Să-L cunoaștem pe Dumnezeu

Guvernarea universală a lui Dumnezeu: Dumnezeu guvernează judecând pentru a aduce dreptatea

29/06/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Epistolele 1 și 2 Petru sunt despre guvernarea universală a lui Dumnezeu, arătându-ne că trăim o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu, Dumnezeu guvernează judecând, judecata începe din casa lui Dumnezeu și, pe măsură ce ne judecă, El ne hrănește cu provizia Sa divină ca har. Amin!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, venim la subiectul Să trăim o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu.

Suntem încă la Epistolele lui Petru și, în această săptămână, ne vom concentra în principal pe prima Epistolă. Dumnezeu dorește să câștige o împărăție în acest univers, domeniul vieții Sale divine, unde El își poate exercita liber conducerea și domnia.

În această împărăție a lui Dumnezeu, există o guvernare; Dumnezeu guvernează în împărăția Sa pentru a rezolva orice problemă. Guvernarea lui Dumnezeu în împărăția Sa tratează toate obstacolele și elimină toate problemele și frustrările.

Prin guvernarea Sa, Dumnezeu se ocupă și înlătură toate problemele care nu sunt compatibile cu natura împărăției Sale. În prezent, există multe probleme, multe dificultăți și multe lucruri care Îl frustrează pe Dumnezeu în exercitarea guvernării Sale, așa că El tratează toate acestea.

Dumnezeu va trata orice lucru care nu este compatibil cu natura împărăției Sale, astfel încât să poată aduce o atmosferă de dreptate. Dacă ne uităm în jurul nostru, chiar dacă credem că ne alegem oficialii pentru a îndeplini dreptatea și a face dreptate, suntem foarte dezamăgiți să vedem că, chiar și cu cele mai bune intenții ale lor, liderii noștri aleși nu pot trăi în dreptate sau să facă dreptate.

Numai atunci când Dumnezeu guvernează va veni dreptatea. Numai atunci când El judecă toate lucrurile care nu corespund naturii Sale sfinte, drepte și glorioase poate veni împărăția Sa și poate exista un cer nou și un pământ nou unde să locuiască dreptatea.

Această dreptate va fi condiția pentru a susține împărăția Sa și autoritatea tronului Său.

În această împărăție, există guvernărea lui Dumnezeu, în principal pentru exercitarea judecății Sale pentru a se ocupa de toate lucrurile negative – toate lucrurile, problemele și persoanele care sunt contrare sau nu sunt compatibile cu natura împărăției.

În cele din urmă, va exista o anumită situație care va fi adusă în existență, care se numește dreptate. În cerul nou și pământul nou, dreptatea locuiește acolo. Dreptatea nu este doar o condiție acolo; dreptatea ca persoană va locui în cerul nou și pământul nou.

Deși apreciem epistolele lui Pavel, deoarece ele completează revelația divină din Biblie, trebuie să fim și în epistolele lui Petru pentru a vedea ce ne spune Domnul prin dragul nostru frate. Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și în noi în această privință.

Să vedem guvernarea universală a lui Dumnezeu și să savurăm provizia Sa în timp ce trecem prin suferințe

Dacă citim Epistolele 1 și 2 Petru, vom vedea guvernarea universală a lui Dumnezeu. Subiectul primei Epistole a lui Petru este viața creștină sub guvernarea lui Dumnezeu; ne arată guvernarea lui Dumnezeu, în special în relațiile Sale cu poporul Său ales.

Această Epistolă începe cu Petru amintindu-le celor din împrăștiere, credincioșilor din multe locuri, că au fost aleși după preștiința Tatălui, în sfințirea Duhului, spre ascultarea și stropirea cu sângele lui Cristos. Amin!

Aceasta ni-L arată pe Dumnezeul Triunic alegându-ne (Tatăl), mântuindu-ne prin stropirea cu sângele Său (Fiul) și sfințindu-ne (Duhul Sfânt). Tatăl ne-a ales, Duhul ne-a stropit și Duhul ne conduce la ascultarea și stropirea cu sângele lui Isus.

Mântuirea nu este doar ceva ce ține de savurare, ci mai mult, ceva ce ține de ascultare. Dumnezeul Triunic ne călăuzește la ascultarea de Cristos, care Și-a vărsat sângele pentru noi. Aceasta este guvernarea lui Dumnezeu.

El dorește să obținem mântuirea, care este prin ascultarea noastră. Suntem regenerați la o nădejde vie, primind o moștenire neîntinată, veșnică. Suntem păziți de puterea lui Dumnezeu prin credință, spre o mântuire care va fi descoperită.

Pe de o parte, am primit mântuirea; pe de altă parte, exercităm credința și așteptăm manifestarea deplină a mântuirii care urmează să fie descoperită în zilele viitoare.

Ne bucurăm acum în timpul prezent, deși pentru puțin timp în prezent, dacă trebuie, am fost întristați prin felurite încercări (1 Petru 1:6). Am primit o mântuire minunată, dar trecem prin încercări și suntem întristați.

Aceste încercări sunt teste prin suferință. Viața umană este plină de suferință. Chiar și ca creștini, suferim. De multe ori avem zile rele. Dacă ne gândim bine, probabil că avem mai multe zile rele decât zile bune în general.

Dar chiar și în mijlocul numeroaselor zile bune avem zile rele; de fapt, se pare că avem mai multe zile rele decât bune. Acest lucru se datorează faptului că toți trecem prin suferințe și tratări.

Dumnezeu folosește suferințele, în special suferințele noastre ca și copii ai Săi, pentru a ne trata, pentru a ne încerca și a ne testa, astfel încât să putem deveni aprobați.

Subiectul cărții 2 Petru este provizia divină și guvernarea divină, arătându-ne că, așa cum Dumnezeu ne guvernează, El ne alimentează și tot ce avem nevoie (2 Petru 1:1-4; 3:13).

Pe măsură ce trecem prin încercări, suferințe și tratări, Dumnezeu ne alimentează. El ne-a dat toate lucrurile care au legătură cu viața și cu evlavia și ne-a dat făgăduințele prețioase și nespus de mari, pentru ca să putem deveni părtași la natura Sa divină.

Cuvântarea lui Petru din 2 Petru 1 este remarcabil, chiar mai superb decât afirmația lui Pavel pe această temă. Nouă, credincioșilor în Cristos, ni se dau promisiuni extrem de prețioase și mărețe, astfel încât să putem împărtăși din natura divină a lui Dumnezeu. Noi, ființele umane, putem împărtăși din natura divină a lui Dumnezeu! Amin!

Pe de o parte, trăim o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu guvernează judecând. Pe de altă parte, pe măsură ce trăim sub guvernarea lui Dumnezeu, suntem aprovizionați din belșug cu harul Său și cu tot ce avem nevoie pentru a trăi o viață sfântă.

Nu ar trebui să fim disperați sau descurajați; mai degrabă, ar trebui să fim încurajați, căci există o rezervă îmbelșugată pentru noi. Avem promisiunile prețioase și extrem de mărețe ale lui Dumnezeu care ne-au fost date.

Toate lucrurile care au legătură cu viața și evlavia sunt ale noastre, aprovizionându-ne, în timp ce trecem prin aceste zile ale suferințelor noastre pe pământ, astfel încât să putem împărtăși din natura divină a lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că viața noastră creștină este sub guvernarea lui Dumnezeu și că Dumnezeu ne tratează pe noi, poporul Său ales. Îți mulțumim, Tată, că ne-ai cunoscut mai dinainte și ne-ai ales și Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai împlinit minunata Ta răscumpărare. Îți mulțumim, Doamne, pentru sfințirea Duhului care ne aduce la ascultarea și stropirea cu sângele lui Isus Cristos. Aleluia, am fost regenerați la o nădejde vie și suntem păziți de puterea lui Dumnezeu pentru o mântuire care va fi descoperită în zilele următoare! Amin, Doamne, chiar dacă suntem întristați de felurite încercări, de încercările prin suferințe, fie ca noi să savurăm provizia Ta divină. Aleluia, Dumnezeu astăzi ne alimentează în timp ce trecem prin încercări, teste, dificultăți și suferințe. Fie ca noi să savurăm toate lucrurile care au legătură cu viața și evlavia și de făgăduințele prețioase și nespus de mari, ca să putem deveni părtași la natura Ta divină! Amin, Doamne, vrem să ne împărtășim din natura Ta divină în timp ce trecem prin zilele noastre de suferință pe pământ!

Dumnezeu guvernează judecând pentru a purifica și curăți universul și pentru a aduce dreptatea

Noi, cei care credem în Cristos, trăim o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu guvernează judecând. Judecata lui Dumnezeu este pentru îndeplinirea guvernării Sale (1 Petru 1:17; 4:17).

Nimănui nu-i place judecata. Chiar dacă știm cu toții că ne vom înfățișa cu toții înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu la sfârșit, încercăm să nu ne gândim la asta, pentru că nu ne place judecata.

Preferăm bucuria, dar Dumnezeu este drept, El are o împărăție și El guvernează în împărăția Sa prin judecată. Problema judecății nu este doar ceva ce se va întâmpla o dată pentru totdeauna, la sfârșitul tuturor timpurilor, în acea zi finală, ci există o judecată zilnică, o judecată zilnică.

Dumnezeu guvernează judecând. Judecata lui Dumnezeu îndeplinește guvernarea lui Dumnezeu.

O bună ilustrare a acestui lucru se vede în aranjamentul din tabernacul din Vechiul Testament, în special curtea exterioară. Ne place să ne concentrăm asupra și să pătrundem în semnificația spirituală a Locului Sfânt și în special a Sfintei Sfintelor, unde este Dumnezeu, dar pentru a putea intra acolo, trebuie să trecem prin experiența obiectelor din curtea exterioară.

Da, vrem să atingem tronul harului, să ne rugăm înaintea lui Dumnezeu și să fim intimi cu El în gloria prezenței Sale, dar pentru a putea intra acolo, trebuie să trecem prin experiențele reprezentate de curtea exterioară.

Există o intrare în tabernacol; când intri în curtea exterioară, vezi douăzeci de stâlpi pe o parte, douăzeci pe cealaltă parte și zece pe cealaltă parte. La fiecare doi picioare și jumătate există acești stâlpi de aramă așezați pe socluri de aramă, având cârlige de argint care susțin o tijă de argint și atârnate cearșafuri de in fin, alb curat. Aici este aramă peste tot și in alb curat.

Și în curtea exterioară vedem altarul arderilor de tot, făcut tot din aramă, și ligheanul, făcut tot din aramă. Ce semnifică arama? Arama în Biblie semnifică judecata.

