Îl slujim pe Domnul

Îl trăim pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă pentru dreptatea miresei

26/02/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, Îl savurăm și îl avem pe Cristos ca dreptate în două aspecte: în primul rând, Cristos este dreptatea noastră obiectivă care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu pentru a ne justifica și a ne face acceptabili înaintea Lui și, în al doilea rând, El este dreptatea noastră subiectivă ca dreptate trăită pentru a fi haina noastră de nuntă.

Aleluia pentru Cristos, dreptatea noastră obiectivă și subiectivă! Dumnezeu este drept și ne face la fel ca El prin credința noastră în El și prin experimentarea Lui de către noi.

Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, vedem faptul că Dumnezeu este drept și că noi Îl savurăm sau ne împărtășim din dreptatea lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, Dumnezeu i-a dat lui Moise legea ca un portret al lui Dumnezeu ca fiind Cel drept, sfânt și glorios.

Legea nu a fost dată pentru ca omul să o păzească, ci pentru ca omul să vadă cine este Dumnezeu, ce este Dumnezeu și ce vrea Dumnezeu să fie poporul Său venind la El și permițându-I să o împlinească în ei.

Apoi, când Domnul Isus a venit ca Dumnezeu încarnat, chiar înainte de a-Și începe lucrarea pământească, El s-a dus la Ioan Botezătorul pentru a fi botezat. Inițial, Ioan nu a vrut să-L boteze pe Domnul, căci credea că ar trebui să fie botezat de Isus. Dar Domnul Isus a spus: „Permite acest lucru, căci în felul acesta împlinim toată dreptatea.”

Domnul Isus era Dumnezeu încarnat ca om, totuși El trebuia să împlinească toată dreptatea; trebuia să treacă prin procedura lui Dumnezeu pentru ca dreptatea lui Dumnezeu să fie împlinită. El S-a supus să fie botezat de Ioan Botezătorul pentru a împlini toată dreptatea.

Apoi, așa cum citim în Epistole, subiectul dreptății este prezentat și explicat pe larg. Iar Petru a scris în epistola sa că în cerurile noi și pe pământul nou, dreptatea va locui; chiar și pentru veșnicie, dreptatea este prezentă, căci Dumnezeu este drept.

Pe măsură ce considerăm cu rugăciune subiectul miresei lui Cristos, trebuie să vedem dreptatea miresei; mireasa nu este doar iubitoare, frumoasă și matură, ci, mai mult decât atât, mireasa are o haină specială, in fin, strălucitor și curat, care reprezintă dreptățile sfinților.

Însă s-ar putea să ne fie ușor să credem că știm ce este dreptatea, căci fiecare dintre noi are propria înțelegere a dreptății și a ceea ce este dreptatea.

Trebuie să citim Biblia și să ne deschidem către Domnul, permițându-I să ne vorbească și să ne înnoiască mintea cu privire la acest lucru, astfel încât să vedem care este punctul de vedere al lui Dumnezeu asupra dreptății.

Trebuie să vedem ce este dreptatea conform economiei lui Dumnezeu și să-L avem pe Cristos ca dreptate a noastră, nu doar într-un mod obiectiv, ci și mai mult, într-un mod subiectiv, Cristos trăit în noi.

Dreptatea miresei: Cristos este dreptatea noastră obiectivă și subiectivă

În versetele 7 și 8 din Apocalipsa 19 vedem dreptatea miresei; miresei i s-a dat să fie îmbrăcată în in alb, strălucitor și curat, căci inul alb reprezintă dreptățile sfinților.

Pe măsură ce ne pregătim să fim mireasa lui Cristos, trebuie să luăm în considerare dreptatea miresei. Ce este această dreptate? Ce sunt dreptățile sfinților? Cum poate fi aplicată dreptatea experienței noastre pe măsură ce cooperăm cu Domnul pentru a fi pregătiți ca mireasă a lui Cristos?

Există două aspecte ale faptului că Cristos este dreptate pentru credincioși. Dreptatea este Cristos; Dumnezeu este drept, iar Cristos este dreptatea noastră. Simpla afirmație că Cristos este dreptatea noastră este destul de generală; trebuie să vedem cele două aspecte principale ale lui Cristos ca dreptate a noastră.

Primul aspect este că Cristos este dreptatea noastră pentru ca noi să fim drepți înaintea lui Dumnezeu în mod obiectiv în momentul pocăinței noastre față de Dumnezeu și al credinței în Cristos (Romani 3:24-26; Faptele Apostolilor 13:39; Galateni 3:24b, 27).

Chiar dacă suntem decăzuți și păcătoși, lipsiți de gloria lui Dumnezeu, prin credința în Cristos suntem îndreptățiți fără plată înaintea lui Dumnezeu și de către Dumnezeu.

Îndreptățirea prin credință este gratuită; suntem îndreptățiți fără plată prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus. Dumnezeu L-a pus pe acest Cristos Isus ca jertfă de ispășire prin credința în sângele Său, pentru demonstrarea dreptății Sale. Ce minunat!

Dumnezeu își demonstrează dreptatea în timpul prezent, ca El să fie drept și Cel care îl îndreptățește pe cel ce are credință în Isus Cristos. Aceasta este dreptatea obiectivă, referindu-se la Cristos ca haina dreptății care ne acoperă.

În 1 Corinteni 1:30 ni se spune că Cristos a devenit înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu, atât dreptate, cât și sfințire și răscumpărare. Cristos este dreptatea noastră.

Dreptatea noastră nu este un comportament sau o conduită; dreptatea noastră este o persoană, Isus Cristos Însuși. Aceasta ne dă statutul înaintea lui Dumnezeu pentru a fi îndreptățiți înaintea Lui și pentru a avea părtășie cu El.

Al doilea aspect al lui Cristos ca dreptate a noastră este că El este dreptatea noastră subiectivă, trăită prin noi, ca manifestare a lui Dumnezeu (Romani 4:25; 1 Petru 2:24a; Iacov 2:24; Matei 5:20; Apocalipsa 19:8).

Dumnezeu este dreptatea în Cristos dată nouă, credincioșilor în Cristos, pentru ca noi să fim îndreptățiți de Dumnezeu în mod subiectiv. Dreptatea noastră se referă subiectiv la Cristos Însuși ca dreptate trăită prin noi, Cristos trăind în noi.

Pe de o parte, Îl aplicăm pe Cristos ca dreptate a noastră în mod obiectiv prin credința în El și suntem acoperiți cu Cristos ca dreptate a noastră; aceasta înseamnă ca noi să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, Îl savurăm pe Cristos și Îl trăim pentru ca El să fie dreptatea noastră trăită.

Slavă Domnului că a murit pentru noi pe cruce pentru a deveni dreptatea noastră, acoperindu-ne înaintea lui Dumnezeu ca haină a dreptății noastre pentru îndreptățirea noastră.

Și chiar mai mult, Îi mulțumim pentru că a trecut prin moarte și înviere pentru a deveni un Duh dătător de viață care să vină în noi și să trăiască în noi, chiar pentru a fi exprimat prin noi ca dreptate subiectivă.

Avem nevoie nu doar de aspectul obiectiv al lui Cristos ca dreptate a noastră, ci și mai mult, de aspectul subiectiv al lui Cristos care trăiește în noi pentru a fi dreptatea noastră subiectivă.

Ca dreptate obiectivă, Cristos este Cel în care suntem îndreptățiți de Dumnezeu (Romani 3:24, 28; 4:25; 5:1, 9, 16, 18). Ca dreptate subiectivă, Cristos este Cel care locuiește în noi pentru a trăi pentru noi o viață care poate fi îndreptățită de Dumnezeu și care este întotdeauna acceptabilă înaintea lui Dumnezeu (Matei 5:6, 20).

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai murit pe cruce pentru păcatele noastre, astfel încât, prin credința în Tine, Tu să devii dreptatea noastră! Slavă Domnului, prin pocăință și credință în Cristos, Îl avem pe Cristos ca haină, acoperindu-ne înaintea lui Dumnezeu pentru îndreptățirea noastră! Amin, Doamne, vrem să Te cunoaștem zilnic și să Te aplicăm ca dreptate obiectivă în viața noastră de zi cu zi; nu avem merit sau statut în noi înșine, ci Tu ești dreptatea noastră! Slavă Domnului! Fie ca noi să ne bazăm pe dreptatea Ta și să-Ți permitem să trăiești în noi ca dreptatea noastră subiectivă. Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi. Fii manifestat prin noi. Fie ca Cristos să fie manifestat prin noi, astfel încât să putem avea dreptatea subiectivă, Cristos trăit în noi! Amin, Doamne, vrem să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu în mod subiectiv și să avem haina de nuntă, dreptățile sfinților. Îți permitem, ca fiind Cel care locuiește în noi, să trăiești în noi și pentru noi o viață care poate fi aprobată de Dumnezeu și care este întotdeauna acceptabilă lui Dumnezeu! Aleluia pentru Cristos ca dreptatea noastră obiectivă și subiectivă!

Cristos este dreptatea noastră obiectivă care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu și dreptatea noastră subiectivă interioară pentru ca noi să-L trăim pe Cristos

O ilustrație foarte bună a lui Cristos ca dreptate obiectivă și subiectivă este văzută în Luca 15:22-23, cu întoarcerea fiului risipitor. După ce a risipit tot ce avea și a cheltuit-o cu desfrânare într-o țară îndepărtată, fiul risipitor s-a întors la tatăl său, iar tatăl a făcut ceva foarte interesant.

În loc să asculte discursul pregătit de fiul risipitor, tatăl l-a întrerupt și le-a poruncit slujitorilor să aducă cea mai bună haină pentru a-l acoperi pe fiul său, să-i pună un inel pe deget și sandale în picioare și să junghie vițelul îngrășat, pentru ca ei să se bucure, să ospăteze și să se veselească.

