veșnic eficace pentru noi astăzi și pentru totdeauna, căci Cristos Fiul S-a oferit pe Sine Dumnezeu Tatăl prin Dumnezeu Duhul. Acest sânge ne curăță conștiința de faptele moarte pentru a sluji Dumnezeului celui viu.

Aici vedem smerenia și lipsa de sine a Fiului, care nu a făcut nimic în Sine, prin Sine sau pentru Sine, ci prin Duhul lui Dumnezeu și pentru Dumnezeu Tatăl. Tot ce a făcut El nu a fost pentru Sine, ci pentru Tatăl, și tot ce a ieșit din El a mers la Tatăl, căci El nu a fost deloc singur, sau pentru Sine.

Ce model bun ne arată Domnul astăzi, ca să-L putem urma și să-L reproducem în duh în viața de biserică pentru împărăția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, Te iubim și Te lăudăm! Te lăudăm pentru că faci toate lucrurile prin Duhul lui Dumnezeu și pentru ca Tatăl să fie mulțumit și satisfăcut. Aleluia, Fiul nu a făcut nimic de la Sine, prin Sine sau pentru Sine, ci prin Duhul lui Dumnezeu și pentru Tatăl! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că nu ai trăit în Tine Însuți, prin Tine Însuți, pentru Tine Însuți și înspre Tine Însuți, ci ai făcut toate lucrurile prin Duh și pentru Tatăl! Slavă Domnului! Cât de minunate sunt excelențele divine, virtuțile și atributele Trinității Divine! Te lăudăm, Dumnezeule Triunic, pentru unitatea Ta, smerenia Ta, frumusețea Ta și armonia Ta! Aleluia, Cristos Fiul S-a jertfit lui Dumnezeu Tatăl prin Dumnezeu Duhul, iar noi putem aplica astăzi sângele Tău prețios și veșnic eficace! Ne închinăm Ție și Te lăudăm pentru că ne-ai arătat un astfel de model. Vrem să învățăm de la Tine, în viața de biserică de astăzi, să nu facem nimic în noi înșine, prin noi înșine sau pentru noi înșine, ci în Tine, prin Tine și pentru Tine!

Urmăm modelul Trinității Divine pentru a face toate lucrurile în Trup, prin Trup și pentru Trup, pentru împărăția lui Dumnezeu

Când citim Evangheliile și întregul Noul Testament și vedem că Fiul nu a făcut nimic în Sine Însuși, prin Sine Însuși sau pentru Sine Însuși, ci prin Duhul lui Dumnezeu și pentru împărăția lui Dumnezeu, trebuie să urmăm modelul Lor în viața de biserică de astăzi.

Această mișcare a Trinității Divine cu coordonarea divină ne arată armonia, frumusețea și excelența din Trinitatea Divină și este un model excelent și frumos pe care Capul l-a stabilit pentru coordonarea noastră ca membre ale Trupului Său.

Astăzi, noi, ca sfinți în viața de biserică, trebuie să urmăm modelul Trinității Divine în toate lucrurile pe care le facem, urmând aceeași cale pe care Fiul a urmat-o în acțiunile noastre. Trupul lui Cristos nu a fost zidit în mod adecvat printre noi din cauza lipsei unei coordonări adecvate.

În părtășia și coordonarea noastră în viața de biserică, trebuie să învățăm să facem toate lucrurile nu prin noi înșine sau pentru noi înșine, ci prin alții și pentru alții. Ar trebui să-L luăm pe Domnul Isus ca model și să ne comportăm exact ca și Capul nostru.

Pe măsură ce Îl considerăm Cap, creșterea vine de la El și creștem în toate lucrurile în El (Coloseni 2:19). Domnul a produs Trupul lui Cristos alcătuit din multe membre; noi toți suntem membre ale Trupului lui Cristos. Toate membrele Trupului trebuie să țină Capul și să învețe de la Cap în toate lucrurile.

Așa cum Domnul a trăit în această lume, așa ar trebui să trăim și noi astăzi. El nu a făcut nimic în Sine sau pentru Sine, ci a făcut toate lucrurile prin Duhul lui Dumnezeu și pentru împărăția lui Dumnezeu Tatăl care va veni. Trebuie să facem la fel.

În viața de biserică trebuie să facem lucrurile nu doar conform voinței lui Dumnezeu, ci chiar mai mult, în coordonare și părtășie cu ceilalți. Poate că avem o povară de la Domnul să slujim cu tinerii, cu adolescenții sau cu copiii, dar asta nu înseamnă că trebuie pur și simplu să mergem înainte și să facem ceea ce simțim că ar trebui să facem.

