Dorința lui Dumnezeu

Renegăm sinele prin cruce pentru a fi dependenți de Domnul și de Trupul lui Cristos

20/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Sinele este sufletul care declară independența față de Dumnezeu și de Trupul lui Cristos; trebuie să ne renegăm sinele și să fim dependenți de Domnul și de Trup, căci numai atunci când viața sinelui a fost complet înlăturată prin cruce putem atinge realitatea Trupului lui Cristos și ajunge să cunoaștem Trupul. O, Doamne Isuse!

Domnul Isus își zidește biserica și o face cu noi, credincioșii regenerați și transformați în Cristos, ca pietre vii, pe El însuși ca temelie. Totuși, ori de câte ori vorbim despre zidirea bisericii, trebuie să ne dăm seama că inamicul atacă; prin urmare, trebuie să exersăm împărăția lui Dumnezeu, chiar să folosim cheile împărăției.

Porțile Hadesului atacă biserica, căutând să o afecteze și să încetinească lucrarea de zidire. Dar slavă Domnului – El ne-a dat cheile împărăției cerurilor, ca să legăm pe pământ ce a fost legat în cer și să dezlegem pe pământ ce a fost dezlegat în ceruri! Amin!

Petru a folosit două dintre cheile împărăției când a deschis calea pentru evrei și neamuri pentru a intra în biserică, ca împărăție a lui Dumnezeu. Astăzi avem cel puțin trei chei subiective ale împărăției cerurilor, pe care trebuie să le folosim pentru a închide și a încuia porțile Hadesului.

Trebuie nu doar să vedem ce sunt porțile Hadesului în experiența noastră subiectivă, ci și mai mult să le închidem și să le încuiem. Cheile nu sunt doar pentru a închide ușile; cheile sunt pentru a încuia ușile. Porțile Hadesului sunt împărăția întunericului.

Care sunt porțile Hadesului în experiența noastră subiectivă de astăzi? Domnul Isus nu ne-a lăsat în întuneric în privința asta, iar Petru însuși a devenit un exemplu despre ce înseamnă să deschizi porțile Hadesului: sinele este una dintre aceste porți, opiniile noastre sunt, de asemenea, porți, iar viața-suflet și refuzul nostru de a lua crucea sunt porțile Hadesului.

Domnul Isus a luat inițiativa și a stabilit modelul despre ce înseamnă să zidești biserica și să trăiești în realitatea împărăției atunci când S-a lepădat de Sine, nu Și-a iubit viața-suflet și Și-a luat crucea și a fost pe deplin una cu Tatăl în viața Sa zilnică.

Astăzi, noi, ca credincioși în Cristos, trebuie să exersăm cheile subiective ale împărăției prin renegarea sinelui, pierderea vieții noastre suflet și luarea crucii noastre pentru a-L urma pe Domnul, astfel încât să putem zidi biserica. Ori de câte ori suntem în duhul nostru, exersându-ne duhul și trăind conform duhului, suntem în biserică în realitate, căci trăim în împărăția lui Dumnezeu.

Dar când nu suntem în duhul nostru contopit, trăim în sine, exprimăm carnea și nu purtăm crucea; Într-o astfel de situație, facem rău bisericii. O, Doamne!

Trebuie să ne renegăm sinele fiind dependenți de Domnul și de Trupul lui Cristos

Un aspect al sinelui este independența față de Dumnezeu și de Trup; sinele este sufletul care declară independența față de Dumnezeu. Deoarece sinele este ceva independent, sinele este cea mai mare problemă când vine vorba de zidirea Trupului lui Cristos.

Trupul lui Cristos cere să depindem de Domnul și de ceilalți membri ai Trupului, dar sinele este sufletul care declară independența față de Dumnezeu și de Trup. O, Doamne Isuse! Domnul nu se preocupă de ceea ce facem noi; mai degrabă, El se preocupă de dependența noastră de El (Matei 7:21-23; Iosua 9:14).

Nu ceea ce facem noi contează înaintea lui Dumnezeu; ceea ce contează pentru El este dacă depindem de El în toate lucrurile pe care le facem și nu le facem. Când suntem independenți de Dumnezeu, indiferent câte fapte bune facem pentru El și cât de mult slujim în biserică, pentru Domnul aceasta nu înseamnă nimic.

Adevăratul semn al sinelui este independența; când suntem independenți de Domnul, când facem lucruri pentru El sau pentru noi înșine, dar separat de El, aceasta înseamnă să trăim în sine. Dacă facem lucruri fără să ne întoarcem către duh, fără să depindem de Domnul, trăim în sine și mai degrabă deteriorăm Trupul în loc să zidim.

Dușmanul Trupului este sinele, pentru că sinele este ceva independent. O, Doamne! Pentru că sinele este independent, cea mai mare problemă în zidirea Trupului, chiar și cea mai mare frustrare și opoziție, este sinele.

Martin Luther a spus odată că se teme de Papa din Roma, dar se teme mult mai mult de papa din el, de sine, care este mai puternic decât Papa din Roma. O, Doamne! Avem nevoie de strălucirea Domnului astăzi, pentru ca El să ne lumineze și să ne arate sinele.

Trebuie să vedem, sub strălucirea Domnului, că sinele caută să fie independent de Dumnezeu și de Trup. Pentru a renega sinele (Luca 9:23), trebuie să învățăm să ne exersăm duhul și să depindem de Domnul și de Trup.

De fapt, atunci când depindem de Domnul, depindem și de Trup, căci Domnul este Capul Trupului, iar când suntem una cu El, suntem una cu Trupul. De asemenea, atunci când depindem de sfinții pe care Domnul ne-a pus împreună cu ei, atunci când suntem dependenți de membrele Trupului, suntem dependenți de Domnul.

Trebuie să ne străduim să fim zidiți împreună cu sfinții și să fim în armonie cu Trupul. Dacă suntem în armonie cu Trupul și suntem zidiți în Trup, cu siguranță vom simți prezența Domnului. Fie ca noi să vedem că Domnului Îi pasă mai mult de dependența noastră de El decât de ceea ce facem pentru El, fiind totuși despărțiți de El.

Când suntem pe cale să facem ceva, trebuie să-L întrebăm pe Domnul și să vedem dacă El face acel lucru și, de asemenea, trebuie să fim în părtășia cu Trupul în această privință. Dacă suntem independenți de Domnul, suntem în sine; dacă suntem dependenți de Domnul, suntem în mod spontan dependenți de Trup, iar sinele este renegat.

Ar trebui să învățăm să depindem nu numai de Dumnezeu, ci și de Trup, de frați și surori (Exod 17:11-13; Faptele Apostolilor 9:25; 2 Corinteni 11:33). Unii spun că depind de Dumnezeu, dar nu sunt dispuși să depindă de Trup; fac lucrurile în felul lor, după cum le place, spunând că depind de Domnul, dar nu sunt în părtășia cu Trupul.

Domnul să ne dea să fim dependenți de Dumnezeu și, de asemenea, dependenți de Trup! Domnul și Trupul Său sunt una, așa că, dacă suntem dependenți de Trup, suntem și dependenți de Domnul! Dar dacă suntem independenți de Trup, suntem în mod spontan independenți de Domnul.

Apostolul Pavel a fost o persoană care depindea de Domnul și, de asemenea, de Trup; din scrierile sale, vedem cât de mult depindea de Domnul pentru provizia sa, dar putem vedea și că depindea de cererea sfinților (Filipeni 1:19-21).

El nu a vorbit doar despre doctrine și chestiuni spirituale, ci i-a și salutat pe sfinți, i-a rugat pe unii să vină la el, a apreciat ajutorul altora și a avut o relație strânsă cu mulți sfinți și o relație adecvată cu multe biserici. Ce model!

Indiferent câte lucruri bune intenționăm să facem, indiferent cât de împovărați suntem pentru un aspect sau altul al vieții de biserică și indiferent cât de mare este nevoia de Evanghelie, păstorire, vizitare, unire etc., trebuie să învățăm să fim dependenți de Domnul și de Trup.

Trebuie să ne renegăm sinele, care de multe ori este activ în lucrurile lui Dumnezeu pentru ca acesta să se poată exprima, și să învățăm să fim dependenți de Domnul și de Trup. Dependența ucide sinele. Independența face ca sinele să prospere. Fie ca noi să vedem viziunea sinelui și să urâm independența noastră față de Domnul și de Trup.

Fie ca noi să ne renegăm sinele astăzi, exersându-ne duhul și depinzând de Domnul și de Trup. Fie ca noi să prețuim dependența noastră de Domnul și de Trup mai mult decât ceea ce putem face pentru Domnul și în viața de biserică!

Doamne Isuse, strălucește asupra noastră și dă-ne să vedem viziunea sinelui! Fie ca noi să realizăm că sinele este sufletul care declară independența față de Dumnezeu și față de Trup. O, Doamne Isuse, strălucește asupra noastră și expune sinele în independența sa! Vrem să ne întoarcem către duhul nostru, Doamne, și să depindem de Tine. Fie ca noi să prețuim mai mult dependența noastră de Dumnezeu și de Trup decât faptele noastre pentru Dumnezeu și în viața de biserică. O, Doamne Isuse, Te iubim! Ne întoarcem către Tine! Vrem să ne consultăm cu Tine în toate lucrurile. Vrem să învățăm să avem părtășie cu Tine în toate lucrurile, să depindem de Tine și să avem părtășie cu sfinții, să depindem de Trup. Limitează-ne, Doamne, independența noastră; limitează-ne pe noi ca Duh în interior și ca Trup în exterior. Fie ca noi să vedem că cea mai mare problemă, frustrare și opoziție față de zidirea Trupului este sinele. Fie ca noi să repudiem sinele, să nu stăm în sine, să nu trăim în sine ci să ne renegăm sinele, ca să putem fi zidiți împreună cu sfinții în Trup! O, Doamne Isuse, fie ca noi să urâm independența noastră față de Domnul și de Trup! Fie ca noi să iubim dependența de Domnul și de Trup pentru zidirea Trupului!

