emoția trebuie echilibrată

Pe măsură ce Dumnezeu ne tratează și noi cooperăm cu El, totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu

30/05/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să înțelegem că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu, căci numai Dumnezeu ne poate călăuzi acolo unde ar trebui să fim, numai El poate lucra în noi și în jurul nostru ceea ce vrea El să facă și, indiferent ce facem sau nu facem, totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu. Amin!

Suntem vase ale îndurării spre onoare și glorie și totul atârnă de Dumnezeu, nu de noi. Suntem aici în viața de biserică nu pentru că suntem mai buni sau mai inteligenți decât alții, ci datorită îndurării lui Dumnezeu.

Avem familia pe care o avem și situația în care ne aflăm nu datorită nouă înșine, ci datorită lui Dumnezeu și a îndurării Sale suverane. Chiar și căutarea noastră după Dumnezeu, inima noastră fiind înclinată spre El, nu este de la noi, ci datorită îndurării Domnului.

Este îndurarea suverană a lui Dumnezeu că Îl căutăm pe Domnul, că inima noastră se întoarce către El și că suntem dispuși să ne pocăim. Atât de mulți din jurul nostru se justifică și acuză mediul înconjurător și alte lucruri pentru eșecurile și greșelile lor, dar noi, credincioșii în Cristos, ne smerim înaintea Domnului și ne pocăim înaintea Sa.

Ce îndurare de la Dumnezeu este faptul că Îl căutăm, ne întoarcem inima către El și citim cuvântul Lui! Prin îndurarea Lui suntem vase ale îndurării. Dumnezeu este Olarul și noi suntem lutul; datorită marii Sale mile, El ne-a făcut vase ale îndurării spre onoare și slavă.

Nu este datorită nouă sau datorită a ceea ce suntem sau putem face, nici pentru că suntem mai buni în vreun fel.

În Vechiul Testament, vedem această persoană numită Iov, care era un om drept. El a făcut totul bine și chiar și-a ajutat copiii să fie drepți, făcând toate lucrurile într-un mod drept. Dar Dumnezeu știa că dreptatea lui era o dreptate de sine, o dreptate făcută și construită de sine. Așa că Dumnezeu l-a permis lui Satan și l-a folosit ca un instrument urât pentru a-l trata peIov.

Chiar dacă Dumnezeu nu vrea ca omul să sufere, El îi permite lui Satan să-i trateze pe oameni pentru a-i mistui, a-i dezbrăca și a-i face să-L caute pe Dumnezeu. Satan crede că le dăunează oamenilor făcând ceea ce face, dar el îndeplinește porunca lui Dumnezeu: face doar atât cât vrea Dumnezeu să facă și merge până unde îi permite Dumnezeu să meargă.

Ca urmare a faptului că Satan a lucrat în mediul, în familia și chiar în trupul lui Iov, el a fost dezbrăcat și mistuit și a fost golit de toate celelalte lucruri până când a venit la Dumnezeu cu toate problemele sale.

Când Dumnezeu i s-a arătat, el și-a dat seama că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu și că el era doar un păcătos care nu putea decât să se pocăiască înaintea Lui. O, Doamne.

Fie ca Domnul să aibă îndurare de noi și fie ca noi să ne dăm seama că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu în viața noastră!

Trebuie să existe cel puțin un moment în care vom vedea că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu

Romani capitolul 9 dezvăluie principiul că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu (vezi Romani 9:15-23). Apostolul Pavel a aplicat acest principiu israeliților, arătându-ne că tot ce li s-a întâmplat a fost prin îndurarea lui Dumnezeu (v. 16, 23).

Trebuie să existe cel puțin o dată în care vedem îndurarea lui Dumnezeu și atingem cu siguranță îndurarea Sa (Efeseni 2:4; Matei 9:13).

Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea Lui dragoste cu care ne-a iubit, chiar și când eram morți în păcate și greșeli, ne-a adus la viață împreună cu Cristos și ne-a înviat împreună cu El și ne-a așezat împreună cu El în locurile cerești, în Cristos Isus.

