Experimentăm pe Cristos

Să-L savurăm și experimentăm pe Cristos ca dreptatea noastră obiectivă și subiectivă

22/10/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să fim răsplătiți cu Cristos ca și cunună a dreptății noastre în epoca următoare, trebuie să-L experimentăm și Îl savurăm pe El ca dreptatea noastră subiectivă, ca dreptatea noastră trăită în această epocă. Trebuie să-L avem nu numai pe Cristos ca dreptate obiectivă pentru îndreptățirea noastră înaintea lui Dumnezeu, ci și mai mult pe Cristos ca dreptate subiectivă, dreptatea noastră trăită astăzi. Amin!

Principiul din Noul Testament este că suntem răsplătiți cu o măsură mai deplină a ceea ce avem deja. Dacă astăzi Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos ca dreptate subiectivă, vom fi răsplătiți cu El ca cununa noastră a dreptății în epoca următoare. Dar dacă noi astăzi nu Îl trăim pe Cristos, dacă nu Îl exprimăm pe Cristos și dacă ne construim propria dreptate, nu vom primi cununa dreptății în epoca viitoare.

Răsplata noastră este Cristos Însuși într-un grad mai deplin, chiar și cel mai deplin grad al savurării lui Cristos în epoca milenară și pentru eternitate. Prin urmare, astăzi trebuie Îl savurăm pe Cristos, să-L mâncăm pe Cristos, să bem pe Cristos și să-l experimentăm pe Cristos, astfel încât El să devină răsplata noastră în epoca viitoare și porțiunea noastră eternă ca Noul Ierusalim. Amin!

Noul Testament este clar atunci când spune că nu este suficient ca noi doar să fim mântuiți; este foarte bine, chiar vital necesar, să fim mântuiți, pentru că aceasta ne va asigura că nu vom merge în lacul de foc, ci vom fi cu Domnul pentru eternitate. Dar există epoca următoare, epoca împărăției de o mie de ani, iar intrarea noastră în acea împărăție pentru a domni și a stăpâni împreună cu Domnul depinde de trăirea noastră de astăzi.

Pe de o parte, slavă Domnului, suntem mântuiți de Domnul și mântuirea noastră este eternă sigură; suntem mântuiți prin har prin credință și nu putem face nimic pentru a schimba acest lucru. Atâta timp cât credem în Domnul Isus ca Fiul lui Dumnezeu, ne pocăim și Îl mărturisim ca Domnul nostru, suntem mântuiți. Dar cum rămâne cu viața noastră după mântuirea noastră? Mulți creștini cred că pot trăi cât pot de bine, încercând să-L slăvească pe Dumnezeu prin talentele sau abilitățile lor și cred că acest lucru le va aduce o răsplată în ceruri.

Unii creștini de astăzi cred că trebuie să predice evanghelia pe întregul pământ pentru a-i mântui pe toți oamenii, iar acest lucru îi face să primească răsplata. Însă alți creștini cred că trebuie să dezbată pe alții și să-i convingă de păcatul lor și de cât de greșit sunt, pentru că numai Biblia este standardul unic al moralității și eticii. Ceea ce ne arată Noul Testament, totuși, este că trebuie să alergăm cursa creștină cu răbdare, astfel încât să putem termina în mod triumfător și să primim cununa dreptății la venirea Domnului.

Poate că Domnul nu vrea să facem o lucrare măreață în exterior pentru El sau să schimbăm societatea pentru a-i aduce înapoi pe oameni la moralitatea prezentată în Biblie, dar El dorește cu siguranță Îl savurăm pe El și să-L experimentăm subiectiv, astfel încât El să devină viața noastră, persoana noastră și trăirea noastră pentru manifestarea lui Dumnezeu în carne.

Într-un fel, nu este atât de greu să faci cutare sau cutare lucru pentru Domnul în exterior, dar este mult mai greu să I te deschizi în interior, să verifici cu El despre toate lucrurile, să fii în cuvântul Său într-un mod rugativ și să-i îngădui Domnului să trateze diferitele probleme din noi, astfel încât El să se poată exprima prin noi.

Fie ca noi să fim cei care cooperăm cu Domnul astăzi pentru lucrarea Sa interioară, astfel încât să putem alerga cursa creștină cu răbdare și să încheiem triumfător cursul pentru a primi cununa dreptății la întoarcerea Sa. Amin!

Cristos este dreptatea noastră obiectivă pentru ca noi să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu în atunci când ne pocăim și credem în Cristos

Cât de mult Îi mulțumim și Îl lăudăm pe Domnul că ne-a mântuit! Prin îndurarea și harul Lui am auzit Evanghelia, ne-am întors inima către Domnul, ne-am pocăit de păcatele noastre și am crezut în Domnul Isus! Aceasta nu a avut nimic de-a face cu eforturile noastre, cu zelul nostru pentru Dumnezeu sau cu dorința noastră de a fi mai buni, astfel încât să-i plăcem lui Dumnezeu; aceasta avea totul de-a face cu harul și îndurarea Sa.

I-a făcut plăcere lui Dumnezeu să-L descopere pe Fiul Său în noi, iar acum suntem credincioși în Cristos (Gal. 1:16). Noi nu ne-am născut din trup sau din voia omului, ci din Dumnezeu pentru a fi copii ai lui Dumnezeu, cei care sunt născuți din Dumnezeu (Ioan 1:12-13). Înainte de a fi mântuiți, eram păcătoși, trăim în păcat, lipsiți de gloria lui Dumnezeu și înstrăinați de promisiunile lui Dumnezeu (Romani 3:25). Dar la un moment dat, am crezut în Domnul și ne-am pocăit de păcatele noastre și am devenit copii ai lui Dumnezeu.

Ceea ce s-a întâmplat în momentul regenerării noastre a fost cu adevărat minunat, atât din punct de vedere obiectiv, cât și din punct de vedere subiectiv. În mod subiectiv, L-am primit pe Dumnezeu în Cristos ca Duh, pentru a fi viața noastră nouă, viața divină în duhul nostru. Dumnezeu a venit în noi ca Duh pentru a fi unit cu noi ca un singur duh (1 Cor. 6:17), iar noi am fost născuți din Duhul pentru a fi duh (Ioan 3:6). Acest lucru este cu adevărat uimitor, pentru că acum Cristos nu este doar în ceruri, ci și în noi – Cristos în noi, nădejdea slavei (Col. 1:27).

Din punct de vedere obiectiv, de îndată ce am crezut în Domnul și ne-am pocăit de păcatele noastre, Dumnezeu L-a făcut pe Cristos dreptatea noastră. Am fost îndreptăţiţi fără plată prin harul Său prin răscumpărarea care este în Cristos Isus (Romani 3:24). Înainte să fim mântuiți, eram nedrepți și nu ne puteam apropia de Dumnezeu, pentru că El este drept, sfânt și glorios. Dar când am crezut în Cristos, El a devenit dreptatea noastră obiectivă pentru ca noi să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a făcut pe Cristos dreptatea noastră (2 Cor. 5:21).

Acest lucru este arătat în pilda fiului risipitor din Luca 15; el a plecat de la tatăl său, și-a risipit bunurile și a trăit în păcat, dar când s-a întors cu inima pocăită, primul lucru pe care l-a făcut tatăl a fost să-l acopere cu cea mai bună haină. Această haină cea mai bună este Cristos ca dreptate obiectivă. Cristos este dreptatea noastră obiectivă pentru ca noi să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu în momentul în care ne pocăim față de Dumnezeu și credem în Cristos (Romani 3:24-26; Fapte 13:39; Gal. 3:24b, 27).

Acest lucru s-a întâmplat în domeniul spiritual și, din nou, nu are nimic de-a face cu meritele noastre, cu eforturile noastre de a-i plăcea lui Dumnezeu sau cu munca noastră; totul este al lui Dumnezeu și al lui Cristos. Așa după cum Avraam L-a crezut pe Dumnezeu și acest lucru i-a fost considerat ca fiind dreptate, tot așa în momentul în care credem în Cristos, întrucât recunoaștem că suntem păcătoși și avem nevoie de Domnul ca Mântuitor al nostru, Dumnezeu L-a făcut pe Cristos dreptatea noastră în mod obiectiv.

Acum putem avea părtășie cu Dumnezeu în Cristos și datorită lui Cristos, pentru că Dumnezeu ne vede în Cristos. Pentru că credem în Cristos, suntem acoperiți de Cristos ca dreptatea noastră. Cristosul lui Dumnezeu este dreptatea noastră – El este haina noastră frumoasă și glorioasă, care ne califică să stăm în fața lui Dumnezeu și să avem părtășie cu El. Toate acestea sunt prin harul lui Dumnezeu și prin credința în Cristos. Deși acest lucru s-a întâmplat inițial în viața noastră creștină, când am crezut în Domnul Isus, astăzi Îl putem experimenta pe Cristos ca dreptatea noastră în mod obiectiv ori de câte ori ne pocăim și aplicăm sângele lui Cristos.

Zi de zi păcătuim și săvârșim greșeli, căci încă nu trăim neîncetat în duhul nostru, una cu Domnul. Așa că ne întoarcem la Domnul sub strălucirea Lui și ne pocăim de păcatele noastre, crezând că sângele Său prețios ne curăță de orice păcat (1 Ioan 1:7, 9). Prin credință, Cristos devine dreptatea noastră înaintea lui Dumnezeu și putem merge mai departe cu Domnul. Acesta este primul aspect al lui Cristos ca dreptate a noastră – Cristos este dreptatea noastră obiectivă înaintea lui Dumnezeu pentru a ne justifica și a ne acoperi ca îmbrăcămintea noastră glorioasă.

