economia lui Dumnezeu

Să avem speranța gloriei și să-L savurăm pe Cristos în suferințele noastre pentru a fi mântuiți în viața Sa

07/11/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, avem speranță și ne lăudăm datorită speranței gloriei lui Dumnezeu; pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos în suferințele noastre, suntem mântuiți în viața Sa pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, expresia corporativă a lui Dumnezeu. Aleluia!

Trebuie să vedem că rezultatul justificării noastre nu este doar faptul că suntem justificați înaintea lui Dumnezeu și acum avem pace cu Dumnezeu, ci și mai mult, că suntem aduși la deplina savurare a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră.

Ce este justificarea? Este acțiunea lui Dumnezeu de a ne aproba conform standardului Său al dreptății. Dreptatea noastră ca și credincioși în Cristos nu este o condiție pe care o posedăm în noi înșine sau pe care o atingem pe măsură ce facem fapte bune. Mai degrabă, dreptatea noastră este o persoană cu care suntem uniți – Cristosul cel viu Însuși!

Când credem în Cristos, primim iertarea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu ne justifică făcându-L pe Cristos dreptatea noastră și îmbrăcându-ne cu Cristos ca haină a dreptății noastre. Rezultatul justificării noastre este savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră. Ce minunat e acest lucru!

În Romani 5:1-11, vedem că rezultatul justificării noastre este întrupat în șase lucruri minunate. În primul rând, Dumnezeu ne-a îndreptățit pe noi, păcătoșii, și ne-a împăcat pe noi, dușmanii Săi, cu Sine, iar dragostea Sa a fost turnată în inimile noastre.

Indiferent ce ni se întâmplă nouă sau în jurul nostru, ne putem exersa duhul de dragoste dat de Dumnezeu pentru a-L savura pe Dumnezeu, a ne păstra în dragostea lui Dumnezeu și a birui degradarea din biserica de astăzi!

Slavă Domnului, am obținut acces prin credință la acest har în care stăm (Romani 5:2). Stăm în har, savurându-L pe Dumnezeu în Cristos ca viață și rezervă de viață a noastră și umblăm în pace. Slavă Domnului, avem pace înspre Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos! Calea noastră astăzi este în pace; facem lucrurile în pace cu Dumnezeu și în pace cu oamenii.

Aici, în domeniul harului, ne lăudăm în Dumnezeu și ne lăudăm și în necazurile noastre, căci știm că necazul produce capacitatea de a îndura, iar capacitatea de a îndura produce aprobare, iar aprobarea produce speranță.

Prin necaz, Îl putem savura pe Cristos și se produce capacitatea de a îndura. Necazul este întruparea harului ca dulce vizită a harului.

Necazul rezultă în capacitatea de a îndura, iar capacitatea de a îndura produce aprobare. Avem nevoie de aprobare. Nu suntem potriviți pentru lucrarea Domnului, dar suntem testați și aprobați de Dumnezeu pe măsură ce trecem prin necazuri și obținem aprobarea Lui.

Aprobarea produce speranță și ne lăudăm datorită speranței gloriei lui Dumnezeu

Împreună cu aprobarea, avem speranță (Romani 5:4) și ne lăudăm datorită speranței gloriei lui Dumnezeu (v. 2). Necazul produce capacitatea de a îndura, capacitatea de a îndura produce aprobare, iar aprobarea produce speranță.

Deși stăm în har și umblăm în pace, nu suntem încă pe deplin în glorie, care expresia lui Dumnezeu. Totuși, știm că greutatea de o clipă a necazurilor noastre lucrează pentru noi, din ce în ce mai mult, o greutate eternă de glorie (2 Corinteni 4:17). Aleluia!

Astăzi trecem prin suferințe și necazuri și există o durere și o suferință trecătoare pe care le experimentăm; totuși, credem că acestea lucrează pentru noi o greutate eternă de glorie. Învățăm să Îl savurăm pe Cristos în suferințele noastre.

Slavă Domnului, Dumnezeul oricărui har ne-a chemat la gloria Sa eternă în Cristos Isus; aici și acum Îl savurăm pe Cristos ca speranță a gloriei noastre (1 Petru 5:10; 1 Tesaloniceni 2:12; Coloseni 1:27; Filipeni 3:21).

Slavă Domnului, Dumnezeul oricărui har, care ne-a chemat la gloria Sa eternă în Cristos Isus, după ce vom fi suferit puțină vreme, El Însuși ne va desăvârși, ne va întări, ne va stabili și ne va întemeia. Pe măsură ce trecem prin suferință, Îl savurăm pe Cristosul care locuiește în noi și suntem desăvârșiți, stabiliți, întăriți și întemeiați.

Faptul că Dumnezeu este al oricărui har înseamnă că există bogății ale abundenței vieții divine în multe aspecte care ne sunt slujite în multe etape ale lucrării divine în noi în economia lui Dumnezeu! Amin!

În primul pas, Dumnezeu ne-a chemat, iar ultimul pas este ca El să ne glorifice, căci El ne-a chemat la gloria Sa eternă. Acum, între chemarea Sa și glorificarea Sa, savurăm grija iubitoare a lui Dumnezeu în timp ce El ne disciplinează și El îndeplinește o lucrare de desăvârșire, stabilire, întărire și întemeiere în noi. Aleluia!

Dumnezeul oricărui har a trecut prin procesele încarnării, trăirii umane, răstignirii, învierii și înălțării la cer pentru ca El să ducă la îndeplinire răscumpărarea completă și deplină, astfel încât să ne poată aduce pe noi, poporul Său răscumpărat, într-o unire organică cu Sine.

Acum suntem uniți cu Domnul ca un singur duh (1 Corinteni 6:17) și ne putem împărtăși din bogățiile Dumnezeului Triunic ca savurare a noastră. În acest Cristos, prin răscumpărarea Sa atotinclusivă și pe baza tuturor realizărilor Sale, Dumnezeu poate fi Dumnezeul oricărui har pentru a ne chema la gloria Sa eternă și pentru a ne desăvârși, stabili, întări și întemeia în Dumnezeul Triunic (1 Petru 1:1-2).

Pe de o parte, trecem prin suferințe și necazuri; pe de altă parte, Îl savurăm pe Cristosul care locuiește în noi ca fiind tot harul și ne îndreptăm spre țelul glorios al lui Dumnezeu, care este glorificarea noastră.

Toate acestea au loc nu prin eforturile noastre, ci prin tot harul Său, care este adevăratul har al lui Dumnezeu (1 Petru 5:12). Astăzi, Domnul ne conduce pe noi, numeroșii Săi fii, la glorie, sfințindu-ne zilnic (Evrei 2:10-11) și suntem transformați zilnic din glorie în glorie (2 Corinteni 3:16-18; 4:16).

Pe măsură ce ne păstrăm inimile îndreptate către Domnul pentru a privi gloria lui Dumnezeu pe fața lui Isus Cristos, suntem transformați zilnic din glorie în glorie până când vom fi glorificați! Astăzi, avem speranța de a fi glorificați și ne lăudăm în speranța gloriei lui Dumnezeu (Romani 5:4).

Aceasta este speranța că într-o zi vom fi cu toții aduși în gloria lui Dumnezeu. Această glorie vine și nici măcar nu putem înțelege cum va fi aceasta, căci nimic nu se compară cu ea. Așa cum electricitatea este glorificată sau exprimată prin iluminarea unui bec strălucitor, tot așa vom fi glorificați pentru a-L exprima pe Dumnezeul Triunic în mod corporativ!

Dumnezeul Triunic invizibil face o lucrare minunată în noi, credincioșii Săi, pentru a ne face expresia Sa corporativă pentru strălucirea Sa în acest univers! Slavă Domnului! Nimic nu se poate compara cu această glorie (vezi Romani 8:18; 2 Corinteni 4:17; 1 Tesaloniceni 2:12; Evrei 2:10; 1 Petru 5:10).

Astăzi Îl savurăm pe Dumnezeu datorită speranței acestei glorii viitoare și sperăm în gloria viitoare! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, îți mulțumim că lucrezi în noi nu numai aprobarea, ci și speranța! Aleluia, ne lăudăm datorită speranței gloriei lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca să ne dăm seama că întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi, din ce în ce mai mult, o greutate eternă de glorie! Fă aceasta în noi, Doamne. Fie ca Tu să introduci gloria Ta în noi până când ne vei glorifica pe deplin. Slavă Domnului, Dumnezeul oricărui har ne-a chemat la gloria Sa eternă în Cristos Isus! Amin, Doamne, îți mulțumim că ai venit în noi ca speranță a gloriei și Te putem savura în duhul nostru ca speranță gloriei noastre! Ne exersăm duhul astăzi pentru a Te savura și a ne împărtăși din bogățiile gloriei Tale în duh. Slavă Domnului, El ne conduce pe noi, numeroșii Săi fii, spre glorie sfințindu-ne și transformându-ne zilnic. Amin, Doamne, vrem să Te privim cu fața descoperită, ca să putem fi transformați din glorie în glorie, după imaginea Ta glorioasă! Aleluia, Cristos este în noi, speranța gloriei!

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos în suferințele noastre, suntem mântuiți în viața Sa pentru zidirea bisericii

A cincea binecuvântare a rezultatului justificării noastre este că suntem mântuiți în viața Sa (Romani 5:10). Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos în suferințele noastre, suntem mântuiți în viața lui Cristos pentru îndeplinirea țelului organic al mântuirii dinamice a lui Dumnezeu!

Acest scop este producerea și zidirea Trupului organic al lui Cristos exprimat în bisericile locale. În bisericile locale, savurăm harul bogat al Domnului și aici Dumnezeul păcii îl zdrobește pe Satan sub picioarele noastre pentru exprimarea Sa glorioasă și pentru etalarea victoriei Sale (Romani 5:10; 12:5; 16:1, 4-5, 16, 20). Slavă Domnului!

Rezultatul justificării noastre este cu adevărat minunat, căci prin faptul că suntem justificați de Dumnezeu, suntem aduși la savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră zi de zi.

Capitolele de la 5 până la 16 din Romani vorbesc despre mântuirea organică a lui Dumnezeu. Chiar dacă noi, credincioșii în Cristos, am fost mântuiți inițial, căci duhul nostru a fost mântuit prin regenerare, încă avem nevoie să fim mântuiți în viața lui Dumnezeu de atâtea lucruri din viața noastră de zi cu zi.

