Dorința lui Dumnezeu

Îl slujim pe Dumnezeu din dragoste și-i slujim pe alții cu Cristos, administrându-L pe Cristos altora

05/06/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, suntem slujitori ai lui Dumnezeu, cei care-L slujesc pe El; motivația noastră interioară este să-L iubim pe Domnul și folosim darul Domnului pentru a zidi biserica, slujindu-i pe alții cu Cristos și administrându-L pe Cristos ca har pentru ei, îngrijindu-ne de ei cu inima iubitoare și iertătoare a Tatălui.

Domnul Isus a venit ca Sclav al lui Dumnezeu pentru a ne sluji nouă și pentru a-L sluji pe Dumnezeu; El ne-a lăsat un model despre ce înseamnă să fii un sclav al lui Dumnezeu.

Astăzi învățăm să-L slujim pe Domnul și să-i slujim pe sfinți, mai întâi de toate iubindu-L pe Domnul și iubindu-ne unii pe alții, căci slujirea noastră este în dragoste și din dragoste.

Iar pe măsură ce Îl iubim pe Domnul și ne iubim unii pe alții, ne exersăm duhul și căutăm să fim umpluți cu Duhul, astfel încât să putem avea ceva din Duhul pentru a le administra altora.

Singura cale prin care putem să-i slujim pe alții este să le administrăm ceva din Cristos. Fiecare dintre noi a primit niște daruri spirituale de la Domnul; aceste daruri nu sunt talente sau abilități naturale, ci o capacitate spirituală pe care Domnul a dat-o fiecărui membru al Trupului.

Pe măsură ce ne exersăm duhul și Îl savurăm pe Domnul, Îl experimentăm și cooperăm cu El în viața noastră de zi cu zi, ne dezvoltăm darurile spirituale și le folosim pentru zidirea Trupului.

Însă dacă suntem leneși, dacă „ne îngropăm talantul” așa cum a făcut sclavul nefolositor și leneș din Matei 25, nu vom fi răsplătiți de Domnul.

S-ar putea să fim astăzi în viața de biserică și să vedem cutare frate sau cutare soră slujindu-L pe Domnul și păstorindu-i pe cei noi și ne-am putea întreba de ce nu slujim și noi sau de ce nu-i păstorim pe alții.

Funcția noastră nu este prin numirea din partea altora; este determinată de măsura darului lui Cristos și de cooperarea noastră. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos ca har, cu atât capacitatea noastră va crește.

Cu cât ne exersăm mai mult duhul pentru a-L savura pe Domnul și a ne împărtăși din bogățiile Sale în cuvântul Său, cu atât vom avea mai mult ceva de împărtășit cu alții pentru a-i administra pe Cristos altora.

Dar dacă nu suntem sârguincioși să-L contactăm pe Domnul, să fim în cuvântul Său și să ne împărtășim din bogățiile Sale, nu vom avea prea multe de oferit altora și s-ar putea să nu avem nici măcar o tragere de inimă pentru a-L sluji pe Domnul și pe sfinți.

Noi, cei care credem în Cristos, am fost mântuiți pentru a sluji; Cel care ne-a mântuit este Sclavul lui Dumnezeu și El Se reproduce în noi pentru ca noi să fim sclavi ai Domnului și ai sfinților.

Petru, Pavel, Ioan și apostolii au fost sclavi ai lui Dumnezeu și slujitori ai sfinților, căutând să-L administreze pe Cristos sfinților pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Suntem și noi la fel astăzi.

Îl slujim pe Domnul din dragoste pentru El, luându-L ca sursă și coordonându-ne cu membrele Trupului

Motivul interior al slujirii Domnului de către noi nu este datoria sau necesitatea; este dragostea noastră pentru El. Când Îl vedem pe Domnul, când Îl savurăm pe El și când ne deschidem către El și avem părtășie cu El, suntem atrași de El și Îl iubim.

Asemenea sclavului din Exod 21:5, vom dori să nu părăsim casa Sa, ci să rămânem robii Lui, căci Îl iubim pe Domnul și Stăpânul nostru. Îl slujim pe Domnul nu din cauza datoriei sau a necesității; Îi slujim pentru că Îl iubim.

În aspectul vieții, suntem fecioare care Îl iubesc pe Domnul și trăiesc pentru Domnul; în aspectul slujirii, suntem robi care Îl slujesc pe Domnul.

Îl putem sluji pe Domnul doar pentru că Îl iubim, căci motivul nostru interior pentru a-L sluji pe Domnul este dragostea noastră pentru El.

Însă atunci când pierdem dragostea noastră dintâi pentru Domnul, indiferent cât de mult Îl slujim pe Domnul, El nu este fericit cu noi, căci doar slujirea care vine din dragostea noastră pentru El contează înaintea Sa (Apocalipsa 2:4-5).

Biserica din Laodiceea a avut multă slujire și osteneală pentru Domnul, dar ei și-au pierdut dragostea dintâi; prin urmare, Domnul le-a cerut să se pocăiască și să se întoarcă la faptele dintâi care rezultă din dragostea dintâi.

Fie ca noi să ne pocăim înaintea Domnului iar și iar, permițându-I să strălucească asupra faptului că suntem căldicei și a lipsei noastre de dragoste față de El și fie ca noi să-L lăsăm pe Domnul să ne infuzeze cu Sine Însuși ca dragoste.

Când Îl iubim pe Domnul, Îi slujim cu credință și dragoste, căci în slujirea noastră către El, Îi oferim dragostea noastră.

În Ioan 21 vedem cum Domnul Isus a venit să vorbească cu Petru și să-i recâștige dragostea față de Domnul; Petru credea că Îl iubește pe Domnul, dar dragostea lui era atât de slabă încât s-a lepădat de El de trei ori.

Așadar, Domnul a venit să-i recâștige și să-i restaureze dragostea pentru Domnul și, din această dragoste, el putea să-L slujească pe Domnul.

Domnul ne întreabă pur și simplu astăzi: Mă iubești tu pe Mine? Dacă Îl iubim pe Domnul, vom păstori oile Lui, vom îngriji turma Lui și vom hrăni mieii Lui.

Slujirea Domnului de către noi ar trebui să pornească întotdeauna de la El ca sursă a binecuvântării, să fie prin El ca mijloc și putere și să fie pentru El spre gloria Lui (Romani 11:36; Numeri 18:1).

Pentru că Îl iubim pe Domnul, Îl luăm ca sursă; nu aducem propriul nostru zel, focul nostru făcut de noi înșine, ci Îl slujim cu focul de pe altar, focul și zelul Domnului.

Nu facem nimic de unii singuri, de la noi înșine sau pentru noi înșine; orice am face, facem din El, prin El și pentru El.

Poate că predicăm Evanghelia, vizităm un sfânt inactiv sau păstorim niște sfinți care sunt mai slabi în credință – toate acestea vin din El ca sursă și sunt pentru El.

Aceasta înseamnă că nu mergem să vizităm pe cineva pur și simplu pentru că trebuie sau pentru că nu am mai văzut acea persoană de mult timp; ne consultăm cu Domnul și, chiar dacă auzim că acea persoană are mare nevoie, depindem de Domnul în toate lucrurile.

Și Îl slujim pe Domnul cu toată ființa noastră, conform sfatului lui Dumnezeu, coordonându-ne cu membrele Trupului lui Cristos, căci slujirea noastră este în Trup și pentru Trup (Romani 12:1-2, 11; Faptele Apostolilor 13:36; 1 Corinteni 12:14-22).

Practic, depindem de Domnul la fel cum depindem de membrele Trupului.

Pe de o parte, Îl contactăm pe Domnul și facem toate lucrurile una cu El și din El; pe de altă parte, ne îndeplinim slujba în coordonare cu Trupul. Nu facem lucrurile independent sau în mod individualistic.

Există printre noi tendința ca, cu cât înaintăm în viața de biserică, cu atât știm mai mult cum să facem una și alta, știm cum să păstorim și știm cum să avem grijă de ceilalți, astfel încât să nu depindem de Domnul sau de Trup.

Pur și simplu ne obișnuim și câștigăm experiență, astfel încât s-ar putea să nu avem nevoie atât de mult de Domnul sau de Trup. O, Doamne!

Fie ca niciodată să nu fim într-o astfel de situație și fie ca niciodată să nu gândim în felul acesta; fie ca niciodată să nu devenim un lucrător independent.

Fie ca niciodată să nu luăm decizii de unii singuri sau să nu facem lucruri în noi înșine și de unii singuri.

Trebuie să fim uniți și să ne coordonăm împreună, fără să avem încredere în noi înșine pentru a îndeplini lucrarea Domnului, ci să rămânem în slujirea Domnului într-un mod coordonat.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să Te slujim! Amin, Doamne, motivul nostru interior pentru a Te sluji și pentru a-i sluji pe sfinți este că Te iubim! Tu ne-ai iubit, Te-ai jertfit pentru noi și ne-ai împărtășit dragostea Ta; noi Te iubim și Te slujim din dragoste față de Tine! Te luăm ca sursă a binecuvântării. Fie ca slujirea noastră să vină de la Tine și să fie prin Tine ca mijloc și putere. Fie ca servirea noastră adusă lui Dumnezeu să fie spre gloria Ta! Amin, Doamne, nu vrem să facem nimic în noi înșine, prin noi înșine sau pentru noi înșine în slujirea Ta. Pur și simplu vrem să fim una cu Tine, depinzând de Tine în toată slujirea noastră. O, Doamne, vrem să Te slujim conform sfatului lui Dumnezeu, coordonându-ne cu membrele Trupului. Salvează-ne de la a sluji într-un mod individualist. Fie ca noi să rămânem în părtășie și coordonare cu sfinții pe care i-ai pus alături de noi, ca să putem sluji în Trup și pentru Trup! Doamne, Te iubim, depindem de Tine și depindem de Trup în slujirea noastră adusă Ție!

Îi slujim pe alții cu Cristos și-L administrăm pe Cristos ca har altora

Există multe aspecte ale slujirii noastre aduse Domnului, iar unul dintre ele este văzut în Matei 24:45; Domnul ne-a pus în casa Lui ca să le dăm altora hrană la timpul potrivit.

El ne-a dat fiecăruia dintre noi un dar pentru a zidi biserica, slujindu-i pe alții cu Cristos și administrându-L pe Cristos ca har lor (Matei 25:27; 1 Petru 4:10; Coloseni 1:7; 4:12).