Când crucea tratează în totalitate viața sinelui, putem atinge realitatea Trupului

Deoarece Satan și-a injectat mintea și gândul în sufletul nostru, sufletul nostru declară independența față de Dumnezeu și de ceilalți, iar sinele vrea să trăiască, să fie exprimat și să facă multe lucruri. În calitate dei credincioși în Cristos, avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru, dar sufletul este încă aici, declarând independența față de Dumnezeu.

Chiar și în viața de biserică, este ușor să fim pur și simplu în domeniul vieții de biserică, întâlnindu-ne cu sfinții, bucurându-ne de Domnul ici și colo, dar trăind totuși în sine. Un semn că trăim în sine este că nu depindem de Domnul și nici nu depindem de Trup. Când suntem dependenți de Domnul, sinele dispare și, în loc de sine, avem prezența Domnului și suntem plini de pace.

Când ne îndreptăm atenția către duhul nostru și depindem de Domnul în duhul nostru, suntem umpluți de viață și pace (Romani 8:6). Când depindem de Domnul, savurăm pacea lui Cristos care ne judecă în inimile noastre (Coloseni 3:15), căci pacea Lui este în noi atunci când suntem într-o relație adecvată cu Cristos și cu Trupul.

Știm că depindem de Dumnezeu pentru că avem pace autentică în noi. Totuși, unii creștini pot spune că au pace chiar dacă nu depind de Trup; pot fi destul de capabili, putând face multe lucruri pentru Dumnezeu, dar nu sunt dispuși să depindă de Trup. O, Doamne!

Există pacea făcută de sine, o pace făcută de omul însuși în sinele său, care nu este pacea lui Cristos în Trup, ci o pace falsă. Cu cât astfel de oameni pretind mai mult că fac ceva pentru Dumnezeu, cu atât sfinții simt mai mult că nu sunt în pace.

Trebuie să experimentăm pacea în Trup prin renegarea sinelui și prin dependența de Domnul și de Trup. Când viața sinelui este complet înlăturată de cruce, putem atinge realitatea Trupului și putem fi în Trup în realitate. De aceea Domnul ne-a spus că, pentru zidirea bisericii, trebuie să ne renegăm sinele, să ne pierdem viața-suflet, să ne luăm crucea și să-L urmăm (Matei 16:24).

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să strălucească peste viața sinelui, ca să putem vedea cât de ocupat este sinele, cât de activ și cât de zelos este sinele și, de asemenea, cât de independent este sinele de Dumnezeu și de Trup.

Numai atunci când Domnul, în îndurarea Sa, luminează asupra noastră și expune sinele în independența sa față de Dumnezeu și de Trup, putem permite cu adevărat ca crucea să ni se aplice și să ne renegăm sinele nostru.

Numai atunci când viața sinelui a fost complet înlăturată de cruce, putem ajunge să cunoaștem Trupul și să atingem realitatea Trupului lui Cristos. Fie ca noi să fim mântuiți de orice pace făcută de noi înșine, o pace care este făcută și menținută de noi înșine, și fie ca noi să fim dependenți de Domnul și de Trup în tot ceea ce facem.

Noi, cei care credem în Cristos, suntem membre ale Trupului lui Cristos; suntem în strânsă legătură cu Capul, Cristos, și, de asemenea, cu membrele Trupului pe care Domnul ni le-a pus. Însă sinele este cel mai mare dușman al Trupului, căci sinele își declară independența față de Dumnezeu și față de Trup.

Fie ca noi să învățăm să ne renegăm sinele, astfel încât să putem închide această poartă subiectivă a iadului în experiența noastră pentru zidirea bisericii. Fie ca noi să venim la Domnul cu privire la toate deciziile, dorințele, gândurile, acțiunile și intențiile noastre de a face una sau alta pentru El sau în viața de biserică.

Când avem sinele, nu avem Trupul, dar când avem Trupul, nu avem sinele. O, Doamne! Trebuie să ne ocupăm de viața noastră sinelui; trebuie să încuiem poarta sinelui (1 Corinteni 15:31). Nimeni nu o poate încuia pentru tine și tu nu poți încuia poarta sinelui pentru alții; noi suntem responsabili pentru încuierea propriului nostru sine.

Cât de mult a frustrat această poartă deschisă a sinelui zidirea bisericilor locale! Dar câtă zidire are loc atunci când sfinții se leapădă de sine și sunt dependenți de Domnul și de Trup!

Doamne Isuse, fie ca viața sinelui nostru să fie complet înlăturată de cruce, ca să putem atinge realitatea Trupului! Amin, Doamne, luminează-ne astăzi. Arată-ne ce este sinele și expune viața sinelui. Salvează-ne de la a trăi în sinele nostru chiar și în viața noastră de zi cu zi. Fă-ne să ne întoarcem către Tine. Fă-ne să ne întoarcem către duhul nostru. Vrem să fim în părtășie cu Trupul, fiind într-un contact corespunzător cu Cristos, Capul, și cu membrele Trupului. Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine pentru a încuia poarta sinelui, o poartă a Hadesului, prin renegarea sinelui și dependența de Domnul și de Trup! Ne deschidem pe deplin Ție, Doamne, și ne deschidem pe deplin Trupului! Avem nevoie de Tine, Doamne, și avem nevoie de Trup! Amin, Doamne, nu putem face nimic despărțit de Tine și despărțit de Trup nu suntem capabili să facem nimic! Vrem să depindem de Tine și să depindem de Trup în toate lucrurile. Fie ca noi să savurăm această pace care rezultă din negarea sinelui pentru a depinde de Dumnezeu și de Trupul lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Deny the Self by the Cross to be Dependent on the Lord and on the Body of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 4 (Exersarea împărăției pentru zidirea bisericii) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trebuie să vedem dușmanul clădirii și care este calea de a zidi biserica

18/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, care Îl avem pe Cristos ca viață și căutăm să zidim biserica în calitate de Trup al lui Cristos și împărăția lui Dumnezeu astăzi, trebuie să vedem că calea de a zidi biserica este prin moarte și înviere și trebuie să vedem cine este dușmanul clădirii. O, Doamne, strălucește asupra noastră!

Săptămâna aceasta venim la subiectul Exersarea împărăției pentru zidirea bisericii.

Pe măsură ce aprofundăm subiectul trăirii vieții împărăției în viața de biserică de astăzi, trebuie să ne dăm seama că noi, credincioșii în Cristos, nu suntem doar cei regenerați de Domnul pentru a fi membri ai casei Sale, ci, mai mult decât atât, suntem în împărăția lui Dumnezeu astăzi.

Da, suntem în biserică și iubim viața de biserică, căci aici Îl savurăm pe Cristos ca viață, ne împărtășim din bogățiile Sale cu sfinții și învățăm să fim coordonați în Trup pe măsură ce avem părtășie în duh.

În același timp, însă, suntem în împărăția lui Dumnezeu, căci împărăția lui Dumnezeu este realitatea bisericii și trăim în viața de biserică autentică atunci când ne exersăm duhul pentru a fi în realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu astăzi este un exercițiu real, iar când Cristos va veni să domnească, va fi un adevărat premiu. Nu este natural pentru noi să fim în împărăția lui Dumnezeu; prin natură, implicit, trăim în omul natural, ne exprimăm sinele și ne iubim viața-suflet, fiind cufundați în gândurile noastre, în felul nostru de a trăi și în dorințele și deciziile noastre.

Dar, în calitate dei credincioși în Cristos, suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și învățăm să trăim viața împărăției astăzi în viața de biserică. Trebuie să exersăm împărăția lui Dumnezeu astăzi pentru a putea zidi biserica.

Nu există altă cale pentru noi de a zidi biserica decât prin exercitarea împărăției lui Dumnezeu, adică prin exercitarea cheilor subiective ale împărăției și prin a fi în împărăția lui Dumnezeu în realitate. Amin!

Mulți credincioși știu că Domnul Isus zidește biserica, căci El a promis acest lucru atunci când a rostit cea mai mare profeție din Biblie în Matei 16:18: „Îmi voi zidi biserica”. Ce minunat, Domnul este Cel care zidește biserica Lui!

Dar cum se face că biserica nu a fost încă zidită? Au trecut aproximativ două mii de ani, dar biserica nu este încă zidită; de ce? Acest lucru legătură cu ceea ce urmează acestei porțiuni a cuvântului; există niște porți ale Hadesului pe care nu le-am închis încă, ci mai degrabă ele au afectat biserica, iar zidirea bisericii este împiedicată.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne descopere pentru a vedea cu adevărat calea de a zidi biserica și care este dușmanul clădirii lui Dumnezeu, astfel încât să putem coopera cu El în viața noastră creștină pentru zidirea bisericii de astăzi.

Calea de a zidi biserica este prin moarte și înviere

Matei capitolul 16 dezvăluie calea de a zidi biserica și, de asemenea, dezvăluie dușmanul clădirii. Cum zidește Cristos biserica? În Matei În 16:16-18 vedem că Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu, zidește biserica pe Sine Însuși ca stâncă, cu pietre precum Petru, o persoană transformată.