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru că ai devenit dreptatea noastră în mod obiectiv înaintea lui Dumnezeu în momentul în care ne pocăim față de Dumnezeu și credem în Cristos. Aleluia, Cristosul lui Dumnezeu este dreptatea noastră, haina noastră glorioasă și frumoasă care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, credem în Tine și Te luăm ca dreptatea noastră astăzi. Recunoaștem că încă păcătuim și comit greșeli; o, Doamne, curăță-ne cu sângele Tău prețios. Aplică sângele la ființa noastră din nou și din nou și fii Tu dreptatea noastră înaintea lui Dumnezeu. Cât de mult avem nevoie de Tine ca dreptatea noastră obiectivă, care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu, ca fiind cea mai bună haină care ne califică să venim înaintea lui Dumnezeu și să savurăm bogățiile Lui! Amin, Doamne Isuse, nu vrem să ne perfecţionăm sau să facem multe fapte bune ca să-Ți fim plăcuți; pur și simplu Te luăm ca dreptatea noastră înaintea lui Dumnezeu și vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Ce îmbrăcăminte glorioasă avem: Cristos ca dreptatea noastră obiectivă pentru îndreptățirea noastră înaintea lui Dumnezeu!

Cristos este dreptatea noastră subiectivă ca trăirea lui Cristos în noi pentru manifestarea lui Dumnezeu

Să-L avem pe Cristos ca dreptate obiectivă este minunat, dar trebuie să ne dăm seama că mai există o haină, Cristos ca dreptate subiectivă, pe care trebuie să o avem. Pentru ca noi să fim răsplătiți cu Cristos ca și cunună a dreptății noastre în epoca următoare, trebuie să-L experimentăm și savurăm pe Cristos ca dreptate subiectivă în acest epocă; El trebuie să fie dreptatea noastră trăită astăzi.

Există două aspecte ale dreptății, ambele fiind Cristos în diferite aspecte. Îl avem deja pe Cristos ca dreptate obiectivă înaintea lui Dumnezeu prin credința în Cristos, dar trebuie să-L avem și pe Cristos ca dreptate subiectivă, ca trăire din Cristos în noi pentru manifestarea lui Dumnezeu. Vedem acest al doilea aspect la Fil. 3:9, unde Pavel a spus că el vrea să fie găsit în Cristos, neavând propria sa dreptate care este în afara legii, ci cea care este prin credința în Cristos, dreptatea care este din Dumnezeu și bazată pe credință.

Pavel obișnuia să fie găsit de alții în religia iudaică, având dreptatea dată lui prin ascultarea legii. Dar acum și-a dat seama că acest lucru nu are valoare, pentru că doar dreptatea dată lui de Dumnezeu contează și aceasta este prin credința în Cristos. Așa că voia să fie găsit în Cristos, nu în lege, și să trăiască prin credință, nu prin păzirea legii. Pavel nu a vrut să i se dea dreptatea prin faptele sale conform Legii, ci dreptatea care este din credință, Cristos trăind în el pentru manifestarea lui Dumnezeu.

Nu trebuie să încercăm să împlinim ceea ce spune legea, astfel încât să ne construim propria dreptate; trebuie ca pur și simplu să-L trăim pe Cristos ca dreptate subiectivă pentru a avea această a doua haină să ne acopere. Este prin credința în Cristos. Credința provine din cunoașterea și aprecierea lui Cristos de către noi; credința este pur și simplu Cristos Însuși infuzat în noi prin aprecierea noastră față de El. El devine credința noastră și prin credință suntem aduși într-o unire organică cu Cristos.

Dreptatea care este din Dumnezeu și bazată pe credință este dreptatea care este Dumnezeu Însuși trăit din noi pentru a fi dreptatea noastră prin credința noastră în Cristos. Cu alte cuvinte, Cristos este dreptatea noastră subiectivă pe măsură ce Îl trăim pe Cristos pentru a-L manifestat pe Dumnezeu. Baza este credința; nu încercăm să-L trăim pe Cristos sau să-L exprimăm, ci rămânem într-o unire organică cu El, pentru ca El să trăiască în noi și să trăim prin credință (Gal. 2:20).

Prin credință primim și posedăm dreptatea de la Dumnezeu, dreptatea cea mai înaltă, care este Cristos (1 Cor. 1:30). Când Îl avem pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă, putem depune mărturie împreună cu Pavel: Pentru mine, a trăi este Cristos (Filipeni 1:21). Zi de zi trebuie să-L luăm pe Cristos ca dreptatea noastră obiectivă înaintea lui Dumnezeu prin credința în Cristos și, de asemenea, trebuie să rămânem în uniunea organică cu Domnul, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos ca dreptate subiectivă.

Trebuie nu doar să fim îndreptățiți prin credința în Cristos, ci și mai mult, să-L experimentăm pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă zilnic, chiar și pentru a deveni dreptatea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că devenim la fel ca Dumnezeu în natura Sa dreaptă și în viața Sa dreaptă. Există o contopire aici, o încorporare și o lucrare constitutivă care se desfășoară în fiecare dintre noi care Îl iubim pe Domnul și Îl experimentăm zi de zi. Nu mai vrem să fim găsiți în propria noastră dreptate dată prin elaborarea legii – fie legea lui Dumnezeu, fie o lege făcută de noi înșine conform Bibliei; dorim să fim găsiți în Cristos, având dreptatea care este a lui Dumnezeu și bazată pe credință.

Vrem să fim îndreptățiți nu numai în exterior înaintea lui Dumnezeu prin credința în Cristos, ci și prin trăirea lui Cristos pentru manifestarea lui Dumnezeu, astfel încât să-L putem avea pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă. Ne îmbrăcăm cu Cristos ca dreptatea noastră obiectivă, îmbrăcămintea noastră glorioasă pentru a ne acoperi și suntem acceptați de Dumnezeu în mod drept, în exterior.

De asemenea, Îl luăm ca viață și persoană, trăindu-L și fiind un duh cu El în viața noastră de zi cu zi, pentru ca El să fie trăit din noi ca dreptate subiectivă. Aceasta este ceva ce ține de trăirea noastre de zi cu zi. Zilnic trebuie nu numai să-L luăm pe Cristos ca dreptatea noastră obiectivă prin credința în El, ci și mai mult, să trăim un singur duh cu Domnul, astfel încât Cristos să trăiască în noi și să-L manifestăm pe Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Te luăm ca dreptatea noastră obiectivă care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu, astfel încât să fim îndreptățiți înaintea Lui prin credință. Vrem să trăim în duhul nostru astăzi, pentru ca Cristos să trăiască în noi ca dreptate subiectivă. Amin, Doamne Isuse, vrem să fim găsiți de alții în Cristos, nu în dreptatea dată de lege, ci în dreptatea care este a lui Dumnezeu și bazată pe credință! Aleluia, putem trăi prin credință astăzi pentru ca Dumnezeu să Se manifeste prin noi! Da, Doamne, trăiește în noi astăzi și fii manifestat în carne pentru a deveni dreptatea noastră subiectivă. Nu vrem să avem propria noastră dreptate care este din lege, ci cea care este prin credința în Cristos, dreptatea care este din Dumnezeu și bazată pe credință. Amin! Fie ca Dumnezeu Însuși să fie trăit din noi pentru a fi dreptatea noastră prin credința noastră în Cristos! Amin, Doamne, fie ca Tu să fii exprimat prin noi pe măsură ce trăim prin credință.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy and Experience Christ as our Objective and Subjective Righteousness Today, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 5 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Domnul Isus va veni ca un Judecător drept pentru a acorda cununa dreptății

21/10/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru ca noi să menținem standardul biruitor al bisericii, trebuie să fim iubitori de Dumnezeu; Domnul a promis că va da cununa vieții și moștenirea împărăției celor care Îl iubesc și noi aspirăm să obținem cununa nestricăcioasă ca premiu la sfârșitul cursei noastre creștine. Amin!

Există o relație strânsă între a-L iubi pe Domnul și apariția Sa și a fi răsplătit de El la venirea Sa. Dacă vrem să Îl savurăm pe Cristos ca răsplată a împărăției în epoca viitoare, trebuie să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Sa. S-ar putea să-L iubim pe Domnul adânc în interior, dar iubim noi oare apariția Sa? Apariția Domnului este manifestarea Sa pentru noi astăzi și prezența Sa alături de poporul Său la a doua Sa venire.

Astăzi trebuie să trăim în prezența Domnului și să avem manifestarea Sa. Trebuie să venim la El din nou și din nou și să rămânem în duhul nostru, fiind pe deplin una cu El, pentru a savura apariția Sa proaspătă. Dacă iubim apariția Domnului astăzi, El ne va răsplăti cu cununa dreptății la venirea Sa. Iubirea apariției Domnului are mult de-a face cu viața noastră de zi cu zi. În viața noastră de zi cu zi trebuie să fim conștienți de prezența Domnului și să trăim și să facem toate lucrurile în prezența Sa proaspătă.

Mai ales că această epocă devine mai întunecată și declinul bisericii se înrăutățește, există mulți iubitori în creștinismul general de astăzi. Există iubitori de sine, iubitori de bani și iubitori de plăceri, precum și iubitori de Dumnezeu și iubitori de binele economiei lui Dumnezeu. Ce fel de iubitori suntem noi astăzi? Este atât de ușor să ne iubim pe noi înșine sau să iubim lumea, iar dragostea de bani este în noi toți.

Chiar și în viața de biserică, când Îl savurăm pe Domnul, ne întâlnim cu sfinții și exersăm să fim într-un acord sub slujba epocii, suntem noi iubitori de sine, iubitori de bani, iubitori de plăceri sau suntem iubitori lui Dumnezeu? Trebuie să venim zilnic la Domnul în cuvântul Său pentru a avea noua Sa apariție. A-L iubi pe Domnul este ceva care este inițiat de El; El ne-a iubit, El și-a revărsat dragostea în inima noastră, iar acum noi Îi răspundem cu dragoste, căci noi Îi răspundem cu dragostea pe care El a pus-o în noi.

