să fim mântuiți de mândrie

Să fim dispuși să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu pentru a savura harul lui Dumnezeu

26/06/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim dispuși să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, care îndeplinește guvernarea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu dă har celor smeriți, dar se împotrivește celor mândri; dacă suntem smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, putem savura Dumnezeul Triunic ca tot harul în viața noastră de zi cu zi. Amin!

Domnul Isus a fost o astfel de persoană; El a fost Dumnezeu încarnat pentru a fi om, dar El a fost smerit sub mâna puternică a lui Dumnezeu. El avea întreaga Dumnezeire încarnată în El, totuși nu era mândru de aceasta.

Într-o clipă, El a fost glorificat înaintea ucenicilor Săi pe muntele schimbării la față, dar acest lucru nu L-a făcut mândru, nici nu S-a lăudat cu ceea ce știa sau ceea ce putea face.

Dimpotrivă, El S-a smerit sub mâna puternică a lui Dumnezeu și a luat toate situațiile și lucrurile din jurul Lui ca aranjamentul suveran al lui Dumnezeu pentru a-L face să fie smerit și să Se supună lui Dumnezeu.

Ce model a fost Domnul Isus pentru noi! El a fost printre ucenici ca Învățător al lor, totuși El a fost Slujitorul lor. S-a încins cu smerenie când a fost cu ei și le-a slujit atât fizic, cât și spiritual.

Când ucenicii erau puțin mândri de venirea Domnului în împărăția Sa și se certau despre cine va sta la stânga Lui și cine va sta la dreapta Lui, Domnul Și-a arătat smerenia. Ar fi putut să-i mustre și să-i critice, spunând că El este Domnul și ei nu sunt nimic; totuși, El a adoptat poziția smereniei, spunând că numai Tatăl știe aceste lucruri.

Nu numai că Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost una cu Dumnezeu Tatăl, dar S-a smerit până la capăt și L-a luat pe Tatăl ca și Cap, sursă și totul al Său. Când orașe întregi L-au respins pe El și mesajul Său al Evangheliei, El nu a devenit mândru să-i defăimeze și să-i amenințe; mai degrabă, L-a preamărit pe Tatăl, căci a ascuns aceste lucruri de cei deștepți, dar le-a descoperit celor smeriți.

Domnul a fost blând și smerit cu inima și ne-a cerut să învățăm de la El. Există atât de multe exemple în viața Lui care ne arată cum S-a smerit Domnul. Chiar și atunci când părea a fi glorificat în exterior, intrând în cetatea Ierusalimului călare pe un măgăruș și toți strigând Osana Împăratului, El a fost totuși smerit.

Fariseii invidioși au încercat să-L certe, dar Domnul a spus: „Dacă aceștia nu strigă, pietrele vor striga Osana!”. Domnul a fost complet lipsit de sine în tot ceea ce a făcut și o astfel de persoană trăiește în noi.

În noi înșine, suntem foarte mândri și chiar și atunci când credem că nu suntem mândri, mândria se ridică în noi că nu suntem mândri. Pentru că suntem decăzuți, mândria este în însăși natura noastră și Domnul este împiedicat să ne dea har, căci El dă har celor smeriți, dar se împotrivește celor mândri.

Ar trebui să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu pentru a savura harul lui Dumnezeu

Petru era foarte mândru, iar Domnul a fost credincios în a-i expune mândria, chiar și mândria sa în zelul său de a-L urma pe Domnul și să fie dispus să-și dea viața pentru El. Domnul i-a tratat mândria sa până la capăt, iar Domnul chiar i-a spus, după învierea Sa, că Petru va fi dus unde nu voia să fie dus din cauza Domnului.

Așadar, Petru a scris în epistolele sale că tinerii trebuie să fie supuși bătrânilor și că toți trebuie să ne încingem cu smerenie unii față de alții (1 Petru 5:5).

Dumnezeu se împotrivește celor mândri, dar dă har celor smeriți. De aceea, trebuie să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca El să ne poată înălța la vremea potrivită (v. 6). Fiecare dintre noi, ca și credincioși în Cristos, trebuie să fie smerit sub mâna puternică a lui Dumnezeu, care îndeplinește guvernarea lui Dumnezeu.