Cum poate fi zidită biserica într-un mod practic? Domnul Isus a spus că Își va zidi biserica, apoi a spus că trebuie să meargă la Ierusalim și să pătimească multe, să fie ucis și a treia zi să învie. Modul în care Cristos a produs biserica și o zidește este prin moarte și înviere.

Dacă nu ar fi fost crucificat și înviat, nu ar exista nicio cale prin care să zidească biserica. Modul de a zidi biserica este prin moarte și înviere (Matei 16:18, 21).

În Matei 17 vedem că Domnul Isus a fost transfigurat înaintea ucenicilor Săi, iar gloria divinității Sale a fost văzută temporar în El. Chiar dacă acest lucru a fost uimitor, a fost un eveniment temporar; prin moarte și înviere, însă, Cristos a fost transfigurat permanent și a intrat în domeniul transfigurării.

Aici, în domeniul transfigurării, în domeniul învierii lui Cristos, biserica lua ființă și poate fi zidită. Biserica nu poate exista în domeniul natural și nici biserica nu poate fi în sau cu oamenii carnali; biserica este în domeniul învierii.

Cu toții trebuie să-L experimentăm pe Cristos în moartea și învierea Sa zi de zi pentru a zidi biserica. Fie ca noi să vedem că calea de a zidi biserica nu este doar prin desfășurarea multor activități practice, care par a fi absolut necesare pentru buna ordine în viața de biserică, ci prin moarte și înviere.

Domnul Isus este Cel care zidește biserica și o zidește pe Sine Însuși ca stâncă și cu mulți credincioși în Cristos ca persoane transformate, persoane care trăiesc în învierea Sa. Biserica a fost produsă prin moartea și învierea lui Cristos (Ioan 12:24); fără moartea și învierea Sa aplicate nouă și experimentate de noi, nu există zidire a bisericii. O, Doamne!

Chiar dacă ne aflăm în domeniul vieții de biserică și Îl savurăm pe Domnul împreună cu sfinții, dacă nu permitem morții și învierii Domnului să lucreze în noi, nu putem zidi practic biserica. Crucea este singura cale de a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

Modul de a zidi biserica este să fii crucificat și înviat (2 Corinteni 4:10-12; Galateni 2:20). Apostolul Pavel a predicat crucea lui Cristos, care pentru evrei era o nebunie, dar pentru cei care cred era puterea lui Dumnezeu. Evanghelia este despre crucea lui Cristos; Cristosul crucificat ne mântuiește și zidește biserica.

Cristos este Ziditorul bisericii, Cristos este viața și persoana bisericii și Cristos este elementul și esența bisericii. Iar moartea și învierea sunt singura cale de a zidi biserica. Biserica există și este zidită doar în domeniul învierii prin crucificare (Gen. 2:21-22; cf. Efeseni 4:15-16).

Domnul Isus a luat inițiativa de a trece prin moarte și înviere pentru a produce și zidi biserica; noi trebuie să urmăm modelul Lui și să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea și să ne pierdem viața-suflet de dragul Lui, spre zidirea bisericii.

Pentru bucuria pusă înaintea Lui, Cristos a îndurat crucea și a suferit rușinea; El a iubit biserica și S-a dat pe Sine însuși pentru ea pentru a o obține și a o zidi. Amin!

Dacă nu permitem ca sinele să fie lepădat, viața-suflet să fie omorâtă și crucea să lucreze în noi, pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a-L urma pe Domnul, nu putem zidi biserica. Trebuie să urmăm modelul Lui pentru ca biserica să fie zidită, căci calea de a zidi biserica este prin moarte și înviere.

Cât de mult trebuie să ne rugăm în legătură cu aceasta înaintea Domnului, atât în timpul nostru personal cu El, cât și în întâlnirile bisericii, pentru ca Domnul să ne lumineze și să ne întărească pentru a fi una cu El pentru zidirea bisericii de astăzi!

Doamne Isuse, suntem una cu Tine pentru zidirea bisericii de astăzi. Îți mulțumim pentru promisiunea Ta că Îți vei zidi biserica! Amin, Doamne, Îți mulțumim că iei inițiativa de a trece prin moarte și înviere pentru a produce biserica și pentru a zidi biserica. Aleluia, Cristos zidește biserica prin moarte și înviere, iar noi putem zidi biserica fiind răstigniți și înviați! Amin, Doamne, strălucește asupra noastră și arată-ne că biserica poate exista doar în domeniul învierii prin crucificare. Fie ca noi să ne dăm seama că viața noastră naturală, carnea noastră și sinele nu pot exista în zidirea bisericii. Vrem să Te urmăm, dragă Doamne Isuse, să trecem prin moarte și înviere în experiența noastră, pentru ca biserica să poată fi zidită. Dă-ne experiențele de care avem nevoie și dă-ne voie să cooperăm cu Tine, pentru a putea fi răstigniți și înviați pentru zidirea bisericii de astăzi! Amin, Doamne, ne dăm Ție pentru zidirea bisericii!

Cine este dușmanul clădirii și cum putem închide porțile Hadesului în experiența noastră

Dacă citim Matei 16:16-26, vom fi impresionați de cel puțin trei aspecte principale: revelația pe care Petru a primit-o cu privire la Cristos, zidirea bisericii și faptul că noi suntem o piedică atât de mare în calea acestei zidiri.

Domnul Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi cine spun oamenii că este El, iar ei au spus că unii spun una, alții alta; apoi Domnul i-a întrebat: „Cine ziceți voi că sunt Eu?” Petru, având revelație divină de la Tatăl, a declarat că Isus este Cristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu. Extraordinar!

Răspunsul Domnului a fost că El își va zidi biserica pe Sine Însuși ca stâncă și cu persoane transformate precum Petru, iar porțile Hadesului nu o vor birui (vv. 17-18). Apoi Domnul a spus că îi va da lui Petru cheile împărăției cerurilor.

După aceasta, Domnul a spus că trebuie să meargă la Ierusalim și să fie dat la moarte și să învieze (v. 21). Petru, având o inimă bună, L-a luat deoparte pe Domnul și L-a certat, zicând: „Doamne, îndură-te de Tine! Nicidecum nu Ți se va întâmpla aceasta” (v. 22).

El avea o inimă atât de grijulie și bună pentru Domnul, dar răspunsul Domnului a fost: „Înapoia Mea, Satan!” (v. 23). Acest lucru ne arată care este dușmanul clădirii; nu sunt doar atacurile lui Satan asupra bisericii prin persecuție și ură, ci este sinele, inima noastră bună pentru Domnul, omul nostru natural și ființa noastră căzută.

Când suntem în omul nostru natural, nu numai că refuzăm să trecem prin moarte și înviere pentru zidirea bisericii; încercăm și să-i ajutăm pe alții să nu moară, ci să ia calea confortabilă. O, Doamne!

La fel ca Petru, și noi încercăm să evităm calea suferinței și a morții. Putem chiar încerca să găsim o cale mai bună, o cale mai ușoară, o cale cu mai puțină suferință și fără moarte. Dar nu există altă cale: numai prin moarte și înviere putem zidi biserica.

În cazul lui Petru, nu Petru însuși, ci Satan a ieșit prin una dintre porțile Hadesului, poarta sinelui lui Petru, pentru a încerca să-L împiedice pe Domnul să zidească biserica (v. 23).

Trebuie să vedem nu doar cum putem zidi biserica prin moarte și înviere, ci și să ne dăm seama care este dușmanul clădirii și cum putem închide porțile Hadesului într-un mod subiectiv.

Suntem atât de asemănători cu Petru; primim o minunată revelație divină cu privire la Cristos ca Fiu al Dumnezeului celui viu și, imediat după ce o vedem, încercăm să evităm crucea și chiar să-i ajutăm pe alții să facă asta.

Sinele nostru refuză să urmeze calea crucii, omul nostru natural refuză să moară, iar sufletul nostru, cu mintea sa, plănuiește lucruri care nu sunt fixate pe lucrurile lui Dumnezeu sau pe cruce, ci pe lucrurile oamenilor.

Acesta este principalul motiv pentru care biserica nu a fost încă zidită de mai bine de douăzeci de secole: lipsa de voință a credincioșilor în Cristos de a se lepăda de sine, de a-și pierde viața-suflet, de a-și lua crucea și de a-L urma pe Domnul prin moarte și înviere.

Trebuie să citim cuvântul Domnului din Matei 16:16-26 și să ne rugăm din nou și din nou legat de aceste lucruri, pentru a-L putea lua pe Domnul ca model și cale. Fiind cei care doresc să-L urmeze pe Domnul, fiind cei care Îl iau ca model și cale, trebuie să ne renegăm de noi înșine, să ne luăm crucea și să-L urmăm.

Calea de a interpreta Matei 16:16-18 este folosind versetele 21-26; Satan iese prin niște porți subiective ale Hadesului, cum ar fi sinele, omul natural, sufletul și mintea. O, Doamne! Poate că avem o inimă bună pentru Domnul, dar Satan poate ieși prin inima și intenția noastră bună pentru a zădărnici lucrarea de zidire.