Cu cât ne fixăm mai mult întreaga ființă asupra Domnului, cu atât mai mult Îl iubim. Cu cât ne concentrăm mai mult ființa pe orice în această lume, inclusiv pe sine, cu atât mai mult iubim acel lucru. Indiferent de ceea ce iubim, toată inima noastră, cu întreaga noastră ființă, este îndreptată, ocupată și stăpânită de acel lucru. Fie ca să ne fixăm toată ființa pe Domnul zi de zi. Fie ca noi să începem dimineața să-L iubim, să ne deschidem Lui și să iubim apariția Sa și să continuăm de-a lungul zilei să ne deschidem Domnului și să Îl savurăm, rămânând în prezența Lui.

Domnul a promis că va da cununa vieții și moștenirea împărăției celor care Îl iubesc

Orice iubim, ne concentrăm întreaga ființă și tot ceea ce suntem și avem pe care suntem asupra acelui lucru. Dacă iubim ceva din această lume, ne vom concentra toată ființa din toată inima asupra lui. Însă dacă Îl iubim pe Domnul, ne vom concentra toată ființa cu toată inima, cu mintea, emoția și voința noastră asupra Lui. Fie ca noi să fim cei care Îl iubim pe Domnul din toată inima, sufletul și puterea noastră și să ne fixăm toată ființa asupra Lui zi de zi.

Fie ca noi să nu pierdem niciodată prima noastră dragoste pentru El, ci mai degrabă să-I cerem să ne înflăcăreze dragostea pentru El și să ne păstrăm dragostea pentru El aprinsă (Apoc. 2:4). Pentru ca noi să menținem standardul biruitor al bisericii, trebuie să fim iubitori de Dumnezeu pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu. Trebuie să fim iubitori de Dumnezeu, cei care Îl iubesc pe Dumnezeu până la capăt, pentru ca Dumnezeu să aibă o cale de a-și împlini economia.

Nu Îl iubim pe Dumnezeu doar fără niciun scop sau țel; țelul Dumnezeului nostru iubitor este țelul Său în a ne iubi, realizarea economiei Sale eterne. Dacă Îl iubim pe Domnul, ni se va da cununa vieții. Iacov 1:12 spune că suntem fericiți atunci când îndurăm încercarea, pentru că atunci când vom fi aprobați prin încercare, vom primi cununa vieții, pe care Domnul a promis-o celor care-L iubesc. Domnul le-a promis cununa vieții celor care-L iubesc.

Pe de o parte, avem încercări și necazuri, și sunt suferințe și încercări; acestea vor veni, căci Domnul îi disciplinează pe cei pe care îi iubește. Pe de altă parte, trebuie să-L iubim pe Domnul. Numai cei care Îl iubesc vor fi răsplătiți de El cu cununa vieții. Avem viața eternă a lui Dumnezeu, pentru că am primit-o în momentul regenerării noastre, dar există și cununa vieții, care este o răsplată la întoarcerea Domnului. Trebuie să îndurăm încercarea și să devenim aprobați prin încercare și, în toate aceste lucruri, trebuie să-L iubim pe Domnul.

Doar iubește-L pe Domnul. Nu-ți pasă de nimic altceva. Dă-te pe tine însuți pur și simplu să-L iubești. Când vine încercarea, când testele sunt aici, iubește-L pe Domnul. Totul este spre binele nostru, căci Îl iubim pe Domnul; toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care-L iubesc pe Dumnezeu, celor care sunt chemaţi după scopul Său (Romani 8:28).

Iacov 2:5 spune că Dumnezeu i-a ales pe cei săraci din lume să fie bogați în credință și moștenitori ai împărăției pe care a promis-o celor ce-L iubesc. Ce minunat, Dumnezeu a promis moștenirea împărăției celor care-L iubesc! S-ar putea să fim săraci în exterior, adică s-ar putea să nu fim la fel de înzestrați sau s-ar putea să nu avem atât de multe bunuri materiale, dar Domnul ne-a ales să fim bogați în credință. Când avem credință, când suntem uniți organic cu Domnul în duh și, prin urmare, primim bogățiile Lui în ființa noastră, suntem bogați în credință.

Când am crezut în Domnul la momentul mântuirii noastre, am fost mântuiți de Domnul; totuși, trebuie să mergem mai departe și să biruim iubindu-L pe Domnul. A fi mântuiți ne satisface pe noi înșine, pentru că ne satisface nevoile; însă, a-L iubi pe Domnul Îl satisface pe Dumnezeu, pentru că îi satisface nevoia. Dumnezeu nu este satisfăcut doar ca noi să fim mântuiți; El este fericit când Îl iubim și suntem una cu El pentru împlinirea scopului Său.

Pe măsură ce cum trăim astăzi în epoca declinului bisericii, când biserica în ansamblu a fost învinsă și a eșuat, Domnul are nevoie de un grup de sfinți care să se întoarcă la standardul biruitor al bisericii. Aceștia îl iubesc pe Dumnezeu într-o asemenea măsură încât sunt biruitorii Domnului și vor primi cununa vieții și vor fi răsplătiți cu moștenirea împărăției.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne dăm pe noi înșine pur și simplu să Te iubim. Vrem să fim iubitori de Dumnezeu astăzi, în epoca declinului bisericii. O, Doamne Isuse, fie ca Tu să câștigi un grup de sfinți care să mențină standardul biruitor al bisericii, fiind iubitori de Dumnezeu pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu. Amin, Doamne, câștigă-i pe cei care Te iubesc chiar și prin încercări și necazuri. Fie ca noi să fim cei aprobați prin încercare, cei care Te iubesc în toate lucrurile, ca să primim cununa vieții. Amin, Doamne Isuse, Te iubim! Indiferent de ceea ce se întâmplă în exterior, ne dăruim să Te iubim! Mulțumim că ne-ai ales să fim bogați în credință și moștenitori ai împărăției. Mulțumim că le-ai promis moștenirea împărăției celor care Te iubesc! Doamne Isuse, Te iubim! Fă-ne biruitorii tăi. Câștigă un grup de biruitori care Te iubesc la maxim și care se pregătesc să primească răsplata împărăției de la Dumnezeu!

Domnul va veni ca un Judecător drept pentru a acorda cununa dreptății alergătorilor triumfători în cursa creștină

Cununa nestricăcioasă din 1 Cor. 9:25 este un simbol al gloriei și frumuseții oferite ca premiu, pe lângă mântuirea Domnului, alergătorului triumfător al cursei creștine (1 Petru 5:4; Isaia 28:5). Când oamenii se luptă în jocuri olimpice sau aleargă cursa, ei exercită autocontrol în toate lucrurile; ei fac asta pentru a obține o cunună stricăcioasă, dar noi o facem pentru a primi una nestricăcioasă. De exemplu, cei care fac sport în mod regulat sunt stricti cu dieta și se asigură că se odihnesc suficient pentru a putea lupta în jocuri.

Cu cât mai mult noi, care dorim să câștigăm o cunună nestricată – cununa dreptății – trebuie să fim stricți cu noi înșine, chiar să ne exercităm o stăpânire strictă de sine astăzi! Cununa dreptății, cununa nestricăcioasă, nu este altceva decât Domnul Însuși devenind gloria și frumusețea noastră. Orice putem câștiga pe acest pământ, cum ar fi bogăția, reputația și gloria de la alții, este coruptibil și piere. Dar într-o zi, dacă alergăm triumfător cursa creștină, Domnul va deveni o cunună de glorie și o diademă de frumusețe în epoca viitoare.

Acest premiu nu este nici al harului, nici prin credință, așa cum este mântuirea (Efeseni 2:8), ci al dreptății prin fapte (Matei 16:27; Apoc. 22:12; 2 Cor. 5:10). Pe de o parte, avem mântuire gratuit prin credința în Domnul Isus; mântuirea este prin har, prin credință, nu prin faptele sau eforturile noastre. Nu trebuie să plătim prețul; pur și simplu trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu, să ne pocăim și să credem în El; prin credință, mântuirea este a noastră. De îndată ce credem cu inima și mărturisim cu gura că Isus este Domnul și că El a înviat din morți, suntem mântuiți.

Însă răsplata este diferită de mântuire. După ce am fost mântuiți, am început calea mântuirii; ne aflăm acum într-un proces de mântuire organică pe tot parcursul vieții, mântuirea deplină a lui Dumnezeu. Dacă rămânem în acest proces și-L trăim pe Cristos, vom primi răsplata la întoarcerea Domnului. Cununa dreptății este a dreptății și prin fapte. Nu suntem îndreptățiți prin fapte, dar suntem răsplătiți pentru faptele noastre făcute în dreptate.

Într-o zi, Domnul se va întoarce ca Judecător drept și va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Pavel a fost asigurat de acest lucru; el a mărturisit că Domnul, Judecătorul drept, îl va răsplăti în ziua aceea cu cununa dreptății (2 Tim. 4:8). Cununa este un simbol al gloriei și este oferită ca premiu, pe lângă mântuirea Domnului, celor care triumfă în alergarea cursei. Pe de o parte, trebuie să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Lui. Pe de altă parte, trebuie să luăm venirea Domnului ca un stimulent și ca un avertisment, pentru că El nu Se va întoarce ca un Mântuitor plin de har sau ca Răscumpărător al nostru, ci ca Judecător drept.

Când Domnul se va întoarce, pe de o parte, vom fi extaziați, pentru că El ne va răpi pe noi, căutătorii Săi iubitori, să fim cu El. Pe de altă parte, venirea Domnului este un lucru solemn, pentru că El va veni ca un Judecător drept pentru a fi Judecătorul tuturor. El îi va judeca atât pe credincioși, cât și pe cei necredincioși, iar noi toți, ca slujitori ai lui Dumnezeu, Îi vom da socoteală. După cum vedem în Mat. 25:21, 26, El va zice unora: „Bun făcut, rob bun și credincios, în vreme ce altora va spune: Robul rău și leneș”.

Domnul va decide în dreptatea Sa dacă vom primi sau nu o răsplată. Venirea Domnului și împărăția Lui sunt lucruri solemne; prin urmare, Pavel i-a dat lui Timotei o sarcină solemnă în 2 Tim. 4:1-8. El l-a însărcinat pe Timotei prin apariția Domnului și de împărăția Sa. Trebuie să fim avertizați solemn cu privire la venirea Domnului și să avem trăirea de care El are nevoie pentru ca noi să obținem răsplata, cununa dreptății, la întoarcerea Sa.

