Dorința lui Dumnezeu

Îl savurăm pe Cristos suficient pentru a fi eliberați din robie și pentru a-L avea pe Dumnezeu ca posesiunea noastră

06/03/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să vedem că Satan ne-a prins, apoi a venit să locuiască în noi ca instigator al păcatelor noastre și a devenit stăpânul nostru ilegal în timp ce noi suntem captivi ai lui, care nu pot decât să comită păcate; dar slavă Domnulului, în jubileu îl putem primi și savura pe Dumnezeu suficient pentru a fi eliberați din robia păcatului și a-L savura pe Dumnezeu ca porție a noastră! Aleluia!

În calirate de credincioși în Cristos, suntem cei care Îl savurăm pe Cristos ca jubileu adevărat; El este realitatea jubileului. Cum Îl putem savura pe Cristos ca realitate a tuturor binecuvântărilor și libertăților jubileului? Este pur și simplu petrecând timp cu El.

Trebuie să ne luăm timp pentru a-L savura pe Domnul în cuvântul Său. Și când venim la Domnul pentru a avea părtășie cu El, trebuie să învățăm să ne oprim ființa, să ne liniștim și să ne concentrăm asupra Lui.

În lumea de astăzi se vorbește mult despre „meditație” și cu cât oamenii sunt mai avansați, mai cultivați sau mai rafinați, cu atât mai mult practică astfel de lucruri. Dar exersarea de a te întoarce spre interior nu înseamnă nimic dacă nu-L ai pe Cristos înăuntru. Libertatea reală nu este în afara noastră sau în interiorul nostru; libertatea reală este să Îl savurezi pe Cristos.

Dacă îl cunoaștem pe Fiul lui Dumnezeu, dacă îl avem pe Fiul lui Dumnezeu în experiența și savurarea noastră, suntem cu adevărat liberi! Dar dacă nu îl avem pe Fiul lui Dumnezeu și nu suntem în Cristos, suntem încă sclavii păcatului.

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să exersăm să stăm la picioarele Domnului pentru a asculta cuvintele Lui și a-L absorbi. Într-o lume care este din ce în ce mai plină de distrageri, de la telefoane până la divertisment și știri din jurul nostru, trebuie să învățăm să lăsăm toate lucrurile deoparte și să ne concentrăm asupra Domnului Isus.

Când ne așezăm, când ne liniștim ființa în fața Domnului, exersându-ne duhul pentru a ne concentra mintea rătăcitoare asupra duhului nostru și a opri gândurile noastre șovăitoare, putem primi o revelație a lui Cristos, iar Cristosul revelat nouă este, de asemenea, introdus în noi pentru a deveni jubileul nostru.

Motivul pentru care atât de mulți credincioși în Cristos astăzi îl au pe Cristos, dar nu sunt plini de bucurie este că ei nu Îl savurează pe Domnul ca realitate a jubileului. Ei cred că acum sunt liberi să facă tot ce vor, atâta timp cât încearcă din răsputeri să-i mulțumească lui Dumnezeu, conform celor spuse de Biblie.

Dar jubileul în care ne aflăm astăzi este Cristos Însuși; El este jubileul nostru și numai savurându-L pe El putem fi eliberați de robia păcatului și putem avea savurarea moștenirii noastre, care este Dumnezeu Însuși.

Fie ca noi să fim cei care învățăm zi de zi să Îl savurăm pe Domnul în toate situațiile și în toate lucrurile, astfel încât să putem trăi în realitatea jubileului și să savurăm binecuvântările și libertățile lui!

Satan ne-a prins, a venit să locuiască în noi ca instigator al păcatelor noastre și cum suntem captivii lui care comit păcate și nu se pot opri

Înainte de a-L putea savura pe pe Cristos ca realitate a jubileului, trebuie să vedem adevărata noastră stare și situație de astăzi. În lumea occidentală, oamenii cred că sunt puțin mai dezvoltați, mai de înaltă clasă și mai rafinați, așa că ei cred că sunt într-o lume care este post-păcat și post-adevăr. Ei cred că, atâta timp cât nu comit păcate grave, sunt ok.

Acest lucru este valabil și pentru mulți credincioși în Cristos, care consideră că păcatul este doar ceva grosolan pe care îl facem, ceva cu adevărat rău. Însă trebuie să ne dăm seama că Satan, dușmanul lui Dumnezeu, ne-a prins prin căderea omului; apoi, el a venit să locuiască în noi ca instigator al păcatelor noastre (Romani 7:14; 1 Ioan 5:19).

Orice facem în afară de Dumnezeu, fie că poate părea a fi bine, fie că este evident rău, este păcat, pentru că a păcătui înseamnă a fi lipsit de gloria lui Dumnezeu. Când nu Îl exprimăm pe Dumnezeu, păcătuim, fie că facem ceva bine sau rău.

Trebuie să ne dăm seama că Satan a devenit stăpânul nostru ilegal iar noi am devenit prizonierii lui în măsura în care pur și simplu nu putem face binele și nu putem să comităm decât păcate. Aceasta este situația noastră ca păcătoși în această lume și de multe ori aceasta este situația noastră când noi, ca credincioși în Cristos, nu Îl savurăm suficient pe Cristos.

Oamenii din lume nu au cale de ieșire, căci dacă nu-L au pe Dumnezeu în ei, ei sunt sclavi ai păcatului. Dacă un om nu îl are pe Dumnezeu, orice încearcă să savureze în afară de Dumnezeu îl uzurpă și este bălegar, hrană pentru câini și refuz (Filipeni 3:7-9; 2 Pet. 2:22).

Oamenii din lumea de astăzi cred că anumite distracții sau sporturi nu sunt chiar atât de rele, dar fiind angajați în toate aceste activități, ei sunt conduși de nas de Satan, care este Beelzebul. Satan este „stăpânul bălegarului” (înțelesul cuvântului Beelzebul); el este, de asemenea, „stăpânul muștelor” (înțelesul cuvântului Beelzebub).

Satan este Beelzebul care-i conduce pe mulți păcătoși să mănânce bălegar și să se ospăteze cu gunoi și el este Beelzebub specializat în a conduce pe păcătoși ca niște câmpuri să se hrănească cu bălegar (Matei 10:25; 12:24, 27; 2 Regi 1:2).

Balega și gunoiul sunt mirositoare și dezgustătoare, iar muștele sunt atrase de ele. Oamenii din lume sunt atrași de păcat, nu pot decât să păcătuiască și sunt neputincioși în această privință.

În 2 Pet. 2:22 se spune că păcătoșii sunt precum câinele care se întoarce la vărsăturile lui și ca o scroafă care se aruncă în noroi după ce a fost curățită. O, Doamne!

Unii oameni par să fie de clasă superioară, pentru că participă la petreceri de înaltă clasă unde se îmbracă și arată grozav, dansează și par să se distreze; astfel de locuri și astfel de petreceri sunt „bălegaruri de cultură”, pentru că Satan, ca stăpân al muștelor, îi conduce pe toți păcătoșii să se hrănească cu bălegar.

Indiferent cât de cult sau de înaltă clasă ar părea cineva, oricât de elegantă și de bine vorbită ar fi o persoană, dacă nu-L primește și nu-L savurează pe Dumnezeu, el sunt condus de nas de Satan la păcat. Chiar mai rău, deși în adâncul inimii lor nimeni nu vrea să păcătuiască, el este dependent de păcat, pentru că Satan îi stârnește și ei păcătuiesc spontan.

Există în fiecare dintre noi dorința de a nu păcătui și chiar ne exersăm voința de a nu mai face asta sau asta; Indiferent cât de mult ne-am strădui, păcatul este o persoană din noi – Satan însuși – care ne învinge întotdeauna.

S-ar putea să ne străduim să facem binele, dar apoi eșuăm din nou și comit păcate și ne putem întreba de ce se întâmplă asta și cum am putea fi atât de neghiobi să facem asemenea lucruri.

Domnul Isus a spus: Oricine face păcat este rob al păcatului (Ioan 8:34). Nimeni astăzi nu are control asupra lui însuși; toată lumea a devenit sclav al păcatului. Păcatul care este înăuntrul nostru este o adevărată putere de control (Romani 7:24), care ne învinge mereu ori de câte ori încercăm să facem binele.

Dar slavă Domnului, Isus a venit ca adevăratul jubileu să ne elibereze de trupul acestui păcat! El a venit să fie savurarea noastră și, de asemenea, să fie puterea din noi care ne eliberează de păcat și de puterea lui! Mulțumim lui Dumnezeu, legea Duhului vieții ne-a eliberat în Cristos Isus de legea păcatului și a morții (Romani 8:2).

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că tot ceea ce încercăm să savurăm în afară de Dumnezeu este mâncare pentru câini, gunoi și bălegar. Salvează-ne de a fi „conduși de nas” de Satan să ne hrănim cu bălegar. Vrem să ne întoarcem la Tine. Venim la Tine din nou și din nou pentru a fi sub lumina Ta, aplicăm sângele Tău prețios și vrem să rămânem în savurarea lui Cristos. Doamne, în afară de Tine nu putem face nimic! Fă-ne să vedem, dragă Doamne, că păcatul din noi este o putere reală de control și ori de câte ori ne fixăm mintea să facem bine, păcatul ne învinge! O, Doamne, fie ca să ne dăm seama că oricine comite păcatul este sclav al păcatului! Avem nevoie de Tine, Doamne, ca jubileul nostru! Alegem să ne exersăm duhul și să fim în Cristos, pentru că în Cristos suntem eliberați de legea păcatului și a morții prin legea Duhului vieții! Salvează-ne de la a încerca să nu păcătuim. Salvează-ne de la a ne strădui să facem mai bine și de a ne opri să facem greșeli. Ne întoarcem către Tine. Venim să Te savurăm. Doamne Isuse, Tu ești porția noastră pentru savurarea noastră! Vrem să Te savurăm astăzi!

Îl primim și-L savurăm pe Cristos suficient pentru a fi eliberați de robia păcatului și-L savurăm pe Dumnezeu ca posesiunea noastră

Putem crede că, acum că suntem credincioși în Cristos, nu păcătuim la fel de mult ca oamenii din lume. Totuși, s-ar putea să fim ca scroafa din 2 Pet. 2:22 care, după ce a fost spălată și curățată, se întoarce în noroi pentru a se bălăci în el.