Acest lucru este pentru ca El să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăție a harului Său, în bunătatea Sa față de noi în Cristos Isus (vv. 5-7). Ce îndurare este aceasta!

Am putea crede că am ajuns să credem în El pentru că am fost mai plini de râvnă sau că L-am căutat pe Domnul; totuși, este prin îndurarea lui Dumnezeu. Trebuie să înțelegem că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Trebuie să existe cel puțin un moment în viața noastră creștină când vedem îndurarea lui Dumnezeu și atingem îndurarea lui Dumnezeu într-un mod clar. Când facem aceasta, viața noastră se va schimba, căci vom realiza că nu depinde de cel care aleargă sau cel care voiește, ci de Dumnezeu care arată îndurare.

În ceea ce privește acest lucru, ochii noștri trebuie să fie deschiși cel puțin o dată; trebuie să existe cel puțin un moment când vom vedea că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Acest lucru ne va atinge și ne va zdrobi încrederea în noi înșine, căci vom realiza că, indiferent cât de zeloși suntem pentru Domnul sau cât de mult Îl căutăm acum, totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Când o persoană vede îndurarea lui Dumnezeu, fie la un moment dat, fie ca urmare a unui proces, ea se schimbă în interior, iar atitudinea sa față de ceilalți, față de Dumnezeu și față de biserică va fi diferită.

Fie că vedem acest lucru dintr-o dată, fie că îl realizăm printr-un proces, în momentul în care atingem acest lucru, vom atinge nu un sentiment, ci un fapt. Nu este un sentiment pe care îl avem, ci un fapt care există în univers fără a fi nevoie să-l susținem sau să-l recunoaștem, dar îl vedem și ne bazăm pe el.

Totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu. De exemplu, regenerarea este un fapt; indiferent dacă păcătoșii care se pocăiesc îl simt sau nu, atunci când se pocăiesc și cheamă numele Domnului, ei sunt regenerați de Dumnezeu cu viața Lui și devin copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12-13).

Sentimentele noastre contează foarte puțin în acest lucru; ne bazăm pe faptul că Biblia ne spune: „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” (Faptele Apostolilor 2:21). De aceea le spunem celor care se pocăiesc și cred în Domnul că sunt mântuiți: Biblia ne spune acest lucru. Acesta este un fapt.

La fel este și în ceea ce privește înțelegerea de către noi a îndurării lui Dumnezeu. Trebuie să existe cel puțin un moment în care noi, în calitate de credincioși în Cristos, atingem cu siguranță îndurarea lui Dumnezeu.

Îndurarea implică faptul că cineva se află în sărăcie pură și într-o situație jalnică; noi suntem astfel de oameni și încă suntem astfel de oameni, căci suntem beneficiari ai îndurării lui Dumnezeu.

Domnul nu a venit să-i cheme pe cei mândri, pe fariseii care se credeau îndreptățiți, ci pe cei jalnici, pe cei bolnavi, șchiopi, leproși, păcătoși și vameși. Dacă vedem îndurarea lui Dumnezeu, ne vom smeri înaintea Domnului și Îl vom mulțumi și Îl vom lăuda pentru îndurarea Sa suverană.

Dar dacă noi, credincioșii în Cristos, nu credem că avem nevoie de îndurarea lui Dumnezeu, suntem ca biserica din Laodiceea, care crede că este bogată și nu duce lipsă de nimic, dar, de fapt, este jalnică, săracă, goală și oarbă (Apocalipsa 3:14-22).

Poate că suntem îndreptățiți, având o părere înaltă despre noi înșine, fiind chiar mândri de cunoștințele noastre spirituale. Dar chiar dacă știm atât de multe lucruri, nu ne dăm seama că suntem orbi, nenorociți, săraci și goi și avem o nevoie disperată de îndurarea lui Dumnezeu.

Domnul vine la biserica din Laodiceea și îi avertizează, cerându-le să cumpere de la El aur curățit prin foc, haine albe și alifie pentru ochi, ca să vadă.