Iată ce face Dumnezeu pentru noi ori de câte ori ne întoarcem la El și ne pocăim: El ne acoperă imediat cu Cristos ca dreptatea noastră obiectivă (haina) și ni-l dă pe Cristosul atotinclusiv ca rezervă pentru ca noi să-L trăim pe Dumnezeu în Cristos ca dreptatea noastră subiectivă.

Pe de o parte, ceea ce avem nevoie este să fim acoperiți înaintea lui Dumnezeu și să fim drepți înaintea Lui, astfel încât să-I putem fi plăcuți și să avem acces la El.

Pe de altă parte, simplul fapt de a fi îmbrăcați cu cea mai bună haină nu este suficient – avem nevoie ca ceva interior să fie furnizat pentru ca noi să-L trăim pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă.

Trebuie să ne împărtășim din Cristos și să-L savurăm ca ospățul nostru, realitatea vițelului îngrășat, pentru ca noi să fim hraniți și întăriți pentru a-L putea trăi pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă.

Această experiență pe care a avut-o fiul risipitor nu este ceva unic; aceasta este experiența noastră zi de zi, chiar de multe ori pe parcursul zilei.

Învățăm să ne întoarcem către Domnul și să ne pocăim înaintea Lui, căci suntem departe de El de atâtea ori și ne irosim timpul și energia pe multe lucruri diferite de scopul lui Dumnezeu.

Pe măsură ce ne pocăim și ne mărturisim, El ne acoperă cu Cristos ca cea mai bună haină, dreptatea noastră obiectivă și ni-L dă pe Cristosul atotinclusiv ca hrană a noastră, astfel încât să putem trăi conform cu Dumnezeu în Cristos ca dreptatea noastră subiectivă. Slavă Domnului!

Mulți creștini de astăzi sunt mulțumiți să-L aibă doar pe Cristos ca dreptate obiectivă; acest lucru nu este suficient, căci satisface doar nevoia noastră, nu și nevoia lui Dumnezeu.

Nevoia noastră este să fim îndreptățiți și nimic din ce putem face nu poate realiza acest lucru – doar pocăința și credința noastră în Cristos ne pot face să fim îndreptățiți și să-L avem pe Cristos ca dreptate obiectivă. Aceasta ne satisface nevoia.

Dar cum rămâne cu nevoia lui Dumnezeu? El vrea ca noi nu doar să fim îndreptățiți, curați și drepți; El vrea să se exprime în noi și prin noi, așa că vrea să fie dreptatea noastră subiectivă.

Îl lăudăm și Îi mulțumim Domnului Isus pentru că a murit pentru noi pe cruce, ca să putem fi îndreptățiți, și Îl aplicăm ca dreptate obiectivă astăzi. Dar nu rămânem aici; vrem să mergem mai departe cu Domnul și să ne împărtășim din bogățiile Sale în duh, astfel încât să-L putem trăi în viața noastră de zi cu zi ca dreptate subiectivă.

Cristos este atât haina noastră, cât și vițelul îngrășat, pentru ca noi să fim îndreptățiți și să-L putem trăi pe Cristos. Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos, trăim datorită Lui (Ioan 6:57).

Pe măsură ce ne împărtășim din bogățiile lui Cristos, putem fi hrăniți și energizați în interior, astfel încât să putem trăi datorită lui Cristos și să-L avem exprimat prin noi în viața noastră de zi cu zi ca dreptatea noastră subiectivă.

Slavă Domnului că El a fost dat pentru greșelile noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră (Romani 4:25). El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcat, să trăim înspre dreptate (1 Petru 2:24).

Am murit față de păcat; acum trăim pentru dreptate. Dreptatea nu este doar obiectivă pentru noi; dreptatea este acum subiectivă, căci trăim înspre Domnul fiind hrăniți în interior cu Cristosul pe care Îl savurăm și de care ne împărtășim.

Mâncând vițelul îngrășat, fiul risipitor a fost hrănit și transformat în interior, chiar capabil să funcționeze ca fiul tatălui său. În mod similar, mâncându-L pe Cristos și împărtășindu-ne din El ca hrană a noastră, El poate fi exprimat prin noi, iar noi Îl trăim pe Cristos pentru buna plăcere a lui Dumnezeu.

În acest fel, cooperăm cu Domnul pentru a avea dreptățile sfinților, haina brodată, dreptatea miresei. Ne producem haina de nuntă prin umblarea noastră zilnică în Duhul și conform Duhului și având o trăire conform Duhului.

Zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună și an de an, trebuie să trăim și să umblăm conform Duhului, ca să ne putem pregăti haina de nuntă.

Fie ca noi să fim cei care cooperează cu Domnul zi de zi în viața noastră, savurându-L pe Cristos ca dreptatea noastră obiectivă și subiectivă.

Doamne Isuse, venim la Tine așa cum suntem; ne pocăim și ne mărturisim păcatele și credem în lucrarea Ta răscumpărătoare de pe cruce. Te primim ca dreptatea noastră în mod obiectiv înaintea lui Dumnezeu. Îți mulțumim că ești cea mai bună haină dată nouă de Dumnezeu pentru ca noi să fim îndreptățiți de Dumnezeu conform standardului Său de dreptate. Amin, Doamne, ne deschidem Ție și ne împărtășim din bogățiile Tale în duh. Aleluia, Cristos este ospățul nostru! Ne exersăm duhul, Doamne, sub acoperirea sângelui Tău, pentru a Te savura, a Te mânca și a Te bea. Tu ești viața și rezerva noastră de viață. Te mâncăm și vrem să trăim datorită Ție. Trăiește în noi astăzi. Fii exprimat prin noi. Fie ca noi să avem dreptățile sfinților, dreptatea noastră trăită ca fiind haina noastră de nuntă! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine astăzi pentru a ne pregăti haina de nuntă, avându-L pe Cristos trăit din noi în viața noastră de zi cu zi! Fie ca să continuăm să Te savurăm și să Te experimentăm astăzi ca dreptatea noastră obiectivă și subiectivă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live out Christ as our Subjective Righteousness for the Righteousness of the Bride, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 5 cu tema: Dreptatea miresei (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dreptatea rezultă în imaginea lui Dumnezeu și întemeiază împărăția lui Dumnezeu astăzi

25/02/2026 by Credincios in Cristos 7 Comments

Este uimitor să realizăm că dreptatea rezultă în imaginea lui Dumnezeu fiind exprimată și întemeiază împărăția lui Dumnezeu în noi și în jurul nostru în viața de biserică de astăzi. Dreptatea este legată de împărăția lui Dumnezeu, viața de biserică, deoarece împărăția lui Dumnezeu este în dreptate, iar în cerul nou și pământul nou, dreptatea va locui, căci totul va fi adus sub același cap în Cristos, cu ordine divină în toate lucrurile. Slavă Domnului!

Pentru omul natural, omul vechi, dreptatea este un cuvânt înfricoșător, căci el este condamnat și urăște să fie drept. Dar pentru noi, credincioșii în Cristos, faptul că Dumnezeu este drept este un lucru minunat.

Este adevărat că Dumnezeu este atât de drept încât niciuna dintre ființele umane căzute nu este calificată să aibă părtășie cu El, căci dreptatea Lui întrece orice altă dreptate. Dar, în același timp, din moment ce Dumnezeul nostru este drept și noi suntem fii ai Tatălui nostru ceresc, devenim drepți!

Mai mult, devenim dreptatea lui Dumnezeu în Cristos – suntem făcuți drepți de Dumnezeu în Cristos! Slavă Domnului!

Un pasaj foarte prețios care vorbește despre dreptatea lui Dumnezeu legată de experiența noastră este 1 Ioan 1:9. Dacă păcătuim, ne putem mărturisi păcatele, iar Dumnezeu este drept și credincios ca să ne ierte, chiar să ne curețe de orice nelegiuire. Ce ziceți de asta!

Pe de o parte, Dumnezeu este dragoste și ne iubește foarte mult; ne-a iubit atât de mult încât L-a trimis pe singurul Său Fiu să vină și să moară pentru noi, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică (Ioan 3:16). Ce fel de dragoste este aceasta!

Pe de altă parte, Dumnezeu este, de asemenea, drept și, pe baza dreptății Sale, El îi condamnă pe toți cei care păcătuiesc; cu toate acestea, El îndreptățește pe toți cei care se pocăiesc și cred. Vrem să fim îndreptățiți de Dumnezeu, să avem pace față de Dumnezeu și chiar să Îl savurăm pe Dumnezeu? Trebuie să ne pocăim și să ne mărturisim păcatele.

Odată ce facem acest lucru, exersându-ne duhul să credem în Domnul Isus și mărturisind Numele Lui, Dumnezeu ne consideră drepți și Îl putem savura cu adevărat pe El! Vrăjmașul lui Dumnezeu, însă, știe acest lucru, iar slujba lui permanentă este să ne acuze înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte; de asemenea, ne acuză în conștiința noastră.

Fie ca noi să nu cădem pradă acuzațiilor vrăjmașului, ci mai degrabă să credem în Domnul Isus, să ne pocăim și să ne mărturisim păcatele, fiind siguri că suntem iertați de Dumnezeul nostru cel drept și că El este credincios în cuvântul Său pentru a ne curăța de orice nedreptate. Cât de minunat!

Aceasta este experiența noastră creștină autentică zi de zi; nu suntem fără păcat, dar totuși păcătuim, dar ne putem pocăi, mărturisi și aplica sângele Domnului pentru a fi curățiți, spălați, iertați și aduși înapoi la Dumnezeu!

Dreptatea este legată de împărăția lui Dumnezeu: dreptatea rezultă în imaginea lui Dumnezeu și întemeiază împărăția lui Dumnezeu

Romani 14:17 ne arată că dreptatea este legată de împărăția lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. Viața de biserică de astăzi este împărăția lui Dumnezeu, iar împărăția lui Dumnezeu este dreptate.

