sub guvernarea lui Dumnezeu

Când Domnul Isus a fost pe pământ, El a trăit o viață umană absolut sub guvernarea lui Dumnezeu și a încredințat tot ce are legătură cu El guvernării lui Dumnezeu. El trăiește acum în noi, iar noi astăzi ar trebui să trăim o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu, petrecându-ne zilele în frică și Îl trăim pe Cristos, căci El ne face capabili să facem acest lucru.

Amin, Doamne Isuse! Viața noastră creștină este de multe ori plină de suferință și chiar și atunci când nu merităm să suferim sau să fim supuși unei anumite încercări, acea încercare vine și suferința este totuși porția noastră.

Acest lucru se datorează faptului că noi, ființele umane, avem suferința ca porția noastră în această epocă.

În următoarea epocă, vom domni împreună cu Cristos timp de o mie de ani și, pentru veșnicie, vom domni și vom guverna cu Cristos, fiind din belșug alimentați cu tot ceea ce este El și fiind expresia Sa corporativă.

Dar în această epocă, toate ființele umane suferă și nu putem face nimic pentru a scăpa de suferință.

Mai mult, noi, cei care credem în Cristos, suntem membri ai casei lui Dumnezeu și, chiar dacă suntem copii ai lui Dumnezeu și suntem în Fiul Său Preaiubit, fiind astfel iubiți de El, suntem încă sub disciplina lui Dumnezeu.

Pe de o parte, suntem născuți din Dumnezeu pentru a avea viața Lui divină și Îl savurăm în duh. Zi de zi învățăm să ne întoarcem către duhul nostru, să-L savurăm pe Domnul și să ne împărtășim din bogățiile Sale în duhul contopit.

În duh, suntem plini de bucurie atunci când Îl contactăm pe Domnul. Sufletul nostru, însă, se află în domeniul suferinței, iar trupul nostru suferă și el.

Toate ființele umane de astăzi suferă. Există multe momente de bucurie, dar există atât de multe suferințe, atât de multe încercări și atât de multe teste, încât suferințele par a fi porția noastră tot timpul.

Deoarece suntem în vechea creație, trebuie să fim încă sub tratarea guvernamentală a lui Dumnezeu. Un motiv sau scop principal pentru suferințele noastre este de a face omul natural să descrească, astfel încât omul interior să fie întărit și să crească.

Cum poate Cristos să crească în noi când omul exterior este atât de puternic, atât de capabil și atât de înțelept? Domnul trebuie să aibă o cale de a zdrobi omul exterior, astfel încât omul interior să poată fi eliberat și pentru ca Cristos să se poată răspândi în noi.

Așadar, El folosește mediul înconjurător, oamenii din jurul nostru și tot felul de lucruri pentru a ne face să ne întoarcem cu disperare către Domnul și să ne deschidem către El.

În lume, oamenii neregenerați nu au nicio speranță și devin fie amărâți, fie foarte puternici în ei înșiși și plini de ură față de ceilalți atunci când trec prin suferință. Dar slavă Domnului, noi, cei care credem în Cristos, putem încredința totul Celui care judecă cu dreptate și putem trăi viața noastră creștină sub guvernarea lui Dumnezeu, fiind una cu Cristos.

Cristos a trăit o viață umană absolut sub guvernarea lui Dumnezeu: El a încredințat toate lucrurile lui Dumnezeu care judecă cu dreptate

Mulți creștini apreciază faptul că Cristos a venit să ne ofere o învățătură înaltă, chiar și cele mai importante învățături, și să înfăptuiască miracole și vindecări pentru a ajuta atât de mulți oameni.

Dar nu mulți apreciază felul de viață pe care a trăit-o Isus ca om. El a ajuns să trăiască nu doar o viață de învățături și miracole, ci chiar mai mult, a trăit o viață umană în mod absolut sub guvernarea lui Dumnezeu (Ioan 6:38).

A suferit foarte mult, chiar mai mult decât își poate imagina oricare dintre noi, dar a încredințat totul Celui ce judecă cu dreptate (1 Petru 2:23). Domnul Isus a încredințat toate insultele și rănile Sale Celui ce judecă cu dreptate în guvernarea Sa, Dumnezeului cel drept.

Mai întâi, El S-a supus lui Dumnezeu și guvernării Sale, apoi a încredințat totul Celui ce judecă cu dreptate. Cristos nu Și-a pus încrederea în oamenii din jurul Lui sau chiar în ucenicii Săi; El Și-a pus încrederea în această Persoană dreaptă, recunoscând guvernarea lui Dumnezeu.