De atâtea ori Satan a ieșit prin mintea noastră, deoarece mintea noastră a fost o poartă deschisă pentru El. Sinele, mintea și viața-suflet sunt porțile principale prin care Satan iese pentru a ataca și a deteriora biserica. Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la aceasta și să-L rugăm:

Doamne Isuse, descoperă-ne pentru a vedea cine este dușmanul clădirii lui Dumnezeu. Suntem aici să Te urmăm, Doamne, așa că Te luăm ca model și cale a noastră. Vrem să călcăm pe urmele Tale astăzi pentru a trăi o viață pentru zidirea bisericii. Strălucește asupra noastră, Doamne, și expune porțile subiective ale Hadesului în experiența noastră. Fă-ne să înțelegem că sinele, mintea și viața-suflet sunt porțile principale prin care Satan iese să atace și dăuneze bisericii. O, Doamne Isuse, ne deschidem Ție! Strălucește asupra noastră. Strălucește asupra minții noastre neînnoite. Strălucește asupra bunelor intenții ale inimii noastre. Strălucește asupra dorinței noastre de a evita crucea. Expune-ne refuzul de a ne lua crucea și de a Te urma. Ne dăm Ție, Doamne, pentru a merge pe aceeași cale pe care ai mers-o Tu. Întărește-ne în omul nostru lăuntric, astfel încât să putem fi dispuși să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea și să ne pierdem viața-suflet pentru a Te urma prin moarte și înviere pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, câștigă clădirea!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to See the Enemy of the Building and what’s the Way to Build up the Church, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 4 (Exersarea împărăției pentru zidirea bisericii) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Biserica trebuie să se roage pentru a aduce împărăția și pentru a supune puterea întunericului a lui Satan

16/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Biserica este împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi, iar biserica are o mare responsabilitate: biserica trebuie să supună puterea întunericului și să aducă voia lui Dumnezeu pe pământ. Amin!

Împărăția lui Dumnezeu este strâns legată de biserica de astăzi; împărăția și biserica sunt strâns interconectate. În aspectul vieții, împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine, căci împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu și viața Lui în toți credincioșii în Cristos.

În aspectul administrării, împărăția lui Dumnezeu este creșterea lui Cristos în administrare; împărăția este domnia lui Dumnezeu asupra omului. În Noul Testament, vedem că împărăția este prezentată mai întâi și apoi vine în ființă biserica.

Prezența împărăției produce biserica, căci atunci când Evanghelia împărăției este predicată și unii cred în Domnul Isus, ei sunt regenerați cu viața lui Dumnezeu pentru a face parte din împărăția lui Dumnezeu și împreună formează biserica. Împărăția produce biserica, iar biserica aduce împărăția.

Împărăția lui Dumnezeu este realitatea bisericii, căci, fără a trăi viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică. Viața de biserică nu înseamnă doar trăirea noastră împreună ca și credincioși în Cristos într-o anumită localitate; viața de biserică este viața împărăției.

Când trăim prin viața divină, trăind în duhul contopit și conform Duhului, trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu în biserică, iar realitatea împărăției cerurilor, așa cum se vede în Matei 5-7, este conținutul vieții de biserică.

Fără împărăție ca realitate a bisericii, însă, biserica nu poate fi zidită. Fie ca noi să vedem că biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, iar noi, credincioșii în Cristos, trebuie să trăim viața împărăției în biserică.

Noi, credincioșii, suntem concetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și ar trebui să trăim viața împărăției în realitate, astfel încât să putem avea o viață de biserică adecvată. În același timp, suntem atât în împărăție, cât și în biserică. Amin!

Pe măsură ce trăim în biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, suntem sub stăpânirea, guvernarea, disciplina și exersarea împărăției.

Aceasta înseamnă că cerurile domnesc în ființa noastră și peste noi. Pe partea pozitivă, rămânem sub distribuirea divină a Trinității Divine; pe partea negativă, orice răzvrătire din noi este înăbușită și nu numai că Îl exprimăm pe Cristos, ci Îl și reprezentăm pentru a aduce împărăția pe pământ.

Amin, biserica este aici pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Biserica stă în victoria lui Cristos pentru a perpetua victoria Lui și a aduce împărăția!

Pe măsură ce rămânem sub stăpânirea cerului și ne supunem stăpânirii cerești, noi, ca biserică, putem face față dușmanului lui Dumnezeu și putem aduce împărăția lui Dumnezeu!

Biserica ar trebui să se roage pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu și a-l învinge pe Satan

Conform revelației divine din cuvântul lui Dumnezeu, biserica este aici nu doar pentru a fi umplută cu bogățiile lui Cristos, astfel încât toți sfinții să poată crește la maturitate și să devină oameni desăvârșiți pentru exprimarea colectivă a Dumnezeului Triunic, ci și pentru a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu.

Domnul Isus ne-a spus în Matei 6:10 că trebuie să ne rugăm pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu. Biserica ar trebui să se roage pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Deși împărăția este aici printre noi în viața de biserică de astăzi, pentru că ne exersăm duhul pentru a trăi în realitatea împărăției pe măsură ce trăim viața de biserică, manifestarea împărăției va veni.

Da, în viața de biserică, practicăm să trăim în duhul contopit și să fim sub stăpânirea cerurilor, dar în afara vieții de biserică adecvate, vrăjmașul își are împărăția.

Ioan 12-16 ne spune de trei ori că Satan este conducătorul acestei lumi (12:31; 14:30; 16:11). El este în prezent conducătorul acestei lumi, iar națiunile acestei lumi sunt domeniul său. În mileniu, după această epocă, Satan va fi legat și aruncat în abis. Dar înainte de acel timp, biserica este aici pe pământ pentru a frâna activitățile lui Satan și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Venirea împărăției lui Dumnezeu nu este automată; dacă nu există rugăciune, împărăția nu poate veni! Dacă nu ne rugăm, chiar dacă Domnul vrea să aducă împărăția, El este întârziat să facă acest lucru. Dumnezeu vrea să obțină cooperarea noastră; El vrea să obțină cooperarea bisericii pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină în ființă.

În calitate de biserică, trebuie să stăvilim activitățile lui Satan și să aducem împărăția lui Dumnezeu. Cel mai bun mod de a face acest lucru este prin rugăciune. Rugăciunea bisericii este cel mai eficient mijloc de a-l stăvili pe Satan, de a-i limita activitățile și de a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Pe măsură ce trăim viața de biserică trăind viața împărăției, trebuie să ne rugăm cu rugăciuni de legare și rugăciuni de dezlegare, rugăciuni care leagă vrăjmașul și eliberează voia lui Dumnezeu pe pământ (Matei 18:18).

Cum poate biserica să biruiască porțile Hadesului și să aducă împărăția lui Dumnezeu (Matei 16:19)? Prin rugăciune. Biserica trebuie să fie reprezentarea cerului, permițând autorității cerurilor să se exprime pe pământ (16:18-19; 18:17-18).

Când ne dăm silința să fim una cu Domnul, sub autoritatea Lui și una în Trup, ne putem ruga pentru a da frâu liber voinței lui Dumnezeu pe pământ, a limita activitățile vrăjmașului și a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Rugăciunea autentică este o osteneală în comun cu Dumnezeu pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ și a împlini voia Sa pe pământ. Rugăciunea autentică și prevalentă a bisericii este o luptă spirituală (Matei 6:10; 2 Corinteni 10:4; Efeseni 6:12).

Nu luptăm împotriva cărnii și a sângelui și nici nu folosim arme firii pământești; mai degrabă, folosim arme spirituale care sunt puternice înaintea lui Dumnezeu pentru a dărâma cetățile, iar lupta noastră este împotriva lui Satan și a autorităților lui întunericului.

Lupta noastră în războiul spiritual ca biserică nu este împotriva sângelui și a cărnii; este împotriva conducătorilor, împotriva autorităților, împotriva conducătorilor lumii acestui întuneric, împotriva forțelor spirituale ale răului din locurile cerești. Amin!

De fiecare dată când ne adunăm ca biserică pentru a ne ruga, în special în întâlnirile de rugăciune ale bisericii, ne adunăm pentru a lucra împreună cu Dumnezeu și a duce războiul spiritual.

În viața de biserică, ca o miniatură a împărăției, ne supunem domniei și autorității lui Dumnezeu și realizăm împărăția lui Dumnezeu (Matei 12:28). Mai mult, ne rugăm una cu Domnul pentru a elibera voia Sa pe pământ, a lega vrăjmașul și activitățile lui și a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Aceasta ar trebui să fie experiența noastră în viața de biserică. Oriunde biserica este în realitate cu sfinții care trăiesc în realitatea împărăției lui Dumnezeu, autoritatea lui Satan se va retrage, căci biserica este pe pământ pentru a perpetua și a manifesta poziția victorioasă a lui Cristos asupra lui Satan.

Doamne Isuse, suntem una cu Tine pe pământ pentru a fi biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne supunem domniei cerești și Te luăm ca autoritate unică. Vrem să savurăm viața împărăției în viața de biserică de astăzi. O, Doamne, ne rugăm să vină împărăția Ta! Fie ca împărăția Ta să vină în viața noastră personală, în viața noastră profesională, în viața noastră de familie și în viața noastră de biserică! Fie ca împărăția Ta să vină în vecinătatea și localitatea noastră. Fie ca împărăția Ta să vină în țara noastră și pe tot pământul! Amin, Doamne, eliberează rugăciunea bisericii aflate sub stăpânirea cerurilor pentru ca activitățile lui Satan să fie limitate și ca împărăția să vină! Ne rugăm una cu Tine și una cu biserica: Fie ca împărăția Ta să vină! Fie ca Satan să fie limitat în activitățile lui în noi, în sfinți și în cei din jurul nostru! Amin, Doamne, fie ca biserica să fie reprezentantul cerului, permițând autorității cerurilor să fie exprimată pe pământ! Vrem să lucrăm împreună cu Tine pentru a aduce împărăția Ta pe pământ și pentru a împlini voia Ta pe pământ!