Fie ca noi să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și să ne elibereze de orice mândrie spirituală, astfel încât să putem fi eliberați de situația noastră jalnică, văzând că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Fie ca noi să fim ca cerșetorul orb care a strigat către Domnul: „Isuse, Fiul lui David, ai îndurare de mine” (Luca 18:38-40)! Cred că mulți dintre noi, credincioșii în Cristos, am avut astfel de experiențe în care pur și simplu am strigat către Domnul să aibă îndurare de noi și să ne ajute să trecem prin asta.

Așa gustăm îndurarea lui Dumnezeu și așa ne dăm seama că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem măcar o dată în experiența noastră că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu. O, Doamne, strigăm către Tine: ai milă de noi! Ajută-ne să trecem prin această situație! Fă-ne să mergem mai departe cu Tine! Nu știm unde suntem și de ce avem nevoie, dar Tu știi. Ne deschidem Ție. Eliberează-ne de orice autojustificare și autoneprihănire; pur și simplu venim la Tine cu o nevoie disperată de îndurarea Ta! Amin, Doamne, ai milă de noi astăzi! Fă-ne să fim una cu Tine pentru a trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu! Nu suntem bogați și nici nu avem multe lucruri; suntem săraci, goi și orbi și avem nevoie disperată de mila Ta! Doamne Isuse, depindem de îndurarea Ta suverană! Dacă ai îndurare de noi, putem merge mai departe cu Tine. Arată-ne îndurarea Ta. Vrem să ne hrănim cu îndurarea Ta și să ne împărtășim cu ceea ce ești Tu în îndurarea Ta. O, Doamne, eliberează-ne de orice formă de mândrie spirituală și fă-ne să mergem mai departe cu Tine în îndurarea Ta suverană! Fă ca biserica să meargă mai departe cu Tine în îndurarea Ta și conform îndurării Tale!

Pe măsură ce Dumnezeu ne tratează și noi cooperăm cu El, ne dăm seama că este în întregime îndurarea lui Dumnezeu

De multe ori, noi, în calitate de credincioși în Cristos, ne dăm seama că trebuie să fim tratați, căci mintea noastră este aleargă în mod nebunatic și departe de Dumnezeu, emoțiile noastre sunt lipicioase și iubesc multe alte lucruri în afară de Dumnezeu, iar voința noastră este atât de puternică în a se opune lui Dumnezeu și a alege lucruri pe care sinele le iubește.

Trebuie să avem tratarea lui Dumnezeu în mintea, emoțiile și voința noastră. Putem fi o persoană puternică în minte, dar slabă în emoții și voință, sau putem fi o persoană puternică în voință sau emoții, dar slabă în celelalte părți ale sufletului nostru (Romani 12:3).

Cu toții trebuie să experimentăm tratarea lui Dumnezeu și să fim zdrobiți de Domnul în omul nostru natural, căci orice este natural nu poate moșteni împărăția lui Dumnezeu.

Punctele noastre forte, cum ar fi emoțiile noastre neîmblânzite, mintea noastră neînnoită și voința noastră nesupusă, trebuie să fie tratate de Domnul, căci aceste puncte forte ne împiedică să mergem mai departe cu Domnul.

Am putea crede că suntem atât de puternici în râvna noastră pentru Domnul, dar s-ar putea să fim puternici în omul nostru natural mai mult decât fiind plini de râvnă pentru Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu ne tratează în mintea, emoțiile și voința noastră, nu putem cunoaște îndurarea lui Dumnezeu.

Domnul este credincios să strălucească asupra noastră și să ne exăună. El este credincios să ne tempereze în viața noastră spirituală, astfel încât să putem fi echilibrați în mintea, emoțiile și voința noastră.

Unii oameni așteaptă prea mult, în timp ce alții nu așteaptă suficient de mult. Unii oameni sunt puternici în omul lor natural, dar nu sunt puternici în omul lor lăuntric. Putem fi atât de puternici în mintea noastră, fiind plini de concepte și opinii și fiind întotdeauna gata să spunem ceva despre orice.

Sau s-ar putea să fim foarte concentrați pe emoțiile noastre, fiind plini de sentimente și senzații, dar nu-L iubim atât de mult pe Domnul. Cât de mult trebuie să fim temperați de Domnul!

