Recâștigarea Domnului

Ilustrații ale jubileului: parabola bunului samaritean și a fiului risipitor

04/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Proclamarea jubileului din Luca 4 guvernează gândul central a întregii Evanghelii după Luca, iar pilda bunului samaritean din Luca 10 și cea a fiului risipitor din Luca 15 sunt ilustrații excelente ale jubileului.

Domnul Isus a venit să vestească jubileul, chiar să vestească anul binevenit al Domnului. Când El a venit, a venit jubileul. El Însuși este jubileul. Înainte de El, legea punea cerințe asupra oamenilor și îi ținea în „stânga” iudaismului; când a venit El, a venit harul și a început anul jubileului.

Acum suntem în epoca harului, care este anul jubileului.

Aleluia, astăzi nu trebuie să ne străduim să păzim legea lui Dumnezeu și nici nu trebuie să încercăm tot posibilul pentru a-i plăcea lui Dumnezeu: pur și simplu putem savura har!

Astăzi trebuie să credem în Domnul Isus și să-L savurăm. Tatăl nu ne cere și nici nu vrea să venim la El și să muncim pentru El, să ne trudim pentru casa Lui și să facem lucruri pentru El; El vrea doar să ne întoarcem la El și să-L savurăm. Aleluia!

În viața noastră creștină de astăzi trebuie să ne dăm seama că suntem în anul jubileului.

Ori de câte ori ne simțim nemulțumiți de situația noastră și dezamăgiți de noi înșine sau de cei din jurul nostru, trebuie să ne întoarcem la duhul nostru și Îl contactăm pe Jubileul-Isus în duhul nostru. El este jubileul nostru.

Când suntem în Cristos, când trăim pe Cristos și El trăiește în noi când Îl savurăm și suntem una cu El, nu avem nicio grijă, nimic nu ne dezamăgește și suntem plini de odihnă și satisfacție.

Dar dacă nu-L trăim pe Cristos și nu Îl savurăm, totul este o problemă pentru noi și nimic nu este un jubileu. Fie ca să realizăm că Cristosul care locuiește în noi, Cristosul care trăiește în noi, este jubileul nostru și să învățăm să ne fixăm întreaga ființă asupra Lui.

Zi de zi, El este în duhul nostru așteaptă ca noi să ne întoarcem la El, să vorbim cu El și să-L lăsăm să se răspândească din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră.

Când Îi permitem Domnului Isus să trăiască în noi și trăim prin El, totul este spre satisfacția noastră, pentru că trăim în jubileu. Amin! Dar când trăim în omul nostru firesc și conform cărnii noastre, lăsând ca sinele să trăiască în noi, nu vom fi mulțumiți, ci mai degrabă, avem multe probleme și toate lucrurile sunt o sursă de probleme și dezamăgiri pentru noi.

Domnul Isus a venit ca jubileu, a trăit în jubileu și a proclamat jubileul. Acum El este în noi pentru a fi jubileul pentru noi și în noi. Fie ca noi să trăim un singur duh cu El astăzi și să-I permitem să trăiască în noi, astfel încât El să ne permită să fim calmi și eliberați de griji în timp ce ne confruntăm cu tot felul de situații!

Pilda bunului samaritean este o ilustrație a jubileului – Cristos ne îngrijește și ne restaurează necondiționat

În Luca 10:25-37, Domnul Isus a proclamat jubileul și a prezentat o ilustrație a jubileului în pilda bunului samaritean. Suntem familiarizați cu această poveste și există multe principii spirituale importante pe care le putem aplica aici.

Omul-Mântuitor prezentat în pilda bunului samaritean semnifică expresia atributelor Sale divine cu virtuțile Sale umane. În această pildă vedem un om care a căzut între tâlhari, care l-au dezbrăcat și l-au bătut, și apoi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort.

Din întâmplare, un preot oarecare mergea pe drum, apoi un levit l-a văzut și el pe rănit, dar au trecut pe partea opusă. Aceștia erau slujitori ai lui Dumnezeu, cei care aveau grijă de slujirea lui Dumnezeu în templul lui Dumnezeu, dar când era vorba să arate milă față de cel bătut și rănit, ei au trecut.

Dar a venit un om, un samaritean, și a văzut rănitul, i s-a făcut milă, a venit la el și i-a legat rănile și a turnat peste ele ulei și vin.

Apoi, așezându-l pe cel rănit pe propriul său animal, l-a adus la un han și a avut grijă de el. A doua zi, din moment ce trebuia sa plece, i-a platit hangiul si i-a cerut sa aibă grijă de el până se va intoarce, promindu-i ca ii va rambursa orice cheltuieste mai mult decat banii pe care i-a dat. Aceasta este o poveste atât de emoționantă.

Domnul Isus este Omul-Mântuitor care vine pe pământ în călătoria Sa de slujire a căutătorului pierdut și mântuitor a lor (19:10). A ajuns la locul unde zăcea victima rănită a tâlharilor iudei, în starea lui mizerabilă şi pe moarte.

Acest om rănit se ocupa de treburile lui când niște tâlhari au căzut asupra lui; asta înseamnă mulți oameni de astăzi care se ocupă de treburile lor, dar inamicul îi bate și mai ales oamenii religioși le fac acest lucru. Atât de mulți zac astăzi în starea lor mizerabilă și pe moarte, fiind neputincioși să se ridice, să aibă grijă de ei înșiși și să fie vindecați.

Dar Domnul Isus vine la fiecare dintre ei, la fiecare dintre noi, iar când ne vede, El este mișcat de compasiune în umanitatea Sa. Domnul Isus nu trece pe lângă noi; El ne vede, El înțelege situația noastră, El cunoaște cazul nostru și El este mișcat de compasiune pentru noi.

Deși suntem neputincioși, răniți și asupriți, Domnul Isus are compasiune de noi în umanitatea Sa cu divinitatea Sa și ne oferă vindecare și îngrijire mântuitoare (10:33-35).

El nu investighează pentru a vedea ce s-a întâmplat, cine ne-a făcut asta, ce am greșit, unde am luat o întorsătură greșită și ce se întâmplă cu noi; Pur și simplu este mișcat de compasiune și are grijă de noi necondiționat. Ce compasiune! Ce dragoste!

Cu toții eram într-o stare săracă și de multe ori chiar și astăzi, ca credincioși în Cristos, s-ar putea să fim încă bătuți și răniți în temeiul regulamentelor și rânduielilor religioase, iar Domnul vine la noi cu compasiune pentru a ne îngriji cu blândețe în mod necondiționat.

Domnul Isus este jubileul, El vine să proclame jubileul și El vine la noi în situația noastră pentru a ne aduce în jubileu! Și apoi ne aduce într-un han, la biserică, unde răsplătește biserica pentru că se îngrijește de noi pentru a ne readuce la funcția noastră.

Pe măsură ce suntem îngrijiți de Domnul în acest fel, intrăm în jubileu, savurăm jubileu și devenim vestitori ai jubileului. Mergem să vorbim despre acest minunat bun samaritean și altora, având grijă de ei în umanitatea Domnului cu divinitatea Sa și îi aducem la biserică pentru a fi restaurați – în mod necondiționat. Aleluia!

Mergem cu compasiunea și dragostea Domnului și suntem una cu Domnul pentru a oferi oamenilor vindecare blândă, slujind Duhul ca ulei și vin pentru a-i liniști, a-i mângâia și a-i înveseli.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi în starea noastră slabă și nu ne judeci, ci ești mișcat de compasiune pentru noi. Doamne, mulțumim pentru grija Ta iubitoare față de noi. Mulțumim că ne-ai contactat în starea noastră mizerabilă și pe moarte, ci și pentru că ne-ai oferit o îngrijire tandră de vindecare și mântuire. Te iubim, Doamne. Nu trebuia să faci asta pentru noi, dar ai venit la noi și, mișcat de compasiune în umanitatea Ta cu divinitatea Ta, ne-ai vindecat și ne-ai mântuit. Îți mulțumim că ești bunul nostru samaritean care ne satisface pe deplin nevoile urgente. Îți mulțumim pentru că nu ne-ai condamnat sau ne-ai criticat pentru starea și situația noastră, ci mai degrabă că ai grijă de noi și ne iubești necondiționat. O, Doamne Isuse, mulțumim că ne-ai adus în biserică, în han, unde suntem restaurați și vindecați. Suntem una cu Tine, Doamne, ca să Te proclamăm ca jubileu pentru ca mulți alții să fie restaurați și vindecați. Mergem în numele Tău să proclamăm jubileul și să avem grijă de ceilalți în umanitatea Ta cu divinitatea Ta, pentru ca aceștia să se bucure de vindecare duioasă și de îngrijire mântuitoare!

Pilda fiului risipitor este o ilustrație a jubileului: ne putem întoarce la Dumnezeu pentru a-L savura ca ospățul, moștenirea și stăpânirea noastră

În Luca 15 vedem pilda fiului risipitor, care este o ilustrație excelentă a jubileului. Omul-Mântuitor prezentat în această pildă arată Duhul Său păstoritor, căutător și mântuitor cu inima iubitoare, iertătoare și plină de compasiune a Tatălui (Luca 15:11-32; 9:55-56).

În această pildă, vedem cum unul dintre cei doi fii și-a luat partea din moștenire, a părăsit casa tatălui său și s-a dus într-un ținut îndepărtat, unde a petrecut-o și a trăit destrăbălat până când a pierdut totul.

Apoi, o foamete a venit pe acel pământ și s-a alăturat cu cineva care avea o fermă de porci care să lucreze pentru el; îi era atât de flămând încât voia să mănânce roscovele pe care le mâncau porcii.

Apoi, a venit în sine și și-a dat seama că în casa tatălui său mâncarea este din belșug și chiar și slujitorii tatălui său aveau adăpost și mâncare, așa că a decis să se întoarcă la tatăl său.

El a pregătit un discurs pentru a se pocăi înaintea tatălui și i-a cerut să-l primească ca pe unul dintre slujitorii lui angajați, pentru că el credea că nu era calificat să fie fiul tatălui său.

În timp ce era departe, tatăl său l-a văzut și a alergat la el, l-a îmbrățișat, l-a sărutat și i-a primit bun venit.

Când fiul risipitor și-a început discursul de pocăință, tatăl i-a oprit vorbirea și le-a poruncit slujitorilor săi să scoată cea mai bună haină pe care să-l îmbrace, să-i pună un inel pe deget și sandale în picioare și a poruncit ca vițelul îngrășat să fie tăiat, astfel încât toți să se bucure și să se veselească. Amin!