Da, putem vedea că păcătuim, ne putem pocăi și aplica sângele Domnului, dar pentru că nu Îl savurăm suficient pe Cristos, ne putem întoarce în noroi și ne vom hrăni totuși cu bălegar, fiind conduși de nas de Satan, stăpânul bălegarului. O, Doamne Isuse!

Cheia este că trebuie să-L primim și să Îl savurăm suficient pe Cristos, astfel încât să putem fi eliberați de sclavia păcatului și să Îl savurăm pe Dumnezeu ca posesiunea noastră.

S-ar putea să nu păcătuim în mod fățiș și alții pot crede că suntem un bun creștin, dar numai noi și Domnul știm cu ce petrecem timpul astăzi când ne folosim smartphone-ul sau computerul, ce facem în timpul nostru liber și ce ne trece prin minte când avem timp de noi înșine. O, Doamne Isuse!

De multe ori suntem ca Pavel în Rom. 7:24, cerându-I cu disperare Domnului să ne elibereze de trupul acestui păcat. Fie ca să ne dăm seama că, așa cum Rom. 8:2 spune că legea Duhului vieții ne eliberează în Cristos Isus de legea păcatului și a morții!

Putem să fim eliberați și să avem libertate reală doar savurându-L pe Cristos ca Duh dătător de viață (Ioan 8:11-12, 24, 28, 31-36). Numai cei care Îl savurează pe Dumnezeu nu comit păcat și sunt cu adevărat liberi și se împărtășesc cu Dumnezeu ca porție a lor.

Numai cei care Îl primesc și Îl savurează pe Cristos suficient sunt cu adevărat liberi, trăind o viață de libertate, eliberare și eliberare de robie!

Prin Evanghelie am primit și am intrat în jubileu; acesta nu este ceva care se întâmplă odată pentru totdeauna, în momentul în care ne pocăim și credem în Domnul, ci ceva pe care trebuie să-l experimentăm în fiecare zi.

Trebuie să Îl savurăm pe Dumnezeu ca posesiunea noastră și să Îl savurăm suficient pe Cristos, astfel încât să ne putem împărtăși din bogățiile Sale și să fim liberi! Dacă Fiul ne eliberează, suntem cu adevărat liberi (Ioan 8:36).

Dacă vrem cu adevărat să fim liberi și să nu comităm păcat, trebuie să-L primim și să Îl savurăm pe Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Astăzi Cristos este Duhul dătător de viață, Duhul vieții, Duhul care dă viață; El este în noi ca legea Duhului vieții.

Atâta timp cât ne întoarcem la Domnul, fixându-ne mintea pe duh (Romani 8:6), Îl savurăm pe viață și pace și suntem eliberați de legea păcatului și a morții.

Pe de o parte, trebuie să ne exersăm duhul cu funcția sa de conștiință, mărturisindu-ne păcatele și aplicând sângele prețios al Domnului pentru a fi curățat de păcatele noastre și spălat de orice nedreptate (1 Ioan 1:7, 9).

Pe de altă parte, trebuie să continuăm să ne exersăm duhul în funcția sa de părtășie pentru a-L savura pe Domnul și a ne împărtăși din bogățiile Sale.

Chiar și în calitate de credincioși în Cristos, dacă nu Îl savurăm suficient pe Domnul, vom fi înrobiți de multe lucruri.

Faptul de a ne hotărî să renunțăm la cutare lucru sau să nu mai facem cutare lucru nu va funcționa, pentru că în trupul nostru există o persoană care trăiește acolo, care este mult mai puternică decât voința noastră.

În calirate de credincioși în Cristos, dacă ne hotărâm să încetăm să facem acest lucru sau să fim angajați în acea activitate care duce la păcat, acest lucru NU va funcționa.

Trebuie să venim continuu la Domnul să-L mâncăm și să-L savurăm pe El; numai savurându-L pe Domnul într-un mod suficient ne va face în stare să Îl savurăm pe El ca posesiunea noastră și să fim eliberați de sclavia păcatului (1 Cor. 1:9; Apocalipsa 2:7; Isaia 55:1-2).

Fie ca noi să venim la El din nou și din nou. Fie ca să încetăm să încercăm să facem față unui aspect rău al atitudinii noastre sau unui aspect enervant al dispoziției noastre și să savurăm doar pe Domnul!

S-ar putea să descoperim că suntem în robia unui dispozitiv mic, telefonul nostru, pentru că petrecem nenumărate minute și ore pe telefoanele noastre. Domnul știe aceasta; El știe că suntem în robia smartphone-ului nostru, că ne place să fim pe el și că există multe lucruri pe telefoanele noastre care sunt ca o gaură neagră, care ne aspiră și ne uzurpă.

Fie ca noi să ne dăruim Domnului astăzi pentru a-L primi și a-L savura suficient pe Cristos, astfel încât, pe partea negativă, să fim eliberați de sclavia păcatului și de orice robie, iar pe partea pozitivă, să ne împărtășim din Dumnezeu ca posesiunea noastră.

Domnul să ne elibereze prin savurarea noastră de Cristos. Cristos, ca jubileu, ne eliberează de sărăcia, robia, orbirea și asuprirea noastră (vezi Ecl. 1:2, 14; 3:11; Fil. 3:8; 2 Petru 2:22; Luca 12:21; Apoc. 3:17). Nu știm ce ne ține captivi, ce ne orbește, ce ne face să fim săraci și ce ne asuprește; suntem atât de nevăzători de atacurile inamicului și de tacticile uzate.

Singura soluție la aceasta este să-L primim și să Îl savurăm suficient pe Cristos, astfel încât să Îl savurăm ca fiind libertatea reală și să fim plini de bogățiile Lui pentru a trăi în realitate jubileul! Când Îl savurăm suficient pe Cristos, suntem aduși înapoi la Dumnezeu ca posesiunea noastră și ca savurare a noastră și suntem eliberați de orice asuprire.

Este inutil și zadarnic să lupți și să te străduiești; hotărârea noastră nu va funcționa – trebuie să Îl savurăm suficient pe Domnul și să venim în continuare la El pentru a-L savura pe El.

Aleluia, legea Duhului vieții ne eliberează de legea păcatului și a morții pe măsură ce suntem în Cristos Isus! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a fi în Tine și a rămâne în Tine. Încetăm să ne străduim și să încercăm să ne îmbunătățim. Încetăm să ne hotărâm să facem cutare sau cutare lucru pentru a-i plăcea lui Dumnezeu sau pentru a ne trata dispoziția noastră noastră; pur și simplu venim să-L primim și să Îl savurăm suficient pe Cristos astăzi. Venim la Tine, dragă Doamne, să Te contactăm. Tu ești Duhul viu în duhul nostru. Aleluia, Duhul dătător de viață este în duhul nostru, chiar una cu duhul nostru și, savurându-L pe El, putem fi eliberați de puterea păcatului și ne putem împărtăși din Dumnezeu! Amin, Doamne, ne întoarcem la Tine ca posesiunea și savurarea noastră. Vrem să Te savurăm pe tot parcursul zilei. Vrem să-L primim și să Îl savurăm pe Cristos în mod suficient de-a lungul zilei, astfel încât să fim eliberați de orice robie și să ne împărtășim cu Dumnezeu ca porție a noastră! Aleluia, Cristos ca jubileul nostru ne eliberează de sărăcia, captivitatea, orbirea și asuprirea noastră! Amin, Doamne, ține-ne astăzi în jubileu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ Sufficiently to be Freed from Bondage and have God as our Possession, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 5 (Să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului noutestamentar) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului cu libertatea și binecuvântările sale

05/03/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Ca credincioși în Cristos, trebuie Îl savurăm pe Cristos ca realitate a libertății și a binecuvântărilor jubileului Noului Testament; trebuie să învățăm să Îl savurăm zilnic pe Cristos ca realitate a jubileului. Jubileul nu este doar ceva care a fost rânduit de Dumnezeu în Vechiul Testament; este o epocă, epoca harului, pentru că atunci când Cristos, El a venit ca jubileu și El a adus epoca jubileului. Aleluia!

O ilustrație foarte practică și minunată a jubileului este pilda fiului risipitor, care este un tip reprezentativ al fiecăruia dintre noi astăzi. Eram ca fiul risipitor: am risipit ceea ce ne-a dat Dumnezeu și am pierdut totul.

Dar apoi într-o zi ne-am trezit; ne-am revenit în fire și ne-am dat seama că avem mâncare din belșug în casa Tatălui, deci de ce să ne lipsească și să fim nefericiți departe de Tatăl nostru.

Ființele umane sunt create după chipul lui Dumnezeu și conform asemănării Sale, dar am fost înșelați de dușman și L-am pierdut pe Dumnezeu ca porție a noastră. Credem că astăzi suntem liberi Îl savurăm pe tot ce ne dorim, dar în realitate, în afară de Cristos ca libertate a noastră, nu avem libertate.

Omul este născut în păcat, sclav al păcatului și uzurpat de Satan; în plus, toate lucrurile din lume sunt concepute de Satan să-l prindă pe om, să-l uzurpe și să-l țină ocupat cu lucruri în afară de Dumnezeu. O, Doamne Isuse!

Chiar și după ce L-am primit pe Domnul, încă suntem ca fiul risipitor, muncind și trudind în lume, neavând hrană de mâncat și tânjind să fim în casa Tatălui. O, Doamne! Trebuie să ne întoarcem la Domnul și Îl savurăm pe El în casa Tatălui.

Ori de câte ori venim la Dumnezeu, când ne pocăim și ne întoarcem la Dumnezeu, El ne așteaptă cu un ospăț, El ne acoperă cu Cristos ca dreptate și ne primește înapoi în casa Lui. El primește înapoi în casa Tatălui nu ca slujitori ai Săi angajați, ci ca fii ai Săi savuratori.

Noi nu suntem slujitorii lui Dumnezeu pentru a-I sluji și a trudi pentru El; mai degrabă, suntem fiii Lui și, ca fii, savurăm toate bogățiile din casa Lui.

Mulțumim Domnului că ne-a primit din nou și din nou. Uneori, putem crede că ne-am îndepărtat prea mult de Dumnezeu și că nu există nicio cale ca El să ne primească înapoi, dar când auzim Evanghelia și Domnul ne cheamă din nou, ne dăm seama că El ne primește din nou și din nou.

Cât de plăcut este să auzi vocea Lui primitoare, primindu-ne în savurarea lui Cristos!

Fie ca noi să învățăm Îl savurăm pe Cristos zilnic ca realitate a jubileului, astfel încât să putem savura realitatea libertății și a binecuvântărilor din jubileul Noului Testament!