Fiecare dintre noi are un dar dat de Domnul; acest dar nu este o abilitate naturală de a vorbi sau un talent de a face una sau alta în ființa noastră naturală, ci un dar spiritual. Ni s-a dat darul de a vorbi în numele Domnului din savurarea Lui de către noi.

Nu ar trebui să acceptăm minciuna vrăjmașului conform căreia doar prezbiterii, frații slujitori și sfinții dăruiți pot funcționa vorbind în numele Domnului, dar noi nu o facem, deoarece suntem ca un „cartofior mic” fără niciun dar de a vorbi elocvent etc.

Mai degrabă, fie ca noi să ne bazăm pe cuvântul Domnului din Matei 25, unde El ne spune că fiecăruia dintre noi i s-a dat cel puțin un talant și avem darul spiritual pentru însărcinarea noastră de la Domnul.

Domnul ne-a dat două categorii de lucruri: bunurile Sale (biserica cu toți credincioșii) și talanții, darurile spirituale. Fiecare dintre noi are un dar de la Domnul și trebuie să practicăm zilnic savurarea Domnului pentru a ne cultiva darul, a ne dezvolta darul și a ne exersa darul.

Trebuie să slujim ca preoți lucrători ai Evangheliei lui Dumnezeu, mântuindu-i pe păcătoși pentru a-i oferi lui Dumnezeu ca sacrificii acceptabile și, în cele din urmă, a-i prezenta pe deplin maturi în Cristos (Romani 15:16; 12:1; Coloseni 1:28).

Îl slujim pe Domnul folosind darul Domnului, slujindu-i pe alții cu Cristos, ajutându-i mai întâi să fie mântuiți prin Evanghelie și apoi păstorindu-i și perfecționându-i până când îi putem prezenta pe deplin maturi în Cristos.

Trebuie să le oferim altora pe Cristos ca hrană spirituală la timpul potrivit (Matei 24:25).

Cum putem da hrană altora dacă noi înșine nu avem suficientă hrană? Trebuie să-L contactăm zilnic pe Domnul, să-L savurăm în Cuvânt și să obținem hrana spirituală, hrana de care avem nevoie și chiar o porție suplimentară de hrană spirituală pentru a o da și altora.

Așa cum mamele știu cum să gătească alimentele pentru a oferi hrană excelentă familiei lor, tot așa trebuie să învățăm să gătim alimentele spirituale din cuvântul lui Dumnezeu și să cooperăm cu Domnul în viața noastră de zi cu zi, astfel încât să putem da și altora hrană la momentul potrivit.

Trebuie să-L vorbim pe Cristos la tot felul de oameni zilnic, la timp și nela timp (Faptele Apostolilor 5:42; 8:4; 2 Timotei 4:2). La timp și nela timp, trebuie să ne exersăm să vorbim în numele Domnului.

Iar când venim la adunările bisericii, trebuie să ne străduim cu disperare să ne formăm obiceiul de a vorbi în adunări (1 Corinteni 14:26, 4-5, 12, 31). Vorbim în adunări nu pentru a arăta altora ceea ce știm și cât citim din Cuvânt în timpul săptămânii; din contră, vorbim pentru zidirea bisericii.

Când ne întâlnim, acesta este un timp potrivit în care putem vorbi în numele Domnului și să-L vorbim pe Domnul întru alții.

S-ar putea să credem că nu știm să vorbim atât de bine sau ne putem compara cu fratele Cutare sau cu sora Cutare; totuși, indiferent cât de mult ne bâlbâim în vorbire și cât de mult uităm ce să spunem, trebuie să exersăm pentru a le da altora hrană.

Aceasta înseamnă că trebuie să luăm zilnic calea ostenelii asura cuvântului Domnului pentru a obține bogățiile lui Cristos și trebuie să-L experimentăm pe Cristos, astfel încât aceste bogății să poată fi introduse în ființa noastră.

Nu putem lua doar “o cafea și o gogoașă la micul dejun”; trebuie să învățăm să mâncăm un mic dejun spiritual sănătos, astfel încât să putem fi creștini sănătoși care au ceva din Cristos pentru a le administra și altora.

Trebuie să fim sârguincioși să-L căutăm pe Domnul în cuvântul Său, astfel încât să putem pregăti și servi mâncare bună atunci când venim la întâlnirile bisericii.

Când venim la întâlnirea de la Masa Domnului, la întâlnirea de rugăciune și la întâlnirile de casă, trebuie să avem ceva din Cristos pregătit și gata pentru a le administra altora pentru a fi alimentați. Așa Îl slujim pe Domnul, dând hrană celor din casa Lui la timpul potrivit.

Timpul întâlnirii este unul dintre momentele potrivite pentru a le da hrană altora.

Trebuie să avem grijă de oameni cu inima iubitoare și iertătoare a Tatălui nostru Dumnezeu și cu duhul păstoritor și căutător al Mântuitorului nostru Cristos (Ioan 21:15-17; 1 Corinteni 12:31b; 13:4-8, 13).

Cea mai bună cale, cea mai excelentă cale pentru noi de a fi orice și de a face orice pentru zidirea Trupului lui Cristos, este dragostea.

În primul rând, motivul slujirii noastre este dragostea noastră pentru Domnul și, în final, și pe tot parcursul slujirii noastre, trebuie să avem grijă de oameni cu inima iubitoare și iertătoare a Domnului.

Fie ca noi toți să alegem cea mai excelentă cale de a sluji, de a face orice și de a fi orice în viața bisericii pentru zidirea bisericii. Fie ca noi să alegem calea dragostei atunci când facem orice în biserică.

Doamne Isuse, vrem să folosim darul spiritual pe care ni l-ai dat pentru a zidi biserica astăzi! Amin, Doamne, vrem să-i slujim pe alții cu Cristos și să-L administrăm pe Cristos ca har lor. Aleluia, fiecare dintre noi are un dar spiritual dat de Domnul și ne putem dezvolta darul petrecând timp cu Domnul pentru a-L savura pe El și a-L câștiga! Amin, Doamne, ne dăm Ție pentru a sluji ca preoți lucrători ai evangheliei lui Dumnezeu, mântuindu-i pe păcătoși pentru a-i oferi lui Dumnezeu ca jertfe acceptabile! Te iubim, Doamne, și vrem să Te slujim și să-i slujim pe sfinți cu inima iubitoare și iertătoare a Tatălui, astfel încât să-i putem prezenta pe cei aflați în grija noastră pe deplin crescuți în Cristos! Venim la Tine, Doamne, și vrem să Te savurăm și să obținem hrană spirituală de la Tine. Vrem să le oferim altora pe Cristos ca hrană spirituală la timpul potrivit. Amin, Doamne, fie ca toți să ne dezvoltăm obiceiul de a vorbi pentru Tine și de a Te vorbi în întâlniri! Fie ca noi să cooperăm cu Tine pentru a-L vorbi pe Cristos la tot felul de oameni zilnic, la timp și nela timp! Fă-ne robi credincioși și prudenți ai lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Serve God out of Love and Serve Others with Christ by Ministering Christ to them, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 6 (Să fim veghetori în viață și credincioși în slujire) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Noi, credincioșii, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul cu darurile spirituale pe care El ni le-a dat

04/06/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul cu darurile spirituale pe care ni le-a dat El.

În calitate de credincioși în Cristos, avem un statut dublu înaintea lui Dumnezeu: din punct de vedere al vieții, suntem fecioare care cresc în viață, Îl iubim pe Domnul și suntem umpluți cu Duhul Sfânt, iar din punct de vedere al slujirii, suntem sclavii Domnului și trebuie să-I slujim în mod credincios, lucrând până când va veni El.

Acest lucru se vede în Matei 25:1-23. La sfârșitul acestei epoci, pe măsură ce ne pregătim pentru întoarcerea Domnului și căutăm să fim pregătiți pentru ca El să ne răpească, trebuie să vedem că suntem atât fecioare, cât și sclavi.

Ca fecioare, trebuie să fim prudenți; trebuie nu doar să avem ulei în lampa noastră, ci, mai mult decât atât, să avem ulei în vasul nostru.

Ce înseamnă pentru noi să avem ulei în vasul nostru? Lampa noastră este duhul nostru, căci duhul omului este lampa lui Iehova. Însă vasul nostru este sufletul nostru, personalitatea noastră. Nu este suficient pentru noi să avem ulei în lampa noastră, adică să avem Duhul în duhul nostru. Este bine, dar nu este suficient.

Trebuie să avem ulei în vasul nostru, adică trebuie să cooperăm cu Domnul pe tot parcursul zilei pentru a câștiga o porție suplimentară de Duh în sufletul nostru.

Domnul Isus este Duhul în duhul fiecărui credincios în Cristos; totuși, cât din Duh este în sufletele credincioșilor? Cât din Duh am câștigat astăzi în mintea, emoțiile și voința noastră? I-am permis Domnului să se răspândească în mintea noastră și să influențeze modul în care gândim?

I-am permis noi oare Domnului să se răspândească în emoțiile noastre și să le echilibreze, făcându-ne să iubim ceea ce iubește El și să nu ne placă ceea ce nu-I place? I-am dat noi Domnului permisiunea de a ne supune voința, astfel încât alegerile noastre să reflecte alegerile Sale?

Cu toții trebuie să recunoaștem că suntem în procesul de a învăța să câștigăm Duhul în sufletul nostru, adică învățăm să plătim prețul pentru a câștiga porția suplimentară de Duh în vasul nostru.

Zi de zi venim la Domnul pentru a a-L savura în cuvântul Său și ne stabilim timp pentru a ne ruga pentru ca noi să-L absorbim și să savurăm tot ceea ce este El.

Învățăm să răscumpărăm timpul, căci zilele sunt rele, fiind umpluți în duh și cu Duhul. Acesta este un proces de învățare. Învățăm să rămânem în părtășie cu Domnul nu doar zilnic, ci chiar și în fiecare oră.

Acesta este o exersare continuă. Învățăm să ne răscumpărăm timpul și să ne cheltuim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu cuvântul sfânt al lui Dumnezeu.

Fie ca noi să rămânem în acest proces de învățare, astfel încât să putem plăti prețul pentru a câștiga mai mult din Duh în vasul nostru, pentru a avea ceva din Duh pentru a sluji altora pentru zidirea bisericii și intensificarea strălucirii sfeșnicului.

În viață suntem fecioare care trăiesc pentru Domnul, în slujire suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul

Matei 25 ne spune că noi, credincioșii în Cristos, avem un statut dublu înaintea lui Dumnezeu: în viață suntem fecioare care trăiesc pentru Domnul, iar în slujire suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul.