Când fiul risipitor s-a întors la posesiunea sa și în casa tatălui său, acesta a fost un jubileu, o eliberare și totul a devenit plăcut și satisfăcător (15:20, 24; Lev. 25:10-12).

Când suntem mântuiți, ne întoarcem la moștenirea noastră, pentru că ne întoarcem la Dumnezeu și Îl savurăm din nou ca posesia noastră (Efeseni 1:13-14). Când suntem mântuiți, îl câștigăm pe Dumnezeu, iar când îl avem pe Dumnezeu, avem totul, căci fără Dumnezeu nu avem nimic (Col. 1:12).

Dumnezeu a devenit porția noastră binecuvântată în Cristos; totuși, mulți creștini de astăzi sunt nefericiți, chiar dacă îl au pe Cristos, pentru că sunt ca niște lumini care nu luminează pentru că nu „pornesc întrerupătorul” luând pe Dumnezeu ca porție a lor (Efeseni 4:18; Filip. 2:12-16).

Trebuie să ne dăm seama că savurarea jubileului de către noi nu este doar inițial, în momentul regenerării noastre, ci de-a lungul vieții noastre creștine.

De ce sunt atât de mulți credincioși nefericiți astăzi? În principal pentru că nu Îl savurează pe Cristos ca jubileu. Mintea lor nu este fixată asupra lui Cristos, ci asupra multor alte lucruri. Putem chiar să umblăm în deșertăciunea minții noastre, așa cum fac neamurile (Efeseni 4:17).

Când suntem în mintea noastră și mintea noastră este concentrată asupra lucrurilor de pe pământ, nu savurăm jubileu, ci mai degrabă suntem în întuneric. Fie ca noi să ne întoarcem la Domnul din nou și din nou și să savurăm jubileu; Tatăl ne primește, căci suntem în anul jubileului, anul harului (Luca 15:20).

Dumnezeu în Cristos a devenit vițelul îngrășat pentru savurarea fiului risipitor pocăit și întors (v. 24).

S-ar putea să credem că trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu și să lucrăm pentru El, iar El va fi mulțumit de noi. Dar în anul jubileului, trebuie pur și simplu să ne întoarcem la Dumnezeu și să-L savurăm și nu ar trebui să muncim deloc, ci doar să savurăm bogățiile lui Cristos.

În Lev. 25:11-12 poporul nu trebuiau să semene și sau să culeagă în anul jubileului, ci doar să mănânce și să se bucure. Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem slujitorii angajați ai Tatălui, ci fiii Săi savuratori; putem să-L savurăm continuu pe Dumnezeu ca porție a noastră de acum până în eternitate.

S-ar putea să avem același concept ca fiul risipitor că ne întoarcem la Dumnezeu și Îi slujim mai mult, străduindu-ne să-I plăcem; Tatăl, însă, vrea doar să ne întoarcem la El și să savurăm toate bogățiile Lui. Noi nu suntem slujitorii Săi muncitori, ci fiii Săi savuratori.

Celălalt fiu, care a rămas acasă și a muncit cu sârguință pentru tatăl, a avut același concept; a refuzat să intre în casă când a auzit că fratele său s-a întors și tatăl l-a primit cu bucurie.

El era supărat că, din moment ce a muncit pentru tată atât de mult timp, nu i s-a dat niciodată nici măcar o capră să se ospăteze cu prietenii săi. Răspunsul tatălui, însă, ne arată inima lui Dumnezeu: Fiule, tu ești mereu cu mine și tot ce este al meu este al tău; dar trebuia să ne bucurăm și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și a înviat și era pierdut și a fost găsit (Luca 15:32-32).

S-ar putea să avem atitudinea că, din moment ce L-am slujit pe Domnul atâția ani, de ce nu putem savura un astfel de ospăț precum cel care s-a întors?

Sunt mulți în viața de biserică care se întâlnesc regulat, dar nu sunt fericiți; ei pot chiar să fie mânioși, pentru că slujesc ca sclavi și nu neglijează niciodată poruncile Domnului, dar nu-L savurează niciodată pe Domnul.

Fie ca Domnul să lumineze pe tot poporul Său că suntem în casa Tatălui, unde îl avem pe Cristos ce bogat ca porție noastră și Îl putem savura pe El. Fie ca noi nu doar să-L slujim pe Domnul, ci și mai mult, să ne ospătăm cu El și să-L savurăm cu toate bogățiile Sale.

Inima Tatălui nostru Dumnezeu este ca noi, copiii Săi, să savurăm bogățiile Cristosului atotinclusiv ca porție, să mâncăm, să ne ospătăm și să savurăm!

E adevărat că trebuie să-i slujim Domnului și să muncim, dar viața noastră este o viață de ospătare, pentru că suntem în anul jubileului, iar Dumnezeu este porția noastră pentru savurarea noastră!

Fie ca nu doar să ne slujim în viața de biserică, ci să intrăm în jubileu! Fie ca noi să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca porția noastră repartizată de Dumnezeu astăzi în viața de biserică cu toți sfinții, bucurându-ne pentru toți cei care s-au întors la casa Tatălui!

Tată, mulțumim pentru inima Ta iubitoare, iertătoare și plină de compasiune. Ne întoarcem la Tine din rătăcirea noastră departe de Dumnezeu. Ne întoarcem la casa Tatălui pentru a savura toate bogățiile Cristosului atotinclusiv. Deși nu suntem vrednici, căci am risipit bogățiile și darurile Tale, ne întoarcem la Tine. Îți mulțumim că ne întâmpini atunci când ne întoarcem. Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne mântuiești continuu, astfel încât să-L putem câștiga pe Dumnezeu și să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv. Aleluia, Dumnezeu a devenit porția noastră binecuvântată în Cristos! Amin, Doamne, vrem să fim creștini veseli, care să-L ia pe Dumnezeu ca porția noastră zi de zi. Păstrează-ne în savurarea Ta ca jubileul în biserică în calitate de casa Tatălui. Vrem să ne împărtășim din toate bogățiile lui Cristos împreună cu toți sfinții. Arată-ne, Doamne, că nu suntem „slujitorii angajați” ai Tatălui, ci fiii Săi savuratori! Slavă Domnului, noi, ca fii ai lui Dumnezeu, trebuie pur și simplu să savurăm, să mâncăm, să bem și să ne bucurăm în casa Tatălui, pentru că astăzi suntem în epoca jubileului! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Illustrations of the Jubilee: the Parables of the Good Samaritan and the Prodigal Son, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 5 (Să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului noutestamentar) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să-L savurăm suficient pe Dumnezeu pentru a trăi în jubileu savurând libertate și odihnă

03/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Când Îl savurăm suficient pe Dumnezeu în epoca harului, vom trăi în jubileu și vom savura adevărata libertate și odihnă. Amin! Anul jubileului este epoca lui Cristos ca har distribuit în noi pentru savurarea noastră prin cuvintele Sale de har.

Jubileul Noului Testament este o epocă de extaz pentru mântuirea noastră, pentru că atunci când îl primim și îl trăim pe Cristos ca har, suntem pe deplin eliberați și avem savurarea lui Cristos ca porție a noastră. Aleluia!

Astăzi trăim în epoca harului, care este anul jubileului. Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu și conform asemănării Sale, dar din cauza căderii omului, l-a pierdut pe Dumnezeu ca stăpânire. Dumnezeu a vrut să Se dăruiască omului pentru ca omul să Îl savureze, să se împărtășească și să trăiască, dar omul a căzut și acum este descalificat de la a-L savura pe Dumnezeu.

Toți oamenii sunt născuți în păcat și, la un moment dat, când evanghelia este predicată, omul se poate pocăi și crede în Dumnezeu. Ce îndurare că noi, credincioșii în Cristos, am auzit evanghelia și am crezut în Domnul!

Este cu adevărat îndurarea și harul lui Dumnezeu că am fost atinși de Domnul în conștiința noastră prin evanghelie, ne-am pocăit și L-am primit pe Domnul Isus ca jubileu. Odată ce l-am primit pe Domnul și am fost regenerați, am intrat în anul jubileului! Aleluia!

Acum suntem eliberați de păcatul care ne înfășoară, de lumea care ne uzurpă și de Satan care ne înșeală! Suntem eliberați nu numai inițial în momentul regenerării noastre, ci continuu, zi de zi, pe măsură ce trăim în Cristos și prin Cristos ca jubileul nostru.

Trăim acum în anul binevoitor al Domnului, timpul binevenit, care este ziua mântuirii (2 Cor. 6:2). Astăzi putem veni la Domnul așa cum suntem, ne putem mărturisi păcatele sub lumina Lui și Îl putem savura ca porție a noastră. Acesta este dreptul nostru divin în împărăția lui Dumnezeu astăzi.

În Vechiul Testament, jubileul a durat doar un an, dar în împlinire, se referă la întreaga epocă a Noului Testament. Astăzi trăim în epoca Noului Testament și putem trăi în jubileu, fiind eliberați de orice ne înrobește și aduși înapoi la Dumnezeu ca porție a noastră pentru savurarea noastră de El în familia noastră divină, biserica!

Înainte să fim mântuiți, am fost robiți în multe păcate, patimi, pofte și lucruri din lume, dar acum, Îl savurăm pe adevărata libertate în Cristos. Numai El este Domnul nostru și noi suntem în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, savurând tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi în Cristos ca Duh.

Suntem eliberați de uzurparea vrăjmașului, vederea ne este restabilită, nu mai suntem asupriți și Îl savurăm pe Domnul ca porție a noastră în biserică în calitate de casă a lui Dumnezeu! Aleluia!

Jubileul este o epocă a extazului: când avem o savurare suficientă din Dumnezeu, suntem în extaz înaintea Sa!

Trăim în epoca Noului Testament, care este anul jubileului, epoca harului. Astăzi, Dumnezeu în Cristos, ca har, este distribuit în noi pentru savurarea noastră prin cuvintele Sale de har, iar toată această epocă este o epocă de extaz pentru mântuirea noastră (Luca 4:22; Psa. 45:2; Ioan 1:14-17; 2 Cor. 6:2). Slavă Domnului!

Acest lucru nu înseamnă că în exterior ne comportăm ca și cum am fi în extaz și nu ne pasă de nimic altceva decât de acest sentiment; mai degrabă, suntem în extaz înaintea Domnului pentru că El este jubileul nostru.