Cristos a fost înălțat pe cruce ca un șarpe de aramă, așa cum este simbolizat de șarpele de aramă din pustie (vezi Ioan 3:14-16 cu note de subsol în Versiunea recâștigării). Arama este un simbol al lui Cristos cel judecat; Cristos a fost judecat de Dumnezeu pe cruce și, când Îl privim, suntem vindecați și înviorați.

Primul lucru pe care îl vedem când venim la tabernacol nu este aurul – natura divină – și nici nu vedem pâinea sau chivotul, ci vedem aramă peste tot; vedem judecata. Ai o impresie profundă că Dumnezeu guvernează judecând și, dacă vrei să-L contactezi pe Dumnezeu, judecata este prezentă.

Ți se reamintește că ești un om căzut și primul lucru pe care trebuie să-l facem pentru a împărtăși harul lui Dumnezeu în sanctuarul Său interior este să fim judecați.

Altarul de aramă a fost făcut din cădelnițele de aramă ale grupului lui Core, care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a fost judecat de Dumnezeu. Cădelnițele lor de aramă au fost topite și altarul de aramă a fost făcut din ele. Pe acest altar se aduc multe ofrande – ofranda pentru păcat, ofranda pentru vină, ofranda de pace, ofranda de mâncare și ofranda arsă.

Iar perdelele făcute din in alb și fin semnifică dreptatea. Pentru ca noi să ne apropiem de Dumnezeu, trebuie să existe dreptate ca urmare a judecății; numai în acest fel putem fi plăcuți lui Dumnezeu și putem avea părtășie cu El.

Nu putem să aterizăm în Sfânta Sfintelor; există o singură intrare, o singură cale și o singură experiență – trebuie să experimentăm judecata lui Dumnezeu și să fim făcuți drepți. Tot ce este în om trebuie judecat și terminat, iar tot ce este în Dumnezeu trebuie să învie. Trebuie să fim terminat, iar Cristos trebuie să trăiască în noi.

Altarul semnifică moartea și învierea; îl semnifică pe Cristosul crucificat și înviat ca fiind totul pentru noi și ca satisfacție a lui Dumnezeu. Tot ce aparține omul vechi, carnea, păcatul și moartea sunt terminate acolo, la altar, și numai Cristos iese la iveală.

Odată ce totul este judecat, putem veni să savurăm Dumnezeu, căci suntem drepți în Cristos.

Suntem conduși în sanctuar pentru a ne împărtăși din provizia de viață a lui Cristos, pâinea, lumina, tămâia din Locul Sfânt și, în cele din urmă, intrăm în cea mai adâncă parte a Sfintei Sfintelor, unde Cristos Însuși este totul pentru noi.

Aici, în Sfânta Sfintelor, Cristos, cu gloria Sa divină, ne infuzează, făcându-ne la fel ca El în viață și natură în orice fel. Înainte ca acest lucru să se poată întâmpla, însă, trebuie să trecem prin curtea exterioară a judecății, care are ca rezultat dreptatea, pentru a putea fi făcuți sfinți și, în cele din urmă, glorificați în Sfânta Sfintelor.

Acesta este planul lui Dumnezeu pentru tabernacol și pentru experiența noastră spirituală de a-L savura pe Dumnezeu și de a intra în Dumnezeu, chiar de a deveni la fel cu Dumnezeu. Aceste trei aspecte, dreptatea lui Dumnezeu, sfințenia Lui și gloria Lui, devin ale noastre în Cristos.

Deoarece 1 și 2 Petru se referă la guvernarea lui Dumnezeu, în aceste Epistole, judecata lui Dumnezeu și a Domnului este menționată în mod repetat ca fiind unul dintre elementele esențiale (1 Petru 2:23; 4:5-6, 17; 2 Petru 2:3-4, 9; 3:7). Amin!

Dumnezeu guvernează judecând. El nu judecă doar oamenii răi precum Hitler, Stalin și alți oameni răi, ci ne judecă și pe noi, cei din casa Lui, căci judecata Lui începe din casa Lui.

Fiind credincioși în Cristos, putem crede că nu ar trebui să avem suferințe sau dureri, dar cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât suntem mai mult sub judecata Lui și experimentăm suferința. O, Doamne!

Prin diferite feluri de judecăți, Dumnezeu ne curăță și ne purifică pentru ca să existe dreptate. Prin diferite feluri de judecăți, Domnul Dumnezeu va curăța întregul univers și îl va purifica, astfel încât El să poată avea un cer nou și un pământ nou pentru un univers nou plin de dreptatea Lui, spre desfătarea Lui (v. 13).

El curăță și purifică întregul univers pentru a-l face o locuință pentru dreptatea Lui, iar judecata Lui începe din casa Lui. Judecata lui Dumnezeu începe de la noi, din casa Lui, iar tu și cu mine suntem sub judecata lui Dumnezeu.

Harul Lui ne alimentează și dragostea Lui ne susține în timp ce trecem prin judecata lui Dumnezeu, astfel încât să putem deveni drepți în Cristos.

Înainte de a putea intra în sanctuarul lui Dumnezeu pentru a ne împărtăși cu Dumnezeu din toate bogățiile Sale, trebuie să trecem prin judecata lui Dumnezeu, astfel încât tot ce este în noi și în jurul nostru să fie îndreptat înaintea lui Dumnezeu, conform standardului Său drept.

Doamne, Te iubim și ne închinăm Ție. Descoperă-ne pentru a vedea că trăim o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu. Fie ca să ne dăm seama că Dumnezeu guvernează judecând. Amin, Doamne, fie ca să vedem că judecata lui Dumnezeu începe din propria Lui casă. Ne deschidem Ție, Doamne, ca Tu să ai o cale deplină în ființa noastră. Ne deschidem lucrării Tale de purificare și curățire prin judecata Ta. Îndepărtează din noi și din noi orice nu se potrivește cu natura Ta. Fă-ne sfinți așa cum ești Tu și fă-ne drepți așa cum Tu ești drept. Vrem să înaintăm cu Tine și să intrăm în Sfânta Sfintelor pentru a ne împărtăși din bogățiile ființei Tale în prezența Ta și a fi umpluți de gloria Ta. O, Doamne, fie ca tot ce este în noi și în noi să fie îndreptat înaintea lui Dumnezeu, conform standardului drept al lui Dumnezeu! Fă-ne să Te savurăm Tine astăzi, chiar dacă trecem prin încercări aprinse, tratamente și persecuții, pentru ca Tu să ai o cale să îndepărtezi de la noi orice nu se potrivește cu Tine! O, Doamne, nu ne îndoim de Tine și nici nu suntem dezamăgiți, căci Dumnezeu ne perfecționează și trăim o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Universal Government of God: God Governs by Judging to bring in Righteousness, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 2 cu tema: Să trăim o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să ne încredințăm sufletele Creatorului credincios și să trăim înspre dreptate astăzi

27/06/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Din moment ce suntem persoane sub mâna puternică a lui Dumnezeu pentru disciplina Lui, suferind în sufletul nostru, ar trebui să ne încredințăm sufletele Creatorului credincios care ne iubește și ne îngrijește de noi, realizând că am murit față de păcate în moartea lui Cristos, astfel încât în învierea Lui să putem trăi înspre dreptate sub guvernarea lui Dumnezeu. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat subiectul trăirii unei vieți creștine sub guvernarea lui Dumnezeu, după cum vedem în Epistolele lui Petru. Subiectul primei epistole a lui Petru este viața creștină sub guvernarea lui Dumnezeu; ne arată în special guvernarea lui Dumnezeu în relația Sa cu poporul Său ales.

Pe de o parte, așa cum ne arată 2 Petru, Dumnezeu ne dă provizia divină; pe de altă parte, așa cum se vede în 1 Petru, trebuie să trăim viața creștină sub guvernarea lui Dumnezeu. Dumnezeu guvernează peste toate lucrurile și El guvernează prin judecata Sa.

Știm cu toții că într-o zi fiecare ființă umană va sta înaintea tronului lui Dumnezeu pentru a da socoteală de lucrurile pe care le-a făcut cât timp a fost în trup; totuși, trebuie să știm și că, în calitate de credincioși în Cristos, suntem astăzi sub judecata lui Dumnezeu.

Judecata lui Dumnezeu este prezentă și zilnică – este vorba de tratamentele guvernamentale ale lui Dumnezeu cu noi, copiii Săi, pentru ca noi să putem fi copiii sfinți ai Dumnezeului nostru sfânt. Judecata disciplinară în guvernarea lui Dumnezeu începe de la noi, casa lui Dumnezeu.

Astăzi, Dumnezeu folosește încercări de foc pentru a ne trata, credincioșii în Cristos, pentru ca noi să putem fi purificați și să putem fi sfinți în tot felul nostru de viață.

Aceasta este un subiect extrem de prețios pe care îl vedem în scrierile lui Petru – el combină viața creștină și guvernarea lui Dumnezeu, arătându-ne că cele două merg împreună ca o pereche.

De partea Sa, Dumnezeul Triunic a trecut printr-un proces lung în Cristos și a devenit Duhul dătător de viață care locuiește în noi; aceasta este pentru viața noastră creștină.

Totuși, chiar dacă noi, credincioșii în Cristos, suntem regenerați de Dumnezeu pentru a fi fiii Săi, noi încă ne aflăm în vechea creație și suntem încă sub El ca Creator.

Prin urmare, avem nevoie de tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu.

Când Domnul Isus a fost pe pământ, El a trăit o viață umană sub guvernarea lui Dumnezeu; El a fost persecutat, vorbit de rău, urât și înțeles în mod eronat, iar El a încredințat tot ce avea legătură cu El guvernării lui Dumnezeu.

Acum Îl avem în noi și trebuie să trăim în același mod astăzi; noi, credincioșii în Cristos, ar trebui să trăim o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu. Fie ca noi să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu care îndeplinește guvernarea lui Dumnezeu.

El lucrează în mediul nostru pentru a ne face smeriți, dar noi trebuie să fim dispuși să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu. Astăzi vrem să vedem că ar trebui să ne încredințăm sufletele Creatorului credincios și să trăim înspre dreptate sub guvernarea lui Dumnezeu.

Să ne încredințăm sufletele Creatorului credincios care are grijă de noi în dragoste în timp ce suferim judecata Sa disciplinară

În 1 Petru 4:19 ni se spune că, pe măsură ce suferim după voia lui Dumnezeu, ar trebui să ne încredințăm sufletele Creatorului credincios, căci El are grijă de noi.