În Matei 25:14-30 vedem parabola talanților, unde un om era pe cale să plece în străinătate, așa că și-a chemat slujitorii și le-a dat talanți după abilitatea lor, apoi a plecat. Domnul Isus este acel om care a plecat în străinătate mergând la ceruri și ne-a dat nouă averile Sale.

Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem doar fecioare care trăiesc pentru Domnul, ci și sclavi care Îl slujesc pe Domnul. Biblia ne arată că, din punct de vedere al slujirii, noi, credincioșii, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul (1 Corinteni 7:22-23; 2 Petru 1:1; Iacov 1:1; Romani 1:1).

Statutul nostru înaintea Domnului în relația noastră cu El are două aspecte: în viață, suntem fecioare care trăiesc pentru Domnul, căutăm să câștigăm Duhul în sufletul nostru și Îl iubim pe Domnul, iar în slujire, suntem sclavii Săi cumpărați care Îi slujesc. Fie ca noi să vedem că avem acest statut dublu și fie ca noi să exersăm zilnic ambele aspecte.

În calitate de fecioare, trebuie să fim umpluți cu Duhul în interior și să-L iubim pe Domnul. Ca slujitori ai lui Dumnezeu, avem daruri spirituale pe care trebuie să le folosim pentru a-I sluji Domnului (Romani 12:6; 1 Corinteni 12:4; 1 Petru 4:10; 2 Timotei 1:6).

Fie ca noi să nu neglijăm aceste două aspecte, ci mai degrabă să acordăm atenția cuvenită ambelor, fiind potriviți atât în viață, cât și în slujire. Aleluia, în viață suntem fecioare care Îl iubesc pe Domnul, suntem umpluți în duh și ne pregătim pentru întoarcerea Mirelui nostru!

Slavă Domnului, în slujire suntem sclavi ai lui Cristos, slujindu-L în mod credincios până când El va veni cu răsplata în împărăția Sa! În ceea ce suntem, suntem fecioare; în ceea ce privește credincioșia noastră în slujire, suntem sclavi.

Poate că ne place faptul că suntem fecioare, căci tot ce trebuie să facem este să-L savurăm în mod personal pe Domnul, să fim umpluți de El și să fim în cuvântul Său pentru a-L câștiga tot mai mult în fiecare zi. Dar s-ar putea să nu ne placă să auzim că suntem sclavi; nimeni nu vrea să fie sclav.

Totuși, Domnul ne-a cumpărat ca să fim sclavii Lui; mai întâi, El a venit ca Mântuitorul-Sclav pentru a ne sluji, iar acum El ne-a câștigat și a venit în noi pentru a ne face la fel cum El este, un sclav al lui Dumnezeu în biserică.

Ca fecioare, Domnul este Mirele nostru, cea mai minunată și plăcută persoană; Îl iubim, alergăm după El și ne place să petrecem timp cu El. Ca sclavi ai Domnului, Domnul este Stăpânul nostru; El este un stăpân strict, dându-ne daruri spirituale și așteptându-ne să facem afaceri și să obținem o creștere a darurilor pe care ni le-a dat.

Avem un statut dublu, iar Domnul are, de asemenea, un statut dublu. Pe de o parte, Îl iubim ca fiind Mirele nostru minunat, plăcut și dulce, iar pe de altă parte, Îl venerăm și Îl ascultăm ca Stăpânul nostru strict care ne tratează într-un mod strict în aspectul slujirii.

Ca fecioare, avem nevoie de umplerea cu ulei în vasul nostru; vasul nostru trebuie să fie umplut și să conțină Duhul, chiar și pentru a câștiga o porțiune suplimentară din Duh. Ca sclavi, avem un talant, un talant spiritual, pe care Domnul ni l-a dat pentru slujirea noastră adusă Lui.

Ca vase, avem nevoie de Duh ca de ulei în interior, iar ca sclavi avem nevoie de talanți în exterior.

Ca fecioare, trebuie să-L lăsăm pe Domnul să ne umple până la refuz, chiar să ne cufunde adânc în ființa noastră pentru a ajunge la cele mai ascunse părți, astfel încât El să ne poată transforma după chipul Său.

Ca sclavi ai lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm darurile spirituale pentru a-I sluji Domnului.

Nu ne putem concentra prea mult pe niciunul dintre cele două aspecte, căci ambele sunt vitale și se leagă unul de celălalt. Nu putem sluji Domnului ca sclavi fără a fi umpluți în interior cu Duhul și nu putem fi pur și simplu umpluți cu Duhul și să nu-I slujim Domnului, căci umplerea rezultă în slujirea exterioară.

Uneori însă, putem fi atât de plini de activități în exterior, fiind implicați în multe aspecte ale slujbei din viața de biserică, dar uităm sau neglijăm aspectul de a fi umpluți în duh. Acest lucru va face ca slujirea noastră adusă Domnului să fie deteriorată și nepotrivită.

În alte momente, însă, este posibil să petrecem timp doar cu Domnul și să ne ocupăm de multe lucruri înaintea Sa, dar este posibil să nu fim implicați în niciun aspect al slujirii; în acest caz, nu există nicio revărsare a vieții care este în noi.

Fie ca noi să ne dăm seama că suntem atât fecioare care Îl iubesc pe Domnul și trăiesc pentru El și sclavi care Îl slujesc pe Domnul în mod credincios folosindu-ne darurile spirituale.

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne-ai dezvăluit că suntem atât fecioare care trăiesc pentru Domnul cât și sclavi care Îl slujesc pe Domnul. Aleluia, din punct de vedere al vieții, suntem fecioare pure care Îl iubesc pe Domnul, căutăm să fim umpluți cu El și creștem în viață spre maturitate pentru a fi pregătiți pentru întoarcerea Mirelui nostru! Slavă Domnului, din punct de vedere al slujirii, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul, fiind cumpărați de Cristos pentru a-I sluji cu darurile spirituale pe care El ni le-a dat. Amin, Doamne, fie ca noi să ne exersăm zilnic să trăim viața unei fecioare înțelepte care așteaptă întoarcerea Mirelui ei și o viață de slujire a Ta ca sclavi până când Te vei întoarce cu răsplata Ta. Ne deschidem Ție, Doamne dragă; înnoiește-ne pe dinăuntru și saturează-ne cu Duhul. Venim la Tine, umpluți de duh, pentru a-Ți sluji în biserică și pentru biserică, exersându-ne darul spiritual pentru zidirea bisericii. Te iubim, Mirele nostru drag, și așteptăm cu nerăbdare întoarcerea Ta! Te ascultăm, Stăpânul nostru strict, și folosim darurile pe care ni le-ai dat pentru a-Ți sluji ca sclavi până Te vei întoarce!

Noi, credincioșii, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul cu darurile spirituale pe care ni le-a dat El

Pentru slujire, pentru osteneala pentru Domnul, avem nevoie de talant, de darul spiritual, pentru a putea fi echipați ca un sclav bun pentru a îndeplini ceea ce Domnul intenționează să realizeze (Matei 25:20-23; 24:45-51).

Pe de o parte, trebuie să fim veghetori ca niște fecioare înțelepte, iar pe de altă parte, trebuie să fim sclavi credincioși care dau hrană casei lui Dumnezeu la timpul potrivit. Noi, credincioșii în Cristos, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul cu darurile spirituale pe care El ni le-a dat (Matei 25:14-15).

Robii îi semnifică pe credincioși priviți din perspectiva slujirii. Suntem mântuiți pentru a sluji. Domnul este modelul nostru ca sclavi ai lui Dumnezeu și, de îndată ce suntem mântuiți, avem o funcție: suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul.

Prezbiterii, de exemplu, nu sunt persoane cu autoritate care fac lucruri în exterior pentru a conduce biserica doar într-un mod exterior; ei sunt sclavii sfinților. Sfinții slujitori, diaconii și diaconițele, fiecare este un sclav al Domnului.

Domnul ne-a dat bunurile Sale; aceste bunuri semnifică biserica (Efeseni 1:18) cu toți credincioșii, care constituie casa lui Dumnezeu (Matei 24:45). Ce sunt aceste talanți care ne-au fost date? Care sunt darurile spirituale pe care Domnul ni le-a dat fiecăruia dintre noi înainte de a pleca?

Talanții semnifică daruri spirituale (25:15-23; Romani 12:6; 1 Corinteni 12:4; 1 Petru 4:10; 2 Timotei 1:6-7); umplerea cu Duhul în viață ne face capabili să folosim darul spiritual în slujire, iar darul spiritual în slujire se potrivește cu umplerea cu Duhul în viață, pentru ca să putem fi membri perfecționați ai lui Cristos. Amin!

Pe măsură ce trăim la finalizarea acestei epoci și ne pregătim pentru întoarcerea Domnului, cooperând cu El pentru a aduce împărăția Lui, trebuie să fim fecioare prudente care trăiesc pentru Domnul și slujitori credincioși care Îl slujesc pe Domnul.

Trebuie să fim slujitori credincioși care Îl slujesc pe Domnul cu darurile pe care El ni le-a dat. Aceasta nu înseamnă doar că suntem ocupați cu multe lucruri; mai degrabă, am primit anumite daruri de la Domnul și trebuie să le folosim pentru a-I sluji ca sclavi.

Pe de o parte, acestea sunt lucrurile de care Stăpânul vrea să avem grijă – bunurile Sale. Pe de altă parte, El ne-a dat câteva daruri spirituale. Aceste daruri, așa cum se vede în Romani 12:6, diferă în funcție de harul care ne-a fost dat.

Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât ni se vor da mai multe daruri. Pe măsură ce Îi slujim Domnului ca sclavi în viața de biserică, trebuie să continuăm să-L savurăm pe Domnul; cu cât Îl savurăm mai mult pe El ca har, cu atât avem mai multe daruri spirituale.

Aceste daruri sunt darul Duhului, căci Duhul devine abilitatea noastră de a sluji sfinților. Efeseni 4:7 spune că fiecăruia dintre noi i-a fost dat harul după măsura darului lui Cristos. Totul depinde de abilitatea noastră, de măsura abilității noastre spirituale.

Mulți creștini aplică și înțeleg greșit acest lucru, crezând că darurile pe care Domnul ni le-a dat sunt abilitățile și capacitatea noastră naturale; unii sunt capabili să gestioneze lucrurile bine, alții pot vorbi elocvent, în timp ce alții au o voce bună, așa că cred că acestea sunt darurile spirituale pe care Domnul ni le-a dat.

Acestea sunt abilități naturale, talentele noastre naturale, nu darurile spirituale pe care Domnul ni le-a dat. Un dar spiritual este ceva ce Domnul ni-l dă și pe care îl exersăm pentru zidirea bisericii.

