viața creștină

Să nu avem nicio încredere în carne, ci în Domnul pe care Îl servim în duh

11/11/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Noi, cei care credem în Domnul Isus, nu ar trebui să avem încredere în carne; mai degrabă, încrederea noastră ar trebui să fie în întregime în Domnul, pe care Îl servim în duh. Amin!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, ajungem la subiectul “Să nu avem nici o încredere în carne și să socotim toate lucrurile ca fiind pierdere de dragul lui Cristos și al excelenței cunoașterii lui Cristos.”

În Fil. 4:13 Pavel a declarat că a învățat secretul de a face toate lucrurile în Cel care l-a întărit; acest cuvânt pe care l-a rostit spre sfârșitul vieții sale și toată această carte Filipeni dezvăluie secretul lui Pavel de a-L experimenta pe Cristos.

Săptămâna aceasta ne vom concentra în principal pe Filipeni 3, un capitol care oferă câteva detalii și cadrul experimentării lui Cristos de către noi, pentru a putea învăța acest secret.

Experimentarea lui Cristos este pentru savurarea lui Cristos și ar trebui să rezulte în savurarea lui Cristos; cu toate acestea, înainte de experimentarea lui Cristos de către noi, altceva trebuie să vină mai întâi, și anume, revelația lui Cristos.

Trebuie să avem excelența cunoașterii lui Cristos; trebuie să avem o revelație legată de cine este Cristos și o astfel de revelație ne va determina să-L urmăm, ceea ce ne va aduce în experimentarea lui Cristos, iar experimentarea lui Cristos de către noi ne va face să-L savurăm pe Cristos.

Faptul de a vedea o revelație a lui Cristos, experimentarea lui Cristos și savurarea lui Cristos nu este o problemă de învățătură ci de experimentare, și totul începe cu faptul de a avea o revelație legată de cine este Cristos.

Convertirea lui Pavel a fost consemnată de trei ori în cartea Faptelor (capitolele 9, 22 și 26) și, dacă citim acest fapt, putem trage concluzia că această revelație a fost ceva exterior, dar de fapt, a fost ceva interior.

Da, a fost o lumină măreață care a strălucit asupra lui Saul, iar el a auzit o voce la exterior, dar el, de fapt, a fost orbit fizic, iar revelația pe care a văzut-o nu era exterioară, ci interioară.

În Gal. 1:15-16 Pavel a mărturisit că, atunci când I-a făcut plăcere lui Dumnezeu să-L reveleze pe Fiul Său în el… – el L-a avut pe Cristos revelat nu numai pentru el, ci și în el; această revelație este interioară și subiectivă.

Pe de o parte, nu trebuie să avem încredere în carne, iar pe de altă parte, trebuie să socotim toate lucrurile ca pierdere de dragul excelenței cunoașterii lui Cristos.

Astăzi, în special, vrem să vedem de ce noi, în calitate de credincioși în Cristos, nu ar trebui să avem încredere în carne, și vrem să ne deschidem Domnului ca El să strălucească asupra noastră în ce privește carnea, ca să ne dăm seama ce este carnea.

Nu ar trebui să avem încredere în carne, ci în Domnul pe care Îl servim în duh

Pavel a mărturisit în Fil. 3:3 că nu a avut încredere în carne, ci în Domnul, pe care L-a servit în duh; în calitate de credincioși în Cristos, nu ar trebui să avem încredere în carne, ci încrederea noastră ar trebui să fie în întregime în Domnul.

Ce este această carne despre care vorbește Pavel? Putem crede că carnea noastră este atât de rea și negativă, cu multe pofte și păcate; cu toate acestea, carnea descrisă de Pavel în Fil. 3 este diferită.

Ceea ce Pavel considera ca fiind “carnea” a fost că el a fost circumcis în a opta zi, că a fost din neamul lui Israel, că a fost din tribul lui Beniamin, că a fost un evreu născut din evrei, că în ceea ce privește legea, era un fariseu, că în ceea ce privește zelul, a persecutat biserica și că, în ceea ce privește dreptatea care este în lege, el a devenit perfect / ireproșabil.

Toate acestea erau aspecte ale cărnii sale și nu erau neapărat toate rele. Putem crede că carnea include numai lucruri rele și nici un lucru bun; cu toate acestea, aspectele onorabile, vrednice de iubit și superioare ale ființei noastre naturale sunt și ele carne.

Deci trebuie să spunem la fel ca Pavel că nu avem încredere în carne, mai ales în aspectele pozitive și chiar spirituale ale cărnii noastre.

Ceea ce Pavel prețuia cel mai mult înainte de convertirea sa a fost legea; numai poporul evreu avea legea, el era zelos pentru lege, a învățat legea, a încercat să fie ireproșabil potrivit legii, și legea a fost totul pentru el până când L-a văzut pe Cristos și atunci legea a devenit ca un lucru de nimic pentru el.

Carnea din Fil. 3:3-4 cuprinde tot ceea ce avem și tot ceea ce suntem în ființa noastră naturală; cuprinde nu numai lucrurile rele (pe care le abandonăm cel mai ușor), ci chiar și aspectele pozitive ale cărnii.

Tot ceea ce suntem în ființa noastră naturală, indiferent dacă este bun sau rău, indiferent dacă este pozitiv sau negativ, este carnea.

Conform cu Filipeni 3, religia este unul dintre lucrurile care aparțin cărnii, iar religia trebuie abandonată pentru ca noi să-L câștigăm pe Cristos.

Acest lucru se potrivește cu gândul din Galateni 1, unde vedem că religia a fost un substitut al lui Cristos, înlocuindu-L pe Cristos.

Atâta timp cât Pavel era plin de zel pentru religie, nu era loc în el pentru Cristos; vasul său era plin de lege, de zel pentru lege și pentru dreptatea legii, și deci nu avea loc pentru Cristos.

Domnul a spus ceva despre asta și în Matei 7:21 unde a spus că nu toți cei care Îi spun “Doamne, Doamne” vor intra în împărăția cerurilor; mai degrabă, unii vor spune că au profețit în numele Său, au alungat demoni în numele Său și au făcut multe lucrări de putere în numele Său.

Toate acestea sunt aparent bune și spirituale, totuși Domnul le va spune: “Depărtați-vă de la Mine, lucrători ai fărădelegii.”

Trebuie să înțelegem că nu numai lucrurile bune pe care le avem din naștere, ci și lucrurile bune și lucrurile pozitive din omul nostru natural pe care le dobândim de-a lungul vieții noastre fac parte din carne; în această carne nu trebuie să avem încredere.

Am fi nechibzuiți să credem că aspectele decăzute și rele ale cărnii noastre pot fi un înlocuitor pentru Cristos; lucrurile bune, aspectele pozitive, lucrurile onorabile și punctele noastre forte sunt cele care Îl pot înlocui pe Cristos.

Doamne Isuse, strălucește asupra noastră ca să vedem ce este carnea; fie ca să nu avem încredere în carne, ci în Domnul pe care Îl servim în duh. Fie ca să ne dăm seama că tot ceea ce suntem și avem în ființa noastră naturală este carnea și fie ca să fim una cu Tine pentru a abandona, a nega și a nu mai avea încredere în carne. Strălucește asupra noastră, Doamne, și dezvăluie-ne ca să vedem că până și elementele bune, calificările și aspectele onorabile, vrednice de iubit și superioare ale ființei noastre naturale sunt și ele parte din carne. Fie ca să învățăm să nu avem încredere în carne; fie ca încrederea noastră să fie numai în Domnul!

Să ne dăm seama că încrederea noastră în carne ne ține la distanță de Cristos și să tratăm carnea

Cele mai mari probleme printre copiii lui Dumnezeu sunt faptul că nu știu ce este carnea și că carnea lor nu a fost tratată (Rom. 8:8; Gal. 5:24).

Chiar și printre noi, cei din viața de biserică, s-ar putea să nu fim atât de clari ce este carnea și, dacă nu suntem clari, nu există nici o cale ca acea parte a ființei noastre naturale să fie atinsă.