Există o suferință pe care o putem suferi, care are legătură cu ceva rău sau rău pe care l-am făcut; aceasta este cu totul altceva. Dar când suferim sub mâna puternică a lui Dumnezeu, când suntem sub judecata Sa guvernamentală, trebuie să ne încredințăm sufletele în fapte bune unui Creator credincios.

A ne încredința sufletele înseamnă a da în avans. De exemplu, ne depunem banii la bancă; ne punem bogățiile acolo, iar băncii i se încredințează banii noștri, în timp ce avem încredere în bancă că va avea grijă de banii noștri.

În mod similar, noi, credincioșii în Cristos, avem un suflet și, sub mâna puternică a lui Dumnezeu, suferim mult; însă, pe măsură ce suferim, trebuie să-I încredințăm lui Dumnezeu sufletul nostru, adică să ne încredințăm sufletele Creatorului credincios.

Ne încredințăm pe noi înșine, chiar sufletul nostru, Creatorului credincios, încrezându-ne în El că El va avea grijă de noi și ne va păzi.

1 Tesaloniceni 5:23 ne spune că Domnul ne va păzi complet – duhul, sufletul și trupul nostru – la venirea Sa; ne încredem în El și ne încredințăm sufletele Creatorului credincios. Dumnezeu ne poate păzi sufletul, iar grija Lui iubitoare și credincioasă însoțește dreptatea Sa în administrația Sa guvernamentală.

Domnul Isus Și-a încredințat duhul Tatălui (Luca 23:46); trebuie să ne încredințăm sufletele Creatorului credincios. Trebuie să ne dăm seama că persecuția poate afecta doar trupurile noastre pe măsură ce suferim, dar nu și sufletul nostru (Matei 10:28).

Sufletul nostru suferă, așa că trebuie păstrat în pace; prin urmare, trebuie să ne încredințăm sufletele Creatorului credincios care are grijă de noi și care ne iubește. Fie ca noi să cooperăm cu Domnul prin angajamentul nostru în credință.

În timp ce Dumnezeu ne judecă în guvernarea Sa, El are grijă de noi cu credință în dragostea Sa; în timp ce suferim judecata Sa disciplinară, fie ca noi toți să ne încredințăm sufletele grijii credincioase a Creatorului nostru (Matei 10:28; 11:28-29).

Fie ca noi să venim la Domnul și să învățăm de la El, căci El este blând și smerit cu inima, și fie ca noi să ne încredințăm sufletele Creatorului credincios. Așa cum ne încredem în bancă să aibă grijă de banii noștri, tot așa ar trebui să fim împăcați în timp ce Îi încredințăm Dumnezeului nostru sufletul nostru.

Pe măsură ce trecem prin persecuții, vremuri dificile, încercări și judecata guvernamentală a lui Dumnezeu, sufletul nostru suferă și chiar și trupul nostru poate fi afectat.

Putem fi îngrijorați de ceea ce ni se va întâmpla nouă sau celor dragi și putem fi îngrijorați de ceea ce se va întâmpla cu noi sau cu cei din jurul nostru.

Pe măsură ce sufletul nostru suferă și se luptă în această privință, trebuie să ne încredințăm sufletele Creatorului credincios. Ne încredem în El. Ne odihnim în El. Îi dăm Lui toată neliniștea noastră și Îl savurăm ca pace a noastră.

Venim la El cu ostenelile și poverile noastre, iar El ne va da odihnă. Domnul ne-a promis că, dacă venim la El cu toate ostenelile și poverile noastre, El ne va da odihnă pentru sufletul nostru.

S-ar putea să ne aflăm într-o situație dificilă, iar sufletele noastre pot suferi din cauza încercărilor prin care trecem; trebuie să ne încredințăm sufletele Creatorului nostru credincios, care ne iubește și are grijă de noi.

Isaia 30:15 spune că în întoarcere și odihnă vom fi mântuiți, iar în liniște și încredere va fi puterea noastră. Pe măsură ce ne confruntăm cu probleme care par să fie de nerezolvat, situații dificile și multă suferință, în loc să devenim neliniștiți sau anxioși, fie ca noi să învățăm să ne odihnim întorcându-ne la Domnul și odihnindu-ne în El pentru a fi mântuiți.

Creatorul nostru este iubitor și credincios, iar grija Lui iubitoare și credincioasă (1 Petru 5:7) însoțește dreptatea Sa în administrația Sa guvernamentală.

Pe de o parte, El ne judecă pe noi, casa Lui, în guvernarea Sa. Pe de altă parte, dragostea Lui are grijă de noi cu credință și El așteaptă să ne încredințăm sufletele Creatorului credincios. Cât de prețios este acest lucru!

Doamne Isuse, ne încredințăm sufletele Creatorului credincios, în fapte bune. Ne deschidem Ție, Doamne, și Te iubim. Îți mulțumim pentru grija Ta iubitoare față de noi. Venim la Tine, Doamne, cu toată suferința și durerea noastră; pur și simplu ne încredințăm sufletele Creatorului credincios. Tu ne cunoști, Tu vezi ce se întâmplă în sufletul nostru și numai Tu ne poți da odihnă și pace în sufletul nostru. O, Doamne, sufletul nostru este atât de tulburat și neliniștit din cauza încercărilor și dificultăților prin care ai aranjat să trecem. Venim la Tine cu toate ostenelile și poverile noastre. Venim la Tine pentru a găsi pace și odihnă pentru sufletul nostru. Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine prin angajamentul nostru în credință. Îți mulțumim, Doamne, că Tu ai grijă de sufletele noastre. Tu ne înțelegi pe deplin – nu există nimic ce Tu să nu știi! Tu cunoști suferința noastră. Ne încredințăm sufletele Creatorului nostru credincios, care ne iubește și are grijă de noi. Ne întoarcem la Tine și ne odihnim în Tine. Ne liniștim ființa și ne încredem în Tine, pentru a găsi putere. Amin, Doamne, Te iubim!

Am murit față de păcate, ca să trăim înspre dreptate sub guvernarea lui Dumnezeu

1 Petru 2:24 ne spune că Cristos Însuși a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim înspre dreptate. În moartea lui Cristos am murit față de păcate, pentru ca, prin învierea lui Cristos, să trăim înspre dreptate sub guvernarea lui Dumnezeu.

Slavă Domnului că El a murit pentru noi pe cruce și a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn. Cât de minunat este acest lucru! Cristos a fost adus ca jertfă pe cruce, pe altar; El a fost jertfa supremă și totală.

El a fost jertfa noastră pentru păcat adusă pe altar. Printr-o singură jertfă a Sa, toate păcatele noastre sunt înlăturate și toate lucrurile negative sunt rezolvate. Slavă Domnului!

Dar acesta nu este sfârșitul; moartea lui Cristos nu este sfârșitul. În moartea lui Cristos, am fost crucificați împreună cu El și am murit față de păcat, dar acum, în învierea Lui, trăim înspre dreptate sub guvernarea lui Dumnezeu.

Romani 6:8 spune în mod similar că Cristos a murit pentru noi, ca noi să nu mai trăim pentru păcat, ci pentru Dumnezeu. Aici, în Petru, ni se spune că trăim înspre dreptate. Trăim pentru a da socoteală dreptății; trăim în vederea dreptății.

Guvernarea lui Dumnezeu este întemeiată pe dreptate (Psalmul 89:14), iar noi, ca popor al lui Dumnezeu, care trăim sub guvernarea Lui, trebuie să trăim o viață dreaptă.

Întreaga lume este plină de nedreptate și injustiție. Chiar și noi înșine, ca credincioși în Cristos, pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi, de multe ori facem nedreptate și injustiție, căci de atâtea ori trăim în sine și în carne și, în multe privințe, suntem exact ca oamenii din lume.

Dumnezeu trebuie să-Și exercite judecata mai întâi din casa Lui, judecând toate lucrurile nedrepte din noi, astfel încât să ne poată câștiga pentru a trăi înspre dreptate sub guvernarea lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să câștige un univers în care să locuiască dreptatea.

El face aceasta judecându-ne mai întâi pe noi, cei din casa Lui, pentru ca noi nu doar să murim față de păcat în moartea lui Cristos, ci, mai mult decât atât, să trăim înspre Cristos în învierea lui Cristos.

Îi mulțumim Domnului că suntem una cu Cristos în duh și că am murit față de păcat în moartea Lui. Acum putem trăi înspre dreptate în învierea Lui. Această expresie, a trăi înspre dreptate, este legată de împlinirea cerințelor guvernamentale ale lui Dumnezeu.

Am fost mântuiți pentru a putea trăi drept sub guvernarea lui Dumnezeu, adică într-un mod care corespunde cerințelor drepte ale guvernării Sale. Slavă Domnului!

În moartea lui Cristos, am fost separați de păcate, iar în învierea Sa, am fost înviați pentru ca în viața noastră creștină să putem trăi spontan înspre dreptate sub guvernarea lui Dumnezeu (Romani 6:8, 10-11, 18; Efeseni 2:6; Ioan 14:19; 2 Timotei 2:11). Amin!

Iar calea în care aceasta are loc în mod practic și subiectiv este prin Duhul împreună cu duhul nostru. Aspectul subiectiv al crucii continuă în experiența noastră de astăzi prin intermediul Duhului împreună cu duhul nostru.

Pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, Duhul aplică moartea lui Cristos ființei noastre și, pe măsură ce trăim conform duhului unit cu El, cerința dreaptă a legii este împlinită în noi (Romani 8:4). Amin!

Slavă Domnului că Duhul dătător de viață lucrează continuu în noi pentru a îndeplini aspectul subiectiv al crucii lui Cristos în ființa noastră! Aleluia! Suferim zilnic lucrarea interioară a crucii și, în același timp, suntem făcuți vii pentru a putea trăi înspre dreptate.

Ce înseamnă să trăiești înspre dreptate, mai ales când trăim o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu? Înseamnă să trăiești o viață care îndeplinește spontan cerințele guvernamentale ale lui Dumnezeu legate de dreptatea Lui; înseamnă să trăiești în dreptate și să fii drept înaintea lui Dumnezeu în toate lucrurile.

Pe de o parte, trebuie să încredințăm continuu toate lucrurile Celui care judecă cu dreptate, la fel cum a făcut Domnul Isus (1 Petru 2:23). Pe de altă parte, trebuie să trăim înspre dreptate (v. 24).

De aceea am fost mântuiți – pentru a trăi o viață care să corespundă cerințelor drepte ale guvernării lui Dumnezeu. Dumnezeu este drept; El ne judecă în guvernarea Sa, ca să ne putem împărtăși din sfințenia Lui și să trăim înspre dreptate.