Cu toții avem nevoie să fim mântuiți zilnic de atâtea lucruri negative. Trebuie să fim mântuiți de temperamentul nostru și de sinele nostru. Cum putem fi mântuiți de temperamentul nostru, pe care nu-l putem schimba, și de sinele nostru, pe care nimeni nu-l poate trata? Prin savurarea lui Cristos în mijlocul suferințelor, aceasta ne va face să fim mântuiți în viața Sa.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos în suferințele noastre, avem nevoie de mântuirea în viața Sa. Trebuie să fim mântuiți în viață de păcatul care ne înconjoară, adică trebuie să fim eliberați de legea păcatului și a morții (Romani 8:2).

Cum putem fi eliberați de legea păcatului și a morții? Prin a fi mântuiți în viața Sa, prin fixarea minții noastre pe duh și prin faptul că suntem în Cristos Isus.

Trebuie să fim mântuiți în viața Sa de la a fi lumești. Trebuie să fim sfințiți, ca să nu fim modelați după imaginea acestei epoci, ci să ne înnoim mintea, ca să fim transformați și să-L exprimăm pe Dumnezeu (Romani 12:2).

Trebuie să fim mântuiți în viața Sa de ființa noastră naturală; aceasta înseamnă că trebuie să fim transformați din viața noastră naturală, astfel încât să trăim prin viața divină pentru a-L exprima pe Dumnezeu.

Trebuie să fim mântuiți în viața Sa de la a fi asemănați sinelui nostru, adică trebuie să fim mântuiți de la exprimarea sinelui prin a fi conformați imaginii lui Cristos (Romani 8:28-29).

De atâtea ori ne dăm seama că încă ne exprimăm sinele, nu pe Cristos; trebuie să fim mântuiți de exprimarea sinelui prin a fi mântuiți în viața Sa, ca să putem fi conformați imaginii lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu.

În cele din urmă, trebuie să fim mântuiți în viața Sa de a fi individualiști, adică trebuie să fim zidiți împreună cu alții în Trupul lui Cristos (Romani 12). Cât de individualiști suntem în omul nostru natural! Cât de mult avem nevoie să fim mântuiți în viața Sa, ca să putem fi zidiți împreună cu sfinții în Trupul lui Cristos!

Prin justificare, am fost aduși în domeniul savurării; în acest domeniu stăm în har, umblăm în pace, suferim în speranță și Îl savurăm pe Dumnezeu în necazurile noastre.

Pe măsură ce suferim și, în același timp, Îl savurăm pe Cristos, suntem mântuiți în viața Sa. Aceasta este nevoia noastră astăzi – avem nevoie să fim mântuiți în viața Sa mult mai mult!

E adevărat că suferim și că învățăm să-L savurăm pe Cristos în suferințele noastre, dar, în același timp, trebuie să-L lăsăm pe Domnul să ne mântuiască în viața Sa până când vom fi exact ca El, exprimându-L pe Dumnezeu în mod corporativ ca Trupul lui Cristos!

Aceasta este rezultatul justificării – să-L savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca viața noastră pentru expresia Sa corporativă pe pământ!

Doamne Isuse, mântuiește-ne mult mai mult în viața Ta astăzi! O, ce binecuvântare este ca noi, credincioșii în Cristos, să fim mântuiți zilnic în viața lui Cristos până când devenim la fel ca El în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire! Amin, Doamne, vrem să-L savurăm pe Cristos în suferințele noastre, ca să putem fi mântuiți în viața lui Cristos! Mântuiește-ne mult mai mult în viața Ta pentru îndeplinirea țelului organic al mântuirii dinamice a lui Dumnezeu. Mântuiește-ne în viața Ta de toate lucrurile negative, de sinele nostru și de temperamentul nostru. Mântuiește-ne în viața Ta de păcatul care ne înconjoară și de legea păcatului și a morții. Mântuiește-ne în viața Ta de a fi lumești și de ființa noastră naturală. Amin, Doamne, transformă-ne și dă-ne imaginea și chipul Tău! Mântuiește-ne în viața Ta de a fi egoiști și individualiști. Amin, Doamne, vrem să stăm în har, să umblăm în pace, să suferim în speranță și să Îl savurăm pe Dumnezeu în necazul nostru! Aleluia, în timp ce suferim și savurăm, suntem mântuiți în viața lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Have the Hope of Glory and Enjoy Christ in our Sufferings to be Saved in His Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 2 cu tema: Rezultatul justificării noastre — savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dumnezeu folosește carnea noastră urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru pentru a-L câștiga pentru clădirea Sa

29/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Dumnezeu, în înțelepciunea și suveranitatea Sa, folosește carnea noastră păcătoasă și urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru, astfel încât să putem câștiga mai mult din Duh pentru clădirea Sa prin creșterea lui Dumnezeu în noi; carnea ne face să ne întoarcem către duhul nostru, neavând încredere în carne, astfel încât să slujim în duh și să trăim în duh. Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, Îl iubim pe Domnul Isus și am fost mântuiți de El; El ne-a arătat îndurare venind să ne împace cu Dumnezeu, să ne îndreptățească înaintea lui Dumnezeu și să ne regenereze cu viața lui Dumnezeu.

Acum, fiind cei care posedă viața și natura lui Dumnezeu, suntem copii ai lui Dumnezeu, iar viața noastră creștină este o continuă învățare de a ne întoarce la duhul nostru, astfel încât să putem fi una cu Domnul în toate lucrurile pe care le facem și le spunem.

Cu toate acestea, descoperim că există ceva în noi, un anumit lucru în noi, care nu ne lasă să-I slujim Domnului și să-L exprimăm pe Cristos; există un lucru urât în noi pe care nu-l putem controla sau supune, carnea noastră.

Trupul nostru a fost creat de Dumnezeu pentru a fi pur și fără păcat, căci Dumnezeu vrea să dobândească un vas care să-L conțină și să-L exprime. Însă omul a căzut pradă seducției lui Satan și s-a împărtășit din pomul greșit; când a luat din acest pom, toate cele trei părți ale ființei sale au fost afectate în mod negativ.

Duhul său a devenit mortificat, amorțit, neavând nicio funcție; sufletul său a devenit sinele, independent de Dumnezeu și nealegându-L pe Dumnezeu; iar trupul său a fost transmutat în carne. Acum, carnea noastră este locul de întâlnire al lui Satan, al păcatului și al morții; această întâlnire are loc tot timpul și nu se oprește niciodată.

Noi, cei care credem în Cristos, putem mărturisi, împreună cu apostolul Pavel, că în noi, adică în carnea noastră, nimic bun nu locuiește. Îl avem pe Cristos în duhul nostru ca pom al vieții și, ori de câte ori ne îndreptăm atenția asupra duhului, avem și savurăm viață și pace.

Dar când mintea noastră nu este fixată asupra duhului nostru, ci asupra cărnii, suntem în moarte, iar Satan are o cale de a lucra în noi pentru a-și extinde împărăția întunericului în ființa noastră. O, Doamne!

Trupul nostru de astăzi este trupul păcatului și trupul acestei morți. Pe de o parte, trupul păcatului este activ și puternic, plin de tărie și vigoare în a face lucruri în lume și în a păcătui împotriva lui Dumnezeu. Pe de altă parte, trupul acestei morți este slab și neputincios în a face lucruri pentru Dumnezeu sau în a acționa pentru a-I fi plăcut lui Dumnezeu.

Suntem la mijloc; mintea noastră trebuie să aleagă dacă să fie fixată spre duh sau spre carne. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să alegem zilnic să ne întoarcem către duhul nostru, să ne exersăm duhul și să rămânem în duhul nostru!

Dumnezeu folosește carnea urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru pentru a-L câștiga pe El pentru clădirea Sa

Pe măsură ce creștem în viața divină și, de asemenea, în viața umană, descoperim ceea ce a descoperit și Pavel în Romani 7, că păcatul locuiește în noi, adică în carnea noastră. De multe ori vrem să facem lucruri care să-I fie plăcute lui Dumnezeu, decidem să facem lucruri bune și ne hotărâm să facem binele și nu răul.

În astfel de momente, ceva se ridică în noi pentru a ne învinge și a ne doborî, chiar pentru a ne învinge. Mai mult, dacă nu suntem veghetori măcar o clipă, putem fi în carne și putem păcătui și face greșeli.

De dragul economiei Sale, Dumnezeu, în înțelepciunea și suveranitatea Sa, folosește carnea noastră păcătoasă și urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru, astfel încât noi, credincioșii în Cristos, să putem câștiga mai mult din Duhul pentru clădirea lui Dumnezeu prin creșterea lui Dumnezeu (Coloseni 2:19; Zaharia 4:6). Ce minunat!

Poate că vrem ca Dumnezeu să ne mântuiască de carne, chiar să îndepărteze carnea din noi; însă Dumnezeu folosește carnea noastră urâtă pentru a ne face să ne întoarcem la El și să câștigam mai mult din El.

Urâm carnea, iar carnea nu suntem noi înșine; carnea este ceva în noi care a fost corupt, transmutat și umplut de Satan. Însă carnea urâtă este aici, ajutându-ne și chiar forțându-ne să ne întoarcem către duh.

De multe ori suntem expuși că trăim în carne și descoperim că, implicit, trăim doar în carne; în astfel de momente, suntem forțați să ne întoarcem cu disperare către duhul nostru. Fie ca să nu fim dezamăgiți de falimentele și greșelile noastre sau de viața noastră în carne; fie ca mai degrabă să ne întoarcem către duhul nostru și să trăim în duh.

Trebuie să-L lăudăm pe Domnul pentru duhul nostru, căci mintea fixată pe duh este viață și pace (Romani 8:6). Când descoperim cu adevărat că carnea noastră este un caz fără speranță, vom fi cu frică și cu tremur, privind către Domnul și întorcându-ne către duh în a face totul.

Vom fi în alertă și ne vom ruga ca Domnul să vină, să ne păzească în grija Lui și să ne păstreze în domeniul duhului. Altfel, dacă nu suntem păziți de Domnul și suntem doar puțin nepăsători, vom fi în carne.

Cât de mult trebuie să ne întoarcem de la carne la duhul nostru zi de zi, chiar și clipă de clipă! Cât de mult trebuie să vedem că carnea noastră este un caz fără speranță și că este aici pentru binele nostru, căci carnea urâtă ne obligă să ne întoarcem către duhul nostru!