În viața noastră creștină și în viața de biserică, trebuie să fim smeriți. Aceasta nu înseamnă că încercăm să ne smerim și să construim o atitudine smerită în noi înșine; însăși smerenia noastră, făcută de noi înșine, este mândrie în ochii Domnului și, de asemenea, înaintea celorlalți.

Ceea ce trebuie să facem nu este doar să ne încingem coapsele minții cu atitudinea potrivită, așa cum a făcut-o Domnul (1 Petru 1:13), ci, mai mult decât atât, să ne încingem întreaga ființă cu smerenie (5:5).

Cuvântul grecesc pentru „încinge” de aici este derivat din substantivul care înseamnă „șorț de rob”. Aceasta indică faptul că, în calitate de sclavi ai Domnului, trebuie să ne încingem cu șorțul smereniei înaintea Domnului și înaintea unii altora.

Domnul Isus S-a încins cu șorț și S-a smerit până la capăt, iubindu-Și ucenicii până la capăt și le-a spălat picioarele – în special picioarele lui Petru (vezi Ioan 13:4-7).

El este modelul nostru și trăiește în noi pentru a reproduce același fel de viață în noi astăzi. Așa cum Domnul S-a încins cu smerenie, tot așa trebuie să ne încindem cu Cristos ca smerenie a noastră și să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca să putem savura harul lui Dumnezeu.

Dumnezeu se împotrivește celor mândri, dar dă har celor smeriți. Am putea crede că acest frate sau acea soră este mândru, dar mândria este în însăși natura noastră.

Pe măsură ce creștem în familia noastră, în orașul nostru și în țara noastră, ne clădim un anumit tip de mândrie. Suntem mândri de ceea ce suntem, ceea ce știm, de unde venim, ceea ce putem face și de atâtea alte lucruri.

Și nici măcar nu ne dăm seama cât de mândri suntem! Cei din jurul nostru știu și simt cât de mândri suntem, dar noi nu ne dăm seama de acest lucru.

Toți ucenicii știau cât de mândri erau Iacov și Ioan când I-au cerut Domnului să stea la dreapta și la stânga lui Cristos la venirea Lui în împărăția Sa, dar aceștia doi nu au observat acest lucru.

La fel este și cu noi astăzi. Deoarece suntem atât de mândri și nici măcar nu suntem conștienți de acest lucru, nu putem savura harul lui Dumnezeu. Am primit harul inițial, dar acest har trebuie să fie multiplicat în noi, astfel încât să putem participa la tot harul.

Dumnezeul Triunic, încarnat în Cristos și realizat ca Duh atotinclusiv și dătător de viață, este harul felurit al lui Dumnezeu (1 Petru 4:10) ca orice har (5:10) pentru a fi bogata sursă de viață pentru noi. Acesta este Dumnezeul Triunic care ne-a administrat în multe aspecte (2 Corinteni 13:14; 12:9).

Dar s-ar putea să pierdem acest har, căci Dumnezeu Însuși ni se poate împotrivi, pentru că suntem mândri. Dumnezeu Se dăruiește ca har doar credincioșilor umili.

De nenumărate ori, în situație după situație și încercare după încercare, mâna puternică a Domnului este asupra noastră pentru a expune cât de mândri suntem, astfel încât să putem fi smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu pentru a-L savura ca har.

Cu toții trebuie să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu; Suntem smeriți nu cu așteptarea că într-o zi Dumnezeu ne va înălța, ci pentru a putea primi har și pentru ca Dumnezeu să poată câștiga în noi ceea ce El caută.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să învățăm de la Tine, căci Tu ești blând și smerit cu inima. Amin, Doamne, vrem să ne încingem cu smerenie unii față de alții, căci Dumnezeu se împotrivește celor mândri, dar le dă har celor smeriți. Ne deschidem Ție, dragă Doamne. Strălucește asupra noastră. Expune-ne mândria. Luminează-ne să vedem cât de mândri suntem cu privire la ceea ce suntem, ceea ce știm, de unde venim, ceea ce putem face și atâtea alte lucruri. Fie ca noi să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca să putem savura harul lui Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să Te savurăm ca har. Îți mulțumim că ai venit în noi ca har inițial; vrem să mergem mai departe și să savurăm harul felurit al lui Dumnezeu ca orice har, bogata sursă de viață! Salvează-ne de a rata harul Tău fiind mândri! O, Doamne, fie ca noi să-L savurăm pe Dumnezeul Triunic Însuși, care ne administrează în multe aspecte ca har, fiind smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne încingem cu smerenie așa cum ai făcut-o Tu, pentru a putea fi smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu!