Epoca Noului Testament este o epocă a extazului, iar un creștin este o persoană în extaz (5:13; Fapte 11:5; 22:17; Ps. 43:4a; 51:12; 1 Pet. 1:8; Isaia 12:3-6). Dacă nu am fost niciodată în extaz înaintea lui Dumnezeu, aceasta arată că nu L-am savurat suficient pe Dumnezeu.

Când Îl savurăm pe Dumnezeu, când bem din El ca izvorul apelor vii, suntem în extaz înaintea Lui și nimic nu ne deranjează. S-ar putea să Îl savurăm pe Domnul și ne-ar putea plăcea să simțim prezența Sa în timp ce citim cuvântul Său și ne întâlnim cu sfinții, dar este posibil să nu fi fost niciodată extaz în fața Domnului.

Sensul cuvântului extaz, conform dicționarului, este savurare intensă sau încântare dincolo de gândirea rațională. Extraordinar!

Pavel a spus în 2 Cor. 5:13 că, fie că și-a ieșit din minți, a fost față de Dumnezeu, și fie că au fost treji, a fost pentru sfinți. Putem să ne ieșim din minți în fața lui Dumnezeu în timp ce Îl savurăm pe Dumnezeu.

În Fapte 11 și 22 vedem cuvântul transă; putem crede că acest cuvânt este destul de ciudat sau special, dar Peter era în transă.

Atunci Paul era și el în transă. Cuvântul grecesc pentru transă este extaz, cuvântul rădăcină pentru extaz. Este un cuvânt care arată că suntem în afara noastră, că suntem scoși din poziția noastră obișnuită și suntem aduși într-o stare de răpire sau extaz.

Aceasta înseamnă că în mod regulat ne aflăm într-un anumit loc și facem lucrurile în conformitate cu modus operandi, nu în extaz, dar când Îl savurăm pe Cristos ca jubileu al nostru în epoca harului, suntem aduși în extaz, complet din poziția noastră obișnuită, într-o stare de bucurie și ne aflăm în afara noastră, ne ieșim din minți. Aleluia!

Trebuie să ne rugăm ca, în timpul nostru cu Domnul, să Îl savurăm pe El până în punctul în care suntem în extaz înaintea Sa. Vrem să Îl savurăm suficient pe Cristos, astfel încât să fim scoși din poziția noastră obișnuită și să fim aduși în extaz înaintea Domnului.

Când Îl savurăm suficient pe Cristos, suntem scoși din noi înșine și suntem aduși în Cristos.

Acest lucru nu înseamnă că ar trebui să căutăm experiențe transcendente sau experiențe care sunt în afara acestui trup și în alt domeniu; mai degrabă, trebuie să Îl contactăm pe Domnul, să Îl savurăm pe El și să fim plini de El, iar noi vom fi plini de savurare înaintea Sa! Aleluia!

Așa a fost Ștefan în Fapte; deși era în primejdie de a fi ucis cu pietre și mai târziu a fost ucis de cei din jur, era ieșit din minți, pentru că era plin de Cristos. Cu toții trebuie să Îl savurăm suficient pe Dumnezeu pentru a trăi în realitatea jubileului.

Așa era Pavel; deși era în închisoare, a căutat să-L mărească pe Cristos și să-L exprime și a vrut să fie găsit în Cristos în toate lucrurile. El era atât de ieșit din minți, încât până și regele l-a întrebat despre acest lucru, pentru că era o mărturie în fața regelui. Amin!

Pe de o parte, ne bucurăm și facem un zgomot de savurare; pe de altă porție, suntem treji, exercitând reținere față de ceilalți. Dacă nu am fost niciodată în extaz înaintea lui Dumnezeu, nu suntem la nivelul standardului, pentru că nu L-am savurat suficient pe Dumnezeu.

Dacă nu există savurare în noi, nu putem fi în afara noastră (ieșiți din minți), dar dacă Îl savurăm mereu pe Domnul, vom ajunge într-un punct în care nu putem să nu fim în afara noastră (ieșiți din minți). Amin!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai mântuit de lume și ne-ai izbăvit de păcat, lume și Satan cu toată uzurparea și înșelăciunea lor! Aleluia, suntem astăzi în epoca jubileului, anul acceptabil al Domnului! Amin, Doamne, ne deschidem Ție și Te lăsăm să ne eliberezi de orice robie sub păcat, lume și Satan, ca să fim liberi să Te savurăm! Vrem să-L savurăm suficient pe Dumnezeu, astfel încât să fim în extaz înaintea Lui! Amin, Doamne, venim la Tine să Te savurăm în cuvântul Tău. Eliberează-ne pe deplin de orice ne reține și adu-ne într-o stare de a fi alături de noi înșine cu bucurie în fața Ta! Fie ca noi să fim creștini la standardul lui Dumnezeu, cei care sunt în extaz înaintea Domnului și înfrânați înaintea altora de dragul lor! Adu-ne pe deplin în experiența lui Cristos ca jubileu în viața noastră de zi cu zi. Te iubim, Doamne! Ne place să Te savurăm! Esti porția noastră! Tu ești totul pentru noi! Aleluia, Isus este Domnul!

Îl primim și-L trăim pe Domnul Isus ca jubileu adevărat pentru a fi eliberați din robie și a avea libertate și odihnă adevărată

Pe măsură ce trăim în epoca jubileului, anul acceptabil al Domnului, trebuie să-L primim pe Domnul Isus și să trăim prin El ca jubileul adevărat, astfel încât să putem fi eliberați din robie și să avem libertate și odihnă adevărată.

Jubileu înseamnă să nu ai griji sau anxietate, să nu ai griji sau îngrijorări, să nu ai lipsă sau lipsă, să nu ai boală sau calamitate și să nu ai nicio problemă! Amin! Jubileul înseamnă că avem toate beneficiile! Prin urmare, toate lucrurile sunt plăcute și satisfăcătoare pentru inima noastră și suntem eliberați de anxietate, în largul nostru, entuziasmați și bucuroși (Psalmul 103:1-5; 116:1-7, 12-13, 17-19).

Acest lucru se realizează nu prin automotivare sau auto-reflecție, ci prin savurarea lui Cristos ca adevărat jubileu! Viața umană este plină de anxietăți și griji și există atât de multe probleme; totuși, când Îl savurăm pe Domnul ca jubileul nostru și trăim prin El, nu avem probleme!

S-ar putea să cumpărăm o mașină nouă și s-ar putea să ne bucurăm atât de mult de ea, dar atunci s-ar putea să apară o zgârietură sau ceva poate merge prost, iar această mașină nouă, atât de bună, devine o sursă de probleme pentru noi.

S-ar putea să ne îndrăgostim de cineva și să descoperim că este dragostea vieții noastre, dar imediat după căsătorie, ne dăm seama că există atât de multe lipsuri atât în noi, cât și în ei, astfel încât s-ar putea să devenim dezamăgiți și să avem multe probleme.

În viața noastră umană, aproape nimic nu este plăcut și satisfăcător; totul devine o problemă. Dar iată-l pe Pavel, apostolul care se afla în închisoare, care a spus că a învățat secretul de a-L savura pe Domnul și de a-L trăi – el era mulțumit de toate lucrurile.

Fie ca Domnul să ne păstorească în secretul de a-L savura pe Cristos și de a-L trăi pe Cristos, chiar lăsându-L lui Cristos să trăiască în noi, până când totul devine satisfăcător și plăcut pentru noi.

Nimic nu ne deranjează când Îl savurăm pe Cristos, când Îl savurăm suficient pe Dumnezeu. Îl binecuvântăm pe Domnul, binecuvântăm numele Lui sfânt și Îl savurăm pe toate beneficiile Lui pentru noi. Domnul este plin de bogății pentru cei care cheamă numele Lui și Îl savurează.

El ne-a calificat pentru o porțiune alocată, pentru ca noi să Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv împreună cu sfinții în lumină (Col. 1:12-13). S-ar putea să simțim că nu suntem vrednici, dar, deși s-ar putea să simțim acest lucru, trebuie să ne amintim că Domnul ne-a răscumpărat și ne-a deschis o cale pentru a savura toate beneficiile Sale!

Ne putem spăla hainele în sângele Mielului și avem dreptul să ne împărtășim din pomul vieții! Când luăm cuvântul lui Dumnezeu prin credință și ne unim cu cuvântul, ne rugăm cuvântul și declarăm cuvântul cu exersarea duhului nostru, Îl savurăm pe Cristos ca jubileu adevărat și Îl trăim.

Trebuie să-L primim pe Domnul Isus ca pe adevăratul jubileu din noi; dacă Îl avem pe El, îl avem pe Dumnezeu ca porție a noastră și putem fi eliberați din robia păcatului și a lui Satan pentru a avea o adevărată libertate și odihnă (Fapte 26:18; Efes. 1:13-14; Col. 1:12; Matei 11:28; Ioan 8:32, 36).

Când Îl avem pe Cristos, avem toate bucuriile, dar când nu Îl savurăm pe El, avem doar durere și probleme! Cu toții trebuie să Îl savurăm suficient pe Dumnezeu zi de zi.

Când Îl primim pe Cristos ca Mântuitor și viață, El vine în noi pentru a fi jubileul nostru; cu toate acestea, dacă nu Îi permitem să trăiască în noi și dacă nu trăim prin El, nu trăim practic în jubileu.

Acesta este motivul pentru care atât de mulți credincioși, inclusiv noi de multe ori, sunt creștini fără bucurie, adică atât de mulți credincioși în Cristos îl au pe Cristos ca jubileu în ei, dar nu se bucură de jubileu și nici nu trăiesc în jubileu. O, Doamne!

Domnul este lumina lumii, dar putem încă să umblăm în întuneric. Trebuie să ne exersăm duhul și să Îl savurăm pe Domnul, chiar să-L trăim și să-I permitem să trăiască în noi, astfel încât să trăim în jubileu!

Dacă inima noastră este fixată pe orice persoană, lucru sau materie, în afară de Domnul, aceasta este idolatrie, iar sfârșitul este nenorocirea (1 Ioan 5:21; conform cu Ezechiel 14:3, 5; 6:9). Dar dacă ne fixăm mintea asupra duhului nostru și îi permitem lui Cristos să trăiască în noi și trăim prin El, totul este spre satisfacția noastră! Amin!

Dacă îi permitem lui Cristos să trăiască în noi și noi trăim prin El, trăim în jubileu și suntem mulțumiți și bucuroși. Dar dacă nu facem asta, totul este o problemă și nimic nu este un jubileu.