Pe de o parte, Cristos Însuși era Dumnezeu, iar viața și natura divină erau în El. Pe de altă parte, ca om în sânge și carne, El era în vechea creație, deci era sub guvernarea lui Dumnezeu.

În loc să se cruțe de guvernarea lui Dumnezeu și să caute să trăiască o viață lipsită de suferință și persecuție, Cristos a trăit în mod absolut sub guvernarea lui Dumnezeu.

În timp ce Își îndeplinea slujba pământească, mulți L-au persecutat, au vorbit lucruri rele despre El și L-au ridiculizat. A fost maltratat și înțeles greșit. A fost atacat și rănit.

Cu toate acestea, nu a ripostat. Nu S-a apărat. Nu S-a înverșunat și nu I-a cerut lui Dumnezeu să trimită foc din cer pentru a-i distruge pe cei care L-au persecutat și au vrut să-I ia viața.

Nu I-a cerut Tatălui să-i disciplineze pe cei care L-au respins. Dimpotrivă, S-a închinat Tatălui pentru suveranitatea Sa și S-a supus guvernării Sale, trăind o viață absolut sub guvernarea lui Dumnezeu.

Când a fost pe cruce, El era încă ridiculizat și persecutat; dacă am fi fost noi, poate am fi coborât de pe cruce și le-am fi arătat oamenilor cine suntem, dar Domnul a tăcut pe cruce.

El a fost cea mai neînțeleasă persoană și El este încă cea mai neînțeleasă persoană, persoana cel mai greșit înțeleasă. Ar fi putut să se salveze pe Sine, dar a ales să ne salveze.

Unul dintre cele mai grele lucruri pentru noi este să fim înțeleși în mod greșit. Este foarte greu să accepți când alții vorbesc rău despre noi – trebuie să ne justificăm și să ne arătăm punctul de vedere.

Când Domnul Isus a scos demoni, fariseii au spus că a făcut asta prin Beelzebul, domnul demonilor; acest lucru a fost o înțelegere greșită, iar Domnul a spus pur și simplu: Dacă scot demoni prin Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi (Matei 12:28).

În Domnul Isus vedem un om care nu era doar puternic și bine educat în cuvântul lui Dumnezeu, cunoscând lucrurile lui Dumnezeu și vorbind cuvântul lui Dumnezeu, ci mai mult, o persoană care se supunea guvernării lui Dumnezeu.

El a luat totul din mâna Tatălui. A încredințat toate lucrurile Celui care judecă cu dreptate.

Poate că noi aducem toate lucrurile Domnului care ne iubește și are grijă de noi, dar este posibil să nu încredințăm toate lucrurile Celui care judecă cu dreptate. El a trăit sub guvernarea lui Dumnezeu și a încredințat tot ce avea legătură cu El judecății lui Dumnezeu.

Am putea fi ca omul drept din Psalmul 73, văzând că cei răi prosperă și se îmbogățesc în timp ce noi suntem sub tratarea lui Dumnezeu în fiecare zi. Întrucât suntem sub guvernarea lui Dumnezeu, suntem disciplinați de El pentru ca El să ne poată purifica și suntem năpăstuiți de tot felul de probleme.

Dacă ne uităm la cei răi care par să se bucure de viață și totul le merge bine, situația nu are sens! Cei răi ar trebui judecați, dar noi, fiind cei puri, ar trebui să fim binecuvântați, dar este invers.

Totuși, când intrăm în sanctuarul lui Dumnezeu, când intrăm în duhul nostru contopit și venim la întâlnirile bisericii, vedem lucrurile așa cum sunt ele în realitate.

Astăzi lucrurile sunt incorecte și nedrepte, dar continuăm să încredințăm toate lucrurile Celui care judecă cu dreptate. Amin!

Când Dumnezeu L-a sfătuit pe Cristos ca om, părțile interioare ale lui Cristos erau una cu Dumnezeu și L-au instruit prin contactul Său cu Dumnezeu (Psalmul 16:7; Isaia 50:4). Cristos își avea rădăcinile în Dumnezeu; Dumnezeu Îl instruia în părțile Sale interioare, iar în părțile Sale interioare El era una cu Dumnezeu.