Cooperăm cu mâna puternică a lui Dumnezeu fiind dispuși să fim smeriți și făcuți umili

Această expresie, smeriți-vă sub mâna cea puternică a lui Dumnezeu (1 Petru 5:6), este ceva activ-pasiv. De partea lui Dumnezeu, mâna Lui cea puternică este asupra noastră pentru a ne smeri; de partea noastră, cooperăm fiind dispuși să fim smeriți.

Dumnezeu vrea să ne smerească, dar noi trebuie să cooperăm cu El fiind dispuși să fim smeriți. Întruparea mândriei este Satan însuși, iar el locuiește în carnea noastră și este încarnat în sinele nostru.

Când trăim în sine sau în carne, suntem mândri, iar Dumnezeu este împiedicat să ne dea har; mai mult, El ni se împotrivește. El operează în mediu prin multe lucruri, persoane, probleme și situații pentru a ne smeri, dar de partea noastră, trebuie să fim dispuși să fim smeriți de mâna cea puternică a lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne pune pe fiecare dintre noi într-o anumită situație care pare să fie mai presus de tăria noastră, mai presus de puterea noastră; suntem smeriți de Dumnezeu, iar de partea noastră trebuie să fim smeriți.

Însă dacă nu avem atitudinea să fim dispuși să ne lăsăm smeriți de Dumnezeu, am putea deveni și mai mândri, căci am putea cumva să biruim situația adversă și să fim și mai mândri de noi înșine.

Mândria ne face cei mai nechibzuiți oameni. Mândria noastră ne înșeală. Mândria lui Lucifer l-a înșelat până în punctul în care a crezut că poate fi ca Dumnezeu. Mândria lui Nebucadnețar l-a înșelat să creadă că toate aceste lucruri pe care le are sunt datorită propriei sale puteri.

Fie ca noi să fim salvați de orbirea adusă de mândrie și fie ca noi să avem atitudinea să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu. Mâna lui Dumnezeu proiectează un anumit set de situații, oameni și lucruri din jurul nostru pentru a ne smeri; din partea noastră, trebuie să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu.

El aranjează anumite suferințe și persecuții pentru a ne smeri. Putem studia foarte mult la școală, dar putem obține o notă mai mică decât ne așteptăm; acest lucru ne smerește. Putem munci foarte mult la birou, dar s-ar putea să nu fim niciodată promovați sau apreciați; acest lucru ne smerește.

Părinții noștri pot avea o slujbă care nu este foarte apreciată, ci mai degrabă pot fi persoane de serviciu sau persoane care fac curățenie; acest lucru ne face să fim umili. Provenim dintr-o familie cu venituri foarte mici și acest lucru ne face să fim umili.

Putem munci foarte mult, dar s-ar putea să nu câștigăm prea mulți bani, oricât de mult ne-am strădui; aceasta înseamnă să fim sub mâna puternică a lui Dumnezeu și trebuie să cooperăm fiind dispuși să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu.

Ne putem căsători cu dragostea vieții noastre, dar după câțiva ani de căsătorie și câțiva copii, soțul/soția noastră ne poate da bătăi de cap și poate urma multă suferință; trebuie să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu.

Nu ne putem face singuri smeriți; însă putem coopera cu lucrarea lui Dumnezeu pentru a fi smeriți. Trebuie să fim dispuși să fim făcuți smeriți, umili, sub mâna puternică a lui Dumnezeu.