Așa cum este El, așa vom fi și noi; pe măsură ce este El sfânt și drept, El ne judecă și ne îngrijește ca să fim la fel de sfinți precum este El și la fel de drepți precum este El.

Fiind cei care trăiesc sub guvernarea Sa, trebuie să trăim o viață dreaptă; facem acest lucru nu în noi înșine, ci trăind în duhul contopit cu El, pentru ca Cristos să trăiască în noi o viață care să corespundă cerințelor drepte ale lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că în moartea lui Cristos am murit față de păcate, pentru ca în învierea lui Cristos să putem trăi înspre dreptate sub guvernarea lui Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai purtat păcatele pe cruce și ne-ai terminat prin moartea Ta, ca să fim ținuți departe de păcat! Slavă Domnului, am fost crucificați împreună cu Cristos, ca să nu mai trăim înspre păcat, ci înspre dreptate! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a Te contacta ca Duh astăzi. Lucrează în noi pentru a îndeplini continuu aspectul subiectiv al crucii lui Cristos în ființa noastră și pentru a ne face vii, astfel încât să putem trăi înspre dreptate. Aleluia, am fost mântuiți pentru a putea trăi drept sub guvernarea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să trăim înspre dreptate astăzi, trăind într-un mod care să corespundă cerințelor drepte ale guvernării Tale. Ne deschidem Ție și ne exersăm duhul, astfel încât Duhul dătător de viață cu duhul nostru, să poată aplica moartea și învierea lui Cristos ființei noastre zilnice. Fie ca să-L trăim pe Cristos astăzi, având întotdeauna o înclinație spre dreptate. Amin, Doamne, fă-ne la fel cum ești Tine – sfinți și drepți!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We should Commit our Souls to the Faithful Creator and Live to Righteousness Today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 1 cu tema: Guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu, ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să fim dispuși să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu pentru a savura harul lui Dumnezeu

26/06/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim dispuși să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, care îndeplinește guvernarea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu dă har celor smeriți, dar se împotrivește celor mândri; dacă suntem smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, putem savura Dumnezeul Triunic ca tot harul în viața noastră de zi cu zi. Amin!

Domnul Isus a fost o astfel de persoană; El a fost Dumnezeu încarnat pentru a fi om, dar El a fost smerit sub mâna puternică a lui Dumnezeu. El avea întreaga Dumnezeire încarnată în El, totuși nu era mândru de aceasta.

Într-o clipă, El a fost glorificat înaintea ucenicilor Săi pe muntele schimbării la față, dar acest lucru nu L-a făcut mândru, nici nu S-a lăudat cu ceea ce știa sau ceea ce putea face.

Dimpotrivă, El S-a smerit sub mâna puternică a lui Dumnezeu și a luat toate situațiile și lucrurile din jurul Lui ca aranjamentul suveran al lui Dumnezeu pentru a-L face să fie smerit și să Se supună lui Dumnezeu.

Ce model a fost Domnul Isus pentru noi! El a fost printre ucenici ca Învățător al lor, totuși El a fost Slujitorul lor. S-a încins cu smerenie când a fost cu ei și le-a slujit atât fizic, cât și spiritual.

Când ucenicii erau puțin mândri de venirea Domnului în împărăția Sa și se certau despre cine va sta la stânga Lui și cine va sta la dreapta Lui, Domnul Și-a arătat smerenia. Ar fi putut să-i mustre și să-i critice, spunând că El este Domnul și ei nu sunt nimic; totuși, El a adoptat poziția smereniei, spunând că numai Tatăl știe aceste lucruri.

Nu numai că Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost una cu Dumnezeu Tatăl, dar S-a smerit până la capăt și L-a luat pe Tatăl ca și Cap, sursă și totul al Său. Când orașe întregi L-au respins pe El și mesajul Său al Evangheliei, El nu a devenit mândru să-i defăimeze și să-i amenințe; mai degrabă, L-a preamărit pe Tatăl, căci a ascuns aceste lucruri de cei deștepți, dar le-a descoperit celor smeriți.

Domnul a fost blând și smerit cu inima și ne-a cerut să învățăm de la El. Există atât de multe exemple în viața Lui care ne arată cum S-a smerit Domnul. Chiar și atunci când părea a fi glorificat în exterior, intrând în cetatea Ierusalimului călare pe un măgăruș și toți strigând Osana Împăratului, El a fost totuși smerit.

Fariseii invidioși au încercat să-L certe, dar Domnul a spus: „Dacă aceștia nu strigă, pietrele vor striga Osana!”. Domnul a fost complet lipsit de sine în tot ceea ce a făcut și o astfel de persoană trăiește în noi.

În noi înșine, suntem foarte mândri și chiar și atunci când credem că nu suntem mândri, mândria se ridică în noi că nu suntem mândri. Pentru că suntem decăzuți, mândria este în însăși natura noastră și Domnul este împiedicat să ne dea har, căci El dă har celor smeriți, dar se împotrivește celor mândri.

Ar trebui să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu pentru a savura harul lui Dumnezeu

Petru era foarte mândru, iar Domnul a fost credincios în a-i expune mândria, chiar și mândria sa în zelul său de a-L urma pe Domnul și să fie dispus să-și dea viața pentru El. Domnul i-a tratat mândria sa până la capăt, iar Domnul chiar i-a spus, după învierea Sa, că Petru va fi dus unde nu voia să fie dus din cauza Domnului.

Așadar, Petru a scris în epistolele sale că tinerii trebuie să fie supuși bătrânilor și că toți trebuie să ne încingem cu smerenie unii față de alții (1 Petru 5:5).

Dumnezeu se împotrivește celor mândri, dar dă har celor smeriți. De aceea, trebuie să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca El să ne poată înălța la vremea potrivită (v. 6). Fiecare dintre noi, ca și credincioși în Cristos, trebuie să fie smerit sub mâna puternică a lui Dumnezeu, care îndeplinește guvernarea lui Dumnezeu.

În viața noastră creștină și în viața de biserică, trebuie să fim smeriți. Aceasta nu înseamnă că încercăm să ne smerim și să construim o atitudine smerită în noi înșine; însăși smerenia noastră, făcută de noi înșine, este mândrie în ochii Domnului și, de asemenea, înaintea celorlalți.

Ceea ce trebuie să facem nu este doar să ne încingem coapsele minții cu atitudinea potrivită, așa cum a făcut-o Domnul (1 Petru 1:13), ci, mai mult decât atât, să ne încingem întreaga ființă cu smerenie (5:5).

Cuvântul grecesc pentru „încinge” de aici este derivat din substantivul care înseamnă „șorț de rob”. Aceasta indică faptul că, în calitate de sclavi ai Domnului, trebuie să ne încingem cu șorțul smereniei înaintea Domnului și înaintea unii altora.

Domnul Isus S-a încins cu șorț și S-a smerit până la capăt, iubindu-Și ucenicii până la capăt și le-a spălat picioarele – în special picioarele lui Petru (vezi Ioan 13:4-7).

El este modelul nostru și trăiește în noi pentru a reproduce același fel de viață în noi astăzi. Așa cum Domnul S-a încins cu smerenie, tot așa trebuie să ne încindem cu Cristos ca smerenie a noastră și să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca să putem savura harul lui Dumnezeu.

Dumnezeu se împotrivește celor mândri, dar dă har celor smeriți. Am putea crede că acest frate sau acea soră este mândru, dar mândria este în însăși natura noastră.

Pe măsură ce creștem în familia noastră, în orașul nostru și în țara noastră, ne clădim un anumit tip de mândrie. Suntem mândri de ceea ce suntem, ceea ce știm, de unde venim, ceea ce putem face și de atâtea alte lucruri.

Și nici măcar nu ne dăm seama cât de mândri suntem! Cei din jurul nostru știu și simt cât de mândri suntem, dar noi nu ne dăm seama de acest lucru.

Toți ucenicii știau cât de mândri erau Iacov și Ioan când I-au cerut Domnului să stea la dreapta și la stânga lui Cristos la venirea Lui în împărăția Sa, dar aceștia doi nu au observat acest lucru.

La fel este și cu noi astăzi. Deoarece suntem atât de mândri și nici măcar nu suntem conștienți de acest lucru, nu putem savura harul lui Dumnezeu. Am primit harul inițial, dar acest har trebuie să fie multiplicat în noi, astfel încât să putem participa la tot harul.

Dumnezeul Triunic, încarnat în Cristos și realizat ca Duh atotinclusiv și dătător de viață, este harul felurit al lui Dumnezeu (1 Petru 4:10) ca orice har (5:10) pentru a fi bogata sursă de viață pentru noi. Acesta este Dumnezeul Triunic care ne-a administrat în multe aspecte (2 Corinteni 13:14; 12:9).

Dar s-ar putea să pierdem acest har, căci Dumnezeu Însuși ni se poate împotrivi, pentru că suntem mândri. Dumnezeu Se dăruiește ca har doar credincioșilor umili.

De nenumărate ori, în situație după situație și încercare după încercare, mâna puternică a Domnului este asupra noastră pentru a expune cât de mândri suntem, astfel încât să putem fi smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu pentru a-L savura ca har.

Cu toții trebuie să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu; Suntem smeriți nu cu așteptarea că într-o zi Dumnezeu ne va înălța, ci pentru a putea primi har și pentru ca Dumnezeu să poată câștiga în noi ceea ce El caută.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să învățăm de la Tine, căci Tu ești blând și smerit cu inima. Amin, Doamne, vrem să ne încingem cu smerenie unii față de alții, căci Dumnezeu se împotrivește celor mândri, dar le dă har celor smeriți. Ne deschidem Ție, dragă Doamne. Strălucește asupra noastră. Expune-ne mândria. Luminează-ne să vedem cât de mândri suntem cu privire la ceea ce suntem, ceea ce știm, de unde venim, ceea ce putem face și atâtea alte lucruri. Fie ca noi să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca să putem savura harul lui Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să Te savurăm ca har. Îți mulțumim că ai venit în noi ca har inițial; vrem să mergem mai departe și să savurăm harul felurit al lui Dumnezeu ca orice har, bogata sursă de viață! Salvează-ne de a rata harul Tău fiind mândri! O, Doamne, fie ca noi să-L savurăm pe Dumnezeul Triunic Însuși, care ne administrează în multe aspecte ca har, fiind smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne încingem cu smerenie așa cum ai făcut-o Tu, pentru a putea fi smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu!