Pentru ca viața noastră spirituală să fie bine temperată și echilibrată, trebuie să ne acordăm condiția la un echilibru adecvat. Aceasta este toată îndurarea lui Dumnezeu, căci totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Este îndurarea lui Dumnezeu că putem vedea că avem atât de multe probleme interioare și chiar că întreaga noastră ființă decăzută este o problemă pentru Domnul. Este îndurarea lui Dumnezeu că El ne tratează și noi cooperăm cu El.

Nu este de la noi; nu suntem mai deschiși sau mai buni decât oricine altcineva – totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Faptul de a înainta cu Domnul, a fi deschiși către El pentru a fi tratați de El în multe aspecte ale firii noastre și ale ființei noastre naturale și înaintarea noastră în viața creștină sunt toate ceva ce țin îndurarea lui Dumnezeu.

Poate că vrem să mergem undeva, dar Domnul ne poate limita călătoriile, astfel încât să putem rămâne undeva și să învățăm mai multe lecții de viață înaintea Lui. Atunci, am putea fi capabili să mergem unde am vrea să mergem, iar Domnul se poate ocupa și mai mult de noi.

Depindem de îndurarea lui Dumnezeu, iar ceea ce face El în noi este exact în proporția potrivită. Suntem prea mult în cutare aspect și alt aspect, dar îndurarea Domnului ni se arată și suntem limitați, echilibrați și cumpătați.

Poate că vorbim prea mult sau poate că nu vorbim suficient. Poate că credem că trebuie să satisfacem toate nevoile celor din jurul nostru sau poate că nu ne pasă deloc de ei. Pur și simplu depindem de Domnul și privim la El pentru îndurarea Lui.

Calea bisericii în ultimii două mii de ani este o cale de a privi la îndurarea lui Dumnezeu, căci numai îndurarea lui Dumnezeu ne poate tempera. Poate că ne dorim niște rezultate chiar acum, repede, dar Domnul poate amâna lucrurile și poate că va trebui să așteptăm mult timp înainte ca El să facă ceva în noi.

Aceasta este toată îndurarea lui Dumnezeu. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către Domnul și să-I permitem să ne arate îndurarea Sa, astfel încât să putem atinge îndurarea lui Dumnezeu și să ne dăm seama că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Nu suntem nimic, Doamne, dar Tu ești totul pentru noi. Ne deschidem întreaga ființă Ție. Tu știi ce este în noi și prin ce fel de lucruri trebuie să trecem. Ai Tu o cale în ființa noastră. Tratează-ne omul nostru natural. Vrem să cooperăm cu Tine în toate lucrurile. O, Doamne, depindem de îndurarea Ta. Ai milă de noi. Tu cunoști mintea noastră cu gândurile și conceptele ei neînnoite și nestăpânite. Tu vezi emoția noastră sălbatică cu sentimentele noastre fluctuante. Tu cunoști voința noastră cu încăpățânarea ei față de Tine în timp ce alege alte lucruri. Doamne, ne dăm Ție. Privim la îndurarea lui Dumnezeu astăzi. Doar îndurarea Ta ne poate tempera. Doar îndurarea Ta ne poate echilibra și poate trata toate problemele din ființa noastră. Ai Tu o cale în ființa noastră. Fie ca noi să avem un răspuns pozitiv la vorbirea Ta, la strălucirea Ta și la tratarea Ta. Amin, Doamne, Te lăudăm pentru îndurarea Ta suverană. Du-ne mai departe cu Tine astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As God Deals with us and we Cooperate with Him, Everything Depends on God’s Mercy, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 5 (Să trăim sub suveranitatea lui Dumnezeu și conform îndurării lui Dumnezeu) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne exersăm duhul nostru pentru a avea un duh de putere și de dragoste și de chibzuință

31/10/2024 by Credincios in Cristos 5 Comments

Pentru ca să ne exersăm duhul, trebuie să tratăm părțile sufletului nostru care înconjoară duhul nostru, astfel încât să putem avea un duh de putere, de dragoste și de chibzuință, și trebuie să ne bucurăm în Domnul și să ne fixăm mintea asupra duhului ca să savurăm viață și pace.