Mâna puternică a lui Dumnezeu se referă la mâna administratoare a lui Dumnezeu, văzută mai ales în judecata Sa (1 Petru 1:17; 4:17). Cu toții suntem sub judecata lui Dumnezeu, care începe din casa Lui.

Dumnezeu ne judecă pentru că El vrea să ne purifice și să îndepărteze din noi orice este necurat, impur, nesfânt și nedrept, pentru ca noi să fim sfinți în tot felul nostru de viață.

Am putea crede că suntem bine și, chiar și după ce am trecut prin unele judecăți și încercări, am putea crede că suntem chiar mai buni decât înainte; totuși, trebuie să ne dăm seama că avem atât de multă mândrie. O, Doamne!

Mâna puternică a Domnului este asupra noastră pentru a ne smeri și trebuie să fim dispuși să fim făcuți smeriți. Fie ca noi să învățăm de la Domnul Isus, care este blând și smerit cu inima (Matei 11:29).

Când suntem dispuși să fim smeriți de Domnul, vom savura mult har, chiar Dumnezeul Triunic ca har variat și tot harul lui Dumnezeu.

Mâna administrativă a lui Dumnezeu lucrează în judecata Sa asupra noastră; El ne judecă prin încercări, suferințe și persecuții, iar de partea noastră, trebuie să avem atitudinea să fim dispuși să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu.

A fi smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu înseamnă a fi smeriți de Dumnezeu; totuși, trebuie să cooperăm cu lucrarea lui Dumnezeu și să fim dispuși să fim smeriți, făcuți umili, sub mâna Lui puternică.

Una este ca Dumnezeu să ne smerească; și alta este ca noi să fim dispuși să fim smeriți, să acceptăm aranjamentul Lui.

Iov a fost smerit de Dumnezeu prin toate lucrurile care i s-au întâmplat și mai ales prin pierderile sale; era foarte mândru, însă, de integritatea și dreptatea sa făcută de sine. Apoi, Dumnezeu i s-a arătat și el pur și simplu s-a pocăit în țărână și cenușă, căci și-a dat seama că mâna puternică a lui Dumnezeu era asupra lui.

Poate că nu experimentăm același fel de situații ca Iov, dar mâna puternică a lui Dumnezeu este asupra noastră pentru a face tot ce este necesar pentru noi și trebuie să cooperăm. Lucrarea lui Dumnezeu prin mediu, lucruri, probleme și persoane are nevoie de cooperarea noastră; trebuie să fim smeriți. Trebuie să venim la Domnul privitor la aceste lucruri și să-I spunem:

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine astăzi, fiind dispuși să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu. Amin, Doamne, ne deschidem Ție și ne dăruim Ție. Fie ca noi să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca să putem primi harul lui Dumnezeu. Îți mulțumim, Doamne, pentru tot aranjamentul Tău în situațiile noastre și pentru toate lucrurile, problemele și oamenii din jurul nostru. Fie ca noi să fim dispuși să fim smeriți sub mâna Ta puternică care lucrează în noi și în jurul nostru. Venim la Tine, dragă Doamne Isuse, ca să învățăm de la Tine, căci Tu ești blând și smerit cu inima. Fă-ne la fel ca Tine în această privință. Fie ca noi să nu ne împotrivim mâinii Tale puternice. Fie ca să nu ne mândrim cu ceea ce avem, ceea ce suntem și ceea ce putem face. O, Doamne, fie ca să fim dispuși în mod activ să fim smeriți, pentru ca Tu să ai o cale de a ne smeri sub mâna Ta cea puternică. Fie ca să cooperăm cu lucrarea Ta. Fie ca să cooperăm cu lucrarea lui Dumnezeu și să fim dispuși să fim smeriți sub mâna Lui cea puternică! Amin, Doamne, câștigă în noi ceea ce cauți astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Willing to be Humbled under God’s Mighty Hand to Enjoy the All Grace of God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 1 cu tema: Guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu, ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Guvernarea lui Dumnezeu cu judecata Sa pentru a câștiga un univers plin de dreptate

22/06/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Subiectul epistolelor lui Petru este guvernarea lui Dumnezeu cu judecata Sa, căci în ea vedem cum judecata lui Dumnezeu de astăzi începe de la casa lui Dumnezeu și cum El dorește să curețe și să purifice întregul univers pentru a avea un univers nou plin de dreptatea Sa, spre desfătarea Sa. Amin!