Îl savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului, petrecând timp cu El pentru a fi infuzat cu El

Cum Îl putem savura pe Cristos ca realitate a jubileului de astăzi? O cale foarte simplă de a face acest lucru este să petrecem timp cu Domnul zi de zi pentru a asculta cuvântul Său și a fi infuzat cu El.

Trebuie să urmăm modelul Mariei, care nu a fost ocupată să facă multe lucruri pentru Domnul Isus, ci mai degrabă, a stat la picioarele Domnului și a ascultat cuvântul Lui (Luca 10:39).

Astăzi în viața de biserică putem fi fie ca Maria, fie ca Marta. Într-un fel, toți trebuie să fim sfinți muncitori, având grijă de nevoile altora și mai presus de toate, de nevoia Domnului, dar într-un alt sens, trebuie să fim ca Maria, ascultând cuvântul Domnului.

Marta era ocupată, fiind atrasă de multă slujire, și a venit la Domnul și L-a rugat să-i spună Mariei să nu o lase să facă toate acestea singură, ci să-și facă partea cu ea. Răspunsul Domnului, însă, a fost că Maria a ales partea bună, care nu-i va fi luată.

Chiar dacă Îl slujim pe Domnul, când suntem ocupați să lucrăm pentru El, trebuie Îl savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului, petrecând timp cu El pentru a asculta cuvântul Său și a fi infuzați cu El.

Trebuie să ne luăm timp pentru a petrece cu Domnul. În primul rând, trebuie să stăm la picioarele Domnului; nu stăm la picioarele altei persoane, ci la picioarele Domnului. Trebuie să ne apropiem de Domnul Însuși.

Nu există altă metodă mai bună decât a veni la Domnul clipă de clipă pentru a-L iubi, a I ne închina, a avea părtășie cu El neîncetat și a rămâne în prezența Sa. Acesta este drumul cel mai scurt. De fapt, serviciul nostru față de Dumnezeu rezultă din apropierea noastră de Dumnezeu și, fără a ne apropia de Dumnezeu, nu putem să-L cunoaștem și nici ce este în inima Sa.

Trebuie să ne rugăm neîncetat (1 Tes. 5:17), luându-ne timp pentru a rămâne în părtășia cu Domnul cu fața dezvelită, astfel încât să fim schimbați, transformați, după chipul Său (2 Cor. 3:18).

În al doilea rând, trebuie să stăm la picioarele Domnului, punându-ne într-o poziție umilă pentru a-L primi pe Domnul ca har (1 Petru 5:5). Fără a ne smeri înaintea Domnului pentru a asculta cuvântul Său, nu putem primi binecuvântarea Sa.

Dacă credem că cunoaștem Biblia și știm ce vrea Domnul să ne vorbească,

Dumnezeu li se împotrivește celor mândri, dar dă har celor smeriți. A fi smerit nu înseamnă a ne pune pe noi înșine undeva jos; mai degrabă, este să ne ignorăm pe noi înșine, să ne negăm și să ne considerăm nimic, atrăgând la Dumnezeu să ne dea har.

A fi smerit înseamnă a uita lucrurile care sunt în urmă și a te întinde spre Domnul pentru a primi noua Sa vorbire și infuzie. Trebuie să venim la El pentru a ne vorbi și a ne infuza cu tot ceea ce este El, astfel încât să putem primi bogățiile Sale pentru noi astăzi. A avea o atitudine de smerenie invită harul lui Dumnezeu.

În al treilea rând, trebuie să stăm jos și să fim liniștiți; liniștea înaintea Domnului este adesea sursa puterii spirituale (Isaia 30:15). De multe ori, ochii și gândurile noastre sunt distrase spre lumea exterioară, iar sufletul nostru este tulburat în interior, pentru că avem o minte rătăcită și gânduri șovăitoare. O, Doamne!

Când mintea noastră rătăcește și gândurile noastre șovăie, nu putem primi cu ușurință vorbirea și revelația Domnului. Putem spune că cea mai mare provocare cu care se confruntă un om este să tacă înaintea Domnului. Pe măsură ce ne apropiem de Dumnezeu, trebuie să ne liniștim ființa.

Mintea noastră este ușor distrasă și concentrată pe multe lucruri, dar trebuie să o aducem înapoi la Domnul. Ne putem gândi la educația noastră, la ziua viitoare, la familie, la nevoile noastre sau la o anumită persoană; iar și iar, trebuie să ne liniștim ființa interioară, astfel încât să-L putem privi pe Domnul și Îl savurăm pe El.

Fie ca noi să avem simplitatea și puritatea care sunt în Cristos. Psa. 27:8 spune că Îi cerem un lucru de la Iehova – un lucru! – să locuim în casa lui Iehova în toate zilele vieții noastre, pentru a privi frumusețea lui Iehova și pentru a căuta templul Său.

Ne dorim un singur lucru: să-L vedem pe Domnul, Îl savurăm pe El, să-L privim și să fim infuzați cu El. Dacă ne liniștim ființa și ne concentrăm asupra Domnului în acest fel, ne vom bucura de Cristos ca fiind realitatea jubileului.

Nu trebuie să ne rugăm pentru cutare sau cutare lucru; trebuie să ne concentrăm asupra Domnului în timpul petrecut cu El. Trebuie să căutăm chipul Său. Fața Sa ne este disponibilă și, pe măsură ce Îl privim, Îl și vom reflecta pe El.

Dacă vrem să avem imaginea Domnului imprimată în noi și să fim transformați în chipul Domnului, trebuie să ne liniștim ființa în fața Sa în timp ce petrecem timp cu El. Domnul să ne facă dispuși să fim liniștiți în ființa noastră interioară, astfel încât să putem privi pe Domnul și să fim infuzați cu El prin cuvântul Său.

În al patrulea rând, trebuie să ascultăm cuvântul Domnului. El ne spune cuvinte care sunt duh și viață (Ioan 6:63) pentru ca El să se împartă în noi. Pe măsură ce ascultăm cuvântul Domnului, Îi dăm ocazia să se comunice cu noi, astfel încât să-L primim continuu pe Domnul și să-L câștigăm.

Nu ar trebui să primim doar cuvintele omului, ci și ale lui Dumnezeu. Ar fi atât de păcat ca cineva să primească, să înțeleagă și să savurezecuvintele omului, dar să rateze cuvântul lui Dumnezeu în adunările bisericii.

Fie ca noi să-L ascultăm pe Domnul și să-I dăm ocazia să Se comunice cu noi, să Se infuzeze în noi și să ne transforme după chipul Său pe măsură ce petrecem timp cu El în cuvântul Său (2 Cor. 3:18).

Doamne Isuse, vrem Îl savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului de astăzi, petrecând timp cu El pentru a fi infuzați cu El. Amin, Doamne, deschide-ne urechile ca să auzim cuvântul Tău. Vrem să ascultăm cuvântul Tău și să fim infuzați cu Tine astăzi. Ne apropiem de Tine astăzi. Venim la Tine ca să Te iubim, să ne închinăm Ție, să avem părtășie cu Tine și să rămânem în prezența Ta. Amin, Doamne, stăm la picioarele Tale, smerindu-ne să primim harul Tău. Salvează-ne de la a fi mândri înaintea Ta. Ne punem deoparte, ne negăm și ne considerăm nimic; noi Te vrem doar pe Tine! Fie ca să ne liniștim ființa în fața Ta. Fie ca ochii și gândurile noastre să nu fie distrase spre lumea exterioară, ci să fie concentrate asupra Tine. O, Doamne, vrem să Te vedem, să Te cunoaștem și să Te savurăm! Ne apropiem de Tine și căutăm fața Ta! Vorbește-ne în cuvântul Tău, ca să fim infuzați cu tot ceea ce ești Tu. Vrem să ascultăm cuvântul Tău pentru a fi infuzați cu duh și viață. Distribuiește-Te în noi. Dorim să-Ți oferim oportunitatea de a Te comunica nouă, astfel încât să Te primim continuu și să Te câștigăm!

Îl savurăm pe Cristos ca realitate a libertății și a binecuvântărilor în jubileul Noului Testament

Jubileul de astăzi include libertatea și binecuvântările; realitatea libertății și a binecuvântărilor este Cristos Însuși. Libertatea este ceva pe care toată lumea dorește; nimeni nu vrea să fie în robie sau sclavie.

Cu toate acestea, libertatea în afară de Cristos nu este libertate reală. Numai când Fiul ne eliberează, suntem cu adevărat liberi. Când venim la Domnul și ne exersăm duhul pentru a-L atinge în cuvântul Său, suntem eliberați, pentru că cunoaștem adevărul și pe Cristos așa cum adevărul ne eliberează. Dar fără Cristos, nu avem libertate.

Astăzi mulți oameni vor să aibă libertate și luptă pentru drepturile lor. Dar libertatea fără Dumnezeu nu este libertate reală. Mântuirea lui Dumnezeu ne face să avem libertate reală (Luca 8:32, 36; Gal. 5:1; 2 Cor. 3:17). Libertatea exterioară nu este libertate reală; libertatea interioară este dată de Domnul, deoarece realitatea jubileului este libertatea reală.

Trebuie Îl savurăm pe Cristos ca realitate a libertății și a binecuvântărilor în jubileul Noului Testament. Libertatea noastră vine din savurarea lui Dumnezeu. Când Îl savurăm pe Dumnezeu în Cristos, suntem cu adevărat liberi.

Lumea nu ne mai uzurpează, păcatul nu are putere asupra noastră, iar Satan nu are teren în ființa noastră atunci când savurăm Cristos ca realitate a jubileului. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Dumnezeu, cu atât avem mai multă libertate.

Libertatea este să fii fără opresiune sau deficiență. Nu doar oamenii ne pot asupri; situațiile, lucrurile și chestiunile ne pot asupri, iar acesta este ceva interior. Fie ca noi să venim la Domnul a-L savura pe El ca realitate a libertății și a binecuvântărilor jubileului Noului Testament!

S-ar putea să fim eliberați de Domnul și să nu fim asupriți, dar putem fi săraci, pentru că nu-L avem pe Dumnezeu ca porție a noastră. Sărăcia este o robie extraordinară. Fie ca noi să Îl savurăm în continuare pe Domnul pentru a fi eliberați de orice robie și sclavie și să ne împărtășim din bogăția Lui în duh prin rugăciune și citire zilnică a Cuvântului Său, astfel încât să nu fim săraci, ci să fim îmbogățiți de El!