Aleluia pentru duhul nostru contopit, cheia pentru a primi distribuirea divină a Trinității Divine! Dumnezeul nostru, Dumnezeul care a creat cerurile și pământul, are o economie eternă în care El vrea să distribuie tot ceea ce El este și a făcut în noi, poporul Său ales.

Dumnezeu este Duh; natura esenței Sale este duh. Mai mult, pentru ca El să fie distribuit în om, El a trecut printr-un proces; Dumnezeu a devenit om ca noi, a trăit o viață umană perfectă pe pământ, a murit pe cruce cu o moarte atotinclusivă care a terminat toate lucrurile și a înviat. În înviere, El a devenit un Duh dătător de viață, ca să se poată distribui în noi, cei care credem în El.

Acum oricine aude evanghelia și se deschide Domnului, se pocăiește și crede în El, primește distribuirea divină a Trinității Divine. Dorința lui Dumnezeu în economia Sa este de a distribui tot ceea ce El este și are în ființa noastră, astfel încât El să fie viața noastră și sursa noastră de viață și, din noi, El să Se distribuie mai mult pe Sine în multe alte ființe umane.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să știm cum să primim și să rămânem sub distribuirea divină constantă a Trinității Divine. Tatăl este sursa, Fiul este cursul, iar Duhul este curgerea râului de apă al vieții care curge din veșnicie în timp și în ființa noastră. Dumnezeu Tatăl este dragostea ca izvor, Cristos Fiul este harul ca ieșirea în afară din Tatăl și Dumnezeu Duhul este părtășia pentru a transmite tot ceea ce este Dumnezeu în ființa noastră (2 Cor. 13:14).

Cum putem primi și savura distribuirea lui Dumnezeu și care este cheia pentru ca noi să primim și să revărsăm distribuirea divină a Trinității Divine? Cheia este duhul nostru, duhul nostru uman care a fost regenerat de Dumnezeu cu viața și natura Sa pentru a fi locuit de El. Duhul nostru este un duh contopit. Trebuie să ne cunoaștem duhul, să ne întoarcem către duhul nostru, să ne fixăm mintea asupra duhului nostru și să umblăm conform Duhului prin exersarea duhului nostru.

Când ne exersăm duhul, primim distribuirea divină a Trinității Divine și devenim, de asemenea, un canal al acestei distribuiri către ceilalți pentru creșterea lor în viață și savurarea lui Cristos de către ei. Zi de zi, începând de dimineață, trebuie să ne deschidem ființa către Domnul și să ne înflăcărăm duhul, astfel încât să putem fi sub distribuirea lui Dumnezeu și să fim un canal pentru distribuirea Sa divină în mulți alții.

Ne tratăm părțile sufletului nostru pentru a avea un duh de putere și de dragoste și de chibzuință

O cale foarte practică de a ne exersa duhul este să tratăm părțile sufletului care ne înconjoară duhul, adică de chibzuințăa, emoția și voința noastră (1 Petru 3:4). Sufletul nostru trebuie să fie întemeiat de Domnul (Fapte 14:22); mintea, emoția și voința noastră au nevoie de stabilirea și tratarea Domnului.

Trebuie să fim stabiliți de Domnul în mintea noastră, astfel încât să putem cunoaște și înțelege pe Domnul și lucrurile referitoare la El (1 Cor. 2:16; Filip. 3:10). Trebuie să fim stabiliți în emoția noastră, astfel încât să-L putem iubi pe Domnul și să avem o inimă pentru interesul Domnului (Marcu 12:30; Rom. 16:4). Trebuie să fim stabiliți de Domnul în voia noastră, astfel încât să fim puternici să rămânem cu Domnul și să facem lucrurile care Îi plac (Fapte 11:23; Col. 1:10; 1 Tes. 4:1). Amin!

2 Tim. 1:7 spune că Dumnezeu nu ne-a dat un duh de lașitate, ci de putere, de dragoste și de înțelepciune. Dumnezeu ne-a dat un dar minunat: duhul nostru, care acum este contopit cu Domnul ca Duh. Cu toate acestea, pentru ca duhul să iasă la suprafață într-un mod adecvat, în timp ce ne exersăm duhul, trebuie să avem un duh de putere, de dragoste și de chibzuință.