Aceasta a fost experimentarea lui Pavel și aceasta a fost și experimentarea lui Petru; Petru a fost foarte zelos pentru Cristos, dar a fost foarte mult și în carne.

În Vechiul Testament îl vedem pe Iov care era foarte bun, plin de integritate și drept, totuși, toate lucrurile erau în carne și acestea îl împiedicau să-L cunoască pe Dumnezeu.

Unul dintre cele mai evidente semne ale cărnii neatinse este încrederea în sine; încrederea în sine este caracteristica cărnii.

De exemplu, când ne uităm la Saul din Tars înainte de a-L vedea pe Cristos, el era atât de încrezător în carnea sa și era convins că ceea ce făcea era corect și că putea să o facă.

Asta ne învață societatea de astăzi – “clădește-ți încrederea în sine”, “ai încredere în tine”, în caz contrar, ești o persoană slabă. Totul sună bine, dar de fapt, odată ce Îl vedem pe Cristos, ne pierdem toată încrederea în carne.

Încrederea noastră în carne ne ține la distanță de Cristos; Îl înlocuiește pe Cristos, ne determină să nu ne dăm seama de nevoia noastră de Cristos și, astfel, nu avem loc în vasul nostru pentru Cristos.

Încrederea în carne devine un mare înlocuitor al lui Cristos și un mare impediment în experimentarea lui Cristos de către noi. Experimentarea lui Cristos de către noi începe în momentul când ne pierdem toată încrederea în carne.

Dacă suntem în carne, nu Îi facem pe plac lui Dumnezeu (Rom. 8:8); carnea poate încerca să Îi facă pe plac lui Dumnezeu, dar nu va reuși niciodată.

Toți cei care au fost doborâți de cruce sunt zdrobiți; ei au învățat să se teamă de Dumnezeu și nu-și mai pună speranța și încrederea în ei înșiși.

Dar înainte de a fi tratați de Domnul, ne grăbim să judecăm orice ne iese în cale; deschidem gura, judecăm și ne spunem opinia cu ușurință.

După ce am fost tratați de Domnul, nu mai avem încredere în carne; carnea noastră este circumcisă și nu mai avem încredere în noi înșine.

Prin îndurarea Domnului, fie ca noi să fim cei care ne dăm seama că încrederea noastră în carne ne ține la distanță de Cristos și Îl înlocuiește pe Cristos. Fie ca să venim înaintea Domnului privitor la carnea noastră, acceptând tratarea crucii, astfel încât să nu avem încredere în carne, ci în Domnul pe care Îl servim.

Când carnea noastră este tratată, nu vom mai avea încredere deplină în noi înșine; nu ne vom mai grăbi să ne exprimăm opiniile, nu vom pronunța judecata ci ne vom da seama cât de slabi, neputincioși și neajutorați suntem în fața Domnului.

Doamne Isuse, fă-ne să ne dăm seama că încrederea noastră în carne ne împiedică să Îl experimentăm pe Cristos, astfel încât să cooperăm cu tratarea crucii. Îndură-Te de noi și strălucește asupra încrederii noastre în sine, cel mai evident semn al cărnii noastre neatinse. Fie ca să vedem cum încrederea noastră în carne Îl înlocuiește pe Cristos și fie ca să fim înaintea Ta privitor la carnea noastră, acceptând tratarea crucii, astfel încât să nu avem încredere în carne, ci în Domnul pe care-L servim și Îl iubim! Amin, Doamne Isuse, încrederea noastră nu este în noi înșine, ci în Tine!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We should have No Confidence in the Flesh but in the Lord whom we Serve in Spirit (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 5 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

“Comutăm întrerupătorul” legii Duhului vieții și suntem în Cuvântul constant și instantaneu al Domnului

09/11/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi “comutând întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru bucurându-ne mereu, rugându-ne neîncetat și dând mereu mulțumiri; de asemenea, facem acest lucru fiind cuvântul constant din Scripturi și cuvântul actual ca Duh.

În această întreagă săptămână am văzut că trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos ca fiind Cel care ne întărește; Pavel a spus că el poate face toate lucrurile în Acela care l-a întărit, și a învățat secretul de a fi mulțumit.

Când învățăm secretul de a fi în Cristos ca fiind Cel care ne întărește, putem face toate lucrurile în El și, de asemenea, putem fi adevărați, demni, drepți, curați, frumoși și vorbiți de bine.

Care este acest secret de a fi în Cristos ca Cel care ne întărește? Este secretul rămânerii în Domnul, adică să locuim în El, să rămânem în părtășie cu El tot timpul, pentru ca să experimentăm și să savurăm rămânerea Sa în noi.

A rămâne în Cristos înseamnă a trăi în Trinitatea divină; a rămâne în Cristos înseamnă a-L lua pe Cristos ca locuință a noastră. A-L avea pe Cristos rămânând în noi înseamnă a trăi împreună cu Trinitatea divină, adică a avea prezența lui Cristos ca savurarea noastră pentru ca El să fie una cu noi.

Fie ca să învățăm secretul de a rămâne în Domnul, pentru ca El să rămână în noi. Fie ca să rămânem în Cristos ca Îmăărat al nostru, astfel încât El să poată rămâne în noi și să ne facă regina Sa, palatul Său regal, biserica Sa glorioasă.

A-L lua pe Dumnezeu ca locuință a noastră – locuința noastră eternă – este cea mai înaltă și mai deplină experiență a lui Dumnezeu. Când Îl luăm pe El ca locuință, El devine totul pentru noi; El devine nu doar rezerva și protecția noastră, ci tot ceea ce avem nevoie.

A rămâne în Cristos și a-I permite să rămână în noi înseamnă a trăi în realitatea încorporării universale a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu credincioșii răscumpărați și regenerați.

Este o pre-gustare a Noului Ierusalim – noi suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi, noi trăim în Dumnezeu și Dumnezeu trăiește în noi, iar noi, ca persoane, suntem în Dumnezeu și Dumnezeu ca persoană locuiește în noi.

Noi rămânem în Cristos pentru ca El să rămână în noi iubindu-L; când Îl iubim pe Domnul, Tatăl și Fiul vin la noi ca să facă un locaș cu noi, și rămânem în El așa cum și El rămâne în noi.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât avem prezența Lui și cu atât mai mult savurăm tot ceea ce este El; în același timp, El vine la noi să facă un locaș cu noi și să ne facă locașul Său pe măsură ce devenim locașul Său.

În cele din urmă, a rămâne în Cristos pentru ca El să rămână în noi înseamnă a da atenție învățăturii lăuntrice a ungerii; mai întâi sângele Domnului ne curăță și apoi ungerea Lui ne învață toate lucrurile, ne saturează cu elementul lui Dumnezeu și pur și simplu rămânem în Domnul.

În acest articol vrem să vedem ultimele două moduri sau căi de a rămâne în Domnul pentru ca El să rămână în noi.

Rămânem în Domnul pentru ca El să rămână în noi “comutând întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru

Un mod foarte simplu de a rămâne în Cristos pentru ca El să rămână în noi este “comutând întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru (vezi Rom. 8: 2, 4).

În fiecare zi trebuie să “comutăm întrerupătorul”, mai ales dimineața; Cristos este legea Duhului de viață ca principiu automat instalat în noi, dar trebuie să “comutăm întrerupătorul” prin exersarea duhului nostru.

Ca Domnul să rămână în noi și ca noi să rămânem în El este complet legat de Duhul care dă viață din duhul nostru; noi rămânem în El și El rămâne în noi prin intermediul Duhului din duhul nostru.

Prin intermediul Duhului bogat și incomensurabil din duhul nostru, noi știm cu deplină siguranță că noi și Dumnezeu suntem una și că rămânem unul în celălalt (vezi 1 Corinteni 15:45b; Rom. 8:16; 1 Cor. 6:17 ; Fil. 1:19; Ioan 3:34; 1 Ioan 3:24; 4:13).