Aleluia, astăzi Dumnezeu este porția noastră, iar când Îl savurăm pe El, avem libertate! Pe măsură ce trecem ziua și avem grijă de lucrurile pe care trebuie să le facem, trebuie să ne întoarcem în continuare la Domnul pentru a-L savura pe El.

S-ar putea să începem într-un mod pozitiv dimineața prin contactarea Domnului, dar până la ora prânzului, s-ar putea să fim înrobiți de munca noastră sau de gândurile noastre; trebuie să venim Îl savurăm pe Domnul petrecând timp cu El pentru a fi infuzați cu El și pentru a-L savura pe Cristos ca realitate a jubileului.

Când intrăm în realitatea jubileului, savurarea lui Cristos, nu numai că suntem înapoiați la Dumnezeu ca porție a noastră, dar obținem și libertate și suntem eliberați din robia sclaviei. Libertatea reală este în interior, iar libertatea reală vine din savurarea lui Cristos.

Când oamenii caută libertate în afară de a se întoarce la Dumnezeu, se produc mai multe probleme și sunt aduse mai multe lucruri rele. Oamenii de astăzi vorbesc despre libertate, drepturi civile, drepturile omului și tot felul de drepturi, dar dacă omul nu Îl savurează pe Dumnezeu, nu poate avea libertate reală. O, Doamne Isuse!

Biblia ne spune că mai întâi trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu înainte de a putea avea libertate. Dacă vrem savurăm libertatea reală, trebuie să venim la Domnul, să ne pocăim și să-L primim, iar savurându-L pe El avem libertate!

Dar dacă vrem doar libertate fără a fi înapoiați la Dumnezeu, rezultatul este că nu avem libertate reală. Mântuirea lui Dumnezeu ne face să avem libertate reală și, prin mântuirea, ne întoarcem la Dumnezeu pentru a-L savura pe El ca porție a noastră. Aleluia!

Doamne Isuse, vrem să-L savurăm pe Cristos ca realitate a libertății și a binecuvântărilor în jubileul Noului Testament! Aleluia, a venit jubileul și-L putem savura pe Cristos ca realitatea jubileului! Amin, Doamne, venim la Tine ca să Te savurăm zi de zi. Doar savurându-Te pe Tine putem avea libertate reală. Doamne, Tu ești libertatea noastră, căci atunci când Fiul ne eliberează, suntem cu adevărat liberi! Numai atunci când Te savurăm putem noi fi eliberați de orice robie, de orice povară grea, de orice asuprire și de orice sclavie. Ne întoarcem la Tine din nou. Cât de mult avem nevoie de Tine ca adevăratul nostru jubileu. Nu vrem să căutăm nicio libertate în afară de Tine. Doamne, Tu ești bogăția noastră, posesiunea noastră și adevărata noastră libertate. Ne place să Te savurăm astăzi și astfel să savurăm libertate reală. Ne place savurăm bogățiile lui Cristos pentru a fi bogați în Cristos, plini de Cristos și umpluți cu Cristos. Aleluia, în jubileu suntem înapoiați la Dumnezeu ca porție a noastră și-L savurăm pe Cristos ca libertatea noastră reală!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ as the Reality of the Jubilee with its Freedom and Blessings, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 5 (Să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului noutestamentar) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ilustrații ale jubileului: parabola bunului samaritean și a fiului risipitor

04/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Proclamarea jubileului din Luca 4 guvernează gândul central a întregii Evanghelii după Luca, iar pilda bunului samaritean din Luca 10 și cea a fiului risipitor din Luca 15 sunt ilustrații excelente ale jubileului.

Domnul Isus a venit să vestească jubileul, chiar să vestească anul binevenit al Domnului. Când El a venit, a venit jubileul. El Însuși este jubileul. Înainte de El, legea punea cerințe asupra oamenilor și îi ținea în „stânga” iudaismului; când a venit El, a venit harul și a început anul jubileului.

Acum suntem în epoca harului, care este anul jubileului.

Aleluia, astăzi nu trebuie să ne străduim să păzim legea lui Dumnezeu și nici nu trebuie să încercăm tot posibilul pentru a-i plăcea lui Dumnezeu: pur și simplu putem savura har!

Astăzi trebuie să credem în Domnul Isus și să-L savurăm. Tatăl nu ne cere și nici nu vrea să venim la El și să muncim pentru El, să ne trudim pentru casa Lui și să facem lucruri pentru El; El vrea doar să ne întoarcem la El și să-L savurăm. Aleluia!

În viața noastră creștină de astăzi trebuie să ne dăm seama că suntem în anul jubileului.

Ori de câte ori ne simțim nemulțumiți de situația noastră și dezamăgiți de noi înșine sau de cei din jurul nostru, trebuie să ne întoarcem la duhul nostru și Îl contactăm pe Jubileul-Isus în duhul nostru. El este jubileul nostru.

Când suntem în Cristos, când trăim pe Cristos și El trăiește în noi când Îl savurăm și suntem una cu El, nu avem nicio grijă, nimic nu ne dezamăgește și suntem plini de odihnă și satisfacție.

Dar dacă nu-L trăim pe Cristos și nu Îl savurăm, totul este o problemă pentru noi și nimic nu este un jubileu. Fie ca să realizăm că Cristosul care locuiește în noi, Cristosul care trăiește în noi, este jubileul nostru și să învățăm să ne fixăm întreaga ființă asupra Lui.

Zi de zi, El este în duhul nostru așteaptă ca noi să ne întoarcem la El, să vorbim cu El și să-L lăsăm să se răspândească din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră.

Când Îi permitem Domnului Isus să trăiască în noi și trăim prin El, totul este spre satisfacția noastră, pentru că trăim în jubileu. Amin! Dar când trăim în omul nostru firesc și conform cărnii noastre, lăsând ca sinele să trăiască în noi, nu vom fi mulțumiți, ci mai degrabă, avem multe probleme și toate lucrurile sunt o sursă de probleme și dezamăgiri pentru noi.

Domnul Isus a venit ca jubileu, a trăit în jubileu și a proclamat jubileul. Acum El este în noi pentru a fi jubileul pentru noi și în noi. Fie ca noi să trăim un singur duh cu El astăzi și să-I permitem să trăiască în noi, astfel încât El să ne permită să fim calmi și eliberați de griji în timp ce ne confruntăm cu tot felul de situații!

Pilda bunului samaritean este o ilustrație a jubileului – Cristos ne îngrijește și ne restaurează necondiționat

În Luca 10:25-37, Domnul Isus a proclamat jubileul și a prezentat o ilustrație a jubileului în pilda bunului samaritean. Suntem familiarizați cu această poveste și există multe principii spirituale importante pe care le putem aplica aici.

Omul-Mântuitor prezentat în pilda bunului samaritean semnifică expresia atributelor Sale divine cu virtuțile Sale umane. În această pildă vedem un om care a căzut între tâlhari, care l-au dezbrăcat și l-au bătut, și apoi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort.

Din întâmplare, un preot oarecare mergea pe drum, apoi un levit l-a văzut și el pe rănit, dar au trecut pe partea opusă. Aceștia erau slujitori ai lui Dumnezeu, cei care aveau grijă de slujirea lui Dumnezeu în templul lui Dumnezeu, dar când era vorba să arate milă față de cel bătut și rănit, ei au trecut.

Dar a venit un om, un samaritean, și a văzut rănitul, i s-a făcut milă, a venit la el și i-a legat rănile și a turnat peste ele ulei și vin.

Apoi, așezându-l pe cel rănit pe propriul său animal, l-a adus la un han și a avut grijă de el. A doua zi, din moment ce trebuia sa plece, i-a platit hangiul si i-a cerut sa aibă grijă de el până se va intoarce, promindu-i ca ii va rambursa orice cheltuieste mai mult decat banii pe care i-a dat. Aceasta este o poveste atât de emoționantă.

Domnul Isus este Omul-Mântuitor care vine pe pământ în călătoria Sa de slujire a căutătorului pierdut și mântuitor a lor (19:10). A ajuns la locul unde zăcea victima rănită a tâlharilor iudei, în starea lui mizerabilă şi pe moarte.

Acest om rănit se ocupa de treburile lui când niște tâlhari au căzut asupra lui; asta înseamnă mulți oameni de astăzi care se ocupă de treburile lor, dar inamicul îi bate și mai ales oamenii religioși le fac acest lucru. Atât de mulți zac astăzi în starea lor mizerabilă și pe moarte, fiind neputincioși să se ridice, să aibă grijă de ei înșiși și să fie vindecați.

Dar Domnul Isus vine la fiecare dintre ei, la fiecare dintre noi, iar când ne vede, El este mișcat de compasiune în umanitatea Sa. Domnul Isus nu trece pe lângă noi; El ne vede, El înțelege situația noastră, El cunoaște cazul nostru și El este mișcat de compasiune pentru noi.

Deși suntem neputincioși, răniți și asupriți, Domnul Isus are compasiune de noi în umanitatea Sa cu divinitatea Sa și ne oferă vindecare și îngrijire mântuitoare (10:33-35).

El nu investighează pentru a vedea ce s-a întâmplat, cine ne-a făcut asta, ce am greșit, unde am luat o întorsătură greșită și ce se întâmplă cu noi; Pur și simplu este mișcat de compasiune și are grijă de noi necondiționat. Ce compasiune! Ce dragoste!

Cu toții eram într-o stare săracă și de multe ori chiar și astăzi, ca credincioși în Cristos, s-ar putea să fim încă bătuți și răniți în temeiul regulamentelor și rânduielilor religioase, iar Domnul vine la noi cu compasiune pentru a ne îngriji cu blândețe în mod necondiționat.

Domnul Isus este jubileul, El vine să proclame jubileul și El vine la noi în situația noastră pentru a ne aduce în jubileu! Și apoi ne aduce într-un han, la biserică, unde răsplătește biserica pentru că se îngrijește de noi pentru a ne readuce la funcția noastră.

Pe măsură ce suntem îngrijiți de Domnul în acest fel, intrăm în jubileu, savurăm jubileu și devenim vestitori ai jubileului. Mergem să vorbim despre acest minunat bun samaritean și altora, având grijă de ei în umanitatea Domnului cu divinitatea Sa și îi aducem la biserică pentru a fi restaurați – în mod necondiționat. Aleluia!