Pe măsură ce ne trăim viața creștină de zi cu zi în această lume, este ușor să ne fixăm inima asupra lucrurilor exterioare, chiar și asupra lucrurilor practice de care trebuie să avem grijă în viața noastră.

Trebuie să avem grijă familia și copiii și să să ne îngrijim de ei, dar inima noastră nu ar trebui să fie fixată pe aceste lucruri. Fie ca inima noastră să nu fie fixată pe visele, imaginațiile sau așteptările noastre. Fie ca inima noastră să nu fie gata să încercăm să obținem un loc de muncă mai bun sau să câștigăm mai mulți bani. Mai degrabă, să ne fixăm inima pe Domnul!

Când ne fixăm inima pe alte lucruri decât pe Domnul, vom fi ca psalmistul din Psa. 73 care credea că și-a curățit inima prin credință, și-a spălat mâinile în nevinovăție și este chinuit toată ziua, chiar pedepsit în fiecare dimineață.

S-ar putea să simțim așa în viața noastră creștină: în fiecare zi suntem pedepsiți, trebuie să facem asta sau asta, ne purificăm, dar suntem chinuiți și de fiecare dată când venim la Domnul, El pare că ne mustră. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi toți să descoperim secretul din Psa. 73:17-25, mergând în sanctuarul lui Dumnezeu – duhul nostru și adunările bisericii – și ne dăm seama că El este totul pentru noi.

Pentru ca noi să trăim o viață plină de sens, plină de satisfacții și bucurii, trebuie să-L primim și să Îl savurăm pe Cristos ca jubileu și trebuie să-L trăim pe Cristos și să-L lăsăm să trăiască în noi.

Mai devreme sau mai târziu, toate lucrurile, persoanele și chestiunile din jurul nostru ne vor dezamăgi. S-ar putea să avem așteptări și vise care s-ar putea să nu se împlinească niciodată și s-ar putea să fim dezamăgiți, iar această dezamăgire poate deveni amărăciune. O, Doamne Isuse!

Dar dacă îi permitem lui Cristos să trăiască în noi și trăim prin El, totul este spre satisfacția noastră! Totul poate fi satisfăcător pentru noi numai după ce am dobândit Cristosul atotinclusiv ca bucurie!

Nu persoanele, lucrurile sau lucrurile exterioare, ci Cristos din interiorul nostru ne face să fim calmi și eliberați de griji în timp ce ne confruntăm cu tot felul de situații (vezi Filip. 3:8-9; 4:5-8, 11-13).

Doamne Isuse, vrem să-L primim pe Domnul Isus ca jubileu adevărat și să trăim în jubileul de astăzi, trăind un singur duh cu Tine astăzi! Aleluia, în jubileu nu avem nicio îngrijorare sau anxietate și nu există nicio îngrijorare sau grijă! Slavă Domnului, în jubileu nu este lipsă, nici boală sau nenorocire și nicio problemă! Amin, Doamne, toate lucrurile din jubileu sunt plăcute și satisfăcătoare în inima noastră și suntem eliberați de anxietate, în largul nostru, entuziasmați și bucuroși! Slavă Domnului! Dorim să trăim în acest fel astăzi, savurându-L pe Cristos ca jubileu adevărat și permițându-I să trăiască în noi. O, Doamne, fie ca noi nu doar cunoaștem aceste fapte dar să trăim în continuare în dezamăgire și tristețe. Fie ca noi să trăim pe Cristos și să-I permitem să trăiască în noi, astfel încât să putem trăi practic în jubileu! Alegem să ne fixăm inima nu pe vreun lucru sau persoană ci pe Domnul Isus! Doamne Isuse, Îți permitem să trăiești în noi și vrem să trăim prin Tine! Aleluia, în Cristos suntem eliberați de orice robie și suntem pe deplin mulțumiți! Nu există nicio problemă în Cristos, ci mai degrabă, când suntem în El, suntem pe deplin mulțumiți și în pace! Slavă Domnului! Acum putem face toate lucrurile în Cristos, care ne dă putere, iar El ne dă posibilitatea să fim calmi și eliberați de griji în timp ce ne confruntăm cu tot felul de situații!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Have Sufficient Enjoyment of God to Live in the Jubilee enjoying Freedom and Rest, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 5 (Să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului noutestamentar) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Suntem glorificați până când Domnul va fi transfigurat în noi la venirea Sa în împărăția Sa

28/02/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Slavă Domnului, suntem în proces de a fi glorificați până când Domnul este transfigurat în noi și divinitatea Sa ne saturează umanitatea în momentul venirii Sale în împărăția Sa! Aleluia!

În momentul manifestării împărăției, umanitatea noastră va fi glorificată de divinitatea glorioasă din noi, căci atunci când Domnul Se va întoarce, El nu va veni numai din ceruri, ci și din interiorul nostru și vom fi transfigurați pentru a străluci gloria Sa. Aleluia!

Săptămâna aceasta am savurat multe nestemate cu privire la Cristos și împărăția lui Dumnezeu din evanghelia după Marcu, concentrându-ne în principal pe subiectul împărăției ca supunerea răzvrătirii și ca transfigurarea Domnului Isus.

Când Dumnezeu l-a creat pe om, l-a creat după chipul Său și conform asemănării Sale și a vrut ca omul să-L exprime după chipul Său și să-L reprezinte cu stăpânirea Sa. Amin! Pe partea pozitivă, omul trebuie să-L exprime pe Dumnezeu după chipul Său. Pe partea negativă, omul trebuie să supună vrăjmașul, astfel încât să poată aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Împărăția lui Dumnezeu este puterea de a supune răzvrătirea. Acolo unde este împărăția lui Dumnezeu, Satan este izgonit. Când Domnul Isus a venit pe pământ, El a venit să întemeieze împărăția lui Dumnezeu pentru împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu.

El a venit să stabilească un domeniu în care Dumnezeu își poate îndeplini scopul prin exercitarea autorității Sale. Prin urmare, El a predicat evanghelia împărăției, anunțând împărăția lui Dumnezeu și spunând oamenilor să se pocăiască pentru împărăție.

Când credem în Domnul Isus în timp ce auzim evanghelia, ne pocăim pentru ca noi, păcătoșii răzvrătiți, să fim mântuiți, calificați și echipați pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu. Amin!

În multe cazuri, în evanghelia după Marcu, vedem că dușmanul s-a răzvrătit și Domnul l-a supus. După ce Domnul a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu, El și ucenicii traversau marea cu o barcă, iar dușmanul s-a răzvrătit făcând o furtună ca să-l împiedice pe Domnul să meargă pe cealaltă parte, pentru că știa că Domnul va scoate acolo demonii.

Dar Domnul a mustrat vântul și a spus mării să tacă, iar vrăjmașul a fost supus. Acest lucru este pe partea negativă. Pe partea pozitivă, împărăția lui Dumnezeu este transfigurarea Domnului Isus.

El a luat trei dintre cei mai intimi ucenici ai Săi și a fost transfigurat înaintea lor pe munte – aceasta este venirea împărăției. Venirea împărăției lui Dumnezeu este transfigurarea Domnului Isus.

Când Domnul este transfigurat în noi, când suntem conformați cu chipul Său și El strălucește prin noi, aceasta este venirea împărăției lui Dumnezeu. Pentru transfigurarea Domnului Isus, trebuie să fim dispuși să ne pierdem viața sufletească astăzi, de dragul Domnului.

Când suntem dispuși să dăm viața sufletului nostru de dragul Domnului și de dragul evangheliei, vom avea o trezire autentică, pentru că Domnul se va manifesta prin noi și biserica va avea o trezire. Amin!

Transfigurarea lui Cristos este venirea Sa în împărăția Sa – glorificarea noastră este venirea împărăției!

Atât în Marcu 9, cât și în Mat. 16-17 vedem că Domnul a fost schimbat înaintea ucenicilor Săi, iar această schimbare la față a fost venirea Lui în împărăția Sa. El le-a spus ucenicilor Săi că unii dintre ei nu vor muri înainte de a-l vedea pe Fiul Omului venind în împărăția Sa și apoi El a fost transfigurat înaintea lor.

Trebuie să ne dăm seama că transfigurarea lui Cristos a fost venirea Sa în împărăția Sa. Când Cristos a fost transfigurat înaintea ucenicilor Săi, El a fost glorificat înaintea lor.

Ce înseamnă pentru El să fie glorificat? Când Cristos a devenit om, gloriosul Dumnezeu a fost întrupat în carne, iar divinitatea Sa a fost întrupată în umanitatea Sa.

Nu înțelegem cum s-a întâmplat acest lucru sau cum ar putea fi acest lucru, dar cumva Dumnezeul nelimitat, glorios, infinit a devenit un om limitat, umil, finit. Era o persoană minunată, posedând atât divinitate, cât și umanitate.

Însă divinitatea Sa a fost ascunsă în învelișul umanității Sale. Când alții L-au văzut, au văzut un om; cu toate acestea, în interiorul acestui om era chiar Dumnezeu. Dumnezeu a fost ascuns în om și El a fost ascuns și cuprins în acest om.

Când alții L-au văzut, au văzut un om, dar când El a vorbit și a trăit, alții L-au văzut pe Dumnezeu manifestat în El. Gloria este Dumnezeu manifestat, Dumnezeu exprimat. Domnul Isus L-a exprimat pe Dumnezeu, dar într-un mod limitat, pentru că El a fost limitat de carne ca coaja care conținea divinitatea Sa.

Alții L-au văzut făcând minuni și și-au dat seama că El era cineva extraordinar, dar înainte de transfigurarea Lui, nimeni nu văzuse vreodată gloria ascunsă în El. Dar într-o zi, Domnul i-a luat pe Petru, Iacov și Ioan în particular pe munte și acolo a fost transfigurat înaintea lor.

Fața Sa strălucea și gloria lui Dumnezeu era exprimată prin El. Într-o clipă, învelișul umanității Sale a fost crăpat și alții au putut vedea divinitatea Sa strălucind prin umanitatea Sa. Transfigurarea lui Cristos înseamnă că umanitatea Sa a fost saturată și pătrunsă de divinitatea Sa. Aceasta a fost glorificarea Lui, care este egală cu venirea Lui în împărăția Sa.

Trebuie să vedem că transfigurarea lui Cristos a fost venirea Sa în împărăția Sa. Într-o clipă, Domnul Și-a „desfăcut” coaja umanității Sale și a permis ca gloria divinității Sale să strălucească prin umanitatea Sa.