Cum “comutîm întrerupătorul” legii Duhului vieții? În 1 Tes. 5:16-18 Pavel ne oferă câteva simple moduri de a face asta: mereu bucurați-vă, rugați-vă neîncetat și mulțumiți în toate lucrurile!

Modul de a rămâne în Cristos ca fiind Cel care ne întărește, pentru ca El să fie activat în noi ca Dumnezeul care operează în interior este bucurându-ne mereu, rugându-ne neîncetat și mulțumind în toate lucrurile.

Mai ales când nu simțim să facem asta, trebuie să ne bucurăm; trebuie să-L lăudăm pe Domnul!

Și trebuie să continuăm să respirăm duhual; la fel cum din punct de vedere fizic trebuie să respirăm în mod constant altfel murim, tot așa duhual trebuie să ne rugăm neîncetat!

Cum ne putem ruga neîncetat? A ne ruga nu înseamnă doar să-i ceri lui Dumnezeu lucruri sau să-i spui lucruri; rugăciunea noastră cea mai simplă este, O, Doamne Isuse… – chemarea numelui Domnului este pentru a ne expira pe noi înșine și a-L inspira pe El.

La fel cum un bec este mereu aprins dacă este conectat în mod corect la fluxul de energie electrică, și noi trebuie să ne rugăm neîncetat și, în orice, trebuie să mulțumim! Când ne rugăm, suntem strălucitori în interior; când mulțumim, suntem înviorați în interior.

Nu trebuie doar ca să ne rugăm, ci și să mulțumim în toate lucrurile; rugăciunea fără mulțumire nu funcționează, de aceea trebuie să ne rugăm și să mulțumim și trebuie să dăm mulțumiri împreună cu rugăciunea.

Activitatea duhului nostru este aceea de a ne ruga Domnului; chiar și fără a deschide gura fizic pentru a spune ceva, duhul nostru „respiră” automat în noi pentru a avea părtășie cu Domnul.

S-ar putea să ne simțim deșelați, dar atunci când chemăm din interior, O Doamne Isuse! – chiar dacă nu scoatem un sunet la exterior, Îl vom inspira pe Domnul.

Cu toții trebuie să practicăm acest tip de rugăciune neîntreruptă, o rugăciune care este inaudibilă, dar constantă, ceva ce are loc mereu în duhul nostru.

Când ne rugăm neîncetat, ne exersăm în mod constant duhul pentru a-L contacta pe Domnul; acest lucru ne va determina să trăim și să umblăm în duhul nostru activat și spontan vom rămâne în Domnul și Îl vom savura ca viața noastră.

Aleluia, știm care este voia lui Dumnezeu în Cristos Isus pentru noi: să ne bucurăm mereu, să ne rugăm neîncetat și, în orice, să mulțumim! În acest fel, “comutăm întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru și rămânem în Domnul. Amin!

Fie ca noi să exersăm acest lucru în viața noastră de zi cu zi și să avem o asemenea rugăciune neîntreruptă.

Fie ca să ne dăm seama că legea Duhului vieții, adică Dumnezeul Triunic întrupat în Cristos și realizat ca Duhul este un principiu spontan și o putere automată, și El nu poate funcționa în noi decât dacă ne bucurăm mereu, ne rugăm neîncetat și în toate lucrurile aducem mulțumiri!

Dacă facem aceste trei lucruri, economia lui Dumnezeu va funcționa în noi, vom activa legea Duhului vieții și vom rămâne în Domnul.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi, “comutând întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru! Mulțumim Doamne că ai venit să fii Duhul care dă viață din duhul nostru, astfel încât să putem rămâne în Tine și Tu în noi. Amin, Doamne, vrem să fim cei care ne bucurăm mereu, ne rugăm neîncetat și dăm mulțumiri în toate pentru ca noi să rămânem în Domnul și Domnul să rămână în noi! Doamne Isuse, vrem să Te respirăm! Vrem să Te lăudăm și să Te savurăm! Vrem să ne rugăm neîncetat și să mulțumim mereu, rugându-ne și mulțumind înaintea Ta!

Rămânem în Domnul pentru ca El să rămână în noi având de-a face cu cuvântul constant și instantaneu al Domnului

Un mod și o practică minunată ca noi să rămânem pe Cristos pentru ca El să rămână în noi este a avea de-a face cuvântul constant din Scripturi – care este în afara noastră – și cu cuvântul prezent ca Duh – care este în noi (Ioan 5:39-40; 6:63; 2 Cor. 3:6; Apocalipsa 2:7).

Când venim la Cuvântul lui Dumnezeu – Cuvântul scris în Biblie, trebuie să ne rugăm, Doamne, vin la Tine în Cuvântul Tău! Altfel, putem fi la fel ca fariseii care, chiar dacă au venit la cuvântul lui Dumnezeu, nu au venit la Domnul, pentru a avea viață (Ioan 5:39-40).

Putem primi viață citind cuvântul lui Dumnezeu numai dacă venim la Domnul și Îl atingem pe El.

Duhul este Cel care dă viață; cuvintele pe care Domnul ni le vorbește sunt duh și sunt viață.

Când venim la cuvântul lui Dumnezeu din Biblie, avem explicația, definiția și expresia Domnului misterios; atunci când Îl contactăm pe Domnul în interior și avem cuvântul Său prezent, avem experiența păstrării Domnului Cristos și avem prezența Domnului în mod practic (Efeseni 5:26; 6:17-18).

Cuvântul scris al lui Dumnezeu este „logosul”; cuvântul prezent, instant, rostit ca Duh este „rhema”.

Trebuie să învățăm să convertim logos-ul în rhema, astfel încât să nu avem doar o cunoaștere mentală a cuvântului lui Dumnezeu ci să primim vorbirea instantanee a Domnului din noi.

Când citim cu rugăciune cuvântul, primim vorbirea instantanee a Domnului în cuvântul Său, iar cuvântul Său rămâne în noi; când cuvântul Său rămâne în noi, noi rămânem în Domnul și El în noi.

Domnul vrea să ne curățească, să ne spele și să ne purifice prin vorbirea Lui în cuvântul Său, pentru ca El să prezinte biserica Lui Însuși fiind glorioasă, neavând nicio pată, nici o rid sau vreun astfel lucru.

Când convertim cuvântul scris al lui Dumnezeu în vorbirea prezentă a Domnului în noi, toate bătrânețea și ridurile noastre sunt înlăturate și devenim tineri, noi și proaspeți cu Domnul.

Dacă rămânem în Cuvântul constant și scris al Domnului, cuvintele Sale instantanee și vii vor rămâne în noi (Ioan 8:31; 15:7; 1 Ioan 2:14).

Rămânem în Domnul și cuvintele Sale rămân în noi pentru ca să vorbim în El și El să vorbească în noi; aceasta este pentru zidirea lui Dumnezeu în om și omul în Dumnezeu. Minunat!

Pe de o parte îi permitem cuvântului lui Dumnezeu să rămână în noi în mod bogat și, în acest fel, rămânem în Dumnezeu, iar pe de altă parte, rămânem în Domnul Însuși și El rămâne în noi. Rezultatul acestui fapt este că vorbim în Cristos și Cristos vorbește în noi pentru zidirea lui Dumnezeu în om și a omului în Dumnezeu. Aleluia!

În 2 Cor. 2:17 Pavel spune că vorbim în Cristos înaintea lui Dumnezeu, iar în 13:3 spune că Cristos vorbește în noi.

