Experimentăm pe Cristos

Dacă vedem îndurarea suverană a lui Dumnezeu, I ne vom închina și ne vom îndeplini responsabilitatea

28/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Dacă cunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu, Îi vom mulțumi pentru îndurarea Sa, realizând că suntem sub îndurarea Sa suverană astăzi; când vom vedea suveranitatea lui Dumnezeu, I ne vom închina pentru îndurarea Sa suverană și ne vom da pe noi înșine Lui pentru a ne îndeplini responsabilitatea astăzi.

Vedem că Dumnezeu este suveran și că toate lucrurile din jurul nostru și lucrurile care ni se întâmplă sunt din îndurarea lui Dumnezeu. Slavă Domnului pentru îndurarea Sa!

Am putea crede că astăzi, odată cu avansul tehnologiei, acumularea de cunoștințe și dezvoltarea și rafinarea culturii, oamenii sunt destul de bine și pot planifica ceea ce vor să facă, își pot organiza viața și își pot vedea de treburile lor în felul lor. Dar Dumnezeu este suveran. El S-a îndurat de noi.

Înainte de a deveni credincioși, poate am fost o persoană bună, dar într-o zi am văzut ceva din Cristos; am avut o viziune a Mântuitorului nostru care ne-a iubit și a murit pentru noi pentru a ne mântui și pentru a ne împărtăși viața Sa. Așa că pur și simplu ne-am pocăit și am crezut.

Poate că am crezut că suntem o persoană bună, fără prea multe păcate și greșeli, dar odată ce Domnul a strălucit asupra noastră, ne-am dat seama cât de păcătoși eram. Cu cât Domnul strălucește mai mult asupra noastră în timpul nostru de părtășie cu El și pe parcursul zilei, în timp ce ne deschidem către El, cu atât ne dăm seama mai mult că avem nevoie de îndurarea lui Dumnezeu.

Suntem ca păcătoșii și vameșii din vremea Domnului: vrem să fim cu El, ne place să-L avem printre noi și El își extinde îndurarea asupra noastră, primindu-ne și acceptându-ne așa cum suntem. Ce îndurare!

Domnul a venit și ne-a arătat îndurare. Chiar și astăzi, fiind credincioși în Cristos, Domnul încă ne arată îndurare. Am putea crede că acum, fiind credincioși, suntem puțin mai buni decât înainte, așa că suntem mai acceptabili înaintea lui Dumnezeu; cu toate acestea, este posibil să avem un eșec, chiar un mare eșec, și ne dăm seama că este totul din îndurarea lui Dumnezeu.

Poate că nu ascultăm de Domnul și greșim, dar chiar și aceste lucruri, greșelile noastre și neascultarea noastră Îi oferă Domnului o oportunitate de a ne arăta îndurarea Sa și de a ne aduce mântuirea. Dacă ne dăm seama că prin îndurarea Sa suntem mântuiți și că încă mai credem în Cristos, ne vom închina pur și simplu lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa suverană.

Nu depinde de cel care vrea sau aleargă, nici de cel care este mai sârguincios să-L caute pe Dumnezeu; totul depinde în întregime de Dumnezeu care arată îndurare. Zi de zi trebuie să primim îndurarea Sa.

Zi de zi trebuie să ne împărtășim din compasiunile Lui, care sunt proaspete și noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia Lui. Când vedem suveranitatea lui Dumnezeu, I ne vom închina pentru îndurarea Sa și ne vom da pe noi înșine Lui pentru a coopera cu El astăzi pentru a ne îndeplini responsabilitatea.

Vâzând că Dumnezeu este suveran și îndurător, I ne închinăm lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa suverană

Romani 9:15-16 spune că Dumnezeu are îndurare de oricine vrea să aibă îndurare și are compasiune de oricine vrea să aibă compasiune. Prin îndurarea lui Dumnezeu suntem aici astăzi și prin îndurarea Sa suverană suntem acolo unde suntem și cine suntem.

Dacă vedem și cunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu, I ne vom închina pentru îndurarea Sa suverană. Îi vom mulțumi pentru îndurarea Sa față de noi. Când ne vom da seama că Dumnezeu este suveran și îndurător, Îi vom mulțumi doar pentru îndurarea Sa.

De exemplu, venirea noastră la întâlnirile bisericii este prin îndurarea suverană a lui Dumnezeu. Atâția alți oameni aleg să facă alte lucruri, fiind implicați și uzurpați de lucrurile din lume, fiind angajați în distracții și divertismente lumești și irosindu-și viața, dar iată-ne aici, sub îndurarea lui Dumnezeu, fiind în întâlnirile bisericii, savurând Domnul împreună cu sfinții.

Atâția oameni sunt implicați în lucruri păcătoase și lumești, dar noi dorim să ne adunăm în prezența Domnului, să ascultăm vorbirea Lui proaspătă, să căutăm inima Lui și să practicăm să fim una cu El. De ce suntem în felul acesta? Nu este doar datorită inimii noastre căutătoare sau a dezvoltării unui obicei de a-L contacta pe Domnul zi de zi; este datorită îndurării Sale suverane.

Slavă Lui că suntem astăzi sub îndurarea Sa suverană!

Pe măsură ce participăm la întâlnirile bisericii, ne dăm seama că cea mai mare bucurie a noastră este să fim alături de sfinți, iar cele mai fericite nopți ale săptămânii sunt serile cu întâlniri.

Desigur, Satan atacă și încearcă să tulbure pacea din familia noastră și să ne distragă de la a merge la întâlnire, dar este prin îndurarea Domnului că putem fi astăzi în viața de biserică, savurând bogățiile Cristosului atotinclusiv alături de sfinți.

Uneori, putem fi încăpățânați și nu dorim să mergem la întâlnire, dar, dintr-un anumit motiv, există o dorință în noi de a merge și de a fi acolo; aceasta este prin îndurarea lui Dumnezeu.

Uneori, în viața noastră creștină, putem eșua și face greșeli și poate că nu vrem să ne cerem scuze sau să ne pocăim; dar apoi, în îndurarea suverană a lui Dumnezeu, inima noastră se întoarce către Domnul (2 Corinteni 3:16-17) și Îl privim și pur și simplu ne pocăim și ne mărturisim păcatele (1 Ioan 1:7, 9). Aceasta este îndurarea lui Dumnezeu față de noi.

Atât de mulți din jurul nostru nu sunt dispuși să se pocăiască și să recunoască faptul că greșesc, continuând zi de zi să trăiască o viață păcătoasă departe de Dumnezeu, dar datorită îndurării suverane a lui Dumnezeu, inima noastră se întoarce către Domnul și ne pocăim și ne mărturisim păcatele.

Cât de mult trebuie să-I mulțumim Domnului pentru îndurarea Sa suverană!

Mai ales dimineața, când ne stabilim un timp pentru a fi cu Domnul și a avea părtășie cu El, ne împărtășim din îndurările și compasiunile Sale, care sunt noi și proaspete în fiecare dimineață.

Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul, El ne atinge în legătură cu greșelile, neajunsurile și păcatele noastre, iar noi ne pocăim, mărturisim și experimentăm o curățire autentică.

O, ce îndurare este că ne putem pocăi înaintea Domnului sub strălucirea Lui și putem fi curățiți prin sângele Său prețios și biruitor! Ce îndurare este pentru noi să fim dispuși să ne pocăim, să mărturisim și să fim curățiți de Domnul!

Acest lucru nu este de la noi; nu este din zelul nostru pentru Domnul sau din căutarea noastră a Lui și nici nu este că suntem mai buni decât alții în vreun fel. Mai degrabă, este totul datorită îndurării lui Dumnezeu și I ne închinăm pentru îndurarea Sa suverană.

I ne închinăm pentru că ne înclină inima să-L caute și pentru că aranjează toate lucrurile pentru a ne ajuta să ne întoarcem la El. Pe măsură ce privim către Domnul și ne gândim la ce se întâmplă în viața noastră, ne dăm seama că suntem sub îndurarea lui Dumnezeu, căci El este suveran (Psalmul 23:6).

Nu putem decât să I ne închinăm pentru îndurarea Sa suverană și să-I mulțumim că în fiecare zi, chiar și acum, suntem sub îndurarea Sa suverană!

Doamne Isuse, ne închinăm Ție pentru îndurarea Ta suverană. Îți mulțumim că ne-ai arătat că ești suveran în toate lucrurile. Îți mulțumim că ne arăți îndurare. Suveranitatea Ta reflectă îndurarea Ta. Suntem slabi și păcătoși, chiar rebeli, dar Îți mulțumim, Doamne, că ne înclini inima să Te caute. O, Doamne, de atâtea ori suntem departe de Tine, în lucrurile noastre și în lucrurile acestei lumi, dar Tu ai îndurare de noi și ne faci să ne întoarcem la Tine! Îți mulțumim pentru îndurarea Ta suverană care ne-a înmuiat inima și ne-a făcut dispuși să ne pocăim. Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai dat o inimă moale. Îți mulțumim că ai pus în noi dorința de a ne întoarce la Tine și de a ne pocăi, de a ne mărturisi păcatele și de a Te căuta. Ne închinăm Ție pentru îndurarea Ta suverană în toate lucrurile! O, Doamne, prin îndurarea Ta dorim să fim alături de sfinți în adunările bisericii pentru a-L savura pe Cristos, a asculta cuvintele Domnului și a căuta inima Lui. Prin îndurarea Ta avem o dorință pentru cuvântul lui Dumnezeu și ne întoarcem inima către Tine ca să Te iubim și să Te privim! Păstrează-ne sub îndurarea Ta suverană în toate zilele vieții noastre!

Să vedem îndurarea suverană a lui Dumnezeu în viața noastră și să ne împlinim responsabilitatea astăzi

Dacă privim înapoi la trecutul nostru, ne vom închina Domnului pentru îndurarea Sa suverană. Nu ne-am propus să-L căutăm pe Dumnezeu, ci Dumnezeu ne-a găsit și ne-a adus la Sine și chiar ne-a adus în viața de biserică în recâștigarea Domnului.

El a aranjat toate lucrurile legate de noi: familia în care ne-am născut, educația noastră, locul în care am trăit și momentul în care ne-am născut. Nimic nu este întâmplător sau accidental; totul a fost predeterminat de Dumnezeu.

Chiar înainte de a ne naște, Dumnezeu ne-a ales și ne-a predestinat și, în timp, El a aranjat tot ce ne privește. El a rânduit toate zilele noastre, toate locurile în care trebuie să fim și cât timp ar trebui să fim acolo și toți oamenii care sunt în jurul nostru.