Pe măsură ce vedem carnea cu toate manifestările ei și ne dăm seama că avem de ales, ne vom întoarce la duhul nostru, ne vom încrede în Domnul și nu vom mai avea nicio încredere în carnea noastră (Filipeni 3:3).

Atât Satan, cât și carnea noastră au fost condamnați o dată pentru totdeauna pe cruce (Romani 8:3; Ioan 3:14; Evrei 2:14; 2 Corinteni 5:21). Însă Dumnezeu a permis cărnii să rămână pentru a ne ajuta și a ne forța să ne întoarcem la Cristos în duhul nostru, nemaiavând încredere în carne.

Când suntem tineri în Domnul și, de asemenea, tineri în viața umană, ne încredem în carne, apreciem latura spirituală sau bună a cărnii și facem atât de multe lucruri în carne – chiar fără să ne dăm seama.

Dar, pe măsură ce falimentăm și ne întoarcem în continuare către duhul nostru, pe măsură ce trecem prin multe falimente și facem multe greșeli, devenim din ce în ce mai disperați să ne întoarcem către duhul nostru. O, Doamne Isuse!

Fără ajutorul oferit de carnea păcătoasă și urâtă, nu am fi la fel de disperați să-L câștigăm pe Domnul sau să-L facem să fie introdus în noi (Romani 7:24-25; 8:2, 6, 13).

Dumnezeul nostru lucrează cu adevărat în moduri misterioase minunile Sale; El lucrează într-un mod misterios permițând cărnii urâte să rămână și să ne deranjeze, chiar să ne facă să falimentăm din nou și din nou, astfel încât să fim forțați să ne întoarcem către duhul nostru și să câștigăm mai mult din Cristos pentru clădirea lui Dumnezeu!

Urâm carnea, nu ne place când trăim în carne și suntem atât de dezamăgiți când vedem cât de mult trăim în carne. Dar nu este nevoie să fim dezamăgiți sau descurajați; trebuie pur și simplu să vedem ce este carnea, să ne dăm seama că nu o putem învinge și pur și simplu să ne întoarcem către duhul nostru!

Poate că vrem să fim victorioși sau sfinți, dar Dumnezeu vrea să câștigăm mai mult din El! Poate că vrem să avem victoria și să domnim în viață, dar Dumnezeu vrea să-L introducă pe Cristos în noi în măsura în care ne încredem nu în noi înșine, ci în El, să nu trăim noi înșine, ci să-L trăim pe Cristos, și să nu ne exprimăm pe noi înșine, ci să-L exprimăm pe El.

Așadar, Dumnezeu folosește chiar și carnea urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru. O, cât de mult trebuie să ne rugăm înaintea Domnului, chiar să rămânem într-o rugăciune continuă și constantă înaintea Lui cu privire la această problemă, spunându-I:

Doamne Isuse, avem nevoie de Tine; avem nevoie să ne păstrezi în grija Ta! Nu ne încredem în noi înșine, căci în carnea noastră nimic bun nu locuiește. O, Doamne, păstrează-ne în domeniul duhului. Dacă nu ne păzești, Doamne, vom fi nepăsători și vom fi în carne. Arată-ne ce este carnea. Expune carnea în experiența noastră. O, Doamne, ne deschidem Ție! Vrem să venim sub strălucirea Ta astăzi. Păstrează-ne una cu Tine. Fie ca și carnea noastră urâtă să acționeze ca o amintire care să ne facă să ne întoarcem către duhul nostru. Salvează-ne de la a fi dezamăgiți atunci când facem greșeli, când trăim în carne și când avem falimente. O, Doamne, vrem să ne întoarcem către duhul nostru astăzi! Fă-ne disperați, Doamne dragă, ca să Te putem câștiga și să-Ți permitem să Te introduci în noi! Fie ca să nu ne uităm la greșelile și falimentele noastre repetate, ci să ne întoarcem către duhul nostru, să ne concentrăm asupra duhului nostru și să trăim în duh! Ne închinăm Ție, Doamne, pentru înțelepciunea și suveranitatea Ta în folosirea cărnii păcătoasă și urâte pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru, astfel încât să putem câștiga mai mult din Duhul pentru clădirea Lui prin creșterea lui Dumnezeu în noi!

Deși Îl căutăm pe Domnul, falimentăm adesea și devenim disperați să ne întoarcem către duhul nostru pentru a câștiga mai mult din Duhul!

Cu toții putem mărturisi că, în calitate de credincioși în Cristos, care Îl iubesc și vrem să-L urmăm, falimentăm de atâtea ori. Scopul nostru poate fi sfințenia, spiritualitatea sau victoria; scopul lui Dumnezeu, însă, este să Se introducă pe Sine în noi pentru a glorifica (Romani 8:28-29; Efeseni 5:27).

Adesea, când ne aflăm într-o situație dificilă, când falimentăm în mod repetat și des, suntem mai deschiși față de Domnul și mai dispuși să ne întoarcem către El, chiar să-I permitem să Se introducă pe Sine în noi.

Poate că nouă ne pasă de victorie și de lipsă de păcat, dar lui Dumnezeu nu-I pasă de asta; El se preocupă doar să Se introducă pe Sine în noi, astfel încât să putem câștiga mai mult din Dumnezeu pentru clădirea Trupului Său.

Poate că noi vrem să nu păcătuim, să nu greșim, ci să fim sfinți, victorioși și spirituali, dar Domnul folosește greșelile și falimentele noastre, chiar și carnea noastră urâtă, pentru a ne face mai disperați să ne întoarcem către duhul nostru, astfel încât să putem câștiga mai mult din Cristos!

S-ar putea să ne fie frică de carne, pentru că ne dăm seama că este mai puternică decât noi și ne face să falimentăm atât de mult. Așadar, putem să-I cerem Domnului să ne facă cei care domnesc în viață peste păcat, moarte și Satan și putem să-L implorăm să îndepărteze carnea din noi.

Însă chiar dacă am încerca cu sârguință să domnim în viață, vom experimenta mai mult faliment decât succes. Aceasta este povestea noastră zi de zi. Eșuăm atât de mult și chiar putem crede că suntem un faliment. O, Doamne!

Fie ca să nu fim dezamăgiți de falimentele noastre! Atâta timp cât Îl iubim pe Domnul și Îl căutăm, El va folosi chiar și falimentele noastre pentru a obține ceea ce caută și pentru a lucra în noi! Carnea noastră urâtă ne face să falimentăm din nou și din nou, dar pe măsură ce falimentăm, ne întoarcem către Domnul și pur și simplu Îl alegem din nou.

Eșecurile noastre ne împing spre Domnul; falimentele noastre ne fac să dorim cu disperare să intrăm în duh. Dacă Îl căutăm pe Domnul Isus și Îl iubim, chiar și amestecul păcătos al cărnii va deveni un ajutor pentru noi în câștigarea Domnului.

Deoarece falimentăm atât de des, suntem disperați să ne întoarcem către duh și, în acest fel, câștigăm mai mult din Duh (Exod 23:23, 29-30; Judecători 2:21-3:4). Scopul nostru poate fi sfințenia sau spiritualitatea, dar scopul lui Dumnezeu este ca El să fie adăugat la ființa noastră, chiar să fie introdus în noi pentru zidirea bisericii.

Când obținem temporar o victorie sau o spiritualitate, nu suntem la fel de deschiși către Domnul ca atunci când falimentăm și facem greșeli. Când condiția noastră este excelentă, este posibil să fim de fapt închiși la lucrarea interioară a Domnului. O, Doamne!

Dar când greșim și falimentăm, când ne aflăm într-o situație precară și într-o stare coborâtă din punct de vedere spiritual, suntem mai disperați să ne întoarcem către duhul nostru și să câștigăm mai mult din Cristos! O, Doamne!

Acest lucru nu înseamnă că ar trebui să încercăm falimentăm sau să fim într-o situație coborâtă din punct de vedere spiritual din proprie alegere; mai degrabă, greșelile apar, falimentăm și ne aflăm într-o situație proastă, chiar dacă Îl iubim pe Domnul.

Dar acest lucru nu ar trebui să ne descurajeze sau să ne dezamăgească; mai degrabă, ar trebui să ne facă mai disperați să ne întoarcem către duhul nostru și, din nou, mai mult către Duh!

Greutățile, înfrângerile, falimentele și dezamăgirile noastre ne obligă să realizăm că nu există nicio speranță în carne. Poate că încă avem o oarecare speranță în carne, dar apoi facem atât de multe greșeli, avem atât de multe falimente și experimentăm înfrângerea atât de des; acest lucru ne frânge încrederea în carne.

Trebuie să realizăm că carnea noastră urâtă este bună doar pentru a ne forța să ne întoarcem la Cristos în duhul nostru, chiar pentru a ne presa în duhul nostru, astfel încât să putem rămâne în duhul nostru tot timpul (Matei 26:41; Efeseni 6:17-18).

Carnea noastră urâtă ne ajută doar să fim disperați să ne întoarcem către duhul nostru și să ne țină veghetori să rămânem în duh. Aceasta este ceea ce Îi pasă Domnului, ca noi să-L câștigăm pe Cristos ca Duh, pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Domnului nu-I pasă dacă avem sau nu o victorie; Domnului Îi pasă doar de un singur lucru – să-L câștigăm pe Cristos ca Duh, fixându-ne mintea spre duh (Filipeni 3:8; 2 Corinteni 3:17-18; Romani 8:6). Amin!

Dacă nu-L iubim pe Domnul și dacă nu ne pasă de scopul Lui, s-ar putea să nu ne dăm seama cum carnea urâtă ne obligă să ne întoarcem către duhul nostru; însă dacă Îl iubim și Îl urmărim, vom experimenta multe falimente, iar acest lucru ne vor împinge în duhul nostru!

Dacă experimentăm înfrângerea, deoarece carnea operează în atâtea feluri, ne vom da seama cât de groaznică este carnea noastră; carnea noastră nu este deloc demnă de încredere.

Prin astfel de experiențe de falimente și greșeli devenim disperați să ne întoarcem către duhul nostru și să venim la Domnul în rugăciune, chiar să fim veghetori în rugăciune, astfel încât să putem rămâne în duhul nostru.