Domnul a promis în Apocalipsa 22:21 că El vine repede, iar rugăciunea noastră este: Vino, Doamne Isuse! Venirea Sa, însă, va fi pentru judecată, pentru a da răsplata sau pedeapsa nouă și tuturor oamenilor. Cu toții ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Cristos și Îi vom da socoteală cu privire la lucrurile pe care le-am făcut în trup, conform practicilor pe care le avem, fie că sunt bune sau rele. Aceasta este într-adevăr un lucru foarte serios.

Suntem mântuiți și vom fi mântuiți în veci, dar nu știm dacă vom primi răsplata, cununa dreptății. Așteptăm cu nerăbdare venirea Domnului, așteptăm cu nerăbdare revenirea Lui și iubim apariția Lui; totuși, trebuie să ne dăm seama că a doua Sa venire va fi pentru judecată, un lucru foarte solemn. El va veni ca Judecător drept să le dea cununa dreptății celor care au condus triumfător cursa creștină. Trebuie să trecem testul și să rezistam încercării și trebuie să îndurăm până la capăt. Este bine să ne rugăm Domnului în această privință și să-I spunem:

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să alergăm cursa creștină cu răbdare pentru a obține premiul. Amin, Doamne, Te iubim și vrem să Te câștigăm ca premiu, cununa dreptății. Îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta și că ne-ai adus în procesul mântuirii organice a lui Dumnezeu. Dorim să rămânem în acest proces și să cooperăm cu Tine, astfel încât să poți câștiga în noi ceea ce dorești. O, Doamne, vrem să fim cei care vom primi cununa nestricăcioasă la sfârșitul cursei noastre creștine triumfătoare! Îți dăm trăirea noastră de zi cu zi și lucrările noastre. Vrem să trăim prin credință, să Te trăim ca dreptatea noastră și să Te iubim și să iubim apariția Ta. Amin, Doamne, vrem să trăim astăzi în lumina arătării Tale, fiind conștienți că Te vei întoarce ca un Judecător drept. Fie ca venirea Ta să fie un avertisment și o încurajare pentru noi astăzi. Fie ca noi să fim pregătiți pentru întoarcerea Ta, astfel încât, când vei veni, să ne aduci în bucuria Ta și să ne dai cununa dreptății drept răsplată.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Lord Jesus will Come as a Righteous Judge to award the Crown of Righteousness, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 5 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Iubim apariția Domnului pentru a-L savura pe Cristos ca răsplata împărăției la venirea Sa

20/10/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Dacă vrem să Îl savurăm pe Cristos ca răsplata împărăției pentru noi, trebuie să-L iubim pe Domnul și apariția Lui, fiind iubitori de Dumnezeu în epoca de astăzi a declinului bisericii; apariția Domnului este manifestarea Sa pentru noi astăzi și prezența Sa împreună cu poporul Său la a doua Sa venire. Amin!

Săptămâna aceasta venim la ultima săptămână a înviorării noastre de dimineață pe această temă, iar subiectul este: Să primim răsplata împărăției lui Cristos ca fiind coroana dreptății. În aceste săptămâni ne-am concentrat pe 2 Tim. 4:7-8, care prezintă mărturia lui Pavel la sfârșitul vieții sale. El a mărturisit că a luptat lupta cea bună, a terminat alergarea, și-a păstrat credința; de acum înainte îi este asigurată cununa dreptății, cu care Domnul, Judecătorul drept, îl va răsplăti în ziua aceea și nu numai pe el, ci pe toți cei care au iubit apariția Lui. Ce mărturie bună avea el de la o conștiință bună înaintea lui Dumnezeu!

Pavel nu s-a lăudat cu câte biserici a întemeiat, cât de mult a lucrat pentru Dumnezeu, câți oameni a fost mântuit și cu ce mare lucrare a făcut pe pământ, chiar și din închisoare. Mai degrabă, a mărturisit pur și simplu că a luptat lupta cea bună a credinței, a alergat cursa creștină și a terminat alergarea și a păstrat credința dată sfinților o dată pentru totdeauna. Acum avea asigurarea, la sfârșitul vieții sale, că Domnul îl va răsplăti cu cununa dreptății, o cunună neputrezită.

El era sigur că Domnul îi va răsplăti nu numai pe el, ci și pe cei care iubesc apariția Domnului. Amin, vrem să fim cei care Îl iubim pe Domnul și iubim apariția Lui astăzi! Pe măsură ce ne pregătim pentru întoarcerea Domnului pentru a fi mireasa Sa, astfel încât El să ne poată lua când El vine în secret, vrem să iubim apariția Domnului astăzi, pentru ca El să ne răsplătească la venirea Sa. Vrem să iubim apariția Domnului și să nu iubim epoca prezentă.

Ne pregătim pentru venirea Sa, de asemenea, crescând în viață până la maturitate, dând atenție cuvintelor profeției ca la o lampă care strălucește într-un loc întunecat, până când dimineața vine și până când steaua dimineții răsare în inima noastră. Ne pregătim pentru venirea Domnului trăind o viață înviată și având o osteneală de păstorire. Amin, vrem să fim cei care Îl iubesc pe Domnul și apariția Sa astăzi. Vrem să putem depune mărturie așa cum a făcut Pavel, că am luptat lupta cea bună, că am terminat alergarea și am păstrat credința.

Nu trebuie să așteptăm până când vom îmbătrâni pentru a face acest lucru; astăzi putem fi cei care Îl iubesc pe Domnul și iubim apariția Lui. Fie ca Domnul să ne impresioneze cu lucrurile de care trebuie să avem grijă și pe care trebuie să le experimentăm, astfel încât să putem primi răsplata Domnului când El se întoarce, astfel încât să putem primi coroana dreptății la venirea Sa.

Să iubim apariția Domnului pentru a-L savura pe Cristos ca răsplata împărăției la venirea Sa

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să Îl savurăm pe Cristos ca răsplata împărăției pentru noi la venirea Sa, trebuie să iubim apariția Domnului (2 Tim. 4:7-8). Apariția Domnului este apariția și manifestarea Sa față de noi astăzi și prezența Sa împreună cu poporul Său la a doua Sa venire (Fapte 26:16; Rom. 8:19; 1 Tes. 5:23; 2 Tes. 1:10). Pentru ca noi să iubim apariția Domnului, trebuie să rămânem pe calea îngustă să fim vigilenți în slujire pentru a fi constituiți ca mireasa lui Cristos (Ioan 14:21, 23; Matei 7:13-14; 24:3, 45-51; 25:9, 13, 21).

Trebuie nu numai să avem cuvintele Domnului, ci și să le păstrăm, pentru că aceasta este ceea ce înseamnă să-L iubim pe Domnul; când Îl iubim pe Domnul și Cuvântul Său, vom fi iubiți de Tatăl, Domnul ne va iubi și ni Se va arăta. Pentru ca noi să avem apariția Domnului, trebuie să-L iubim pe Domnul; a iubi apariția Domnului și a-L iubi pe Domnul Însuși sunt inseparabile (1 Cor. 2:9; 2 Tim. 4:8; Ioan 14:21). Când venim la Domnul în cuvântul Său, vom fi infuzați cu prețiozitatea Sa și pur și simplu Îl vom iubi; vom dori să avem apariția Lui cu noi tot timpul.

Când iubim apariția Domnului, vom intra pe poarta îngustă și vom merge pe calea strâmtă, căci această poartă cu această cale duce la viață și vrem să fim cei care o găsim. Când iubim apariția Domnului, pregătindu-ne pentru întoarcerea Sa, vom fi sclavii prudenti și credincioși pe care stăpânul i-a pus peste casa lui pentru a le da mâncare la timpul potrivit. Nu ne vom gândi în inima noastră că, din moment ce stăpânul întârzie, putem să-i maltratăm pe alții și să risipim bunurile stăpânului nostru; mai degrabă, Îl vom sluji cu credincioșie. Mai mult, vom fi ca fecioarele prudente care așteaptă cu nerăbdare ospățul nunții și pregătesc nu numai ulei în candela lor, ci chiar mai mult, ulei în vasul lor.

Pavel a iubit apariția Domnului și a luat-o ca pe un avertisment, o încurajare, un stimulent și un țel pentru viața sa creștină. În viața și lucrarea noastră creștină, trebuie să luăm apariția Domnului și împărăția Sa drept stimulent și țel. Apariția Domnului va fi pentru judecată, când El Se va întoarce; El ne va răsplăti pe fiecare dintre noi (Matei 16:27; Apoc. 22:12). Împărăția Domnului va fi pentru domnia Sa împreună cu biruitorii Săi (Apoc. 20:4, 6).

Trebuie să luăm apariția Domnului și împărăția Sa drept stimulent și țel pentru noi și trebuie să ne îndeplinim cu credință slujba Cuvântului. Fie ca noi să fim cei care Îl iubesc pe Domnul și iubim apariția Lui, luând întoarcerea Lui ca un avertisment, o încurajare și un stimulent pentru noi. Fie ca să savurăm apariția Domnului astăzi și să așteptăm cu nerăbdare întoarcerea Sa. Fie ca noi să iubim apariția Domnului și să o așteptăm cu nerăbdare și bucurie. Dacă vrem să primim coroana dreptății ca răsplată de la Domnul la momentul venirii Sale, trebuie să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Domnului.

A iubi apariția Domnului înseamnă că Îl iubim și, de asemenea, Îl iubim pe El care ni se arată chiar acum. Un lucru este să spunem că Îl iubim pe Domnul și altceva este să spunem că iubim apariția Lui. A iubi apariția Domnului înseamnă că trebuie să-L vedem, trebuie să-I vedem apariția și trebuie să-L atingem, să Îl savurăm pe prezența Sa intimă și de întreaga Sa ființă. De multe ori, însă, putem spune Domnului că nu vrem ca El să vină încă, pentru că încă vrem să iubim cutare sau cutare lucru în lume. Poate dorim să iubim cutare aspect al lumii și să petrecem ceva timp în acea parte a acestui sistem-lume. O, Doamne!