Gândește-te la momentul în care Domnul te-a întâlnit și te-a mântuit; El a aranjat în mod suveran ca anumiți oameni să vină, o situație să apară și inima ta să fie puțin mai deschisă față de El.

Nu este din cauza căutării sau a acțiunii noastre; nu atârnă de cel ce voiește sau de ceș ce aleargă, ci de Dumnezeu, care arată îndurare (Romani 9:16). El are îndurare de oricine are îndurare și are milă de oricine are milă. Tot ce ni se întâmplă este datorită îndurării suverane a lui Dumnezeu.

Pe măsură ce vedem îndurarea Sa suverană asupra noastră și în jurul nostru în viața noastră, ne vom da pe noi înșine Domnului pentru a ne îndeplini responsabilitatea de astăzi. Pe de o parte, El face totul în noi și în jurul nostru; pe de altă parte, avem o responsabilitate de îndeplinit.

Suntem chemați să-I slujim Domnului în evanghelia Fiului Său (Romani 1:9). Slujirea noastră Domnului este ceva ce ține de îndurarea Sa. Evanghelia e ceva ce ține de îndurare suverană a lui Dumnezeu.

Faptul că mergem să predicăm evanghelia, să-i păstorim pe cei noi și să avem grijă de noii credincioși este totul sub îndurarea suverană a lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este Cel care rânduiește toate lucrurile, El face ca inima omului să se întoarcă la El și El este Cel care îi păstoreste pe alții.

Putem mărturisi că uneori încercăm din răsputeri să păstorim pe cineva și facem tot posibilul să avem grijă de el, dar nu primim niciun răspuns; totuși, pe măsură ce îndurarea suverană a lui Dumnezeu lucrează în acea persoană și El își exercită suveranitatea în mediul său, inima lui se întoarce încet către Domnul.

Pe măsură ce mergem mai departe cu Domnul și experimentăm multe eșecuri, ne dăm seama că tot ceea ce ni se întâmplă este de la Dumnezeu și că totul este din îndurarea Sa suverană. Chiar și dorința noastră de a purta responsabilitatea de a-I sluji Domnului nu este de la noi, ci de la Dumnezeu și din îndurarea Sa.

Datorită îndurării lui Dumnezeu în alegerea harului Său, am răspuns Evangheliei atunci când alții nu au răspuns. Datorită îndurării Sale, ne îndreptăm inima către El în fiecare zi pentru a căuta fața Lui și a fi infuzați cu El, în timp ce alții nu fac acest lucru.

Chiar și venirea noastră în viața de biserică din recâștigarea Domnului este din îndurarea lui Dumnezeu, datorită nouă; unii care erau în jurul nostru când am venit nu au venit cu noi și poate că nu au rămas, dar noi suntem aici.

Este totul din îndurarea lui Dumnezeu. El are îndurare de oricine vrea să aibă îndurare și are compasiune de oricine vrea să aibă compasiune.

Uneori, Domnul aranjează ca un frate să ne aducă mai departe cu El într-un mod definit, dar acel frate nu poate merge mai departe cu Domnul după aceea; aceasta este o faptă a îndurării lui Dumnezeu.

Ne putem închina lui Dumnezeu doar pentru îndurarea Sa suverană și putem căuta să ne îndeplinim responsabilitatea înaintea Lui. Pur și simplu depindem de El, căci El este Cel care face toate lucrurile din jurul nostru și care rânduiește toate persoanele, problemele și lucrurile, pentru a realiza ceea ce dorește El.

Toate lucrurile lucrează cu adevărat împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu, spre binele celor ce sunt chemați după scopul Său (Romani 8:28-29). Pentru că pe aceia pe care i-a chemat, i-a și predestinat și chiar i-a glorificat, ca să fie transformați după chipul glorios al lui Cristos, Fiul Întâi Născut al lui Dumnezeu.

Ne târâim picioarele zi de zi, fiind neascultători și răzvrătiți față de Domnul, dar îndurarea Sa suverană tot ajunge la noi, ne atinge și ne aduce mai departe cu El. Chiar și citirea acestui articol sau ascultarea lui nu este întâmplătoare; e ceva ce ține de îndurarea lui Dumnezeu.

Răspunsul nostru la a vedea îndurarea Sa suverană este să ne închinăm Lui, să-I mulțumim și să ne îndeplinim responsabilitatea de a coopera cu El pentru împlinirea scopului Său. Ce îndurare că putem vedea acest lucru, auzi acest lucru și chiar face acest lucru!

Ne închinăm Ție, Doamne, pentru îndurarea Ta suverană față de noi! Îți mulțumim că ne-ai ales și ne-ai predestinat chiar înainte de a ne naște. Îți mulțumim că ai aranjat tot ce ce ține de noi, astfel încât să putem ajunge să Te cunoaștem și să credem în Domnul Isus. O, Doamne, ne închinăm Ție și Îți mulțumim pentru aranjamentul Tău suveran din viața noastră. Îți răspundem pur și simplu căutând să ne îndeplinim responsabilitatea de a coopera cu Tine pentru împlinirea scopului Tău. Amin, Doamne, chiar și o astfel de căutare este din îndurarea Ta, căci Tu ai îndurare de oricine ai îndurare. Venim la Tine, Doamne dragă, să Te căutăm; în îndurarea și harul Tău, ne dăm Ție pentru a Te căuta și a fi una cu Tine. Credem că toate lucrurile lucrează împreună spre bine, căci Tu ai aranjat toate lucrurile din jurul nostru și toate persoanele, problemele și lucrurile lucrează în suveranitatea Ta pentru a ne ajuta să fim conformați chipului lui Cristos! Amin, Doamne, Te iubim și ne închinăm Ție!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, If we See God’s Sovereign Mercy we will Worship Him and Fulfill our Responsibility, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 5 (Să trăim sub suveranitatea lui Dumnezeu și conform îndurării lui Dumnezeu) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Totul atârnă de mila lui Dumnezeu: sperăm în îndurarea Sa și venim să primim îndurare și să găsim har

27/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu îndurător și Îi mulțumim și ne închinăm pentru îndurarea Sa, care ajunge mai departe decât harul Lui; ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la timp.

Pe de o parte, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu este suveran și, în suveranitatea Sa, El aranjează toate lucrurile pentru ca noi să fim vase ale îndurării spre onoare și glorie. Pe de altă parte, noi, credincioșii în Cristos, suntem aici în viața de biserică pur și simplu datorită îndurării Lui, nu pentru că suntem mai buni, mai căutători sau mai înalți în vreun fel decât alții; totul este datorită îndurării Lui.

Dumnezeu ne-a creat pe fiecare dintre noi ca vase care să fie umplute cu El și El face de cunoscut bogăția slavei Sale peste vase ale îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte spre glorie. Aleluia, noi, ca vase, suntem ai îndurării și spre glorie!

Faptul că Dumnezeu este suveran implică faptul că El este pe tron; El este conducătorul, Împăratul și Domnul suprem, și în afară de El nu există nimeni altcineva. Pentru că El este pe tron, noi nu putem decât să ne supunem tronului și ar trebui să ne deschidem către El și să-L întronăm în ființa noastră.

Vrem să avem un cer deschis și senin, astfel încât să putem vedea tronul lui Dumnezeu și pe Cel care stă pe tron. Nu suntem noi pe tron; mai degrabă, Dumnezeu este pe tron și, într-un mod foarte practic, Isus Cristos, omul-Dumnezeu, este pe tron și El este pe tronul din inima noastră.

El are autoritatea deplină. Cu toate acestea, chiar dacă recunoaștem că Isus este Domn și chiar chemăm numele Lui, Domnul Isus, totuși facem lucruri, spunem lucruri, mergem în locuri și luăm decizii care sunt separate de Domnul. De atâtea ori preferăm să ascultăm de părinții noștri, de șeful nostru sau de ofițerul de poliție, dar nu-L ascultăm pe Domnul.

Când Domnul din noi ne atinge cu privire la o anumită problemă, să nu-i spunem un cuvânt soțului/soției noastre sau să nu abordăm un anumit subiect în conversația noastră, ascultăm noi de îndrumarea Domnului? În viața noastră de zi cu zi trebuie să-L ascultăm pe Domnul și nu doar să Îl savurăm, ci și să-L întronăm.

Dacă suntem sub autoritatea Domnului, nu vom încerca niciodată să obținem sau să impunem vreo autoritate exterioară; încercarea de a impune vreo autoritate altora în viața de biserică este ceva urât. Autoritatea vine din creșterea în viață, din a fi sub tronul lui Dumnezeu și este organică, nu ceva impus sau arătat în exterior.

Fie ca noi să rămânem sub tronul lui Dumnezeu, având un cer senin între noi și Domnul și ocupându-ne de orice se ridică, astfel încât Isus să poată fi pe tron în inima noastră și în întreaga noastră ființă.

Îndurarea lui Dumnezeu ajunge mai departe decât harul Său: Dumnezeul nostru este îndurător și are îndurare de noi!

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu îndurător. Pe de o parte, El este suveran, aranjând toate lucrurile și lucrând toate lucrurile pentru împlinirea scopului Său și a dorinței inimii Sale. Pe de altă parte, Dumnezeu este îndurător, având îndurare de noi. Chiar și atunci când arată îndurare, Dumnezeu este suveran.

El are milă de oricine vrea să aibă milă, astfel încât nu este de la cel ce voiește, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu, care arată îndurare (Romani 9:15-16). Dumnezeu este suveran, dar este și îndurător. îndurarea este cel mai cuprinzător dintre atributele lui Dumnezeu, mergând mai departe decât harul și dragostea Sa (Matei 9:13).

Ceea ce dorește Dumnezeu nu este jertfa, ci îndurarea; El nu dorește să facem multe sacrificii pentru El și să ne dăm totul Lui, ci să savurăm îndurarea Sa și chiar să arătăm îndurare altora.

Când a venit Isus, El a spus clar că a venit să cheme nu pe cei drepți, ci pe cei păcătoși. El a venit în îndurarea Sa pentru a ajunge la fiecare dintre noi. Eram departe de Dumnezeu, înstrăinați de viața lui Dumnezeu, morți în păcate și greșeli și într-o poziție în care nici măcar nu puteam primi harul lui Dumnezeu.

Dacă cineva este într-o stare bună, îi putem oferi un dar, iar acesta poate fi considerat har; totuși, dacă cineva este sărac, bolnav și nefericit, nu-i putem oferi un dar – îi putem pur și simplu arăta îndurare.