Fie ca noi să continuăm să-L căutăm pe Domnul, să ne întoarcem către El și să nu rămânem în falimentele sau greșelile noastre. Fie ca noi să nu fim niciodată dezamăgiți de noi înșine și de situațiile noastre, ci mai degrabă să ne întoarcem către duhul nostru, pentru ca Domnul să aibă o cale în noi!

Doamne Isuse, Te iubim și credem că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu și sunt chemați după scopul Său! Te iubim, Doamne, și venim la Tine în dragoste. Vrem să Te cunoaștem, să savurăm Tine și să Te experimentăm. O, Doamne, fie ca noi să vedem că ești atât de înțelept în a folosi carnea noastră urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru și să câștigăm mai mult din Cristos! Continuăm să ne întoarcem către Tine, Doamne! Fie ca falimentele noastre să ne împingă către Domnul și să ne facă disperați să intrăm în duh! O, Doamne, introdu-Te în noi puțin mai mult astăzi! Fie ca noi să nu fim dezamăgiți de falimentele și greșelile noastre, ci să ne întoarcem către duhul nostru din nou și din nou, pentru a putea câștiga mai mult din Duh! Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care slujesc prin Duhul lui Dumnezeu și se laudă în Cristos Isus și nu au încredere în carne! Fie ca toate falimentele și greșelile noastre să ne facă mai deschiși către Domnul și mai dispuși să ne întoarcem către El pentru a-I permite să Se introducă în noi! Amin, Doamne, păstreze-ne în duhul nostru, fiind veghetori și rugându-ne, ca Tu să ne poți câștiga și noi să Te putem câștiga pentru clădirea Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God uses the Ugly Flesh to Force us Turn to our Spirit to Gain Him for His Building, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 1 cu tema: Linia vieții și linia morții în capitolele de la 5 la 8 din Romani, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și-L iubim pe Domnul pentru a deveni mărturia lui Isus

27/10/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și să-L iubim pe Domnul cu prima dragoste, pentru a putea deveni mărturia lui Isus pe pământ astăzi.

Principalul lucru în viața bisericii ar trebui să fie să mâncăm din pomul vieții, adică să să-L savurăm pe Cristos ca rezervă a vieții; facem acest lucru mai întâi iubindu-L pe Domnul cu prima dragoste și, prin urmare, acordându-I Lui primul loc și savurându-L pentru a putea avea strălucirea Lui și a fi mărturia lui Isus. Amin!

Slavă Domnului că El ne readuce la Sine, înapoi la savurarea lui Cristos ca pom al vieții! Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, ne aflăm într-o situație triunghiulară, așa cum a fost Adam la început: trebuie să alegem între pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului.

Diferența dintre Adam și noi este că noi avem deja viața divină, în timp ce Adam nu a avut-o; totuși, chiar dacă am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu, tot trebuie să alegem să mâncăm din pomul vieții zi de zi.

A mânca din pomul vieții ar trebui să fie principala noastră preocupare în viața noastră creștină și în viața de biserică. Când Îl mâncăm pe Cristos ca viață, împărtășindu-ne din El în duh și rămânând în părtășie cu El, suntem pe linia vieții.

Dar dacă nu facem alegerea de a ne întoarce către duhul nostru și de a ne concentra mintea asupra duhului, implicit suntem în carne, iar sinele este exprimat; rezultatul este moartea. O, Doamne Isuse!

În întreaga Biblie și de-a lungul istoriei umane, vedem aceste două linii – linia vieții și linia morții. Linia vieții începe cu pomul vieții și se termină cu Noul Ierusalim. Linia morții începe cu pomul cunoștinței binelui și răului și se termină cu lacul de foc.

Dacă citim Biblia având în vedere aceste două linii, ne vom da seama că toate persoanele menționate în Biblie au fost fie pe linia vieții, fie pe linia morții. Mai mult, unii au fost pe linia morții, dar apoi au trecut la linia vieții și apoi au mers pe linia morții.

Suntem la fel și noi astăzi. Ne putem trezi dimineața și să-L contactăm pe Domnul în timpul nostru personal cu El și alegem calea vieții; dar după câteva ore, când trebuie să ne ocupăm de anumite lucruri sau când cineva ne vorbește, pur și simplu trecem la linia morții.

Linia vieții și linia morții pot fi văzute în Romani 5 până la 8, iar noi, credincioșii în Cristos, trebuie să știm cum să fim pe linia vieții și să rămânem pe linia vieții astăzi.

Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și-L iubim cu dragostea dintâi, dându-I primul loc în toate lucrurile

Fie ca Domnul să ne lumineze să vedem că a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, adică a-L savura pe Cristos ca rezervă a vieții, ar trebui să fie lucrul principal în viața bisericii de astăzi (Gen. 2:9, 16; Apoc. 2:7). Atât personal, cât și colectiv, trebuie să fim cei care mănâncă pe Cristos ca pom al vieții, împărtășindu-ne zilnic din Cristos și din bogățiile Sale și rămânând în savurarea lui Cristos.

Conținutul vieții de biserică depinde de savurarea lui Cristos. Dacă să-L savurăm pe Cristos, avem multă mulțumire în viața de biserică, dar dacă nu o facem, viața de biserică poate părea săracă. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos ca pom al vieții, cu atât mai bogat va fi conținutul vieții de biserică!

Fie ca noi să fim cei care Îl aleg pe Domnul Isus zi de zi. Fie ca noi să alegem nu doar să cunoaștem despre El citind Scripturile, ci și mai mult, să venim la El în cuvântul Său pentru a-L cunoaște subiectiv, mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții (Ioan 5:39-40).

În Apocalipsa 2:7, Domnul Isus promite biruitorului că îi va da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu. Primul și cel mai important lucru în viața de biserică nu este să lucrăm pentru Domnul, ci să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții.

Trebuie să-L mâncăm pe Domnul zi de zi, chiar oră de oră. Trebuie să chemăm Numele Domnului, să ne rugăm Lui și să avem părtășie cu El pe tot parcursul zilei. Pe măsură ce citim cuvântul Lui, citim cu rugăciune cuvântul Lui și Îl mâncăm pe El ca pom al vieții.

Cu cât Îl mâncăm mai mult pe Cristos, cu atât mai bine. Cu cât mâncăm mai mult din pomul vieții, cu atât primim mai multă rezervă de viață și cu atât vom umbla mai mult pe linia vieții.

Dar pentru a-L savura pe Cristos ca pom al vieții, este nevoie să-L iubim cu prima noastră dragoste; dacă părăsim prima noastră dragoste față de Domnul, vom rata savurarea lui Cristos și vom pierde mărturia lui Isus (Apocalipsa 2:4-7).

Pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-L iubim, chiar să-L iubim cu prima noastră dragoste. Trebuie să-I acordăm Domnului primul loc, preeminența, în toate lucrurile (Coloseni 1:18). El trebuie să aibă preeminența. Cristos trebuie să fie primul în noi.

Fie ca noi să recâștigăm prima dragoste față de Domnul considerându-L pe Domnul Isus ca fiind primul în toate lucrurile. Fie ca noi să facem din Cristos totul în viața noastră, biruind astfel pierderea dragostei dintâi.

Gândește-te la situația ta înaintea Domnului: este Cristos primul în toate lucrurile pentru tine? Ocupă Cristos primul loc în felul în care te îmbraci, în lucrurile pe care le porți, în felul în care umbli și în felul în care vorbești? Trebuie să ne întoarcem la Domnul și să ne pocăim pentru pierderea dragostei noastre dintâi.

Trebuie să ne pocăim și să ne amintim de unde am căzut și trebuie să facem primele fapte, faptele care vin din dragostea noastră dintâi pentru Domnul. Fie ca niciodată să nu lăsăm dragostea noastră pentru Domnul să se învechească.

Dacă părăsim dragostea noastră dintâi față de Domnul, vom rata savurarea lui Cristos și vom pierde mărturia lui Isus! O, Doamne! Prima cauză a degradării, așa cum se vede în vorbirea Domnului către biserica din Efes în Apocalipsa 2, este părăsirea dragostei dintâi.

În Vechiul Testament, Israel L-a falimentat pe Dumnezeu pentru că L-a părăsit pe Dumnezeu, izvorul apelor vii; în Noul Testament, prima cauză a degradării bisericii este părăsirea dragostei dintâi pentru Domnul. A-L părăsi pe Cristos înseamnă doar a-L părăsi pe El, a nu-L lua ca primul în toate lucrurile.

Fie ca noi să ne deschidem către Domnul în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile, acordându-I primul loc în toate lucrurile. Pe măsură ce ne îmbrăcăm, pe măsură ce ne ocupăm de atâtea lucruri, fie ca noi să să verificăm cu Domnul ce simte El în legătură cu una sau alta.

Chiar și atunci când ne îmbrăcăm cu o anumită cămașă sau un pantalon, putem să verificăm cu Domnul să ne lumineze, chiar să ne dezvăluie ce simte El în legătură cu aceasta. Trebuie să avem multe discuții intime cu Domnul în legătură cu toate lucrurile și în toate lucrurile.

A recâștiga dragostea dintâi înseamnă a-L considera pe Domnul Isus ca fiind primul în toate; dacă facem din Cristos totul în viața noastră, aceasta înseamnă că am biruit pierderea dragostei dintâi (Coloseni 1:18b; Ioan 14:21, 23; Psalmul 90:1; 91:1; Filipeni 3:13-14).

Fie ca noi să ne rugăm mult înaintea Domnului cu privire la acest lucru, pocăindu-ne într-un mod sincer și întorcându-ne la El din nou și din nou. Fie ca să învățăm să ne întoarcem inima către El în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile, astfel încât să-I putem da primul loc în toate lucrurile.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții astăzi! Amin, Doamne, fie ca mâncatul lui Cristos ca pom al vieții să fie lucrul principal în viața de biserică! Fă-ne să venim la Tine pentru a Te savura și a ne împărtăși din Tine ca viața și sursa noastră de viață. Fie ca toți sfinții să aibă o savurare bogată a lui Cristos, astfel încât conținutul vieții de biserică să fie bogat în Cristos! Amin, Doamne, Te iubim! Ne întoarcem inima către Tine. Vrem să Te iubim cu cea mai bună dragoste, cu prima dragoste. Fă-ne să venim la Tine în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. O, Doamne, iartă-ne că ne-am părăsit prima dragoste față de Tine. Vrem să Te iubim mai mult. Recâștigă-ne prima dragoste pentru Tine. Fie ca să Te iubim cu cea mai bună dragoste. O, Doamne, Îți dăm preeminența în toate lucrurile. Fie ca Tu să fii primul în toate. Ai Tu preeminența în viața noastră de zi cu zi, cu toate lucrurile zilnice în care suntem implicați. Vrem să-L facem pe Cristos totul pentru noi, astfel încât să-L putem iubi cu cea mai bună dragoste și să-L mâncăm astăzi ca pomul vieții!