Cooperăm cu mâna puternică a lui Dumnezeu fiind dispuși să fim smeriți și făcuți umili

Această expresie, smeriți-vă sub mâna cea puternică a lui Dumnezeu (1 Petru 5:6), este ceva activ-pasiv. De partea lui Dumnezeu, mâna Lui cea puternică este asupra noastră pentru a ne smeri; de partea noastră, cooperăm fiind dispuși să fim smeriți.

Dumnezeu vrea să ne smerească, dar noi trebuie să cooperăm cu El fiind dispuși să fim smeriți. Întruparea mândriei este Satan însuși, iar el locuiește în carnea noastră și este încarnat în sinele nostru.

Când trăim în sine sau în carne, suntem mândri, iar Dumnezeu este împiedicat să ne dea har; mai mult, El ni se împotrivește. El operează în mediu prin multe lucruri, persoane, probleme și situații pentru a ne smeri, dar de partea noastră, trebuie să fim dispuși să fim smeriți de mâna cea puternică a lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne pune pe fiecare dintre noi într-o anumită situație care pare să fie mai presus de tăria noastră, mai presus de puterea noastră; suntem smeriți de Dumnezeu, iar de partea noastră trebuie să fim smeriți.

Însă dacă nu avem atitudinea să fim dispuși să ne lăsăm smeriți de Dumnezeu, am putea deveni și mai mândri, căci am putea cumva să biruim situația adversă și să fim și mai mândri de noi înșine.

Mândria ne face cei mai nechibzuiți oameni. Mândria noastră ne înșeală. Mândria lui Lucifer l-a înșelat până în punctul în care a crezut că poate fi ca Dumnezeu. Mândria lui Nebucadnețar l-a înșelat să creadă că toate aceste lucruri pe care le are sunt datorită propriei sale puteri.

Fie ca noi să fim salvați de orbirea adusă de mândrie și fie ca noi să avem atitudinea să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu. Mâna lui Dumnezeu proiectează un anumit set de situații, oameni și lucruri din jurul nostru pentru a ne smeri; din partea noastră, trebuie să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu.

El aranjează anumite suferințe și persecuții pentru a ne smeri. Putem studia foarte mult la școală, dar putem obține o notă mai mică decât ne așteptăm; acest lucru ne smerește. Putem munci foarte mult la birou, dar s-ar putea să nu fim niciodată promovați sau apreciați; acest lucru ne smerește.

Părinții noștri pot avea o slujbă care nu este foarte apreciată, ci mai degrabă pot fi persoane de serviciu sau persoane care fac curățenie; acest lucru ne face să fim umili. Provenim dintr-o familie cu venituri foarte mici și acest lucru ne face să fim umili.

Putem munci foarte mult, dar s-ar putea să nu câștigăm prea mulți bani, oricât de mult ne-am strădui; aceasta înseamnă să fim sub mâna puternică a lui Dumnezeu și trebuie să cooperăm fiind dispuși să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu.

Ne putem căsători cu dragostea vieții noastre, dar după câțiva ani de căsătorie și câțiva copii, soțul/soția noastră ne poate da bătăi de cap și poate urma multă suferință; trebuie să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu.

Nu ne putem face singuri smeriți; însă putem coopera cu lucrarea lui Dumnezeu pentru a fi smeriți. Trebuie să fim dispuși să fim făcuți smeriți, umili, sub mâna puternică a lui Dumnezeu.

Mâna puternică a lui Dumnezeu se referă la mâna administratoare a lui Dumnezeu, văzută mai ales în judecata Sa (1 Petru 1:17; 4:17). Cu toții suntem sub judecata lui Dumnezeu, care începe din casa Lui.

Dumnezeu ne judecă pentru că El vrea să ne purifice și să îndepărteze din noi orice este necurat, impur, nesfânt și nedrept, pentru ca noi să fim sfinți în tot felul nostru de viață.

Am putea crede că suntem bine și, chiar și după ce am trecut prin unele judecăți și încercări, am putea crede că suntem chiar mai buni decât înainte; totuși, trebuie să ne dăm seama că avem atât de multă mândrie. O, Doamne!

Mâna puternică a Domnului este asupra noastră pentru a ne smeri și trebuie să fim dispuși să fim făcuți smeriți. Fie ca noi să învățăm de la Domnul Isus, care este blând și smerit cu inima (Matei 11:29).

Când suntem dispuși să fim smeriți de Domnul, vom savura mult har, chiar Dumnezeul Triunic ca har variat și tot harul lui Dumnezeu.

Mâna administrativă a lui Dumnezeu lucrează în judecata Sa asupra noastră; El ne judecă prin încercări, suferințe și persecuții, iar de partea noastră, trebuie să avem atitudinea să fim dispuși să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu.

A fi smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu înseamnă a fi smeriți de Dumnezeu; totuși, trebuie să cooperăm cu lucrarea lui Dumnezeu și să fim dispuși să fim smeriți, făcuți umili, sub mâna Lui puternică.

Una este ca Dumnezeu să ne smerească; și alta este ca noi să fim dispuși să fim smeriți, să acceptăm aranjamentul Lui.

Iov a fost smerit de Dumnezeu prin toate lucrurile care i s-au întâmplat și mai ales prin pierderile sale; era foarte mândru, însă, de integritatea și dreptatea sa făcută de sine. Apoi, Dumnezeu i s-a arătat și el pur și simplu s-a pocăit în țărână și cenușă, căci și-a dat seama că mâna puternică a lui Dumnezeu era asupra lui.

Poate că nu experimentăm același fel de situații ca Iov, dar mâna puternică a lui Dumnezeu este asupra noastră pentru a face tot ce este necesar pentru noi și trebuie să cooperăm. Lucrarea lui Dumnezeu prin mediu, lucruri, probleme și persoane are nevoie de cooperarea noastră; trebuie să fim smeriți. Trebuie să venim la Domnul privitor la aceste lucruri și să-I spunem:

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine astăzi, fiind dispuși să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu. Amin, Doamne, ne deschidem Ție și ne dăruim Ție. Fie ca noi să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca să putem primi harul lui Dumnezeu. Îți mulțumim, Doamne, pentru tot aranjamentul Tău în situațiile noastre și pentru toate lucrurile, problemele și oamenii din jurul nostru. Fie ca noi să fim dispuși să fim smeriți sub mâna Ta puternică care lucrează în noi și în jurul nostru. Venim la Tine, dragă Doamne Isuse, ca să învățăm de la Tine, căci Tu ești blând și smerit cu inima. Fă-ne la fel ca Tine în această privință. Fie ca noi să nu ne împotrivim mâinii Tale puternice. Fie ca să nu ne mândrim cu ceea ce avem, ceea ce suntem și ceea ce putem face. O, Doamne, fie ca să fim dispuși în mod activ să fim smeriți, pentru ca Tu să ai o cale de a ne smeri sub mâna Ta cea puternică. Fie ca să cooperăm cu lucrarea Ta. Fie ca să cooperăm cu lucrarea lui Dumnezeu și să fim dispuși să fim smeriți sub mâna Lui cea puternică! Amin, Doamne, câștigă în noi ceea ce cauți astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Willing to be Humbled under God’s Mighty Hand to Enjoy the All Grace of God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 1 cu tema: Guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu, ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Încredințăm toate lucrurile lui Dumnezeu care judecă cu dreptate și suntem sfinți în felul nostru de viață

25/06/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Când Domnul Isus a fost pe pământ, El a trăit o viață umană absolut sub guvernarea lui Dumnezeu și a încredințat tot ce are legătură cu El guvernării lui Dumnezeu. El trăiește acum în noi, iar noi astăzi ar trebui să trăim o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu, petrecându-ne zilele în frică și Îl trăim pe Cristos, căci El ne face capabili să facem acest lucru.

Amin, Doamne Isuse! Viața noastră creștină este de multe ori plină de suferință și chiar și atunci când nu merităm să suferim sau să fim supuși unei anumite încercări, acea încercare vine și suferința este totuși porția noastră.

Acest lucru se datorează faptului că noi, ființele umane, avem suferința ca porția noastră în această epocă.

În următoarea epocă, vom domni împreună cu Cristos timp de o mie de ani și, pentru veșnicie, vom domni și vom guverna cu Cristos, fiind din belșug alimentați cu tot ceea ce este El și fiind expresia Sa corporativă.

Dar în această epocă, toate ființele umane suferă și nu putem face nimic pentru a scăpa de suferință.

Mai mult, noi, cei care credem în Cristos, suntem membri ai casei lui Dumnezeu și, chiar dacă suntem copii ai lui Dumnezeu și suntem în Fiul Său Preaiubit, fiind astfel iubiți de El, suntem încă sub disciplina lui Dumnezeu.

Pe de o parte, suntem născuți din Dumnezeu pentru a avea viața Lui divină și Îl savurăm în duh. Zi de zi învățăm să ne întoarcem către duhul nostru, să-L savurăm pe Domnul și să ne împărtășim din bogățiile Sale în duhul contopit.

În duh, suntem plini de bucurie atunci când Îl contactăm pe Domnul. Sufletul nostru, însă, se află în domeniul suferinței, iar trupul nostru suferă și el.

Toate ființele umane de astăzi suferă. Există multe momente de bucurie, dar există atât de multe suferințe, atât de multe încercări și atât de multe teste, încât suferințele par a fi porția noastră tot timpul.

Deoarece suntem în vechea creație, trebuie să fim încă sub tratarea guvernamentală a lui Dumnezeu. Un motiv sau scop principal pentru suferințele noastre este de a face omul natural să descrească, astfel încât omul interior să fie întărit și să crească.

Cum poate Cristos să crească în noi când omul exterior este atât de puternic, atât de capabil și atât de înțelept? Domnul trebuie să aibă o cale de a zdrobi omul exterior, astfel încât omul interior să poată fi eliberat și pentru ca Cristos să se poată răspândi în noi.

Așadar, El folosește mediul înconjurător, oamenii din jurul nostru și tot felul de lucruri pentru a ne face să ne întoarcem cu disperare către Domnul și să ne deschidem către El.

În lume, oamenii neregenerați nu au nicio speranță și devin fie amărâți, fie foarte puternici în ei înșiși și plini de ură față de ceilalți atunci când trec prin suferință. Dar slavă Domnului, noi, cei care credem în Cristos, putem încredința totul Celui care judecă cu dreptate și putem trăi viața noastră creștină sub guvernarea lui Dumnezeu, fiind una cu Cristos.