După ce noi, credincioșii în Cristos, am fost mântuiți, iertați și curățiți prin sângele lui Isus, conform dreptății lui Dumnezeu, suntem acum în biserică. Suntem membre ale Trupului lui Cristos și trăim acum viața de biserică în calitate de realitatea Trupului lui Cristos. Viața de biserică este un loc minunat – este o grădină verde care crește în harul Domnului și este, de asemenea, împărăția lui Dumnezeu.

Iar împărăția lui Dumnezeu este ceva ce ține de dreptate. Tronul lui Dumnezeu este întemeiat cu dreptatea ca temelie (Psalmul 89:14); unde este dreptatea lui Dumnezeu, acolo este și împărăția Sa (Isaia 32:1; Evrei 1:8-9).

Când suntem în viața de biserică autentică, pe de o parte nu avem reguli exterioare și nici regulamente, iar pe de altă parte, trăim în împărăția lui Dumnezeu. În viața de biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, locuiește dreptatea.

În viața de biserică trebuie să fim drepți în relația cu oamenii; nu putem vorbi cu ceilalți în același fel în care vorbim cu cei din lume, căci acum suntem sub cerințele drepte ale lui Dumnezeu. Modul în care ne comportăm în biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, este în dreptate.

Am fost mântuiți prin dreptatea lui Dumnezeu, acum participăm la mântuirea Lui și trăim viața de biserică în dreptate, căci dreptatea este legată de împărăția lui Dumnezeu.

Cristos Însuși a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui am fost vindecați (1 Petru 2:24).

În Vechiul Testament, dreptatea este adesea sinonimă cu împărăția. Unde există dreptate, totul este adus sub același cap într-un mod potrivit; aceasta este împărăția lui Dumnezeu. În primul rând, dreptatea rezultă în imaginea lui Dumnezeu exprimată prin noi; apoi, dreptatea întemeiază împărăția lui Dumnezeu.

Când ne exersăm duhul și umblăm conform Duhului în viața de biserică, exprimăm imaginea lui Dumnezeu, iar împărăția lui Dumnezeu se vede printre noi. Amin!

În Romani 8 avem dreptate și imaginea lui Dumnezeu; versetul 10 spune că, dacă Cristos este în noi, duhul nostru este viață datorită dreptății. Ce legătură are dreptatea cu faptul că duhul nostru este viață? Prin dreptatea lui Dumnezeu, duhul nostru poate fi viață; Isus, cel drept, a murit pentru noi, împlinind toate cerințele drepte ale lui Dumnezeu, pentru ca noi să fim eliberați de condamnare.

Acum, duhul nostru este regenerat, iar duhul nostru este viață datorită dreptății. Când ne exersăm duhul și trăim în duhul nostru, trăim în dreptate, iar acest lucru produce imaginea lui Dumnezeu și întemeiază împărăția lui Dumnezeu.

Atât imaginea lui Dumnezeu, cât și împărăția Lui se bazează pe dreptate. Pe de o parte, Îl exprimăm pe Dumnezeu după imaginea Sa, iar pe de altă parte, Îl reprezentăm pe Dumnezeu prin autoritatea Sa pur și simplu umblând conform Duhului și, prin urmare, trăind în dreptate. Amin!

În loc să murmurăm și să criticăm, ceea ce avem în viața de biserică este răbdare, lăudând pe Domnul, chemându-L pe Domnul și multă părtășie între sfinți. Și când ne adunăm, întâlnirile sunt vii, în bună ordine și bogate în funcționare.

Într-o astfel de viață de biserică putem vedea împărăția lui Dumnezeu plină de dreptate; totul este acolo ordonat și pașnic. O astfel de viață este posibilă nu datorită vreunei reglementări exterioare sau conformismului, ci datorită slujbei noului legământ care distribuie Duhul în noi.

Pe măsură ce Duhul ne este administrat și trăim și umblăm conform Duhului, ne aflăm într-o stare care Îl exprimă pe Dumnezeu după imaginea Sa și aduce împărăția lui Dumnezeu.

Fie ca noi să trăim și să umblăm prin duhul contopit astăzi, astfel încât împărăția lui Dumnezeu să fie stabilită în dreptate, pusă în ordine și adus sub același cap cum se cuvine. Când facem aceasta, când există o astfel de trăire în viața de biserică, vom avea dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai purtat păcatele noastre în trupul Tău pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să putem trăi înspre dreptate. Îți mulțumim că Ți-ai vărsat sângele pentru noi, ca să fim mântuiți. Aleluia, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, iar Cristos este dreptatea noastră! Slavă Domnului, suntem astăzi în viața de biserică în calitate de împărăția lui Dumnezeu, iar împărăția este dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi pentru a Te contacta și a trăi un singur duh cu Tine. Vrem să trăim în duhul contopit și să umblăm conform duhului. Fie ca viața noastră creștină și viața de biserică să fie în realitatea împărăției lui Dumnezeu, o viață în duhul contopit. Fie ca Tu să câștigi expresia Ta prin noi astăzi. Amin, Doamne, fie ca noi toți să învățăm să ne deschidem către Tine, să primim distribuirea Dumnezeului Triunic și să umblăm conform Duhului, astfel încât să avem multă răbdare, să lăudăm și să chemăm Numele Domnului! Slavă Domnului, dreptatea rezultă în imaginea lui Dumnezeu și întemeiază împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, exprimă-te prin noi și adu împărăția Ta în realitate printre noi în viața de biserică de astăzi, pe măsură ce trăim și umblăm conform Duhuluiul!

Dreptatea va locui în cerul nou și în pământul nou: totul va fi guvernat de tronul lui Dumnezeu!

2 Petru 3:13 spune că, conform promisiunii Sale, așteptăm ceruri noi și un pământ nou în care locuiește dreptatea. A spune că dreptatea va locui în cerurile noi și în pământul nou înseamnă că totul va fi în ordine, va fi adus sub același cap și reglementat. Amin!

Astăzi, noi, ca biserică, luăm inițiativa de a fi aduși sub același cap în Cristos, umblând după Duhul și primind distribuirea Duhului; odată ce biserica este adus sub același cap, Dumnezeu va avea o modalitate de a aduce toate lucrurile sub același Cap în Cristos prin biserică, la plinătatea timpului. Amin!

Totul va fi guvernat, controlat și sub stăpânirea potrivită, căci tronul lui Dumnezeu, împărăția, administrarea lui Dumnezeu vor fi acolo. Rezultatul va fi pace și bucurie. Amin! Aceasta este împlinirea din Efeseni 1:10; în economia plinătății timpului, Dumnezeu va aduce toate lucrurile sub același Cap în Cristos prin biserică!

În Isaia ni se spune, de asemenea, că în împărăția milenară va fi pace chiar și printre animale; șarpele și copilul se vor juca împreună și nu va fi frică sau vrăjmășie, căci totul va fi pace și bucurie. Toate acestea se îndeplinesc datorită și prin dreptate; dreptatea va locui în cerul nou și pe pământul nou. Aleluia!

În cele din urmă, în Apocalipsa 19 vedem că mireasa este pregătită, având haina de nuntă din in fin, care este dreptățile sfinților (vv. 7-9). Pentru veșnicie, așa cum se vede în Apocalipsa 21 și 22, Noul Ierusalim va fi cetatea sfântă și glorioasă care poartă imaginea lui Dumnezeu!

Cel care stă pe tron are înfățișarea de iaspis, zidul cetății este de iaspis, iar prima temelie a Noului Ierusalim este de iaspis (Apocalipsa 21:18-19). Dumnezeul de pe tron este exprimat prin întreaga cetate, iar întreaga cetate va arăta ca Dumnezeu, exprimându-L pe Dumnezeu și manifestându-L pe Dumnezeu întregului univers! Aleluia!

Aceasta înseamnă că cetatea sfântă, care noi, credincioșii în Cristos, vom deveni, va purta aceeași înfățișare ca Dumnezeu; întreaga cetate îl va exprima pe Dumnezeu pentru veșnicie! Slavă Domnului!

Astăzi suntem în epoca bisericii și ne pregătim rochia de mireasă, care va avea înfățișarea dreptății, expresia lui Dumnezeu. Pentru veșnicie, îl vom exprima pe Dumnezeu ca fiind cetatea sfântă, Noul Ierusalim. Slavă Domnului!

Astăzi învățăm să ne supunem tronului lui Dumnezeu și să trăim în dreptate. Îi permitem să ne aducă sub același cap, să ne reglementeze și să ne guverneze; facem acest lucru nu doar pentru că Biblia ne spune acest lucru, ci pentru că Îl savurăm pe Domnul ca Duh al vieții în duhul nostru și umblăm conform Duhului! Amin!

Deși există puțină dreptate pe pământ astăzi, suntem în biserică, unde avem o gustare anticipată a Noului Ierusalim. Ne trăim viața creștină, viața de familie și viața de biserică prin contactarea Domnului și primirea distribuirii divine, astfel încât să putem trăi în dreptate pentru a-L exprima pe Domnul.

Prețuim cu adevărat slujba noului legământ care ne administrează nouă și altora Duhul și dreptatea; ne concentrăm pe nimic altceva decât pe primirea Duhului și pe trăirea în dreptate trăind conform Duhului. Amin!