Ori de câte ori vorbim, trebuie să ne rugăm ca vorbirea noastră să fie în Cristos și ca Cristos să vorbească în noi; aceasta este o profețire autentică (1 Cor. 14:4) și aceasta zidește biserica. Trebuie să profețim vorbind în Domnul și permițându-I să vorbească în noi.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în Tine rămânând în cuvântul Tău; fie ca Cuvântul Tău să fie nu doar cuvinte scrise în Biblie, ci cuvinte vii, instantanee, vorbite de Tine pentru a ne da viață. Amin, Doamne, vrem să ne rugăm peste cuvântul Tău, pentru ca noi să avem Cuvântul Tău instant și prezent care să ne împărtășească viața! Vrem să rămânem în cuvântul Tău constant și scris, astfel încât cuvintele Tale instantanee și vii să rămână în noi! Amin, Doamne, vrem să rămânem în Tine și lăsăm ca cuvintele Tale să rămână în noi, ca să putem vorbi în Tine și să vorbești în noi pentru zidirea lui Dumnezeu în om și a omului în Dumnezeu! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Switch on the Law of the Spirit of Life and be in the Lord’s Constant and Instant Word (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 4 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ascultăm de învățătura ungerii pentru a rămâne în Cristos și pentru a fi saturați cu Dumnezeu

08/11/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Noi rămânem în Cristos pentru ca El să rămână în noi, având grijă de învățătura ungerii; mai întâi noi experimentăm curățarea sângelui Domnului și apoi avem mișcarea și lucrarea Duhului în noi, ungerea interioară, care ne învață toate lucrurile.

Acesta este un mod foarte practic de a-L cunoaște pe Dumnezeu, de a cunoaște voia Lui pentru noi, de a urma călăuzirea Sa, de a cunoaște dorința inimii Sale, și acest lucru are ca rezultat rămânerea în Domnul.

Cristos ca și Cap a fost uns, iar noi, ca Trup, am fost de asemenea unși; ungerea care a fost turnată pe Cristos curge asupra noastră și cu toții avem ungerea.

Acum trebuie doar ca să ascultăm de învățătura ungerii, având grijă de Învățătura lăuntrică a ungerii atotinclusive (1 Ioan 2:27). Cristos este Unsul; sensul cuvântului, Cristos, este Unsul.

El a venit ca Unsul să împlinească scopul lui Dumnezeu și să-și ducă la îndeplinire planul Său, iar prin moarte și înviere El a devenit Duhul care dă viață, ungerea.

Pe de o parte, El este Unsul, iar pe de altă parte, El este Cel care ne unge; în plus, El Însuși este ungerea și, pe măsură ce ascultăm învățătura ungerii, noi cunoaștem toate lucrurile și rămânem în Domnul.

Cristos nu este doar un “unguent” din duhul nostru; El este ungerea, un gerund, un substantiv verbal, un substantiv în acțiune, căci El se mișcă, lucrează și satura ființa noastră cu El însuși tot timpul (în engleză, anointing, este un substantiv verbal ce denotă o acțiune continuă).

Mulți credincioși cred că Învățătura ungerii este ca să ne arate unde să mergem, ce să facem, care este decizia corectă și care este decizia greșită.

Dar conform 1 Ioan 2:27, ungerea ne învață toate lucrurile și chiar așa cum ne-a învățat, noi rămânem în Domnul.

Aleluia, învățătura ungerii este ca noi să rămânem în Domnul, căci atunci când rămânem în El, avem tot ceea ce El este ca savurarea noastră pentru a fi experiența noastră!

Mișcarea, lucrarea și saturarea Duhului compus din ființa noastră interioară pentru a ne satura părțile interioare ne învață să rămânem în Cristos; acesta nu are nicio legătură cu binele sau cu răul, cu ceva corect sau greșit, ci mai degrabă, în interior și în mod subiectiv, ea ne învață să rămânem în Domnul.

Rămânem în părtășia cu Cristos prin experimentarea sângelui și a ungerii

Noi rămânem în părtășia divină cu Cristos, experimentând mai întâi curățarea sângelui Domnului și apoi aplicarea Duhului care ne unge la ființa noastră interioară (vezi Ioan 15:4-5; 1 Ioan 1:5, 7; 2:20, 27).

Mai întâi vine sângele, apoi ungerea; ori de câte ori păcătuim sau simțim că există o problemă sau izolare între noi și Dumnezeu, ne mărturisim păcatele și neajunsurile Domnului, și sângele ne curăță de orice păcat.

Apoi putem să venim înaintea Domnului și să primim ungerea interioară, ungerea Duhului pentru a ne învăța toate lucrurile, iar astfel noi rămânem în Domnul.

Acest lucru este ilustrat în Lev. 14:14-17 unde vedem curățarea leprosului; în omul nostru natural, cu toții suntem leproși, iar leproșii sunt un tip inchipuitor al păcătoșilor.

Pentru ca un lepros să fie curățat, sângele jertfei trebuia aplicat pe lobul urechii drepte, pe degetul mare al mâinii drepte și pe degetul mare al piciorului drept.

Apoi, după ce s-a aplicat sângele, unguentul a fost aplicat pe sângele respectiv pe urechea, mâna și piciorul leprosului.

Cum se aplică acest lucru la experiența noastră? Mai întâi avem nevoie de curățarea sângelui și apoi ungerea poate fi aplicat la ființa noastră; aceasta ne va curăța și ne va restaura la părtășia cu Dumnezeu și cu poporul Său.

Avem nevoie de sângele curățitor al Domnului și de Duhul care ne unge pentru a asculta cuvintele lui Dumnezeu (urechea dreaptă), în a face lucrurile lui Dumnezeu (mâna) și în a lua căile lui Dumnezeu (piciorul drept).

Trebuie să fim calificați în experiența noastră pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu, pentru a face lucrurile lui Dumnezeu și pentru a lua căile lui Dumnezeu.

În acest fel, prin aplicarea sângelui și a ungerii, noi rămânem în Domnul.

Pentru ca noi să rămânem în Domnul tot timpul ca să savurăm viața Sa, trebuie să experimentăm în permanență curățarea sângelui lui Cristos și să savurăm ungerea clipă de clipă.

Dacă avem un simțământ interior că ceva nu este în regulă sau simțim că trăim în carne, în vechea creație sau în sine, trebuie să mărturisim imediat păcatul și să cerem iertarea Domnului.

Când ascultăm de simțământul interior și ne mărturisim păcatele, vom umbla în lumină și vom fi în lumină; apoi, sângele ne curăță și ungerea ne unge, sporind astfel elementul lui Dumnezeu înăuntrul nostru.

Astfel, noi rămânem în părtășia cu Cristos prin experimentarea curățirii sângelui lui Cristos și aplicarea ungerii interioare.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în părtășie cu Tine prin curățarea sângelui și prin aplicarea ungerii. Fie ca sângele și ungerea să fie aplicate ascultării de către noi a Cuvântului lui Dumnezeu, la lucrurile pe care le facem pentru Dumnezeu și la umblarea noastră pe căile lui Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să fim calificați în experiența noastră să ascultăm cuvântul Tău, să facem lucrurile lui Dumnezeu și să luăm căile lui Dumnezeu prin aplicarea sângelui și a ungerii. Curăță-ne, Doamne, și adaugă mai mult din Tine la ființa noastră pentru ca elementul lui Dumnezeu să sporească în noi.

Ascultăm de învățătura ungerii pentru a rămâne în Cristos și a pentru fi saturați cu Dumnezeu

Ungerea este asupra lui Cristos; doar El este calificat pentru a fi uns de către Dumnezeu. Cum putem primi și savura ungerea?

Cristos ca și Cap este Unsul și Cel care unge, iar noi, ca membre ale Sale Îl savurăm ca ungerea interioară pentru împlinirea scopului Său (vezi Evrei 1:9; 3:14; 2 Cor. 1:21-22).

Ungerea este pe Cap și se coboară pe restul Trupului (vezi Psa. 133); Cristos este Capul și noi suntem Trupul Său, așa că ungerea este asupra lui Cristos și, de asemenea, asupra noastră, pentru că atunci când Cristos a fost uns, întregul Trup a fost uns împreună cu El.

Funcția acestei ungeri este aceea de a menține legătura dintre Cap și Trup și, de asemenea, legătura dintre mădularele Trupului; ungerea este operarea Duhului Sfânt din noi.

Trebuie să urmăm învățătura ungerii, pentru a putea fi saturați și umpluți cu elementul lui Dumnezeu, și astfel vom rămâne în Cristos.