În cele din urmă, El a fost glorificat pe deplin prin moartea și învierea Sa, dar pe muntele transfigurării, El a fost instantaneu glorificat doar pentru o clipă. Înainte de acea vreme, Dumnezeu era în El, dar umanitatea Sa nu era în gloria lui Dumnezeu.

Când El a fost transfigurat, umanitatea Domnului a fost complet saturată cu divinitatea Sa glorioasă. Ce minunat! Ioan a mărturisit despre aceasta în Ioan 1:14 când a spus că ucenicii au văzut gloria Lui, slavă ca a singurului născut din Tatăl.

Mai mult, Petru a mărturisit despre aceasta și în 2 Pet. 1:16-18 spunând că el a fost martor ocular al măreției Domnului, pentru că a mărturisit despre puterea și venirea Domnului nostru Isus Cristos, iar Tatăl a mărturisit că El este Fiul Său iubit în care Își place.

Transfigurarea Domnului i-a impresionat atât pe Petru, cât și pe Ioan într-o asemenea măsură încât au mărturisit despre aceasta chiar și mulți ani mai târziu. Transfigurarea Domnului pe munte a fost venirea Sa în împărăția Sa.

Astăzi putem participa în acest lucru, căci Cristos este transfigurat în noi pentru venirea împărăției lui Dumnezeu în noi. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, Te lăudăm că ai fost transfigurat pentru venirea Ta în împărăția Ta! Mulțumim că ai devenit om și că ai fost dispus să fii limitat și închis în coaja umanității. Amin, Doamne, mulțumim că ai devenit ca noi, în chipul trupului păcatului și în ceea ce privește păcatul, dar fără păcat. Aleluia, într-o zi Domnul Isus a fost transfigurat pe muntele schimbării la față și aceasta a fost venirea Sa în împărăția Sa! Amin, Doamne, transfigură-Te astăzi în noi! Crești în noi până la maturitate până când vei fi transfigurat în noi pentru a fi exprimat și manifestat prin noi! Păstrează-ne în procesul de a fi transfigurați, pentru ca noi să fim glorificați la venirea Ta, când Te vei întoarce cu împărăția Ta! Amin, Doamne, fie ca să vedem că venirea împărăției lui Dumnezeu este glorificarea Domnului, transfigurarea Sa! Da, Doamne, saturează umanitatea noastră cu divinitatea Ta! Umple-ne, saturează-ne și pătrunde-ne cu tot ceea ce ești Tu până când vei fi pe deplin exprimat prin noi!

Suntem în proces de a fi glorificați până când divinitatea Sa ne saturează umanitatea pentru ca Domnul să fie transfigurat în noi la venirea Sa în împărăția Sa

Putem citi consemnarea din Mat. 16:28-17:2, Luca 9:27-35 și Marcu 9:2-9 și poate crede că aceasta este o experiență uimitoare la care a avut Domnul și au fost martori Petru, Iacov și Ioan, dar s-ar putea să nu aibă nimic de-a face cu noi.

Totuși, trebuie să ne dăm seama că noi, credincioșii în Cristos, suntem în curs de a fi glorificați astăzi, până când Domnul va fi transfigurat în noi la venirea Sa în împărăția Sa. Așa cum Domnul a fost în această lume, așa suntem și noi astăzi.

El era un om-Dumnezeu, un om care avea pe Dumnezeu ascuns în El și care Se exprima prin El într-un mod limitat, iar noi suntem oameni-Dumnezeu, avându-L pe Dumnezeu ascuns în noi și exprimându-ne prin noi. Avem viața divină și natura divină în noi, iar Cristos în noi este nădejdea gloriei (Col. 1:27).

Pe de o parte, suntem oameni care trăiesc o viață normală pe pământ; pe de altă parte, îl avem pe Dumnezeu în noi. Pe de o parte, avem umanitatea noastră naturală și, indiferent cât de spirituali am fi, umanitatea noastră este totuși naturală. Dar, pe de altă parte, suntem în proces de transformare.

Pe măsură ce ne fixăm mintea asupra lucrurilor de sus, unde este Cristos, și ne fixăm mintea asupra duhului nostru, Domnul are o cale de a Se răspândi în ființa noastră și de a ne satura mintea, emoția și voința.

Suntem în proces de a fi glorificați, pentru că Domnul din duhul nostru Se răspândește în fiecare parte a ființei noastre interioare până când El este transfigurat în noi la venirea Sa în împărăția Sa.

Umanitatea noastră nu este încă pe deplin saturată de gloria Domnului, dar suntem în proces. Colegii noștri de la locul de muncă văd o ființă umană normală lucrând cu ei, dar uneori Îl trăim pe Cristos și ei se întreabă despre noi, pentru că există altcineva care se exprimă prin noi.

Suntem un mister pentru cei din jurul nostru care ne văd atât ființe umane normale, cât și ei, dar, în același timp, Domnul se exprimă prin noi. Încetul cu încetul și zi de zi, Domnul Se răspândește în noi, ne saturează și ne pătrunde cu tot ceea ce este El.

Suntem în proces de a fi glorificați încetul cu încetul, zi de zi, până când divinitatea Sa ne saturează umanitatea pentru ca Domnul să fie transfigurat în noi la venirea Sa în împărăția Sa.

Aceasta nu înseamnă că noi, ființele umane, „evoluăm în Dumnezeu” sau că devenim Dumnezeu în Dumnezeirea Sa; nu vorbim despre noi că devenim un obiect de închinare, ci mai degrabă că devenim la fel ca El.

Geneza 1:26 ne spune că suntem creați după chipul lui Dumnezeu, iar Rom. 8:30 mai departe ne spune că Domnul, care ne-a predestinat, ne-a chemat, ne-a îndreptățit și ne-a glorificat! Ce minunat este că Domnul ne glorifică, saturându-ne în interior cu tot ceea ce este El!

A fi glorificat înseamnă a fi saturat cu gloria lui Dumnezeu. Suntem transfigurați nu din afară, ci din interior. Matt. 13:43 spune că cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Aleluia, astăzi savurăm strălucirea Domnului în interior și Îl exprimăm într-o anumită măsură, dar într-o zi vom străluci chiar ca El!

În momentul manifestării împărăției, umanitatea noastră va fi glorificată de divinitatea glorioasă din noi. Aleluia! Când Domnul Isus se întoarce cu împărăția Sa, dacă rămânem în procesul de a fi glorificați, El nu va veni doar din cer, ci și mai mult, El va ieși din noi! Amin!

Când El va trăi pe deplin din noi, acesta va fi timpul venirii Sale (Matei 16:27; 2 Tes. 1:10; Col. 1:27; 3:4). Slavă Domnului! Aceasta este ceea ce spune Biblia și asta credem noi! Credem că, zi de zi, Domnul ne saturează umanitatea cu divinitatea Sa și într-o zi El va veni atât din ceruri, cât și din interiorul nostru, pentru a Se transfigura în noi la venirea Sa în împărăția Sa! Aleluia!

2 Tes. 1:10 spune că atunci când Domnul va veni să fie glorificat în sfinții Săi, El va fi privit cu uimire în toți cei ce vor fi crezut. Necredincioșii din jurul nostru vor fi șocați de glorificarea noastră, pentru că ei ne vor vedea nu doar ca oameni, ci ca oameni-Dumnezeu exprimându-L pe Dumnezeu până la cel mai înalt grad!

Umanitatea noastră va fi saturată de divinitatea Domnului și vom deveni un popor glorios. Nu vom fi doar spirituali, sfinți, puri și curați; vom fi glorioși! Amin! La momentul manifestării depline a împărăției, vom intra pe deplin în glorie (Romani 8:18, 21; Evr. 2:10; Filip. 3:21).

Amin, noi vrem să fim astfel de biruitori care vor intra pe deplin în gloria Domnului! În epoca milenară, credincioșii care vor birui vor fi cu Cristos în gloria strălucitoare a împărăției, în timp ce creștinii învinși vor suferi disciplina în întunericul exterior (Matei 13:43; 8:12).

Fie ca toți să fim acum în lumină, în interior, permițând Domnului să domnească în noi și să trateze orice răzvrătire din ființa noastră, pentru ca împărăția Sa să crească în noi. Fie ca noi să fim cei care cooperăm cu Domnul astăzi pentru ca, când El se va întoarce, El să se întoarcă din ceruri și din interiorul nostru, fiind transfigurat în noi la venirea Sa în împărăția Sa!

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine astăzi la maxim, pentru ca, când Te vei întoarce cu împărăția Ta, să intrăm în gloria Ta! Amin, Doamne, saturează-ne mai mult cu Tine Însuți. Fie ca divinitatea Ta să ne sature umanitatea. Răspândește-Te în ființa noastră. Ne deschidem Ție. Vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi, pentru ca Tu să fii manifestat în noi. Trăiește în noi. Trăiește-te pe deplin în noi. Ne deschidem ca Tu să Te introduci în noi. Saturează-ne și pătrunde-ne cu Tine Însuți. Îți mulțumim că ne-ai predestinat, ne-ai chemat, ne-ai îndreptățit și ne-ai glorificat! Aleluia, suntem în proces de a fi glorificați de Domnul până când divinitatea Sa ne saturează umanitatea pentru ca Domnul să fie transfigurat în noi la venirea Sa în împărăția Sa! Amin, Doamne, fie ca Tu să fii glorificat în sfinții Tăi când te vei întoarce! Fă-ne sfinții Tăi biruitori, cei care intrăm în gloria Ta la venirea Ta! Vrem să fim cu Tine la venirea Ta, intrând în gloria strălucitoare a împărăției Tale! Amin, Doamne, fă aceasta în noi și fă aceasta în toți sfinții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Glorified until the Lord is Transfigured in us at His Coming in His Kingdom, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 4 (Împărăția ca fiind supunerea răzvrătirii și ca fiind transfigurarea Domnului Isus) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Experimentăm transfigurarea în viața de biserică, pierzându-ne viața-suflet pentru Domnul

27/02/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Experimentăm transfigurarea astăzi în viața de biserică pierzându-ne viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii. Biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu nu poate exista în viața naturală, ci doar în domeniul transfigurării; dacă astăzi suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului, vom experimenta transfigurarea și viața de biserică va experimenta o trezire. Amin!

Pe de o parte, împărăția lui Dumnezeu este Cristos care crește în noi și Se dezvoltă în noi pentru a fi un domeniu în care Dumnezeu poate domni și domni.