Se poate că vrem să gustăm vinul acestei lumi pentru o vreme și este posibil să avem în interior sentimentul că nu vrem ca Domnul să Se întoarcă curând, ci să amânăm întoarcerea Lui. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să-L iubim pe Domnul nu numai cu gura și cu cuvintele noastre, ci inimile noastre sunt departe de noi. Fie ca să nu fim cei cărora le este frică de revenirea Domnului, gândindu-ne că avem atât de multe lucruri de care să ne bucurăm și atâtea de făcut în această lume înainte de a se întoarce El. O, Doamne Isuse!

Trebuie să fim fervenți în dragostea noastră pentru Domnul și să iubim apariția Domnului. Mai ales că El strălucește asupra noastră în atâtea lucruri din lume pe care le iubim și pe care le petrecem timp, trebuie să ne dăruim Lui pentru a-L iubi mai mult și a-L savura mai mult pe El, chiar și a fi în cuvântul Său pentru a avea apariția Sa proaspătă. Putem chiar să-i spunem Domnului:

Doamne Isuse, aratăni-Te astăzi. Fă-ne să Te iubim mai mult decât orice altceva. Vrem să luăm apariția Ta ca un avertisment, o încurajare și un stimulent pentru noi. Salvează-ne de la a iubi alte lucruri din această lume mai mult decât pe Tine. Doamne, vrem să Te atingem în mod intim. Vrem să savurăm prezența Ta intimă. Te iubim nu numai cu gura și cu cuvintele noastre; inima noastră este pentru Tine și iubim apariția Ta! Nu vrem să gustăm din vinul acestei lumi, căci nimic din lumea asta nu ne satisface! Te iubim, Doamne Isuse, și iubim apariția Ta. Vrem să ne apar astăzi. Venim la Tine în cuvântul Tău nu numai pentru a citi, ci și pentru a ține cuvântul Tău, pentru ca noi să avem vizitarea Ta proaspătă, apariția Ta proaspătă. Doamne Isuse, prezența și proaspăta Ta apariție sunt totul pentru noi. Vrem să trăim în lumina prezenței Tale astăzi. Amin Doamne, vrem să fim cei care iubim apariția Ta și să o așteptăm cu nerăbdare și bucurie!

Să fim iubitori de Dumnezeu astăzi pentru a avea o zi de glorie în biruința bisericii și să nu fim iubitori de sine sau de bani

Apostolul Pavel a scris că în ultimele zile vor veni vremuri grele (2 Tim. 3:1). Pentru cei care Îl iubesc pe Domnul și iubesc apariția Domnului, zilele din urmă vor fi vremuri grele, chiar vremuri primejdioase. Toți cei care doresc să trăiască cu evlavie în Cristos Isus vor fi persecutați (v. 12). Dacă suntem cei care căutăm dreptatea, credința, iubirea și pacea și dacă suntem cei care chemăm numele Domnului dintr-o inimă curată, zilele din urmă vor fi o perioadă dificilă, grea și primejdioasă.

Dar trebuie să stăm împreună cu sfinții în Cuvântul lui Dumnezeu și să continuăm să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Sa. Trebuie să ne dăm seama că, în zilele din urmă, oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, aroganți, jignitori, neascultători de părinți, nerecunoscători și nesfinți (v. 2). Această condiție rea nu înfățișează starea rea a oamenilor din afara bisericii, necreștinii; aceasta este o imagine a situației corupte din creștinismul degradat, menționată în 2:20 ca fiind casa mare. Oh, Doamne.

Pavel a scris într-un mod profetic despre ultimele vremuri pentru a ne avertiza și, de asemenea, pentru a ne încuraja să nu fi iubitori de sine sau iubitori de bani, ci iubitori de Dumnezeu. Mulți au astăzi o formă exterioară a evlaviei, dar nu realitatea ei în interior (3:5). Situația în creștinismul degradat de astăzi este că atât de mulți dintre ei sunt iubitori de sine și nu sunt iubitori de Dumnezeu, pentru că ei se iubesc pe ei înșiși și doresc să audă un anumit tip de învățătură care îi zidește pe ei înșiși. În plus, mulți sunt iubitori de bani și iubitori de plăceri. O, Doamne!

Fie ca noi să fim cei care sunt iubitori de Dumnezeu. Orice iubește cineva, toată inima lui, chiar și întreaga sa ființă, este fixată pe acel lucru și ocupată și stăpânită de el; să vedem cât de crucial este acest lucru. Dacă iubim ceva în această lume, ne vom pune inima asupra lui și vom petrece timp în acel lucru; asta ne va face să fim un iubitor de acel lucru. De multe ori îi spunem Domnului că Îl iubim, iar acest lucru este bun, căci cu cât îi spunem Domnului că Îl iubim, cu atât mai bine. Dar trebuie să recunoaștem că uneori dragostea noastră pentru El este destul de superficială; nu Îl iubim cu o sută la sută din inima noastră, ci nouăzeci la sută sau chiar cincizeci la sută.

Fie ca noi să-L iubim pe Domnul și să ne fixăm întreaga ființă asupra Sa, concentrându-ne pe El și iubind nimic altceva în afară de El. Nu ar trebui să fim creștini doar în forma exterioară, totuși să negam puterea evlaviei Sale în noi. Noi nu ar trebui să fim aceia care doar Îl slujesc pe Dumnezeu și I se închinăm într-un mod exterior, negând totuși puterea evlaviei care este viața Lui. Fie ca noi să fim cei care Îl iubim pe Domnul pe zi ce trece, din ce în ce mai mult. Fie ca noi să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Domnului astăzi.

În 1 și 2 Timotei și Tit sunt menționate șapte feluri de iubitori: iubitori de sine, iubitori de bani (2 Tim. 3:2; 1 Tim. 6:10), iubitorii de plăceri, iubitorii de Dumnezeu (2 Tim. 3:4), iubitorii de bine (Tit 1:8), iubitorii de soți și iubitorii de copii (2:4). De asemenea, sunt menționate două feluri de neiubitori: neiubitorii de bine și neiubitorii de Dumnezeu (2 Tim. 3:3-4).

Faptul dacă astăzi în viața bisericii avem o zi de glorie în victoria bisericii sau avem zile grele de declin al bisericii, depinde de ce fel de iubitori suntem. Dacă Îl iubim pe Domnul cu prima dragoste, ne vom bucura de zile de glorie în viața bisericii, dar dacă ne pierdem prima dragoste pentru Domnul, vor fi zile grele de declin al bisericii. Istoria ne spune că rădăcina declinului bisericii a fost pierderea primei ei iubiri pentru Domnul. Chiar și unul dintre conlucrătorii lui Pavel, Dima, l-a părăsit pentru că a iubit epoca prezentă mai mult decât pe Domnul. O, Doamne!

S-ar putea să trăim în această lume, nu să trăim o viață păcătoasă, dar s-ar putea să fim căldicei în viața bisericii (Apoc. 2:4; Matei 24:12); s-ar putea să nu ne pese cu adevărat de Domnul și de interesul Său. Fie ca noi să învățăm să ne fixăm inima pe Domnul și pe Cuvântul Său astăzi, iubindu-L și având apariția Sa zi de zi, astfel încât să fim iubitori de Dumnezeu, nu iubitori de plăceri, iubitori de bani sau iubitori de sine. Fie ca noi să menținem standardul biruitor al bisericii, fiind iubitori de Dumnezeu și iubitori de binele care ține de economia lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne dăruim Ție să Te iubim și să iubim apariția Ta. Salvează-ne de la aluneca în declinul bisericii, fiind iubitori de sine, iubitori de bani sau iubitori de plăceri. O, Doamne Isuse! Salvează-ne de la a avea doar o formă exterioară de evlavie, dar negându-i puterea interioară. Vrem să Te iubim mai mult. Arată-ne prețiozitatea Ta. Aratăni-Te în cuvântul Tău. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Vrem să rămânem pe temelia fermă a lui Dumnezeu și să urmărim dreptatea, credința, iubirea și pacea împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată! Ține-ne în picioare în cuvântul Tău și iubind apariția Ta astăzi, în aceste ultime zile înainte de întoarcerea Ta. Doamne, vrem să Te iubim din toată inima. Nu vrem să ne complacem în a iubi sinele, plăcerile sau banii; vrem doar să Te iubim pe Tine! Amin, Doamne, ne fixăm toată ființa asupra Ta. Vrem să trăim multe zile de glorie în victoria bisericii, iubindu-L pe Domnul și iubind apariția Domnului! Amin, Doamne, vrem să menținem standardul biruitor al bisericii, fiind iubitori de Dumnezeu și iubitori de binele care ține de economia lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Love the Lord’s Appearing to Enjoy Christ as our Kingdom Reward at His Coming, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 5 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Sperând să fim răpiți, ne sprijinim pe Iubitul nostru și avem încredere în puterea Sa de păstrare

17/10/2024 by Credincios in Cristos 1 Comment

În experiența noastră progresivă din Cristos și în căutarea plină de iubire a Lui în viața noastră creștină, sperăm să fim răpiți și ne ridicăm din domeniul pământesc sprijinindu-ne pe Iubitul nostru; ne sprijinim pe Iubitul nostru Domnul Isus, având încredere în El, bizuindu-ne pe El pentru a ne duce până la capăt și neavând încredere în noi înșine. Amin, Doamne Isuse, Te iubim și ne încredem în Tine!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem cei care Îl iubim pe Domnul și Îl urmărim zilnic în dragoste, pentru că El ne-a apucat și acum vrem să-L apucăm și noi. Asemenea apostolului Pavel, am văzut ceva din frumusețea Sa și El ne-a revelat ceva din sinele Său minunat, așa că nu putem decât să alergăm după El, să căutăm să-L câștigăm și să petrecem timp cu El.