De exemplu, Capul poate dori ca un anumit membru al Trupului să se miște, așa că El îl intimizează prin intermediul ungerii; pe măsură ce ascultăm de ungere, viața va curge liber de la Cap în tot Trupul.

Dar dacă ne împotrivim ungerii, dacă ne certăm cu învățătura ungerii, relația noastră cu Cristos ca și Cap este interferată și curgerea vieții se oprește. Acesta este motivul pentru care mulți credincioși nu au conducerea Domnului, căci ei nu sunt sub Cap și se împotrivesc învățăturii ungerii.

Învățătura ungerii nu are nicio legătură cu binele sau cu răul, cu corectul și cu greșitul, cu ce să faci și cu ce să nu faci sau cu ceea ce este adevărat sau fals; este un simțământ interior al vieții și ne învață toate lucrurile, cu rezultatul că rămânem în Domnul.

Când ascultăm de ungerea interioară, primim mai multă viață; ni se adaugă mai mult din Dumnezeu, iar elementul lui Dumnezeu este sporit în noi.

Ungerea este mișcarea și lucrarea Duhului compus din noi; ea Îl unge pe Dumnezeu întru noi, astfel încât să fim saturați de Dumnezeu, să-L posedăm pe Dumnezeu și să înțelegem mintea lui Dumnezeu.

Ungerea comunică mintea lui Cristos – Capul Trupului – tuturor mădularelor Sale prin simțul interior, conștiința interioară a vieții (vezi Psa. 133; Rom. 8: 6, 27).

Când ascultăm de ungerea interioară, suntem oameni spirituali, cei care discernem toate lucrurile (1 Corinteni 2:15); trebuie să aspirăm să fim oameni spirituali, cei dominați, conduși, guvernați, controlați și îndrumați de duhul nostru.

Omul spiritual discerne toate lucrurile; căci cine a cunoscut mintea Domnului și cine Îl va învăța? Dar noi avem mintea lui Cristos; vrem ca această minte să fie în noi, aceeași minte care a fost în Cristos Isus (1 Corinteni 2:16; Fil. 2:2).

Învățătura ungerii Duhului nu are nicio legătură cu binele sau cu răul; mai degrabă, este un simț interior al vieții.

După cum vedem în Faptele Apostolilor 16:6-7, lui Pavel și conlucrătorilor săi le-a fost interzis de Duhul Sfânt să vorbească cuvântul în Asia, iar Duhul lui Isus nu le-a permis să meargă în altă parte.

Interzicerea Duhului Sfânt ne sfințește și ne separă; de multe ori în lucrarea noastră în, cu și pentru Domnul, Duhul ne va interzice, determinându-ne doar să mergem până la o anumită măsură, pentru că avem un NU în ființa noastră. De multe ori când Domnul ne vorbește, El spune: NU, nu face asta, nu merge acolo, nu spune asta, nu vorbi cu această persoană…

Pe de altă parte, Duhul lui Isus ne permite sau nu ne permite, astfel încât să împlinim voia lui Dumnezeu sub cruce.

Dacă viața noastră naturală este tratată de cruce și dacă ne supunem conducerii lui Cristos și trăim viața Trupului, vom avea ungerea Duhului și vom savura părtășia Trupului (Efeseni 4:3-6, 15-16). Cu cât trăim mai mult în părtășia Trupului, cu atât vom savura ungerea Duhului.

Condiția este însă ca să permitem crucii să trateze carnea și viața noastră naturală în mod detaliat.

Faptul dacă savurăm sau nu savurăm părtășia Trupului și dacă avem ungerea Duhului depinde dacă ne-am tratat sau nu de viața noastră naturală. Dacă încă suntem noi cei care gândim, dacă propunem lucruri Domnului și sfinților, și dacă încă trăim în omul nostru natural, nu ne putem savura ungerea Duhului.

Trebuie să permitem lui Cristos să fie Domnul și Capul într-un mod absolut; trebuie să-I permitem Lui să trateze cu viața noastră naturală prin cruce, pentru a ne putea supune conducerii Sale și a trăi viața Trupului.

Îți mulțumim Doamne că ne-ai dat ungerea interioară, ungerea care se află pe Cap și care curge către toate mădularele Trupului. Aleluia, Duhul compus Se mișcă și lucrează în noi pentru a ne satura cu Dumnezeu, astfel încât să avem mai mult din Dumnezeu, să înțelegem mintea lui Dumnezeu și astfel să rămânem în Cristos. Doamne, vrem să ne supunem învățăturii ungerii, astfel încât să dobândim mai mult de la Dumnezeu și să fim în curgerea vieții în Trup. Vrem să respectăm simțul interior al vieții. Doamne, permitem crucii să trateze viața noastră naturală, ne supunem conducerii lui Cristos și trăim viața Trupului pentru a avea ungerea Duhului și pentru a savura părtășia Trupului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Obeying the Teaching of the Anointing to Abide in Christ and be Saturated with God (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 4 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl luăm pe Cristos ca locuința noastră și Îl iubim pentru a rămâne în Cristos și El în noi

07/11/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Ca să rămânem în Cristos și pentru ca Cristos să rămână în noi, trebuie să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră și totul al nostru, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mana ascunsă și trebuie să-L iubim pe Domnul Isus.

În Ioan 15, Domnul Isus a spus: “Rămâneți în Mine și Eu în voi”; prin regenerare, am fost altoiți în Cristos și acum trebuie ca doar să rămânem în El. A rămâne nu înseamnă doar să rămânem și să stăm, ci să locuim, să trăim, să ne avem ființa și totul al nostru acolo.

O mlădiță ia vița ca pe totul al ei; o mlădiță din viță nu doar că rămâne sau stă în viță, ci își are sursa, viața, ființa, trăirea și aducerea de rod în viță.

Când rămânem în Domnul, Îl luăm pe El ca pe totul al nostru – El este locuința noastră, sursa noastră, viața noastră, iar noi ne avem ființa și trăirea și totul al nostru în El.

Cuvântul Domnului din Ioan 15 arată că mai întâi noi rămânem în Domnul și apoi El rămâne în noi; când luăm inițiativa să rămânem în Domnul, El va rămâne în noi. Când ne exersăm duhul și ne întoarcem inima către Domnul, vom rămâne în El și El va rămâne în noi.

A rămâne în Domnul înseamnă a trăi în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuința noastră.

Când rămânem în Domnul, rămânem de fapt în Tatăl, în Fiul și în Duhul; rămânem în părtășia vieții divine și umblăm în lumina divină, rămânând în lumina divină.

Când Cristos rămâne în noi ca urmare a rămânerii noastre în El, avem prezența lui Cristos ca savurarea noastră pentru ca El să fie una cu noi. Aceasta înseamnă că El devine una cu noi pentru a fi cu fiecare parte a ființei noastre și El devine savurarea noastră în fiecare aspect al vieții noastre.

Există multe versete în Noul Testament care ne arată că Dumnezeu este în noi, Cristos este în noi și Duhul este cu duhul nostru; întregul Dumnezeu Triunic este în noi și cu noi, iar ca noi să rămânem în Domnul astfel încât El să rămână în noi înseamnă să Îl luăm ca locuința noastră, exersându-ne duhul și inima noastră îndreptată spre El pentru a rămâne în El.

Când rămânem în Domnul și El rămâne în noi, vom aduce mult rod; de fapt, un semn al rămânerii noastre este că există o aducere de rod la nivel corporativ, adică vița aduce rod prin noi, mlădițele care rămân în viță.

Când rămânem în Domnul și El rămâne în noi, avem Duhul realității ca prezență a Dumnezeului Triunic care rămâne în noi.

Să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră și să locuim în El pentru a rămâne în Cristos pentru ca Cristos să rămână în noi

Trebuie să rămânem în Cristos ca Împăratul nostru și ca locuința noastră regală, pentru ca El să rămână în noi pentru a ne face regina și palatul Său regal, biserica Sa glorioasă (vezi Psa. 45:13, 8; Ioan 15:4-5); Efeseni 5:27; Apocalipsa 22:5; Rom. 5:17; vezi 6:4).