Cristos a trăit o viață umană absolut sub guvernarea lui Dumnezeu: El a încredințat toate lucrurile lui Dumnezeu care judecă cu dreptate

Mulți creștini apreciază faptul că Cristos a venit să ne ofere o învățătură înaltă, chiar și cele mai importante învățături, și să înfăptuiască miracole și vindecări pentru a ajuta atât de mulți oameni.

Dar nu mulți apreciază felul de viață pe care a trăit-o Isus ca om. El a ajuns să trăiască nu doar o viață de învățături și miracole, ci chiar mai mult, a trăit o viață umană în mod absolut sub guvernarea lui Dumnezeu (Ioan 6:38).

A suferit foarte mult, chiar mai mult decât își poate imagina oricare dintre noi, dar a încredințat totul Celui ce judecă cu dreptate (1 Petru 2:23). Domnul Isus a încredințat toate insultele și rănile Sale Celui ce judecă cu dreptate în guvernarea Sa, Dumnezeului cel drept.

Mai întâi, El S-a supus lui Dumnezeu și guvernării Sale, apoi a încredințat totul Celui ce judecă cu dreptate. Cristos nu Și-a pus încrederea în oamenii din jurul Lui sau chiar în ucenicii Săi; El Și-a pus încrederea în această Persoană dreaptă, recunoscând guvernarea lui Dumnezeu.

Pe de o parte, Cristos Însuși era Dumnezeu, iar viața și natura divină erau în El. Pe de altă parte, ca om în sânge și carne, El era în vechea creație, deci era sub guvernarea lui Dumnezeu.

În loc să se cruțe de guvernarea lui Dumnezeu și să caute să trăiască o viață lipsită de suferință și persecuție, Cristos a trăit în mod absolut sub guvernarea lui Dumnezeu.

În timp ce Își îndeplinea slujba pământească, mulți L-au persecutat, au vorbit lucruri rele despre El și L-au ridiculizat. A fost maltratat și înțeles greșit. A fost atacat și rănit.

Cu toate acestea, nu a ripostat. Nu S-a apărat. Nu S-a înverșunat și nu I-a cerut lui Dumnezeu să trimită foc din cer pentru a-i distruge pe cei care L-au persecutat și au vrut să-I ia viața.

Nu I-a cerut Tatălui să-i disciplineze pe cei care L-au respins. Dimpotrivă, S-a închinat Tatălui pentru suveranitatea Sa și S-a supus guvernării Sale, trăind o viață absolut sub guvernarea lui Dumnezeu.

Când a fost pe cruce, El era încă ridiculizat și persecutat; dacă am fi fost noi, poate am fi coborât de pe cruce și le-am fi arătat oamenilor cine suntem, dar Domnul a tăcut pe cruce.

El a fost cea mai neînțeleasă persoană și El este încă cea mai neînțeleasă persoană, persoana cel mai greșit înțeleasă. Ar fi putut să se salveze pe Sine, dar a ales să ne salveze.

Unul dintre cele mai grele lucruri pentru noi este să fim înțeleși în mod greșit. Este foarte greu să accepți când alții vorbesc rău despre noi – trebuie să ne justificăm și să ne arătăm punctul de vedere.

Când Domnul Isus a scos demoni, fariseii au spus că a făcut asta prin Beelzebul, domnul demonilor; acest lucru a fost o înțelegere greșită, iar Domnul a spus pur și simplu: Dacă scot demoni prin Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi (Matei 12:28).

În Domnul Isus vedem un om care nu era doar puternic și bine educat în cuvântul lui Dumnezeu, cunoscând lucrurile lui Dumnezeu și vorbind cuvântul lui Dumnezeu, ci mai mult, o persoană care se supunea guvernării lui Dumnezeu.

El a luat totul din mâna Tatălui. A încredințat toate lucrurile Celui care judecă cu dreptate.

Poate că noi aducem toate lucrurile Domnului care ne iubește și are grijă de noi, dar este posibil să nu încredințăm toate lucrurile Celui care judecă cu dreptate. El a trăit sub guvernarea lui Dumnezeu și a încredințat tot ce avea legătură cu El judecății lui Dumnezeu.

Am putea fi ca omul drept din Psalmul 73, văzând că cei răi prosperă și se îmbogățesc în timp ce noi suntem sub tratarea lui Dumnezeu în fiecare zi. Întrucât suntem sub guvernarea lui Dumnezeu, suntem disciplinați de El pentru ca El să ne poată purifica și suntem năpăstuiți de tot felul de probleme.

Dacă ne uităm la cei răi care par să se bucure de viață și totul le merge bine, situația nu are sens! Cei răi ar trebui judecați, dar noi, fiind cei puri, ar trebui să fim binecuvântați, dar este invers.

Totuși, când intrăm în sanctuarul lui Dumnezeu, când intrăm în duhul nostru contopit și venim la întâlnirile bisericii, vedem lucrurile așa cum sunt ele în realitate.

Astăzi lucrurile sunt incorecte și nedrepte, dar continuăm să încredințăm toate lucrurile Celui care judecă cu dreptate. Amin!

Când Dumnezeu L-a sfătuit pe Cristos ca om, părțile interioare ale lui Cristos erau una cu Dumnezeu și L-au instruit prin contactul Său cu Dumnezeu (Psalmul 16:7; Isaia 50:4). Cristos își avea rădăcinile în Dumnezeu; Dumnezeu Îl instruia în părțile Sale interioare, iar în părțile Sale interioare El era una cu Dumnezeu.

Pe măsură ce trecem prin situații și lucruri neplăcute care ne cauzează multă suferință, trebuie să ne întoarcem către duhul nostru și să ne consultăm cu Dumnezeu, chiar lăsându-L pe Dumnezeu să ne instruiască în părțile noastre interioare, astfel încât să-L putem avea ca sursă unică.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție cu privire la toate lucrurile. Îi încredințăm lui Dumnezeu, Cel care judecă cu dreptate, toate lucrurile legate de noi. Tu ești Creatorul nostru credincios. Tu vezi suferința noastră. Tu vezi cât de mult suferim în încercările de foc pe care mâna Ta le-a rânduit pentru noi. O, Doamne, mântuiește-ne de cârtiri sau plângeri despre ceea ce ni se întâmplă. Fie ca să ne deschidem întreaga ființă Ție și să încredințăm tot ce are legătură cu noi Celui care judecă cu dreptate. Amin, Doamne, venim la Tine din nou și din nou doar pentru a Te savura. Venim să ne împărtășim din bogățiile Tale și să Te savurăm în tot ceea ce ești. Doamne Isuse, Tu ești modelul nostru și Tu trăiești în noi. Îți încredințăm toate lucrurile. Nu privim la situația exterioară și nu ne concentrăm asupra modului în care prosperă cei răi: alegem să ne exersăm duhul și să rămânem în sanctuarul lui Dumnezeu! Amin, Doamne, căutăm sfatul Tău în adâncul sufletului nostru. Învață-ne prin contactul nostru cu Tine. Fie ca părțile noastre interioare să fie una cu Dumnezeu și învață-ne prin contactul nostru cu Dumnezeu în timp ce trecem prin încercări și necazuri. Amin, Doamne, câștigă în noi ceea ce Tu cauți!

Cristos în noi ne face capabili să acceptăm tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu, astfel încât să fim sfinți în tot felul nostru de viață

În calitate de credincioși în Cristos și copii ai lui Dumnezeu, ar trebui să trăim o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu (Ioan 3:15; 1:12-13; 1 Petru 4:13-19; 5:6-8).

Trebuie să ne dăm seama că, pe de o parte, viața noastră este o viață de savurare a lui Cristos și, pe de altă parte, este o viață de suferință sub tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu.

Așa cum a fost Domnul în lumea aceasta, așa suntem și noi astăzi; lumea ne urăște și lumea ne prigonește. Mai mult, suntem sub tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu și suferim zilnic sub mâna puternică a lui Dumnezeu.

Epistolele lui Petru îl dezvăluie pe Cristosul care ne face capabili să acceptăm tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu administrate prin suferințe (1 Petru 1:6-8; 2:3-4, 19, 21-25; 3:18, 22; 4:1, 15-16; 5:8-9).

Cristosul care a trăit în Evanghelii, Cristosul care a suferit sub guvernarea lui Dumnezeu și a încredințat toate lucrurile Celui care judecă cu dreptate, trăiește în noi. El este viața și persoana noastră.

Nu ar trebui să trecem prin suferință de unii sau în noi înșine; trecem prin toate aceste lucruri în Cristos, cu Cristos și prin Cristos. Domnul Isus ne-a arătat un model minunat despre ce înseamnă să trăiești o viață sub guvernarea lui Dumnezeu și urmăm acest model.

Am fost chemați la aceasta, pentru că și Cristos a suferit pentru noi, lăsându-ne un model ca să putem călca pe urmele Lui (1 Petru 2:21-23). Cristos a fost Fiul lui Dumnezeu, și totuși a suferit, căci El era în vechea creație. El a suferit și ne-a lăsat un model pentru ca noi să putem călca pe urmele Lui.

Pe măsură ce trecem prin diverse încercări și tot felul de suferințe sub guvernarea lui Dumnezeu, trebuie să ne uităm nu la noi înșine sau la cei din jurul nostru, ci la Isus, Cel care este modelul nostru.

Mai mult, trebuie să ne întoarcem către duhul nostru, unde este Isus, și trebuie să-I încredințăm în continuare toate lucrurile pentru a judeca cu dreptate.

El ne înțelege pe deplin – nu există nimic ce El să nu știe. El știe ce înseamnă să fii înțeles greșit, hulit, criticat și persecutat. El este modelul nostru. El, în noi, ne face capabili să acceptăm tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu administrate prin suferință. Trebuie să ne întoarcem în continuare către El și să Îl savurăm.

Pe măsură ce ne întoarcem către duhul nostru și Îl savurăm pe Domnul, luându-L ca model în trecerea prin toate suferințele și încercările, ar trebui să petrecem timpul șederii noastre în frică sfântă (1:15, 17).

Trebuie să avem o frică sfântă de Dumnezeu în timp ce ne trăim viața creștină. Trebuie să avem o precauție sănătoasă și serioasă care să ne conducă la a fi sfinți în tot felul nostru de viață.

Alții pot merge și face tot felul de lucruri, și există un potop de destrăbălare la care alții pur și simplu participă; noi, însă, trăim o viață sfântă înaintea Domnului. Suntem călători aici, nu locuitori ai pământului. Acest pământ nu este casa noastră; suntem doar în trecere. Orice am avut și prin ce trecem este totul temporar.