Ne aflam într-o stare jalnică în ceea ce privește poziția noastră, eram departe de Dumnezeu și nu eram în poziția potrivită pentru a primi harul lui Dumnezeu; așa că Dumnezeu, fiind bogat în îndurare față de noi, ne-a întins mâna în îndurarea Sa.

Îndurarea lui Dumnezeu ajunge mai departe decât harul Său; Dumnezeu este îndurător și are milă de noi. Îndurarea Sa merge mai departe decât harul Său.

Niciunul dintre noi nu era într-o stare care să corespundă harului lui Dumnezeu; eram atât de săraci și de jalnici încât era nevoie ca milă lui Dumnezeu să se extindă și la starea noastră decăzută.

Slavă Domnului pentru îndurarea Sa! De ce suntem creștini? De ce am crezut în Domnul Isus și am venit în viața de biserică pentru a savura bogățiile Sale nepătrunse împreună cu sfinții? Nu pentru că am fi mai buni decât alții sau pentru că am fi mai căutați decât ei; totul se datorează îndurării lui Dumnezeu.

Îndurarea lui Dumnezeu ne-a ajuns și ne-a ridicat într-o poziție în care putem savura harul Său.

În Luca 10:20-24 vedem că fiul risipitor s-a întors la tatăl său și era gata să fie slujitorul tatălui, doar pentru a fi în casa tatălui. Când tatăl l-a văzut pe fiul risipitor întorcându-se, i s-a făcut milă de el; el a avut îndurare ca expresie a dragostei Sale afectuoase față de El.

Apoi, tatăl și-a îmbrăcat fiul cu cea mai bună haină și l-a hrănit cu vițelul îngrășat; aceasta este îndurarea Sa care se întinde spre el pentru a-l aduce să savureze harul Său și ambele sunt o manifestare a dragostei Sale. Așa se întinde îndurarea lui Dumnezeu spre noi, ajungând chiar mai departe decât harul Său, pentru a face o punte între noi și harul lui Dumnezeu.

Slavă Domnului pentru îndurarea Sa!

În Matei 9, Domnul l-a chemat pe Matei, unul dintre vameși, să vină și să-L urmeze, iar Matei a făcut acest lucru. Apoi, a dat o cină, un ospăț, pentru toți prietenii săi vameși și pentru Isus; în timp ce ospătau împreună și Domnul era acolo, Domnul Și-a arătat îndurarea.

Dar fariseii, păzitorii legii care se credeau îndreptățiți, s-au ofensat că Domnul mânca și bea cu astfel de oameni păcătoși, căci El mânca cu vameșii și cu păcătoșii. În zilele acelea, vameșii erau disprețuiți de ceilalți, pentru că erau nedrepți în strângerea taxelor, iar păcătoșii erau considerați de fariseii care respectau legea și îi respectau pe cei mai de jos dintre toți.

Domnul însă a zis: „Duceți-vă și învățați ce înseamnă: «îndurare voiesc, nu jertfă!», căci n-am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși (Matei 9:13). Îndurarea Domnului se întinde mai departe decât harul Său și El S-a întins la toți vameșii și păcătoșii de acolo.

Pentru aceștia a venit Domnul; a venit să ne ajungă pe noi, păcătoșii și vameșii, ca să ne arate îndurare. Mai mult, eram morți în păcate și greșeli; bolnavii au nevoie de vindecare, dar morții au nevoie doar de îndurare.

Indiferent cât de mult ne prețuim pe noi înșine, indiferent cum ne gândim despre noi înșine, cu toții am fost morți în greșelile și păcatele noastre în care am umblat odinioară, după veacul acestei lumi, după stăpânitorul puterii văzduhului.

Această autoritate lucrează în fiii neascultării, printre care și noi toți ne-am purtat în poftele firii noastre firii pământești, împlinind poftele firii pământești și gândurile ei. Eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți (Efeseni 2:1-3).

Dar Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea Lui dragoste cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Cristos (vv. 4-5). Nu putem decât să-L lăudăm și să-I mulțumim pentru îndurarea Sa!

Conform condiției noastre naturale, eram departe de Dumnezeu, total nevrednici de harul Lui; eram eligibili doar să primim îndurarea Sa (Efeseni 2:4). Ascultarea noastră oferă îndurarii lui Dumnezeu o oportunitate, iar îndurarea lui Dumnezeu ne aduce la mântuire (Romani 11:32).

Doamne, Te lăudăm pentru mila Ta! Îți mulțumim că ne-ai atins în îndurarea Ta, ca să ne aduci la Tine ca să Te savurăm ca har. O, Doamne, deși eram morți în greșelile și păcatele noastre, Tu erai bogat în îndurare datorită dragostei Tale mare cu care ne-ai iubit și ne-ai mântuit! Amin, Doamne, deși odată umblam după veacul acestei lumi și ne purtam în poftele firii noastre pământești, Tu ne-ai atins în îndurarea Ta. Îți mulțumim, Doamne, pentru îndurarea și harul Tău. Eram departe de Dumnezeu, nevrednici de harul lui Dumnezeu, dar îndurarea lui Dumnezeu ne-a atins. O Doamne, neascultarea noastră i-a oferit îndurării Tale o oportunitate, iar îndurarea Ta ne aduce la mântuire! Venim la Tine așa cum suntem, Doamne, căci Te înduri de noi. Tu ești Dumnezeul nostru îndurător. Este îndurarea Ta că am crezut în Domnul Isus pentru a fi mântuiți. Amin, Doamne, este îndurarea Ta că suntem acum în viața de biserică, savurându-Te împreună cu sfinții. Slavă Ție, Doamne, pentru îndurarea Ta!

Totul atârnă de îndurarea lui Dumnezeu: sperăm în îndurarea lui Dumnezeu și venim la tronul harului pentru a găsi îndurare!

Conceptul nostru de astăzi, ca ființe umane, este că, cu cât căutăm mai mult ceva, cu cât lucrăm mai mult la ceva, cu cât studiem și ne perfecționăm mai mult în ceva, cu atât vom câștiga mai mult ceva. Conceptul nostru este că acela care voiește va câștiga ceea ce voiește să obțină, iar cel care aleargă va câștiga lucrul după care el aleargă (Romani 9:16).

Însă Dumnezeu este suveran și îndurător. În suveranitatea Sa, El ne-a ales să ne facă vase ale îndurării spre onoare și glorie. În îndurarea Sa, El ne-a ajuns și face o lucrare în noi pentru a ne transforma și a ne conforma chipului lui Cristos, Fiul Întâi-născut al lui Dumnezeu.

Nu atârnă de cel care aleargă, nici de a cel care voiește, ci de Dumnezeu care arată îndurare. Aceasta nu înseamnă că ar trebui să păcătuim și să fim neascultători, căci Dumnezeu va avea îndurare de noi; mai degrabă, trebuie să ne smerim și să venim la Domnul pentru a savura îndurarea Sa și a fi sub îndurarea Sa.

Dumnezeu are milă de oricine vrea El și El împietrește pe oricine vrea El. Dacă astăzi ne împietrim inima și respingem îndurarea lui Dumnezeu, s-ar putea ca inima noastră să fie atât de împietrită încât să nu putem primi îndurarea lui Dumnezeu și să experimentăm disciplina Domnului.

Fie ca noi să venim la Domnul iar și iar, deschizându-ne către El și cerându-I să ne înmoaie inima și chiar să ne topească inima prin mila Sa. Chiar și venirea noastră la Domnul și deschiderea către El sunt din îndurarea Sa.

Nu depinde de cel care aleargă sau vrea, ci de Dumnezeu care arată îndurare. Dacă ar fi din cauza celui care aleargă sau vrea, alegerea lui Dumnezeu ar fi conform efortului și muncii noastre. Alegerea lui Dumnezeu nu are nicio legătură cu alergarea noastră, efortul nostru, zelul nostru pentru Dumnezeu; are totul de-a face cu îndurarea lui Dumnezeu.

Alegerea lui Dumnezeu este a lui Dumnezeu care arată îndurare; nu trebuie să vrem sau să alergăm, căci Dumnezeu are îndurare de noi.

Dacă cunoaștem îndurarea lui Dumnezeu, nu vom avea încredere în eforturile noastre și nici nu vom fi dezamăgiți de eșecurile noastre; mai degrabă, vom nădăjdui în îndurarea lui Dumnezeu, căci numai El poate face în noi ceea ce vrea să facă pentru a obține ceea ce își dorește.

Chiar și după ce am devenit credincioși în Cristos prin îndurarea Sa, încă depindem de îndurarea lui Dumnezeu. Putem crede că acum, fiind mântuiți, putem face una sau alta pentru Dumnezeu sau că suntem puțin mai buni decât alții care nu-L cunosc pe Domnul, căci putem dobândi atât de multă cunoștință din Biblie.

Dar chiar și ca și credincioși în Cristos, încă depindem de îndurarea lui Dumnezeu. De atâtea ori eșuăm, facem greșeli și suntem expuși faptului că ne comportăm, reacționăm, vorbim și facem lucruri precum oamenii din lume, căci încă trăim în trup și în omul natural.

Avem nevoie de îndurarea lui Dumnezeu. Trebuie să ne apropiem de tronul harului pentru a primi îndurarea Domnului (Evrei 4:16). Înainte de a-L putea savura ca har, trebuie să ne apropiem de tronul harului cu îndrăzneală și să primim îndurarea; îndurarea este acolo, trebuie pur și simplu să o primim.

Când primim îndurarea lui Dumnezeu, când Îi permitem Domnului să aibă îndurare de noi și să ne ajungă în îndurarea Sa, putem fi aduși într-o poziție în care putem savura harul Său. Neascultarea noastră Îi oferă lui Dumnezeu o oportunitate de a ne arăta îndurarea Sa, iar eșecurile noastre ne fac să fim umiliți și disperați să ddepindem de îndurarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu vrea să ne îmbunătățim și să facem mai bine, nici nu vrea să ne străduim mai mult să ascultăm de cuvântul Său și să-I îndeplinim dorința. Dumnezeu vrea pur și simplu să atârnăm de îndurarea Sa. Totul atârnă de îndurarea lui Dumnezeu.

Fie ca noi să venim la Domnul iar și iar, exersându-ne duhul pentru a ne apropia cu îndrăzneală de tronul harului, ca să putem primi îndurare și să găsim har. De multe ori simțim că suntem atât de josnici, pentru că am eșuat, nu L-am contactat pe Domnul o vreme și suntem atât de implicați și ocupați cu lucrurile din lume.