În interior, suntem hrăniți cu Duhul vieții; în exterior, Îl exprimăm pe Dumnezeu ca dreptate. Această exprimare a lui Dumnezeu în exterior va aduce împărăția lui Dumnezeu, unde totul este reglementat, ordonat și adus sub același cap.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul și alegem să umblăm conform Duhului vieții, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos ca dreptate pentru împărăția lui Dumnezeu. Amin, Doamne, prețuim distribuirea Ta divină. Ne deschidem slujbei Duhului pentru a fi saturați și umpluți cu Duhul în duhul nostru. Vrem să trăim în duh, să umblăm prin Duhul și să facem toate lucrurile în duh. O, Doamne Isuse, conform promisiunii Tale, așteptăm ceruri noi și un pământ nou în care locuiește dreptatea! Slavă Domnului, într-o zi Domnul se va întoarce și va aduce împărăția, iar dreptatea va locui în cerurile noi și pământul nou! Amin, Doamne, fie ca dreptatea să locuiască în viața noastră de familie astăzi! Fie ca Tu să fii exprimat prin noi și printre noi astăzi, în timp ce savurăm rezerva Duhului și umblăm conform Duhului! Fă să aduci biserica sub Tine ca și Cap astăzi, pentru ca Tu să poți aduce toate lucrurile sub același Cap în Cristos, prin biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Righteousness Issues in the Image of God and Establishes the Kingdom of God Today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 5 cu tema: Dreptatea miresei (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Maturitatea înseamnă să fim lărgiți în capacitatea noastră prin disciplina Duhului Sfânt

11/02/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Țelul slujbei lui Pavel a fost de a prezenta fiecare om matur, pe deplin crescut în Cristos pentru omul nou; suntem în procesul de maturizare pentru a ajunge la maturitate, la plinătatea vieții, pentru a avea lărgirea capacității noastre cu ajutorul disciplinei Duhului Sfânt.

În calitate de credincioși în Cristos, ne-am născut din Dumnezeu, iar viața Lui a venit în duhul nostru în momentul regenerării noastre. Zi de zi, pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul, Îl mâncăm în Cuvânt, Îl bem ca Duh și Îl respirăm, ar trebui să creștem normal, corespunzător, spre maturitate.

Viața noastră de zi cu zi ar trebui să fie o viață de creștere normală în viața divină; așa cum creștem în viața umană, tot așa trebuie să creștem în viața divină.

Cu toate acestea, există multe obstacole în ființa noastră; există multe lucruri în noi care mănâncă aprovizionarea divină. În loc să creștem normal, chiar să creștem zilnic, există lucruri în noi care mănâncă creșterea vieții și noi nu creștem corespunzător. O, Doamne Isuse!

Mâncăm, Îl savurăm pe Domnul și nu creștem, căci ceva din noi consumă hrana spirituală. O, Doamne! Un astfel de mare consumator este opinia noastră. Cu toții avem dreptul la opiniile noastre și, mai ales în zilele noastre, fiecare are o opinie și vrea să-și exprime opinia. Dar opiniile noastre împiedică creșterea Domnului în noi.

Opinia este tot ceea ce iese din noi atunci când suntem separați de Dumnezeu, când nu suntem una cu El. Când o persoană este fără Dumnezeu și separați de Dumnezeu, ea este sursa opiniei, chiar întruparea opiniei.

Putem spune că opinia este o boală gravă în viața de biserică; este ca un cancer, care ne consumă creșterea în viața divină și ne face să nu creștem într-un mod normal.

Trebuie să mergem la Domnul cu privire la opiniile noastre și să ne deschidem către El, chiar să avem o viziune de la El cu privire la ceea ce sunt opiniile noastre, astfel încât să-L putem lua ca sursă în toate lucrurile și să creștem în viață într-un mod normal zi de zi.

Opiniile noastre sunt concepte și idei diferite, moduri diferite de a gândi. Dacă mergem la Domnul cu opiniile noastre, dacă ne deschidem Lui doar cu privire la opiniile pe care le avem, vom fi salvați de la a afecta viața de biserică, căci nu ne vom exprima opiniile noastre, ci Îl vom exprima pe Cristos.

Pe măsură ce înaintăm în viața de biserică zi de zi, pe măsură ce mergem la întâlniri și la părtășie cu sfinții, rămânem în opiniile noastre sau ne deschidem Domnului și părtășiei cu sfinții?

Cât de mult suntem cu adevărat iluminați și cât de mult ne punem deoparte atunci când spunem ceva? Îi permitem Domnului să vorbească prin noi și vorbim din partea Dumnezeului Triunic ca sursă a noastră sau pur și simplu ne exprimăm opiniile?

Putem vizita o anumită localitate și putem vedea acolo lucruri care diferă de locul de unde venim, așa că ne putem exprima opiniile pentru a face una sau alta; deși aceste lucruri pot părea bune, ele sunt opiniile noastre.

Când ne exprimăm opiniile, le prețuim și suntem una cu ele; în cele din urmă, devenim întruparea opiniei, iar Domnul nu are cum să crească în noi, pentru că ne exprimăm pe noi înșine.

Fie ca noi să învățăm să nu ne exprimăm opiniile, ci să ne deschidem Domnului, să Îl savurăm pe El ca viață și să-L împărțim pe Cristos altora ca viață pentru creșterea lor în viață spre maturitate, pentru zidirea bisericii ca mireasă a lui Cristos.

Îl distribuim pe Cristos în alții pentru creșterea lor spre maturitate, pentru a-i prezenta pe deplin maturi în Cristos

În Coloseni 1:28-30 vedem că țelul slujbei lui Pavel era de a prezenta fiecare om matur, chiar deplin crescut în Cristos, pentru omul nou (Coloseni 3:10-11). El nu a predicat doar Evanghelia pentru a ridica biserici și a crește Împărăția lui Dumnezeu; mai mult decât atât, Pavel L-a împărțit pe Cristos sfinților pentru creșterea lor spre maturitate.

Care este țelul slujbei noastre? Pe măsură ce ne îngrijim de cei noi, pe măsură ce Îl administrăm pe Cristos celor tineri și pe măsură ce cooperăm cu Domnul în coordonare cu sfinții pentru a-i păstori pe alții, care este țelul nostru?

Dorim doar ca ei să primească niște doctrine și să înțeleagă învățăturile mai profunde ale Domnului sau le împărtășim pe Cristos pentru creșterea lor spre maturitate? Dorim doar ca și alții să vină la întâlniri și să împărtășească ceva din ceea ce au savurat din Domnul sau vrem să-i prezentăm pe deplin maturi în Cristos?

Fie ca Domnul să ne elibereze de propriile noastre motive și obiective pe măsură ce Îi slujim Domnului și ne îngrijim de alții; fie ca noi să învățăm să le împărțim pe Cristos pentru creșterea lor în viață spre maturitate zi de zi.

Cuvântul grecesc tradus „pe deplin crescut” în Coloseni 1:28 poate fi tradus și prin „perfect”, „complet” sau „matur”. Toți am primit viața lui Dumnezeu în momentul regenerării noastre, dar trebuie să creștem zi de zi pentru a ne maturiza spre perfecțiune în această viață.

Mai mult, trebuie să lucrăm una cu Domnul pentru a păstori sfinții din jurul nostru și a le împărți pe Cristos pentru creșterea lor în viață spre maturitate.

Apostolul Pavel s-a luptat și s-a ostenit pentru sfinți, chiar luptând în rugăciune pentru ei, ca ei să crească în viață spre maturitate (Coloseni 1:28; 4:12).

Nu numai Pavel, ci și apostolii împreună cu el s-au luptat în rugăciune și au lucrat cu Domnul și cu sfinții pentru a-i aduce pe sfinții de care au grijă înaintea Domnului, a uda sămânța vieții în ei și a-i ajuta să crească spre maturitate.

Slujba lui Pavel a fost să-L distribuie pe Cristos altora, astfel încât aceștia să fie perfecți și perfecționați prin creșterea înspre maturitate în Cristos. Amin!

Slujirea noastră este aceeași astăzi. Țelul de a-I sluji Domnului și de a ne îngriji de ceilalți nu este un lucru exterior, cum ar fi a-i face să fie mai buni sau a veni mai des la întâlniri, nici nu este doar ca ei să-și deschidă casele și să aibă întâlniri acasă în casele lor.

Țelul nostru este să-i ajutăm pe sfinți să crească în viață spre maturitate, astfel încât să-i putem prezenta pe deplin crescuți în Cristos. În primul rând, trebuie să creștem; trebuie să tratăm orice obstacol în calea creșterii vieții lui Cristos în noi.

Apoi, trebuie să ne exersăm duhul și să fim una cu Domnul pentru a-L împărți pe Cristos altora, astfel încât să putem prezenta fiecare om desăvârșit în Cristos pentru singurul om nou.

Pentru a deveni singurul om nou, pentru ca Domnul să câștige biserica ca singurul om nou, trebuie să ne luptăm în rugăciune și să-L administrăm pe Cristos sfinților, astfel încât ei să poată crește în viață spre maturitate.

Fie ca noi să ne rugăm pentru cei din jurul nostru, chiar să luptăm pentru ei înaintea Domnului, ca ei să poată crește spre maturitate și să-i putem prezenta perfecționați și maturi în Cristos.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca viață divină pentru a ne regenera. Crești în noi mai mult astăzi. Dă-ne porția de har de astăzi, astfel încât să putem crește în viață într-un mod normal. Amin, Doamne, ceea ce dorim este să creștem într-un mod normal pentru a fi sfinții biruitori ai Domnului care compun mireasa Lui! Fie ca noi să creștem în viață spre maturitate puțin mai mult astăzi. Ne deschidem Ție, Doamne, și venim la Tine cu privire la sfinții pe care i-ai pus împreună de noi. Fă-ne pe noi cei care Îl împart pe Cristos altora pentru creșterea lor în viață spre maturitate. Salvează-ne de la a avea orice alt scop sau țel în grija noastră față de alții, în afară de a-L distribui pe Cristos în ei pentru creșterea lor în viață. Amin, Doamne, fie ca noi să fim una cu Tine pentru a lupta în rugăciune pentru sfinți până când vor fi pe deplin crescuți în Cristos și maturi înaintea Domnului! Fie ca slujirea noastră să fie să-L distribuim pe Cristos altora, astfel încât să fie perfecți și compleți prin maturizarea în Cristos spre creștere deplină!

Maturitatea este lărgirea capacității noastre prin disciplina Duhului Sfânt

Un bun exemplu al cuiva care a trecut printr-un proces lung nu doar pentru a fi transformat, ci și pentru a se maturiza este Iacov; Geneza 37-47, în special, ne arată procesul de maturizare a lui Iacov.