Motivul pentru care suntem creștini nu este pentru că am fost convinși de cineva de cât de păcătoși suntem și acum credem în Isus pentru că acesta este lucrul logic de făcut, pentru că vrem să scăpăm de osânda veșnică. Mai degrabă, suntem creștini pentru că am fost captivați de Domnul Isus, Cea mai minunată Persoană. El ne-a atras la Sine, iar noi Îl urmărim și Îl iubim. Ne aflăm acum într-o poveste de dragoste divină, unde El ne curtează și noi Îl curtîm. În fiecare zi ne trezim și îi spunem Domnului că Îl iubim.

S-ar putea să fim obosiți și să nu fim atât de fericiți de toate lucrurile care se întâmplă în jurul nostru, și poate chiar să fim bolnavi sau să nu fim atât de puternici în exterior, dar Îl iubim pe Domnul și Îi dăm dragostea noastră. El este cel mai minuat. Ne place să petrecem timp cu El în cuvântul Său și să-I chemăm numele pe tot parcursul zilei pentru că El ne alimentează în mod constant, ne vorbește și ne păstorește.

Deși trecem prin experiențe care ne mistuie omul exterior și expun carnea și sinele, totuși ne întoarcem la Domnul, pentru că vrem să Îl savurăm și să fim cu El. El vrea să ne facă la fel ca El. El este „Solomonul” nostru și noi devenim „Sulamita” Lui, pentru că El ne face la fel ca El este în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire.

Pe măsură ce Îl iubim și Îi dăruim dragostea noastră, vom fi una cu El pentru a lucra împreună cu El în vii, în bisericile locale, pentru ca sfinții să crească în viață, să aducă roade și să ajungă la maturitate. Lucrarea noastră pentru Domnul și împreună cu El nu este ceva ce o facem în mod individualist; o facem împreună cu El și în biserici, împreună cu sfinții, fiind coordonați cu cei cu care ne-a pus Domnul și în duh una cu Domnul.

Trăim viața de biserică în biserica locală unde Domnul ne-a așezat, dar lucrarea noastră cu și pentru Domnul este în Trup și pentru Trup, pentru ca El să câștige ceea ce El urmărește și să fie mulțumit.

Ieșind din domeniul pământesc, ne sprijinim pe Iubitul nostru și sperăm să fim răpiți

În cea de-a șasea etapă din Cântarea Cântărilor, așa cum se vede în 8:1-14, iubitoarea lui Cristos speră să fie răpită și ea iese din pustie (însemnând domeniul pământesc) sprijinită pe iubitul ei (v. 5). Domnul o vede și exclamă: Cine este aceasta care se suie din pustie, sprijinindu-se pe iubitul ei? În acest stadiu, iubita este matură; ea este una cu iubitul ei în viață, în slujire, în lucrare și în clădire.

Ultima etapă este că ea speră să fie răpită. Ea iese din pustie. Această ridicare din pustie s-a întâmplat și în capitolul 3; ea progresează în viață și este eliberată treptat din pustia spirituală. Suntem salvați de rătăcirea în suflet, învățând să discernem între duhul nostru și sufletul nostru.

În capitolul 8, a ieși din pustie înseamnă a ieși din carne, din domeniul pământesc. Există un proces gradual de ieșire din domeniul pământesc cu carnea până când suntem răpiți. Aspirăm ca Iubitul nostru să vină și să ne răpească. Pe măsură ce mergem înainte cu Domnul, pas cu pas, suntem atrași de cer și devenim mai una cu Domnul.

Pas cu pas, suntem eliberați de lume și suntem din ce în ce mai departe de lume și carne. Aspirăm cu adevărat să fim răpiți sau să fim martirizați pentru Domnul, pentru că vrem să fim alături de Iubitul nostru. Trebuie să avansăm în experiența noastră spirituală până când ajungem în punctul în care ieșim din domeniul pământesc, sprijinindu-ne pe Iubitul nostru.

A ne sprijini pe Preaiubitul nostru implică faptul că, la fel ca Iacov, încheietura coapsei noastre a fost atinsă, iar puterea noastră naturală a fost tratată de Domnul (Geneza 32:24-25). Ne sprijinim pe Domnul, pentru că El ne-a atins puterea naturală și nu ne bazăm pe puterea sau zelul nostru pentru a merge mai departe cu El.

Avem încredere numai în El, pentru că ne sprijinim pe Iubitul nostru, Cel care ne poate duce mai departe. A ne sprijini pe Preaiubitul nostru implică, de asemenea, că ne găsim apăsați peste măsură, iar acest lucru pare să dureze până când călătoria în pustie se încheie (2 Cor. 1:8-9; 12:9-10; 13:3-4). Ne dăm seama că suntem simpli păcătoși mântuiți prin har și, în noi înșine, nu avem putere; nu suntem puternici deloc, ci mai degrabă, întreaga noastră viață este o istorisire a harului.

Ne sprijinim pe Iubitul nostru, neavând putere deloc. Ne facem o povară pentru Iubitul nostru Domnul Isus, pentru că nu avem deloc putere până când călătoria prin pustie se încheie. Dragi frați și surori în Domnul, ca iubitori ai lui Cristos noi trebuie să ne dăm seama că, indiferent cât de mult am progresat în viață, suntem încă păcătoși mântuiți prin har și orice putere pentru a continua nu este a noastră, ci a Doamne.

Depindem pe deplin de El; dacă avem vreo putere, aceasta nu este a noastră, ci a Domnului. Cu cât suntem mai avansați în Domnul, cu atât trăim o viață dependentă de Domnul. Nu devenim mai puternici sau mai independenți; mai degrabă, depindem de Domnul și trăim o viață de dependență. Nu depindem de nimic altceva decât de Domnul până când suntem răpiți. Numai Domnul ne poate pregăti pentru răpire.

Avem încredere în El. Depindem de El. Când ne amintim de starea noastră inițială, nu putem decât să fim plini de smerenie. Nu putem să nu luăm în considerare goliciunea noastră, vanitatea experienței noastre, nesiguranța minții noastre și inutilitatea urmăririi noastre. Singura noastră speranță este Domnul. Faptul dacă putem îndura până la capăt nu depinde de propria noastră răbdare; depinde de păstrarea Domnului.

Ne sprijinim pe Iubitul nostru, pentru că numai El ne poate duce mai departe. Nicio perfecțiune spirituală nu ne poate susține până la întoarcerea Domnului; totul depinde de puterea de păstrare a lui Dumnezeu. Așa că ne sprijinim pe Iubitul nostru. Depindem de El. Depindem de harul și îndurarea Sa. Ne facem o povară pentru Domnul și ne sprijinim pe El.

Ne aruncăm asupra Sa nu numai grijile, grijile și gândurile neliniștite, ci chiar și pe noi înșine, întreaga noastră ființă, având deplină încredere în El și neavând nicio încredere în noi înșine. Lumea întreagă, cu plăcerile și ademenirile ei, dispare, iar carnea este lăsată în urmă. Nu putem merge decât dacă Domnul nu merge împreună cu noi. Nu putem merge mai departe decât dacă ne sprijinim pe Iubitul nostru. Îl iubim, depindem de El și, deși ne aflăm presați peste măsură, ne sprijinim pe Iubitul nostru în toate lucrurile.

Doamne Isuse, Te iubim și ne sprijinim pe Tine, iubitul nostru! Ne ridicăm din domeniul pământesc și din orice este legat de trup și ne sprijinim pe Tine, sperând să fim răpiți. Nu suntem în stare să continuăm sau să mergem mai departe cu Tine; pur și simplu ne sprijinim pe Tine. Numai Tu ne poți pregăti pentru răpire. Depindem de Tine. Nu avem încredere în puterea noastră de a merge mai departe și nici în zelul nostru de a continua în viața noastră creștină. Speranța noastră este să fim răpiți și ne sprijinim pe Iubitul nostru, căci doar El ne poate duce până la capăt. Doamne Isuse, singura noastră speranță este în Domnul! Dacă putem rezista până la capăt nu depinde de propria noastră îndurare, ci de păstrarea Ta. Nu avem nicio putere. Nu suntem puternici deloc, ci depindem de Tine. Întreaga noastră viață este o poveste a harului. Trăim o viață în care depindem de Tine. Recunoaștem că nu suntem puternici și independenți; depindem de Tine și ne bazăm pe deplin pe Tine. O, Doamne Isuse, speranța noastră este să fim răpiți! Ne sprijinim pe Tine, Domnul nostru Iubit Isus!

Ne încredem în puterea de păstrare a lui Dumnezeu și în dragostea Sa puternică și Îi ascultăm vocea

Căutătoarea iubitoare îi cere Iubitului ei să o pună ca pecete pe inima Sa de dragoste și ca pecete pe brațul Său de putere; ea este conștientă de neputința ei și își dă seama că totul depinde de puterea de păstrare a lui Dumnezeu (Cântarea Cântărilor 8:6-7). Pe măsură ce ne sprijinim pe Iubitul nostru, realizăm că continuarea și terminarea alergării noastre depinde nu de noi înșine, ci de puterea Sa de păstrare.

Pur și simplu Îi spunem să ne pună ca pecete pe inima Lui și ca pecete pe brațul Lui. Ne dăm seama că suntem slabi și fragili și suntem conștienți de neputința noastră. Pur și simplu suntem o persoană neajutorată și nu ne putem păstra. Dacă încercăm chiar să ne păstrăm până la venirea Lui, nu vom face decât să aducem rușine numelui Domnului și să ne pierdem pentru noi înșine.

Toate speranțele noastre sunt în dragostea Domnului și în puterea Sa. Ne încredem în puterea de păstrare a lui Dumnezeu și în dragostea Sa puternică și ne sprijinim pe Iubitul nostru. Nu mai îndrăznim să vorbim despre dragostea noastră pentru Domnul; nu mai îndrăznim să vorbim despre înțelegerea noastră de Domnul, pentru că totul depinde de puterea Domnului și de dragostea Sa.