Responsabilitatea bisericii este să supună puterea întunericului a lui Satan și să aducă voia lui Dumnezeu pe pământ

Biserica de astăzi are o mare responsabilitate înaintea lui Dumnezeu. Din punct de vedere pozitiv, biserica trebuie să caute să mărească împărăția lui Dumnezeu prin predicarea Evangheliei, astfel încât păcătoșii răzvrătiți să poată deveni cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu împreună cu sfinții.

Pe partea negativă, biserica trebuie să supună puterea întunericului și să continue războiul pe care Cristos l-a dus împotriva lui Satan.

Când Domnul Isus a menționat că își va zidi biserica, El a spus imediat că porțile Hadesului nu o vor birui. Porțile Hadesului sunt chiar acolo, unde este biserica, gata să lupte cu biserica, dar biserica este sub autoritatea cerului și poate exercita domnia cerească pentru a-l învinge pe Satan. Amin!

Pe partea pozitivă, biserica aduce voia lui Dumnezeu pe pământ. Pe partea negativă, responsabilitatea bisericii este să-l supună pe Satan. Oriunde ne-am afla, oriunde ne-a așezat Domnul, trebuie să stăm fermi, una cu Domnul.

Când citim știrile zilnice, putem vedea cum lucrează vrăjmașul; trebuie să ne rugăm înaintea lui Dumnezeu pentru a i se opune și a-l lega. Rugăciunea noastră nu este împotriva oamenilor sau a grupurilor de oameni; rugăciunea noastră este una cu Domnul pentru a lega pe pământ ce a fost legat în cer și a elibera pe pământ ce a fost eliberat în cer.

Rugăciunea noastră trebuie să fie puternică înaintea lui Dumnezeu pentru a ne opune puterii întunericului. Ca biserică, trebuie să domnim în viață astăzi, atât personal (Romani 5:17), cât și colectiv, ca biserică.

Înainte de a putea domni cu Domnul în împărăția viitoare, trebuie să stăpânim peste tronurile de pe pământ astăzi, prin tronul din ceruri. De atâtea ori, noi, credincioșii, eșuăm pentru că nu ne-am exercitat autoritatea.

Auzim de evenimente politice, războaie și tot felul de lucruri care se întâmplă în societate, dar nu ne exercităm autoritatea. Trebuie să ne exercităm autoritatea ca biserică pentru a supune puterea întunericului și a limita activitățile vrăjmașului de a-i uzurpa pe sfinți și pe oamenii din societate.

De îndată ce vedem puterea sau lucrarea diavolului, ar trebui să fim una cu Domnul pentru a ne exercita autoritatea ca biserică și a ne ruga.

Motivul pentru care multe lucruri se întâmplă în societatea de astăzi este că noi, creștinii, nu stăm de partea Domnului pentru a continua războiul pe care Cristos l-a dus împotriva lui Satan și nu ne rugăm ca împărăția lui Dumnezeu să vină.

Fie ca noi să învățăm să exercităm autoritatea biruitoare a lui Cristos pentru a domni peste puterea întunericului.

Pe măsură ce predicăm Evanghelia, avem în minte că dorința lui Dumnezeu este ca toți oamenii să fie mântuiți și să ajungă la deplina cunoaștere a adevărului (1 Timotei 2:4). Oamenii din jurul nostru sunt captivi ai lui Satan, fiind uzurpați activ de el.

Trebuie să-i recucerim pe captivi prin Evanghelie și să-i câștigăm înapoi de partea lui Dumnezeu. Chiar dacă câștigăm o persoană, Satan are cu una mai puțin de uzurpat și de ruinat. Fie ca noi să ne unim în lucrarea lui Dumnezeu pentru a ne ruga ca împărăția Lui să vină și ca Satan să fie făcut de rușine și învins.

Trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să elibereze mulți într-o asemenea măsură încât autoritatea lui Dumnezeu să se manifeste pe deplin prin ei! Amin! Gura noastră închisă ne învinge și câștigă zâmbetul diavolului, așa că de ce să nu-L lăudăm pe Domnul și să legăm vrăjmașul, ca să-l alungăm? Amin!

Nu aparținem lumii acesteia (Ioan 17:16), căci Dumnezeu ne-a scos din lumea aceasta pentru Sine și voia Lui (Galateni 6:14). Fie ca niciodată să nu ne întoarcem la domnia lui Satan, ci să trăim viața împărăției în viața de biserică, fără să-i permitem lui Satan să aibă vreun teren în noi.

Când suntem una cu Domnul, fiind pe deplin sub stăpânirea cerurilor, vrăjmașul nu are teren în noi și vom fi eliberați de domnia și împărăția lui; atunci, ne putem ruga una cu Domnul pentru a-I îndeplini voia pe pământ și a-l face de rușine pe vrăjmaș.

Fie ca Domnul să câștige acest lucru în experiența noastră de astăzi. Fie ca Domnul să câștige biserica într-o asemenea măsură încât să-și îndeplinească responsabilitatea pe pământ de a perpetua victoria lui Cristos pe pământ, de a-l trata pe vrăjmaș și de puterea întunericului său și de a aduce împărăția lui Dumnezeu.

În timp ce stăm una cu Domnul pentru a ne ruga cu rugăciuni eficiente, rugăciunile împărăției, va avea loc scena din Apocalipsa 8: la altarul de tămâie de aur vine Îngerul cu cădelnița pentru a adăuga tămâie la rugăciuni, iar rugăciunile noastre se vor înălța cu Cristos la ceruri. Apoi, va fi dezlănțuirea judecății lui Dumnezeu și cele șapte trâmbițe vor fi declanșate.

Când va veni acel timp, acest fel de rugăciune se va înălța, iar epoca se va încheia și împărăția lui Dumnezeu va veni în ființă. Fie ca noi să fim cei care cooperează cu Dumnezeu pentru ca vrăjmașul Său să fie învins, voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ și împărăția lui Dumnezeu să intre.

Cei care pun întotdeauna împărăția lui Dumnezeu înaintea lor – ceea ce atinge voia lui Dumnezeu și vrăjmașul Său – sunt cei mai utili lucrători în mâinile lui Dumnezeu (Matei 6:33; 7:21; 25:21, 23; Coloseni 4:11). Aceasta este nevoia lui Dumnezeu astăzi și trebuie să ne îngrijim de nevoia lui Dumnezeu mai presus de toate lucrurile.

Doamne Isuse, ne unim cu Tine și suntem una cu biserica pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ și a împlini voia Sa pe pământ. Amin, Doamne, eliberează rugăciunea bisericii pentru a răsturna puterea întunericului din noi, din familia noastră, din viața de biserică și de pe întregul pământ. Eliberează rugăciunea care deschide calea pentru ca voia lui Dumnezeu să fie îndeplinită pe pământ! Amin, Doamne, fie ca biserica să-și îndeplinească responsabilitatea de a se ruga una cu Domnul pentru a limita activitățile inamicului, a-l face de rușine și a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ și a împlini voia Sa pe pământ! O, Doamne, noi nu suntem din lumea aceasta – am fost eliberați din lumea aceasta și pentru Dumnezeu și voia Lui! Suntem una de Tine, Doamne, și vrem ca voia Ta să fie îndeplinită pe pământ! Amin, Doamne, fie ca biserica să fie credincioasă în poziția și responsabilitatea ei, astfel încât scopul etern al lui Dumnezeu să fie împlinit! Fie ca noi să fim cei care pun întotdeauna împărăția lui Dumnezeu înaintea noastră astăzi, în viața noastră de zi cu zi, în viața noastră de rugăciune, în slujirea noastră și în viața noastră de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Church should Pray to Bring in the Kingdom and Subdue Satan’s Power of Darkness, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 3 (Împărăția și biserica) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Stăm în victoria lui Cristos și ne supunem domniei lui Dumnezeu: biserica aduce împărăția

15/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Împărăția lui Dumnezeu este predicată pentru a produce biserica, iar biserica aduce împărăția lui Dumnezeu; biserica a fost adusă în ființă pentru a aduce împărăția și, de asemenea, pentru a trata dușmanul lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să poată obține o împărăție pe pământ și să-l trateze pe dușmanul Său. Amin!

Împărăția lui Dumnezeu este atât domeniul vieții divine unde sămânța împărăției crește și se dezvoltă într-o recoltă, cât și domeniul în care Dumnezeu să domnească și să-Și manifeste autoritatea. Noi, credincioșii în Cristos, suntem astăzi sub distribuirea Trinității Divine și trebuie să trăim o viață a împărăției în biserică.

Facem acest lucru crescând și dezvoltându-ne în viața divină până când ajungem la maturitate (2 Corinteni 13:14; Romani 14:17; 2 Petru 1:5-11). Noi, credincioșii în Cristos, suntem ființe umane ca restul celor din jurul nostru, cu diferența că Cristos, ca sămânță a împărăției, a fost semănat în noi.

Așa cum a descris Domnul în Marcu 4:26-29, El, ca Semănător, a venit să Se semene pe Sine ca sămânță a împărăției în pământul inimii noastre. Sămânța vieții divine (1 Ioan 3:9; 1 Petru 1:23) a fost semănată în noi și crește în noi.

Acest lucru arată că împărăția lui Dumnezeu este ceva ce ține de viață, adică viața lui Dumnezeu semănată în noi pentru a încolți, a crește, a rodi, a se maturiza și a produce o recoltă în noi.