Cristos este Împăratul nostru și El vrea să ne facă regina Sa; pur și simplu trebuie să rămânem în El și vom fi produși ca să fim regina Sa, biserica.

Bisericile locale sunt “palatele de fildeș”; aici Îl savurăm pe Cristos ca viața și puterea noastră de înviere, iar de aici cântăm laude melodioase Domnului, căci viața de biserică este plină de laudă adusă Domnului.

Aleluia, Domnul ca Împăratul nostru ne va face regina Sa, biserica în calitate de soția Sa, fără pată și riduri sau orice alt asemenea lucru!

Ca noi să rămânem în Cristos înseamnă să locuim în El, luându-L ca locuința noastră; El este Dumnezeul etern, Domnul nostru, și trebuie să ne avem viața noastră în El și să-L luăm pe El ca pe totul al nostru (Ioan 15:4-5; 1 Ioan 4:15-16; Apocalipsa 21:22; Deut. 33:27a; Psa. 90).

În Psalmul 90 vedem că Dumnezeu a fost locuința noastră de-a lungul generațiilor. Cristos L-a luat pe Dumnezeu ca locuința Sa tot timpul și, în identificarea noastră cu Cristos, noi, de asemenea, trebuie să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră.

Fie ca să învățăm să ne numărăm zilele, astfel încât să dobândim o inimă înțeleaptă; fie ca dimineața să fim satisfăcuți cu bunătatea afectuoasă a Domnului, astfel încât să putem să strigăm de bucurie în toate zilele noastre!

Amin, fie ca lucrarea Domnului să ne fie arătată nouă, slujitorilor Săi, și fie ca splendoarea Sa să fie arătată copiilor noștri; fie ca favoarea Domnului, frumusețea Sa, să fie asupra noastră, pentru ca lucrările mâinilor Sale să fie întemeiate!

Trebuie să locuim în Dumnezeu, trăind în El în fiecare minut, fiindcă în afara lui Dumnezeu există păcate și dureri (Psalmul 90:3-11; Ioan 16:33).

În viața noastră zilnică, trebuie să locuim în Dumnezeu, trăind în El și luându-L pe El ca locuința noastră; oricând nu rămânem în El, întâlnim păcate și suferințe.

A-L lua pe Dumnezeu ca domiciliul nostru, locuința noastră, este cea mai înaltă și deplină experimentare a lui Dumnezeu (vezi Psa. 91). Psalmul 91 este un capitol referitor la Cristos și la unitatea noastră cu El.

Trebuie să locuim în locul secret al Celui Preaînalt și să rămânem în umbra Celui Atotputernic; fie ca să învățăm acest secret, cum să locuim în locul secret al Celui Preaînalt.

Cel Preaînalt este locul nostru secret, iar noi suntem fii ai Celui Preaînalt; de asemenea, duhul nostru este locul secret al Celui Preaînalt, iar atunci când trăim în duh și ne exersăm duhul, locuim în locul secret al Celui Preaînalt.

Când îl luăm pe Cristos ca locuința noastră, Îi spunem, Doamne, fii refugiul nostru astăzi și păzește-ne de orice lucru al inamicului.

Trebuie să Îl facem pe Iehova, care este refugiul nostru, locuința noastră; în identificarea cu Cristos, suntem sub îngrijirea păstrătoare a îngerilor și suntem păziți de Satan și de duhurile rele. Fie ca să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră, ca să rămânem în El și El să rămână în noi!

Doamne Isuse, Te luăm pe Tine ca locuința noastră ca să locuim în Tine, căci în afara lui Cristos există doar păcate și dureri. Amin, Doamne, Tu ai fost locuința noastră de-a lungul generațiilor. Te luăm pe Tine ca pe totul al nostru; vrem să ne avem trăirea în Tine și să rămânem în Tine ca Tu să poți rămâne în noi. Fie ca să locuim în locul secret al Celui Preaînalt și să rămânem în umbra Celui Atotputernic în viața noastră astăzi. Fie ca să trăim în duhul nostru și să ne exersăm duhul, astfel încât să experimentăm luarea lui Cristos ca locuința noastră și să fim sub grija și protecția lui Dumnezeu.

A rămâne în Cristos ca El să rămână în noi înseamnă a trăi în realitatea încorporării divin-umane

A rămâne în Cristos, luându-L pe El ca locuința noastră și permițându-I să rămână în noi pentru ca El să ne ia ca locuința Sa, înseamnă de fapt ca noi să trăim în realitatea încorporării universale a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu noi, credincioșii Săi răscumpărați și regenerați.

Ca noi să rămânem în Cristos și Cristos să rămână în noi înseamnă că locuim reciproc unul în altul; aceasta se referă nu doar la unire (suntem una cu Domnul în duh, 1 Cor. 6:17) sau la contopire (suntem contopiți cu Domnul, iar natura divină este contopită cu natura noastră), ci la încorporare (El trăiește în noi și noi trăim în El).

Este imposibil să vedem o ilustrare a încorporării în domeniul fizic, deoarece nicăieri nu putem vedea persoane care locuiesc unul în altul; cu toate acestea, în Ioan 14:20 vedem ce este încorporarea.

A trăi în încorporarea divin-umană înseamnă ca Cristos să fie în Tatăl, noi să fim în Cristos și Cristos să fie în noi; noi suntem în Dumnezeul Triunic, iar Dumnezeul Triunic este în noi.

Noul Ierusalim este încorporarea finală a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu biserica tripartită regenerată, sfințită, reînnoită, transformată, conformată și glorificată.

După cum se vede în Apocalipsa 21:3, Noul Ierusalim este tabernaculul lui Dumnezeu în care El să locuiască – noi suntem casa lui Dumnezeu, domiciliul Său.

După cum se vede în Apocalipsa 21:22, Domnul Dumnezeu Atotputernicul și Mielul sunt templul din Noul Ierusalim în care noi să locuim și să trăim.

Pe de o parte noi suntem locuința lui Dumnezeu, casa Sa, iar pe de altă parte, El este locuința noastră, casa noastră.

Noul Ierusalim este tabernaculul lui Dumnezeu, iar centrul tabernaculului este Cristos ca mana ascunsă. Amin!

Calea de a fi încorporați în această încorporare universală, divin-umană, locuința reciprocă a lui Dumnezeu și a omului, este aceea de a-L mânca pe Cristos ca mana ascunsă (Ex. 16:32-34; Evrei 9:4; Apoc. 2:17).

Mana ascunsă era în vasul de aur, vasul de aur era în chivot, Chivotul era în Sfânta Sfintelor și Sfânta Sfintelor se afla în tabernacul.

În sens spiritual, Cristos ca mana ascunsă este în Tatăl, Tatăl este în Cristos ca întruparea lui Dumnezeu, Cristos este în duhul nostru contopit (realitatea Sfintei Sfintelor), iar duhul nostru este în Cristos și în biserică (realitatea tabernaculului).

Deci, ca noi să trăim în practicitate și realitate în încorporarea divin-umană înseamnă să-L mâncăm pe Cristos ca mana ascunsă; adică trebuie să-L savurăm, să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm pe Cristos!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai oferit o cale de a intra și de a trăi în încorporarea divin-umană a lui Dumnezeu cu omul. Ne deschidem Ție, Doamne, și vrem să-L luăm pe Cristos în noi ca mana ascunsă, ca să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm pe Cristos și astfel să fim încorporați cu Dumnezeu și să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră astfel încât El să ne ia ca locuința Sa. Aleluia, putem locui în Dumnezeu și Dumnezeu poate locui în noi prin faptul că Îl mâncăm, Îl digerăm și Îl asimilăm pe Cristos!

Să rămânem în Cristos pentru ca El să rămână în noi iubindu-L pe Domnul Isus!

În Ioan 14:21 și 23 vedem un mod foarte simplu și plăcut de a rămâne în Cristos, pentru ca El să rămână în noi: trebuie să-L iubim pe Domnul! Trebuie să ne păstrăm proaspătă dragostea noastră față de El, spunându-I zilnic că Îl iubim.