Pe măsură ce trecem prin situații și lucruri neplăcute care ne cauzează multă suferință, trebuie să ne întoarcem către duhul nostru și să ne consultăm cu Dumnezeu, chiar lăsându-L pe Dumnezeu să ne instruiască în părțile noastre interioare, astfel încât să-L putem avea ca sursă unică.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție cu privire la toate lucrurile. Îi încredințăm lui Dumnezeu, Cel care judecă cu dreptate, toate lucrurile legate de noi. Tu ești Creatorul nostru credincios. Tu vezi suferința noastră. Tu vezi cât de mult suferim în încercările de foc pe care mâna Ta le-a rânduit pentru noi. O, Doamne, mântuiește-ne de cârtiri sau plângeri despre ceea ce ni se întâmplă. Fie ca să ne deschidem întreaga ființă Ție și să încredințăm tot ce are legătură cu noi Celui care judecă cu dreptate. Amin, Doamne, venim la Tine din nou și din nou doar pentru a Te savura. Venim să ne împărtășim din bogățiile Tale și să Te savurăm în tot ceea ce ești. Doamne Isuse, Tu ești modelul nostru și Tu trăiești în noi. Îți încredințăm toate lucrurile. Nu privim la situația exterioară și nu ne concentrăm asupra modului în care prosperă cei răi: alegem să ne exersăm duhul și să rămânem în sanctuarul lui Dumnezeu! Amin, Doamne, căutăm sfatul Tău în adâncul sufletului nostru. Învață-ne prin contactul nostru cu Tine. Fie ca părțile noastre interioare să fie una cu Dumnezeu și învață-ne prin contactul nostru cu Dumnezeu în timp ce trecem prin încercări și necazuri. Amin, Doamne, câștigă în noi ceea ce Tu cauți!

Cristos în noi ne face capabili să acceptăm tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu, astfel încât să fim sfinți în tot felul nostru de viață

În calitate de credincioși în Cristos și copii ai lui Dumnezeu, ar trebui să trăim o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu (Ioan 3:15; 1:12-13; 1 Petru 4:13-19; 5:6-8).

Trebuie să ne dăm seama că, pe de o parte, viața noastră este o viață de savurare a lui Cristos și, pe de altă parte, este o viață de suferință sub tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu.

Așa cum a fost Domnul în lumea aceasta, așa suntem și noi astăzi; lumea ne urăște și lumea ne prigonește. Mai mult, suntem sub tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu și suferim zilnic sub mâna puternică a lui Dumnezeu.

Epistolele lui Petru îl dezvăluie pe Cristosul care ne face capabili să acceptăm tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu administrate prin suferințe (1 Petru 1:6-8; 2:3-4, 19, 21-25; 3:18, 22; 4:1, 15-16; 5:8-9).

Cristosul care a trăit în Evanghelii, Cristosul care a suferit sub guvernarea lui Dumnezeu și a încredințat toate lucrurile Celui care judecă cu dreptate, trăiește în noi. El este viața și persoana noastră.

Nu ar trebui să trecem prin suferință de unii sau în noi înșine; trecem prin toate aceste lucruri în Cristos, cu Cristos și prin Cristos. Domnul Isus ne-a arătat un model minunat despre ce înseamnă să trăiești o viață sub guvernarea lui Dumnezeu și urmăm acest model.

Am fost chemați la aceasta, pentru că și Cristos a suferit pentru noi, lăsându-ne un model ca să putem călca pe urmele Lui (1 Petru 2:21-23). Cristos a fost Fiul lui Dumnezeu, și totuși a suferit, căci El era în vechea creație. El a suferit și ne-a lăsat un model pentru ca noi să putem călca pe urmele Lui.

Pe măsură ce trecem prin diverse încercări și tot felul de suferințe sub guvernarea lui Dumnezeu, trebuie să ne uităm nu la noi înșine sau la cei din jurul nostru, ci la Isus, Cel care este modelul nostru.

Mai mult, trebuie să ne întoarcem către duhul nostru, unde este Isus, și trebuie să-I încredințăm în continuare toate lucrurile pentru a judeca cu dreptate.

El ne înțelege pe deplin – nu există nimic ce El să nu știe. El știe ce înseamnă să fii înțeles greșit, hulit, criticat și persecutat. El este modelul nostru. El, în noi, ne face capabili să acceptăm tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu administrate prin suferință. Trebuie să ne întoarcem în continuare către El și să Îl savurăm.