Îl iubim pe Domnul, mâncăm din pomul vieții, avem strălucirea Sa și suntem mărturia lui Isus

În Apocalipsa 2:1-7, Domnul a adresat un cuvânt bisericii din Efes în care a folosit patru cuvinte – dragoste, viață, lumină și lampadar. Mai întâi, le-a spus că avea ceva împotriva lor, adică, că își părăsiseră dragostea dintâi. Apoi a spus că trebuie să se pocăiască și să-și amintească de unde au căzut și să facă lucrările dintâi, altfel lampadarul va fi luat de la ei (aceasta implică lumina).

În cele din urmă, El le promite biruitorilor că le va da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu. Putem spune că vorbirea Domnului către biserica din Efes poate fi rezumată în aceste patru cuvinte cruciale – dragoste, viață, lumină și lampadar.

Fiind credincioși în Cristos care Îl urmăresc și doresc să fie salvați de orice degradare, venim la Domnul zi de zi pentru a-L iubi, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, a rămâne sub lumina Domnului și a fi mărturia lui Isus, lampadarul ținându-L pe El sus ca lumină.

Fie ca noi să biruim pierderea dragostei dintâi, astfel încât să putem continua să mâncăm din Cristos ca pom al vieții și să strălucim lumina divină ca lampadarul. Aceasta înseamnă că trebuie să-I dăm Domnului preeminența în orice fel și în toate, astfel încât să putem recâștiga dragostea dintâi.

Când Îl iubim pe Domnul cu dragostea dintâi, Îl vom savura ca pom al vieții, iar aceasta va fi lucrul principal din viața de biserică. Pe măsură ce să-L savurăm pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, vom avea strălucirea Sa, căci viața Sa este lumina vieții (Ioan 8:12).

Amin, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții face ca viața divină să strălucească asupra noastră și să ne aducă în lumina divină! În lumina divină, mărturisim ceea ce Domnul expune în noi și avem mai multă părtășie cu Dumnezeu și unii cu alții (1 Ioan 1:7, 9). Atunci, vom străluci în viața noastră de zi cu zi și împreună, ca lampadar.

Însă dacă nu-L iubim pe Domnul cu prima dragoste, nu vom avea apetit să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și nu va exista strălucire; acest lucru ne va face să pierdem mărturia lui Isus, căci Domnul va veni și va lua lampadarul. O, Doamne!

A-L iubi pe Domnul, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții și a fi sub strălucirea Lui sunt atât de importante pentru a fi mărturia lui Isus astăzi! Dacă avem dragoste față de Domnul, chiar și cea mai bună dragoste, vom avea viață și Îl vom mânca pe Cristos ca pom al vieții.

Pe măsură ce mâncăm din pomul vieții, lumina divină strălucește asupra noastră și devenim mărturia lui Isus, lampadarul care Îl ține pe Cristos ca lumină.

Fie ca noi să ne păstrăm în savurarea lui Cristos ca dragoste, viață și lumină a noastră, astfel încât să putem păstra mărturia lui Isus ca strălucire a lampadarului în localitatea noastră (Apocalipsa 12:17).

Dacă avem mărturia lui Isus, vom mărturisi despre persoana lui Cristos ca Dumnezeu și ca om și vom mărturisi despre viața umană a lui Cristos, crucificarea, învierea, înălțarea, coborârea și a doua venire a Sa. Amin!

Starea rea a celor răi, însă, este că ei nu vin la Domnul ca să mănânce și să-L savureze pe Domnul (vezi Isaia 55:1-2, 6-7; 57:20-21). O, Doamne! Cei răi fac multe lucruri, dar ei nu vin să-L contacteze pe Domnul, să-L ia, să-L primească, să-L guste și să să-L savureze. În ochii lui Dumnezeu, nimic nu este mai rău decât aceasta (Ieremia 2:13).

Fie ca noi să ne oprim din a face lucruri pentru El și din lucrarea noastră și pur și simplu să să-L savurăm pe Domnul, iubindu-L cu prima dragoste și permițându-I să strălucească asupra noastră. Fie ca noi să venim la El să bem din El, chiar să mâncăm bunătatea Sa, lăsând sufletul nostru să se desfăteze de grăsimea Sa.

Fie ca noi să-L căutăm pe Domnul cât timp se poate găsi, să-L chemăm cât timp este aproape și să părăsim orice cale rea sau gânduri rele pe măsură ce ne întoarcem la Iehova!

Sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem pentru Domnul și în viața de biserică, dar țelul nostru principal este să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, să-L iubim cu prima dragoste și-L lăsăm să strălucească asupra noastră, căci în acest fel devenim și ținem mărturia lui Isus.

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în orice fel și în toate lucrurile, ca să ne putem recâștiga dragostea dintâi. Te iubim, Doamne Isuse, și Îți dăm cea mai bună dragoste a noastră. O, Doamne, venim la Tine cu dragoste pentru a Te savura astăzi ca pom al vieții. Fie ca Tu să devii viața și sursa noastră de viață în toate lucrurile astăzi. Fie ca viața Ta să strălucească în noi și să expună orice întuneric și păcat! Vrem să ne mărturisim păcatele și să rămânem în lumină, așa cum Tu ești în lumină. O, Doamne Isuse, strălucește în noi și strălucește prin noi! Fie ca noi să fim cei care țin mărturia lui Isus, permițându-I lui Cristos să strălucească prin ei în toate lucrurile, atât personal, cât și corporativ! Amin, Doamne, vrem să biruim părăsirea dragostei dintâi, să menținem mâncatul lui Cristos ca pom al vieții și să strălucim lumina divină ca lampadarul! Aleluia, suntem mărturia lui Isus, expresia corporativă a lui Cristos pe care Îl mâncăm ca pom al vieții și pe care Îl iubim cu dragostea dintâi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Eat Christ as the Tree of Life and Love the Lord to become the Testimony of Jesus, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 1 cu tema: Linia vieții și linia morții în capitolele de la 5 la 8 din Romani, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne exersăm duhul de credință pentru a lua scutul credinței și coiful mântuirii

23/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos și membre ale Trupului lui Cristos, trebuie să ne îmbrăcăm cu Cristos ca elemente constitutive ale armurii lui Dumnezeu; în special, trebuie să luăm scutul credinței cu care putem stinge toate săgețile înflăcărate ale celui rău și trebuie să primim coiful mântuirii. Amin!

Pe de o parte, Cristos Însuși este realitatea fiecărui element din armura lui Dumnezeu, pe care biserica în calitate de războinic colectiv, trebuie să o îmbrace. Pe de altă parte, trebuie să ne exersăm duhul și să ne rugăm pentru porțiunea din Efeseni 6:10-20, astfel încât să putem aplica prin credință toate elementele armurii lui Dumnezeu, adică să-L experimentăm pe Cristos ca elemente constitutive ale armurii lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi și în viața bisericii.

Satan este dușmanul nostru și dușmanul lui Dumnezeu; el caută să devoreze pe oricine este înșelat și păcălit de el să se împărtășească din pomul greșit și să savureze carnea, lucrurile din lume și orice este răzvrătire și păcat.

Ori de câte ori suntem în carnea noastră, Satan are o cale în ființa noastră. Când mintea noastră nu este concentrată asupra duhului nostru, suntem în moarte și întuneric, iar Satan, ca dușman al lui Dumnezeu, are o cale de a acționa în noi.

În mod implicit, nu suntem în duhul nostru; de aceea trebuie să ne exersăm contactul cu Domnul și să ne menținem părtășia cu El. Trebuie să ne exersăm duhul de credință zi de zi.

Când simțim că avem îndoieli, fie cu privire la Dumnezeu, fie cu privire la biserică sau la mântuirea lui Dumnezeu, trebuie să ne dăm seama că îndoielile sunt în mintea noastră, dar credința și viața sunt în duhul nostru. Trăim în domeniul greșit, în domeniul minții noastre rătăcitoare, care este câmpul minat al lui Satan pentru a ne distruge și a ne uzurpa.

O, fie ca noi să alegem zilnic să ne întoarcem către duhul nostru și să-L luăm pe Cristos ca armura lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi acoperiți și protejați împotriva atacurilor lui Satan și să ne ferim de stratagemele sale!

Fie ca noi să alegem să nu rămânem în mintea noastră cu gândurile ei rătăcitoare, în emoțiile noastre cu sentimente oscilante sau în voința noastră cu deciziile sau indeciziile ei. Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru.

Realitatea a tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi, realitatea a tot ceea ce a făcut și a realizat Cristos pentru noi, totul se află în duhul nostru contopit. Când ne întoarcem către duhul nostru, Îl savurăm și Îl experimentăm pe Cristos și, de asemenea, Îl exprimăm pe Cristos.

Mai ales când privim la Domnul pentru a ne lumina cu privire la scutul credinței, pe care trebuie să-l luăm pentru a putea stinge toate săgețile înflăcărate ale vrăjmașului, trebuie să ne exersăm duhul de credință. Amin!

Luăm scutul credinței având credință în Dumnezeu și în Cuvântul Său pentru a stinge toate săgețile înflăcărate ale celui rău

Efeseni 6:16 spune: „Pe lângă toate acestea, luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile înflăcărate ale celui rău.”

Pe de o parte, trebuie să ne încingem coapsele cu adevăr, să-L luăm pe Cristos ca dreptatea noastră pentru a ne acoperi conștiința ca o platoșă și să-L luăm pe Cristos ca pace, ca sprijin pentru picioarele noastre. Pe de altă parte, pe lângă toate acestea, trebuie să luăm scutul credinței pentru a ne acoperi întreaga ființă și a ne proteja de săgețile înflăcărate ale lui Satan.

Satan ne atacă cu multe săgeți înflăcărate; uneori simți pur și simplu un gând care te înfierbântă sau un anumit sentiment care te face să arzi și să fii supărat pe cineva sau chiar pe Domnul. O, Doamne!