Cu cât Îl savurăm mai mult pe Domnul, cu atât darul nostru spiritual crește, astfel încât să putem sluji Domnului și să zidim biserica. Umplerea cu Duhul ne permite să folosim darurile spirituale în slujire. Cu cât suntem mai umpluți în duh, cu atât putem sluji mai mult Domnului.

Îi slujim Domnului nu doar făcând lucruri exterioare în biserică sau cântând în biserică etc.; Îi slujim Domnului ca urmare a savurării noastre de Cristos, iar darul spiritual se manifestă pe măsură ce suntem umpluți în duh.

Dacă facem lucruri pentru Domnul, dar nu suntem umpluți în duh, slujirea noastră este doar un fel de lucrare naturală, fără valoare spirituală. Darul spiritual în slujire trebuie să corespundă cu umplerea cu Duhul în viață.

Dacă ne dăm seama că suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul conform darului spiritual pe care El ni L-a dat și Îl slujim în mod credincios pe Domnul, vom intra în bucuria Stăpânului nostru la întoarcerea Sa.

Bucuria Stăpânului nostru semnifică savurarea Domnului în împărăția viitoare, ca recompensă pentru slujirea noastră credincioasă adusă Lui (Matei 25:21, 23). Aceasta se referă la satisfacția interioară, nu la poziția exterioară; a participa la bucuria Domnului este cea mai mare răsplată, mai bună decât gloria și poziția în împărăția viitoare.

Fie ca noi să fim cei care folosesc darul Domnului în această epocă pentru a mântui oameni și pentru a le administra bogățiile Sale.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai încredințat bunurile Tale și ne-ai dat niște daruri spirituale, astfel încât să-Ți putem sluji ca sclavi până la întoarcerea Ta. Aleluia, Domnul ne-a dăruit biserica cu toți credincioșii, care constituie casa lui Dumnezeu! Slavă Domnului, El ne-a dat daruri spirituale și putem fi umpluți în duh pentru a ne dezvolta și a ne exersa darurile în slujba noastră adusă lui Dumnezeu! Amin, Doamne, umple-ne astăzi. Vrem să fim umpluți în duh și să Te savurăm ca har până când Duhul ne umple vasul. Aleluia, umplerea cu Duhul în viață ne face capabili să ne folosim darul spiritual în slujire pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, fie ca darul nostru spiritual în slujire să se potrivească cu umplerea cu Duhul în viață, astfel încât să putem fi membri perfecționați ai lui Cristos. Te iubim, Doamne, și ne dăm Ție pentru a-Ți sluji în Trup și pentru Trup. Fie ca noi să fim sclavii credincioși și prudenți care Îl slujesc pe Domnul cu sârguință și credință, astfel încât să putem intra în bucuria Stăpânului nostru la întoarcerea Lui!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Believers are Slaves Serving the Lord with the Spiritual Gifts He has Given us, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 6 (Să fim veghetori în viață și credincioși în slujire) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să trăim o viață de plătire a prețului pentru a avea umplerea cu Duhul Sfânt în sufletul nostru

02/06/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să plătim prețul zilnic pentru a cumpăra o porție suplimentară de ulei, o porție suplimentară de Duh, în vasul nostru; trebuie să fim umpluți cu Duhul Sfânt în sufletul nostru plătind prețul pentru a avea umplerea cu Duhul Sfânt în fiecare parte a sufletului nostru.

În ochii Domnului, suntem ca niște fecioare caste care așteaptă venirea Sa; El este Mirele nostru și noi suntem mireasa Sa. El ne-a captivat, ne-a captivat și acum suntem iubitorii Lui, chiar căutătorii Săi iubitori.

În timp ce așteptăm venirea iubitului nostru Domn Isus, avem două lucruri: o lampă și un vas. Lampa noastră este duhul nostru locuit și contopit cu Duhul Sfânt, iar Duhul arde în duhul nostru pentru a ne menține aprinși înaintea Domnului.

Slavă Domnului, duhul nostru este lampa lui Iehova, iar Duhul este cu duhul nostru, arzând în noi ca flacăra sfântă!

Însă avem și un vas, care este sufletul nostru. Avem ulei în duhul nostru și, atunci când ne exersăm duhul, viața divină din noi arde. Acest lucru este minunat. Dar avem nevoie și de o porție de ulei în sufletul nostru, în vasul nostru.

Când Domnul se va întoarce, trebuie să avem nu doar ulei în duhul nostru, ci și mai mult, trebuie să avem umplerea cu Duhul Sfânt în sufletul nostru. Prin regenerare, avem Duhul divin care vine în duhul nostru pentru a locui în duhul nostru, a se contopi cu duhul nostru și a ne satura duhul.

Duhul nostru este acum un duh contopit, căci Duhul Sfânt și duhul nostru sunt contopite ca unul singur.

Dar cum rămâne cu sufletul nostru? Cum rămâne cu mintea noastră cu gândurile și opiniile ei, cu emoțiile noastre, cu sentimentele și dorințele noastre și cu voința noastră cu deciziile ei?

De multe ori, noi, fiind credincioși în Cristos, descoperim că, dacă nu ne exersăm duhul pentru a rămâne în contact cu Domnul zi de zi, chiar și clipă de clipă, gândim la fel cum gândesc oamenii din lume, dorim aceleași lucruri și ei, iar deciziile noastre sunt în și pentru noi înșine, nu în Domnul.

Trebuie să fim înnoiți în mintea noastră, echilibrați în emoțiile noastre și supuși în voința noastră. Trebuie să permitem Duhului din duhul nostru să se răspândească în mintea, emoțiile și voința noastră pentru a satura fiecare parte a ființei noastre interioare.

Aceasta înseamnă că trebuie să plătim prețul zi de zi pentru a căuta umplerea cu Duhul Sfânt nu numai în duhul nostru, ci și mai mult, în sufletul nostru. În fiecare zi trebuie să câștigăm o porțiune suplimentară din Cristos în sufletul nostru, dăruindu-ne Domnului pentru a fi înnoiți în mintea noastră prin cuvântul Său, a fi echilibrați în emoțiile noastre și supuși în voința noastră.

Fie ca Duhul să se răspândească în fiecare parte a ființei noastre interioare pentru a ne satura și a ne umple cu uleiul divin puțin mai mult astăzi!

Să plătim prețul pentru a avea umplerea cu Duhul Sfânt în sufletul nostru astăzi

Cuvântul „cumpără” din Matei 25:9 indică faptul că există un preț de plătit pentru a obține porția suplimentară de ulei în vasul nostru.

Când Domnul Isus ca Mire a venit, cele zece fecioare din Matei 25 s-au pregătit să intre la ospățul de nuntă, dar cinci dintre ele au fost nechibzuite, căci nu au plătit prețul pentru a avea o porție suplimentară de ulei în vasele lor împreună cu candelele lor.

Așa că le-au cerut celor prudente să le dea puțin din uleiul lor; însă, cele prudente le-au spus că nu pot face acest lucru, ci mai degrabă să meargă să cumpere uleiul.

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să plătim prețul pentru a avea umplerea cu Duhul Sfânt în sufletul nostru astăzi, altfel, când Domnul se va întoarce și nu vom avea această porție suplimentară de ulei, va trebui să mergem și să plătim un preț mai mare atunci. O, Doamne!

Nimeni nu poate cumpăra uleiul pentru noi; nimeni nu-L poate mânca pe Domnul pentru noi, nimeni nu poate fi umplut cu Duhul Sfânt în sufletul său pentru noi – trebuie să facem asta singuri.

Acest lucru arată că există un preț de plătit pentru a avea umplerea cu Duhul Sfânt în sufletul nostru. Costul pe care trebuie să-l plătim include lucruri precum renunțarea la lume, tratarea sinelui, iubirea Domnului mai presus de orice și socotirea tuturor lucrurilor ca o pierdere pentru Cristos.

Dacă suntem dispuși să plătim prețul astăzi, vom câștiga umplerea cu Duhul Sfânt în sufletul nostru; totuși, dacă nu plătim prețul astăzi, va trebui să-l plătim după ce vom învia (vezi Apocalipsa 3:18; 2 Corinteni 5:10).

Poate că ne iubim frații și surorile, iar ei ne pot iubi pe noi, dar niciunul dintre ei nu poate cumpăra uleiul pentru noi. Uleiul nu poate fi împărțit; trebuie cumpărat personal de fiecare dintre noi.

Mântuirea Domnului este gratuită, veșnic gratuită, iar atunci când suntem mântuiți, suntem mântuiți veșnic. Nu trebuie să facem nimic în această privință decât să credem în Domnul Isus și să-L primim.

Însă există un preț de plătit dacă vrem să câștigăm împărăția. Pentru ca noi să moștenim împărăția cerurilor ca răsplată, există un preț de plătit astăzi. Umplerea cu Duhul Sfânt are un preț, cum ar fi renunțarea la lume, tratarea sinelui, iubirea Domnului mai presus de toate și socotirea tuturor lucrurilor ca o pierdere pentru Cristos.

În timp ce trăim astăzi la finalizarea epocii, câștigarea uleiului necesită să plătim un preț. Mai ales că trăim în orașul, țara și pe continentul unde care trăim, nu există o cale rapidă de a câștiga Duhul și nici o scurtătură către acesta; trebuie să fim dispuși să plătim prețul.

Astăzi trăim în lumea cuptoarelor cu microunde sau a mâncării instant și mulți oameni nu plătesc prețul pentru a-și cultiva și prepara mâncarea, ci, dimpotrivă, își doresc totul chiar acum, imediat.

Dar acest lucru nu se poate face cu plătirea prețului. Pentru a câștiga împărăția ca răsplată, pentru a intra la ospățul nunții Mielului, trebuie să plătim un preț. A plăti un preț implică un sacrificiu. Ce am sacrificat pentru Domnul? Cât am sacrificat? Cât am avut și la ce am renunțat pentru Domnul?

A plăti prețul este împotriva omului nostru natural, căruia îi plac lucrurile rapide. Toți avem Duhul Sfânt în duhul nostru regenerat (2 Timotei 4:22; Romani 8:16; 1 Corinteni 6:17), dar trebuie să plătim prețul pentru a câștiga umplerea cu Duhul Sfânt în sufletul nostru.

Este foarte bine ca să ne exersăm zilnic duhul pentru a-L contacta pe Domnul, dar, în același timp, trebuie să-I dăm Domnului terenul în ființa noastră interioară pentru a crește în noi, a se răspândi în noi și a Se adăuga nouă, cu prețul pierderii vieții sufletești, a renunțării la lume, a iubirii Domnului mai presus de toate și trata sinele.