În Geneza 27, Iacov a fost un înlocuitor; în Geneza 37, Iacov a fost un om transformat; iar la sfârșitul capitolului 47, era o persoană matură. Maturitatea este plinătatea vieții, ultima etapă a transformării. Țelul etern al lui Dumnezeu poate fi împlinit doar prin transformarea și maturitatea noastră (Gen. 1:26; Col. 1:28; 2:19).

Transformarea provoacă o schimbare metabolică în ființa noastră; maturitatea în viață ne umple cu viața divină. Maturitatea în viață este ceva ce ține de a primi viața divină distribuită în noi din nou și din nou, până când avem plinătatea vieții (Ioan 10:10).

De multe ori, însă, capacitatea noastră de a primi și de a fi umpluți cu viața divină este destul de mică, așa că Domnul lucrează pentru a ne lărgi capacitatea. Maturitatea este ceva ce ține de lărgirea capacității noastre (Psalmul 4:1).

Suntem destul de înguști și nu vrem cu adevărat să ne deschidem Domnului pentru a fi umpluți cu El; când ne deschidem Lui, primim doar puțin din El, așa că El trebuie să lucreze în noi și în jurul nostru pentru a ne lărgi capacitatea.

O lucrare majoră a lui Dumnezeu în noi prin Duhul Sfânt este disciplina Sa exterioară. Disciplina Duhului pe care o experimentăm ne face să creștem în viață spre maturitate și să ne lărgim capacitatea.

Romani 8 ne arată acest lucru destul de clar. Din punct de vedere pozitiv, Duhul Sfânt este ungerea, care ne călăuzește în toate lucrurile și are legea Duhului vieții pentru a ne elibera de păcat și moarte (Romani 8:2).

Cât de minunat este să ne exersăm duhul, să-L atingem pe Domnul și să fim eliberați de puterea păcatului și a morții, căci legea Duhului vieții lucrează în noi! Mai mult, pe măsură ce umblăm prin Duh, punem la moarte faptele cărnii (v. 4).

Duhul ne călăuzește și ne conduce pentru a putea trăi conform Lui și ne ajută și în slăbiciunile noastre. El este Duhul minunat din noi ca ungere, care ne conduce, ne îndrumă și infuzează mai mult din Dumnezeu în noi. Toate activitățile Duhului sunt ungerea, care este foarte pozitivă.

Romani 8:28, însă, vorbește despre toate lucrurile care lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu și care sunt chemați după scopul Său. Aceasta se referă la disciplina Duhului Sfânt în mediul nostru exterior.

Pe de o parte, Duhul Sfânt lucrează în noi și ne călăuzește, ne unge, adaugă mai mult Dumnezeu ființei noastre și elimină orice este negativ. Pe de altă parte, Duhul lucrează în mediul nostru prin intermediul tuturor lucrurilor pentru a ne disciplina.

Disciplina Duhului Sfânt din afara noastră se coordonează cu mișcarea și călăuzirea Sa interioară pentru a ne face să creștem în viață spre maturitate și să ne lărgim capacitatea de a avea plinătatea vieții.

De multe ori trecem prin lucruri dificile, lucruri neplăcute și situații dureroase, iar în mijlocul tuturor acestor lucruri, Duhul Sfânt lucrează prin disciplina Sa pentru a ne face să fim puțin mai deschiși față de Domnul și să avem o capacitate lărgită de a fi umpluți cu Dumnezeu.

Trebuie să ne dăm seama că, deși de multe ori suferim prin disciplina Duhului Sfânt, toate lucrurile lucrează împreună spre bine, căci suntem transformați după imaginea lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu (v. 29). Slavă Domnului!

Dacă ascultăm de ungerea Domnului, dacă urmăm călăuzirea Duhului ca ungere din noi, voia lui Dumnezeu este împlinită și atributele Sale sunt lărgite în noi. Ungerea interioară în acest caz este suficientă pentru noi, căci suntem ascultători, iar Domnul ne poate lărgi capacitatea de a fi aduși la maturitate.

Dar de atâtea ori nu ascultăm de ungerea interioară a Domnului și nu ascultăm de călăuzirea Lui din noi. Suntem încăpățânați, ne răzvrătim de fiecare dată și nu ascultăm de ungerea interioară; prin urmare, Duhul Sfânt este obligat să creeze un mediu care să ne pedepsească și să ne disciplineze, făcându-ne astfel să ne supunem.

Ungerea Duhului Sfânt în noi este un act dulce al dragostei lui Dumnezeu față de noi și este dorința Sa originală. El vrea să fie atât de dulce, drag și aproape de noi și Se distribuie în noi tot timpul.

Însă dacă nu ascultăm de ungerea interioară, Domnul va lucra prin disciplina Duhului Sfânt ca un act al mâinii lui Dumnezeu, pe care El este obligat să îl îndeplinească. Rezultatul este lărgirea capacității noastre, astfel încât să putem fi aduși la maturitate și să avem plinătatea vieții.

Fie ca noi să nu căutăm niciodată să scăpăm de aranjamentul lui Dumnezeu, nici măcar o dată, căci acest lucru ne va face să pierdem o oportunitate de a ne lărgi capacitatea. Pe măsură ce trecem prin suferințe, fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului, astfel încât capacitatea noastră de a-L primi și de a-L savura pe Dumnezeu să poată fi lărgită.

Ceea ce alții pot vedea în noi este maturitate în viață, dar ceea ce nu văd este acumularea disciplinei Duhului Sfânt pe care o primim zi de zi de-a lungul anilor (Evrei 12:10).

Multe situații, circumstanțe, persoane, lucruri și situații sunt folosite de Domnul pentru a ne lărgi capacitatea de a primi mai mult din Dumnezeu; aceasta este disciplina Duhului Sfânt.

El vrea să ne înnoiască și să ne schimbe opiniile, gândurile, preferințele, alegerile, ideile și deciziile, căci vrea să umple fiecare parte a ființei noastre cu viața Sa.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului zi de zi și să-I permitem să ne lărgească capacitatea de a-L primi și de a-L savura pe Dumnezeu, astfel încât să putem ajunge la maturitate, la plinătatea vieții!

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Vrem să urmăm ungerea interioară și să ascultăm de călăuzirea Duhului Sfânt din noi. Amin, Doamne, mișcă-te în noi, lucrează în noi și călăuzește-ne în toate lucrurile. Adaugă mai mult din Dumnezeu ființei noastre. Fie ca atributele lui Dumnezeu să ne umple virtuțile. Crește-ne capacitatea de a-L primi pe Dumnezeu și de a-L savura, chiar și de a-L exprima pe Dumnezeu. O, Doamne, Te iubim și ne deschidem întreaga ființă Ție! Ai Tu o cale în ființa noastră prin ungerea Ta și în jurul nostru prin disciplina Duhului Sfânt pentru a ne duce la maturitate, pentru a ne lărgi capacitatea de a avea plinătatea vieții! Fie ca noi să ne deschidem dulcelui Tău act de dragoste față de noi prin ungerea Ta. Fie ca noi să nu încercăm să scăpăm de disciplina Duhului Sfânt prin mediul nostru. O, Doamne, ai Tu calea Ta să ne lărgești capacitatea de a fi umpluți cu viața divină până la capăt! Fie ca disciplina Duhului Sfânt să se acumuleze în noi în mod secret, ducând la lărgirea capacității noastre spre maturitate, pentru a fi umpluți cu Dumnezeu ca viață!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Maturity is Being Enlarged in our Capacity by the Discipline of the Holy Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 3 cu tema: Maturitatea miresei (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Prin multe necazuri intrăm în deplina savurare a lui Cristos ca împărăție

23/01/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Împărăția lui Dumnezeu, pe care o predicăm ca evanghelie, este răspândirea lui Cristos ca viață în credincioșii Săi pentru a forma un domeniu în care Dumnezeu domnește în viața Sa.

Trebuie să continuăm în credință, realizând că prin multe necazuri trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu, căci întreaga lume este împotriva savurării Cristosului înviat de către noi ca împărăție a lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse!

Cartea Fapte are multe aspecte importante, inclusiv aspecte legate de Trinitatea Divină și împărăția lui Dumnezeu. Trinitatea Divină este structura cărții Fapte; dacă citim această carte, ne dăm seama că, capitol după capitol, lucrarea Trinității Divine este dezvăluită pentru îndeplinirea economiei lui Dumnezeu din Noul Testament.

Nu doar discipolii lui Cristos se coordonau și făceau tot posibilul să predice evanghelia, astfel încât vestea bună să se răspândească. Mai mult, Tatăl, Fiul și Duhul au fost pe deplin implicați în mișcarea, lucrarea, vorbirea și acțiunea discipolilor lui Cristos.

Apostolii și discipolii nu mergeau doar încoace și încolo ca să predice Evanghelia și să întemeieze biserici, fie accidental, fie într-un mod organizat; mai degrabă, Cristos vorbea și se mișca prin ei, discipolii fiind umpluți cu Duhul Sfânt, iar împărăția lui Dumnezeu era predicată ca evanghelie care urma să fie extinsă pe pământ.

Mai mult, trebuie să ne dăm seama că împărăția lui Dumnezeu este subiectul principal al predicării apostolilor din Fapte. Domnul Isus a petrecut patruzeci de zile după învierea Sa, apărând înaintea discipolilor și vorbindu-le despre lucrurile referitoare la împărăția lui Dumnezeu.

Acest lucru arată că împărăția va fi subiectul principal al predicării apostolilor în misiunea lor viitoare de după ziua cincizecimii. După ce discipolii au fost botezați cu Duhul Sfânt revărsat ca putere a lor, ei L-au propagat pe Cristosul înviat prin Duh pentru producerea bisericilor, împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu îl are ca realitate pe Cristosul înviat; apostolii L-au predicat pe Cristosul înviat ca evanghelie, iar împărăția lui Dumnezeu a fost extinsă.