Ne dăm seama că dragostea Domnului este la fel de puternică ca moartea. Așa cum nimic nu poate clătina moartea, nimic nu poate clătina dragostea Domnului pentru noi. Moartea îi ține pe oameni captivi și îi ține ferm, necruțător și neclintit în mână; la fel, pentru că Domnul ne iubește, nu ne vom clătina, căci dragostea Lui este mai puternică decât moartea.

Pentru că Domnul ne iubește, va urma gelozia Lui; gelozia lui este la fel de crudă ca Șeolul. Pentru că El ne iubește și este gelos pentru noi (Exod. 20:5; Exo. 34:14; Deut. 4:24; 6:15; Ios. 24:19; Naum 1:2; 1 Cor. 10:22; 2 Cor. 11:2), El nu va permite ca nimic să ne împărtășească inima. El vrea ca inima noastră să fie pe deplin pentru El, concentrată asupra Lui și iubindu-L numai pe El. El nu se mulțumește doar să dețină o parte majoră a inimii noastre.

Ochii Lui nu suportă să-i vadă pe cei care sunt ai Lui să fie pângăriți de lume. El este gelos, chiar de la începutul timpurilor El este gelos. Și apostolii sunt geloși pe noi cu gelozia lui Dumnezeu. Nimic nu poate rezista geloziei Sale. El va înlătura toate obstacolele din noi și din jurul nostru până când El va deveni Domnul unic, Dumnezeul tuturor și Împăratul necontestat.

El va avea grijă de noi, ne va proteja și ne va păstra întreaga ființă până când Îi vom vedea fața. Din cauza dragostei și geloziei Sale pentru noi, ni se întâmplă multe lucruri nu pentru a ne pedepsi, ci pentru a îndepărta de la noi orice iubim mai mult decât pe El. Această dragoste pe care El o are pentru noi, multe ape nu o pot stinge și nici inundațiile nu o îneacă; dacă un om a dat toată averea casei sale pentru dragoste, va fi cu totul disprețuit. Domnul ne iubește atât de mult încât ne pune ca pecete pe inima Sa și ca pecete pe brațul Său; ne sprijinim pe Iubitul nostru și El ne duce mai departe.

Ca iubitori ai lui Cristos, Îi rugăm pe Cel care locuiește în credincioși ca grădinile Sale să ne permite să-I auzim glasul (Cântarea Cântărilor 8:13). În lumea pe care trăim pentru Domnul ca Iubit al nostru, trebuie să ne menținem părtășia cu El, ascultându-L mereu. Aceasta este una dintre principalele caracteristici pe care ar trebui să le avem înainte de întoarcerea Domnului. Trebuie să-L iubim pe Domnul, să ne sprijinim pe Preaiubitul nostru și să fim înfometați și însetați de vorbirea Domnului.

Însoțitorii noștri ascultă glasul Domnului și, de asemenea, vrem să auzim glasul Său. Ca iubitori ai lui Cristos, care Îl exprimăm ca fiind viața noastră în exterior și Îl avem ca viață în interior, lucrăm pentru Domnul și împreună cu El și, în mijlocul lucrării noastre pentru și împreună cu El, ascultăm glasul Său.

Întreaga noastră viață depinde de vorbirea Domnului. Orice zi fără vorbirea Domnului este în zadar. Nu ne bazăm pe vorbirea Sa de ieri; vrem să avem vorbirea Sa astăzi. Vrem să fim dezvăluiți și curățați, astfel încât să putem auzi ceea ce El ne vorbește astăzi. Trăim într-o atmosferă de ascultare a glasului Domnului, rugăciune înaintea Sa și sprijinindu-ne pe Preaiubitul nostru.

Doamne Isuse, Te iubim. Speranța noastră este în puterea Ta și în dragostea Ta. Pune-ne ca pecete pe inima Ta de dragoste și pe brațul Tău puternic. Depindem de puterea și dragostea Ta și ne sprijinim pe Iubitul nostru. Doamne, dragostea Ta este puternică ca moartea. Avem încredere în dragostea Ta și știm că nimic nu ne poate clătina pentru că dragostea Ta este atât de puternică! Îți mulțumim pentru gelozia Ta față de noi. Câștigă-ne complet ființa și înlătură orice lucru din noi care Te înlocuiește sau ne face să fim distrași de la Tine. Dragă Doamne Isuse, credem că Tu ne vei ține până la capăt. Credem că vei îndepărta toate obstacolele până când vei deveni Domnul unic, Dumnezeul tuturor și Împăratul necontestat din noi! Ne încredem în Tine, ne sprijinim pe Iubitul nostru și suntem siguri că ne vei păstra până când vom vedea fața Ta! Amin, Doamne, Ție îți suntem deschiși: vorbește-ne astăzi. Viața noastră depinde de vorbirea Ta. Ne place să auzim vocea Ta. Venim la Tine din nou și din nou și vrem să ne menținem părtășia cu Tine, ascultându-Te mereu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Hoping to be Raptured, we Lean on our Beloved and Trust in His Preserving Power, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 4 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Suntem chemați să trăim dincolo de perdea și să luăm parte la lucrarea Domnului pentru Trup

16/10/2024 by Credincios in Cristos 1 Comment

Fiind iubitori ai lui Cristos, care Îl urmăresc și caută să-L câștige pentru ca El să câștige ceea ce urmărește El, suntem chemați mai puternic să trăim dincolo de perdea prin cruce după înviere și să luăm parte la lucrarea Domnului fiind una cu El să lucrăm împreună cu El în Trupul lui Cristos și pentru el. Amin!

Întreaga Biblie, revelația completă a lui Dumnezeu către om, ne descoperă Dumnezeul dragostei în univers și economia Sa. Istoria economiei lui Dumnezeu este o istorie a distribuirii vieții divine. De asemenea, istoria poporului corporativ al lui Dumnezeu fiind zidit. Mai ales dacă ne uităm la cartea Cântării Cântărilor, vedem că relația și istoria noastră cu Dumnezeu este una de dragoste; în această carte vedem o relație de dragoste într-o căsnicie excelentă.

În lumina venirii Domnului, în timp ce ne pregătim și ne facem gata pentru întoarcerea Sa, trebuie să vedem că suntem iubitorii Domnului. Îl iubim pe Domnul, Îl urmărim și așteptăm venirea Sa. Și facem tot ce putem pentru a grăbi întoarcerea Sa. După cum se vede în Cântarea Cântărilor, există câteva etape prin care căutătoarea iubitoare le trece pentru a I se potrivi în cele din urmă Iubitului ei în orice fel posibil.

În această carte vedem istoria dragostei într-o căsătorie excelentă, dezvăluind experiența progresivă a părtășiei iubitoare a unui credincios individual cu Cristos. Această părtășie iubitoare începe în ziua regenerării noastre și continuă pe tot parcursul vieții noastre; trebuie să progresăm în părtășia noastră plină de dragoste cu Domnul. Există șase etape ale progresului spiritual revelate în Cântarea Cântărilor și toate principiile spirituale sunt cuprinse în prima etapă; ele sunt doar aprofundate și făcute mai reale în etapele următoare.

În prima etapă, suntem atrași de Domnul în fiecare zi să-L urmărim pentru satisfacție. În prima etapă a vieții noastre creștine și a relației iubitoare cu Domnul, construim o relație personală, afectuoasă, privată și spirituală cu Domnul. Acest lucru nu se termină când trecem la următoarea etapă; mai degrabă, rămânem în această relație personală cu Domnul, iubindu-L zi de zi. Amin!

În a doua etapă, noi, ca iubitori ai lui Cristos, suntem chemați să fim eliberați de sine cu introspecția lui prin unirea noastră cu crucea lui Cristos. Apoi, în a treia etapă, suntem chemați să trăim în înălțare ca noua creație în înviere. Etapă cu etapă, înaintăm cu Domnul, relația noastră de dragoste cu El este adâncită și învățăm să trăim un singur duh cu El pentru împlinirea scopului Său.

În acest articol, ne-am dori să vedem a patra și a cincea etapă a relației noastre de dragoste cu Domnul, așa cum este revelată în cartea Cântării Cântărilor.

Suntem chemați mai puternic să trăim dincolo de perdea prin cruce după înviere

În a patra etapă a Cântării Cântărilor, noi, ca iubitori ai lui Cristos, suntem chemați mai puternic să trăim dincolo de perdea prin cruce după înviere (vezi Cântarea Cântărilor 5:2-6:13). Oricât de multă realizare spirituală am atins, deoarece ne aflăm încă în vechea creație, tot avem carnea noastră; deci avem nevoie de un chemare mai puternică.

S-ar putea să atingem ceva de înălțare și să fim una cu Domnul pentru a face parte din mișcarea Sa pe pământ, fiind palanchinul pentru care Cristos să-L poarte în lue, dar avem totuși nevoie de o chemare mai puternică. Suntem chemați de Domnul să trăim dincolo de perdea.

Trăind dincolo de perdea, noi, ca iubitori ai lui Cristos, suntem transformați în corpurile cerești. Privindu-L și reflectându-L pe Domnul, suntem transformați după chipul Lui și strălucim împreună cu El ca lumină (Cântarea Cântărilor 6:10; 2 Cor. 3:18). Căutătoarea iubitoare din Cântarea Cântărilor arată ca zorii, este frumoasă ca luna și este la fel de limpede ca soarele. Amin! Devenim spirituali și cerești, așa cum e simbolizat de soare și lună.

Domnul este Soarele dreptății cu vindecare în aripile Sale; pe măsură ce petrecem timp cu El și răspundem chemării Sale mai puternică de a trăi dincolo de perdea, vom deveni la fel ca El, spirituali, cerești și strălucitori. Nu mai trăim în carne, ci mai degrabă, toate umbrele au trecut și dimineața a venit. Slavă Domnului, suntem una cu El ca fiind Cel strălucitor!