Este bine să venim la Domnul în rugăciune cu privire la acest lucru nu doar o dată, ci pe tot parcursul zilei, spunându-I:

Doamne Isuse, vrem să plătim prețul pentru a cumpăra uleiul, astfel încât să putem câștiga o porție suplimentară de Duh în vasul nostru, sufletul nostru. Ne deschidem Ție, Doamne dragă. Ne deschidem cât de mult putem. Întărește-ne în omul nostru lăuntric, pentru ca Cristos să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră. Amin, Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a Te contacta și Îți permitem să Te răspândești ca Duh din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. Saturează-ne sufletul cu Tine Însuți. Vrem să plătim prețul pentru a avea umplerea Duhului Sfânt astăzi! Amin, Doamne, umple vasul nostru! Ne deschidem vasul Ție! Nu vrem să avem nicio parte a vasului nostru închisă pentru Tine. Fie ca noi să fim dispuși să plătim prețul pentru a cumpăra uleiul în această epocă, astfel încât, la întoarcerea Ta, să avem o porție suplimentară de ulei în vasul nostru! Doamne Isuse, Te iubim! Renunțăm cu bucurie la lume și la lucrurile ei pentru a putea câștiga mai mult din Tine! Socotim toate lucrurile o pierdere pentru excelența cunoașterii lui Cristos! Amin, Doamne, vrem să fim umpluți cu Duhul astăzi!

Nevoia noastră este să câștigăm mai mult din Duh și să trăim o viață de cumpărare a porției suplimentare a Duhului pentru a ne satura întreaga ființă

Dacă citim porțiunea din Matei 25:1-6 și Domnul are o cale să strălucească asupra noastră, vom realiza că este mai bine ca noi să plătim prețul astăzi pentru a câștiga porția suplimentară a Duhului în sufletul nostru decât să o facem după înviere.

Nevoia noastră urgentă astăzi este să câștigăm mai mult din Duhul Sfânt ca finalizare a Dumnezeului Triunic procesat în vasul nostru (Matei 25:9). Nevoia noastră este să trăim o viață de cumpărare a unei porții suplimentare din Duh pentru a ne satura întreaga ființă.

Aceasta înseamnă să fim veghetori în viață: înseamnă să fim întotdeauna pregătiți și dispuși să plătim prețul pentru a cumpăra uleiul.

În mod implicit, prin însăși natura noastră, nu suntem înclinați să plătim prețul pentru a câștiga mai mult din Cristos; mai degrabă, vrem să ne păstrăm viața sufletească, să ne exprimăm sinele și să trăim în carne.

Dar atunci când ne exersăm duhul și Îi permitem Domnului să ne întărească cu putere în duhul nostru cu Duhul Său, putem fi puternici în omul nostru lăuntric pentru a plăti prețul de a avea umplerea cu Duhul Sfânt astăzi.

În Daniel 5:27 vedem povestea regelui Belșațar, care sărbătoarea, mânca, bea și se deda poftei sale, veselindu-se, chiar folosind vasele din templul lui Dumnezeu pentru băutura lui. Apoi a apărut o mână și a scris niște litere pe perete, ceea ce înseamnă: „Ai fost cântărit și ai fost găsit ușor”.

El se bucura, era un împărat care avea totul și se răsfăța cu toate aceste lucruri în culmea bucuriei sale, dar a fost pus pe un cântar și a fost găsit ușor, fără greutate. Nu cântărea atât de mult înaintea lui Dumnezeu. În exterior părea că are totul, dar în cântarul lui Dumnezeu, cântărea foarte puțin. O, Doamne.

Cât cântărim noi înaintea Domnului? Avem greutate înaintea Sa? Care este greutatea noastră spirituală, greutatea noastră spirituală? Cât ulei avem în vasul nostru?

Așa cum a spus Pavel în 2 Corinteni 5:10, cu toții ne vom înfățișa într-o zi înaintea scaunului de judecată al lui Cristos și va trebui să răspundem Domnului cu privire la lucrurile pe care le-am făcut în trupul nostru.

Va trebui să-I dăm socoteală despre cum ne-am dus viața creștină, cum ne-am ocupat de slujirea creștină și cât de mult Duh am câștigat în sufletul nostru. O, Doamne! Domnul ne va cântări într-o zi în balanța Sa; câtă greutate avem înaintea Domnului?

Trebuie să plătim prețul pentru a câștiga uleiul. Astăzi încă mai avem timp. Suntem în timp, suntem încă vii astăzi, iar Domnul încă Își amână venirea; încă mai avem timp, dar nu avem timp de pierdut.

Fie ca să ne vedem nevoia urgentă de a trăi o viață de plătire a prețului pentru a cumpăra porția suplimentară de Duh în sufletul nostru. Fie ca să nu așteptăm sau să amânăm plata prețului, spunând că o vom face mai târziu, când lucrurile din lume se vor înrăutăți și semnele venirii Domnului vor fi mai clare. O, Doamne.

Fie ca să ne menținem lampa aprinsă în fiecare zi exersându-ne duhul pentru a-L contacta pe Domnul. Fie ca noi să plătim prețul pentru a avea umplerea cu Duhul Sfânt în vasul nostru, fiind în cuvântul lui Dumnezeu și renunțând la sine, renunțând la lume și iubindu-L pe Domnul cu cea mai bună dragoste.

Încă mai avem timp. Fie ca noi să nu ne pierdem timpul astăzi. Dacă nu plătim micul preț pe care trebuie să-l plătim astăzi, va trebui să plătim un preț mai mare în epoca următoare.

Pe de o parte, trebuie să mergem mai departe zi de zi în viața noastră obișnuită și să trăim o viață de zi cu zi sub distribuirea divină. Pe de altă parte, trebuie să plătim prețul pentru a fi sub vorbirea Domnului, participând la întâlnirile bisericii și la conferințe și instruiri unde Domnul ni se dezvăluie.

Din păcate, suntem mai dispuși să plătim prețul pentru a vizita obiectivele turistice decât pentru a merge la o conferință și s-ar putea să fim mai dispuși să ne vizionăm la nesfârșit pe telefoane ore în șir decât să petrecem zece minute în rugăciune înaintea Domnului.

Fie ca noi să fim dispuși să plătim prețul în fiecare zi, chiar și în orice situație, pentru a câștiga umplerea cu Duhul Sfânt. Când ne trezim dimineața, trebuie să plătim prețul de a ne trezi puțin mai devreme pentru a petrece puțin timp cu Domnul și a-I permite să strălucească asupra noastră și să Se adauge la noi (Efeseni 5:17-19).

Dacă nu plătim prețul de a ne mărturisi păcatele, de a petrece timp cu Domnul și de a-L iubi pe Domnul cu prețul pierderii vieții noastre sufletești, al renegării sinelui și al neiubirii lumii, atunci nu putem câștiga mai mult din Cristos.

Mulți dintre noi ne iubim patul dimineața mai mult decât Îl iubim pe Domnul. De-a lungul zilei iubim multe lucruri și ne place să petrecem timp făcând multe lucruri, dar se pare că nu avem timp să fim împreună cu Domnul.

Fie ca noi să venim zilnic la Domnul și să plătim prețul pentru a cumpăra porția suplimentară de Duh în vasul nostru. Fie ca noi să veghem toată ziua, rugându-ne să fim umpluți cu Duhul în sufletul nostru.

Și fie ca noi să venim la cuvântul Domnului și să petrecem timp pentru a avea părtășie cu El, astfel încât El să poată adăuga mai mult din Sine în noi și să înlăture orice nu este de la El.

Ceea ce câștigăm nu este doar mai multă cunoaștere despre Dumnezeu, ci mai mult din Dumnezeu în Cristos ca Duh în sufletul nostru.

Doamne Isuse, arată-ne nevoia noastră urgentă de a câștiga mai mult din Duhul Tău în sufletul nostru astăzi! Amin, Doamne, fă-ne dispuși să plătim prețul pentru a avea umplerea cu Duhul Sfânt în sufletul nostru! Salvează-ne de a nu ne deschide către Tine. Salvează-ne de a nu coopera cu Tine astăzi. Fie ca Noi să-Ți permitem să ne saturezi mintea, emoțiile și voința cu duhul Tău. Amin, Doamne, vrem să trăim o viață în care cumpărăm o porțiune suplimentară de Duh pentru a ne satura întreaga ființă! Fie ca să plătim micul preț pe care trebuie să-l plătim astăzi pentru a câștiga porțiunea suplimentară de Duh în sufletul nostru! O, Doamne, Îți oferim timpul nostru dimineața: vrem să petrecem timp cu Tine pentru a Te câștiga! Vrem să rămânem în părtășie cu Tine pe tot parcursul zilei și ne-am stabilit momente de rugăciune pentru a absorbi mai mult din bogățiile Tale. Strălucește asupra noastră, Doamne, și arată-ne ce Te înlocuiește în ființa noastră. Arată-ne ce iubim mai mult decât Tine. Te alegem pe Tine. Alegem să fim saturați cu Duhul. Amin, Doamne, alegem să fim umpluți cu Duhul astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live a Life of Paying the Price to have the Filling of the Holy Spirit in our Soul, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 6 (Să fim veghetori în viață și credincioși în slujire) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Pe măsură ce Dumnezeu ne tratează și noi cooperăm cu El, totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu

30/05/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să înțelegem că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu, căci numai Dumnezeu ne poate călăuzi acolo unde ar trebui să fim, numai El poate lucra în noi și în jurul nostru ceea ce vrea El să facă și, indiferent ce facem sau nu facem, totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu. Amin!

Suntem vase ale îndurării spre onoare și glorie și totul atârnă de Dumnezeu, nu de noi. Suntem aici în viața de biserică nu pentru că suntem mai buni sau mai inteligenți decât alții, ci datorită îndurării lui Dumnezeu.

Avem familia pe care o avem și situația în care ne aflăm nu datorită nouă înșine, ci datorită lui Dumnezeu și a îndurării Sale suverane. Chiar și căutarea noastră după Dumnezeu, inima noastră fiind înclinată spre El, nu este de la noi, ci datorită îndurării Domnului.

Este îndurarea suverană a lui Dumnezeu că Îl căutăm pe Domnul, că inima noastră se întoarce către El și că suntem dispuși să ne pocăim. Atât de mulți din jurul nostru se justifică și acuză mediul înconjurător și alte lucruri pentru eșecurile și greșelile lor, dar noi, credincioșii în Cristos, ne smerim înaintea Domnului și ne pocăim înaintea Sa.