Trebuie să tratăm părțile sufletului nostru care ne înconjoară duhul, astfel încât duhul nostru să fie potrivit atunci când este eliberat. În primul rând, voința noastră trebuie să fie supusă de către duh pentru a fi supusă Domnului și puternică pentru El. Trebuie să avem mai întâi un duh de putere; voința noastră trebuie să fie supusă, astfel încât să îi fie supusă Domnului în duhul nostru.

Uneori putem spune că o persoană este puternică în voința sa; într-un fel, avem dreptate, dar într-un alt sens, acest lucru nu este corect, pentru că acea persoană este încăpățânată sau dură în voința sa. Avem o voință puternică și este bine să avem o voință puternică atunci când voința noastră este supusă Domnului. De exemplu, când cineva este dispus să-și dea viața pentru Domnul, când cineva este martirizat pentru El, el are o voință puternică, pentru că voința lui este puternică și tare sub controlul Domnului din duhul nostru.

Când voința noastră este supusă și devine supusă duhului, voința noastră devine puternică și tare și avem cu adevărat un duh de putere. Cu toate acestea, acest lucru trebuie echilibrat de un duh de dragoste. Când avem un duh puternic, ne va fi ușor să fim reci față de ceilalți sau față de situațiile din jurul nostru și chiar îi putem critica.

Dar când avem un duh de dragoste, când emoțiile noastre sunt echilibrate de Domnul și făcute una cu emoțiile Sale, îi vom iubi pe alții cu Domnul ca iubire. Chiar dacă voința noastră este supusă Domnului, totuși trebuie să fim echilibrați de un duh de dragoste; duhul nostru trebuie să fie atât de putere, cât și de dragoste.

Vedem aceasta în Domnul Isus; când a fost pe pământ, voia Sa a fost supusă duhului și a fost ascultător de Tatăl. Totuși, Domnul Isus în trăirea și lucrarea Sa a fost echilibrat și de un duh de dragoste, pentru că, deși El avea un duh puternic, El avea și un duh de dragoste și iubea și era plin de compasiune față de cei din jurul Lui. Domnul avea un duh puternic pentru Dumnezeu și pentru interesul Său, dar față de păcătoșii și bolnavii din jurul Lui, duhul Său era plin de dragoste și simpatie.

Emoția noastră trebuie să fie echilibrată de Domnul, în acord cu emoția Sa, astfel încât să putem iubi ceea ce El iubește, să urâm ceea ce El urăște și să preferăm ceea ce El preferă. Atunci când avem un duh de putere și de dragoste, mai avem nevoie să avem un duh de chibzuință; dacă avem doar dragoste, putem fi neghiobi și orbi și chiar ne poate aduce în întuneric.

Așa că trebuie să fim echilibrați, astfel încât să nu iubim în mod necugetat, ci în mod clar, potrivit și sobru, cu o minte sănătoasă. Acesta este motivul pentru care trebuie să venim la Cuvântul lui Dumnezeu și să avem mintea înnoită prin adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu. Mintea noastră trebuie să fie înnoită, astfel încât să fie chibzuită, nu sălbatică, rătăcitoare și neîngrădită.

Trebuie să avem un duh de putere și de dragoste și de chibzuință, astfel încât să fim echilibrați în ființa noastră și să avem o exersare adecvată al duhului nostru.

A ne trata duhul nostru astfel încât să ne putem exersa duhul are de-a face cu părțile interioare ale ființei noastre, cele trei părți ale sufletului nostru. Când duhul nostru iese ca un izvor de apă curată, poate fi alterat de lucrurile din sufletul nostru care nu sunt tratate. Deci duhul nostru este pur, dar poate fi plin de mânie din cauza emoțiilor noastre dezechilibrate, încăpățânat din cauza voinței noastre nesupuse și nu este clar din cauza minții noastre rătăcitoare.