În viața de biserică trebuie să fim tipul de oameni care spun: “Doamne Isuse, Te iubesc”; trebuie să-L iubim zilnic pe Domnul, să ne exersăm duhul și să ne întoarcem inima către El, fără să ne oprim niciodată din a-L iubi pe El.

Cel ce are cuvântul Domnului, poruncile Sale și le păzește, acela Îl iubește pe Domnul și va fi iubit de către Tatăl, și Cristos Însuși i Se va manifesta.

Când Îl iubim pe Domnul și cuvântul Său, vom fi iubiți de către Tatăl și Cristos Însuși ni se va manifesta.

Faptul de a-L iubi pe Domnul Îl va determina pe El să ne iubească; când Îl iubim pe Domnul, El ne va iubi, Tatăl ne va iubi, iar El va veni și Își va face o locuință reciprocă cu noi.

Fie ca să avem prezența reală și actuală a Domnului, iubindu-L și dându-ne pe noi înșine ca să fim în cuvântul Său.

Când Îl iubim pe Domnul Isus, El Însuși se manifestă față de noi și Tatăl vine împreună cu El pentru a-Și face o locuință împreună cu noi pentru savurarea noastră; această locuință este o locuință reciprocă, în care Dumnezeul Triunic rămâne în noi, iar noi rămânem în El (Ioan 14:23).

Dacă Îl iubim pe Domnul, vom păzi Cuvântul Său și Tatăl ne va iubi, iar Tatăl și Fiul vor veni să-Și facă o locuință împreună cu noi; aceasta este o locuință reciprocă a Tatălui, a Fiului și a credincioșilor iubitori, și în această locuință Tatăl și Fiul locuiesc în noi, așa cum și noi locuim în El.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât mai mult vom avea prezența Sa și cu cât suntem mai mult în prezența Sa, cu atât mai mult vom savura tot ceea ce este El pentru noi (1 Cor. 2:9-10; Efes. 6:24).

Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit, chiar și lucrurile care nu au ajuns la inima omului, acestea sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce Îl iubesc.

Aleluia, Dumnezeu ne-a revelat aceste lucruri prin duhul, căci Duhul cercetează toate lucrurile, chiar și adâncimile lui Dumnezeu.

Când ne exersăm duhul și inima noastră spunând “Doamne Isuse, Te iubesc!” Duhul cercetează adâncimile lui Dumnezeu cu privire la Cristos, făcând o cercetare activă și alimentându-se cu bogățiile Sale.

Când ne întoarcem inima către Domnul și ne exersăm duhul pentru a-L contacta și pentru a-L trăi pe Cristos, Duhul face cercetări active asupra bogățiilor lui Cristos ca adâncimi ale lui Dumnezeu, și El revelează aceste bogății ale lui Cristos pentru noi și în noi pentru savurarea și participarea noastră.

Pentru a rămâne în Cristos pentru ca El să rămână în noi, trebuie să-L iubim pe Domnul Isus!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim cuvântul Tău. Ne întoarcem inima către Tine, Doamne și ne exersăm duhul; fă-ne să Te iubim mai mult, astfel încât să avem vizita, prezența, arătarea Ta proaspătă. Ne place să avem manifestarea Ta, Doamne. Ne place să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi atunci când Te iubim! Doamne Isuse, Te iubim! Îți mulțumim că ne-ai revelat prin Duhul toate bogățiile din adâncimile lui Dumnezeu pentru savurarea noastră. Îți mulțumim că ai venit să-ți faci locuința împreună cu noi ca să locuim în Dumnezeu și Dumnezeu să locuiască în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We take Christ as our Dwelling Place and Love Him to Abide in Christ and Him in us (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 4 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi pe măsură ce trăim în și împreună cu Trinitatea divină

06/11/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ca noi să învățăm secretul de a fi în Cristos ca Cel care întărește (Fil. 4:12-13) înseamnă să învățăm secretul de a rămâne în Cristos; a rămâne în Cristos înseamnă ca noi să locuim în El, astfel încât să experimentăm și să savurăm rămânerea Sa în noi.

Pavel a învățat secretul de a fi mulțumit în orice circumstanță; indiferent dacă era o circumstanță bună sau nu atât de bună, fie că era flămând sau sătul, fie că era în lipsă sau abunda, indiferent dacă era primit primit sau respins, L-a învățat pe Cristos ca secretul suficienței sale.

Pentru Pavel a trăi era Cristos, și putea face toate lucrurile în Cel care l-a întărit.

Noi, de asemenea, trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos ca fiind Cel care ne întărește, și practic, aceasta înseamnă că trebuie să învățăm secretul rămânerii în Cristos.

Ce înseamnă a rămâne în Cristos? Așa cum o mlădiță rămâne în viță, tot așa trebuie să rămânem și noi în Cristos. Domnul ne-a spus în Ioan 15:4-5 să rămânem în El și El va rămâne în noi; ca Domnul să rămână în noi, există o condiție: mai întâi noi trebuie să rămânem în El.

Dacă ne exersăm duhul și inima noastră întoarsă către El pentru a rămâne în El, El va rămâne în noi. Mai întâi noi rămânem în Domnul, apoi El rămâne în noi.

Când rămânem în Domnul, trăim în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuință a noastră. Când Cristos rămâne în noi, trăim împreună cu Trinitatea divină, savurând tot ceea are și este Dumnezeul Triunic.

Așa cum o mlădiță nu poate aduce rod nici nu poate exista dacă nu rămâne în viță, tot așa și noi nu putem aduce rod nici nu putem avem trăirea noastră creștină dacă nu rămânem în Domnul.

Nu putem aduce rod din noi înșine; trebuie să rămânem în Cristos și să-I permitem să rămână în noi, și atunci vom aduce mult rod, căci separat de El nu putem face nimic.

Este un lucru minunat să vedem că suntem mlădițe ale lui Cristos; prin regenerare, am fost tăiați din vechea sursă și introduși, conectați și altoiți în mod organic la Cristos.

Acum, noi și Cristos, Trupul și Capul, suntem o măreață viță universală care se răspândește pe tot pământul pentru a aduce rod pentru manifestarea și glorificarea lui Dumnezeu. Împărtășim o singură viață și avem o singură expresie, iar această viață crește în noi, se răspândește în noi și crește și se înmulțește prin noi.

Când aducem rod prin rămânerea în Cristos, acesta nu este “rodul meu”, ci rodul viței, un rod corporativ.

Așa cum vița aduce rod prin mlădițe și rodul este al viței, tot așa Cristos aduce rod în noi și prin noi, și rodul este al lui Cristos, un rod corporativ; aducerea de rod este ceva corporativ.

A rămâne în Cristos înseamnă a trăi în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuință a noastră

Ca noi să rămânem în Cristos înseamnă să trăim în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuință a noastră (vezi 1 Ioan 2:6, 24, 27-28; 3:6, 24; 4:13). A rămâne în Cristos (Ioan 15:4-5) înseamnă să rămânem în Fiul și în Tatăl (1 Ioan 2:24); aceasta înseamnă să rămânem și să locuim în Domnul.

Pentru a rămâne în Cristos ca și Cel care întărește, trebuie să avem în noi o aspirație ca nimic să nu stea între noi și Domnul; nu trebuie să existe nici un obstacol, nici o problemă și nici o izolare între noi și El.

Trebuie să rămânem în Domnul pentru ca El să rămână în noi și, în acest fel, Cristos să Își poată distribui toate bogățiile Sale în noi pentru zidirea Trupului Său.

Cuvântul grecesc pentru “a rămâne” înseamnă nu numai să rămânem sau să stăm, ci și să avem casa noastră, să ne facem casă.

A rămâne în Cristos înseamnă să ne facem casa în Cristos; a trăi în Cristos ca întruparea Dumnezeului Triunic înseamnă că Îl luăm pe Cristos ca locuință pentru viața noastră de zi cu zi.