În cărțile dinaintea cărții Fapte, în Evanghelii, vedem cum Cristos a venit ca împărăția lui Dumnezeu, chiar ca sămânța împărăției, și S-a semănat în om ca sămânța împărăției. Apoi, în cartea Fapte, vedem cum această sămânță a împărăției a fost propagată și semănată peste tot, atât în Iudeea, cât și în Samaria și până la marginile pământului, pentru ca împărăția lui Dumnezeu să fie lărgită. Aleluia!

Cristos Se răspândește în noi ca împărăție până când ne împărtășim din împărăție astăzi, moștenim împărăția în epoca viitoare și savurăm împărăția ca binecuvântare veșnică!

Împărăția lui Dumnezeu, în sensul vieții, este Cristos Însuși; Cristos a venit ca sămânța împărăției pentru a se semăna în pământul inimii noastre și El crește în noi pentru a deveni împărăția lui Dumnezeu în noi.

Împărăția lui Dumnezeu nu este ceva ce vedem în exterior, ci ceva în interiorul nostru. Însuși Domnul Isus este Cel care S-a semănat ca sămânță a vieții în noi, credincioșii în Cristos, pentru a se dezvolta într-un domeniu în care Dumnezeu să poată domni ca împărăția Sa în viața Sa divină (2 Petru 1:3-11).

Cum putem intra în această împărăție? Pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții divine, oamenii trebuie să se pocăiască de păcatele lor și să creadă în Evanghelie, pentru ca păcatele lor să fie iertate și pentru ca ei să poată fi regenerați de Dumnezeu pentru a avea viața divină, care corespunde naturii divine a acestei împărății (Marcu 1:15; Ioan 3:3, 5).

Putem intra în împărăția lui Dumnezeu prin pocăință și credință în Cristos. Când predicăm evanghelia împărăției astăzi, cei care o aud trebuie să se pocăiască. Da, este necesar să-L chemăm pe Domnul, dar pe măsură ce chemăm numele Domnului, trebuie să ne dăm seama că suntem păcătoși, avem nevoie de o întoarcere, de o schimbare completă, chiar de o schimbare a minții, ca să ne pocăim.

Când cineva crede în Domnul, trebuie să-l conducem într-o relație personală cu Domnul, pentru a-I permite întotdeauna Domnului să strălucească asupra lui, astfel încât să se pocăiască.

Trebuie să existe curățarea trecutului și tratarea tuturor păcatelor și fărădelegilor asupra cărora Domnul strălucește. Pentru ca noi să rămânem în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să continuăm să ne pocăim înaintea Domnului zi de zi, pe măsură ce El strălucește asupra noastră. Ne pocăim, mărturisim și El iartă; El uită și ce iartă.

Toți credincioșii în Cristos pot împărtăși din împărăție în epoca bisericii pentru a-L savura pe Dumnezeu în dreptatea, pacea și bucuria Lui în Duhul Sfânt (Romani 14:17).

După ce intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin pocăință și credință în Cristos, acum trebuie să trăim în această împărăție; împărăția din această epocă este viața de biserică, unde Îl savurăm pe Dumnezeu în dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Îl luăm pe Cristos ca dreptate a noastră, Îl savurăm ca pace a noastră și Îl avem ca bucurie; trăim viața de biserică în dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. Trebuie să învățăm să trăim în duhul nostru contopit zi de zi, fiind conduși de viața divină, astfel încât să putem trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu astăzi.

Împărăția lui Dumnezeu este în duh; când suntem în duhul nostru, suntem în împărăție, dar când nu suntem în duhul nostru, nu suntem în împărăția lui Dumnezeu în realitate.

În adâncul duhului nostru, Cristosul atotinclusiv este contopit cu duhul nostru și, în cele din urmă, vom ajunge să fim conștienți că în adâncul nostru avem dreptate, avem pace și avem bucuria lui Dumnezeu; acesta este momentul în care Domnul ne poate separa sufletul de duhul nostru.

Împărăția lui Dumnezeu va deveni împărăția lui Cristos și a lui Dumnezeu, pentru ca credincioșii biruitori să o moștenească și să o savureze în epoca viitoare a împărăției, astfel încât să poată domni împreună cu Cristos timp de o mie de ani (vezi 1 Corinteni 6:9-11; Galateni 5:19-21; Efeseni 5:5; Apocalipsa 20:4, 6).

Vrem să fim parte din aceasta, intrând în manifestarea împărăției în epoca viitoare, să domnim și să guvernăm împreună cu Cristos! Amin!

Ca împărăție veșnică, împărăția lui Dumnezeu va fi o binecuvântare veșnică a vieții eterne a lui Dumnezeu pentru ca toți cei răscumpărați de Dumnezeu să o savureze în cerul nou și pământul nou pentru veșnicie (Apocalipsa 21:1-4; 22:1-5, 14, 17).

Pentru veșnicie, cu toții vom savura împărăția lui Dumnezeu ca o binecuvântare veșnică; cu toate acestea, vrem să fim în manifestarea împărăției în epoca viitoare!

De aceea, în relația noastră personală cu Domnul, trebuie să luăm o decizie înaintea Domnului pentru a trata tot ceea ce El strălucește asupra noastră, astfel încât să putem domni împreună cu El. În special, trebuie să tratăm cu Domnul în ceea ce privește vorbirea noastră.

De multe ori rostim cuvinte, ne exprimăm și rostim ceea ce simțim și gândim; cu toate acestea, este posibil să nu fim conștienți că fiecare cuvânt pe care l-am rostit este înregistrat și va fi ascultat din nou când vom sta la scaunul de judecată al lui Cristos. O, Doamne!

Nu ar trebui să fim introspectivi în legătură cu acest lucru sau să încercăm să ne analizăm sau să ne oprim din a spune una sau alta, ci să-I cerem Domnului să ne lumineze cu privire la vorbirea noastră și la cuvintele pe care le rostim.

Trebuie să lăsăm ca lumina Sa să strălucească asupra noastră și să ne expună și trebuie să fim în cuvântul Său, astfel încât să fim înnoiți și să vorbim una cu El.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca sămânță a împărăției pentru a crește în noi și a Te dezvolta într-un domeniu în care Dumnezeu poate domni și stăpâni în viața divină! Ne pocăim, Doamne, și credem în Tine. Strălucește asupra noastră; mărturisim ceea ce lumina Ta expune și ne deschidem Ție pentru mai multă lumină. Aleluia, suntem regenerați de Dumnezeu pentru a avea viața divină care se potrivește cu natura divină a împărăției lui Dumnezeu! Ne exersăm duhul pentru a ne împărtăși din împărăție în această epocă pentru a-L savura pe Dumnezeu în dreptatea, pacea și bucuria Lui în Duhul Sfânt! Amin, Doamne, vrem să trăim conform vieții și naturii divine, dezvoltând virtuțile în natura divină, astfel încât să putem moșteni și să savurăm împărăția lui Dumnezeu și a lui Cristos în epoca viitoare! O, Doamne, fă-ne biruitorii Tăi, cei care vor domni împreună cu Tine timp de o mie de ani în mileniu! O, slavă Domnului, împărăția lui Dumnezeu va fi o binecuvântare veșnică a vieții eterne a lui Dumnezeu pentru ca toți cei răscumpărați de Dumnezeu să o savureze în cerul cel nou și pe pământul cel nou pentru veșnicie!

Prin multe necazuri, intrăm în deplina savurare a lui Cristos ca împărăție

În Fapte 14:22, Pavel a întărit sufletele discipolilor, îndemnându-i să rămână în credință și spunând că prin multe necazuri trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu. Trebuie să ne dăm seama că prin multe necazuri intrăm în împărăția lui Dumnezeu, căci toată lumea se împotrivește intrării noastre în ea.

Toată lumea de astăzi Îl urăște pe Dumnezeu și împărăția Lui și se opune intrării poporului lui Dumnezeu în savurarea deplină a lui Cristos ca împărăție. Satan folosește tot ce există în lume, inclusiv lucruri aparent bune, cum ar fi religia, etica, moralitatea și filosofia, pentru a ne distrage de la savurarea deplină a lui Cristos ca împărăție a lui Dumnezeu.

În zilele primilor discipoli, Satan a folosit iudaismul pentru a-i uzurpa și a-i împiedica pe credincioși să intre în împărăția lui Dumnezeu. Iudaismul a fost ceva inventat de om pe baza cuvântului lui Dumnezeu și a devenit ceva care i-a împiedicat pe primii credincioși să-L savureze pe Cristos pe deplin.

Așadar, Pavel a trebuit să scrie multe epistole pentru a expune aspect după aspect al iudaismului, pe care Satan l-a folosit pentru a-i distrage pe credincioși de la a-L savura pe Cristos ca realitate.

De-a lungul epocilor, Satan a folosit catolicismul, protestantismul și islamul, împreună cu multe alte forme de religie, pentru a împiedica poporul lui Dumnezeu să intre în savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv ca împărăție a lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse!

Deoarece întreaga lume se opune intrării noastre în împărăție, trebuie să ne dăm seama că, pe măsură ce continuăm în credință, prin multe necazuri, trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu. Sunt multe necazuri prin care trecem, dar nu ar trebui să ne descurajăm, căci suntem pe cale să intrăm în împărăție (2 Corinteni 6:4).

Trebuie să-I cerem Domnului îndurarea și harul Său zi de zi pe măsură ce trecem prin necazuri. Încă nu am intrat în savurarea deplină a lui Cristos ca împărăție a lui Dumnezeu, dar suntem pe cale. Fie ca noi să intrăm în domeniul savurării depline a Cristosului înviat și înălțat ca împărăție a lui Dumnezeu.

Am auzit evanghelia despre Cristosul înviat, Îl savurăm pe acest Cristos ca fiind lucrurile sfinte și credincioase, ca fiind harul lui Dumnezeu, viața veșnică și ca Duhul atotinclusiv și dătător de viață.

Cristosul nostru este atât de bogat și minunat! Pe măsură ce-L savurăm pe Cristos, pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a intra în deplina savurare a lui Cristos ca împărăție a lui Dumnezeu, necazurile vin în calea noastră.