Dacă ne ocupăm de pământul inimii noastre astfel încât inima noastră să fie pământul bun pentru ca sămânța să crească, Cristos va crește în noi și împărăția lui Dumnezeu se va răspândi în noi, se va dezvolta în noi și va ajunge la maturitate pentru a rodi în noi.

O inimă bună lucrează împreună cu sămânța vieții divine semănată în ea pentru a crește și a rodi spontan pentru exprimarea lui Dumnezeu.

Fie ca noi să avem o astfel de inimă astăzi, astfel încât Domnul, ca sămânța vieții, să crească în noi, să se dezvolte în noi, să aducă rod în noi, să se maturizeze în noi și să producă o recoltă în noi, recoltă care este împărăția lui Dumnezeu.

Pe măsură ce Domnul crește în noi, există o dezvoltare a vieții divine care se întâmplă în ființa noastră, așa cum se vede în 2 Petru 1:5-11. Adăugăm la credința noastră, virtute și la virtutea noastră, cunoaștere, stăpânire de sine, răbdare, evlavie, dragoste frățească și, în cele din urmă, dragoste. Acestea sunt lucrurile pe care ar trebui să le urmărim.

Pe măsură ce-I permitem Domnului să crească în noi, vom fi sub stăpânirea împărăției și Îl vom urmări pe Domnul și ne vom exersa duhul pentru a permite vieții divine să se dezvolte în noi de la credință la dragoste, prin toate etapele virtuții, cunoașterii, stăpânirii de sine, răbdării, evlaviei și dragostei frățești.

Dacă practicăm aceste lucruri, dacă suntem sârguincioși să le practicăm și să creștem în viață, nu vom fi orbi, ci, dimpotrivă, vom avea o intrare bogată în împărăția lui Dumnezeu.

Fie ca noi, în viața de biserică, ca împărăție a lui Dumnezeu, să fim cei care rămân sub distribuirea divină și permit împărăției lui Dumnezeu să-și exercite stăpânirea asupra noastră, astfel încât împărăția lui Dumnezeu să crească în noi spre maturitate și să aducă o recoltă pentru manifestarea viitoare a împărăției lui Dumnezeu. Amin!

Biserica aduce împărăția lui Dumnezeu: stăm în victoria lui Cristos și aducem voia cerului pe pământ pentru a o îndeplini

Împărăția lui Dumnezeu este predicată ca evanghelie, rezultatul fiind producerea bisericii. Biserica este împărăția lui Dumnezeu astăzi și trebuie să trăim în viața de biserică trăind în realitatea împărăției lui Dumnezeu. Amin!

De asemenea, așa cum se vede în multe versete din Noul Testament, biserica aduce împărăția lui Dumnezeu (Matei 6:10; 12:22-29; Apocalipsa 11:15; 12:10).

Pe de o parte, împărăția este domeniul vieții divine pentru a aduce la viață biserica, iar biserica este constituită din realitatea împărăției. Pe de altă parte, biserica are responsabilitatea de a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Biserica aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Asta ne-a spus Domnul să ne rugăm în Matei 6:10, ca să vină împărăția Sa și să se facă voia Sa, așa cum se face în cer, așa și pe pământ.

Venirea împărăției lui Dumnezeu nu este ceva automat; are legătură cu biserica de astăzi, căci biserica trebuie să coopereze pentru ca împărăția să vină. Trebuie să trăim în realitatea împărăției și să cooperăm cu Domnul pentru a aduce împărăția Sa.

Bisericile există pe pământ nu doar pentru a mântui păcătoșii sau pur și simplu pentru a face o lucrare de a-i învăța pe oameni Biblia, ci, mai mult decât atât, biserica aduce împărăția lui Dumnezeu. Suntem aici pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Biserica a fost adusă în ființă cu scopul de a aduce împărăția (Matei 16:18-19; 18:17-18; Apocalipsa 1:6, 9; 11:15). Responsabilitatea bisericii de astăzi este să susțină victoria lui Cristos pentru a perpetua victoria Sa și a aduce împărăția lui Dumnezeu (12:10-11; 11:15).

Încă din vremea când Satan s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, în perioada dintre Gen. 1:1 și Gen. 1:2, ochii lui Dumnezeu au fost îndreptați asupra împărăției; El trebuia să aibă o împărăție pentru a fi exprimat și reprezentat, astfel încât dușmanul Său să fie tratat.

Dumnezeu l-a creat pe om având în vedere acest lucru; de aceea i-a dat omului stăpânire pentru a supune pământul (Gen. 1:26). Deși omul a căzut, Dumnezeu Însuși a venit în persoana lui Isus Cristos pentru a fi împlinirea împărăției lui Dumnezeu.

Aici era acest Om, Isus Cristos, ca Semănător și sămânță a împărăției; El a venit predicând Evanghelia, a scos demoni, a vindecat bolnavii și a învățat adevărul pentru a putea aduce împărăția lui Dumnezeu.

Prin credința în Cristos, am devenit cetățeni împreună cu sfinții împărăției lui Dumnezeu și împreună suntem biserica; biserica este constituită din toți credincioșii regenerați în Cristos care au viața divină pentru a fi împărăția lui Dumnezeu.

Biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ, iar biserica aduce împărăția lui Dumnezeu. Este nevoie de aducerea manifestării împărăției, iar numai biserica poate face acest lucru.

Biserica are împărăția ca realitate, iar biserica stă în victoria lui Cristos, declară victoria Lui și aduce împărăția. Responsabilitatea bisericii este de a perpetua victoria lui Cristos și de a aduce împărăția.

Cristos a adus împărăția lui Dumnezeu, trăind în împărăție și fiind împărăția cât timp a fost pe pământ. El l-a învins pe Satan în pustie, pe cruce și în toate; L-a învins pe deplin pe Satan și a triumfat asupra lui. Pe cruce, Cristos a adus la naștere omul nou, iar în învierea Sa, Trupul lui Cristos a fost produs.

Acum El este Capul victorios, iar noi suntem membrele Lui, una cu El. Responsabilitatea noastră ca biserică este să menținem victoria lui Cristos, să o perpetuăm și să ducem la bun sfârșit înfrângerea lui Satan pentru a-l distruge.

Lucrarea bisericii pe pământ este de a aduce împărăția lui Dumnezeu; toată lucrarea bisericii este guvernată de principiul împărăției lui Dumnezeu. Dacă avem acest lucru în vedere atunci când îndeplinim lucrarea Domnului, când slujim în biserică și când ne trăim viața creștină, vom fi una cu Domnul pentru aducerea împărăției Sale pe pământ.

Nu suntem aici doar pentru a face lucrarea de salvare a sufletelor sau de a ne păstori unii pe alții pentru a-L savura pe Domnul în cadrul bisericii; suntem aici pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu. Biserica aduce împărăția. Domnul tânjește și așteaptă venirea deplină a împărăției; El a așteptat venirea împărăției în ultimii șase mii de ani.

Slavă Domnului că El are o recâștigare pe pământ astăzi, în care suntem aduși înapoi la intenția inițială a lui Dumnezeu și la grija Lui pentru dorința inimii Sale. Nu suntem aici doar pentru a salva suflete și a le zidi într-o entitate numită biserică; suntem aici pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu. Suntem aici pentru a aduce voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ.

Biserica este responsabilă pentru aducerea voii cerurilor pe pământ și pentru îndeplinirea ei pe pământ (Matei 6:10; 7:21; 12:50).

Rugăciunea noastră ar trebui să fie ca voia Domnului să se facă pe pământ și împărăția Sa să vină pe pământ. Scopul vieții noastre creștine și al vieții de biserică ar trebui să fie aducerea împărăției lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, fie ca împărăția Ta să vină și voia Ta să se facă, precum în cer, și pe pământ! Amin, Doamne, suntem una cu Tine pe pământ pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu! Fie ca biserica să fie adusă în ființă cu scopul de a aduce împărăția! Amin, vie împărăția Ta! Facă-se voia Ta! Stăm în victoria Ta, Doamne Isuse, și proclamăm victoria Ta! Aleluia, Isus Cristos a venit ca Împărat al împărăției cerești și l-a învins pe deplin și chiar l-a distrus pe diavol pe cruce! Slavă Domnului, El l-a biruit pe diavol, l-a făcut de rușine și l-a învins pe deplin la Calvar! Amin, Doamne, perpetuăm victoria Ta și aducem împărăția Ta! Fie ca să vedem că toată viața noastră creștină și slujirea adusă Domnului au scopul de a aduce împărăția lui Dumnezeu! Amin, biserica aduce împărăția pe pământ! Facă-se voia Ta astăzi pe pământ. Fie ca voia Ta să se împlinească pe pământ printre oameni. Amin, Doamne, suntem una cu Tine pe pământ pentru ca împărăția lui Dumnezeu să fie adusă pe deplin în manifestarea ei!

Biserica este sub conducerea cerului și continuă lucrarea victorioasă pe care Cristos a înfăptuit-o împotriva lui Satan

Cât de mult Îi mulțumim și Îi aducem laude Domnului pentru că ne-a adus în viața de biserică, în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, unde Îl putem savura pe Domnul, ne putem împărtăși cu sfinții din bogățiile Sale și putem fi zidiți împreună cu alții în dragoste!

Cât de bine este să fim aici, învățând să slujim în unitate, rugându-ne împreună și stând una cu Domnul și cu sfinții pentru mărturia Lui pe pământ! Suntem plini de mulțumire Domnului pentru aceasta.

În același timp, însă, ne dăm seama că, în calitate de biserică, suntem aici pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Biserica, care ia ființă sub conducerea cerului, este aici pentru a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu (Matei 16:18-19; Efeseni 6:10-18).