Așa cum mlădițele iau vița ca locuința lor și ca unica lor sursă și viață, tot așa noi, ca mlădițe în Cristos, Îl luăm pe Cristos ca locuință a noastră zilnic, și Îl avem pe El ca sursa noastră și viața noastră.

A trăi în Dumnezeul Triunic înseamnă a rămâne în Cristos ca organism al lui Dumnezeu. Ce fapt minunat că Îl putem lua pe Dumnezeu ca locuința noastră, putem rămâne în El și Îl putem savura!

A rămâne în Cristos înseamnă a trăi în Trinitatea divină, ceea ce înseamnă a avea o viață zilnică în Cristos ca organism al Dumnezeului Triunic, în Domnul cu calitatea Sa de Cap, cu stăpânirea Sa, în Fiul cu calitatea Sa de Fiu, în Tatăl cu calitatea Sa de Tată și în Dumnezeu cu poruncile Sale de a crede în Fiul Său și de a-i iubi pe toți ceilalți fii ai Săi. Aleluia!

Rămânem în Cristos prin Duhul lui Dumnezeu; când ne exersăm duhul și ne îndreptăm inima către Domnul, noi rămânem în Cristos.

De asemenea, a rămâne în Cristos înseamnă a rămâne în părtășia vieții divine (1 Ioan 1:2-3; 2:10) și a umbla în lumina divină (1:6-7), adică a rămâne în lumina divină.

Părtășia luminii divine este curgerea luminii divine. De exemplu, există curgerea electricității dintr-o cameră și toate lămpile sunt în această curgere, ceea ce le permite să strălucească; dacă sunt deconectate de la această curgere, lămpile nu mai strălucesc.

Dacă rămânem în Cristos, rămânem în viața divină și umblăm în lumina divină; când rămânem în Cristos, strălucim în mod spontan cu Cristos. Mai ales după ce petrecem timp cu Domnul, când ne întâlnim cu sfinții și când mergem la întâlnire, noi strălucim!

Când îl vedem pe Cristos, vom radia cu Cristos (Isaia 60:5); trebuie să fim cei care rămân în curgerea vieții divine și să umblăm în lumina divină și Îl vom radia pe Cristos, strălucindu-L în oameni.

Când rămânem în Cristos, îl vom străluci pe Cristos în oameni, umblând și rămânând în lumina divină.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi. Ne rugăm să nu existe nimic între noi și Tine; fie ca să nu existe izolare sau obstacole în ființa noastră. Vrem să rămânem în Tine și Tu în noi, astfel încât Tu să distribui toate bogățiile Tale întru noi pentru zidirea Trupului, pentru pregătirea Miresei și pentru inaugurarea împărăției Tale. Vrem să rămânem în părtășia vieții divine și să umblăm în lumina divină, adică să rămânem în lumina divină. Fie ca viața noastră zilnică cu toate activitățile ei zilnice să fie în lumina divină, pe măsură ce permitem vieții divine să curgă în noi și prin noi.

Rămânerea lui Cristos în noi înseamnă a trăi împreună cu Trinitatea divină, având prezența lui Cristos ca savurarea noastră

Când rămânem în Cristos, El rămâne în noi; a rămâne în Cristos înseamnă a trăi în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuință a noastră și totul pentru noi, și a avea rămânerea lui Cristos în noi înseamnă a trăi împreună cu Trinitatea divină.

A avea rămânerea lui Cristos în noi înseamnă a trăi împreună cu Trinitatea divină, având prezența lui Cristos ca savurarea noastră pentru ca El să fie una cu noi și să fie cu fiecare parte a ființei noastre și cu fiecare aspect al vieții noastre (vezi Mat. 1:23; 18:20; 28:20; 2 Tim. 4:22; 2 Cor. 2:10; 1 Cor. 7:24).

Tot ce trebuie să facem este să ne asigurăm că rămânem în Cristos și vom savura tot ceea ce este Dumnezeu în toate părțile ființei noastre.

Când avem rămânerea lui Cristos în noi, avem prezența lui Cristos ca savurarea noastră. Prezența lui Cristos cu noi este ceea ce ne face deosebiți de toți ceilalți oameni de pe acest pământ.

Dacă prezența Domnului nu este cu noi, suntem le fel ca ceilalți oameni, dar atunci când avem prezența Sa, El ne va da odihnă și vom savura tot ceea ce este El (vezi Ex. 33:14).

A trăi împreună cu Trinitatea divină înseamnă a savura Trinitatea divină; a trăi împreună cu o persoană înseamnă a savura acea persoană, deci a trăi împreună cu Dumnezeul Triunic înseamnă a-L savura pe Dumnezeul Triunic.

Cea mai mare parte a Noului Testament vorbește despre a-L savura pe Dumnezeul Triunic și, atunci când rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi, Îl avem cu noi pentru savurarea noastră.

Cristos este cu noi; Duhul este în noi și nu ar trebui să întristăm Duhul și nici să stingem Duhul. Nu vrem să-L facem pe Duhul să fie nefericit; vrem să avem zâmbetul Domnului și să nu-l pierdem în această epocă, pentru ca să nu-L pierdem pe El ca răsplata noastră în epoca următoare.

Cristos ne-a dat bucuria Sa; acum bucuria Sa trebuie să fie deplină în noi (Ioan 15:11).

El este cu noi ca Emanuel, Dumnezeu cu noi; Cristos este cu noi până la finalizarea epocii (Mat. 1:23; 28:20).

Aleluia, Domnul este cu duhul nostru (2 Tim. 4:22) și putem face toate lucrurile în indexul ochilor Domnului, în fața Sa, în prezența Sa (2 Corinteni 2:10)!

A avea rămânerea lui Cristos în noi înseamnă să avem rămânerea cuvintelor lui Cristos în noi pentru aducerea de rod care rămâne pentru a-L glorifica pe Tatăl (vezi Ioan 15:7-8, 16).

Rămânerea lui Cristos în noi înseamnă rămânerea cuvintelor Sale în noi; atunci când rămânem în Cristos și cuvintele Sale rămân în noi, putem cere orice vom vrea, și El o va face pentru noi – El ne va da rodul, creșterea! Amin!

Cerea noastră legată de aducerea de rod va fi cu siguranță îndeplinită de către Domnul. Deci noi trebuie să fim cei care au cuvântul viu al lui Dumnezeu ca locuind în ei, cei umpluți cu cuvântul vieții, pentru a putea aduce rod.

A avea rămânerea lui Cristos în noi înseamnă a avea Duhul realității ca prezență a Dumnezeului Triunic care rămâne în noi (Ioan 14:17).

De fapt, cuvintele lui Cristos și Duhul realității sunt una; după cum se vede în Ioan 6:63, cuvintele pe care El ni le vorbește sunt duh și sunt viață.

Când Domnul ne vorbește, El vorbește cuvinte în noi, iar aceste cuvinte sunt suflarea Sa, Duhul Său; când această suflare iese din noi prin vorbirea noastră, ea devine cuvântul. Amin, fie ca să avem rămânerea lui Cristos în noi pe măsură ce trăim împreună cu Trinitatea divină, având prezența lui Cristos ca savurarea noastră!

Doamne, vrem să rămânem în Tine, astfel ca Tu să poți rămâne în noi zi de zi; fie ca să trăim împreună cu Trinitatea divină, astfel încât să avem prezența lui Cristos ca savurarea noastră! Amin, Doamne, fie ca Tu să fii una cu noi și cu fiecare parte a ființei noastre și cu fiecare aspect al vieții noastre. Fie ca prezența Ta să fie cu noi oriunde mergem. Fie ca bucuria Ta să crească în noi și fie ca noi să avem zâmbetul Tău. Doamne, Te iubim și iubim cuvintele Tale; fie ca cuvintele Tale să rămână în noi pentru aducerea de rod care rămâne pentru a-L glorifica pe Tatăl. Fie ca Duhul realității ca prezență a Dumnezeului Triunic să rămână în noi astăzi.