Nu ar trebui să fim surprinși sau supărați când vedem că persecuția și necazul sunt porțiunea noastră în timp ce căutăm să intrăm în împărăție (1 Petru 4:12). Prin toate aceste necazuri, trebuie să ne străduim să intrăm în domeniul deplinei savurări a Cristosului înviat și înălțat ca împărăție a lui Dumnezeu.

Pe măsură ce savurăm un astfel de Cristos, vom fi sub stăpânirea divină; spontan, devenim împărăția lui Dumnezeu, care este viața de biserică adecvată. Amin!

Pe măsură ce ne îndeplinim slujba de a-L propaga pe Cristosul înviat ca împărăție a lui Dumnezeu, împărăția diavolului este supărată și se ridică împotriva noastră.

Fiecare oraș și loc în care oamenii trăiesc astăzi este împărăția diavolului; pe măsură ce-L predicăm pe Cristosul înviat și intrăm în savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv, ducem bătălia pentru împărăția lui Dumnezeu.

Întregul pământ este împărăția întunericului, dar noi, cei care credem în Cristos, alegem să rămânem în lumină și să răspândim împărăția lui Dumnezeu.

Fie ca noi să ne dăm seama că o luptă se dă între Dumnezeu și Satan. Fie ca noi să rămânem de partea lui Dumnezeu, făcând toate lucrurile pentru a fi absolut în împărăția lui Dumnezeu și a nu fim niciodată implicați în împărăția întunericului.

În Fapte 19, în special, vedem că Satan luptă împotriva răspândirii împărăției lui Dumnezeu pe pământ; lucrarea prevalentă pentru propagarea lui Cristos este o luptă, o bătălie, pentru împărăția lui Dumnezeu (vv. 23-41).

Domnul tânjește și se roagă pentru noi ca să creștem în viață, să aplicăm crucea asupra cărnii, sinelui și constituției naturale, astfel încât să avem o conștiență Trupului și să participăm la războiul spiritual.

Fie ca noi să ducem mai departe o lucrare prevalentă, fiind conștienți că vom fi atacați de vrăjmaș și realizând că prin multe necazuri vom intra în împărăția lui Dumnezeu, domeniul deplinei savurări a lui Cristos!

Fie ca noi să nu ne temem de aceasta. Fie ca noi să nu ne descurajăm când vin necazurile. Fie ca noi să nu ne descurajăm când suntem atacați. Mai degrabă, fie ca noi să fim încurajați, căci necazurile noastre ne ajută să intrăm în împărăția lui Dumnezeu, ca să putem fi în deplina savurare a lui Cristos ca împărăție a lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, fă-ne să realizăm că prin multe necazuri vom intra în împărăția lui Dumnezeu. Fie ca să avem aceeași minte ca Cristos, fiind gata să suferim și să fim una cu Dumnezeu în suferința noastră. Salvează-ne, Doamne, de orice ne distrage de la a intra în deplina savurare a lui Cristos ca împărăție a lui Dumnezeu. Vrem să Te savurăm astăzi. Vrem să Te savurăm ca har, ca viață veșnică și ca Duh atotinclusiv și dătător de viață, ca să putem fi astăzi în domeniul împărăției lui Dumnezeu. O, Doamne, fie ca noi să nu ne temem de opoziție și atacuri din partea inamicului. Fie ca noi să avem o slujbă prevalentă pentru propagarea lui Cristos, luptând bătălia pentru împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să ne îndeplinim slujirea de a-L propaga pe Cristosul înviat pe tot pământul, începând cu locul unde ne-ai așezat chiar acum! Suntem una cu Tine, Doamne, și vrem să fim pe deplin în lumină, trăind pe deplin în împărăția lui Dumnezeu. Nu vrem să fim implicați în nimic din împărăția întunericului. Amin, Doamne Isuse, nu suntem descurajați sau înspăimântați când vedem atacurile vrăjmașului și necazurile care vin în calea noastră; suntem încurajați, căci prin multe necazuri trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Through Many Tribulations we Enter into the full enjoyment of Christ as the Kingdom, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 8 cu tema: Trinitatea divină și împărăția lui Dumnezeu (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristosul înviat Se propagă pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu astăzi

22/01/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Împărăția lui Dumnezeu este subiectul principal al predicării apostolilor din cartea Fapte; acesta nu este un domeniu vizibil sau material, ci o persoană, Domnul Isus Cristos Însuși, iar bisericile sunt produse prin propagarea Cristosului înviat pentru a fi împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi. Amin!

Săptămâna aceasta, ne concentrăm asupra subiectului Trinității Divine din cartea Fapte, precum și asupra împărăției lui Dumnezeu așa cum se vede în această carte.

Pe de o parte, în cartea Fapte, vedem Trinitatea Divină ca fiind structura acestei cărți. Când apostolii au predicat și chiar au trăit și au slujit, ei au fost pe deplin implicați cu Trinitatea Divină. Ei au vorbit despre Domnul Isus Cristos, și-au exersat duhul și au fost umpluți cu Duhul Sfânt, iar împărăția lui Dumnezeu Tatăl s-a răspândit prin ei.

Trinitatea Divină nu este doar pentru înțelegerea noastră teologică, ci pentru savurarea și experimentarea noastră. Astăzi, învățăm să trăim în duhul nostru contopit, astfel încât să putem trăi în și cu Trinitatea Divină în viața noastră de zi cu zi.

Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, suntem pe deplin implicați cu Trinitatea Divină și chiar și în viața noastră de zi cu zi și în lucrarea noastră pentru Domnul, Trinitatea Divină este pe deplin implicată cu noi și noi cu Trinitatea Divină!

Ne-am născut din Dumnezeu Tatăl, Cristos a venit în noi, iar Duhul este cu duhul nostru. Acum ne trăim viața creștină învățând să ne întoarcem către duhul nostru, unde suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și Îl savurăm pe Cristos, care este întruparea lui Dumnezeu Tatăl.

Mai mult, în viața noastră de zi cu zi, învățăm să vorbim cuvântul lui Dumnezeu altora, astfel încât Duhul să ajungă la ei și să aducă viața lui Dumnezeu Tatăl în ei.

De multe ori, Duhul cu duhul nostru este Duhul lui Isus, care nu ne permite să mergem undeva și să facem ceva, și El este, de asemenea, Duhul Sfânt, care ne interzice să mergem undeva sau să spunem ceva.

Pe măsură ce Duhul Se mișcă în noi și ne interzice, nepermițându-ne să facem una sau alta și conducându-ne într-un anumit loc, câștigăm mai mult din Cristos și vorbim cuvântul lui Dumnezeu pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu.

Fie ca noi să fim pe deplin constituiți cu Duhul și să savurăm abundența Duhului, astfel încât, în viața noastră zilnică și în slujirea Domnului, să lucrăm una cu Domnul, permițând chiar Duhului să-Și facă lucrarea în noi și prin noi. Slavă Domnului!

În acest articol și în următorul, vrem să vedem cum împărăția lui Dumnezeu este subiectul principal al predicării apostolilor din cartea Fapte și cum trebuie să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică de astăzi.

Cristosul înviat Se propagă prin Duhul prin noi pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu exprimată în bisericile locale

În Fapte 1:3 vedem că Domnul Isus, în calitate de Cristos înviat, li s-a arătat discipolilor de nenumărate ori pe parcursul a patruzeci de zile, vorbindu-le despre lucrurile referitoare la împărăția lui Dumnezeu.

El voia ca ei să înțeleagă că Dumnezeu vrea să-Și mărească și să-Și extindă împărăția și, după ce primesc promisiunea Duhului, vor coopera cu El în acest scop.

Faptul că Cristos le-a spus aceste lucruri referitoare la împărăție indică faptul că împărăția va fi subiectul principal al predicării apostolilor în misiunea lor viitoare de după ziua cincizecimii.

Ce este împărăția lui Dumnezeu? Conform Noului Testament, împărăția lui Dumnezeu nu este un domeniu material sau vizibil; împărăția lui Dumnezeu este o persoană, Însuși Domnul Isus, care a venit să Se semene pe Sine ca sămânță a împărăției în poporul lui Dumnezeu (Luca 17:20-21).

Cristos a venit și a predicat pocăința pentru împărăția lui Dumnezeu și a venit să Se semene pe Sine ca împărăție în om.

Apoi, El a trecut prin moarte și S-a întors în învierea Sa ca Cristos înviat în înălțarea Sa pentru a Se propaga prin discipolii Săi prin Duhul Sfânt, pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu exprimată în bisericile locale.

Astăzi, toți credincioșii în Cristos, toți urmașii autentici ai lui Isus care s-au născut din nou, fac parte din propagarea lui Cristos pe pământ. Ceea ce face Domnul astăzi în înălțarea Sa este în principal să Se propage pe tot pământul.

Cu toții am fost produși de Cristosul înviat în înălțarea Sa. Și pe măsură ce mergem și predicăm Evanghelia, interacționăm cu oamenii și vorbim cu alții, cooperăm cu Domnul pentru a fi martorii Săi pe pământ, pentru a-L propaga pe Cristosul înviat pe pământ.

Propagarea lui Cristos în înălțarea Sa produce bisericile ca expresie a împărăției lui Dumnezeu. Bisericile nu ar trebui ridicate și întemeiate doar de mâini omenești; mai degrabă, fiecare biserică locală trebuie să se nască din Cristos, adusă la viață prin propagarea lui Cristos în viața Sa divină și înviată. Amin!

Apostolii au predicat evanghelia împărăției, predicând chiar împărăția lui Dumnezeu ca evanghelie (Fapte 8:12), iar când alții au auzit evanghelia și au crezut, s-au pocăit și au fost botezați pentru a face parte din împărăția lui Dumnezeu, exprimată în biserica din acea localitate.

Astăzi trebuie să predicăm evanghelia împărăției întregului pământ locuit pentru o mărturie înainte de sfârșitul acestei epoci (Matei 24:14).