Pe măsură ce ne întoarcem către duhul nostru și Îl savurăm pe Domnul, luându-L ca model în trecerea prin toate suferințele și încercările, ar trebui să petrecem timpul șederii noastre în frică sfântă (1:15, 17).

Trebuie să avem o frică sfântă de Dumnezeu în timp ce ne trăim viața creștină. Trebuie să avem o precauție sănătoasă și serioasă care să ne conducă la a fi sfinți în tot felul nostru de viață.

Alții pot merge și face tot felul de lucruri, și există un potop de destrăbălare la care alții pur și simplu participă; noi, însă, trăim o viață sfântă înaintea Domnului. Suntem călători aici, nu locuitori ai pământului. Acest pământ nu este casa noastră; suntem doar în trecere. Orice am avut și prin ce trecem este totul temporar.

Astăzi trecem prin disciplină, suferințe și tratări ca fiind călători și trebuie să trecem prin aceste zile ale șederii noastre într-o frică sănătoasă de Dumnezeu, o frică sfântă, pentru a putea trăi o viață sfântă.

Aceasta nu înseamnă că ne temem de Dumnezeu; mai degrabă, înseamnă că ne temem să nu pierdem prezența Lui și să nu-L întristăm pe Duhul Sfânt din noi. Ne temem să nu ratăm oportunități de a cumpăra uleiul.

Deoarece avem o frică sfântă, vom trăi o viață sfântă, vom fi chiar sfinți în tot felul nostru de viață (Filipeni 2:12).

1 Petru 1:18-19 explică de ce ar trebui să ne petrecem timpul rătăcirii noastre în frică; aceasta pentru că Cristos Și-a vărsat propriul sânge prețios pentru a ne răscumpăra de felul deșart de viață moștenit de la părinții noștri.

Am fost răscumpărați prin sângele prețios al Domnului, astfel încât să ne petrecem timpul rătăcirii noastre în frică și să fim sfinți în tot felul nostru de viață.

Este zadarnic să ne delectăm cu divertismentul de astăzi în lume. Este zadarnic să petrecem timpul bucurându-ne de ceea ce are lumea de oferit.

Astăzi poate că nu mergem la supermarketul mare, la magazinul universal sau la mall, dar putem petrece multe ore bucurându-ne de divertismentul oferit de lume pe telefoanele noastre. O, Doamne!

Domnul știe și știm și noi cât timp petrecem în lucruri deșarte; sunt atât de deșarte încât, după ce petrecem ore întregi făcând acele lucruri, ne simțim goi în interior. Chiar și vizitarea unor orașe pentru vizitarea obiectivelor turistice, orașe pe care le știm că sunt păcătoase, ne va face să nu trăim într-un mod sfânt.

Trebuie să ne dăm seama că suntem fii ai Împăratului și că nu ar trebui să petrecem timpul făcând lucruri într-un mod deșart sau ușuratic. Fie ca noi să ne fie teamă să nu ratăm oportunitățile de a-L câștiga pe Cristos și să avem întotdeauna o viață sfântă care să ne conducă la a fi sfinți în tot felul nostru de viață.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești în noi astăzi. Te luăm ca viață și persoană a noastră. Vrem să Te savurăm și să trăim un singur duh cu Tine, căci numai Tu ne poți face să trecem prin suferințe și încercări. O, Doamne, credem că Tu ne faci să acceptăm tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu administrate prin suferințe. Încredințăm mereu toate lucrurile Celui care judecă cu dreptate și venim la Tine ca să învățăm de la Tine, să fim una cu Tine și chiar să trăim în Tine. Îți mulțumim că ne-ai răscumpărat cu sângele Tău prețios de modul de viață deșart transmis de părinții noștri. O, Doamne, vrem să petrecem timpul șederii noastre în frică sfântă. Fie ca să avem o precauție serioasă care să ne conducă la a fi sfinți în tot felul nostru de viață. Întărește-ne în omul nostru lăuntric, astfel încât să putem alege să nu fim implicați în distracții lumești, ci mai degrabă să trăim o viață sfântă astăzi. O, Doamne, ne temem să pierdem prezența Ta. Nu vrem să întristăm Duhul Sfânt din noi. Nu vrem să pierdem nicio ocazie de a cumpăra uleiul, astfel încât să putem câștiga mai mult din Tine în ființa noastră.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Commit All Things to God who Judges Righteously and are Holy in our Manner of Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 1 cu tema: Guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.