Așadar, venim la Domnul ca niște cerșetori, cam în aceeași stare în care era fiul risipitor când a venit la tatăl său. Fie ca să cunoaștem mila lui Dumnezeu. Fie ca să ne dăm seama că este în întregime îndurarea lui Dumnezeu.

Fie ca să ne dăm seama că nu este vorba de alergarea, strădania, încercarea sau acțiunea noastră, ci este vorba de îndurarea lui Dumnezeu. Și când eșuăm, fie ca să nu fim dezamăgiți, ci mai degrabă să ne încredem în Dumnezeu și să nu avem nicio speranță în noi înșine.

Fie ca să nu ne încredem în eforturile sau zelul nostru, ci să ne punem întreaga încredere în Dumnezeu și în îndurarea Sa. Când ne încredem în mila Sa și să savurăm mila Sa, putem împărtăși harul Lui, iar El poate face în noi ceea ce dorește El să facă.

Doamne Isuse, venim la Tine așa cum suntem, depinzând de îndurarea Ta și neîncrezându-ne în noi înșine. Nu suntem nimic, Doamne, și nu putem face nimic; suntem nenorociți, săraci, goi și orbi, dar Tu ești îndurător. Îți mulțumim, Doamne, nu este vorba de cel ce vrea sau aleargă, ci de Dumnezeu care arată îndurare. Îți mulțumim că ne-ai arătat îndurare. Îți mulțumim că ne-ai ales în îndurarea Ta. Îți mulțumim că ne-ai păstrat în îndurarea Ta până astăzi. Ne încredem în îndurarea Ta. Nu ne încredem în eforturile noastre de a-Ți fi plăcut și nici nu ne încredem în dorința noastră de a face ceea ce spune Biblia; ne încredem în îndurarea Ta și venim la Tine. Amin, Doamne, ne încredem la tronul harului ca să putem primi îndurare și să găsim har pentru ajutor la timp. O, Doamne, nu suntem vrednici de nimic, dar Tu ești îndurător. Suntem căzuți și plini de eșecuri, dar ne încredem în îndurarea Ta. Amin, Doamne, nădejdea noastră este în îndurarea lui Dumnezeu. Fie ca să nu fim dezamăgiți de eșecurile noastre, ci să sperăm în îndurarea lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, It’s all of God’s Mercy: we Hope in His Mercy and come to Receive Mercy & Find Grace, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 5 (Să trăim sub suveranitatea lui Dumnezeu și conform îndurării lui Dumnezeu) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dumnezeu ne-a creat în mod suveran ca să fim vase ale îndurării și onoarei, pregătite pentru glorie

26/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Dumnezeu este suveran și Dumnezeu ne-a creat în mod suveran ca să fim vasele Sale, vase ale îndurării spre onoare și glorie, conform predestinării Sale; El face de cunoscut bogățiile gloriei Sale peste noi, vasele îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru glorie. Amin!

Cu toții trebuie să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu și să ne dăm seama că, fiind ființe umane, noi suntem lutul, iar El este Olarul. Pe de o parte, luăm decizii să facem una sau alta, să ne căsătorim cu o persoană, să locuim în acest loc și să obținem acest loc de muncă. Pe de altă parte, Dumnezeu este suveran.

Faptul că Dumnezeu este suveran înseamnă că El are puterea, autoritatea și poziția supremă și absolută. În zilele noastre, pe măsură ce cunoașterea omului crește, omul crede că Îl poate pune la îndoială pe Dumnezeu și Îi poate cere să schimbe una sau alta pentru om; Dumnezeu este suveran.

Poate fi ușor să înțelegem conceptul de Dumnezeu suveran, dar când vine vorba de propria noastră viață, de viața de familie și de viața de biserică, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu este suveran. El ne-a creat ca vase pentru a-L conține; totuși, unele vase nu sunt vase ale îndurării, ci ale mâniei spre nimicire.

Cine suntem noi să-L întrebăm pe Dumnezeu de ce a făcut una sau alta? Un exemplu viu al unei persoane care a acceptat suveranitatea lui Dumnezeu în Vechiul Testament este Iosif. El a trecut prin niște situații foarte dureroase și teribile, căci chiar și propriii săi frați l-au vândut în sclavie, iar stăpânul său l-a aruncat în închisoare fără niciun motiv.

Cu toate acestea, Iosif a trăit sub suveranitatea lui Dumnezeu și s-a încrezut în Dumnezeu. Nu a ripostat, nu s-a îndreptățit și nu a căutat să schimbe situația sau mediul; mai degrabă, a trăit pur și simplu sub domnia lui Dumnezeu.

La vremea Sa și în felul Său, Dumnezeu l-a ridicat și l-a făcut conducător peste întreaga lume cunoscută la acea vreme. Procesul de a ajunge acolo, însă, a fost o viață zilnică sub conducerea lui Dumnezeu și acceptarea aranjamentului suveran al lui Dumnezeu.

Ucenicii din cartea Faptele Apostolilor au fost persecutați, aruncați în închisoare și bătuți; cu toate acestea, s-au rugat lui Dumnezeu și L-au numit Stăpân Suveran. Trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu este suveran și noi, ca popor al Său, suntem vase care să-L conțină și să fim umpluți cu El.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului, să-L lăudăm pentru suveranitatea Sa și să-I mulțumim pentru îndurarea Sa. În îndurarea Sa, El ne-a întins, ne-a răscumpărat, ne-a mântuit și a venit în noi pentru a fi viața noastră.

Chiar dacă Îl avem pe Dumnezeu ca viață și putem participa la ceea ce este El în duh, trebuie totuși să ne dăm seama că El este suveran. Dumnezeu este suveran.

Dumnezeu ne-a creat în mod suveran pentru a fi recipientele Sale, astfel încât să-L conținem ca și comoară a noastră

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne lumineze ca să vedem cine suntem și ce suntem. Suntem făpturi ale lui Dumnezeu, iar El este Creatorul nostru. El este Olarul, iar noi suntem lutul.
Ca făpturi ale Sale, nu avem dreptul să-I spunem nimic.

Poate că nu ne place cum suntem sau poate că nu suntem de acord cu modul în care alții ne tratează în mediul nostru; cu toate acestea, trebuie să vedem că Dumnezeu este suveran. El are dreptul, poziția și autoritatea absolută de a ne crea ca vase într-un anumit fel și de a aranja un anumit set de circumstanțe în jurul nostru.

Romani 9:21-23 dezvăluie că Dumnezeu ne-a creat în mod suveran pentru a fi recipientele Sale, conform predestinării Sale. Nu suntem doar unelte sau instrumente în mâna lui Dumnezeu pentru ca El să-Și îndeplinească scopul; suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu pentru a fi vase ale îndurării spre onoare și glorie (2 Corinteni 4:7; 2 Timotei 2:20-21; Efeseni 1:5, 11).

El ne-a predestinat conform scopului Celui care lucrează toate lucrurile după sfatul voinței Sale; El ne-a predestinat la ființă prin Isus Cristos. Dumnezeu este autoritatea supremă, puterea supremă și El are dreptul să aleagă. El a ales să ne facă vase care să-L conțină.

Dumnezeu ne-a creat în mod suveran pentru a fi vase ale Sale, recipientele Sale, astfel încât să-L putem conține ca comoară lăuntrică. Este suveranitatea lui Dumnezeu că El, Olarul, face de cunoscut bogățiile gloriei Sale prin crearea de vase ale îndurării care să-L conțină pe Sine. Este suveranitatea Sa că El face acest lucru.

Noi, cei care credem în Cristos, suntem vase ale îndurării spre onoare; acesta nu este rezultatul alegerii noastre, ci mai degrabă își are originea în suveranitatea lui Dumnezeu. Scopul lui Dumnezeu în crearea omului este ca omul să fie un vas care să-L conțină pe Dumnezeu ca o comoară unică și neprețuită.

Noi, astăzi, ca credincioși în Cristos, avem această comoară în vase de lut (2 Corinteni 4:7). Pe de o parte, avem liber arbitru și răspundem Evangheliei pocăindu-ne și crezând în Domnul. Dar aceasta este toată suveranitatea lui Dumnezeu, căci El ne-a predestinat.

Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, am fost creați în mod suveran de Dumnezeu pentru a fi vase ale îndurării spre onoare și glorie și am fost predestinați să fim recipiente umplute cu Dumnezeu! Am putea crede că L-am ales pe Domnul și L-am căutat din toată inima noastră.

Însă dacă privim înapoi, ne vom da seama că au fost atât de multe momente în viața noastră în care am vrut să scăpăm de Dumnezeu, să-L evităm pe Dumnezeu și chiar să evităm întrebarea cine este Dumnezeu. Dar Dumnezeu a avut milă de noi și El a aranjat toate lucrurile în așa fel încât să ajungem să credem în Domnul Isus.

Ne putem închina lui Dumnezeu doar pentru suveranitatea și îndurarea Lui. Destinul nostru a fost stabilit de El: destinul nostru este să fim vase de onoare și glorie care Îl conțin pe Cristos ca comoară neprețuită.

Suveranitatea lui Dumnezeu este baza secțiunii Sale, iar selecția Sa depinde de suveranitatea Sa. Nu înțelegem suveranitatea Sa și de multe ori s-ar putea să nici nu fim de acord cu ea, dar Dumnezeu este suveran. Pe baza suveranității Sale, Dumnezeu ne-a ales să fim vase ale îndurării spre onoare și glorie și ne-a selectat chiar înainte de a ne naște.

Este suveranitatea Sa că am fost aleși de Dumnezeu să fim vase care Îl conțin pe El ca fiind o comoară neprețuită. Suntem vase de lut, dar El este comoara neprețuită din noi. El este comoara și conținutul nostru și noi suntem recipientele Sale conform predestinării Sale.

Aceasta nu înseamnă că putem face orice vrem, acum că Dumnezeu ne-a predestinat deja și ne-a stabilit destinul; trebuie totuși să-L contactăm pe Domnul, să Îl savurăm și să căutăm să fim umpluți de El.

Văzând suveranitatea lui Dumnezeu și realizând că Dumnezeu ne-a creat în mod suveran pentru a fi vase care să-L conțină, nu putem decât să ne deschidem către El, să Îl savurăm, să-L primim, să-L conținem și să-L exprimăm!