Mergem cu compasiunea și dragostea Domnului și suntem una cu Domnul pentru a oferi oamenilor vindecare blândă, slujind Duhul ca ulei și vin pentru a-i liniști, a-i mângâia și a-i înveseli.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi în starea noastră slabă și nu ne judeci, ci ești mișcat de compasiune pentru noi. Doamne, mulțumim pentru grija Ta iubitoare față de noi. Mulțumim că ne-ai contactat în starea noastră mizerabilă și pe moarte, ci și pentru că ne-ai oferit o îngrijire tandră de vindecare și mântuire. Te iubim, Doamne. Nu trebuia să faci asta pentru noi, dar ai venit la noi și, mișcat de compasiune în umanitatea Ta cu divinitatea Ta, ne-ai vindecat și ne-ai mântuit. Îți mulțumim că ești bunul nostru samaritean care ne satisface pe deplin nevoile urgente. Îți mulțumim pentru că nu ne-ai condamnat sau ne-ai criticat pentru starea și situația noastră, ci mai degrabă că ai grijă de noi și ne iubești necondiționat. O, Doamne Isuse, mulțumim că ne-ai adus în biserică, în han, unde suntem restaurați și vindecați. Suntem una cu Tine, Doamne, ca să Te proclamăm ca jubileu pentru ca mulți alții să fie restaurați și vindecați. Mergem în numele Tău să proclamăm jubileul și să avem grijă de ceilalți în umanitatea Ta cu divinitatea Ta, pentru ca aceștia să se bucure de vindecare duioasă și de îngrijire mântuitoare!

Pilda fiului risipitor este o ilustrație a jubileului: ne putem întoarce la Dumnezeu pentru a-L savura ca ospățul, moștenirea și stăpânirea noastră

În Luca 15 vedem pilda fiului risipitor, care este o ilustrație excelentă a jubileului. Omul-Mântuitor prezentat în această pildă arată Duhul Său păstoritor, căutător și mântuitor cu inima iubitoare, iertătoare și plină de compasiune a Tatălui (Luca 15:11-32; 9:55-56).

În această pildă, vedem cum unul dintre cei doi fii și-a luat partea din moștenire, a părăsit casa tatălui său și s-a dus într-un ținut îndepărtat, unde a petrecut-o și a trăit destrăbălat până când a pierdut totul.

Apoi, o foamete a venit pe acel pământ și s-a alăturat cu cineva care avea o fermă de porci care să lucreze pentru el; îi era atât de flămând încât voia să mănânce roscovele pe care le mâncau porcii.

Apoi, a venit în sine și și-a dat seama că în casa tatălui său mâncarea este din belșug și chiar și slujitorii tatălui său aveau adăpost și mâncare, așa că a decis să se întoarcă la tatăl său.

El a pregătit un discurs pentru a se pocăi înaintea tatălui și i-a cerut să-l primească ca pe unul dintre slujitorii lui angajați, pentru că el credea că nu era calificat să fie fiul tatălui său.

În timp ce era departe, tatăl său l-a văzut și a alergat la el, l-a îmbrățișat, l-a sărutat și i-a primit bun venit.

Când fiul risipitor și-a început discursul de pocăință, tatăl i-a oprit vorbirea și le-a poruncit slujitorilor săi să scoată cea mai bună haină pe care să-l îmbrace, să-i pună un inel pe deget și sandale în picioare și a poruncit ca vițelul îngrășat să fie tăiat, astfel încât toți să se bucure și să se veselească. Amin!

Când fiul risipitor s-a întors la posesiunea sa și în casa tatălui său, acesta a fost un jubileu, o eliberare și totul a devenit plăcut și satisfăcător (15:20, 24; Lev. 25:10-12).

Când suntem mântuiți, ne întoarcem la moștenirea noastră, pentru că ne întoarcem la Dumnezeu și Îl savurăm din nou ca posesia noastră (Efeseni 1:13-14). Când suntem mântuiți, îl câștigăm pe Dumnezeu, iar când îl avem pe Dumnezeu, avem totul, căci fără Dumnezeu nu avem nimic (Col. 1:12).

Dumnezeu a devenit porția noastră binecuvântată în Cristos; totuși, mulți creștini de astăzi sunt nefericiți, chiar dacă îl au pe Cristos, pentru că sunt ca niște lumini care nu luminează pentru că nu „pornesc întrerupătorul” luând pe Dumnezeu ca porție a lor (Efeseni 4:18; Filip. 2:12-16).

Trebuie să ne dăm seama că savurarea jubileului de către noi nu este doar inițial, în momentul regenerării noastre, ci de-a lungul vieții noastre creștine.

De ce sunt atât de mulți credincioși nefericiți astăzi? În principal pentru că nu Îl savurează pe Cristos ca jubileu. Mintea lor nu este fixată asupra lui Cristos, ci asupra multor alte lucruri. Putem chiar să umblăm în deșertăciunea minții noastre, așa cum fac neamurile (Efeseni 4:17).

Când suntem în mintea noastră și mintea noastră este concentrată asupra lucrurilor de pe pământ, nu savurăm jubileu, ci mai degrabă suntem în întuneric. Fie ca noi să ne întoarcem la Domnul din nou și din nou și să savurăm jubileu; Tatăl ne primește, căci suntem în anul jubileului, anul harului (Luca 15:20).

Dumnezeu în Cristos a devenit vițelul îngrășat pentru savurarea fiului risipitor pocăit și întors (v. 24).

S-ar putea să credem că trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu și să lucrăm pentru El, iar El va fi mulțumit de noi. Dar în anul jubileului, trebuie pur și simplu să ne întoarcem la Dumnezeu și să-L savurăm și nu ar trebui să muncim deloc, ci doar să savurăm bogățiile lui Cristos.

În Lev. 25:11-12 poporul nu trebuiau să semene și sau să culeagă în anul jubileului, ci doar să mănânce și să se bucure. Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem slujitorii angajați ai Tatălui, ci fiii Săi savuratori; putem să-L savurăm continuu pe Dumnezeu ca porție a noastră de acum până în eternitate.

S-ar putea să avem același concept ca fiul risipitor că ne întoarcem la Dumnezeu și Îi slujim mai mult, străduindu-ne să-I plăcem; Tatăl, însă, vrea doar să ne întoarcem la El și să savurăm toate bogățiile Lui. Noi nu suntem slujitorii Săi muncitori, ci fiii Săi savuratori.

Celălalt fiu, care a rămas acasă și a muncit cu sârguință pentru tatăl, a avut același concept; a refuzat să intre în casă când a auzit că fratele său s-a întors și tatăl l-a primit cu bucurie.

El era supărat că, din moment ce a muncit pentru tată atât de mult timp, nu i s-a dat niciodată nici măcar o capră să se ospăteze cu prietenii săi. Răspunsul tatălui, însă, ne arată inima lui Dumnezeu: Fiule, tu ești mereu cu mine și tot ce este al meu este al tău; dar trebuia să ne bucurăm și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și a înviat și era pierdut și a fost găsit (Luca 15:32-32).

S-ar putea să avem atitudinea că, din moment ce L-am slujit pe Domnul atâția ani, de ce nu putem savura un astfel de ospăț precum cel care s-a întors?

Sunt mulți în viața de biserică care se întâlnesc regulat, dar nu sunt fericiți; ei pot chiar să fie mânioși, pentru că slujesc ca sclavi și nu neglijează niciodată poruncile Domnului, dar nu-L savurează niciodată pe Domnul.

Fie ca Domnul să lumineze pe tot poporul Său că suntem în casa Tatălui, unde îl avem pe Cristos ce bogat ca porție noastră și Îl putem savura pe El. Fie ca noi nu doar să-L slujim pe Domnul, ci și mai mult, să ne ospătăm cu El și să-L savurăm cu toate bogățiile Sale.

Inima Tatălui nostru Dumnezeu este ca noi, copiii Săi, să savurăm bogățiile Cristosului atotinclusiv ca porție, să mâncăm, să ne ospătăm și să savurăm!

E adevărat că trebuie să-i slujim Domnului și să muncim, dar viața noastră este o viață de ospătare, pentru că suntem în anul jubileului, iar Dumnezeu este porția noastră pentru savurarea noastră!

Fie ca nu doar să ne slujim în viața de biserică, ci să intrăm în jubileu! Fie ca noi să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca porția noastră repartizată de Dumnezeu astăzi în viața de biserică cu toți sfinții, bucurându-ne pentru toți cei care s-au întors la casa Tatălui!

Tată, mulțumim pentru inima Ta iubitoare, iertătoare și plină de compasiune. Ne întoarcem la Tine din rătăcirea noastră departe de Dumnezeu. Ne întoarcem la casa Tatălui pentru a savura toate bogățiile Cristosului atotinclusiv. Deși nu suntem vrednici, căci am risipit bogățiile și darurile Tale, ne întoarcem la Tine. Îți mulțumim că ne întâmpini atunci când ne întoarcem. Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne mântuiești continuu, astfel încât să-L putem câștiga pe Dumnezeu și să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv. Aleluia, Dumnezeu a devenit porția noastră binecuvântată în Cristos! Amin, Doamne, vrem să fim creștini veseli, care să-L ia pe Dumnezeu ca porția noastră zi de zi. Păstrează-ne în savurarea Ta ca jubileul în biserică în calitate de casa Tatălui. Vrem să ne împărtășim din toate bogățiile lui Cristos împreună cu toți sfinții. Arată-ne, Doamne, că nu suntem „slujitorii angajați” ai Tatălui, ci fiii Săi savuratori! Slavă Domnului, noi, ca fii ai lui Dumnezeu, trebuie pur și simplu să savurăm, să mâncăm, să bem și să ne bucurăm în casa Tatălui, pentru că astăzi suntem în epoca jubileului! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Illustrations of the Jubilee: the Parables of the Good Samaritan and the Prodigal Son, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 5 (Să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului noutestamentar) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos a adus anul jubileului: eliberarea din sclavia păcatului și întoarcerea la Dumnezeu

02/03/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Anul jubileului din Lev. 25 este consemnată ca o profeție în Isa. 61 și împlinit în realitate în Luca 4; astăzi suntem în anul jubileului, căci prin evanghelie suntem eliberați din robie și sclavie, ne-am întors la Dumnezeu ca porție a noastră și ne-am întors la biserică în calitate de familia noastră divină. Aleluia!

Săptămâna aceasta venim la o nestemată minunată văzută în evanghelia după Luca, iar subiectul pentru această săptămână este, Să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului noutestamentar.