Ce îndurare de la Dumnezeu este faptul că Îl căutăm, ne întoarcem inima către El și citim cuvântul Lui! Prin îndurarea Lui suntem vase ale îndurării. Dumnezeu este Olarul și noi suntem lutul; datorită marii Sale mile, El ne-a făcut vase ale îndurării spre onoare și slavă.

Nu este datorită nouă sau datorită a ceea ce suntem sau putem face, nici pentru că suntem mai buni în vreun fel.

În Vechiul Testament, vedem această persoană numită Iov, care era un om drept. El a făcut totul bine și chiar și-a ajutat copiii să fie drepți, făcând toate lucrurile într-un mod drept. Dar Dumnezeu știa că dreptatea lui era o dreptate de sine, o dreptate făcută și construită de sine. Așa că Dumnezeu l-a permis lui Satan și l-a folosit ca un instrument urât pentru a-l trata peIov.

Chiar dacă Dumnezeu nu vrea ca omul să sufere, El îi permite lui Satan să-i trateze pe oameni pentru a-i mistui, a-i dezbrăca și a-i face să-L caute pe Dumnezeu. Satan crede că le dăunează oamenilor făcând ceea ce face, dar el îndeplinește porunca lui Dumnezeu: face doar atât cât vrea Dumnezeu să facă și merge până unde îi permite Dumnezeu să meargă.

Ca urmare a faptului că Satan a lucrat în mediul, în familia și chiar în trupul lui Iov, el a fost dezbrăcat și mistuit și a fost golit de toate celelalte lucruri până când a venit la Dumnezeu cu toate problemele sale.

Când Dumnezeu i s-a arătat, el și-a dat seama că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu și că el era doar un păcătos care nu putea decât să se pocăiască înaintea Lui. O, Doamne.

Fie ca Domnul să aibă îndurare de noi și fie ca noi să ne dăm seama că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu în viața noastră!

Trebuie să existe cel puțin un moment în care vom vedea că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu

Romani capitolul 9 dezvăluie principiul că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu (vezi Romani 9:15-23). Apostolul Pavel a aplicat acest principiu israeliților, arătându-ne că tot ce li s-a întâmplat a fost prin îndurarea lui Dumnezeu (v. 16, 23).

Trebuie să existe cel puțin o dată în care vedem îndurarea lui Dumnezeu și atingem cu siguranță îndurarea Sa (Efeseni 2:4; Matei 9:13).

Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea Lui dragoste cu care ne-a iubit, chiar și când eram morți în păcate și greșeli, ne-a adus la viață împreună cu Cristos și ne-a înviat împreună cu El și ne-a așezat împreună cu El în locurile cerești, în Cristos Isus.

Acest lucru este pentru ca El să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăție a harului Său, în bunătatea Sa față de noi în Cristos Isus (vv. 5-7). Ce îndurare este aceasta!

Am putea crede că am ajuns să credem în El pentru că am fost mai plini de râvnă sau că L-am căutat pe Domnul; totuși, este prin îndurarea lui Dumnezeu. Trebuie să înțelegem că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Trebuie să existe cel puțin un moment în viața noastră creștină când vedem îndurarea lui Dumnezeu și atingem îndurarea lui Dumnezeu într-un mod clar. Când facem aceasta, viața noastră se va schimba, căci vom realiza că nu depinde de cel care aleargă sau cel care voiește, ci de Dumnezeu care arată îndurare.

În ceea ce privește acest lucru, ochii noștri trebuie să fie deschiși cel puțin o dată; trebuie să existe cel puțin un moment când vom vedea că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Acest lucru ne va atinge și ne va zdrobi încrederea în noi înșine, căci vom realiza că, indiferent cât de zeloși suntem pentru Domnul sau cât de mult Îl căutăm acum, totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Când o persoană vede îndurarea lui Dumnezeu, fie la un moment dat, fie ca urmare a unui proces, ea se schimbă în interior, iar atitudinea sa față de ceilalți, față de Dumnezeu și față de biserică va fi diferită.

Fie că vedem acest lucru dintr-o dată, fie că îl realizăm printr-un proces, în momentul în care atingem acest lucru, vom atinge nu un sentiment, ci un fapt. Nu este un sentiment pe care îl avem, ci un fapt care există în univers fără a fi nevoie să-l susținem sau să-l recunoaștem, dar îl vedem și ne bazăm pe el.

Totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu. De exemplu, regenerarea este un fapt; indiferent dacă păcătoșii care se pocăiesc îl simt sau nu, atunci când se pocăiesc și cheamă numele Domnului, ei sunt regenerați de Dumnezeu cu viața Lui și devin copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12-13).

Sentimentele noastre contează foarte puțin în acest lucru; ne bazăm pe faptul că Biblia ne spune: „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” (Faptele Apostolilor 2:21). De aceea le spunem celor care se pocăiesc și cred în Domnul că sunt mântuiți: Biblia ne spune acest lucru. Acesta este un fapt.

La fel este și în ceea ce privește înțelegerea de către noi a îndurării lui Dumnezeu. Trebuie să existe cel puțin un moment în care noi, în calitate de credincioși în Cristos, atingem cu siguranță îndurarea lui Dumnezeu.

Îndurarea implică faptul că cineva se află în sărăcie pură și într-o situație jalnică; noi suntem astfel de oameni și încă suntem astfel de oameni, căci suntem beneficiari ai îndurării lui Dumnezeu.

Domnul nu a venit să-i cheme pe cei mândri, pe fariseii care se credeau îndreptățiți, ci pe cei jalnici, pe cei bolnavi, șchiopi, leproși, păcătoși și vameși. Dacă vedem îndurarea lui Dumnezeu, ne vom smeri înaintea Domnului și Îl vom mulțumi și Îl vom lăuda pentru îndurarea Sa suverană.

Dar dacă noi, credincioșii în Cristos, nu credem că avem nevoie de îndurarea lui Dumnezeu, suntem ca biserica din Laodiceea, care crede că este bogată și nu duce lipsă de nimic, dar, de fapt, este jalnică, săracă, goală și oarbă (Apocalipsa 3:14-22).

Poate că suntem îndreptățiți, având o părere înaltă despre noi înșine, fiind chiar mândri de cunoștințele noastre spirituale. Dar chiar dacă știm atât de multe lucruri, nu ne dăm seama că suntem orbi, nenorociți, săraci și goi și avem o nevoie disperată de îndurarea lui Dumnezeu.

Domnul vine la biserica din Laodiceea și îi avertizează, cerându-le să cumpere de la El aur curățit prin foc, haine albe și alifie pentru ochi, ca să vadă.

Fie ca noi să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și să ne elibereze de orice mândrie spirituală, astfel încât să putem fi eliberați de situația noastră jalnică, văzând că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Fie ca noi să fim ca cerșetorul orb care a strigat către Domnul: „Isuse, Fiul lui David, ai îndurare de mine” (Luca 18:38-40)! Cred că mulți dintre noi, credincioșii în Cristos, am avut astfel de experiențe în care pur și simplu am strigat către Domnul să aibă îndurare de noi și să ne ajute să trecem prin asta.

Așa gustăm îndurarea lui Dumnezeu și așa ne dăm seama că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem măcar o dată în experiența noastră că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu. O, Doamne, strigăm către Tine: ai milă de noi! Ajută-ne să trecem prin această situație! Fă-ne să mergem mai departe cu Tine! Nu știm unde suntem și de ce avem nevoie, dar Tu știi. Ne deschidem Ție. Eliberează-ne de orice autojustificare și autoneprihănire; pur și simplu venim la Tine cu o nevoie disperată de îndurarea Ta! Amin, Doamne, ai milă de noi astăzi! Fă-ne să fim una cu Tine pentru a trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu! Nu suntem bogați și nici nu avem multe lucruri; suntem săraci, goi și orbi și avem nevoie disperată de mila Ta! Doamne Isuse, depindem de îndurarea Ta suverană! Dacă ai îndurare de noi, putem merge mai departe cu Tine. Arată-ne îndurarea Ta. Vrem să ne hrănim cu îndurarea Ta și să ne împărtășim cu ceea ce ești Tu în îndurarea Ta. O, Doamne, eliberează-ne de orice formă de mândrie spirituală și fă-ne să mergem mai departe cu Tine în îndurarea Ta suverană! Fă ca biserica să meargă mai departe cu Tine în îndurarea Ta și conform îndurării Tale!

Pe măsură ce Dumnezeu ne tratează și noi cooperăm cu El, ne dăm seama că este în întregime îndurarea lui Dumnezeu

De multe ori, noi, în calitate de credincioși în Cristos, ne dăm seama că trebuie să fim tratați, căci mintea noastră este aleargă în mod nebunatic și departe de Dumnezeu, emoțiile noastre sunt lipicioase și iubesc multe alte lucruri în afară de Dumnezeu, iar voința noastră este atât de puternică în a se opune lui Dumnezeu și a alege lucruri pe care sinele le iubește.

Trebuie să avem tratarea lui Dumnezeu în mintea, emoțiile și voința noastră. Putem fi o persoană puternică în minte, dar slabă în emoții și voință, sau putem fi o persoană puternică în voință sau emoții, dar slabă în celelalte părți ale sufletului nostru (Romani 12:3).

Cu toții trebuie să experimentăm tratarea lui Dumnezeu și să fim zdrobiți de Domnul în omul nostru natural, căci orice este natural nu poate moșteni împărăția lui Dumnezeu.

Punctele noastre forte, cum ar fi emoțiile noastre neîmblânzite, mintea noastră neînnoită și voința noastră nesupusă, trebuie să fie tratate de Domnul, căci aceste puncte forte ne împiedică să mergem mai departe cu Domnul.

Am putea crede că suntem atât de puternici în râvna noastră pentru Domnul, dar s-ar putea să fim puternici în omul nostru natural mai mult decât fiind plini de râvnă pentru Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu ne tratează în mintea, emoțiile și voința noastră, nu putem cunoaște îndurarea lui Dumnezeu.

Domnul este credincios să strălucească asupra noastră și să ne exăună. El este credincios să ne tempereze în viața noastră spirituală, astfel încât să putem fi echilibrați în mintea, emoțiile și voința noastră.

Unii oameni așteaptă prea mult, în timp ce alții nu așteaptă suficient de mult. Unii oameni sunt puternici în omul lor natural, dar nu sunt puternici în omul lor lăuntric. Putem fi atât de puternici în mintea noastră, fiind plini de concepte și opinii și fiind întotdeauna gata să spunem ceva despre orice.