Astăzi trecem prin disciplină, suferințe și tratări ca fiind călători și trebuie să trecem prin aceste zile ale șederii noastre într-o frică sănătoasă de Dumnezeu, o frică sfântă, pentru a putea trăi o viață sfântă.

Aceasta nu înseamnă că ne temem de Dumnezeu; mai degrabă, înseamnă că ne temem să nu pierdem prezența Lui și să nu-L întristăm pe Duhul Sfânt din noi. Ne temem să nu ratăm oportunități de a cumpăra uleiul.

Deoarece avem o frică sfântă, vom trăi o viață sfântă, vom fi chiar sfinți în tot felul nostru de viață (Filipeni 2:12).

1 Petru 1:18-19 explică de ce ar trebui să ne petrecem timpul rătăcirii noastre în frică; aceasta pentru că Cristos Și-a vărsat propriul sânge prețios pentru a ne răscumpăra de felul deșart de viață moștenit de la părinții noștri.

Am fost răscumpărați prin sângele prețios al Domnului, astfel încât să ne petrecem timpul rătăcirii noastre în frică și să fim sfinți în tot felul nostru de viață.

Este zadarnic să ne delectăm cu divertismentul de astăzi în lume. Este zadarnic să petrecem timpul bucurându-ne de ceea ce are lumea de oferit.

Astăzi poate că nu mergem la supermarketul mare, la magazinul universal sau la mall, dar putem petrece multe ore bucurându-ne de divertismentul oferit de lume pe telefoanele noastre. O, Doamne!

Domnul știe și știm și noi cât timp petrecem în lucruri deșarte; sunt atât de deșarte încât, după ce petrecem ore întregi făcând acele lucruri, ne simțim goi în interior. Chiar și vizitarea unor orașe pentru vizitarea obiectivelor turistice, orașe pe care le știm că sunt păcătoase, ne va face să nu trăim într-un mod sfânt.

Trebuie să ne dăm seama că suntem fii ai Împăratului și că nu ar trebui să petrecem timpul făcând lucruri într-un mod deșart sau ușuratic. Fie ca noi să ne fie teamă să nu ratăm oportunitățile de a-L câștiga pe Cristos și să avem întotdeauna o viață sfântă care să ne conducă la a fi sfinți în tot felul nostru de viață.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești în noi astăzi. Te luăm ca viață și persoană a noastră. Vrem să Te savurăm și să trăim un singur duh cu Tine, căci numai Tu ne poți face să trecem prin suferințe și încercări. O, Doamne, credem că Tu ne faci să acceptăm tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu administrate prin suferințe. Încredințăm mereu toate lucrurile Celui care judecă cu dreptate și venim la Tine ca să învățăm de la Tine, să fim una cu Tine și chiar să trăim în Tine. Îți mulțumim că ne-ai răscumpărat cu sângele Tău prețios de modul de viață deșart transmis de părinții noștri. O, Doamne, vrem să petrecem timpul șederii noastre în frică sfântă. Fie ca să avem o precauție serioasă care să ne conducă la a fi sfinți în tot felul nostru de viață. Întărește-ne în omul nostru lăuntric, astfel încât să putem alege să nu fim implicați în distracții lumești, ci mai degrabă să trăim o viață sfântă astăzi. O, Doamne, ne temem să pierdem prezența Ta. Nu vrem să întristăm Duhul Sfânt din noi. Nu vrem să pierdem nicio ocazie de a cumpăra uleiul, astfel încât să putem câștiga mai mult din Tine în ființa noastră.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Commit All Things to God who Judges Righteously and are Holy in our Manner of Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 1 cu tema: Guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dumnezeu folosește încercări de foc pentru a ne purifica: trăim viața creștină sub guvernarea lui Dumnezeu

24/06/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu folosește încercări de foc pentru a ne trata în judecata administrației Sale guvernamentale, care începe din casa Lui, așa că trebuie să trăim viața creștină sub guvernarea lui Dumnezeu, permițându-I Domnului să ne purifice și să îndepărteze orice zgură din ființa noastră. Amin!

Pentru mulți oameni din lume, Dumnezeu pare a fi un Dumnezeu distant, rece, nemilos, care domnește peste toate lucrurile și permite să aibă loc atât de multă suferință pe pământ. Și chiar și pentru mulți credincioși de astăzi li se poate părea că Dumnezeu îi lasă să treacă prin atâtea încercări, suferințe și persecuții, căci se simt ca Iov, mereu sub testele și încercările lui Dumnezeu.

Viața umană este o viață de suferință. E adevărat viața umană este o viață de bucurie și savurare, dar mai presus de toate, viața umană este o viață de suferință, căci suferința este peste tot.

Mulți creștini cred în mod natural că, acum că cred în Dumnezeu și că Cristos a venit să-i mântuiască, vor trăi o viață fără griji, o viață lipsită de suferință și nu vor mai exista lacrimi și încercări, căci Domnul este Păstorul lor și El îi va aduce în rai.

Spre surprinderea lor, însă, descoperă că suferințele se intensifică, există persecuții și multe încercări și necazuri care le ies în cale. În omul nostru natural, putem crede că Dumnezeu vrea să ne pedepsească, pentru că nu am făcut nimic greșit ca să merităm asta și ne putem certa cu El, chiar încerca să-L „dăm în judecată” din cauza lucrurilor nedrepte care ni se întâmplă.

Alții ne pot trata rău pentru că suntem creștini, cei din jurul nostru ne pot cauza dificultăți, putem suferi cu sănătatea noastră și putem duce lipsă de cele necesare zilnic. O, Doamne Isuse! În același timp, dușmanul este chiar acolo, în trupul și în mintea noastră, acuzându-L pe Dumnezeu și spunându-ne tot felul de minciuni despre Dumnezeu.

În sufletul nostru, suferim foarte mult; carnea noastră nu este în pace, iar vrăjmașul Îl acuză pe Dumnezeu. O, Doamne! Trebuie să ne dăm seama ce se întâmplă astăzi cu noi și în jurul nostru. Suntem copii ai lui Dumnezeu, născuți din Dumnezeu cu viața și natura Lui prin credința în Isus Cristos (Ioan 1:12-13).

Dumnezeul nostru este sfânt și El vrea să ne împărtășim din sfințenia Lui. În noi înșine, nu suntem sfinți; doar duhul nostru este sfânt, așa că atunci când suntem în duhul nostru, suntem sfinți.

Dar cea mai mare parte a vieții noastre nu este petrecută în duhul nostru contopit, așa că Dumnezeu trebuie să vină și să judece lucrurile din noi și cele legate de noi, căci El vrea să ne împărtășim din sfințenia Lui.

Judecata lui Dumnezeu începe din casa Lui, iar noi suntem judecați mai întâi pentru a putea fi purificați și a deveni sfinți și drepți așa cum este El.

Viața creștină și guvernarea lui Dumnezeu merg împreună: trăim o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu

Scrierile lui Petru sunt atât de iluminatoare și încurajatoare pentru noi, creștinii, căci în ele apostolul pune laolaltă viața creștină și guvernarea lui Dumnezeu. Prețiozitatea scrierilor lui Petru constă în faptul că el combină viața creștină cu guvernarea lui Dumnezeu, dezvăluind că viața creștină și guvernarea lui Dumnezeu merg împreună ca o pereche (vezi 1 Petru 1:17; 2:21, 24; 3:15; 4:17; 5:5-8).

În special prima epistolă a lui Petru dezvăluie acest lucru, și anume că viața creștină este sub guvernarea lui Dumnezeu. Este ușor pentru noi să acordăm atenție vieții creștine, dar să neglijăm guvernarea lui Dumnezeu sau să fim inconștienți de ea.

Petru pune aceste două împreună și face un echilibru, făcându-ne să realizăm că noi, credincioșii în Cristos, trăim viața creștină sub guvernarea lui Dumnezeu.

În ceea ce privește viața creștină, slavă Domnului, Dumnezeul Triunic a trecut printr-un proces lung în Cristos și a devenit Duhul dătător de viață care locuiește în noi (Ioan 1:14; 14:17; 1 Corinteni 15:45b; 6:17). Acum, Dumnezeu în Cristos, ca Duh, este unit cu duhul nostru, iar în duh, noi suntem uniți cu Domnul ca un singur duh.

Există un Duh dătător de viață în duhul nostru, contopit cu duhul nostru, și ori de câte ori ne întoarcem la duhul nostru, trăim în duhul nostru și ne îndreptăm atenția spre duhul nostru, savurăm viață și pace. Ce viață creștină minunată!

În același timp, însă, Dumnezeul Triunic este încă Creatorul universului și El este Cel care guvernează peste toate lucrurile, fiind Conducătorul peste toate (1 Petru 4:19). Chiar dacă suntem credincioși în Cristos, născuți din Dumnezeu cu viața și natura Lui, împărtășindu-ne din natura Sa divină în duh și învățând să trăim într-un singur duh cu Domnul, suntem încă sub guvernarea lui Dumnezeu.

A fi creștin nu înseamnă că nu mai suntem sub guvernarea lui Dumnezeu și că acum putem face orice vrem, căci avem libertate în duh. Mai degrabă, înseamnă că devenim conștienți de guvernarea lui Dumnezeu și trăim o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu.

Pe de o parte, suntem o creație nouă în duh (2 Corinteni 5:17), căci Cristos este viața noastră (Coloseni 1:27) și El trăiește în noi (Galateni 2:20). Avem o viață spirituală, căci am fost născuți din nou pentru a avea viața divină în duhul nostru. Cât de minunat este acest lucru!

Pe de altă parte, noi suntem încă în vechea creație și, din acest motiv, avem nevoie de acțiunile guvernamentale ale lui Dumnezeu. Pentru a crește în viața noastră creștină, pentru ca viața creștină să crească, avem nevoie de disciplina guvernării lui Dumnezeu.

Petru pune împreună aceste două aspecte într-un mod foarte prețios în scrierile sale, arătându-ne că guvernarea lui Dumnezeu merge mână în mână cu viața creștină și că trebuie să le avem pe amândouă.

Eclesiastul 12:1 spune: „Adu-ți aminte de Creatorul tău din zilele tinereții tale”. Mulți credincioși în Cristos, în special mulți tineri care cresc în viața de biserică, știu doar să să-L savureze pe Cristos, să fie fericiți în Domnul și să se împărtășească din bogățiile lui Cristos.

Este adevărat că trebuie să-L savurăm pe Domnul din ce în ce mai mult, dar, în același timp, nu trebuie să-L uităm pe Creatorul nostru, ci mai degrabă trebuie să trăim viața creștină sub guvernarea lui Dumnezeu. Nu suntem Creatorul. Nu ar trebui să fim îngâmfați.