În Vechiul Testament, Domnul dorea ca tot poporul Său să aibă o porțiune din țara bună pentru posesia și savurarea lor, chiar pentru ca ei să se ostenească, astfel încât să aibă produse bogate pentru ei înșiși și pentru închinarea lui Dumnezeu și alimentarea celor care îl slujesc pe Dumnezeu.

Când au intrat în țara bună, fiecărei seminție și familie din Israel i sa repartizat o porțiune din țara bună. Totuși, Dumnezeu a prevăzut că unii dintre ei vor cădea în sărăcie din cauza lipsei de voință de a munci pământul și s-ar putea să-și piardă posesiunea, chiar să se vândă în robie, pentru că erau atât de săraci.

Așa că El a făcut o prevedere în Lev. 25:8-17, anul jubileului, al cincizecilea an, când trâmbița de argint sună în toată țara și fiecare se întoarce în partea moștenirii, în familia sa și este eliberat din robie.

Slavă Domnului, ce libertate este aceasta! Imaginați-vă că pierzi tot ce ai, inclusiv propria libertate, și apoi un an ești eliberat din sclavie și te întorci în posesia ta; ce glorios este acest lucru!

Acest lucru a fost stabilit de Domnul ca principiu în Lev. 25 și a fost consemnat ca o profeție în Isa. 61:1-3, unde a fost profețit cu privire la Domnul Isus. Apoi, în Luca 4:16-22, Domnul Isus a citit această porțiune din Isaia în sinagogă și a declarat că acesta este anul jubileului, pentru că aceste cuvinte s-au împlinit chiar în acel moment.

Ce minunat, când a venit Cristos, a venit anul jubileului! El este jubileul nostru, El a venit să vestească jubileul și, crezând în El, intrăm în anul jubileului! Slavă Domnului!

Noi, credincioșii în Cristos, avem nevoie să ni se predice evanghelia din nou și din nou, pentru că este atât de ușor să cădem în sclavie sub Satan, păcat și lume. Fără să ne dăm seama, suntem înrobiți de lucruri din lume, de păcatul care înfășoară lesne sau de activități care sunt necesare pentru existența noastră umană.

Aproape totul în jurul nostru caută să ne atragă atenția, să devină savurarea noastră și apoi să ne înrobească, ducându-ne în robie departe de savurarea lui Cristos. Așa că trebuie să ne întoarcem la jubileul Isus, Iisus Cristos, care este jubileul nostru, și să savurăm de El în anul jubileului împreună cu toți sfinții!

Anul jubileului profețit în Isa. 61 se împlinește prin venirea Domnului în Luca 4

În tipul reprezentativ Vechiului Testament, anul jubileului era al cincizecilea an, după șapte seturi de șapte ani, când se suna trâmbița în țară și toți cei care erau sclavi puteau fi eliberați și se puteau întoarce în partea lui și în familia sa (Lev. 25:10).

Aceasta a fost profețită de Isaia în Isa. 61:1-2, unde protetul a vorbit despre Cristos, care va veni să vestească anul binevoitor al lui Iehova, anul jubileului. Apoi, în Luca 4, Domnul Isus a venit și a intrat în sinagogă și I s-a dat să citească din Isaia și a citit această porțiune; apoi S-a aşezat şi a zis: „Astăzi s-a împlinit această Scriptură în auzul vostru” (Luca 4:16-22).

Anul jubileului despre care se vorbește în Lev. 25 și a profețit în Isa. 61 s-a împlinit când a venit Domnul Isus; venirea Domnului adusă în anul jubileului. Anul jubileului nu este doar un an – este întreaga epocă a harului! Aleluia!

Astăzi suntem în epoca harului, când Dumnezeu îi acceptă pe robii păcatului întorși (Isaia 49:8; Luca 15:17-24; 2 Corinteni 6:2) și toți cei care sunt asupriți sub robia păcatului savurează eliberarea mântuirii lui Dumnezeu (Romani 7:14-8:2). Aleluia!

În Vechiul Testament, anul jubileului a fost plin de bucurie și veselie, pentru că oricine își vânduse averea – porțiunea de țară bună care i-a fost repartizată – i-a fost înapoiat fără să plătească nimic pentru a-l răscumpăra (vezi Lev. 25:10, 13, 28). Mai mult, oricine s-a vândut în robie și-a recâștigat libertatea și s-a întors la familia sa (v. 39-41).

Unii dintre copiii lui Israel care nu s-au străduit să se ostenească pentru porțiunea lor din țara bună au devenit săraci și și-au vândut porțiunea din pământ; astfel, și-au pierdut posesiunea, moștenirea. Și mai rău, unii dintre ei au fost nevoiți să se vândă ca sclavi și, prin urmare, au fost lipsiți de libertate și au fost separați de familia lor.

Dar când a venit anul jubileului, s-au întors în partea lor și în familia lor și au fost eliberați din sclavie. Slavă Domnului! Acest an al jubileului a fost decretat în toată țara la fiecare cincizeci de ani și a fost profețit în Isa. 61 și împlinit prin venirea Domnului în Luca 4.

Când a venit Cristos, El a adus anul jubileului. Țara bună Îl semnifică pe Dumnezeul Triunic întrupat în Cristos (Col. 2:9) și realizat ca Duh atotinclusiv (Gal. 3:14) ca fiind porțiunea alocată tuturor sfinților în lumină (Col. 1:12).

Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său și conform asemănării Sale și intenția Sa a fost să Se dăruiască omului ca savurare și porție a omului. Dar, din cauza căderii omului, el l-a pierdut pe Dumnezeu ca porție și s-a vândut în robie sub păcat, Satan și lume. O, Doamne!

Dar slavă Domnului, Cristos a venit să-și împlinească minunata mântuire!

Mântuirea lui Dumnezeu din Noul Testament este realizată prin harul lui Dumnezeu, bazat pe răscumpărarea Sa, pentru a aduce omul căzut înapoi la Dumnezeu ca porție divină, pentru a-l elibera pe om din sclavia păcatului, a lui Satani și a lumii și pentru a-l restaura pe om la familia sa divină, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu.

Crezând în Domnul Isus suntem eliberați din robia păcatului, eliberați din sclavia sub Satan și a lumii și ne întoarcem la Dumnezeu ca porție a noastră și la biserică în calitate de familia noastră divină. Aleluia!

Suntem acum în epoca harului, anul binevoitor al Domnului, care este anul jubileului. Dumnezeu este savurarea noastră. Suntem eliberați din robia păcatului, a lumii și a lui Satan. Și suntem înapoiați la familia noastră, la familia noastră divină, la biserică. Slavă Domnului!

Noi, credincioșii în Cristos, savurăm de realitatea anului de jubileu despre care se vorbește în Lev. 25, profețit în Isa. 61 și împlinit de Domnul la venirea Sa în Luca 4! Savurarea noastră în anul jubileului în epoca harului de astăzi va rezulta în savurarea deplină a jubileului din mileniu și în cea mai deplină savurare în Noul Ierusalim, în noul cer și noul pământ! Aleluia!

Slavă Domnului, suntem astăzi în anul jubileului! Slavă Domnului, Isus Cristos a venit să împlinească și să aducă anul jubileului! Amin, Doamne, Îți mulțumim și Te lăudăm că ai venit să fii jubileul nostru. Tu ai venit să ne mântuiești din robia păcatului, a lumii și a lui Satan și ne aduci înapoi la savurarea lui Dumnezeu ca posesiunea noastră de drept! Aleluia, prin pocăință și credință în Domnul Isus, savurăm libertatea de sclavia păcatului și ne întoarcem la Dumnezeu ca savurarea noastră! Amin, Doamne, credem în Tine. Ne apropiem de Tine pentru a Te savura ca fiind porțiunea noastră. Ne deschidem Ție: izbăvește-ne de orice robie a păcatului, a lumii și a lui Satan. Eliberează-ne pe deplin de orice sclavie și robie. Vrem să savurăm astăzi minunata Ta mântuire. Ne exersăm duhul pentru a savura Duhul atotinclusiv ca realitate a moștenirii și posesiunii noastre. Vrem să Te savurăm împreună cu toți sfinții din viața de biserică, familia noastră divină! Slavă Domnului pentru anul jubileului!

Cristos a adus în anul jubileului: eliberarea din sclavia păcatului și întoarcerea la Dumnezeu

În anul jubileului au existat două binecuvântări principale: întoarcerea fiecărui om la porția sa pierdută și eliberarea din sclavie (vezi Lev. 25:8-17). Cum se aplică acest lucru la noi în experiența noastră creștină?

Revenirea la posesiunea cuiva înseamnă că noi, credincioșii în Cristos, ne-am întors la Dumnezeu ca posesiunea noastră divină pierdută. A fi eliberați din sclavie înseamnă că am fost eliberați din orice robie și că ne-am întors la biserică în calitate de familia noastră divină (Efeseni 1:13-14; Ioan 8:32, 35; Psalmi 68:5-6). Aleluia!

În Vechiul Testament, vedem imaginea, iar în Noul Testament, vedem realitatea. Poporul lui Israel a intrat în țara bună sub conducerea lui Iosua și a primit o porțiune din această țară bună care curgea lapte și miere. Pe vremea aceea nu existau stăpâni și cerșetori, nici bogați și nici săraci: fiecare avea propria lor porțiune de pământ.

Cu toate acestea, Dumnezeu a prevăzut în înțelepciunea Sa că unii dintre poporul Său vor fi leneși, chiar lacomi, și își vor pierde porțiunea și o vor vinde; unii chiar s-ar vinde ca sclavi. Dumnezeu a prevăzut acest lucru și a făcut o cale ca ei să fie înapoiați în partea lor și să fie eliberați din sclavie.

În al cincizecilea an, s-a sunat din trâmbiță și a fost o mare resetare: toți cei care își pierduseră partea se întorceau la el și toți cei aflați în robie erau eliberați. Ce minunat!

Noi, ființele umane, am fost creați după chipul lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Dumnezeu ca porție a noastră, dar am pierdut această posesie și ne-am vândut ca sclavi sub păcat lui Satan prin cădere. Astăzi toți oamenii din lume sunt sclavi ai păcatului, fără Dumnezeu în lume.

Fie bogați sau săraci, fie președinți sau cerșetori pe stradă, fie prim-miniștri sau șoferi de taxi, toți sunt vânduți sub păcat. Toți sunt săraci, căci L-au pierdut pe Dumnezeu și toți sunt legați de păcat, vânduți ca sclavi sub păcat.