Biserica, prin supunerea ei față de conducerea cerească, îl tratează pe dușmanul lui Dumnezeu. Noi, credincioșii în Cristos, ne confruntăm cu inamicul în fiecare zi, probabil mai aprig astăzi ca niciodată.

Dacă ne uităm la vremea lui Ezra, el a ajutat la rezidirea templului și nu a existat prea multă opoziție față de acest lucru. Dar când Neemia s-a întors să rezidească cetatea, a existat multă opoziție și o luptă mare.

Inamicul ne poate lăsa să rezidim templul, casa lui Dumnezeu, dar nu vrea să vadă cetatea zidită. Dacă nu există o cetate în jurul templului, este ușor ca inamicul să intre; pe vremea lui Neemia, unii dintre dușmanii copiilor lui Israel aveau o cameră chiar în templu.

Dar când cetatea este zidită, când zidurile din jurul templului sunt zidite, inamicul nu are cum să intre și este ținut la distanță.

Astăzi, biserica trebuie să devină cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu și să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Când suntem sub domnia cerului, supunându-ne lui Dumnezeu și conducerii Sale, noi, ca biserică, îl putem trata pe inamicul lui Dumnezeu.

Războiul spiritual este necesar. Vrăjmașul știe că sfârșitul său este aproape, așa că luptă împotriva bisericii ca Împărăție a lui Dumnezeu. El nu vrea să vadă un grup de oameni care sunt zidiți ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu, căci știe că, atunci când va veni împărăția, el va fi alungat.

Așadar, vrăjmașul ne amenință, ne ridiculizează, ne atacă, ni se opune și ne minimalizează, astfel încât lucrarea de zidire a bisericii ca împărăție a lui Dumnezeu să înceteze. Dar trebuie să stăm în Domnul și alături de sfinți în Trup pentru a zidi biserica ca împărăție a lui Dumnezeu.

Pentru ca împărăția cerurilor să fie stabilită, este nevoie de luptă spirituală (Matei 12:22-29). Ca biserică, responsabilitatea noastră este să continuăm războiul pe care Cristos l-a dus pe pământ (Evrei 2:14; 1 Ioan 3:8b; Coloseni 2:15; Psalmii 149:5-9).

Nu luptăm pentru a obține victoria; noi stăm în victoria lui Cristos și continuăm lucrarea victorioasă pe care Cristos a dus-o împotriva lui Satan. Victoria a fost câștigată. Stăm în victoria lui Cristos, una cu Cristosul victorios și ducem bătălia în Trup, una cu Capul nostru Victorios înălțat!

El este Capul nostru, iar noi suntem Trupul Său. Suntem continuarea, duplicarea și răspândirea Sa. Tot ceea ce a realizat și a atins Cristos este pentru ca noi să savurăm și să ne împărtășim.

Efeseni 1:20-23 ne arată că puterea care a operat în Cristos pentru a-L învia din morți, a-L înălța la ceruri și a-L întrona cu Dumnezeu, aceeași putere este înspre noi, cei care credem. Ce minunat!

Puterea învierii, puterea înălțării, puterea de a-L întrona mai presus de toate lucrurile și puterea de a supune toate lucrurile sub picioarele Sale, această putere împătrită este înspre biserica de astăzi, care este Trupul Său.

Fie ca noi să vedem realitatea spirituală a bisericii unite cu Cristosul victorios și să stăm în această victorie pentru a continua lucrarea victorioasă a lui Cristos împotriva lui Satan pe pământ astăzi!

Așa cum Cristos, Capul, a biruit, tot așa și noi, ca biserică, realizăm victoria Lui și stăm în victoria Lui. Nu ne uităm la eșecurile, greșelile și slăbiciunile noastre; Suntem așezați împreună cu Cristos în locurile cerești (Efeseni 2:6) și stăm în victoria Lui, ca să putem aduce împărăția lui Dumnezeu.

Îi putem spune Domnului cu credință:

Doamne Isuse, suntem una cu Tine pe pământ astăzi pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Ne supunem Ție și ne așezăm sub stăpânirea cerului, ca să-l putem înfrunta pe deplin dușmanul lui Dumnezeu. Aleluia, noi, ca biserică, suntem una cu Capul înălțat la cer, Cristosul victorios, și stăm în victoria lui Cristos! Slavă Domnului, Cristos l-a învins pe diavol și l-a distrus pe cruce! Amin, Doamne, stăm în victoria Ta și continuăm războiul pe care L-ai dus pe pământ! Continuăm lucrarea victorioasă pe care Cristos a dus-o împotriva lui Satan! Slavă Domnului, puterea învierii, puterea înălțării, puterea de a-L întrona pe Cristos mai presus de toate lucrurile și puterea de a supune toate lucrurile sub picioarele Lui este acum înspre biserică! Amin, Capul Trupului a biruit și noi, ca Trup al Capului, stăm în victoria Sa! Amin, Doamne, vie împărăția Ta! Facă-se voia Ta! Suntem una cu Tine, ca biserică, pentru a aduce împărăția Ta pe pământ astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Stand in Christ’s Victory and Submit to God’s Rule: the Church Brings in the Kingdom, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 3 (Împărăția și biserica) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Noi, credincioșii, trăim viața împărăției în biserică, trăind în duhul contopit

14/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, iar noi, credincioșii, trăim viața împărăției în biserică; numai atunci când trăim și umblăm conform duhului, trăim în realitatea împărăției pentru a fi biserică. Amin!

Domnul Isus a predicat evanghelia împărăției, iar când ucenicii au ieșit să predice evanghelia, au predicat împărăția lui Dumnezeu ca evanghelie. Mulți creștini, însă, cred că atunci când Domnul Isus S-a înălțat după învierea Sa, împărăția lui Dumnezeu a fost „suspendată” și acum trebuie să așteptăm venirea împărăției.

Acest lucru nu este în întregime corect, deoarece Romani 14:17, un verset dintr-un capitol care vorbește despre viața practică a bisericii, spune că împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. În acest verset, vedem că împărăția lui Dumnezeu astăzi este în viața de biserică.

Însuși Domnul Isus, când a vorbit despre biserică, promițând că va zidi biserica Sa, a spus și că ne va da cheile împărăției cerurilor, ca să putem lega și dezlega pe pământ ce a fost legat și dezlegat în ceruri. Împărăția este strâns legată de biserică, căci predicarea Evangheliei împărăției produce biserica.

De asemenea, biserica, în realitatea ei, ar trebui să fie împărăția lui Dumnezeu, căci noi astăzi ar trebui să trăim viața împărăției în viața de biserică. Existența bisericii este legată de împărăția lui Dumnezeu, iar zidirea bisericii este, de asemenea, legată de împărăție.

Dacă nu există un grup de oameni pe pământ care trăiesc activ sub domnia cerească, nu există o realitate a bisericii.

Acesta este motivul pentru care astăzi mulți necredincioși privesc la așa-numita „biserică” și sunt foarte dezamăgiți și descurajați, căci ceea ce văd în biserică nu este trăirea împărăției lui Dumnezeu, ci ființe umane care încearcă tot posibilul să-I fie plăcute lui Dumnezeu.

Ori de câte ori sfinții nu trăiesc sub domnia cerească, trăind în duhul lor contopit, ei se pot numi biserică, dar în realitate nu trăiesc viața de biserică. Multă rușine i-a fost adusă numelui lui Dumnezeu de către așa-numiții creștini care au trăit ei înșiși și nu L-au trăit pe Cristos și nici nu au trăit sub domnia cerească. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să fim cei care aleg să trăiască nu după omul nostru natural sau în sine sau în carne, ci în duhul contopit, un singur duh cu Domnul, pentru ca să putem trăi viața împărăției în biserică astăzi!

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă – noi, credincioșii, trăim viața împărăției în biserică

Conform revelației divine din Noul Testament, biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu din această epocă; astăzi, noi, credincioșii în Cristos, trăim viața împărăției în biserică (Matei 16:18-19; 18:17-18; 13:44-46; Romani 14:17; 1 Corinteni 4:20; Efeseni 2:19; Coloseni 4:11; Apocalipsa 1:4-6). Amin!

Împărăția lui Dumnezeu este trăirea bisericii. Într-un fel, epoca împărăției va veni și împărăția lui Dumnezeu se va manifesta pe deplin atunci; totuși, în raport cu viața și experiența noastră zilnică, trebuie să trăim în împărăția lui Dumnezeu astăzi în biserică.

În Romani 14:17, Pavel nu a spus că împărăția lui Dumnezeu va fi cutare sau cutare lucru; mai degrabă, spune că împărăția lui Dumnezeu este. Astăzi, biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă. Împărăția lui Dumnezeu este aici astăzi, căci împărăția este realitatea bisericii și trăirea bisericii.

Cum ar trebui să trăim viața de biserică? În aspectul vieții, trebuie să trăim viața de biserică savurându-L pe Cristos, trăindu-L pe Cristos și administrându-L pe Cristos ca viață pentru zidirea bisericii. În același timp, în ceea ce privește împărăția, trebuie să trăim viața împărăției în biserica de astăzi.

De fiecare dată când Domnul Isus a vorbit despre biserică, El a menționat-o în legătură cu împărăția; aceasta arată cât de strâns sunt legate împărăția și biserica (Matei 16:18-19; 18:17-18).