Poate că suntem inteligenți și capabili, dar Dumnezeu este Olarul, iar noi suntem lutul. El este Creatorul, este suveran și are autoritate absolută și supremă. Ne-ar putea plăcea să facem planuri și să decidem lucruri pentru viața noastră, dar Dumnezeu este Cel Suveran. El decide cursul căii noastre și El deține controlul.

Trebuie să recunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu și să ne dăm seama de autoritatea Lui absolută. Nu putem vorbi lucrurile la existență; numai Dumnezeu poate face asta. Poate că suntem capabili și inteligenți, dar indiferent cât de mult credem că suntem, trebuie să ne temem de Dumnezeu.

Trebuie să existe o frică sănătoasă și adecvată de Dumnezeu în ființa noastră, fără să uităm niciodată de Creatorul nostru, Cel care a creat totul. Deși ne-am născut din Dumnezeu pentru a avea o viață spirituală și pentru a fi o creație nouă, suntem încă în creația veche (Ioan 1:12-13; 3:3, 5-6; 2 Corinteni 5:17).

Din partea noastră, am fost născuți din nou, regenerați, pentru a deveni o creație nouă; totuși, nu am fost încă transformați pe deplin. Suntem în procesul de transformare, așa că încă avem carnea și omul vechi, iar sinele este încă prezent. Din acest motiv, avem nevoie de tratarea guvernamentală a lui Dumnezeu (1 Petru 1:17).

Duhul nostru a fost regenerat și este locuit de Duhul lui Dumnezeu; totuși, carnea noastră este locul unde locuiește păcatul și există tot felul de patimi și pofte în carne. Avem nevoie de tratarea Tatălui nostru înțelept și credincios, astfel încât toate aceste lucruri negative să fie dărâmate.

Pentru ca viața creștină să crească, avem nevoie de disciplina guvernării lui Dumnezeu (2:2; 4:17; 2 Petru 1:5-7). Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-I dăm mai mult teren în ființa noastră pentru a avansa în noi și trata orice lucru care Îl împiedică în noi.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că viața noastră creștină este o viață sub guvernarea lui Dumnezeu. Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai regenerat cu viața Ta divină pentru a ne face copii ai lui Dumnezeu. Aleluia, în calitate de credincioși în Cristos, avem viața lui Dumnezeu în noi și suntem uniți cu Domnul ca un singur duh! Amin, Doamne, fie ca noi să ne dăm seama că, chiar dacă suntem o nouă creație în înviere în duhul nostru, suntem încă în vechea creație în exterior și avem nevoie de acțiunile guvernamentale ale guvernării lui Dumnezeu. Fie ca noi să ne deschidem Ție, astfel încât să putem experimenta disciplina guvernării lui Dumnezeu și viața noastră creștină să crească. Amin, Doamne, crești în noi mai mult astăzi! Vrem să trăim viața noastră creștină sub guvernarea lui Dumnezeu. Transformă-ne mai mult astăzi. Fă-ne să rămânem deschiși către Tine în timp ce experimentăm acțiunile Tale guvernamentale. O, Doamne, Tu ești Domnul, Creatorul și Conducătorul! Ne aducem aminte de Tine în viața noastră creștină de zi cu zi, căci Tu ești Creatorul nostru și Tu ești Dumnezeul nostru!

Dumnezeu folosește încercări de foc pentru a ne purifica și a îndepărta orice impuritate în administrația Sa guvernamentală

În 1 Petru 4:12-13, apostolul îi încurajează pe preaiubiții credincioși în Cristos să nu creadă că încercarea de foc dintre ei, ca încercare, este ciudată, ci că acestea sunt suferințe ale lui Cristos, pentru ca, la descoperirea gloriei Sale, să se bucure și ei cu veselie. Amin!

Astăzi, în lumea modernă, se pare că nu există multă persecuție exterioară împotriva creștinilor, dar există încă multă persecuție la locul de muncă, acasă, printre rudele noastre și chiar în vecinătatea noastră.

Cu toții trecem prin încercări de foc, fie prin persecuție, fie prin suferințe provocate de încercări; nu ar trebui să considerăm aceste lucruri ca fiind ciudate, ca și cum ar fi un lucru ciudat care ni se întâmplă. Ci, întrucât avem parte de suferințele lui Cristos, ar trebui să ne bucurăm, pentru ca și la descoperirea gloriei Lui să ne bucurăm cu veselie. Amin!

Cuvântul grecesc pentru „încercare de foc” din versetul 12 este „purosei”, care înseamnă „ardere” și se referă la arderea unui cuptor de topit pentru curățirea aurului și a argintului (Prov. 27:21; Psalmul 66:10).

Suferințele noastre cauzate de persecuție și încercări nu sunt ceva ciudat; mai degrabă, ele sunt folosite de Domnul ca un cuptor aprins pentru a ne purifica viața și a îndepărta orice impuritate.

Așa cum aurul este prețios, dar trebuie ars pentru ca orice zgură și impurități să poată fi îndepărtate, tot așa trebuie să trecem prin cuptor pentru ca credința noastră să fie testată și să devină mai prețioasă.

Dumnezeu folosește cuptorul suferințelor și al încercărilor pentru a ne purifica viața; acesta este modul în care Dumnezeu se poartă cu credincioșii Săi în judecata administrației Sale guvernamentale, care începe chiar din casa Lui (1 Petru 4:17-19).

Fie ca noi să nu credem că este ciudat când vin la noi suferințe, persecuții și încercări, ci mai degrabă să ne dăm seama că acestea sunt încercări aranjate și permise de Domnul. Fie ca noi să nu fim surprinși sau uimiți de aceste lucruri.

Domnul folosește astăzi persecuțiile și încercările ca un cuptor pentru a ne purifica viața și a îndepărta orice impuritate din noi, în administrația Sa guvernamentală. Astfel de lucruri nu sunt ciudate, străine sau străine pentru noi; este destinul nostru să suferim în această epocă.

Această epocă, era harului, este o epocă a savurării Domnului în duh și, în același timp, este o epocă a suferinței în sufletul nostru.

Este destinul nostru să suferim în această epocă, dar nu este destinul nostru să suferim în epoca următoare; destinul nostru veșnic este să-L savurăm pe Domnul pentru totdeauna, fără nicio suferință, dar în această epocă, suferința este partea noastră zilnică.

Pe măsură ce trecem prin persecuții și încercări, ne împărtășim din și participăm la suferințele lui Cristos. Din partea noastră, nu căutăm suferințe sau încercări; mai degrabă, căutăm să-L trăim pe Cristos, să-L iubim pe Domnul și mărturisim despre El în această epocă.

Totuși, pe măsură ce facem acest lucru, lumea se ridică împotriva noastră și mulți necredincioși ne persecută, pentru că depunem mărturie despre Domnul și credem în El. În ochii lui Dumnezeu, astfel de persecuții și suferințe sunt considerate suferințe ale lui Cristos.

Prin astfel de încercări arzătoare, suntem purificați de elementul natural și de lucrurile decăzute și suntem transformați și conformați chipului Domnului.

O ilustrație similară este folosită în Ieremia 48:11 cu privire la Moab, care a fost liniștit din tinerețe, fiind așezat pe drojdia sa și nefiind golit din vas în vas.

De multe ori, noi, cei care credem în Cristos, suntem ca Moabul: suntem credincioși de mulți ani, dar mirosul nostru a rămas, iar alții încă văd omul natural exprimat în noi, căci nu am fost tratați și nici nu am fost turnați din vas în vas.

În exterior, poate că putem face multe lucruri pentru Domnul, dar nu am fost goliți; încă mirosim ca „Moabul”, încă fiind în omul nostru natural. Trebuie să fim goliți și nu să fim așezați pe drojdia noastră.

Așadar, Dumnezeu ne dă un soț sau o soție care ne va ajuta să fim goliți și nu să fim așezați. Apoi, El ne dă unul sau mai mulți copii pentru a continua să ne golească. Dumnezeu poate aranja un șef deosebit de dur care să ne microgestioneze la birou sau poate aranja anumiți colegi de muncă cu care este dificil să lucrezi.

Toate lucrurile, persoanele și problemele din jurul nostru sunt aranjate în mod suveran de Dumnezeu pentru a ne goli de noi, a ne transforma și a ne conforma chipului lui Cristos, fiind în același timp salvați de asemănarea cu noi înșine.

Am putea crede că schimbându-ne locul de muncă vom avea un șef mai bun și colegi de muncă mai buni, dar se pare că sărim din tigaie în foc. Dumnezeu nu vrea ca gustul nostru să rămână același. El nu vrea doar să avem o creștere în cunoștințe sau daruri spirituale, ci să avem o creștere a elementului Său în noi.

Fie ca să nu considerăm ciudat că toate aceste suferințe și încercări ni se întâmplă în viața noastră creștină; mai degrabă, fie ca noi să ne deschidem Domnului și să căutăm să-L savurăm pe El, astfel încât El să ne golească de noi înșine, să ne umple cu Sine Însuși și să ne purifice pentru a ne face părtași sfințeniei Sale.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Crești în noi. Fie ca noi să ne micșorăm și Tu să crești. Amin, Doamne, fie ca să nu credem că încercarea arzătoare dintre noi, care vine la noi ca o încercare, este ciudată, ca și cum ar fi un lucru ciudat pentru noi. Fie ca noi să ne dăm seama că, întrucât împărtășim suferințele lui Cristos, ne bucurăm, pentru ca și la descoperirea gloriei Sale să ne putem bucura de exultare! Amin, Doamne, fie ca noi să nu fim surprinși sau uimiți de încercările arzătoare, ci mai degrabă, fie ca să-Ți permitem să îndepărtezi orice impurități din ființa noastră. Ai Tu calea Ta, Doamne, să ne purifici și să ne golești. Nu vrem să rămânem la fel. Nu vrem să ne păstrăm mirosul și să fim ca o turtă neîntoarsă. O, Doamne, credem în Tine, Te iubim, vrem să-L trăim pe Cristos și vrem să mărturisim despre Cristos altora. Fie ca noi să primim toate lucrurile și situațiile din jurul nostru ca și cum ar fi din mâna lui Dumnezeu. Fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeu permite în mod suveran persecuția, încercările și suferințele în viața noastră, astfel încât El să ne purifice și să îndepărteze orice din elementul nostru natural, astfel încât să ne putem împărtăși din sfințenia Sa și să-L avem pe El ca dreptate a noastră!