Pe de altă parte, în mod corporativ, împărăția lui Dumnezeu este viața de biserică de astăzi; totuși, viața de biserică nu poate fi în viața noastră naturală, ci în domeniul transfigurării. De dragul Domnului și de dragul vieții de biserică, trebuie să ne pierdem savurarea sufletească astăzi, pentru ca El să ne răsplătească cu savurarea Sa și pentru ca biserica să experimenteze o trezire.

A renega sinele și a ne pierde viața-suflet înseamnă a da o lovitură de moarte vrăjmașului, deci a face lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi este dublă: pe de o parte, El vrea să-și câștige expresia corporativă și, pe de altă parte, are nevoie de un grup de oameni care să îl trateze pe dușmanul Său.

Pe de o parte, trebuie să Îl savurăm pe Domnul zi de zi și să ne împărtășim din bogățiile Sale, dându-I mai mult teren în inima noastră și pe tot parcursul zilei, pentru ca El să crească în noi. Împărăția Lui trebuie să se extindă în noi, pentru ca El să conducă și să domnească în ființa noastră.

Pe de altă parte, trebuie să-l facem pe Satan să sufere o pierdere fatală, plătind prețul pentru a renega sinele și a ne pierde viața-suflet de dragul Domnului. Dacă ne păstrăm sinele, dacă nu ne pierdem savurarea sufletească astăzi, Satan încă mai are teren în ființa noastră și nu suntem pe deplin una cu Domnul pentru a-l trata pe dușmanul Său.

Pentru ca noi să împlinim scopul lui Dumnezeu, trebuie să abandonăm cu desăvârșire sinele și să-i refuzăm sufletului savurarea sa în această epocă. Dacă suntem persoane cu mintea dublă, nu vom putea niciodată să tratăm cu Satan într-un mod amănunțit.

Când îl tratăm pe Satan, dușmanul lui Dumnezeu, nu putem lăsa nici măcar o mică bucată de teren pentru noi înșine. Fie ca noi să fim cei care Îl savurăm pe Domnul într-o asemenea măsură încât să fim dispuși să ne renegăm sinele și să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului, astfel încât să-l putem trata pe dușman astăzi.

Acest lucru nu înseamnă că trebuie să fim agitați în sufletul nostru și să ne exersăm pentru a ne trata pe noi înșine într-un mod strict; carnea nu poate trata cărnii, doar Domnul și crucea pot să termine sinele și să facă să dispară savurarea sufletească.

Fie ca să ne deschidem Domnului și să fim luminați cu privire la ceea ce El vrea să facă în noi astăzi și să fim absolut pentru Domnul astăzi în viața noastră de zi cu zi, contactându-L și învățând să ne renegăm sinele și să ne pierdem savurarea sufletească.

Experimentăm transfigurarea în viața de biserică pierzându-ne viața-suflet de dragul Domnului

Rom. 14:17 spune că biserica, în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și savurare în Duhul Sfânt. Biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu nu este savurarea sufletească sau savurarea cărnii, ci este ceva în Duhul și a Duhului Sfânt.

În Mat. 16:18 Domnul Isus i-a spus lui Petru că Își va zidi biserica; calea de a zidi biserica se găsește în vv. 21-26. Modul în care Cristos zidește biserica este prin faptul că El este crucificat și înviat. Dacă El nu este crucificat și înviat, biserica nu poate lua ființă și nici nu poate fi zidită.

Modul în care zidim biserica astăzi este prin experimentarea lui Cristos în moartea și învierea Sa. Când Domnul a trecut prin moarte și înviere, a intrat într-un domeniu al transfigurării; aici, în acest domeniu, este locul în care biserica poate exista astăzi.

Biserica nu poate exista în domeniul natural sau cu oameni carnali – biserica poate exista doar în domeniul transfigurării. Când experimentăm transfigurarea, putem fi în viața de biserică într-un mod practic și real.

Cum putem experimenta transfigurarea astăzi? Este prin pierderea vieții noastre sufletești de dragul Domnului. Marcu 8:35-36 spune că, oricine vrea să-și salveze viața-suflet, o va pierde, dar oricine își va pierde viața-suflet pentru Domnul și de dragul Evangheliei, o va mântui. Ce ne folosește dacă câștigăm întreaga lume, dar ne pierdem viața-suflet?

Calea de a avea o viață de biserică potrivită, chiar și o viață de biserică în transfigurare, având o trezire în viața de biserică, este pierderea sufletului, adică pierderea savurării noastre sufletești astăzi.

Da, trebuie să ne renegăm sinele și să purtăm crucea, dar când vine vorba de viața noastră de zi cu zi, de lucrurile pe care le facem zilnic și de lucrurile pe care ne place să le facem și cu care ne petrecem timpul, trebuie să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului.

Dacă ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului și de dragul bisericii, vom găsi savurare în Domnul și vom experimenta transfigurarea în viața de biserică.

Dacă suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului, vom experimenta o transfigurare predominantă în viața de biserică, iar această transfigurare va fi o adevărată trezire (Marcu 8:35-38; Mat. 16:15-27). Amin!

Suntem oare noi dispuși să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului astăzi? Sau ne ținem de savurarea sufletească și vrem să avem și viața de biserică? Aceste două sunt incompatibile.

Dacă vrem să savurăm astăzi de viața-suflet și să permitem sufletului nostru să se bucure în această epocă, nu putem avea viața de biserică potrivită. Dar dacă ne exersăm duhul și suntem dispuși să ne pierdem sufletul de dragul Domnului și de dragul altora, cei din jurul nostru vor fi iluminați, hrăniți și umpluți. Amin! În felul acesta se zidește biserica.

Dacă toți sfinții din viața de biserică sunt dispuși să-și piardă astăzi savurarea sufletească de dragul Domnului, vom avea o situație minunată printre noi! Nu vor mai exista ofense, pentru că cu toții ne pierdem viața-suflet și nici nu este nevoie de iertare – cu toții Îl iubim pe Domnul și ne iubim unii pe alții.

Vom experimenta o transfigurare predominantă și biserica va fi reînviată. Dar dacă nu suntem dispuși să ne pierdem sufletul, vom fi în întuneric și venirea la adunările bisericii va fi o suferință pentru noi. O, Doamne Isuse!

Putem da mărturie că uneori suntem la întâlnire și nu numai că nu Îl savurăm pe Domnul, ci și mai mult, simțim că este o suferință să fim acolo și sfinții din jurul nostru ar putea chiar să ne enerveze.

Aceasta arată că nu ne-am exersat duhul și nici nu ne-am pierdut viața-suflet de dragul Domnului. Alții Îl savurează pe Domnul și experimentează transfigurarea, dar noi suntem în întuneric și scrâșnim din dinți. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să fim mântuiți de la a fi în întuneric în viața de biserică până la a experimenta transfigurarea prin pierderea vieții sufletului nostru de dragul Domnului! Fie ca Domnul să ne facă dispuși să pierdem savurarea sufletească astăzi, de dragul Domnului, pentru ca biserica să fie transfigurată!

Când sfinții își pierd viața-suflet, biserica experimentează trezirea, pentru că Domnul se poate manifesta în sfinți și prin sfinți. Când Domnul Se manifestă printre noi, El îi răsplătește pe credincioșii Săi pozitiv cu transfigurare și pe cei necredincioși negativ cu întuneric.

Dacă suntem în viața de biserică și scrâșnim din dinți, fiind în întuneric, aceasta înseamnă că nu ne pierdem savurarea sufletească de dragul Domnului. Fie ca noi toți să ne rugăm cu privire la acest lucru și să spunem Domnului:

Doamne Isuse, fie ca astăzi să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului! Amin, Doamne, arată-ne că biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu nu poate exista în viața naturală, ci poate exista doar în domeniul transfigurării! Salvează-ne de la a rămâne în noi înșine și de a savura astăzi de viața-suflet. Fie ca noi să fim cei care cooperăm cu Tine pentru a zidi biserica pierzând savurarea noastră sufletească actuală de dragul bisericii! Amin, Doamne Isuse, Te iubim și venim să Te savurăm. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și pentru a trăi un singur duh cu Tine. Nu vrem să petrecem timp făcând ceea ce îi place sufletului să facă; ne exersăm să trăim în duhul nostru și să ne negăm sufletului nostru savurarea sa în această epocă de dragul Tău. Amin, Doamne, de dragul Tău, de dragul Evangheliei și de dragul bisericii, fă-ne dispuși să pierdem savurarea sufletească prezentă! Vrem să experimentăm transfigurarea în viața de biserică prin renegarea de sine și pierzându-ne viața-suflet de dragul Domnului!

Învățăm să ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului ca să fim transformați și să experimentăm transfigurarea

Viața de biserică se bazează pe viața noastră de zi cu zi; nu putem veni doar la întâlnirile bisericii ca spectatori și apoi să ne întoarcem la viața de zi cu zi, fără a avea nimic de-a face cu savurarea și experimentarea lui Cristos.

Dar cum rămâne cu viața noastră de zi cu zi, lucrurile pe care le facem zi de zi și lucrurile cu care petrecem timpul? În calitate de credincioși în Cristos, nu avem reguli exterioare precum să facem cutare lucru și să nu facem cutare lucru; Îl avem pe Domnul Isus care trăiește în noi, iar El în noi ne dă un simț cu privire la lucruri.

Cu toate acestea, Domnul ne spune în Mat. 16:25-27 cu privire la pierderea savurării noastre sufletești în această epocă, de dragul Lui.

Fiecare dintre noi are un anumit suflet, iar sufletul nostru iubește anumite lucruri. Unora le place sportul, în timp ce altora le plac știrile. Sufletul nostru se bucură să facă anumite lucruri.

Dacă astăzi, în calitate de credincioși în Cristos, ne exersăm duhul și suntem dispuși să pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului, vom fi transformați și vom experimenta transfigurarea. De asemenea, aceasta va avea ca rezultat o viață de biserică care este trezită, plină de viață, vie și vitală.

Când soții și soțiile se ceartă, niciunul dintre ei nu este dispus să-și piardă savurarea sufletească și se luptă pentru că fiecare crede că are dreptate. Puteți chiar să spuneți că le place să se certe, pentru că aceasta este savurarea lor sufletească. O, Doamne Isuse!