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai creat în mod suveran pentru a fi recipientele Tale conform predestinării Tale! Aleluia, Dumnezeu ne-a predestinat la filiație prin Isus Cristos, conform scopului Celui care lucrează toate lucrurile după sfatul voii Sale. Te lăudăm și Îți mulțumim, dragă Doamne, că ne-ai ales să fim vase ale îndurării spre onoare și glorie. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, avem un vas de lut, dar în acest vas fragil, muritor, de lut conținem comoara neprețuită – Cristosul gloriei! Aleluia, Îl avem pe Cristos ca fiind comoara lăuntrică și ni s-a arătat îndurare pentru a fi vase spre onoare și glorie! Amin, Doamne, ne deschidem Ție și vrem să cooperăm cu Tine pentru împlinirea scopului Tău, umplându-ne vasul cu Tine! Umple-ne vasul astăzi. Fie ca comoara din noi să ne sature și să ne umple vasul pentru a ne satura cu tot ceea ce ești Tu! Amin, Doamne, Te mulțumim și Te lăudăm pentru că ai făcut cunoscute bogățiile gloriei Tale, creându-ne ca vase ale îndurării pentru a-L conține pe Dumnezeu!

Dumnezeu Își face de cunoscut bogățiile gloriei Sale peste vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru glorie!

Când omul căzut aude că Dumnezeu este suveran, el se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu și mai mult, căci Satan este cel din om care se răzvrătește împotriva suveranității și hirotonirii lui Dumnezeu.

Dar când noi, credincioșii în Cristos, auzim și ne dăm seama că Dumnezeu este suveran, suntem plini de bucurie, căci El își face de cunoscut bogățiile gloriei Sale peste vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru glorie (Romani 9:23)! Aleluia!

Nu suntem vase neînsuflețite care nu au de ales decât să facă una sau alta; suntem vase vii, recipiente vii și putem alege să-L contactăm pe Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu Dumnezeu.

În suveranitatea Sa, Dumnezeu are autoritatea de a ne face pe noi, cei pe care i-a ales și chemat, vase ale îndurării pentru a-L conține, pentru ca gloria Sa să se manifeste (v. 11, 18, 23-24). Cât de uimitor este acest lucru!

Dumnezeu este suveran și are autoritatea de a-i face pe cei pe care i-a ales și i-a numit vase ale îndurării, astfel încât gloria Lui să se manifeste în ei și prin ei. Cine suntem noi, oamenii păcătoși, pentru a-L conține pe Dumnezeu ca pe o comoară neprețuită?

Cine suntem noi, vase de lut, pentru a fi umpluți cu Dumnezeu și a-L exprima pe Dumnezeu ca pe o comoară a noastră? Totuși, aceasta este ceea ce face Dumnezeu în suveranitatea Sa.

Dumnezeu ne-a creat în mod suveran pentru a fi vase ale îndurării spre onoare și glorie și El își exercită suveranitatea pentru a lucra toate lucrurile spre binele nostru, pentru ca El să se manifeste prin noi.

Dacă privim la istoria noastră, ne dăm seama că, chiar dacă la un moment dat L-am căutat pe Domnul și L-am urmărit, El a fost Cel care ne-a predestinat, ne-a chemat, ne-a ales și ne-a păzit. Este un lucru minunat să ne dăm seama că suntem vase care să-L conțină pe Dumnezeu ca pe o comoară a noastră.

Nu este ceva ce ține de comportament sau de încercare de a ne îmbunătăți comportamentul; pur și simplu trebuie să învățăm să fim vase deschise pentru Domnul.

2 Timotei. 2:20-21 ne arată că suntem vase, dar în același timp ne spune că trebuie să ne curățim de orice este dezonorabil. Pe de o parte, suntem vase pentru a-L conține pe Dumnezeu; pe de altă parte, trebuie să ne curățim de orice nedreptate și de orice este dezonorabil.

Suveranitatea lui Dumnezeu este aceea că El își face de cunoscut gloria creându-ne ca vase ale îndurării pentru a-L conține pe Dumnezeu. Relația lui Dumnezeu cu noi este, pe de o parte, cea a Suveranului și a creaturii, iar pe de altă parte, cea a Lui fiind viața și mulțumirea noastră, iar noi fiind vasul Său pentru a-L conține și a-L exprima. Potrivit autorității Sale suverane, El ne-a pregătit pentru glorie.

În Ezechiel 1:26 vedem cum profetul Ezechiel era în exil cu copiii lui Israel, lângă râul Chebar, unde a avut vedenii de la Dumnezeu. Unul dintre lucrurile pe care le-a văzut a fost tronul lui Dumnezeu; deasupra capetelor făpturilor vii era o întindere, iar deasupra ei era ceva ca un tron, iar pe tron era Cineva care avea înfățișarea unui om.

Dumnezeu este pe tron, iar Cel care este astăzi pe tron este Isus Cristos, Dumnezeul Triunic procesat și finalizat pentru a fi Omul în glorie.

Dar adesea ne răzvrătim împotriva tronului lui Dumnezeu în ființa noastră. Dacă suntem sinceri, de multe ori arătăm mai mult respect șefului nostru decât lui Dumnezeu și ascultăm mai mult de ofițerul de poliție decât de Dumnezeu.

Când șeful nostru ne spune să nu facem un anumit lucru, ne oprim din a-l face; totuși, când Domnul din noi expune un anumit lucru și ne spune să nu-l facem, nu ascultăm de El. O, Doamne Isuse!

Uneori, Domnul ne dă un sentiment direct să nu spunem un anumit lucru, mai ales soțului/soției noastre; dar considerăm că avem dreptul să spunem acel lucru și nu ascultăm de tron. Dacă ne dăm seama că Dumnezeu este suveran, având autoritate și poziție absolută și supremă, Îl vom întrona în centrul ființei noastre și vom asculta de cuvântul Lui.

Este din suveranitatea Lui că Dumnezeu ne-a creat în mod suveran pentru a fi vase ale Sale care să-L conțină și suntem predestinați prin suveranitatea Lui să fim recipientele Sale. Suntem predestinați să fim vase de onoare pentru a exprima ceea ce este Dumnezeu în glorie! Aleluia!

Scopul alegerii lui Dumnezeu în suveranitatea Sa este ca noi să fim vase care să-L conțină pe Dumnezeu și să-L exprime veșnic! Pe de o parte, Dumnezeu ne iubește și ne-a ales să fim vase ale Sale; pe de altă parte, dragostea Sa este ca noi să-L conținem pe Dumnezeu, să fim una cu Dumnezeu și să-L exprimăm în gloria Sa.

Suntem creați de Dumnezeu în așa fel încât să-L putem primi pe Dumnezeu în noi, să-L conținem pe Dumnezeu ca viață și sursă de viață și să fim una cu Dumnezeu pentru a exprima ceea ce este El, astfel încât El să fie glorificat în noi și cu noi.

Asta vrea Dumnezeu și El este suveran în toate lucrurile pentru a ne umple vasul și a fi exprimat prin noi. Punctul culminant al utilității noastre pentru Dumnezeu nu este să fim folosiți de El pentru a face una sau alta pentru împărăția Sa, ci să fim vase pe care El să le umple și să fie exprimat prin ele.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului și să Îl savurăm zi de zi. Fie ca noi să fim umpluți cu El ca fiind conținutul și viața noastră, astfel încât El să poată trăi în noi și noi să putem trăi prin El.

Fie ca noi să-I permitem Domnului să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră până când vom fi umpluți cu toate bogățiile Sale și Îl vom exprima cu plinătatea Sa.

Doamne Isuse, ne deschidem vasul nostru Ție. Îți mulțumim că ai făcut de cunoscut bogățiile gloriei Tale asupra noastră, vase ale îndurării. Aleluia, suntem vase ale îndurării pregătite de Dumnezeu spre glorie! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a Te contacta, a Te savura și a fi umpluți cu Tine ca fiind comoară lăuntrică. Ne curățim de orice este dezonoriabil și de orice este impur. O, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai creat în așa fel încât să fim capabili să Te primim în noi și să Te conținem ca viața și sursa noastră de viață, astfel încât să putem fi una cu Tine și să Te exprimăm! Ne deschidem vasul Ție pentru a Te conține, a fi umpluți cu Tine, a fi una cu Tine și a Te exprima. Amin, Doamne, umple-ne vasul. Fie ca vasul nostru să fie conformat comorii neprețuite lăuntrice, astfel încât Tu să poți fi glorificat în noi și noi să putem fi glorificați în Tine. Slavă Domnului, punctul culminant al utilității noastre pentru Dumnezeu este să fim vase deschise care Îl conțin pe Dumnezeu și Îl exprimă! O, cât Te lăudăm pentru suveranitatea Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God Sovereignly Created us to be Vessels of Mercy and Honor Prepared unto Glory, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 5 (Să trăim sub suveranitatea lui Dumnezeu și conform îndurării lui Dumnezeu) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu și să I ne închinăm pentru suveranitatea și îndurarea Sa

25/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, este crucial pentru noi să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu și a îndurării Sale, astfel încât să ne putem da seama că El este Cel suveran care lucrează în culise, El este Cel de-asupra tuturor lucrurilor, în toate și în spatele la toate, pentru a ne arăta îndurare și a ne face vase ale îndurării spre onoare și glorie.

Dumnezeu este suveran. Trebuie să vedem acest lucru. Săptămâna aceasta, în studiul nostru mai profund, cu o considerație plină de rugăciune despre cum să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu, venim la subiectul: Să trăim sub suveranitatea lui Dumnezeu și conform îndurării lui Dumnezeu.

Slavă Domnului pentru suveranitatea Sa. Îl lăudăm pentru suveranitatea Sa. Acest lucru nu are nicio legătură cu noi, adică nu îl putem influența sau schimba; Dumnezeu este pur și simplu suveran.

Trebuie să ne deschidem către Domnul și să-I cerem să ne arate o viziune a suveranității Sale și trebuie să trăim sub suveranitatea Sa astăzi. Vrem să vedem ce este în inima lui Dumnezeu și pur și simplu să ne supunem Lui, căci El va îndeplini ceea ce dorește, indiferent dacă vrem sau nu să cooperăm.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului zilnic, venind la El în rugăciune și în cuvântul Său, pentru ca El să ne lumineze, să ne impresioneze cu ceea ce este în inima Lui și să ne facă să vedem suveranitatea Lui în toate lucrurile.

Vrem să trăim o viață pentru zidirea bisericii ca împărăție a lui Dumnezeu. Prin îndurarea Lui suntem aici. Prin suveranitatea Lui am văzut ceva din economia Lui și suntem în viața de biserică în recâștigarea Domnului.

Nu suntem aici unde suntem doar datorită căutării noastre după Domnul și a zelului nostru pentru El; toate acestea nu înseamnă nimic – Dumnezeu este suveran. Chiar înainte de a ne naște, El ne-a ales, ne-a predestinat și, în suveranitatea Sa, El a aranjat toate lucrurile pentru noi, în jurul nostru și în noi.