Oamenii nu comit doar păcate; sunt sclavi sub păcat. Unii oameni comit păcate, cum ar fi dependențe, indulgențe sexuale, jocuri de noroc, droguri, crime, furt și multe asemenea lucruri.

Alții, însă, sunt mai rafinați și își ascund păcatele, acoperindu-le; ei nu sunt atât de nesăbuiți în a păcătui pentru că vor să aibă un loc de muncă adecvat și să mențină un statut în societate, dar sunt plini de păcat. Mulți oameni de astăzi decid să nu păcătuiască, dar nu merge.

Nu putem înceta să păcătuim, căci suntem vânduți sub păcat; suntem robii păcatului. S-ar putea să nu păcătuim păcate mari în exterior, dar încă avem păcate secrete în inima noastră, chiar greșeli secrete și ascunse (Psalmul 19:12).

Cu toții avem nevoie de anul jubileului. Avem nevoie de o resetare mare. Crezând în Domnul Isus prin evanghelie, intrăm în anul acceptabil al Domnului, anul în care El ne primește. Domnul a realizat răscumpărarea, credem în El și savurăm de jubileu!

Suntem la fel ca fiul risipitor care s-a întors la tatăl său în pocăință și a intrat în savurarea proprietății sale de drept. Vrăjmașul poate să ne mintă și să încerce să ne uzurpe, ținându-ne sclavi anumitor patimi sau păcate, dar ne putem întoarce la Domnul exersându-ne duhul pentru a fi eliberați din sclavie și aduși înapoi la Dumnezeu ca porție a noastră.

Noi, ca credincioși în Cristos, savurăm astăzi de anul jubileului în epoca harului; savurăm în principal de două binecuvântări: să ne întoarcem la Dumnezeu în Cristos ca Duh ca porțiune a moștenirii noastre și să fim eliberați din sclavia sub Satan, păcatul și lume.

Când L-am primit pe Domnul Isus ca jubileu adevărat, am fost cu adevărat eliberați de păcat și am fost aduși înapoi la Dumnezeu ca porție a noastră! Aleluia! Domnul Isus ne-a eliberat pentru ca noi să-L avem pe Dumnezeu ca porțiune pentru savurarea noastră și pentru a fi eliberați din robia păcatului și a lui Satan, bucurându-ne astfel de libertate reală! Aleluia!

Acest lucru s-a întâmplat nu numai la momentul regenerării noastre, ci și mai mult, zi de zi trăim în epoca jubileului, în anul jubileului, pentru ca să fim eliberați continuu de orice sclavie sub Satan, păcat și lume și să savurăm continuu de Cristos ca porție a noastră! Slavă Domnului!

Ascultăm zilnic chemarea Domnului din Mat. 11:28 să venim la El cu toate ostenelile și poverile noastre și să-L luăm ca odihnă pentru sufletele noastre. Fie ca noi să trăim pe Cristos și să-L savurăm ca anul jubileului astăzi în viața noastră de zi cu zi, având libertate reală, odihnă adevărată și eliberați de orice sclavie și robie.

Să ne dăm seama că nu mai suntem săraci, ci mai degrabă că Îl avem pe Dumnezeu ca moștenire (Fapte 26:18; Efeseni 1:14; Col. 1:12). Amin!

Pe măsură ce savurăm jubileul de astăzi în epoca harului – în timp ce-L savurăm pe Cristos ca harul lui Dumnezeu pentru de noi – vom intra în savurarea deplină a jubileului în mileniu și în cea mai deplină savurare în Noul Ierusalim, în noul cer și noul pământ pentru eternitate (vezi Ioan 1:16-17; Romani 5:17; Fil. Apoc. 3:242). Slavă Domnului!

Slavă Domnului, astăzi este anul binevoitor al Domnului! Aleluia, Isus este Domnul și El a venit să fie jubileul nostru! Amin, Doamne, ne întoarcem la Tine. Eliberează-ne de păcatele noastre. Eliberează-ne de robia păcatului, a lumii și a lui Satan. Venim la Tine din nou și din nou pe parcursul zilei pentru a fi eliberați de orice sclavie și robie! Adu-ne în savurarea deplin a posesiunii noastre – Dumnezeul Triunic întrupat în Cristos și realizat ca Duhul atotinclusiv, dătător de viață! Amin, Doamne, Tu ești porțiunea noastră pentru moștenirea noastră. Îți mulțumim că ne-ai calificat să ne întoarcem la Dumnezeu ca posesiunea noastră și să-L savurăm pe Dumnezeu ca porțiune a noastră. Slavă Domnului, nu mai suntem robi ai păcatului – suntem eliberați de robia păcatului! Aleluia, nu mai suntem săraci – Îl avem pe Dumnezeu ca moștenirea noastră! Aleluia! Doamne, vrem să Te trăim, să Te savurăm și să Te exprimăm zilnic ca jubileu! Îți aducem toate poverile, ostenelile și încurcăturile noastre și Te luăm ca odihnă și savurare!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ brought in the Year of Jubilee: Release from Slavery of Sin and Return to God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 5 (Să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului noutestamentar) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Suntem glorificați până când Domnul va fi transfigurat în noi la venirea Sa în împărăția Sa

28/02/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Slavă Domnului, suntem în proces de a fi glorificați până când Domnul este transfigurat în noi și divinitatea Sa ne saturează umanitatea în momentul venirii Sale în împărăția Sa! Aleluia!

În momentul manifestării împărăției, umanitatea noastră va fi glorificată de divinitatea glorioasă din noi, căci atunci când Domnul Se va întoarce, El nu va veni numai din ceruri, ci și din interiorul nostru și vom fi transfigurați pentru a străluci gloria Sa. Aleluia!

Săptămâna aceasta am savurat multe nestemate cu privire la Cristos și împărăția lui Dumnezeu din evanghelia după Marcu, concentrându-ne în principal pe subiectul împărăției ca supunerea răzvrătirii și ca transfigurarea Domnului Isus.

Când Dumnezeu l-a creat pe om, l-a creat după chipul Său și conform asemănării Sale și a vrut ca omul să-L exprime după chipul Său și să-L reprezinte cu stăpânirea Sa. Amin! Pe partea pozitivă, omul trebuie să-L exprime pe Dumnezeu după chipul Său. Pe partea negativă, omul trebuie să supună vrăjmașul, astfel încât să poată aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Împărăția lui Dumnezeu este puterea de a supune răzvrătirea. Acolo unde este împărăția lui Dumnezeu, Satan este izgonit. Când Domnul Isus a venit pe pământ, El a venit să întemeieze împărăția lui Dumnezeu pentru împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu.

El a venit să stabilească un domeniu în care Dumnezeu își poate îndeplini scopul prin exercitarea autorității Sale. Prin urmare, El a predicat evanghelia împărăției, anunțând împărăția lui Dumnezeu și spunând oamenilor să se pocăiască pentru împărăție.

Când credem în Domnul Isus în timp ce auzim evanghelia, ne pocăim pentru ca noi, păcătoșii răzvrătiți, să fim mântuiți, calificați și echipați pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu. Amin!

În multe cazuri, în evanghelia după Marcu, vedem că dușmanul s-a răzvrătit și Domnul l-a supus. După ce Domnul a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu, El și ucenicii traversau marea cu o barcă, iar dușmanul s-a răzvrătit făcând o furtună ca să-l împiedice pe Domnul să meargă pe cealaltă parte, pentru că știa că Domnul va scoate acolo demonii.

Dar Domnul a mustrat vântul și a spus mării să tacă, iar vrăjmașul a fost supus. Acest lucru este pe partea negativă. Pe partea pozitivă, împărăția lui Dumnezeu este transfigurarea Domnului Isus.

El a luat trei dintre cei mai intimi ucenici ai Săi și a fost transfigurat înaintea lor pe munte – aceasta este venirea împărăției. Venirea împărăției lui Dumnezeu este transfigurarea Domnului Isus.

Când Domnul este transfigurat în noi, când suntem conformați cu chipul Său și El strălucește prin noi, aceasta este venirea împărăției lui Dumnezeu. Pentru transfigurarea Domnului Isus, trebuie să fim dispuși să ne pierdem viața sufletească astăzi, de dragul Domnului.

Când suntem dispuși să dăm viața sufletului nostru de dragul Domnului și de dragul evangheliei, vom avea o trezire autentică, pentru că Domnul se va manifesta prin noi și biserica va avea o trezire. Amin!

Transfigurarea lui Cristos este venirea Sa în împărăția Sa – glorificarea noastră este venirea împărăției!

Atât în Marcu 9, cât și în Mat. 16-17 vedem că Domnul a fost schimbat înaintea ucenicilor Săi, iar această schimbare la față a fost venirea Lui în împărăția Sa. El le-a spus ucenicilor Săi că unii dintre ei nu vor muri înainte de a-l vedea pe Fiul Omului venind în împărăția Sa și apoi El a fost transfigurat înaintea lor.

Trebuie să ne dăm seama că transfigurarea lui Cristos a fost venirea Sa în împărăția Sa. Când Cristos a fost transfigurat înaintea ucenicilor Săi, El a fost glorificat înaintea lor.

Ce înseamnă pentru El să fie glorificat? Când Cristos a devenit om, gloriosul Dumnezeu a fost întrupat în carne, iar divinitatea Sa a fost întrupată în umanitatea Sa.

Nu înțelegem cum s-a întâmplat acest lucru sau cum ar putea fi acest lucru, dar cumva Dumnezeul nelimitat, glorios, infinit a devenit un om limitat, umil, finit. Era o persoană minunată, posedând atât divinitate, cât și umanitate.

Însă divinitatea Sa a fost ascunsă în învelișul umanității Sale. Când alții L-au văzut, au văzut un om; cu toate acestea, în interiorul acestui om era chiar Dumnezeu. Dumnezeu a fost ascuns în om și El a fost ascuns și cuprins în acest om.

Când alții L-au văzut, au văzut un om, dar când El a vorbit și a trăit, alții L-au văzut pe Dumnezeu manifestat în El. Gloria este Dumnezeu manifestat, Dumnezeu exprimat. Domnul Isus L-a exprimat pe Dumnezeu, dar într-un mod limitat, pentru că El a fost limitat de carne ca coaja care conținea divinitatea Sa.

Alții L-au văzut făcând minuni și și-au dat seama că El era cineva extraordinar, dar înainte de transfigurarea Lui, nimeni nu văzuse vreodată gloria ascunsă în El. Dar într-o zi, Domnul i-a luat pe Petru, Iacov și Ioan în particular pe munte și acolo a fost transfigurat înaintea lor.