Dacă mintea noastră este greșită, duhul nostru nu poate fi potrivit; dacă emoția noastră este greșită sau voința noastră este încăpățânată, duhul nostru nu poate fi potrivit. Așa că trebuie să tratăm părțile sufletului nostru. Voința noastră trebuie să fie supusă duhului nostru, emoția noastră trebuie să fie echilibrată, iar mintea noastră trebuie să fie chibzuită și sănătoasă. Atunci duhul nostru va fi puternic, iubitor și chibzuit; vom avea un duh de putere și de dragoste și de chibzuință.

Un duh de putere este un duh cu o voință supusă și înviată, un duh de dragoste este un duh cu o emoție plină de Dumnezeu ca dragoste, iar un duh de chibzuință treaz este un duh cu o minte înnoită. Mulțumim Domnului, dragul nostru Domnul Isus este Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre și El ne păstorește sufletul (1 Petru 2:25; Psa. 23:1-6; cf. Evr. 13:17).

Sufletul nostru este ființa noastră interioară, persoana noastră reală; Domnul nostru ne păstorește având grijă de bunăstarea ființei noastre interioare și prin exersarea supravegherii Sale asupra stării persoanei noastre reale. El ne păstorește, adică ne păstorește sufletul. Deoarece exersarea duhului nostru este legată de părțile sufletului nostru și este atât de vitală pentru a trăi în realitatea economiei lui Dumnezeu, trebuie să cooperăm cu Domnul în slujba Sa cerească, având sufletul stabilit de Domnul și, de asemenea, cooperând cu Domnul pentru să întemeiem sufletele altora.

Îți mulțumim, Doamne, că nu ne-ai dat un duh de lașitate, ci de putere și de dragoste și de chibzuință! Aleluia, duhul nostru este al dragostei și al puterii și al chibzuinței. Amin, Doamne, vrem să ne exersăm duhul și să tratăm părțile sufletului care ne înconjoară duhul – mintea, emoția și voința noastră. Vrem să avem un duh de putere, având voința noastră supusă Domnului în duhul nostru. Fie ca noi să avem un duh de dragoste, având emoția echilibrată de Domnul și una cu emoția Sa. Fie ca noi să avem un duh de chibzuință prin faptul că mintea noastră este înnoită și făcută sobră de Domnul. Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine ca Păstor și Supraveghetor al sufletelor noastre pentru a ne întemeia sufletul. Stabiește-ne sufletul astăzi. Ne deschidem grijii și păstoririi Tale, pentru că Tu exerciți supravegherea Ta asupra stării persoanei noastre reale. Amin, Doamne, întărește sufletul nostru și fă din noi cei care cooperăm cu Tine pentru a întemeia sufletele altora!

Ne exersăm duhul făcând toate lucrurile în Cristos și fixându-ne mintea pe duhul nostru

Pentru noi să ne exersăm duhul, adică să ne înflăcărăm duhul dat de Dumnezeu, înseamnă să ne bucurăm mereu, să ne rugăm neîncetat și să mulțumim în toate lucrurile (1 Tes. 5:16-18). Amin! Trebuie să ne bucurăm mereu, să ne rugăm neîncetat și să mulțumim pentru toate, pentru a savura Duhul care locuiește în interiorul nostru ca secret al facerii tuturor lucrurilor în Cristos (2 Cor. 12:2a; Filip. 4:11-13; Psalmul 91: 1).

Pavel a fost o persoană care și-a exersat întotdeauna duhul; chiar și în închisoare, și-a exersat duhul și L-a contactat pe Domnul, fiind o persoană care se bucura mereu, mulțumea în toate și se ruga neîncetat. El a făcut aceasta pentru că cunoștea secretul: a învățat secretul cum să fie smerit și cum să abunde, pentru că în toate și în toate și-a exersat duhul și L-a luat pe Cristosul care locuia în el ca fiind taina suficienței sale. Aleluia.

Trebuie să fim cei care învață astăzi secretul în viața noastră creștină; secretul este că, în toate lucrurile, ne întoarcem la Cristosul care locuiește în interior și Îl luăm ca pe viața noastră și totul. Fie ca să ne exersăm duhul tot timpul pentru a face toate lucrurile în Cristos, cu Cristos și prin Cristos și să ne construim un obicei de a ne exersa duhul în toate lucrurile.