Mai degrabă, trebuie să avem părtășie cu sfinții, să ne rugăm împreună și să căutăm umplerea Domnului într-un mod proaspăt. Apoi, când facem ceva, ar trebui să o facem cu alții, prin alții și pentru alții, adică trebuie să facem toate lucrurile în Trup și pentru Trup.

Când Îl luăm pe Cristos ca viață și persoană pentru biserică, ca singurul om nou, permițându-I să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi, vom face toate lucrurile în părtășie și coordonare, urmând modelul Trinității Divine în toate lucrurile.

Smerenia Domnului va fi exprimată prin noi, iar lipsa Sa de iubire de sine va fi a noastră atunci când ne vom exersa duhul pentru a fi un singur duh cu El.

Fie ca noi să-L luăm pe Domnul ca model, învățând să facem lucrurile nu în noi înșine, prin noi înșine sau pentru noi înșine, ci exersându-ne duhul pentru a fi una cu Domnul și în Trup. Pe partea personală, ne exersăm duhul pentru a fi una cu Domnul; pe partea colectivă, avem părtășie și ne coordonăm în Trup pentru a face toate lucrurile în Trup, prin Trup și pentru zidirea Trupului.

Acest lucru necesită multă experiență din partea noastră. Astăzi, Trupul lui Cristos nu este zidit în mod adecvat, deoarece încă facem lucruri în noi înșine și prin noi înșine, iar rezultatul este că noi câștigam ceva. O, Doamne!

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, care trăiește în noi, astfel încât să facem lucruri nu prin noi înșine, ci prin alții, și să facem lucruri pentru alții, nu pentru noi înșine. Cineva altcineva trebuie să fie beneficiarul lucrării noastre și altcineva trebuie să fie cel care face lucrarea, în timp ce noi rămânem în părtășie și coordonare cu Domnul.

Cele patru creaturi vii din Ezechiel 1 sunt o bună imagine a acestui lucru; ele erau unite, lucrând împreună, mergând împreună și făcând toate lucrurile împreună, totuși fiecare dintre ele mergea drept înainte, cooperând cu ceilalți în toate lucrurile.

Rezultatul a fost că mișcarea lui Dumnezeu pe pământ a fost rapidă ca fulgerul, împlinind scopul lui Dumnezeu și îndeplinind dorința inimii Sale. Fie ca noi să fim astfel de persoane astăzi. Fie ca noi să învățăm să avem părtășie și să ne coordonăm în Trup în toate lucrurile.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem situația către Trup, să avem părtășie cu sfinții și să ne exersăm duhul în toate lucrurile, astfel încât să facem toate lucrurile în duh și în Trup, prin duh și prin Trup și pentru împărăția lui Dumnezeu, pentru ca Trupul lui Cristos să fie zidit (Filipeni 1:2-4, 8; 2:25-28; 4:18).

Ceea ce facem nu ar trebui făcut doar de noi înșine, ci de alții; mai mult, ceea ce facem nu ar trebui să fie pentru noi înșine, ci pentru interesul, dreptul lui Dumnezeu pe acest pământ.

Doamne Isuse, vrem să învățăm din modelul Trinității Divine să facem toate lucrurile în Trup și pentru Trup. Salvează-ne de la a face lucruri în noi înșine, de unii singur sau pentru noi înșine în viața de biserică. Te luăm ca model al nostru. Te luăm ca fiind Capul, viața și persoana noastră. Te iubim și vrem să urmăm modelul Tău de a face toate lucrurile în duhul nostru, prin duhul nostru și pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină. Amin, Doamne, privim frumusețea, armonia și excelența Trinității Divine și Te luăm ca model al nostru. Ce model frumos și excelent a stabilit Capul pentru coordonarea noastră ca membre ale Trupului Său! Amin, Doamne, în viața de biserică vrem să avem o coordonare adecvată, astfel încât Trupul lui Cristos să poată fi zidit corespunzător. Fie ca să învățăm să facem lucrurile în viața de biserică nu în noi înșine, prin noi înșine sau pentru noi înșine, ci în Trup, prin Trup și pentru Trup, pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină! Amin, Doamne, fie ca tot ce facem să nu fie pentru noi înșine, ci pentru interesul și dreptul lui Dumnezeu pe acest pământ!