Fie ca noi să fim cei care aud chemarea Domnului, chiar să auzim că El ne cheamă mai puternic să trăim dincolo de perdea. Să lăsăm crucea lui Cristos să opereze în ființa noastră, astfel încât carnea să poată fi dată la moarte, sinele să fie lepădat și noi să strălucim ca soarele și luna, chiar să fim ca zorii!

Calea celor drepți este ca lumina zorilor, care strălucește din ce în ce mai tare până în ziua plină. Calea noastră ca iubitori ai lui Cristos care învață să trăiască în dreptate ar trebui să fie ca lumina zorilor. Drumul nostru ar trebui să fie din ce în ce mai luminos până în ziua plină!

Fie ca noi să creștem în viață până la maturitate și să avem maturitatea vieții lui Cristos. Pe măsură ce creștem în viață până la maturitate, devenim la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție. Cântarea Cântărilor 6:13 spune: Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! / Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. Ca iubitori ai lui Cristos care Îl urmăresc și Îl savurează zi de zi, vom deveni la fel cum este El în toate modurile posibile. Sulamita este forma feminină a lui Solomon; biruitorii devin la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție.

Unii credincioși ar putea crede că este prea mult să spunem că devenim la fel cu Cristos. Totuși, a spune că devenim la fel ca Cristos și Dumnezeu în Dumnezeirea Lor este o blasfemie, dar a nu crede că devenim la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție înseamnă pur și simplu a avea necredință. Pe măsură ce ajungem la maturitatea vieții lui Cristos, devenim la fel cu Cristos; suntem la fel ca El în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire pentru a fi reproducerea și duplicatul Său pentru a ne potrivi cu El pentru căsătoria noastră.

Acesta este motivul pentru care Noul Testament folosește în mod repetat expresii precum „În Cristos și „În Domnul”. Pavel a spus că el poate face toate lucrurile în Cristos (Filipeni 4:13). Când suntem în Cristos, când dezvoltăm și menținem relația noastră iubitoare cu El din punct de vedere spiritual, răspunzând chemării Sale mai puternice de a trăi dincolo de perdea, vom deveni la fel ca El. Cristos este capabil să ne facă la fel ca El în viață, în natură, în expresie și în funcție de a-și duce economia.

Doamne Isuse, vrem să auzim chemarea Ta mai puternică de a trăi dincolo de perdea prin cruce după înviere. Salvează-ne de la a ne baza pe noi înșine sau de a avea încredere în capacitatea noastră. Vrem să venim la Tine din nou și din nou și să fim una cu Tine pentru a trăi dincolo de perdea. Fie ca crucea să trateze carnea și orice lucru din omul natural să fie expus și terminat. Amin, Doamne, vrem să trăim dincolo de perdea pentru ca noi, iubitorii de Cristos, să fim transformați în corpuri strălucitoare, cei care sunt una cu Tine pentru a Te străluci altora! Adu-ne la maturitate. Vrem să fim în maturitatea vieții lui Cristos, astfel încât să devenim la fel ca Tine în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire. Aleluia, noi credincioșii în Cristos suntem în Cristos și învățăm să trăim, să acționăm și să facem toate lucrurile în Domnul! Slavă Domnului, suntem făcuți la fel ca Cristos în viața Sa, în natura Sa, în funcția Sa și în expresiea Lui, dar nu în Dumnezeirea Sa, astfel încât să putem fi reproducerea și duplicatul Său pentru a ne potrivi cu El pentru căsătoria noastră! Amin, Doamne, Te iubim!

Ne împărtășim din lucrarea Domnului lucrând împreună cu El în Trup și pentru Trup

În cea de-a cincea etapă a Cântării Cântărilor, noi, ca iubitori ai lui Cristos, participăm la lucrarea Domnului (Cântarea Cântărilor 7:1-13). Pe de o parte, suntem chemați să trăim dincolo de perdea; pe de altă parte, participăm la lucrarea Domnului, fiind una cu El pentru trup. Aceasta este o porțiune foarte interesantă din Cântarea Cântărilor, căci aici căutătoarea iubitoare ia inițiativa și îl roagă pe Iubitul ei să vină și să iasă pe câmp, să găzduiască în sate, să se trezească devreme pentru vii și să lucreze împreună cu Domnul.

Fiind credincioși în Cristos, cei care Îl urmăresc în dragoste și doresc să fim una cu El, noi vom deveni maturi în viața lui Cristos și chiar vom fi la fel cum este El în toate modurile posibile. Atunci, vom avea același sentiment ca și El: ne vom împărtăși din lucrarea Domnului. Ni se poate părea că, odată ce devenim Sulamita, progresul nostru atinge cel mai înalt vârf, pentru că devenim la fel ca Cristos.

Dar mai este ceva; Domnul are multe vii, multe câmpuri și multă muncă, așa că noi, iubitorii lui Cristos, luăm parte la lucrarea Domnului lucrând împreună cu El în și pentru Trupul lui Cristos. Cântarea Cântărilor 7:11 arată că iubitoarea lui Cristos dorește să ducă la îndeplinire împreună cu Preaiubitul ei lucrarea care este pentru întreaga lume (semnificată de câmpuri) prin faptul că merg dintr-un loc în altul (găzduirea în sate).

Acest lucru indică faptul că, pe măsură ce ajungem la maturitate în viață și devenim duplicatul lui Cristos, nu vom fi sectari în îndeplinirea lucrării Domnului, ci mai degrabă, menținem lucrarea deschisă, astfel încât alții să poată veni să locuiască acolo și să putem merge să locuim în altă parte. Aceasta înseamnă a păstra o singură lucrare într-un singur Trup.

Ca iubitori ai lui Cristos care rămân în experiența progresivă a relației noastre de dragoste cu Domnul, vom fi una cu El pentru a sluji împreună cu El, chiar și a participa la lucrarea Sa, pentru ca El să câștige ceea ce urmărește. Nu vom sluji în propriul nostru teritoriu mic, având propria noastră muncă în buzunar, ci vom sluji în Trup și pentru Trup. Indiferent unde ne aflăm, trebuie să ne menținem lucrarea deschisă, astfel încât alții care sunt una cu Domnul pentru a împărtăși în lucrarea Lui să vină și să slujească, iar noi să putem merge și în altă parte.

A lua parte la lucrarea Domnului înseamnă a lucra împreună cu El (2 Cor. 6:1). Pentru a lucra împreună cu Domnul, avem nevoie de maturitate în viață, trebuie să fim una cu Domnul și lucrarea noastră trebuie să fie pentru Trupul Său (Col. 1:28-29; 1 Cor. 12:12-27). Amin! Oriunde mergem, lucrarea noastră este în unicul Trup al lui Cristos și pentru acesta. Vrem să vizităm bisericile, să-L slujim pe Domnul fiind una cu El și să-I dăm dragostea noastră în biserici pentru ca El să câștige Trupul zidit.

Vrem să vedem dacă vița a înmugurit, dacă florile sunt deschise, dacă rodiile sunt în floare; acolo, în împărtășirea noastră la lucrarea Domnului, îi vom da Domnului dragostea noastră. Ne vom trezi chiar devreme, fiind harnici în lucrarea noastră cu Domnul. Accentul nostru nu va fi să muncim mult, ci să vedem cum crește viața în sfinți, cum se maturizează viața în ei și cum îi putem ajuta să crească în viață, să se maturizeze în viață și să aducă roade în maturitatea vieții. Mai ales când ne adunăm la întâlniri pentru a ne omogeniza, suntem foarte mult înaintea Domnului pentru a simți creșterea în viață a sfinților, pentru a le administra ceva din Cristos și pentru a-i ajuta să crească în viață și să ajungă la maturitate.

Sulamita lucrează ca omologul lui Solomon, având grijă de toate viile (Cântarea Cântărilor 8:11), de biserici și de credincioșii de pe tot pământul. Trebuie să avem o lucrare care este pentru întreaga lume, nu doar pentru biserica noastră locală unde Domnul ne-a plasat. Aceasta este ceea ce a făcut apostolul Pavel prin întemeierea bisericilor locale și apoi lucrând pentru a le aduce la realizarea deplină a Trupului lui Cristos.

Dacă citim Rom. 16:1-24, încheierea evangheliei lui Dumnezeu dată lui Pavel, vedem pomenirea multor nume ale sfinților; Pavel a avut grijă de fiecare, s-a rugat pentru fiecare și a vrut să lucreze la fiecare, chiar să îi omogenizeze. Menționându-le numele, situațiile și cuvintele de încurajare, Pavel a lucrat pentru a-i aduce pe sfinți la realizarea deplină a Trupului lui Cristos. Fie ca noi să fim dispuși să luăm inițiativa de a ne ridica și de a lua parte la lucrarea Domnului de a zidi Trupul Său pe tot pământul! Domnul să ne câștige pentru nevoia Sa de a deschide întregul pământ pentru nevoia Lui și să predicăm evanghelia împărăției întregului pământ locuit pentru a zidi Trupul unic al lui Cristos!

Doamne Isuse, Te iubim. Suntem una cu Tine. Să mergem în vii, Doamne, să vedem dacă rodiile înfloresc și dacă cresc mugurii. Amin, Doamne, Te iubim atât de mult și suntem atât de una cu Tine încât vrem să ne împărtășim din lucrarea Ta. Vrem să lucrăm împreună cu Tine pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos. Nu vrem să avem lucrarea noastră personală, teritoriul nostru de lucru; vrem să lucrăm în Trup și pentru Trup. Te luăm ca viața și provizia pentru lucrarea noastră și vrem să creștem în viață până la maturitate. Vrem să fim una cu Tine și să lucrăm împreună cu Tine pentru zidirea Trupului. Cât de mult Te iubim, Doamne, și cât de mult iubim Trupul Tău! Iubim bisericile și toți sfinții. Dorim ca toți sfinții să crească în viață, să ajungă la maturitate și să progreseze în relația lor de dragoste cu Tine. Amin, Doamne, Îți dăm dragostea noastră când lucrăm împreună cu Tine, împărtășindu-ne în lucrarea Ta, în biserici și pentru Trup!