Și, fie că ne place sau nu, chiar și caracterul nostru este aranjat de Dumnezeu în suveranitatea Sa și nu putem decât să-L lăudăm și să-L adorăm pentru asta. Fie ca Domnul să ne lumineze pentru a înțelege subiectul suveranității lui Dumnezeu și a îndurării Sale și fie ca noi să trăim în suveranitatea Sa și sub îndurarea Sa astăzi.

Fie ca noi să nu credem că știm că Dumnezeu este suveran și, prin urmare, să nu înțelegem ce înseamnă cu adevărat; fie ca noi să venim la Domnul, pentru ca El să ne lumineze în această privință, deschizându-ne cerurile pentru a ne arăta ce este suveranitatea lui Dumnezeu și cum putem trăi sub îndurarea Sa astăzi.

Suveranitatea lui Dumnezeu implică tronul Său, autoritatea Sa și domnia Sa absolută; fie ca Domnul să ne facă să vedem suveranitatea Sa și să trăim într-un singur duh cu Domnul astăzi.

Este crucial să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu: autoritatea, puterea și poziția Sa nelimitate

Pe de o parte, trebuie să citim Biblia și să o studiem pentru a ne putea înnoi mintea și a ști ce vrea Domnul de la noi. Pe de altă parte, nu suntem aici doar pentru un fel de studiu biblic sau pentru a aduna cunoștințe scripturale; suntem aici pentru a-L vedea pe Dumnezeu și ce este El. Dumnezeu este suveran.

Trebuie să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu (Daniel 4:3, 34-35; Romani 9:18-23). Suveranitatea Sa se referă la domnia Sa, iar domnia Sa este ceva ce ține de împărăția Sa; pentru ca noi să fim un popor care trăiește în realitatea împărăției lui Dumnezeu, trebuie să vedem suveranitatea lui Dumnezeu.

Suveranitatea se referă la autoritatea, puterea și poziția nelimitată a lui Dumnezeu (Apocalipsa 4:11; 5:13). Datorită voii Sale, toate lucrurile au fost și au fost create; El are autoritate, putere și poziție absolută și nelimitată în acest univers.

Nu există nimic și nimeni care să poată limita autoritatea, puterea și poziția nelimitată a lui Dumnezeu. El caută ca omul să coopereze cu El în aducerea realității împărăției; totuși, Dumnezeu este Dumnezeu, iar noi, ca oameni, trebuie să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu.

Ni se poate părea că situația exterioară este atât de săracă, pustie și plină de degradare, iar noi suntem atât de slabi, fragili și plini de limitări, dar Dumnezeu este suveran. El are cea mai înaltă autoritate. El are cea mai mare putere. Dumnezeu are cea mai mare poziție în întregul univers.

Nu există alt Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru. Isaia 45:5 spune: Eu sunt Iehova și nu este nimeni altcineva afară de Mine. În afară de Dumnezeu, nu este niciun alt Dumnezeu.

Dumnezeu are un dușman, care este foarte interesat să răstoarne autoritatea lui Dumnezeu; așa cum se vede în Isaia 14:13, Lucifer a demonstrat că intenționa să încalce suveranitatea lui Dumnezeu. El a vrut să-și înalțe tronul deasupra tronului lui Dumnezeu.

Acest rebel și uzurpator a venit cu o intenție foarte specifică – să încalce suveranitatea lui Dumnezeu și să se facă asemenea Celui Preaînalt și, făcând acest lucru, să-L doboare pe Dumnezeu și tronul Său.

Deși poate părea că Satan predomină astăzi în societatea umană, în istoria omenirii și chiar în istoria bisericii, știm cum se termină povestea: în Apocalipsa 22:3 este tronul lui Dumnezeu și al Mielului, iar Satan este aruncat în iazul de foc. Slavă Domnului!

Tronul lui Dumnezeu și al Mielului este una dintre binecuvântările de care noi, ca mântuiți ai lui Dumnezeu, vom savura pentru veșnicie! Nu vom mai suferi niciun blestem: tronul va fi partea noastră eternă.

Astăzi trebuie să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu și trebuie să ne dăm seama că suveranitatea lui Dumnezeu domnește peste tot. Astăzi, situația dintre oameni și dintre națiuni este plină de confuzie, calamități și probleme, deoarece omul refuză să recunoască tronul lui Dumnezeu.

Fie ca noi să vedem clar că Dumnezeu este suveran, are un tron și este interesat să obțină un popor care să-L onoreze ca Om pe tron. Cum putem aplica suveranitatea lui Dumnezeu la situația noastră?

Nu doar atunci când ne pierdem locul de muncă putem vedea suveranitatea lui Dumnezeu sau când trecem prin situații dificile trebuie să o recunoaștem. Da, Dumnezeu este suveran atunci când ni se întâmplă ceva bun sau ceva dificil, dar aceasta poate fi o înțelegere superficială a suveranității lui Dumnezeu.

Când suntem persecutați, Dumnezeu este suveran. În toate lucrurile, Dumnezeu este suveran. Trebuie să ne rugăm pentru a avea o viziune a suveranității lui Dumnezeu. Fiind Cel Suveran, Dumnezeu este mai presus de orice, în spatele oricărui lucru și în orice lucru (1 Împ. 22:19).

El are capacitatea deplină de a îndeplini ceea ce vrea, conform dorinței inimii Sale și conform economiei Sale veșnice (Daniel 4:34-35; Efeseni 1:4-5, 9-11).

În Daniel 4 vedem că regele Babilonului a învățat pe calea cea grea să vadă stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor. Satan era acolo, căci Nebucadnețar voia să-și înalțe tronul și era mândru de ceea ce realizase.

Aceasta a făcut chiar și după ce a fost avertizat de Dumnezeu, printr-un vis, că Dumnezeu este Cel Preaînalt și că El dă împărăția cui vrea El, dacă se smerește. Dar dacă nu se smerește, Dumnezeu îl va izgoni din mijlocul oamenilor ca să mănânce cu fiarele câmpului și acolo va locui, până când va cunoaște că Cel Preaînalt este Domnitorul împărăției oamenilor și o dă cui vrea El.

Chiar dacă Nebucadnețar a avut acest vis și a fost avertizat de Dumnezeu, el nu s-a smerit, ci mai degrabă s-a mândru de ceea ce avea și de ceea ce realizase, așa că Domnul a avut o modalitate de a-l smeri. S-a uitat la tot ce avea și s-a mândru, gândindu-se că datorită puterii sale și pentru gloria și măreția sa a făcut toate acestea.

Așadar, a fost izgonit pentru o perioadă de timp, până când, așa cum spune Daniel 4:33-35, a binecuvântat pe Cel Preaînalt, lăudând și cinstind pe Cel veșnic viu, căci stăpânirea Lui este o stăpânire eternă. El face după voia Lui în oștirea cerurilor și printre locuitorii pământului și nu este nimeni care să-I spună: Ce faci?

Dumnezeu este suveran. Fie ca noi să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu. Fie ca noi să ne deschidem Lui și să fim sinceri cu El.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție! Dă-ne să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu. Fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeu este suveran nu numai în lucrurile bune care se întâmplă în viața noastră, ci și mai mult, El este suveran în suferințele pe care le avem, în persecuția pe care o îndurăm și în lucrurile dificile prin care trecem. O, Doamne, fie ca noi să vedem o viziune a suveranității Tale. Fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeu este Cel Preaînalt, Cel veșnic viu, iar stăpânirea Lui este o stăpânire eternă! Fie ca noi să vedem clar că Dumnezeu face tot ce voiește atât în cer, cât și pe pământ, și că noi nu-I putem spune: Ce faci? Amin, Doamne Isuse, fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeu are putere, autoritate și poziție nelimitate și că El face toate lucrurile după sfatul voinței Sale. Spunem Amin voinței Tale. Ne alăturăm Ție, Doamne, și ne smerim înaintea Ta. Noi nu suntem nimic, dar Tu ești suveran. Din suveranitatea Ta suntem aici, ajungând să cunoaștem ce ești și ce faci. Ne închinăm Ție și Te lăudăm pentru suveranitatea Ta!

Dumnezeu este Olarul, iar noi suntem lutul: El este Suveran și I ne închinăm și-L lăudăm pentru suveranitatea și îndurarea Sa!

În Noul Testament, există o porțiune din Romani 9:19-23 în care Pavel vorbește despre suveranitatea lui Dumnezeu. Cine se poate împotrivi lui Dumnezeu și voinței Sale? Mai degrabă, cine suntem noi, cei care Îi răspundem lui Dumnezeu?

Oare lucrul turnat îi va spune celui ce l-a turnat: „De ce m-ai făcut așa?” Extraordinar. Trebuie să ne dăm seama cine suntem: nu suntem suverani, ci mai degrabă suntem creaturi ale lui Dumnezeu, iar El este Creatorul nostru (Isaia 42:5).

Da, suntem credincioși în Cristos, care au viața lui Dumnezeu în ei și suntem vase ale îndurării spre onoare și glorie; totuși, în același timp, suntem sub suveranitatea lui Dumnezeu, iar El este suveran peste toate lucrurile.

Fiind creaturi ale lui Dumnezeu, nu ar trebui să ne împotrivim scopului Său și nici nu ar trebui să-I răspundem înapoi Lui, Creatorului (Romani 9:20).

O bună ilustrare a acestui lucru este povestea lui Iosif din cartea Genezei; el a fost o persoană care a învățat să trăiască sub suveranitatea lui Dumnezeu. Nu s-a certat niciodată cu Dumnezeu, nu s-a răzvrătit niciodată împotriva lui Dumnezeu și nici nu și-a exprimat frustrarea sau nemulțumirea față de situația teribilă în care se afla fără niciun motiv sau vină proprie.

Atât necredincioșii, cât și credincioșii de astăzi, însă, se ceartă cu Dumnezeu cu privire la lucrurile care li se întâmplă, la situația lor, la oamenii din jurul lor etc. Ei Îl cer lui Dumnezeu să repare sau să schimbe cutare persoană și, din cauza nemulțumirii și disatisfacției lor față de suveranitatea lui Dumnezeu, pot divorța, se pot muta în altă parte și iau unele decizii destul de ciudate.

Sămânța pentru versetul din Romani 8:28 este povestea lui Iosif din Vechiul Testament. Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu; Iosif a fost un iubitor de Dumnezeu și toate lucrurile – indiferent cât de negative erau, au lucrat împreună spre binele lui, pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu (Geneza 50:20).