Când apostolii au predicat Evanghelia în cartea Faptele Apostolilor, ei au menționat frecvent împărăția (Faptele Apostolilor 8:12; 14:22; 19:8; 20:25; 28:23, 31). Ei au predicat împărăția lui Dumnezeu ca Evanghelie. Mai mult, Pavel în Romani 14:17 dovedește că biserica din această epocă este împărăția lui Dumnezeu.

Dacă venim la 1 Corinteni 4:20, vedem că împărăția lui Dumnezeu se referă la viața de biserică (v. 17), ceea ce înseamnă că, în sensul autorității, biserica din această epocă este împărăția lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbire, ci în putere; Pavel echivalează biserica cu împărăția.

Un alt verset care ne arată că împărăția lui Dumnezeu este biserica autentică de astăzi și că noi facem parte din împărăția lui Dumnezeu este Efeseni 2:19. În acest verset ni se spune că nu mai suntem străini și călători, ci împreună cetățeni cu sfinții. Pe de o parte, suntem membri ai casei lui Dumnezeu; pe de altă parte, suntem împreună cetățeni cu sfinții. Suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu.

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu de astăzi, sfera în care Dumnezeu Își exercită autoritatea. Aleluia, nu mai facem parte din împărăția întunericului, împărăția lui Satan, ci am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu pentru a fi împreună cetățeni cu sfinții!

Dacă trăim sub domnia Dumnezeului celui viu din noi, adică dacă trăim sub domnia împărăției cerurilor, vom trăi viața de biserică autentică ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Dacă trăim sub domnia împărăției cerurilor, vom avea felul de viață consemnat în Matei 5-7, căci Cristos în noi va trăi viața împărăției în biserică. Slavă Domnului, suntem concetățeni cu sfinții și, ca cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, avem drepturi și responsabilități!

Savurăm drepturile de a fi cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și învățăm să ne îndeplinim responsabilitățile de a fi în împărăția lui Dumnezeu. Nu suntem doar membri ai casei lui Dumnezeu pentru a face parte din familia lui Dumnezeu, savurându-L în viață și dragoste; suntem și cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și împreună suntem biserica, trăind viața împărăției în biserică.

În Coloseni 4:11, ceea ce făceau Pavel și colaboratorii săi în lucrarea Evangheliei era pentru întemeierea bisericilor pentru împărăția lui Dumnezeu. Ceea ce facem astăzi în viața de biserică, atât în Evanghelie, cât și în păstorirea și slujirea bisericii, ar trebui să fie pentru întemeierea bisericii pentru împărăția lui Dumnezeu. Amin!

Cuvântul „împărăție” din Apocalipsa 1:6 dezvăluie că unde este biserica, acolo este și împărăția lui Dumnezeu, căci biserica reprezintă împărăția. Realitatea bisericii este tocmai împărăția lui Dumnezeu.

Trebuie să permitem împărăției lui Dumnezeu să-și afirme autoritatea asupra noastră, astfel încât să putem participa la zidirea bisericii. Dacă nu-I permitem Domnului să domnească și să domnească în noi, nu avem nimic de-a face cu zidirea bisericii; doar desfășurăm niște activități exterioare.

Matei 13:44-46 ne arată că biserica este atât comoara, cât și perla; pe măsură ce trăim sub domnia cerească, suntem în același timp atât în împărăție, cât și în biserică. Aleluia!

Doamne Isuse, vrem să vedem că biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă! Aleluia, noi, ca credincioși în Cristos, trăim viața împărăției în biserică! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi pentru a trăi un singur duh cu Tine și pentru a fi sub domnia Ta cerească. Fie ca nu doar să trăim în cadrul bisericii, savurându-L pe Cristos alături de sfinți, ci, mai mult decât atât, să trăim în împărăția lui Dumnezeu în biserică astăzi! Slavă Domnului, suntem concetățeni cu sfinții, căci suntem parte din împărăția lui Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să savurăm drepturile și privilegiile de a fi cetățeni ai împărăției și vrem să învățăm să ne îndeplinim responsabilitățile de a fi astfel de cetățeni astăzi. Fie ca tot ceea ce facem astăzi să fie pentru zidirea bisericii pentru împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, unde este biserica, este și împărăția lui Dumnezeu, căci biserica reprezintă împărăția! O, Doamne, fie ca viața noastră de astăzi să fie viața împărăției în biserică!

Suntem în împărăție în realitate doar atunci când trăim, umblăm și ne avem ființa în duhul

Toți credincioșii în Cristos sunt cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu (Efeseni 2:19), dar nu toți credincioșii în Cristos pot trăi în împărăția lui Dumnezeu în realitate astăzi. În biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu de astăzi, trebuie să ne dăm seama că viața noastră de zi cu zi trebuie să fie sub conducerea, guvernarea, disciplina și exercitarea împărăției (1 Corinteni 6:9-10; Galateni 5:19-21; Efeseni 5:5).

Pe de o parte, Îl avem pe Cristos ca viață a noastră, căci El este Mântuitorul nostru care a devenit viața noastră, împărtășindu-se în noi ca Duh dătător de viață. Pe de altă parte, prin regenerare, am fost aduși în împărăția lui Dumnezeu și acum trebuie să trăim viața împărăției în biserică.

Deși biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu, noi suntem în împărăție în realitate doar atunci când trăim în duhul nostru, căci numai atunci când trăim, umblăm și avem ființa în duh suntem în realitate în împărăția lui Dumnezeu.

Dacă nu-I permitem Domnului, împreună cu împărăția Sa, să-Și afirme autoritatea asupra noastră, nu vom trăi viața împărăției în viața de biserică de astăzi. Putem fi în domeniul bisericii și putem fi în multe întâlniri, chiar fiind activi în slujirea din biserică și păstorirea sfinților, dar dacă nu trăim în duhul contopit, având întreaga noastră ființă în duh, nu trăim viața împărăției în realitate. O, Doamne Isuse!

Aceasta înseamnă că, ori de câte ori nu suntem în duhul nostru, nu suntem în împărăția lui Dumnezeu în realitate. Acest lucru este foarte serios. Putem fi în duhul nostru, deoarece avem un timp cu Domnul dimineața, dar când mergem la muncă sau ne ocupăm de lucrurile zilnice, rămânem încă în duhul nostru?

Cu toții trebuie să recunoaștem că de atâtea ori pe parcursul zilei, poate chiar de cele mai multe ori, nu trăim în duhul contopit. Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru din nou și din nou, până când devine normal să fim în duh.

Fie ca noi să exersăm să-L contactăm pe Domnul pe parcursul zilei, până când va deveni un obicei ca întreaga noastră ființă să fie în duhul contopit. Când ne comportăm în omul vechi sau trăim în carne sau în sine, într-un mod practic, nu suntem în împărăția lui Dumnezeu în realitate.

Duhul nostru este împărăția lui Dumnezeu, iar împărăția lui Dumnezeu este în duhul nostru. Dacă trăim în carne, vom fi în domeniuul împărăției lui Satan, împărăția întunericului, iar el are o cale de a ne uzurpa. O, Doamne!

În calitate de creștini adevărați, dacă trăim în carne în loc de în duh, trăim în împărăția lui Satan într-un mod practic, nu în împărăția lui Dumnezeu. De aceea, uneori vedem creștini pe care Domnul i-a folosit mult timp eșuând brusc. De aceea, de multe ori în timpul zilei, dacă cineva ne întâlnește și vede ce facem și ce spunem, nu va avea niciodată impresia că suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse!

Numai atunci când trăim, umblăm, ne comportăm și ne avem ființa în întregime în duhul nostru și nu în omul nostru natural, suntem în împărăția lui Dumnezeu și, în realitate, suntem împărăția lui Dumnezeu!

Este foarte bine pentru noi să știm că biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, că suntem concetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și că ar trebui să trăim viața împărăției în biserică. Dar trebuie să facem un pas mai departe: în viața noastră de zi cu zi, trebuie să învățăm să trăim prin duh, să umblăm prin duh și să facem toate lucrurile în duhul contopit.

Numai atunci când suntem în duh trăim viața împărăției în biserică. Numai atunci când suntem în duhul nostru suntem în împărăția lui Dumnezeu și chiar suntem împărăția lui Dumnezeu.

Cât de mult trebuie să ne pocăim înaintea Domnului pentru că trăim în carne și în sine, permițând omului nostru natural să se exprime! Cât de mult trebuie să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru din nou și din nou, pentru a putea trăi în realitate în împărăția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să trăim în duhul nostru astăzi, pentru a putea fi în împărăția lui Dumnezeu în realitate. O, Doamne, alegem să ne întoarcem către duhul nostru chiar acum! Refuzăm să trăim în sine, în carne sau în omul natural. Ne exersăm să Te contactăm și să trăim într-un singur duh cu Tine! Fie ca viața și umblarea noastră de astăzi să fie în duh și conform duhului! Amin, Doamne, vrem să Te contactăm pe tot parcursul zilei. Fie ca să avem momente frecvente de rugăciune și să chemăm numele Tău în timpul zilei, ca să putem fi în duhul contopit. Salvează-ne, Doamne dragă, de a fi doar în cadrul bisericii, dar a nu fi în realitate în împărăția lui Dumnezeu! Ne dăm Ție, Doamne Isuse, și îți dăm viața noastră zilnică cu toate activitățile și lucrurile ei. Fă-ne să ne îndreptăm spre duhul nostru. Vrem să trăim viața împărăției în biserică, exersându-ne duhul, trăind în duhul nostru și umblând conform duhului! O, Doamne Isuse, îi permitem împărăției Tale să-și afirme influența și autoritatea în noi astăzi!