Săgețile înflăcărate ale vrăjmașului sunt ispitele, propunerile, îndoielile, întrebările, minciunile și atacurile lui Satan. Satan ne atacă cu multe îndoieli; el este sursa oricăror îndoieli față de Dumnezeu, mântuirea lui Dumnezeu, biserică și Biblie. Satan este tatăl minciunii și orice minciună vine de la el. Trebuie să luăm scutul credinței pentru a stinge săgețile înflăcărate ale vrăjmașului.

Noi, cei care credem în Cristos, trebuie să ne exersăm duhul de credință (2 Corinteni 4:13); credem în Dumnezeu și ne exersăm duhul de credință pentru a vorbi adevărul în cuvântul lui Dumnezeu.

Indiferent ce se întâmplă în jurul nostru sau chiar în noi, ne exersăm să ne îndreptăm privirea către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:2). El este sursa credinței noastre; Credința nu provine de la noi, ci de la El, și pe măsură ce ne îndreptăm privirea spre El, El ne infuzează cu Sine Însuși ca și credință a noastră! Amin!

Fie ca noi să ne exersăm duhul de credință cu voința noastră supusă și înviată de a crede că manifestarea Domnului este de a distruge lucrările diavolului (1 Ioan 3:8; Matei 16:22-23; Luca 4:39-41; Matei 12:28; Luca 10:17, 19).

Cristos a venit să distrugă lucrările diavolului și El va face acest lucru în noi pe măsură ce ne exersăm duhul de credință. Putem să-I spunem Domnului, Doamne, distruge lucrările diavolului în mine; tot ce a făcut diavolul pentru a mă vătăma, distruge acele lucrări!

Domnul așteaptă consimțământul nostru ca El să facă acest lucru în noi; trebuie să luăm scutul credinței spunându-I Domnului să distrugă lucrările diavolului în noi.

Trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a crede că moartea Domnului l-a distrus pe Satan (Evrei 2:14; Gen. 2:17; 3:15; Galateni 2:20; Romani 6:3-6; 1 Corinteni 15:54-58). Cristos l-a distrus pe diavol prin moartea Sa pe cruce; noi credem în acest lucru și ne bazăm pe acest fapt, exersându-ne duhul de credință.

Aplicăm acest lucru prin credință astăzi; luăm scutul credinței și declarăm victoria lui Cristos, crezând-o și declarând-o lui Satan și întregului univers! Aleluia, prin moarte, Cristos l-a distrus pe Satan, care are puterea morții!

Trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a crede că învierea Domnului l-a făcut de rușine pe Satan (Coloseni 2:12-15, 20; 3:1; Ioan 14:30; Filipeni 3:10; Isaia 61:10; Zaharia 3:4-5). Satan nu a fost doar distrus pe cruce, ci a fost și făcut de rușine în învierea lui Cristos, iar împărăția lui a fost spulberată de învierea lui Cristos.

Trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a crede că înălțarea Domnului Isus este mult mai presus de puterea lui Satan (Efeseni 1:19-23; 2:6; 6:11, 13). Aleluia, Cristos este acum în înălțarea Sa și este mult mai presus de puterea lui Satan; mai mult, suntem una cu El în înălțarea Sa, așezați cu El în locurile cerești și suntem mai presus de puterea lui Satan.

Puterea și autoritatea lui Cristos sunt mult mai mari decât puterea lui Satan; deși inamicul ne atacă cu săgețile sale în flăcări, ne putem exersa duhul de credință pentru a fi una cu Domnul în înălțare și a-l învinge pe inamic!

Este bine să ne rugăm Domnului legat de aceste lucruri, exersându-ne duhul de credință și spunându-I atât Domnului, cât și inamicului:

Doamne Isuse, ne exersăm duhul de credință pentru a lua astăzi scutul credinței! Amin, Doamne, privim la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre; privim la Tine pentru a fi infuzați cu Tine ca și credință a noastră! O, Doamne, luăm astăzi scutul credinței pentru a rezista ispitelor, propunerilor, îndoielilor, întrebărilor, minciunilor și atacurilor lui Satan! Ne exersăm duhul de credință cu voința noastră supusă și înviată de a crede că manifestarea Domnului este pentru a distruge lucrările diavolului! Amin, Doamne, distruge lucrările diavolului în noi! Ne deschidem Ție, Doamne: anulează tot ce a făcut inamicul în noi și distruge lucrările lui în ființa noastră, în viața noastră, în viața noastră de familie și în viața de biserică! Ne exersăm duhul de credință pentru a crede că moartea Domnului l-a distrus pe Satan! Amin, Cristos l-a distrus pe diavol pe cruce și noi credem în Domnul și suntem una cu El! Aleluia, învierea lui Cristos l-a făcut de rușine pe vrăjmaș, iar Cristos este acum în înălțarea Sa, mult deasupra puterii lui Satan! Slavă Domnului, suntem așezați cu Cristos în ceruri și vrăjmașul nu ne poate atinge! Slavă Domnului!

Ne exersăm duhul de credință pentru a avea credință în Dumnezeu, în inima lui Dumnezeu, în credincioșia lui Dumnezeu, în capacitatea lui Dumnezeu, în Cuvântul lui Dumnezeu, în voia lui Dumnezeu și în suveranitatea lui Dumnezeu

Pe de o parte, luăm scutul credinței exersîndu-ne duhul de credință pentru a crede în tot ceea ce Cristos a realizat și a făcut prin întruparea, moartea, învierea și înălțarea Sa. Pe de altă parte, trebuie să ne exersăm duhul de credință în viața noastră de zi cu zi pentru a avea credință în Dumnezeu în multe feluri diferite și în toate situațiile noastre.

Trebuie să avem credință în Dumnezeu, care este real, viu, prezent și disponibil (Marcu 11:22; Apocalipsa 1:18). Amin, ne exersăm duhul pentru a crede în Dumnezeu, căci El este real și prezent. Indiferent de felul de suferință pe care l-am putea experimenta, ne încredem în Dumnezeu, căci El este cu noi oriunde ne-am afla.

Trebuie să avem credință în inima lui Dumnezeu; trebuie să ne exersăm duhul pentru a avea credință în inima lui Dumnezeu, căci inima Lui este întotdeauna bună cu noi (Romani 8:28-39).

Dumnezeu nu are nicio intenție să ne pedepsească, să ne rănească sau să ne facă să suferim pierderi; mai degrabă, vrăjmașul vrea să facă acest lucru, în timp ce inima lui Dumnezeu este întotdeauna bună cu noi.

Când suntem în suferință și pierdere, trebuie să credem în bunătatea inimii lui Dumnezeu, căci El lucrează toate lucrurile spre binele celor ce-L iubesc.

Slujba constantă lui Satan este să ne acuze înaintea lui Dumnezeu și să-L acuze pe Dumnezeu înaintea noastră; El Îl acuză pe Dumnezeu în fața noastră că Dumnezeu vrea să ne facă rău, să ne pedepsească și să ne facă să suferim pierderi. Dar trebuie să avem credință în inima lui Dumnezeu, care este întotdeauna bună față de noi.

Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră? El ne iubește, Îi pasă de noi și inima Lui este întotdeauna bună față de noi.

Fie ca noi să ne exersăm duhul de credință pentru a avea încredere în credincioșia lui Dumnezeu; Dumnezeu nu poate minți, ci este întotdeauna credincios cuvântului Său (1 Corinteni 1:9; 1 Ioan 1:9; Tit 1:2).

Ne putem schimba și putem șovăi, dar Dumnezeu nu se schimbă niciodată; El este întotdeauna credincios față de noi în cuvântul Său (Iacov 1:17). Dumnezeu nu poate minți; noi mințim și nu spunem adevărul, dar Dumnezeu nu poate minți, ci mai degrabă este credincios cuvântului Său.

Trebuie să avem credință în puterea lui Dumnezeu (Efeseni 3:20); credincios este Cel ce ne-a chemat, care poate și să facă acest lucru. Noi nu putem face; noi nu putem să reușim; dar Dumnezeu poate să facă în noi, pentru că El poate.

Trebuie să avem credință în cuvântul lui Dumnezeu; Dumnezeu este obligat să împlinească tot ce a spus (vezi 1 Tesaloniceni 5:24; Efeseni 6:17-18). Trebuie să ne bazăm pe promisiunile Sale și să ne rugăm și să cugetăm la cuvântul Său, chiar să-L credem pe Dumnezeu pe cuvânt. Dumnezeu a vorbit; cuvântul Său scris este în mâinile noastre și El este obligat să-Și împlinească cuvântul.

Trebuie să citim cu rugăciune promisiunile lui Dumnezeu și întregul Său cuvânt înapoi către El, căci El o va face în noi; El are nevoie doar de cooperarea noastră rugativă. Slavă Domnului pentru cuvântul Său credincios!

Ce schimbare minunată se produce în viața noastră atunci când spunem Amin cuvântului Său! Trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a avea credință în voia lui Dumnezeu (Efeseni 1:5, 8, 11). El este un Dumnezeu cu scop și are o voință veșnică. Voia lui Dumnezeu cu privire la noi, poporul Său, este întotdeauna pozitivă.

Indiferent ce ni se întâmplă, fie ca să nu ne îndoim niciodată de voia lui Dumnezeu și, în același timp, fie ca să ne pese de voia Lui mai mult decât ne pese de fericirea noastră sau de mediul nostru înconjurător.

Poate că ne dorim să avem un mediu bun și o situație bună, dar Dumnezeu poate permite să se întâmple lucruri care par să ne dea peste cap; trebuie să avem credință în voia lui Dumnezeu și în inima Lui pentru noi. Deși mediul nostru se poate schimba, voia lui Dumnezeu nu se schimbă niciodată.

Trebuie să avem credință în suveranitatea lui Dumnezeu; sub suveranitatea Lui, chiar și greșelile noastre lucrează spre bine (Romani 9:19-29). Putem face greșeli și apoi ne pocăim; totuși, Dumnezeu folosește chiar și greșelile noastre pentru a lucra spre binele nostru.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să facem greșeli în mod deliberat; mai degrabă, pe măsură ce ne pocăim înaintea Domnului pentru greșelile și fărădelegile noastre, nu este nevoie să regretăm sau să ne mustrăm pentru asta, ci mai degrabă să avem încredere în suveranitatea lui Dumnezeu.