De multe ori ne putem încuraja unii pe alții cu Romani 8:29 și s-ar putea să nu înțelegem de ce se întâmplă lucrurile, dar știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu.

De ce li se întâmplă lucruri rele oamenilor buni? De ce este soțul/soția unui frate sau a unei surori bune atât de rău sau de supărător/supărătoare cu ei? De ce sunt copiii unor sfinți buni atât de supărători și obraznici? De ce ne dă șeful nostru bătăi de cap, când ne facem treaba cât putem de bine?

Chiar dacă putem explica de ce se întâmplă aceste lucruri într-o anumită măsură, trebuie să înțelegem faptul că Dumnezeu este suveran. Ca Dumnezeu, El face ce vrea El să facă. El este Olarul, iar noi suntem lutul.

Iosif a fost unul dintre cei care au rămas sub mâna suverană a lui Dumnezeu și nu a inițiat nimic și nici nu a încercat să scape de situația în care se afla.

În relațiile sale cu frații săi, cu faraonul, cu egiptenii și chiar cu propriul său tată, s-a abținut, a rămas sub suveranitatea lui Dumnezeu și a recunoscut că, chiar dacă alții i-au făcut lucruri rele, Dumnezeu a întors totul în bine. El a înțeles că Dumnezeu este suveran.

Fie ca noi să ne menținem sub suveranitatea lui Dumnezeu tot timpul. Fie ca noi să ne dăm seama că viața noastră de zi cu zi, situația noastră și toate lucrurile din jurul nostru și chiar din noi sunt sub suveranitatea lui Dumnezeu.

Dumnezeu este pe tron. Fiind lutul, noi nu avem autoritatea de a face nimic; Dumnezeu este Olarul și El ne-a făcut așa cum a vrut El să ne facă, El ne-a ales și El face lucruri în noi și în jurul nostru.

Dumnezeu este Olarul și noi suntem lutul în mâna Lui; Dumnezeu, Olarul, este suveran (Ieremia 18:1-6). El decide care vas este făcut spre onoare și care este făcut spre necinste.

Dacă nu suntem dispuși să recunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu, dacă nu vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu, vom trăi într-o stare de frustrare, nefericire și nemulțumire.

Ne putem dori ca lucrurile să fie diferite, să avem o familie diferită, un loc de muncă diferit, o casă diferită, oricare ar fi cazul. Ne putem dori iarba mai verde de cealaltă parte a gardului.

Dar dacă ne dăm seama că Dumnezeu este suveran, vom obține cu adevărat beneficiul lui Dumnezeu Însuși. Dumnezeu l-a ales pe Iacov, dar l-a respins pe Esau, chiar dacă noi nu l-am ales pe Iacov, ci pe Esau; Dumnezeu este suveran.

Indiferent de situația noastră, oricare ar fi circumstanțele noastre și condiția vieții noastre umane și în viața de biserică, Dumnezeu este totuși suveran. Trebuie să învățăm să ne unim cu El, astfel încât să putem fi una cu El, pentru ca El să poată face în noi ceea ce vrea El să facă.

El vrea să aducă împărăția; acest lucru se face în felul Lui, la timpul Lui și conform suveranității Sale, iar noi ne unim cu El. Ca Olar, Dumnezeul nostru are dreptul absolut asupra noastră; în ceea ce ne privește, El are dreptul să facă orice dorește (Isaia 29:16; 64:8).

Fie ca noi să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu și să-L lăudăm pur și simplu pentru suveranitatea Lui și să I ne închinăm pentru îndurarea Sa!

Doamne, ne închinăm Ție pentru suveranitatea Ta! Te lăudăm pentru îndurarea Ta! Îți mulțumim și Te lăudăm că ne-ai ales. Te slăvim pentru tot aranjamentul Tău suveran în viața noastră. O, Doamne, chiar dacă s-ar putea să nu ne placă situația în care ne aflăm sau problemele care ne ies în cale, totuși Te slăvim pentru suveranitatea Ta. Credem că Tu ești suveran. Credem că Tu aranjezi toate lucrurile din viața noastră și din situația noastră astfel încât toate lucrurile, problemele, persoanele și situațiile să lucreze împreună spre binele nostru, căci Te iubim! Amin, Doamne, Te iubim! Chiar dacă s-ar putea să nu înțelegem de ce ni se întâmplă una sau alta, totuși Te iubim! Chiar dacă s-ar putea să nu ne placă suferința, problemele și dificultățile din viața noastră de familie, din viața profesională și din viața de biserică, totuși Te slăvim pentru suveranitatea Ta. Credem că Tu ești Olarul nostru și noi suntem pur și simplu lutul; Tu ai dreptul absolut asupra noastră. O, Doamne, ne unim cu Tine pentru a fi una cu Tine pentru împlinirea scopului Tău, încrezându-ne pe deplin în Tine și crezând că Tu ești suveran!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, See a Vision of God’s Sovereignty and Worship Him for His Sovereignty and Mercy, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 5 (Să trăim sub suveranitatea lui Dumnezeu și conform îndurării lui Dumnezeu) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului și pentru ca biserica să fie zidită astăzi

23/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să învățăm să exersăm cheia pierderii viața-suflet pentru a încuia această poartă a Hadesului pentru zidirea bisericii; dacă suntem dispuși să pierdem savurarea noastră sufletească prezentă de dragul Domnului și pentru biserică, alții vor fi hrăniți de noi, Îl vom savura pe Cristos și nu vom suferi, ci vom fi bucuroși! Amin!

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să exersăm cheile împărăției lui Dumnezeu pentru zidirea bisericii. Împărăția lui Dumnezeu astăzi este biserica, iar în viața de biserică trebuie să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Biserica și împărăția sunt strâns legate. Nu putem avea o viață de biserică adecvată fără a fi în împărăția lui Dumnezeu în realitate. Domnul Isus a spus că El va zidi biserica Sa și, imediat după ce a spus asta, El a spus că porțile Hadesului nu o vor birui.

El ne dă cheile împărăției cerurilor pentru a încuia porțile Hadesului pentru zidirea bisericii. Cât de mult trebuie să ne exersăm duhul, să trăim în duhul nostru și să exersăm cheile împărăției cerurilor pentru a închide și a încuia porțile Hadesului într-un mod subiectiv în viața de biserică de astăzi!

Dacă vrem să zidim biserica astăzi, trebuie să învățăm să închidem și să încuiem porțile Hadesului prin exersarea a trei chei. În primul rând, există cheia renegării de sine. De îndată ce biserica a fost dezvăluită lui Petru și ucenicilor, Satan a intrat prin intențiile bune ale lui Petru și a fost exprimat prin opinia sa, iar Domnul a identificat-o imediat ca fiind Satan.

Intențiile noastre bune, dorința noastră ca alții să nu treacă prin suferință și opiniile noastre pot fi întruparea lui Satan, deschizând porțile Hadesului pentru ca inamicul să atace biserica și să o deterioreze! Sinele este pur și simplu sufletul care declară independența față de Dumnezeu; atunci când nu depindem de Domnul și de Trup, suntem în sine.

A doua cheie este luarea crucii. A lua crucea înseamnă pur și simplu că luăm voia lui Dumnezeu, căci crucea este voia lui Dumnezeu. Crucea nu este o suferință; crucea este moartea, terminarea. Am fost crucificați împreună cu Cristos și, atunci când ne exersăm duhul pentru a fi un singur duh cu Domnul, experimentăm crucea lui Cristos în Duh cu duhul nostru.

Fie ca noi să fim cei care reneagă sinele și ne luăm propria cruce pentru a-L urma pe Domnul astăzi. Fie ca noi să ne exersăm duhul și să lăsăm crucea să lucreze în noi, astfel încât să purtăm crucea și să-L urmăm pe Domnul, închizând porțile Hadesului în viața de biserică, pentru ca biserica să fie zidită astăzi!

Învățăm să exersăm cheia pierderii vieții-suflet, a pierderii savurării sufletului nostru astăzi

A treia cheie subiectivă pentru a încuia porțile Hadesului în experiența noastră este pierderea viații-suflet (Matei 16:25). Ce este această viață-suflet și de ce vrea Domnul să o pierdem?

În mai multe locuri din Evanghelii, Domnul a spus că, dacă ne salvăm sufletul în această epocă, dacă permitem sufletului își aibă savurarea în această epocă, ne vom pierde sufletul în epoca următoare, adică ne vom pierde savurarea sufletească în epoca următoare.

A salva viața-suflet înseamnă pur și simplu a ne mulțumi sinele permițând sufletului să-și aibă savurarea. Însă a pierde viața-suflet înseamnă a pierde savurarea sufletului.

Domnul ne-a creat cu un suflet; suntem cu toții un suflet viu cu multe dorințe, sentimente, gânduri, emoții și decizii. Dumnezeu l-a creat pe om ca suflet (Geneza 2:7), iar sufletul omului are nevoie de bucurie.

Însă din cauza decăderii omului, sufletul omului dorește să savureze lucrurile pe care le oferă lumea, de lucrurile care sunt de la vrăjmaș și chiar de lucrurile care sunt separate de Dumnezeu.

Când am crezut în Domnul Isus și L-am primit pe Dumnezeu în duhul nostru, acum Îl savurăm pe Cristos în duhul nostru, iar primirea lui Dumnezeu și exprimarea Lui ar trebui să fie savurarea și amuzamentul nostru.

În calitate de credincioși în Cristos, primirea lui Dumnezeu în duhul nostru și exprimarea Lui prin sufletul nostru ar trebui să fie savurarea și amuzamentul nostru astăzi (Neemia 8:10; Romani 14:17).

Totuși, deoarece trăim în această lume și suntem condiționați, instruiți și încurajați să savurăm lucrurile pe care le iubește sufletul nostru decăzut, noi, credincioșii în Cristos, permitem de multe ori sufletului nostru să-și aibă savurarea sa sufletească și nu ne pierdem viața-suflet.

Domnul Isus a spus că, dacă vrem să-L urmăm, trebuie să ne pierdem viața-suflet de dragul Lui; dacă ne pierdem viața-suflet de dragul Lui astăzi, o vom găsi în epoca următoare.

Domnul Isus a luat inițiativa în a face acest lucru; când a fost pe pământ, El nu Și-a căutat propriile lucruri, nu a făcut ceea ce-I plăcea sufletului Său și nu a realizat sau a spus lucruri care să-L mulțumească, ci, dimpotrivă, Și-a pierdut viața-suflet până la capăt.