Săptămâna aceasta venim la un nou cuvânt sfânt pentru înviorarea de dimineață, bazat pe tema de la Conferința de omogenizare a zilei recunoștinței din 2024, subiectul general fiind: Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu. Subiectul pentru această primă săptămână este: Guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu.

Domnul vrea să ne vorbească ceva și să facă ceva în noi pentru a-I satisface nevoia.

În Matei 11, Domnul Isus a mers în cel puțin trei locuri și fiecare dintre ele L-a respins. Reacția Domnului nu a fost să fie dezamăgit sau să blesteme cetățile sau ceva de genul acesta; „Dimpotrivă, El a zis: Te preamăresc, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor.” (Matei 11:25)

Dacă credem că suntem inteligenți și înțelepți, nu vedem ce este în inima lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, Îl respingem pe El și evanghelia; dar dacă suntem simpli ca un copil, deschiși Domnului, vom primi cuvântul Domnului și El ne va binecuvânta.

Ce înseamnă să fii înțelept și inteligent? Înseamnă că știi multe, așa că atunci când îi vezi pe alții, te gândești mult la tine însuți și nu la fel de mult la ceilalți, chiar considerându-i în mod critic pe ei și ceea ce ei fac.

O persoană inteligentă și înțeleaptă este în sine un spectator critic; este mândră de sine, sigură pe sine și închisă în duhul său. O, Doamne! Fie ca noi să fim ca un copil, ca un prunc, căutători, umili, simpli, puri și deschiși Domnului. Trebuie să ne deschidem Domnului ca un copil pentru a-I permite să ne vorbească despre ce este în inima Lui.

Mai ales când venim la cărțile 1 și 2 Petru, deoarece vedem că subiectul cărților lui Petru este guvernarea lui Dumnezeu cu judecata Sa, nu ar trebui să credem doar că știm acest lucru și că nu este atât de plăcut, așa că îl trecem cu vederea sau doar îl înțelegem mental. Fie ca noi să ne deschidem cu adevărat Domnului, astfel încât să putem vedea obiectivul central și structura de bază a epistolelor lui Petru.

Pe măsură ce analizăm aspectele guvernării lui Dumnezeu și exemplele istorice ale modului în care El se poartă în judecata Sa, nu ar trebui să fim distrași de acestea, ci mai degrabă să fim aduși la obiectivul central și structura de bază a acestor epistole, care este Dumnezeul Triunic ca savurarea noastră deplină.

Guvernarea lui Dumnezeu cu judecata Sa pentru ca El să câștige un univers plin de dreptate

Subiectul epistolelor lui Petru este guvernarea lui Dumnezeu cu judecata Sa. Întrucât epistolele sale se referă la guvernarea lui Dumnezeu, judecata lui Dumnezeu și a Domnului este menționată în mod repetat (vezi 1 Petru 2:23; 4:5-6, 17; 2 Petru 2:3-4, 9; 3:7) ca fiind unul dintre principalele aspecte.

Din cauza răzvrătirii lui Satan și a căderii omului, întregul univers a căzut și a fost corupt. Dumnezeu a creat un univers perfect, iar fiii lui Dumnezeu s-au bucurat când universul a fost creat. Însă Satan a corupt, a pângărit și a poluat universul prin răzvrătirea sa împotriva lui Dumnezeu, iar omul a fost sedus să i se alăture în răzvrătirea lui.

Dumnezeu are un scop, o dorință bine definită a inimii Sale, pe care intenționează să o îndeplinească și nu va fi împiedicat să o îndeplinească. Prin urmare, Dumnezeu vine să judece. Judecata lui Dumnezeu a început de la îngeri (1 Petru 2:3-4) și a trecut prin generațiile umane în Vechiul Testament (vv. 5-9).

El l-a judecat pe Satan și pe îngerii care i s-au alăturat în răzvrătirea sa și i-a judecat pe oamenii care căzuseră și s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu în Vechiul Testament.