Sau s-ar putea să fim foarte concentrați pe emoțiile noastre, fiind plini de sentimente și senzații, dar nu-L iubim atât de mult pe Domnul. Cât de mult trebuie să fim temperați de Domnul!

Pentru ca viața noastră spirituală să fie bine temperată și echilibrată, trebuie să ne acordăm condiția la un echilibru adecvat. Aceasta este toată îndurarea lui Dumnezeu, căci totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Este îndurarea lui Dumnezeu că putem vedea că avem atât de multe probleme interioare și chiar că întreaga noastră ființă decăzută este o problemă pentru Domnul. Este îndurarea lui Dumnezeu că El ne tratează și noi cooperăm cu El.

Nu este de la noi; nu suntem mai deschiși sau mai buni decât oricine altcineva – totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Faptul de a înainta cu Domnul, a fi deschiși către El pentru a fi tratați de El în multe aspecte ale firii noastre și ale ființei noastre naturale și înaintarea noastră în viața creștină sunt toate ceva ce țin îndurarea lui Dumnezeu.

Poate că vrem să mergem undeva, dar Domnul ne poate limita călătoriile, astfel încât să putem rămâne undeva și să învățăm mai multe lecții de viață înaintea Lui. Atunci, am putea fi capabili să mergem unde am vrea să mergem, iar Domnul se poate ocupa și mai mult de noi.

Depindem de îndurarea lui Dumnezeu, iar ceea ce face El în noi este exact în proporția potrivită. Suntem prea mult în cutare aspect și alt aspect, dar îndurarea Domnului ni se arată și suntem limitați, echilibrați și cumpătați.

Poate că vorbim prea mult sau poate că nu vorbim suficient. Poate că credem că trebuie să satisfacem toate nevoile celor din jurul nostru sau poate că nu ne pasă deloc de ei. Pur și simplu depindem de Domnul și privim la El pentru îndurarea Lui.

Calea bisericii în ultimii două mii de ani este o cale de a privi la îndurarea lui Dumnezeu, căci numai îndurarea lui Dumnezeu ne poate tempera. Poate că ne dorim niște rezultate chiar acum, repede, dar Domnul poate amâna lucrurile și poate că va trebui să așteptăm mult timp înainte ca El să facă ceva în noi.

Aceasta este toată îndurarea lui Dumnezeu. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către Domnul și să-I permitem să ne arate îndurarea Sa, astfel încât să putem atinge îndurarea lui Dumnezeu și să ne dăm seama că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Nu suntem nimic, Doamne, dar Tu ești totul pentru noi. Ne deschidem întreaga ființă Ție. Tu știi ce este în noi și prin ce fel de lucruri trebuie să trecem. Ai Tu o cale în ființa noastră. Tratează-ne omul nostru natural. Vrem să cooperăm cu Tine în toate lucrurile. O, Doamne, depindem de îndurarea Ta. Ai milă de noi. Tu cunoști mintea noastră cu gândurile și conceptele ei neînnoite și nestăpânite. Tu vezi emoția noastră sălbatică cu sentimentele noastre fluctuante. Tu cunoști voința noastră cu încăpățânarea ei față de Tine în timp ce alege alte lucruri. Doamne, ne dăm Ție. Privim la îndurarea lui Dumnezeu astăzi. Doar îndurarea Ta ne poate tempera. Doar îndurarea Ta ne poate echilibra și poate trata toate problemele din ființa noastră. Ai Tu o cale în ființa noastră. Fie ca noi să avem un răspuns pozitiv la vorbirea Ta, la strălucirea Ta și la tratarea Ta. Amin, Doamne, Te lăudăm pentru îndurarea Ta suverană. Du-ne mai departe cu Tine astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As God Deals with us and we Cooperate with Him, Everything Depends on God’s Mercy, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 5 (Să trăim sub suveranitatea lui Dumnezeu și conform îndurării lui Dumnezeu) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl slujim pe Domnul încrezându-ne în îndurarea Sa în alegerea harului: Dumnezeu este Suveran!

29/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, Îl slujim pe Dumnezeu încrezându-ne în îndurarea Sa în alegerea harului, căci Dumnezeu este suveran și îndurător.

Când vedem suveranitatea lui Dumnezeu, I ne vom închina pur și simplu pentru îndurarea Sa suverană, căci El este Cel care face totul în noi și pentru noi; chiar și în purtarea responsabilității, El este Cel care poartă responsabilitatea în noi, căci nu atârnă de cel care vrea sau aleargă, ci de Dumnezeu care arată îndurare. Amin!

Slavă Domnului pentru suveranitatea Lui și slavă Lui pentru îndurarea Sa! Noi, credincioșii în Cristos, am fost aleși, predestinați și chemați de Dumnezeu din veșnicia trecută, chiar înainte de începutul lumii.

De ce? Datorită suveranității lui Dumnezeu și în îndurarea Sa. Nu suntem mai buni decât alții și nici mai inteligenți decât cei din jurul nostru; este pur și simplu datorită îndurării Lui.

Datorită îndurării Sale am crezut în Domnul Isus când alții nu au crezut, și datorită îndurării Sale suntem astăzi în viața de biserică, în recâștigarea Domnului, savurându-L pe Domnul împreună cu toți sfinții.

Dumnezeu este pe tron și, dintr-un anumit motiv, am crezut în El, căci El ni s-a arătat, ne-a luat prinși și acum nu putem decât să credem în El și să-L iubim. Și ne bucurăm cu o bucurie nespusă și plină de glorie!

Suveranitatea lui Dumnezeu este ceva ce ține de tronul Său; El are putere, autoritate și poziție absolută și El este pe tron, mai presus de toate lucrurile, administrând toate lucrurile din univers. Aleluia!

Este crucial pentru noi să vedem că Dumnezeu este suveran, căci El are autoritate, putere și poziție nelimitate pentru a face tot ce vrea El.

Astăzi, în epoca creșterii cunoașterii și înțelegerii omului, unii cred că Îl pot înțelege pe Dumnezeu sau pot crede că „nu este corect” ca una sau alta să se întâmple în lume. De ce suferă oamenii buni? De ce sunt oamenii buni săraci, în timp ce oamenii răi prosperă și fac tot felul de lucruri rele? Nu este corect!

În ochii oamenilor de astăzi, ei Îl învinovățesc pe Dumnezeu pentru această calamitate, acel cutremur și acea suferință și boală anume. Dar Dumnezeu este suveran; El este pe tron, El își exercită autoritatea supremă și El aranjează toate lucrurile.

Cine suntem noi, ca niște vase de lut făcute de Olar, ca să-I răspundem? Deși am putea crede că suntem ceva, în realitate nu suntem nimic; suntem pur și simplu vase, vase vii, pentru a ne deschide către El și a fi umpluți cu Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu.

Nimeni nu ne-a consultat cu privire la locul în care vrem să ne naștem, în ce familie, în ce circumstanțe și în ce țară; Dumnezeu a aranjat toate aceste lucruri. Dumnezeu este suveran.

Trebuie să avem încredere în Dumnezeu și să ne bazăm pe îndurarea Sa, nu pe capacitatea noastră de a face lucruri sau chiar de a înțelege lucrurile. Cum ne închinăm lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa suverană!

Trebuie să vedem suveranitatea lui Dumnezeu, îndurarea lui Dumnezeu și liberul nostru arbitru

Dumnezeul nostru este suveran. Și aceasta nu este doar ceva ce spunem și apoi ne continuăm viața; El este suveran în viața noastră, în fiecare detaliu, chiar și în greșelile și eșecurile noastre.

De exemplu, putem privi povestea lui Moise și a lui Faraon din Exod; este o poveste foarte instructivă. În Romani 9:15-16 vedem că la Dumnezeu nu există nedreptate; ci, El Se îndură de oricine Se îndură și are compasiune de oricine vrea să aibă compasiune.

Așadar, nu ține de cel care vrea, nici de cel ce aleargă, ci de Dumnezeu, care Se îndură. În versetele 17-21 vedem că Dumnezeu l-a ridicat pe Faraon din acest motiv, ca să-Și arate în el puterea și ca numele Său să fie proclamat pe pământ.

În acest univers, există trei lucruri care nu pot fi negate: suveranitatea lui Dumnezeu, îndurarea lui Dumnezeu și liberul arbitru (voința liberă) al omului. Pe de o parte, Dumnezeu este suveran și El alege pe cine alege și arată compasiune față de cine vrea.

În același timp, Dumnezeu este îndurător și El arată îndurare față de oricine arată îndurare. Suveranitatea și îndurarea lui Dumnezeu sunt atât divine, cât și eterne, neavând început și nici sfârșit.

Pe de altă parte, liberul arbitru (voința liberă) al omului este ceva creat de Dumnezeu. Creându-l pe om cu liber arbitru, Dumnezeu Și-a arătat măreția.

Dumnezeul nostru este mare și El nu se va impune niciodată pe Sine însuși sau voința Sa asupra noastră; mai degrabă, El a creat omul cu liber arbitru, iar acum omul are liberul arbitru (voința liberă) pentru a face alegerile sale.

Conform cu Romani. 9:18, Dumnezeu poate voi fie să arate îndurare, fie să împietrească; acest lucru este ilustrat de cazurile lui Moise și Faraon. Moise a fost unul căruia Dumnezeu a vrut să-i arate îndurarea Sa, în timp ce Faraon a fost unul pe care Dumnezeu a vrut să-l împietrească.

Dacă cunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu, Îi vom mulțumi pentru îndurarea Sa, realizând că suntem sub îndurarea Sa suverană. Această expresie „îndurarea suverană” înseamnă că îndurarea lui Dumnezeu este absolut ceva ce ține de suveranitatea lui Dumnezeu.

Îndurarea pe care Dumnezeu ne-o arată este în întregime conform voinței lui Dumnezeu. Fiind cei favorizați de Dumnezeu, nu ar trebui doar să-I mulțumim pentru îndurarea Sa, ci, mai mult, să I ne închinăm pentru suveranitatea Sa.

Împreună cu Pavel, trebuie să fim aduși la suveranitatea lui Dumnezeu; în loc să raționăm cu Dumnezeu, ar trebui să spunem: O, Tată Dumnezeu, mă închin Ție pentru suveranitatea Ta! Deși nu sunt vrednic, în suveranitatea Ta ai vrut să-mi arăți îndurarea Ta! Îți mulțumesc, Dumnezeule Tată!