El și-a sacrificat viața-suflet pentru ca ucenicii Săi să fie păstoriți, îngrijiți, hrăniți și învățați cu cuvintele vieții și a făcut sacrificiul suprem de a-Și da viața-suflet murind pe cruce pentru noi.

Aceasta a fost o suferință, omenește vorbind, dar Domnul privea spre răsplată, spre bucuria pusă înaintea Lui: biserica ca produs al morții și învierii Sale. Domnul Isus Și-a pierdut savurarea sufletească în această epocă pentru a-Și putea găsi viața-suflet în epoca viitoare (Ioan 10:11; Isaia 53:12); și noi trebuie să facem la fel astăzi (Ioan 12:24-26).

S-ar putea părea că este o suferință pentru sufletul nostru să-și piardă savurarea sufletească prezentă, dar dacă o facem exersând duhul nostru pentru a-L savura pe Domnul în duhul nostru, ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii, iar sufletul nostru Îl va savura pe Domnul și va savura a fi cu sfinții.

Trebuie să ne dăm seama că, dacă ne salvăm viața-suflet în această epocă, o vom pierde în epoca viitoare; totuși, dacă ne pierdem viața-suflet în această epocă, o vom găsi în epoca viitoare (Matei 16:25). Fie ca noi să fim cei care ne salvăm viața-suflet în epoca viitoare pierzând viața-suflet de dragul Domnului în această epocă!

Una dintre răsplătirile din împărăția viitoare este să ne găsim viața-suflet, adică să avem savurarea sufletului nostru așa cum a rânduit Dumnezeu. Însă astăzi trebuie să ne pierdem savurarea sufletească de dragul Domnului; trebuie să exersăm cheia pierderii viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii.

Singura cale prin care biserica poate fi zidită este dacă ne pierdem savurarea sufletească în această epocă. Dacă tu și cu mine ne pierdem viața-suflet astăzi, nepermițând sufletului nostru să savureze ceea ce își dorește în această lume, ci negând această bucurie sufletească de dragul Domnului și al bisericii, biserica poate fi zidită.

Cum poate fi zidită biserica dacă fiecare credincios în Cristos face ceea ce îi place în sufletul său? Cum poate fi zidită biserica dacă ne salvăm cu toții sufletul savurăm ceea ce îi place sufletului în această epocă? O, Doamne!

Fie ca noi să înțelegem că trebuie să-L iubim pe Domnul Isus și să urâm și să ne lepădăm viața-suflet, neiubindu-ne viața-suflet până la moarte (1 Corinteni 16:22; 2:9; Luca 14:26; 9:23; Apocalipsa 12:11).

Când Îl iubim pe Domnul, iubim biserica și suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet, chiar să o urâm de dragul Domnului și al bisericii, îl biruim pe dușman și închidem și chiar încuiem poarta Hadesului pentru a zidi biserica astăzi.

Fie ca noi să venim la Domnul dimineața și, de asemenea, pe parcursul zilei, să-I spunem:

Doamne Isuse, Te iubim! Ne dăm pe noi înșine să Te savurăm! Ne exersăm duhul pentru a Te savura și a Te experimenta astăzi. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te urmăm astăzi renunțând la sine, pierzându-ne viața-suflet și luându-ne crucea. O, Doamne Isuse, fă-ne dispuși să ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Tău și de dragul bisericii! Vrem să exersăm cheia pierderii viața-suflet astăzi pentru zidirea bisericii. Fie ca noi să cooperăm cu Tine exersându-ne duhul și nepermițând sufletului nostru să-și aibă savurarea în această epocă, ci să pierdem savurarea sufletească de dragul Tău. Amin, Doamne, vrem să Te primim în duhul nostru și să Te exprimăm prin sufletul nostru, ca să putem fi umpluți de bucurie și desfătare. Aleluia, bucuria Domnului este puterea noastră! Slavă Domnului, Îl putem savura pe Domnul în duhul nostru și ne putem pierde viața-suflet de dragul Lui și de dragul bisericii de astăzi! Amin, Doamne Isuse, fă-ne dispuși să ne pierdem viața-suflet în această epocă de dragul Tău și de dragul bisericii, ca să o putem găsi în epoca următoare, la întoarcerea Ta! Amin, Doamne, fă-ne pe noi biruitorii Tăi, cei care aplicăm sângele Mielului, rostim cuvântul mărturiei noastre și nu ne iubim viața-suflet până la moarte!

Să vim dispuși să ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului, pentru ca alții să fie hrăniți și pentru ca biserica să fie zidită

Când Domnul Isus a mers la cruce, nu a făcut-o cu lacrimi sau plângându-se; mai degrabă, așa cum spune Evrei 12:2, El a mers la cruce cu bucurie. Deși crucea a fost pierderea supremă a vieții Sale sufletești, El a privit la răsplată, la bucuria pusă înaintea Sa.

El a prevăzut care va fi rezultatul, așa că nu I-a părut niciodată rău pentru că Și-a pierdut sufletul. El știa că prin moartea Sa se vor produce multe boabe (Ioan 12:24) și că, în învierea Sa, mulții credincioși în Cristos vor fi regenerați pentru a fi Trupul Său (1 Petru 1:3).

Aceasta era savurarea pusă înaintea Lui și, pentru această bucurie, El a fost dispus să-Și piardă viața-suflet pentru noi și pentru biserică.

Astăzi, oamenii caută multe lucruri în afara lui Dumnezeu pentru a se satisface pe ei înșiși și pentru a fi amuzați, distrați și fericiți. Există atât de multe lucruri astăzi care îl atrag pe om, îl captivează și îl îndepărtează de Domnul pur și simplu prin faptul că sunt atât de distractive, amuzante și atractive. O, Doamne.

În vremurile de demult, oamenii obișnuiau să se joace și erau dependenți de unele jocuri, dar astăzi oamenii au telefoanele lor mobile cu o mulțime de jocuri, aplicații și lucruri care ne anunță, ne amintesc și ne îndepărtează de Domnul și de la a face ceea ce trebuie să facem.

Mai mult, există multe lucruri pe care sufletul nostru le iubește, cum ar fi călătoriile, vizionarea de divertisment, cititul, antrenamentele de sport, practicarea sporturilor sau vizionarea sporturilor etc.

Chiar dacă suntem credincioși în Cristos, de multe ori când suntem singuri, în intimitatea propriei case și nimeni din biserică nu ne vede, îi permitem sufletului nostru să aibă savurarea sa sufletească prezentă. În zilele acestea, mai mult ca niciodată, lumea este la îndemâna noastră, în buzunare și peste tot în jurul nostru, atrăgându-ne, anunțându-ne, amintindu-ne și uzurpându-ne la fiecare nivel.

Când jucăm un joc sau urmărim anumite sporturi, când călătorim sau îi privim pe alții care călătoresc, când conducem sau îi privim pe alții conducând, când jucăm un joc sau îi privim pe alții jucând un joc, sufletul nostru este distrat și fericit. Orice face ca sufletul nostru să fie fericit separat de Domnul este ceva din lume care ne uzurpă și aduce moarte în viața de biserică.

Dacă nu ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului și de dragul bisericii, ne vom pierde savurarea sufletească în epoca următoare.

Nu ne pierdem viața-suflet pentru că TREBUIE să facem asta; o pierdem pentru că Îl iubim pe Domnul și Îl savurăm pe El și, de dragul Lui și de dragul bisericii, ne dăm de bunăvoie viața-suflet.

Ne pierdem viața-suflet astăzi întorcându-ne privirea către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre, care a croit calea luând inițiativa de a-Și pierde viața-suflet de dragul dobândirii bisericii!

Amin, dacă suntem dispuși să pierdem toată savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului, de dragul bisericii și de dragul tuturor sfinților, alții vor fi hrăniți de noi și vor fi zidiți prin noi; aceasta nu este o suferință, ci o bucurie!

Cu toții putem mărturisi că am gustat această bucurie de a pierde viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii, iar sfinții au fost hrăniți prin noi și zidiți în biserică. De exemplu, când ne pierdem savurarea sufletească prezentă și îi ducem cu mașina pe sfinți la întâlnire sau de la aeroport, sfinții sunt hrăniți.

Când ne pierdem viața-suflet și nu facem ceea ce vrea sufletul nostru, ci plătim prețul pentru a fi în Cuvânt și pentru a-i vizita pe cei noi pentru a avea părtășie cu ei în Cuvânt, ei sunt hrăniți și sunt zidiți împreună.

Pe de o parte, sufletul nostru suferă pierderea savurării sale; pe de altă parte, pentru că ne exersăm duhul pentru a-L atinge pe Domnul și a-L savura pe El în duh, în cele din urmă sufletul intră în savurarea Domnului, iar El are o cale de a fi exprimat prin sufletul nostru.

Dacă suntem cei care își pierd viața-suflet de dragul Domnului în această epocă, vom intra în bucuria Sa în epoca următoare. Răsplata împărăției pentru împărtășirea bucuriei Împăratului în domnirea peste pământ în manifestarea împărăției depinde de faptul dacă ne salvăm viața-suflet în această epocă sau o pierdem (Matei 16:25-28; 25:21, 23).

Dacă suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului în această lume, vom intra în bucuria Sa atunci când El Se va întoarce; El ne va cere nouă, urmașilor Săi, partenerilor Săi, să intrăm în bucuria Sa. Aceasta va fi mântuirea sufletului nostru!

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm pe noi înșine să Te savurăm astăzi! Amin, Doamne, ne exersăm duhul ca să Te atingem, să Te savurăm și să Te experimentăm. Suntem dispuși, dragă Doamne Isuse, să ne pierdem savurarea prezentă de dragul Domnului, de dragul bisericii și de dragul tuturor sfinților! Amin, Doamne, așa cum ne pierdem viața-suflet de dragul Tău, credem că alții sunt hrăniți și zidiți prin noi! O, ce bucurie este să ne exersăm duhul, să Îl savurăm pe Domnul și să pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului și de dragul bisericii, astfel încât biserica să poată fi zidită! Amin, Doamne, vrem să intrăm în bucuria Ta în epoca viitoare, fiind dispuși să ne pierdem savurarea sufletească în această epocă, de dragul Tău! O, Doamne, fă-ne dispuși să ne pierdem savurarea sufletească astăzi, de dragul Tău. Vrem să călcăm pe urmele Tale astăzi, fiind exact ca Tine în pierderea vieții noastre sufletești de dragul Tău. Trăiește în noi astăzi. Vrem să Te savurăm în duhul nostru și să Te lăsăm să fii exprimat în sufletul nostru!