Greșelile noastre ne smeresc și ne umilesc, iar Dumnezeu are o cale de a da har celor smeriți. După ce ne pocăim pentru o greșeală, un păcat sau un neajuns, ar trebui să exersăm credința în suveranitatea lui Dumnezeu; nu am fi putut face acea greșeală dacă El nu ne-ar fi permis în mod suveran să facem acest lucru.

O, fie ca noi să ne exersăm duhul de credință pentru a crede în Dumnezeu și a avea credință în El și în tot ceea ce face și este El!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul de credință pentru a avea credință în Dumnezeu, căci El este real, viu, prezent și disponibil! Amin, Doamne, Te iubim și iubim prezența Ta! Ne exersăm credința în inima lui Dumnezeu, căci inima Lui față de noi este întotdeauna bună. Aleluia, Dumnezeu NU are NICIO intenție să ne pedepsească, să ne rănească sau să ne facă să suferim pierderi. Dimpotrivă, El lucrează toate lucrurile spre binele celor care Îl iubesc! Amin, Doamne, ne exersăm duhul de credință pentru a avea credință în credincioșia lui Dumnezeu, căci Dumnezeu nu poate minți – El este întotdeauna credincios cuvântului Său! Ne exersăm credința în capacitatea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este capabil să facă în noi ceea ce a început deja! Doamne, ne exersăm duhul de credință pentru a avea credință în cuvântul lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este obligat să împlinească tot ce a spus! Ne exersăm credința în voia lui Dumnezeu, care este întotdeauna pozitivă față de noi. Amin, Doamne, avem credință în suveranitatea Ta, căci sub suveranitatea Ta chiar și greșelile noastre lucrează spre bine. O, Doamne, ne exersăm astăzi duhul de credință, luând astfel scutul credinței!

Primim coiful mântuirii pentru a ne acoperi mintea împotriva gândurilor negative ale lui Satan

Efeseni 6:17a spune: „Luați coiful mântuirii”. Trebuie să ne exersăm duhul pentru a primi coiful mântuirii, pentru a fi acoperiți în mintea noastră, în mentalitatea noastră, împotriva oricăror gânduri negative insuflate de cel rău.

Vrăjmașul ne atacă în multe feluri, iar una dintre principalele modalități prin care atacă poporul lui Dumnezeu este prin injectarea de gânduri rele în mintea lor.

Pe de o parte, suntem căzuți și avem gânduri care nu sunt înnoite și aparțin vechii creații. Cu toate acestea, pe de altă parte, Satan lucrează activ pentru a folosi tot felul de lucruri, probleme, situații și medii pentru a-și injecta gândurile rele în noi.

Ori de câte ori avem gânduri negative sau îndoieli față de Dumnezeu, inima lui Dumnezeu, cuvântul lui Dumnezeu, poporul lui Dumnezeu și chiar față de alți oameni, trebuie să ne dăm seama că Satan ne atacă cu gândurile sale negative.

În acest moment, trebuie să primim coiful mântuirii. Avem nevoie de un coif care să ne acopere mintea; avem nevoie de o învelitoare, care este mântuirea lui Dumnezeu.

Satan lucrează activ pentru a injecta amenințări, griji, anxietăți și alte gânduri slăbitoare în mintea noastră. O, Doamne! Cu toții am experimentat, într-o măsură mai mică sau mai mare, astfel de atacuri, căci vrăjmașul ne atacă pe toți. Dar mântuirea lui Dumnezeu este acoperirea pe care o luăm împotriva tuturor acestora.

Mântuirea noastră este Cristosul mântuitor pe care îl experimentăm în viața noastră de zi cu zi (Ioan 16:33). În El avem pace; chiar dacă avem necazuri în lume, în Domnul avem pace, căci El a biruit lumea.

Fie ca noi să ne exersăm duhul de credință pentru a primi coiful mântuirii, astfel încât mintea noastră să fie acoperită împotriva gândurilor negative ale lui Satan.

Când avem gânduri negative, îndoieli, griji și anxietăți, trebuie să ne exersăm să ne întoarcem către duhul nostru și să ne încredem în Dumnezeu pentru mântuirea Lui.

Pavel a mărturisit că, chiar și în situația în care se afla – fiind în închisoare pentru o perioadă necunoscută de timp, cu multă opoziție și persecuție – va fi spre mântuirea sa prin rugăciunile sfinților și prin rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos (Filipeni 1:19).

Noi, cei care credem în Cristos, toate lucrurile lucrează spre binele nostru, spre mântuirea noastră, căci Domnul lucrează în noi ca să ne mântuiască pe deplin; El lucrează în noi ca să ne mântuiască în viața Sa (Romani 5:10).

Fie ca noi să primim astăzi coiful mântuirii, realizând că Domnul este bogat față de noi, cei ce chemăm Numele Lui, căci dacă Îl chemăm, suntem mântuiți (Romani 10:12-13). Mântuirea lui Dumnezeu este acoperirea pe care o luăm împotriva tuturor îngrijorărilor și gândurilor rele ale vrăjmașului!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a primi astăzi coiful mântuirii! Amin, Doamne, primim coiful mântuirii pentru a ne acoperi mintea, mentalitatea, împotriva gândurilor negative insuflate de cel rău. Ne exersăm duhul astăzi, Doamne, ori de câte ori simțim că avem gânduri negative sau griji injectate în noi de către vrăjmaș. Avem credință în Tine și în mântuirea Ta și credem că toate lucrurile se vor întoarce spre mântuirea noastră astăzi! O, Doamne, chiar dacă Satan lucrează pentru a injecta griji, amenințări, anxietăți, frică și alte gânduri slăbitoare în mintea noastră, primim coiful mântuirii! Aleluia, mântuirea lui Dumnezeu este acoperirea împotriva vrăjmașului cu atacurile sale! Slavă Domnului, Îl putem experimenta pe Cristosul mântuitor în viața noastră de zi cu zi! Chemăm Numele Tău, dragă Doamne, pentru a fi mântuiți în viața Ta și pentru a savura toate bogățiile Tale! Aleluia, coiful mântuirii ne acoperă mintea împotriva gândurilor negative ale vrăjmașului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Exercise our Spirit of Faith to take the Shield of Faith and the Helmet of Salvation, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 24 cu tema: Dătătorul darurilor și componentele armurii lui Dumnezeu, ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne îmbrăcăm cu platoșa dreptății și fundația fermă a evangheliei păcii

22/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În războiul spiritual, trebuie să ne îmbrăcăm cu Cristos ca fiind componentele armurii lui Dumnezeu; în special, trebuie să ne îmbrăcăm cu platoșa dreptății pentru a ne acoperi conștiința și să avem fundația fermă a evangheliei păcii ca încălțăminte, acoperindu-ne picioarele pentru a sta în pace. Amin!

Pe de o parte, noi, credincioșii în Cristos, suntem membre ale Trupului lui Cristos pentru a fi expresia Lui corporativă pe pământ. Pe de altă parte, facem parte din biserică în calitate de războinic corporativ care stă una cu Domnul pentru interesele Sale pe pământ, tratând-ul pe inamic și aducând împărăția lui Dumnezeu.

Războinicul corporativ poate fi văzut în Efeseni capitolul 6, unde ni se spune să ne îmbrăcăm cu Cristos ca realitatea întregii armuri a lui Dumnezeu. Întreaga armură a lui Dumnezeu nu este pentru ca vreun creștin individual să o îmbrace; este pentru întregul Trup al lui Cristos.

Ca Trup și în Trup, trebuie să ne îmbrăcăm cu Cristos ca întreaga armură a lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că trebuie să rămânem în Trup, să fim una cu Trupul și să funcționăm în Trup, fiind relaționați corespunzător cu Trupul, astfel încât să-L putem avea pe Cristos ca armură completă a lui Dumnezeu aplicată nouă în războiul spiritual.

Războiul spiritual de astăzi este o necesitate deoarece Satan, dușmanul lui Dumnezeu, luptă împotriva lui Dumnezeu și a intereselor Sale. Satan atacă nu numai omenirea în general pentru a uzurpa, ruina și distruge omul, ci, mai mult, îi atacă pe credincioșii în Cristos și pe biserică, căci știe că, atunci când biserica este zidită, dușmanul este învins și alungat.

Fie ca noi să ne opunem stratagemelor diavolului îmbrăcându-ne cu Cristos ca elemente constitutive ale armurii lui Dumnezeu în Trup. Primul element al armurii lui Dumnezeu văzut în Efeseni 6 este adevărul, care ne încinge coapsele. Pentru a putea rezista în războiul spiritual, trebuie să fim încinși cu adevărul.

Aceasta înseamnă nu numai că trebuie să cunoaștem adevărul și să fim constituiți cu adevărul sănătos din cuvântul lui Dumnezeu, ci și mai mult, că trebuie să-L trăim pe Cristos. Adevărul se referă la Dumnezeu în Cristos ca realitate în trăirea noastră de zi cu zi.

Cu alte cuvinte, a fi încins cu adevăr înseamnă a-L trăi pe Cristos, căci Cristosul pe care îl trăim și îl exprimăm este adevărul pe care îl trăim astăzi pentru ca Dumnezeu să fie exprimat prin noi. Când ne exersăm duhul pentru a trăi în duhul nostru și a-L exprima pe Cristos, aceasta devine puterea pentru noi de a înfrunta opoziția și situațiile adverse.

În acest articol, vrem să vedem ce înseamnă pentru noi să ne îmbrăcăm cu platoșa dreptății și să ne încălțăm picioarele cu fundația fermă a evangheliei păcii.

Ne îmbrăcăm cu Cristos ca platoșa dreptății pentru a ne acoperi conștiința

A doua parte a versetului 14 din Efeseni 6 spune: „Fiind îmbrăcați cu platoșa dreptății”. Trebuie să ne îmbrăcăm cu Cristos ca platoșa dreptății pentru a ne acoperi conștiința în războiul spiritual (Efeseni 6:14b; 1 Corinteni 1:39; Ieremia 23:6).

Pieptul semnifică conștiința noastră; Satan este acuzatorul nostru, acuzându-ne mereu și încercând să ne facă să ne simțim acuzați și descurajați. În timp ce luptăm împotriva lui Satan, trebuie să avem o conștiință lipsită de ofensă (Fapte 24:16).