Totuși, dacă fratele își pierde sufletul pierzând cazul său înaintea soției sale, Domnul îl va răsplăti venind la un anumit moment pentru a-i mântui sufletul. Întrebarea este, vrem să ne salvăm sufletul astăzi sau vrem ca Domnul să ne salveze sufletul?

S-ar putea să luptăm pentru noi înșine, să luptăm pentru drepturile noastre și să ne apărăm într-un fel sau altul – și putem crede că este dreptul nostru să facem acest lucru, deoarece principalul lucru legat de sine este autoconservarea.

În viața de familie, singurul mod în care putem avea o viață de familie adecvată este dacă ne pierdem savurarea, plăcerea sufletului nostru, astfel încât să avem grijă de ceilalți.

Când mama își pierde savurarea sufletească pentru a-și servi copiii și pregătește cea mai bună mâncare pentru familie, deși își pierde savurarea ei sufletească actuală, toți cei din jurul ei sunt fericiți, iar fericirea lor devine fericirea ei. Nu putem avea o viață de familie adecvată fără a ne pierde sufletul; de dragul familiei, trebuie să ne pierdem savurarea.

În mod similar, pentru viața de biserică de astăzi și de dragul Domnului, trebuie să ne pierdem savurarea sufletească prezentă pentru a putea experimenta transfigurarea. Trebuie să fim cei care ne pierd viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii. În viața de biserică, toți avem nevoie să ne pierdem sufletul, adică să pierdem savurarea sufletească prezentă.

Când facem asta, când nu numai că negăm sinele cu opiniile și gândurile sale, ci și mai mult, ne exersăm duhul și ne negăsim sufletului nostru savurarea sa de dragul Domnului, Domnul are o cale de a ne transforma. El se poate răspândi din duhul nostru în fiecare cale a sufletului nostru, astfel încât El să ne transforme sufletul (Romani 12:2; 2 Cor. 3:18).

În cele din urmă, El va avea o cale de a ne conforma întreaga ființă cu chipul Lui (Romani 8:29). Când se va întâmpla acest lucru, vom fi gata să fim împreună-împărați cu El pentru a savura împărăția Sa și pentru a participa la savurarea Lui în epoca viitoare (Matei 25:21; 2 Tim. 2:12; Apocalipsa 3:21; 20:4, 6).

Ești dispus să-ți pierzi viața-suflet? Apocalipsa 12:11 spune că vrăjmașul ne acuză înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte, dar noi îl putem birui datorită sângelui Mielului și datorită cuvântului mărturiei noastre și prin faptul că nu ne iubim viața-suflet până la moarte.

Când păcătuim și facem greșeli, putem aplica sângele lui Cristos și putem fi curățați de orice nedreptate; în felul acesta, biruim inamicul cu acuzaţiile lui. În plus, dacă dușmanul continuă să ne atace, noi îi putem declara adevărul, stând pe Cuvântul Domnului, și el va fi învins.

Cel mai bun mod de a învinge dușmanul este să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului; în felul acesta, vrăjmaşul nu are teren în noi şi este cu totul învins. Fie ca noi să fim asemenea persoane azi.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul și negăm sufletului nostru savurarea actuală de dragul Tău și de dragul bisericii. Amin, Doamne, alegem să ne exersăm duhul și să nu permitem sufletului nostru să se își aibă savurarea în această epocă, ca să Te savurăm și să fim transformați! Strălucește asupra noastră, dragă Doamne, și dezvăluie care este savurarea noastră sufletească prezentă. Fie ca noi să cooperăm cu Tine astăzi, exersându-ne duhul pentru a ne pierde viața-suflet de dragul Domnului și pentru a experimenta transformarea și transfigurarea. Amin, Doamne, așa cum ne pierdem savurarea sufletească de dragul vieții de familie, fie ca și noi să ne exersăm duhul și să ne pierdem viața-suflet pentru viața de biserică! Aleluia, îl putem birui pe vrăjmaș prin sângele Mielului, prin cuvântul mărturiei noastre și prin faptul că nu ne iubim viața-suflet până la moarte! Fie ca noi să fim asemenea persoane azi. Fie ca noi să aplicăm sângele lui Cristos, să declarăm adevărul și să fim dispuși să ne pierdem viața-suflet pentru a învinge dușmanul, a experimenta transfigurarea și a trăi viața împărăției în viața de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Experience Transfiguration in the Church Life by Losing our Soul-Life for the Lord, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 4 (Împărăția ca fiind supunerea răzvrătirii și ca fiind transfigurarea Domnului Isus) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Împărăția lui Dumnezeu este Cristos care crește în noi până când El este transfigurat în noi

26/02/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Împărăția lui Dumnezeu este transfigurarea Domnului Isus, căci ori de câte ori Domnul Isus este transfigurat în noi pentru a Se manifesta prin noi, aceasta este împărăția lui Dumnezeu venind cu putere (vezi Marcu 9:1-2). Amin!

Dumnezeu vrea să aducă împărăția Sa pe pământ, iar lucrarea lui Dumnezeu de astăzi este în principal să aducă împărăția lui Dumnezeu. Pe de altă parte, trebuie să facem multe lucrări în viața de biserică, lucrări care beneficiază în principal ființele umane; pe de altă parte, trebuie să facem lucrarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu are o lucrare specială de făcut pe acest pământ, care are atât o latură pozitivă, cât și una negativă.

Pe partea pozitivă, Dumnezeu vrea să aducă împărăția lui Dumnezeu și să stabilească împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi.

El face acest lucru prin multe persoane care cooperează cu El pentru a predica evanghelia împărăției, astfel încât Cristos, ca sămânță a împărăției, să poată fi semănat în om pentru a crește și a se dezvolta într-un domeniu în care Dumnezeu poate conduce și domni.

Pe partea negativă, venirea împărăției lui Dumnezeu înseamnă că vrăjmașul trebuie să fie tratat și supus. Trebuie nu numai să creștem în viață și să cooperăm cu Domnul pentru ca El să se extindă în ființa noastră, astfel încât să fim sub stăpânirea și domnia Sa, dar trebuie, de asemenea, să fim una cu Dumnezeu pentru a da o lovitură de moarte lui Satan și pentru a-i distruge lucrările pe pământ.

Lucrarea dintre ființele umane de a predica evanghelia, de a-i păstori pe alții și de a face multe lucruri legate de viața de biserică este necesară și toți trebuie să avem parte la slujirea bisericii.

Dar există și lucrarea lui Dumnezeu, lucrarea pe care Dumnezeu vrea să o facă, chiar și lucrarea pe care Dumnezeu trebuie să o facă. Această lucrare nu este doar lucrarea evangheliei sau lucrarea de păstorire, ci lucrarea de a trata dușmanul și de a-l birui.

Satan face tot posibilul pentru a împiedica lucrarea lui Dumnezeu și trebuie să stăm împotriva lui în rugăciune. Trebuie să fim una cu Domnul în ceea ce facem și spunem și trebuie să cooperăm cu El pentru a face lucrarea lui Dumnezeu, astfel încât dușmanul să fie învins, împins înapoi și supus.

Lucrarea lui Dumnezeu nu este doar să mântuiască suflete, ci ca împărăția lui Dumnezeu să fie adusă și ca vrăjmașul să fie înfrânt. Aceasta este nevoia lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a creat pe om pentru acest scop dublu, ca omul să-l exprime pe Dumnezeu cu chipul Său și să-L reprezinte cu stăpânirea Sa.

Prin predicarea evangheliei și credința în Domnul, primim viața divină și, trăind prin această viață divină, Îl exprimăm pe Cristos. Acesta este jumătate din scopul pentru care suntem creați.

Trebuie să îndeplinim cealaltă jumătate, care este să-L reprezentăm pe Dumnezeu cu stăpânirea Sa și să-l facem pe Satan să sufere pierderi fatale. Pentru aceasta nu putem să ne iubim pe noi înșine sau să ne trăim viața-suflet, nici să trăim în carne sau să ne complacem în ceea ce dorește sufletul nostru.

Trebuie să ne lepădăm de sine, să ne lăsăm deoparte, să ne pierdem viața-suflet și să ne luăm crucea. Trebuie să plătim prețul vieții noastre suflet pentru a trata dușmanul până la capăt. Vrem să fim cei care cooperează cu Domnul pentru a aduce astăzi împărăția Sa!

Venirea împărăției lui Dumnezeu este transfigurarea Domnului Isus

Marcu 9:1-13 ne arată istorisirea Domnului transfigurat pe munte. El le-a spus ucenicilor Săi că erau unii acolo care nu vor gusta nicidecum moartea până nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu venind în putere.

Apoi, după șase zile, a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, s-a dus pe un munte înalt, și acolo S-a schimbat la față înaintea lor. Aceasta indică faptul că venirea împărăției lui Dumnezeu în putere este transfigurarea Domnului Isus.

Ce este transfigurarea Domnului Isus? Este realitatea strălucitoare a Domnului Isus. Fața Sa strălucea, gloria Sa s-a arătat vizibil și hainele sale erau ca lumina; fața Sa era ca soarele. Ce minunat!

Domnul a fost transfigurat înaintea ucenicilor Săi; aceasta este transfigurarea Domnului Isus ca venirea împărăției lui Dumnezeu în putere. Schimbarea la față a lui Cristos este glorificarea Sa, care este egală cu venirea Sa în împărăție.

Domnul le-a spus ucenicilor Săi că împărăția lui Dumnezeu va veni cu putere, iar apoi a luat trei dintre ei și S-a manifestat înaintea lor, „desfăcând fermoarul” pentru ca ei să vadă gloria divinității Sale exprimată. Extraordinar!

Ei L-au văzut pe Cristos transfigurat cu strălucirea Lui, căci gloria strălucea din El. Aceasta, transfigurarea lui Cristos, a fost o expresie a împărăției. Ceea ce este descris în această porțiune în Marcu 9:1-13 este o imagine a împărăției lui Dumnezeu venind cu putere.

Centrul acestei imagini este Isus cel glorificat! Amin! Cu El îi vedem pe Moise și Ilie, reprezentând sfinții Vechiului Testament, precum și pe Petru și Iacov și Ioan, reprezentând sfinții Noului Testament (vv. 2-4).

Aceasta este o imagine a împărăției lui Dumnezeu venind în putere cu glorificarea Sa. Ce înseamnă ca împărăția lui Dumnezeu să vină în putere? Este ca Domnul Isus să fie transfigurat.

Pentru ca Domnul să fie transfigurat însemna că umanitatea Sa era saturată și pătrunsă de divinitatea Sa. Această transfigurare, care a fost glorificarea Sa, a fost egală cu venirea Sa în împărăția Sa.