Apoi, în epoca Noului Testament, judecata începe de la casa lui Dumnezeu (1 Petru 1:17; 2:23; 4:6, 17) și continuă până la venirea zilei Domnului (2 Petru 3:10), care va fi o zi de judecată asupra evreilor, credincioșilor și neamurilor înainte de mileniu (v. 12).

Dacă noi, credincioșii în Cristos, Îl numim Tată pe Cel care, fără părtinire față de persoană, judecă după fapta fiecăruia, ar trebui să ne petrecem timpul pribegirii noastre în frică. Dumnezeu este Tatăl nostru, dar dacă facem lucruri împotriva guvernării Sale, El judecă lucrurile care sunt împotriva guvernării Sale, ca să ne aducă înapoi la savurarea Sa Însuși.

Suntem copiii sfinți ai sfântului nostru Dumnezeu și Tată și ar trebui să umblăm într-un mod sfânt de viață, fiind sfinți, așa cum Tatăl nostru este sfânt. El ne face la fel ca El – El este sfânt și noi trebuie să fim sfinți în tot felul nostru de viață. Dar dacă facem lucruri împotriva guvernării Sale, El va veni să judece.

Fie ca noi să vedem guvernarea lui Dumnezeu cu judecata Lui astăzi și fie ca noi să ne deschidem Domnului în toate lucrurile pentru a-I permite să judece și să îndepărteze de la noi orice nu este de la El, chiar și orice nu este El Însuși.

El vrea să ardă orice din ființa noastră și din viața noastră care este împotriva guvernării Sale; fie ca să-L lăsăm să ne judece acum, judecând orice nu se potrivește cu natura Lui sfântă, ca să putem fi la fel ca El, sfinți în tot felul nostru de viață.

1 Petru 4:17 spune că este timpul ca judecata să înceapă de la casa lui Dumnezeu, iar dacă mai întâi de la noi, care va fi sfârșitul celor care nu ascultă de evanghelia lui Dumnezeu?

Nu ar trebui să ne facem griji pentru alții, ci ar trebui să trăim în duhul nostru, căutând să Îl savurăm pe Domnul și fiind deschiși către El pentru ca El să judece orice în noi care nu este conform naturii Sale sfânte.

În epoca Noului Testament, judecata începe de la casa lui Dumnezeu și continuă până la venirea zilei Domnului (2 Petru 3:10), care va fi o zi de judecată asupra evreilor, credincioșilor și neamurilor înainte de mileniu. Apoi, după mileniu, toți morții – inclusiv oamenii și demonii – vor fi judecați și vor pieri (1 Petru 4:5; 2 Petru 3:7), iar cerurile și pământul vor fi mistuite de foc (vv. 10, 12).

Rezultatele diferitelor judecăți ale lui Dumnezeu nu sunt aceleași – unele judecăți duc la o pedeapsă disciplinară, altele la o pedeapsă dispensațională, iar altele la pierzare veșnică (2:1).

Rezultatul final al tuturor judecăților este că Domnul Dumnezeu va curăți și va purifica întregul univers, astfel încât El să poată avea un cer nou și un pământ nou pentru un univers nou plin de dreptatea Sa (v. 13) spre desfătarea Lui. Amin!

Astăzi suntem copiii lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu, iar judecata lui Dumnezeu începe din casa Sa; pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul și creștem în viață pentru a fi transformați și conformați chipului Său, Dumnezeu este credincios să judece orice nu se potrivește cu natura Sa sfântă din noi și din viața noastră.

Fie ca noi să vedem guvernarea lui Dumnezeu cu judecata Lui, fie ca noi să ne deschidem Domnului pentru ca El să judece în noi ceea ce trebuie judecat și fie ca noi să ne întoarcem la savurarea lui Cristos zi de zi, ca El să poată câștiga în noi ceea ce El caută.