Pe măsură ce ne tratăm conștiința înaintea lui Dumnezeu, mărturisind orice lucru asupra căruia Domnul luminează și pe care conștiința îl simte, avem o conștiință bună, o conștiință fără ofensă. Însă indiferent cât de bine ne simțim în legătură cu conștiința noastră, trebuie să o acoperim cu platoșa dreptății. Aceasta înseamnă că suntem în pace atât cu Dumnezeu, cât și cu omul.

Dacă avem o mică problemă cu Dumnezeu sau cu omul, Satan ne va acuza și vor exista găuri în conștiința noastră prin care credința și îndrăzneala noastră se pot scurge. Prin urmare, trebuie să avem acoperământul dreptății; trebuie să-L luăm pe Cristos ca platoșa dreptății pentru a ne proteja de acuzațiile vrăjmașului.

Fie ca noi să învățăm să ne tratăm zilnic conștiința, fiind de acord cu lumina Domnului atunci când aceasta expune orice păcat, greșeală și eșec; pe măsură ce ne mărturisim păcatele, Domnul este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire (1 Ioan 1:9).

În plus, trebuie să ne îmbrăcăm cu platoșa dreptății pentru a ne acoperi conștiința în războiul spiritual. Apocalipsa 12:11 ne spune că îl biruim pe vrăjmaș datorită sângelui Mielului. Aleluia, pentru sângele Mielului!

Când sângele Mielului ne acoperă și stăm pe sângele Mielului, îl biruim pe dușman. Dreptatea este în sânge; când Dumnezeu privește la sângele lui Cristos, El ne vede îndreptățiți și drepți în Cristos.

Prin urmare, atâta timp cât ne mărturisim păcatele, credem că Dumnezeu ne-a iertat și Cristos ne-a spălat. Dacă există vreo altă condamnare sau acuzație, trebuie să stăm pe sângele lui Cristos, căci acesta este dreptatea noastră. Trebuie să ne îmbrăcăm cu Cristos ca platoșă a dreptății și să-i spunem dușmanului:

Satan, te-am învins datorită sângelui Mielului! Dă-te înapoi și pleacă, acuzatorule, căci am sângele lui Cristos care mă curăță și mă spală, iar păcatele mele sunt spălate!

Suntem apărați de prețiosul sânge al lui Cristos și îl avem pe Cristos ca platoșă a dreptății noastre! Trebuie să stăm pe adevăr și să declarăm adevărul; trebuie să stăm pe faptul că sângele Mielului ne curăță și ne spală și chiar trebuie să declarăm acest fapt dușmanului!

Cristos Însuși este dreptatea care ne acoperă conștiința și care ne păzește de acuzațiile lui Satan. Îl luăm ca dreptate a noastră și stăm în El, una cu El. Suntem sub curățirea sângelui lui Cristos, iar El devine dreptatea noastră. Fie ca noi să ne dăm seama că, ori de câte ori suntem pe cale să luăm parte la un război spiritual, trebuie să-L luăm pe Cristos ca platoșă a dreptății care să ne acopere; ne ascundem sub sângele Lui.

Sângele Lui l-a biruit pe vrăjmaș și sângele Lui ne-a răscumpărat și stă în ceruri înaintea lui Dumnezeu, acoperindu-ne de orice acuzații ale vrăjmașului. Iar dacă vrăjmașul ne acuză în continuare, trebuie să-i arătăm sângele și să-i cerem să se uite la sângele Mielului, care ne acoperă!

Pe de o parte, trebuie să avem o conștiință purificată de sânge, o conștiință lipsită de ofensă (Evrei 9:14; 10:22; Fapte 24:16). Pe de altă parte, trebuie să-L luăm pe Cristos ca platoșă a dreptății, crezând în sângele Lui și nu în greșelile sau eșecurile noastre.

Trebuie să răspundem acuzațiilor lui Satan spunându-i că îl învingem nu prin perfecțiunea noastră și nici măcar printr-o conștiință fără ofensă, ci prin sângele Mielului. Suntem apărați împotriva acuzațiilor lui Satan prin platoșa dreptății.

Doamne Isuse, Te luăm astăzi ca platoșă a dreptății. Venim la Tine și Îți permitem să strălucești asupra noastră; suntem de acord cu lumina Ta și ne mărturisim păcatele. Amin, Doamne, mărturisim orice și tot ce lumina Ta iluminează în noi. Ne mărturisim păcatele și credem că sângele lui Cristos ne curăță și ne spală de orice păcat. Amin, Doamne, ne exersăm să avem astăzi o conștiință purificată prin sânge, o conștiință fără ofensă. Stăm pe dreptatea Ta astăzi. Tu ești dreptatea noastră. Aleluia, îl învingem pe dușman datorită sângelui Mielului! Slavă Domnului, chiar dacă Satan ne acuză, noi nu ne bazăm pe perfecțiunea noastră și nici măcar pe conștiința lipsită de ofensă, ci pe sângele Mielului! Slavă Domnului, sângele Mielului ne acoperă, ne ascundem sub sânge și suntem acoperiți de Cristos ca platoșă a dreptății! Doamne, Îți mulțumim și Te lăudăm pentru prețiosul Tău sânge! Satan, te-am învins datorită sângelui Mielului! Slavă Domnului!

Avem picioarele încălțate cu Cristos ca temelie fermă a evangheliei păcii

Efeseni 6:15 spune: „Având picioarele încălțate cu râvna evangheliei păcii”. În războiul spiritual, trebuie să avem o bază fermă, o temelie fermă. Picioarele noastre trebuie să fie încălțate cu fundația fermă a evangheliei păcii.

Pentru a putea rezista în bătălia spirituală, trebuie să avem încălțămintea potrivită. Temelia noastră fermă este evanghelia păcii; aceasta nu este pentru a merge pe un drum sau a alerga o cursă, ci pentru a lupta bătălia. Pentru a putea duce lupta, trebuie să ne încălțăm cu Cristos ca temelie fermă a evangheliei păcii.

Cristos a făcut pace pentru noi pe cruce; El a făcut pace între Dumnezeu și om și între toți oamenii, iar această pace a devenit Evanghelia noastră (Efeseni 2:13-17). Evanghelia păcii a fost stabilită ca o temelie fermă; această Evanghelie este încălțămintea cu care picioarele noastre pot fi încălțate.

Pacea pentru o astfel de temelie fermă este Cristos, căci Cristos este pacea noastră. Slavă Domnului că a venit să facă pace; El a nimicit rânduielile, a dărâmat zidul de despărțire din mijloc și a plătit cel mai mare preț pentru a face pace între noi și Dumnezeu și pentru a face pace între evrei și neamuri în El.

Efeseni 2:15-16 ne spune că pe cruce, Cristos a realizat pacea, astfel încât credincioșii neamuri să-i poată contacta pe credincioșii evrei în pace și unitate, iar toți credincioșii să-L poată contacta pe Dumnezeu.

Aceasta este cu adevărat o veste bună, căci pacea este Evanghelia noastră și Evanghelia este a păcii! Cristos a făcut pace pentru noi pe cruce, atât cu Dumnezeu, cât și cu omul, iar această pace a devenit evanghelia noastră; evanghelia păcii a fost stabilită ca o temelie fermă, cu care picioarele noastre pot fi încălțate. Slavă Domnului!

În timp ce luptăm astăzi războiul spiritual, stăm în pace; dacă pierdem pacea dintre noi și Dumnezeu sau dintre noi și ceilalți credincioși, pierdem dreptul de a lupta. Fie ca noi să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre, întronând această pace și permițându-i să fie arbitrul care decide toate disputele din noi și dintre noi (Coloseni 3:15).

Fie ca noi să-L luăm pe Cristos ca pace a noastră și să permitem păcii lui Cristos să rezolve toate disputele și problemele din ființa noastră și dintre noi în viața de biserică. Pacea este fundația noastră fermă; este o bază sigură pentru poziția noastră.

Războiul nostru spiritual este o luptă de corp-la-corp, o partidă de lupte; dacă avem picioarele încălțate cu fundația fermă a evangheliei păcii, putem rezista oricărui atac al vrăjmașului.

Slavă Domnului că El a făcut pace și El a devenit pacea noastră. Ne-a predicat evanghelia păcii, ne-a adus în pace cu Dumnezeu și pace cu omul, iar acum Cristos, ca pace, arbitrează în inimile noastre. Fie ca pacea lui Cristos să arbitreze în inima noastră, la care am fost chemați într-un singur Trup, și fie ca să fim recunoscători.

Când vorbim despre război, ne dăm seama că pacea este opusul războiului; când avem pace, nu avem război, iar când luptăm, nu avem pace. Însă în războiul spiritual, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să rămânem în Trup și să avem picioarele încălțate cu fundația fermă a evangheliei păcii.

Luptăm bătălia în pace și cu pace. Dacă pierdem această pace, dacă ne pierdem pacea cu Dumnezeu sau pacea cu sfinții din Trupul lui Cristos, ne pierdem statutul de a lupta. Fie ca să-I permitem lui Cristos ca pace să arbitreze în inimile noastre și să avem picioarele încălțate, astfel încât să putem sta tari împotriva vrăjmașului în războiul spiritual.

Când vorbim cu alții, suntem în pace cu Dumnezeu și cu omul. Când luptăm, rămânem în pace, căci poziția noastră fermă este evanghelia păcii.

Doamne Isuse, vrem să ne încălțăm picioarele cu fundația fermă a evangheliei păcii. Amin, Doamne, Tu ești pacea noastră. Îți mulțumim că ai făcut pace pentru noi pe cruce. Aleluia, Cristos a făcut pace între noi și Dumnezeu și între noi și ceilalți! Slavă Domnului, Cristos a devenit pacea noastră, iar această pace este evanghelia noastră! Amin, Doamne, vrem să avem picioarele încălțate cu Cristos ca temelie fermă a evangheliei păcii astăzi. Fie ca evanghelia păcii să fie stabilită în noi ca o temelie fermă, ca o încălțăminte cu care să ne poată încălța picioarele. Ne deschidem Ție, Doamne, și permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre. Fie ca această pace să rezolve toate disputele din noi și orice certuri cu alți sfinți din Trup. O, Doamne, purtăm războiul spiritual stând în pace! Fie ca să nu pierdem pacea dintre noi și Dumnezeu sau dintre noi și ceilalți credincioși! Amin, pacea lui Cristos este fundația fermă care ne permite să stăm tari împotriva vrăjmașului! Aleluia, Cristos este pacea noastră!