Mulți predică astăzi evanghelia harului, evanghelia mântuirii sau chiar evanghelia salvării de la pierzarea veșnică; însă Domnul vrea să predicăm evanghelia împărăției, astfel încât mulți să fie aduși în împărăția lui Dumnezeu și să devină parte a propagării lui Cristos pe pământ.

Conținutul principal al evangheliei noastre ar trebui să fie împărăția lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că Dumnezeu vrea să mântuiască oamenii, să-i regenereze și să-i nască în împărăția lui Dumnezeu pentru a fi sub domnia lui Dumnezeu, trăind în viața de biserică în calitate de realitate a împărăției lui Dumnezeu.

Cristosul înviat, care Se propagă pe Sine înălțarea Sa, prin Duhul Sfânt și prin discipoli, este realitatea împărăției lui Dumnezeu; împărăția lui Dumnezeu este expansiunea Lui (Fapte 1:8; 8:12).

Bisericile și împărăția lui Dumnezeu merg împreună, căci bisericile sunt produse prin propagarea Cristosului înviat și sunt împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi (Fapte 14:22; 20:25).

Realitatea împărăției lui Dumnezeu este Cristosul înviat, care Se propagă prin discipolii Săi pentru a câștiga o creștere a Sa, o creștere a împărăției lui Dumnezeu în om, exprimată în bisericile locale.

Noi, cei care credem în Cristos, trebuie să trăim în viața de biserică ca realitate a împărăției lui Dumnezeu pe pământ, savurându-L pe Domnul împreună cu sfinții și propagându-L pe Cristosul înviat prin predicarea Evangheliei împărăției.

Suntem continuarea cărții Fapte, căci suntem parte a extinderii lui Cristos, a propagării lui Cristos și predicăm împărăția lui Dumnezeu ca Evanghelie pentru creșterea împărăției lui Dumnezeu și propagarea lui Cristos pe pământ.

Trăim viața creștină în viața de biserică și Îl propagăm pe Cristos și Îl extindem pentru a fi extinderea împărăției lui Dumnezeu. Bisericile locale de pe pământ sunt extinderea lui Cristos, care a venit să Se semene pe Sine ca sămânță a împărăției lui Dumnezeu; acest lucru este revelat în evanghelii (Marcu 4:3, 26).

În Evanghelii, vedem cum Cristos a fost sămânța împărăției lui Dumnezeu, iar în cartea Fapte avem propagarea acestei sămânțe pentru a produce bisericile ca împărăție a lui Dumnezeu. Iar noi, astăzi în biserici, suntem propagarea lui Cristos și extinderea lui Cristos și mărim împărăția lui Dumnezeu (Apocalipsa 1:9, 11)! Amin!

Dacă vedem acest lucru, dacă ne dăm seama că Cristosul înviat astăzi încă se propagă pe Sine prin Duhul prin noi pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu exprimată în bisericile locale, Îi vom spune Domnului:

Doamne Isuse, Te lăudăm și ne închinăm Ție ca fiind Cel înviat și înălțat! Aleluia, astăzi Cristos este în înălțarea Sa propagându-se pe Sine prin Duhul prin credincioșii în Cristos pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne, că suntem propagarea Ta astăzi. Îți mulțumim că suntem cu Tine în ceruri și că bisericile sunt împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, Domnul Isus este acum în ceruri și, fiind Cel înălțat, Se propagă acum pe pământ prin noi, ca martori ai Săi! Amin, Doamne, ne folosim duhul astăzi pentru a predica evanghelia împărăției pe întregul pământ locuit pentru a-L propaga pe Cristosul înviat pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu! Pur și simplu Te mărturisim, Doamne, și vorbim despre Tine altora, astfel încât Tu să-i poți infuza cu tot ceea ce ești Tu și să-i faci parte din extinderea Ta, din expansiunea Ta în umanitate! Aleluia, bisericile de astăzi sunt împărăția lui Dumnezeu și trăim în viața de biserică ca realitate a împărăției lui Dumnezeu în localitatea în care ne aflăm! Slavă Domnului!

Trăim viața creștină și viața de biserică cu conștiența împărăției lui Dumnezeu

Înainte ca Domnul Isus să se înalțe la ceruri după învierea Sa, înainte de a se revărsa ca Duh atotinclusiv pentru a întemeia biserica, El a petrecut timp cu discipolii Săi pentru a-i învăța despre împărăția lui Dumnezeu.

Apoi, după revărsarea Duhului ca putere asupra discipolilor, aceștia au predicat Evanghelia, iar subiectul principal al predicării lor a fost împărăția lui Dumnezeu.

Astăzi, noi, cei care credem în Cristos, suntem propagarea lui Cristos, creșterea lui Cristos, extinderea lui Cristos și facem parte din împărăția lui Dumnezeu pe măsură ce trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu în bisericile locale.

Ultimul verset din cartea Fapte ne spune că Pavel avea o locuință închiriată și a rămas acolo doi ani întregi, primind pe toți cei care veneau la el, predicând împărăția lui Dumnezeu și învățând lucrurile despre Domnul Isus cu toată îndrăzneala, fără nici o piedică (Fapte 28:31).

Trebuie să ne întrebăm înaintea Domnului: În ce măsură avem o conștiență a împărăției lui Dumnezeu pe măsură ce trăim viața creștină și viața de biserică?

Știm noi oare că funcția sau cerința principală a bisericii este de a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ în mod vizibil? Și trăim noi oare în realitatea împărăției lui Dumnezeu pe pământ astăzi?

Poate că ne place să fim în viața de biserică, să-L mâncăm, să-L bem și să-L respirăm pe Isus și iubim biserica ca pe casa noastră.

Într-adevăr, Domnul Își face domiciliul în inimile noastre prin credință și înțelegem împreună cu toți sfinții care sunt dimensiunile universal vaste ale lui Cristos (Efeseni 3:14-21), pentru a deveni plinătatea lui Dumnezeu.

Iubim biserica locală ca pe casa noastră. Dar trăim noi oare în viața de biserică în calitate de realitatea împărăției lui Dumnezeu?

Trăim noi viața creștină și viața de biserică cu conștiența împărăției lui Dumnezeu? Sau vrem doar să trăim liber, să Îl savurăm pe Domnul, să facem ce vrem și să nu fim conduși de viața Domnului în interior și de rânduielile Sale în exterior?

Pe de o parte, biserica este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu și am fost transferați din întuneric în această împărăție plăcută (Coloseni 1:12-13).

Pe de altă parte, Evanghelia pe care am auzit-o și prin care am fost mântuiți a fost Evanghelia împărăției, iar biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Suntem aici ca propagarea a lui Cristos pe pământ pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu și trebuie să ne exersăm duhul și să deschidem calea prin rugăciunea și viața noastră zilnică pentru a aduce împărăția înapoi pe pământ.

Cât de des predicăm noi Evanghelia împărăției? Ne rugăm oare în mod personal și corporativ ca să aducem împărăția în viața noastră de familie, în viața noastră de biserică, în localitatea noastră și pe întregul pământ?

Ne unim noi oare cu Domnul în rugăciune și suntem una cu sfinții pentru a ne ruga într-un singur acord ca împărăția să vină?

Fie ca noi să fim uniți cu Domnul pentru a predica Evanghelia împărăției și a o proclama pe tot pământul, și atunci va veni sfârșitul. Fie ca să existe o iluminare profundă și o conștientizare a faptului că aceasta este ceea ce Domnul vrea să facem astăzi.

Trebuie să avem întâlniri de evanghelie, trebuie să ieșim și să predicăm evanghelia și, prin toate aceste activități, trebuie să lărgim împărăția lui Dumnezeu. Trebuie să conștientizăm că Dumnezeu vrea să-Și lărgească împărăția prin câștigarea multor oameni care se nasc în împărăția Lui.

Și trebuie să trăim în viața de biserică trăind în împărăția lui Dumnezeu într-un mod practic, trăind zilnic în împărăție.

Într-o zi, vom sta cu toții înaintea scaunului de judecată și vom spera și ne vom ruga ca, în ziua aceea, Domnul să spună: „Bine ai făcut, rob bun și credincios, intră pe deplin în împărăție, căci ai trăit în împărăția lui Dumnezeu!”

Fie ca noi să fim împreună-împărați cu Domnul în ziua aceea, când Se va întoarce. Fie ca noi să-I permitem Domnului să trateze orice trebuie tratat în noi în această epocă, pentru ca noi să putem fi pe deplin în împărăția lui Dumnezeu.

Oricare ar fi nevoia, fie ca El să trateze ființa noastră și tot ceea ce ne privește, și fie ca noi să-I fim deschiși tratamentelor Sale în această epocă, astfel încât să putem fi pe deplin tratați și să fim calificați să intrăm în manifestarea împărăției.

Este bine să fim înaintea Domnului cu privire la acest lucru, deschizându-ne Lui și spunându-I cu toată sinceritatea:

Doamne Isuse, vrem să ne trăim viața creștină și viața de biserică în realitatea împărăției lui Dumnezeu. Dă-ne să avem o conștiență a împărăției lui Dumnezeu în tot ceea ce facem și spunem. Amin, Doamne, îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta pentru a ne aduce în domeniul împărăției lui Dumnezeu. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem extinderea lui Cristos, expansiunea lui Cristos, pentru a ne trăi viața creștină în bisericile locale ca împărăție a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să trăim în realitatea împărăției Tale pe pământ astăzi. Fie ca noi să avem o conștiență a împărăției lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi. Fie ca vorbirea și trăirea noastră să-L propage pe Cristosul înviat prin Duhul pentru extinderea împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Da, Doamne, fie ca împărăția Ta să vină în viața noastră, în viața noastră de biserică și în localitatea în care ne aflăm. Fie ca împărăția Ta să vină vizibil pe pământ și fie ca noi să trăim în împărăția lui Dumnezeu astăzi!