Fie ca Domnul să câștige biserica în calitate de domeniu plin de dreptatea, bucuria și pacea Sa, astfel încât biserica să poată fi împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Fie ca să vedem guvernarea lui Dumnezeu cu judecata Lui și fie ca ființa noastră să fie pe deplin deschisă lui Dumnezeu. O, Doamne, fie ca noi să vedem că judecata lui Dumnezeu a început de la îngeri și a trecut prin generațiile umane în Vechiul Testament. Fie ca noi să ne dăm seama că astăzi, în epoca Noului Testament, judecata lui Dumnezeu începe din casa lui Dumnezeu. Ne deschidem judecății Tale astăzi, pentru ca orice nu se potrivește cu sfințenia Ta să poată fi înlăturat. Fă-Ți voia în noi. Judecă-Ți dușmanul și terenul lui în ființa noastră. Îndepărtează orice întuneric, moarte, răzvrătire și păcătoșenie din noi. O, Doamne, fie ca noi să fim purificați și curățiți pe deplin, ca să putem trăi după Cristos și să trăim o viață sfântă pentru viața de biserică. Nu vrem să fim judecați împreună cu lumea mai târziu sau să primim o disciplină sau o pedeapsă dispensațională; ne deschidem judecății Tale astăzi! Adu-ne pe deplin înapoi în savurarea lui Cristos ca har, ca să putem fi expresia Ta colectivă pe pământ! Aleluia, Dumnezeu judecă toate lucrurile și toate persoanele pentru a curăța și purifica întregul univers, ca El să poată avea un cer nou și un pământ nou pline de dreptatea Lui, spre desfătarea Lui!

Judecata guvernamentală a lui Dumnezeu în cartea lui Daniel: cerurile domnesc!

O ilustrație foarte vie a guvernării lui Dumnezeu cu judecata Sa se găsește în cartea lui Daniel, unde putem vedea judecata guvernamentală a lui Dumnezeu în curs de desfășurare. În această carte, îl vedem pe împăratul Nebucadnețar, împăratul Babilonului, care a trecut prin judecata lui Dumnezeu, iar apoi urmașul său, Belșațar, a făcut același lucru.

Deși aceștia sunt împărați păgâni, principiul judecății guvernamentale a lui Dumnezeu în cazul lor ni se aplică și nouă în Noul Testament. Ei au trecut prin judecata lui Dumnezeu din cauza mândriei lor. Mândria este o boală de care suferim cu toții, în grade și în etape diferite de manifestare.

Trebuie să ne ferim de mândrie. Ne naștem cu mândrie, căci ne naștem în păcat, iar primul păcat al lui Satan a fost mândria.

În Isaia 14 și Ezechiel 28 vedem cum acest arhanghel prea onorabil, Lucifer, a devenit Satan, pur și simplu din cauza mândriei sale. Isaia îl identifică pe Lucifer cu Nebucadnețar, împăratul Babilonului; așa cum era Lucifer, tot așa și Nebucadnețar era plin de mândrie.

Lucifer s-a uitat la frumusețea lui și inima lui s-a înălțat datorită frumuseții sale și a devenit primul păcătos, fiind mândru. O, Doamne Isuse! Din cauza mândriei sale, el a vrut să-și înalțe tronul deasupra tronului lui Dumnezeu. Acesta este un alt păcat: să ne punem pe tron și să dorim să fim mai presus de Dumnezeu. O, Doamne!

„Dar când i s-a îngâmfat inima și i s-a împietrit duhul până la mândrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc și a fost despuiat de slava lui” (Daniel 5:20). Dumnezeu a spus că împărăția lui îi va fi asigurată după ce va „ajunge să știe că cerurile stăpânesc [traducere literală]” (4:26; 5:21).

Cu alte cuvinte, Dumnezeu a vrut ca Nebucadnețar să știe că nu datorită a ceea ce este el a obținut împărăția, ci pentru că cerurile stăpânesc. Totuși, împăratul a devenit mândru, iar în Daniel 4-5 vedem cum a fost judecat de Dumnezeu; el a fost izgonit dintre fiii oamenilor, inima lui s-a făcut ca a unei fiare și locuința lui a fost cu măgarii sălbatici.

Oamenii l-au hrănit cu iarbă și trupul lui a fost udat de roua cerului. O, Doamne Isuse! Apoi, după o anumită perioadă de timp, și-a dat seama de faptul că cerurile domnesc.