Cuvântul Domnului din v. 1 despre venirea împărăției lui Dumnezeu în putere a fost împlinit prin schimbarea Sa la față pe munte. Strălucirea Domnului Isus, transfigurarea lui Cristos, a fost venirea Lui în împărăția Sa; acolo unde este transfigurarea Lui, acolo este venirea împărăției (vezi Mat. 16:28-17:13; Luca 9:27-36).

Transfigurarea Domnului Isus a fost realizarea a ceea ce este El. El este deja Dumnezeu întrupat pentru a fi om, dar transfigurarea este manifestarea și strălucirea a ceea ce este El prin umanitate.

Ori de câte ori Domnul este transfigurat, aceasta este venirea împărăției lui Dumnezeu. Acolo unde este transfigurarea Domnului, acolo este împărăția.

Împărăția lui Dumnezeu este realitatea Domnului Isus care strălucește și este exprimată. Când suntem sub strălucirea Domnului, suntem în împărăție (Apoc. 22:4-5).

Ucenicii au fost uimiți de aceasta, și au vrut să rămână acolo, apreciind faptul că i-au văzut pe Moise și pe Ilie. Așa că Dumnezeu Tatăl a trebuit să-i acopere cu un nor și să le spună că El Îl dorește numai pe Cristos, căci acesta este Preaiubitul Său.

Cristos, numai Cristos, este ceea ce vrea Dumnezeu. El vrea ca acest Cristos să fie semănat în noi, să crească în noi, să înflorească în noi și să fie transfigurat în noi, pentru ca împărăția lui Dumnezeu Să vină în noi cu putere.

Doamne Isuse, Te lăudăm că ai venit în noi ca sămânța împărăției care să crească în noi și să se dezvolte în noi până când împărăția lui Dumnezeu este pe deplin întărită în noi. Ne deschidem Ție astăzi. Crești un pic mai mult în noi astăzi. O, Doamne, crești în noi până când vei fi transfigurat în noi! Aleluia, venirea în putere a împărăției lui Dumnezeu este transfigurarea Domnului Isus! Amin, Doamne, Te lăudăm pentru că ai fost transfigurat prin faptul că umanitatea Ta este pătrunsă și saturată cu divinitatea Ta. Crești în noi într-o asemenea măsură astăzi. Fii manifestat prin noi. Fie ca umanitatea noastră să fie saturată și pătrunsă de divinitatea Ta pentru ca Dumnezeu să Se manifeste în om și prin om! Aleluia, acolo unde este transfigurarea Domnului Isus, acolo este împărăția lui Dumnezeu în putere! Amin, Doamne, vrem să fim noi cei care Îți permitem să crești în noi, să strălucești în noi și să fii transfigurat în noi pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină cu putere! Vrem să fim atenți la Tine, să Te savurăm, să fim plini de Tine și să Te lăsăm să crești în noi până când vei înflori în noi!

Împărăția lui Dumnezeu este Cristos care crește în noi până când El este transfigurat în noi

Este cu adevărat uimitor să vedem atât în Matei, în Marcu, cât și în Luca că Domnul Isus a fost transfigurat înaintea ucenicilor Săi și că aceasta a fost venirea împărăției lui Dumnezeu, dar cum se leagă aceasta de noi și cum putem experimenta acest lucru?

Trebuie să ne dăm seama că Cristos a fost semănat în inimile noastre ca sămânță; El a venit în noi ca sămânță a împărăției pentru a crește în noi, a se dezvolta în noi și a înflori în noi, până când Cristos va fi transfigurat în noi pentru împărăția lui Dumnezeu (Col. 1:27).

Zi de zi, pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul și ne deschidem către El în situațiile în care ne aflăm și dificultățile cu care ne confruntăm, Domnul ne saturează și ne pătrunde umanitatea cu divinitatea Sa.

Cu toții suntem în proces de a fi transfigurați, adică suntem în procesul de transfigurare a lui Cristos în noi. Împărăția lui Dumnezeu este transfigurarea Domnului Isus și trebuie să creștem în viață și să-L lăsăm pe Cristos să crească în noi până când El este transfigurat în noi.

Mulți dintre noi nu Îl exprimăm încă pe Cristos, căci El, ca sămânță a împărăției, nu a crescut încă în noi până la înflorire. Transfigurarea seminței împărăției necesită creșterea seminței până la maturitate pentru a înflori și a fi transfigurată.

Domnul din noi trebuie să crească. Trebuie să-L lăsăm să crească în solul inimii noastre. El trebuie să-și facă domiciliul în inima noastră încetul cu încetul, zi de zi (Efeseni 3:17). El trebuie să fie format în noi (Gal. 4:19) și să trăiască în noi (Gal. 2:20).

Dacă Domnul Isus care este în noi nu a fost încă transfigurat, alții nu vor putea vedea împărăția lui Dumnezeu în noi. Dar când El va fi transfigurat în noi, acea înflorire va fi împărăția lui Dumnezeu.

În viața noastră de zi cu zi, trebuie să Îl contactăm pe Domnul, să Îl savurăm și să fim deschiși către El, pentru ca El să crească în noi și să înflorească în noi pentru împărăția lui Dumnezeu.

În Marcu 1:15, Domnul Isus a spus că vremea s-a împlinit și împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat; mai târziu, în pilda împărăției, El S-a asemănat cu un om care aruncă sămânță pe pământ (4:26). Apoi, în 9:1, El le-a spus ucenicilor Săi că unii vor vedea venirea împărăției lui Dumnezeu cu putere și S-a transfigurat înaintea lor pe vârful muntelui.

Acesta este un indiciu puternic că împărăția lui Dumnezeu este de fapt transfigurarea Domnului Isus. Cum rămâne cu noi: este Domnul Isus transfigurat în noi? Crește El în noi în măsura în care se manifestă în noi și prin noi?

De multe ori ne întâlnim cu alți credincioși în Cristos și vedem că există exprimarea sinelui acolo, dar Cristos nu este exprimat. Cristos ca sămânță este în ei și în noi, dar El nu a fost încă transfigurat. O, Doamne!

Îl avem pe Domnul Isus care trăiește în noi, dar Îi dăm noi ocazia de a fi transfigurat în noi? Trebuie să învățăm să cooperăm cu Domnul pentru ca El să crească în noi și să fie transfigurat în noi. El trebuie să fie în noi nu doar ca o sămânță sau o plantă fragedă, ci și mai mult, ca o plantă înfloritoare care este transfigurată.

Trebuie să experimentăm împărăția lui Dumnezeu ca transfigurarea Domnului Isus în noi. Acest aspect al împărăției trebuie să se dezvolte în noi și să ne facă să creștem până la maturitate.

Pe măsură ce Domnul crește în noi zi de zi, El ne aduce la maturitate și El va străluci din interiorul nostru.

Schimbarea la față a Domnului Isus are loc în toți credincioșii în Cristos. Trebuie să cooperăm cu Domnul zi de zi în viața noastră de zi cu zi cu toate activitățile noastre, întorcându-ne către El și dându-I primul loc în ființa noastră.

Trebuie să ne dăm seama cine este El și ce este El. Venirea Lui, pe care o așteptăm cu nerăbdare, nu este doar din ceruri, ci și din interiorul nostru. Trebuie să-L lăsăm pe Domnul să crească în noi și să iasă din interiorul nostru, pentru ca El să fie transfigurat în noi.

Împărăția este strălucirea realității Domnului Isus. Zi de zi trebuie să fim sub această strălucire. Trebuie să fim sub strălucirea Domnului pentru a fi în împărăția lui Dumnezeu. Pe măsură ce rămânem sub strălucirea Sa, El aduce împărăția în noi.

Pe măsură ce Îl lăsăm pe Domnul să strălucească în noi, El nu numai că ne va lumina și ne va aduce viața în noi, ci ne va face să strălucească și El va fi transfigurat în noi. A fi astăzi sub strălucirea Domnului înseamnă a fi în împărăție astăzi. Vrem să fim astăzi sub strălucirea Domnului.

Pe măsură ce El crește în noi și se maturizează în noi, El este transfigurat în noi. Când Cristos este transfigurat în noi, acea transfigurare devine împărăția lui Dumnezeu care domnește peste tot în viața noastră.

Așa domnește și conduce Domnul în noi, prin transfigurarea Sa în noi. Indiferent de mediul în care ne aflăm, indiferent de ce se întâmplă în jurul nostru, în interior avem sentimentul că împărăția lui Dumnezeu se dezvoltă.

Îl lăsăm pe Domnul să conducă și să domnească în noi, pentru că dorim ca Domnul Isus să fie transfigurat în noi. Este posibil să scriem un e-mail cuiva și, după ce ne-am verificat cu Domnul în interior, îl ștergem aproape de tot.

S-ar putea să fim într-o conversație cu cineva și să fim pe cale să spunem ceva, dar transfigurarea Domnului Isus în noi nu ne va permite să spunem anumite lucruri.

Fie ca noi să-i dăm Domnului ocazia de a fi transfigurat în noi. Fie ca El să crească în noi până la maturitate până când El este pe deplin transfigurat în noi și strălucește din noi!

Doamne Isuse, vrem să-Ți dăm ocazia să fii transfigurat în noi. Îți mulțumim că ești în noi ca sămânță a împărăției lui Dumnezeu. Cresti in noi. Ne deschidem Ție. Dorim să cooperăm cu Tine zi de zi pentru ca Tu să crești în noi și să Te dezvolți în noi. Amin, Doamne Isuse, vrem ca Tu să fii transfigurat în noi! Domnește și guvernează în noi. Câștigă mai mult teren în noi. Transformă-ne în imaginea Ta. Conformează-ne imaginii Tale. Trăiește în noi. Fii exprimat prin noi. Dorim să rămânem într-un contact constant cu Tine pe tot parcursul zilei, astfel încât să avem transfigurarea Ta în noi. Doamne Isuse, cât de mult Te iubim! Ne concentrăm toată ființa asupra Ta! Tu ești Preaiubitul Tatălui și Tu ești Preaiubitul nostru! Fie ca transfigurarea Domnului Isus în noi să devină împărăția lui Dumnezeu care domnește și guvernează peste tot în viața noastră! Amin, Doamne, vie astăzi în noi împărăția Ta! Câștigă-Ți manifestarea prin toți sfinții Tăi pentru ca împărăția lui Dumnezeu să se întemeieze pe pământ!