Când suntem umiliți, ne întoarcem cu disperare la Domnul, pentru că El ne poate salva, El ne poate alimenta și El ne poate întări pentru a trece prin situația noastră actuală. Când suntem umiliți, suntem presați în duhul nostru și ne exersăm duhul.

Dar cum rămâne cu vremurile în care nu suntem umiliți, dar abundăm? Atunci am putea uita pe Domnul. Totul merge bine, nimeni nu ne deranjează și nu există prea multă suferință în mediul nostru. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să fim mântuiți de lâncezirea în țară. Să nu gândim cum se spune în Deut. 8:17-18, zicând că tăria noastră și puterea mâinii noastre ne-au dat toate aceste lucruri. O, Doamne Isuse.

Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem la Domnul exersându-ne duhul chiar și în abundență, astfel încât să ne înflăcărăm duhul! El este Cel care asigură. Vrem să facem toate lucrurile în El și împreună cu El; El este secretul suficienței noastre. Amin!

Un alt mod practic de a ne exersa duhul este să ne fixăm mintea asupra duhului (Rom. 8:6; Mal. 2:15-16). Mintea noastră rătăcitoare, mintea noastră neîngrădită, trebuie să fie fixată pe duhul nostru. Când ne fixăm mintea pe duhul nostru, avem simțul interior al vieții și al păcii; de asemenea, avem sentimentul de putere, satisfacție, odihnă, eliberare, vioiciune, udare, strălucire și confort. Acesta este sentimentul vieții pe care îl avem atunci când ne fixăm mintea pe duhul nostru.

Dar atunci când mintea noastră este concentrată asupra cărnii, ceea ce este implicit de multe ori, avem simțul interior al morții, sentimentul de slăbiciune, goliciune, neliniște, depresie, uscăciune, întuneric și durere. Există un sentiment de viață în duhul nostru; acest simț ne anunță când suntem pe linia vieții și când suntem pe linia morții. Pe măsură ce ne exersăm pentru a avea un duh de putere, de dragoste și de chibzuință, ne fixăm mintea asupra duhului nostru și trăim o viață conform cu simțul vieții.

Viața noastră creștină nu este conform standardului binelui și răului, ci conform simțului interior al vieții și al păcii în duhul nostru (Romani 8:6; 2 Cor. 2:13-14). În viața noastră de zi cu zi ca creștini, nu trăim conform binelui și răului, ci conform simțului vieții.

Când soțul și soția se ceartă, de multe ori se întâmplă pentru că amândoi simt că au dreptate. A fi corect sau greșit este ceva din pomul cunoașterii binelui și a răului și duce la moarte; nu ar trebui să fim în domeniul binelui sau al răutăţii, ci în domeniul vieţii, pe linia vieţii. Fie ca noi să învățăm să ne cerem iertare altora și să rămânem pur și simplu pe linia vieții, mâncând pomul vieții.

Doamne Isuse, vrem să ne exersăm duhul bucurându-ne mereu, rugându-ne neîncetat și mulțumind în toate lucrurile! Slavă Domnului! Ne bucurăm de Tine și tot chemăm Numele Tău ca să ne rugăm neîncetat. Îți mulțumim, dragă Doamne, că ești în noi ca Duhul care ne locuiește pe dinăuntru, care ne oferă toate lucrurile. Vrem să învățăm secretul de a face toate lucrurile în Cristos și împreună cu Cristos, Cel care locuiește în noi. Amin, Doamne, învață-ne cum să ne înflăcărăm duhul astfel încât să ne putem exersa duhul pe tot parcursul zilei. Vrem să ne fixăm mintea pe duhul nostru, astfel încât să avem un simț interior al vieții și al păcii. O, ce minunat este să ne fixăm mintea asupra duhului nostru! Ce sentiment de putere, satisfacție, odihnă, eliberare, vioiciune, udare, strălucire și confort avem atunci când mintea noastră este pusă pe duhul nostru! Amin, Doamne, vrem să rămânem aici, în duhul nostru contopit, și vrem să trăim pe linia vieții, nu după standardul binelui și al răului!