Trebuie să tratăm cu mândria noastră, fiind treji, așa cum Dumnezeu a împărțit fiecăruia o măsură de credință. În viața de familie, în viața de biserică și în societate, trebuie să fim mântuiți de mândrie, să nu ne gândim că suntem mai presus de alții sau mai buni decât ei, ci fiind treji.

Dumnezeu este capabil să-i smerească pe cei ce umblă în mândrie. Fie ca noi să tratăm cu mândria astăzi.

Deși urmașul său, Belșațar, știa toate acestea, desfrânarea sa înaintea lui Dumnezeu a fost o insultă la adresa sfințeniei lui Dumnezeu, iar Daniel i-a spus că „n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia se află suflarea ta și toate căile tale” (v. 23). O, Doamne! Astfel, regatul său a fost împărțit și dat mezilor și perșilor (v. 28).

În loc să învețe din experiența predecesorului său, Belșațar a mers și mai departe în mândria sa, mergând atât de departe încât a luat vasele sfinte care se aflau odinioară în templul lui Dumnezeu și le-a folosit pentru petrecerea sa și pentru închinarea la zeii săi; era o perioadă de desfrâu. Aceasta a fost o insultă la adresa sfințeniei lui Dumnezeu.

Și, deodată, o mână a apărut și a scris pe zid; cumva, mâna lui Dumnezeu a apărut și a scris niște cuvinte pe zid. Aici vedem guvernarea lui Dumnezeu cu judecata Sa în acțiune. Fața împăratului s-a schimbat, gândurile lui l-au alarmat, încheieturile șoldurilor i s-au slăbit și genunchii au început să i se lovească; i-a fost foarte frică. A cerut interpretarea celor scrise, iar mama sa i-a spus că Daniel poate să o facă.

Ceea ce a scris Dumnezeu este că Dumnezeu i-a numărat împărăția și i-a pus capăt; l-a cântărit pe Belșațar pe un cumpănă și l-a găsit lipsit de greutate, așa că îi va lua împărăția și o va da altora.

Deși Belșațar știa ce s-a întâmplat cu Nebucadnețar, nu și-a smerit inima, ci s-a înălțat împotriva Domnului cerurilor. Pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea lui și ale cărui căi sunt toate, nu l-a onorat (Daniel 5:22-24). Așa că Dumnezeu i-a luat împărăția și a dat-o mezilor și perșilor, chiar în noaptea aceea.

Acest lucru este foarte serios pentru noi în viața noastră creștină. Într-o singură noapte, întregul curs al istoriei s-a schimbat și cel mândru nu a mai existat după aceea.

Fie ca să vedem guvernarea lui Dumnezeu cu judecata Lui și fie ca să venim la Domnul pentru a ne ocupa de orice mândrie și răzvrătire împotriva Sa. Fie ca să ne deschidem Domnului și să-I permitem să strălucească asupra noastră în această privință zi de zi.

Doamne Isuse, ne dăm Ție astăzi. Vrem să trăim înaintea Ta, acceptând și fiind deschiși judecății Tale în ființa și viața noastră. Fie ca să vedem guvernarea lui Dumnezeu cu judecata Lui și fie ca să-I permitem lui Dumnezeu să judece în noi ceea ce trebuie judecat. Mântuiește-ne de mândrie. O, Doamne, vrem să fim una cu Tine pentru a trata mândria noastră. Fie ca să fim sobri în a felul cum ne considerăm pe noi înșine, chiar să ne gândim că alții sunt mai buni decât noi. Amin, Doamne, mântuiește-ne de a insulta sfințenia Ta prin ceea ce vorbim sau facem astăzi. Fie ca să ne dăm seama că Dumnezeu ține în mâna Lui chiar și suflarea noastră și că toate căile noastre Îi aparțin. Te onorăm, Doamne, și ne închinăm Ție. Fie ca să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu cu judecata Lui, trăind o viață sfântă în viața de biserică, pentru ca Dumnezeu să se exprime prin noi. Vrem să Te savurăm astăzi. Doamne, adu-ne înapoi la savurarea lui Cristos în toate lucrurile. Câștigă în noi ceea ce cauți!