Nu ar trebui niciodată să îndrăznim să atingem suveranitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu a inițiat credința noastră în Domnul Isus, dar nu a executat-o crezând pentru noi. Dumnezeu a plănuit ca noi să credem, dar noi înșine a trebuit să credem.

În mod similar, Dumnezeu a împietrit mai întâi inima lui Faraon, iar apoi Faraon a dus la bun sfârșit această împietrire prin propria sa voință liberă. În Exod 9:16 vedem că Dumnezeu l-a folosit pe Faraon și l-a pus în picioare pentru a-Și arăta puterea și a-Și proclama numele pe tot pământul.

De douăsprezece ori Moise, un om în vârstă, a venit să negocieze cu Faraon în numele Domnului. Faraonul era tulburat, dar nu putea face nimic cu Moise, cel tulburător, căci Moise era susținut de Domnul suveran! Moise a primit îndurare de la Dumnezeu. Chiar dacă Dumnezeu l-a dat deoparte pe Faraon, El tot l-a folosit; nu numai că Moise i-a fost de folos Domnului, ci și lui Faraon.

În mod similar, în cazul lui Iov, Dumnezeu l-a folosit pe Satan ca pe un instrument urât pentru a-l expune pe Iov, a-l dezbrăca și a-l mistui, astfel încât Dumnezeu să-i arate lui Iov că dreptatea lui făcută de sine nu este nimic, ci doar ceea ce este Dumnezeu pentru om este ceea ce contează. Extraordinar!

În cazul lui Faraon, el a văzut suveranitatea lui Dumnezeu prin douăsprezece conflicte, inclusiv cele zece plăgi care au avut loc de-a lungul unei perioade de timp; cu toate acestea, Faraon și-a împietrit inima. În confruntarea dintre Moise și Faraon, vedem o demonstrație a suveranității lui Dumnezeu, pe de o parte, și a îndurării Sale, pe de altă parte.

Cu cât recunoaștem mai mult suveranitatea lui Dumnezeu, cu atât vom fi mai recunoscători pentru îndurarea Sa. Aleluia, îndurarea lui Dumnezeu ne-a fost acordată nouă în mod suveran! Cât Îl lăudăm pentru îndurarea Sa față de noi în suveranitatea Sa!

Doamne, ne închinăm Ție și Te lăudăm pentru suveranitatea Ta. Îți mulțumim că ai îndurare de noi. Îți mulțumim nu doar că ești suveran și ne arăți îndurarea Ta, ci și că ne dai liberul arbitru, voința liberă de a decide. O, Doamne, Te alegem. Alegem să Te cunoaștem, să fim deschiși către Tine și să Te ascultăm. Îți mulțumim că ai aranjat toate lucrurile și toate persoanele și chestiunile din mediul nostru pentru ca noi să fim conformați chipului lui Cristos, astfel încât să putem fi exact ca El! Ne deschidem Ție, Doamne Isuse! Ne exercităm liberul arbitru (voința liberă) pentru a Te alege și a Te savura! Nu depindem de ceea ce putem face sau de ceea ce suntem capabili să facem sau să spunem, ci de îndurarea Ta suverană. Îți mulțumim că ne-ai adus până aici în îndurarea Ta suverană. Ne închinăm Ție. Ne încredem în Tine! Nu suntem vrednici, dar Tu faci atât de multe în noi și în jurul nostru. Îți mulțumim pentru toate lucrurile pe care ni le-ai dat și, de asemenea, pentru lucrurile pe care ni le-ai luat în suveranitatea Ta. O, Doamne Tată, ne închinăm Ție pentru suveranitatea Ta și pentru îndurarea Ta!

Vedem suveranitatea lui Dumnezeu și ne încredem în îndurarea lui Dumnezeu în alegerea harului în slujirea lui Dumnezeu

Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem să-I slujim lui Dumnezeu în economia Sa din Noul Testament, trebuie să știm că este în întregime ceva ce ține de îndurarea suverană a lui Dumnezeu (Romani 9:15-16; Evrei 4:16). Însuși faptul că suntem aici în viața de biserică este în recâștigarea Domnului nu vine de la noi, ci de la îndurarea suverană a lui Dumnezeu.

Suntem în viața de biserică nu pentru că căutăm mai mult decât alții sau pentru că suntem mai inteligenți decât ei; este îndurarea lui Dumnezeu. Dacă ne gândim doar cum am ajuns aici, care a fost procesul prin care ne-a condus Domnul și câți au venit cu noi, dar nu au parcurs până la capăt, ne vom închina lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa.

Când vom vedea suveranitatea lui Dumnezeu, ne vom încrede pe deplin în îndurarea Sa, în special în slujirea noastră către Dumnezeu. Conform alegerii harului lui Dumnezeu (Romani 11:5), credem că El ne-a făcut rămășița pe care o va folosi pentru a-L aduce înapoi astăzi.

Însă încrederea noastră nu este în noi înșine, ci în îndurarea lui Dumnezeu. Nu ar trebui să ne încredem în noi înșine și nici să credem că suntem aici datorită a ceva ce suntem sau a ceea ce am făcut. Am fost aduși pe calea Domnului pe deplin datorită îndurării lui Dumnezeu!

Este din îndurarea lui Dumnezeu că nu avem poftă pentru lucrurile acestei lumi. Atât de mulți dintre semenii noștri au un gust pentru lucrurile acestei lumi, divertismentul, sportul și alte lucruri, dar prin îndurarea Domnului, suntem dispuși să fim separați de epoca rea de astăzi.

Ce îndurare este pentru noi să fim separați de epoca rea de astăzi pentru Domnul (Galateni 1:3-5)!

În mod similar, în servirea Domnului de către noi, trebuie să cunoaștem nu doar Duhul, viața în Duh și dreptatea lui Dumnezeu, ci și mai mult, trebuie să cunoaștem îndurarea lui Dumnezeu în alegerea harului Său.

Dumnezeu ne-a ales în îndurarea și în harul Său; nu ar trebui să ne punem încrederea în ceea ce suntem, în ceea ce suntem capabili să facem sau în ceea ce suntem capabili să spunem și să plănuim, ci să ne încredem în îndurarea lui Dumnezeu.

Slujirea noastră adusă Domnului în Evanghelie ar trebui să fie în duhul nostru, depinzând întotdeauna de Domnul în duh (Romani 1:9). Cu cât ne închinăm mai mult lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa, cu atât vom fi mai înălțați.

Putem purta o anumită responsabilitate în viața de biserică și putem sluji în diferite domenii ale vieții de biserică, dar încrederea noastră este în îndurarea Domnului. Pe măsură ce ne închinăm lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa, Dumnezeu este Cel care poartă responsabilitatea în noi.

Nu ar trebui să ne străduim să-L slujim pe Dumnezeu sau să purtăm responsabilitatea; mai degrabă, ar trebui pur și simplu să I ne închinăm lui Dumnezeu pentru alegerea Sa.

Ar trebui să ne închinăm lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa în alegerea harului Său. Când facem asta, vom avea un gust dulce în interior și vom simți că Domnul slujește în noi și că El poartă poverile și responsabilitățile în noi. Dar dacă încercăm să fim responsabili, dacă încercăm să-I slujim Domnului și să facem una și alta pentru El, vom suferi în interior și vom avea un gust amar. O, Doamne!

Putem fi fericiți în Domnul doar atunci când învățăm să ne încredem în îndurarea Domnului și să I ne închinăm pentru aceasta! Dumnezeu a spus că El va avea îndurare de oricine va avea îndurare și va avea compasiune de oricine va avea compasiune.

Înaintarea noastră cu Domnul în viața de biserică și servirea Domnului de către noi nu este ceva ce ține de alergare, strădanie, abilitate sau cunoștințe, ci de îndurarea lui Dumnezeu. Voința noastră este zadarnică, alergarea noastră este în zadar, iar cunoștințele noastre ucid dacă nu ne încredem în îndurarea lui Dumnezeu și nu-L lăudăm pentru alegerea harului Său.

Suntem schimbători, mereu fluctuăm, iar condiția noastră spirituală este ca vremea: mereu schimbătoare, instabilă și neclară. Dar alegerea harului lui Dumnezeu nu depinde de noi, ci de îndurarea Sa în suveranitatea Sa. Mila lui Dumnezeu față de noi este în suveranitatea Sa; singurul lucru pe care îl putem spune pentru a explica îndurarea lui Dumnezeu față de noi este că, în suveranitatea Sa, El a ales să fie îndurător față de noi.

În îndurarea Sa suverană, Dumnezeu ne-a înclinat inima spre El. Datorită îndurării lui Dumnezeu față de noi, Îl căutăm zi de zi (Ieremia 29:13; Deuteronom 4:29; Isaia 55:6).

Cu cât vedem mai mult că tot ce are legătură cu noi este ceva ce ține de îndurarea lui Dumnezeu în suveranitatea Sa, cu atât ne vom purta mai mult responsabilitatea înaintea Domnului, și chiar și dorința de a purta responsabilitatea este ceva ce ține de îndurarea lui Dumnezeu.

Fie ca să învățăm să ne întoarcem ochii de la noi înșine și de la circumstanțele noastre și să privim neclintit spre Domnul Isus! Fie ca să ne încredem pe deplin în El, să ne deschidem către El și să ne bazăm pe îndurarea Sa în alegerea harului Său.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că Ți-ai arătat îndurarea Ta suverană față de noi. Îți mulțumim că ne-ai arătat îndurarea lui Dumnezeu în alegerea harului Său. O, Doamne, ne închinăm Ție pentru că ne-ai ales în îndurarea și harul Tău! Ne punem încrederea nu în ceea ce suntem capabili să facem, ci în îndurarea Ta. Ne închinăm Ție pentru îndurarea Ta. Renunțăm la orice străduință și luptă și pur și simplu Îți permitem să faci totul în noi și pentru noi. O, Doamne, nu ne încredem în noi înșine și în ceea ce putem face, ci în îndurarea Ta. Ce îndurare este că Dumnezeu ne-a ales, ne-a predestinat, ne-a chemat și ne-a așezat în viața de biserică azi! Amin, Doamne, ne închinăm Ție pentru alegerea Ta și ne încredem în îndurarea Ta pe măsură ce învățăm să-Ți slujim în viața de biserică. Te lăsăm să faci totul în noi și pentru noi. Recunoaștem că alergarea și străduința noastră nu au niciun folos – doar îndurarea Ta triumfă! Suntem una cu Tine, Doamne, și ne încredem pe deplin în Tine pentru orice! Depindem de Tine și ne încredem în îndurarea Ta și în suveranitatea Ta!