Fața Sa strălucea și gloria lui Dumnezeu era exprimată prin El. Într-o clipă, învelișul umanității Sale a fost crăpat și alții au putut vedea divinitatea Sa strălucind prin umanitatea Sa. Transfigurarea lui Cristos înseamnă că umanitatea Sa a fost saturată și pătrunsă de divinitatea Sa. Aceasta a fost glorificarea Lui, care este egală cu venirea Lui în împărăția Sa.

Trebuie să vedem că transfigurarea lui Cristos a fost venirea Sa în împărăția Sa. Într-o clipă, Domnul Și-a „desfăcut” coaja umanității Sale și a permis ca gloria divinității Sale să strălucească prin umanitatea Sa.

În cele din urmă, El a fost glorificat pe deplin prin moartea și învierea Sa, dar pe muntele transfigurării, El a fost instantaneu glorificat doar pentru o clipă. Înainte de acea vreme, Dumnezeu era în El, dar umanitatea Sa nu era în gloria lui Dumnezeu.

Când El a fost transfigurat, umanitatea Domnului a fost complet saturată cu divinitatea Sa glorioasă. Ce minunat! Ioan a mărturisit despre aceasta în Ioan 1:14 când a spus că ucenicii au văzut gloria Lui, slavă ca a singurului născut din Tatăl.

Mai mult, Petru a mărturisit despre aceasta și în 2 Pet. 1:16-18 spunând că el a fost martor ocular al măreției Domnului, pentru că a mărturisit despre puterea și venirea Domnului nostru Isus Cristos, iar Tatăl a mărturisit că El este Fiul Său iubit în care Își place.

Transfigurarea Domnului i-a impresionat atât pe Petru, cât și pe Ioan într-o asemenea măsură încât au mărturisit despre aceasta chiar și mulți ani mai târziu. Transfigurarea Domnului pe munte a fost venirea Sa în împărăția Sa.

Astăzi putem participa în acest lucru, căci Cristos este transfigurat în noi pentru venirea împărăției lui Dumnezeu în noi. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, Te lăudăm că ai fost transfigurat pentru venirea Ta în împărăția Ta! Mulțumim că ai devenit om și că ai fost dispus să fii limitat și închis în coaja umanității. Amin, Doamne, mulțumim că ai devenit ca noi, în chipul trupului păcatului și în ceea ce privește păcatul, dar fără păcat. Aleluia, într-o zi Domnul Isus a fost transfigurat pe muntele schimbării la față și aceasta a fost venirea Sa în împărăția Sa! Amin, Doamne, transfigură-Te astăzi în noi! Crești în noi până la maturitate până când vei fi transfigurat în noi pentru a fi exprimat și manifestat prin noi! Păstrează-ne în procesul de a fi transfigurați, pentru ca noi să fim glorificați la venirea Ta, când Te vei întoarce cu împărăția Ta! Amin, Doamne, fie ca să vedem că venirea împărăției lui Dumnezeu este glorificarea Domnului, transfigurarea Sa! Da, Doamne, saturează umanitatea noastră cu divinitatea Ta! Umple-ne, saturează-ne și pătrunde-ne cu tot ceea ce ești Tu până când vei fi pe deplin exprimat prin noi!

Suntem în proces de a fi glorificați până când divinitatea Sa ne saturează umanitatea pentru ca Domnul să fie transfigurat în noi la venirea Sa în împărăția Sa

Putem citi consemnarea din Mat. 16:28-17:2, Luca 9:27-35 și Marcu 9:2-9 și poate crede că aceasta este o experiență uimitoare la care a avut Domnul și au fost martori Petru, Iacov și Ioan, dar s-ar putea să nu aibă nimic de-a face cu noi.

Totuși, trebuie să ne dăm seama că noi, credincioșii în Cristos, suntem în curs de a fi glorificați astăzi, până când Domnul va fi transfigurat în noi la venirea Sa în împărăția Sa. Așa cum Domnul a fost în această lume, așa suntem și noi astăzi.

El era un om-Dumnezeu, un om care avea pe Dumnezeu ascuns în El și care Se exprima prin El într-un mod limitat, iar noi suntem oameni-Dumnezeu, avându-L pe Dumnezeu ascuns în noi și exprimându-ne prin noi. Avem viața divină și natura divină în noi, iar Cristos în noi este nădejdea gloriei (Col. 1:27).

Pe de o parte, suntem oameni care trăiesc o viață normală pe pământ; pe de altă parte, îl avem pe Dumnezeu în noi. Pe de o parte, avem umanitatea noastră naturală și, indiferent cât de spirituali am fi, umanitatea noastră este totuși naturală. Dar, pe de altă parte, suntem în proces de transformare.

Pe măsură ce ne fixăm mintea asupra lucrurilor de sus, unde este Cristos, și ne fixăm mintea asupra duhului nostru, Domnul are o cale de a Se răspândi în ființa noastră și de a ne satura mintea, emoția și voința.

Suntem în proces de a fi glorificați, pentru că Domnul din duhul nostru Se răspândește în fiecare parte a ființei noastre interioare până când El este transfigurat în noi la venirea Sa în împărăția Sa.

Umanitatea noastră nu este încă pe deplin saturată de gloria Domnului, dar suntem în proces. Colegii noștri de la locul de muncă văd o ființă umană normală lucrând cu ei, dar uneori Îl trăim pe Cristos și ei se întreabă despre noi, pentru că există altcineva care se exprimă prin noi.

Suntem un mister pentru cei din jurul nostru care ne văd atât ființe umane normale, cât și ei, dar, în același timp, Domnul se exprimă prin noi. Încetul cu încetul și zi de zi, Domnul Se răspândește în noi, ne saturează și ne pătrunde cu tot ceea ce este El.

Suntem în proces de a fi glorificați încetul cu încetul, zi de zi, până când divinitatea Sa ne saturează umanitatea pentru ca Domnul să fie transfigurat în noi la venirea Sa în împărăția Sa.

Aceasta nu înseamnă că noi, ființele umane, „evoluăm în Dumnezeu” sau că devenim Dumnezeu în Dumnezeirea Sa; nu vorbim despre noi că devenim un obiect de închinare, ci mai degrabă că devenim la fel ca El.

Geneza 1:26 ne spune că suntem creați după chipul lui Dumnezeu, iar Rom. 8:30 mai departe ne spune că Domnul, care ne-a predestinat, ne-a chemat, ne-a îndreptățit și ne-a glorificat! Ce minunat este că Domnul ne glorifică, saturându-ne în interior cu tot ceea ce este El!

A fi glorificat înseamnă a fi saturat cu gloria lui Dumnezeu. Suntem transfigurați nu din afară, ci din interior. Matt. 13:43 spune că cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Aleluia, astăzi savurăm strălucirea Domnului în interior și Îl exprimăm într-o anumită măsură, dar într-o zi vom străluci chiar ca El!

În momentul manifestării împărăției, umanitatea noastră va fi glorificată de divinitatea glorioasă din noi. Aleluia! Când Domnul Isus se întoarce cu împărăția Sa, dacă rămânem în procesul de a fi glorificați, El nu va veni doar din cer, ci și mai mult, El va ieși din noi! Amin!

Când El va trăi pe deplin din noi, acesta va fi timpul venirii Sale (Matei 16:27; 2 Tes. 1:10; Col. 1:27; 3:4). Slavă Domnului! Aceasta este ceea ce spune Biblia și asta credem noi! Credem că, zi de zi, Domnul ne saturează umanitatea cu divinitatea Sa și într-o zi El va veni atât din ceruri, cât și din interiorul nostru, pentru a Se transfigura în noi la venirea Sa în împărăția Sa! Aleluia!

2 Tes. 1:10 spune că atunci când Domnul va veni să fie glorificat în sfinții Săi, El va fi privit cu uimire în toți cei ce vor fi crezut. Necredincioșii din jurul nostru vor fi șocați de glorificarea noastră, pentru că ei ne vor vedea nu doar ca oameni, ci ca oameni-Dumnezeu exprimându-L pe Dumnezeu până la cel mai înalt grad!

Umanitatea noastră va fi saturată de divinitatea Domnului și vom deveni un popor glorios. Nu vom fi doar spirituali, sfinți, puri și curați; vom fi glorioși! Amin! La momentul manifestării depline a împărăției, vom intra pe deplin în glorie (Romani 8:18, 21; Evr. 2:10; Filip. 3:21).

Amin, noi vrem să fim astfel de biruitori care vor intra pe deplin în gloria Domnului! În epoca milenară, credincioșii care vor birui vor fi cu Cristos în gloria strălucitoare a împărăției, în timp ce creștinii învinși vor suferi disciplina în întunericul exterior (Matei 13:43; 8:12).

Fie ca toți să fim acum în lumină, în interior, permițând Domnului să domnească în noi și să trateze orice răzvrătire din ființa noastră, pentru ca împărăția Sa să crească în noi. Fie ca noi să fim cei care cooperăm cu Domnul astăzi pentru ca, când El se va întoarce, El să se întoarcă din ceruri și din interiorul nostru, fiind transfigurat în noi la venirea Sa în împărăția Sa!

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine astăzi la maxim, pentru ca, când Te vei întoarce cu împărăția Ta, să intrăm în gloria Ta! Amin, Doamne, saturează-ne mai mult cu Tine Însuți. Fie ca divinitatea Ta să ne sature umanitatea. Răspândește-Te în ființa noastră. Ne deschidem Ție. Vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi, pentru ca Tu să fii manifestat în noi. Trăiește în noi. Trăiește-te pe deplin în noi. Ne deschidem ca Tu să Te introduci în noi. Saturează-ne și pătrunde-ne cu Tine Însuți. Îți mulțumim că ne-ai predestinat, ne-ai chemat, ne-ai îndreptățit și ne-ai glorificat! Aleluia, suntem în proces de a fi glorificați de Domnul până când divinitatea Sa ne saturează umanitatea pentru ca Domnul să fie transfigurat în noi la venirea Sa în împărăția Sa! Amin, Doamne, fie ca Tu să fii glorificat în sfinții Tăi când te vei întoarce! Fă-ne sfinții Tăi biruitori, cei care intrăm în gloria Ta la venirea Ta! Vrem să fim cu Tine la venirea Ta, intrând în gloria strălucitoare a împărăției Tale! Amin, Doamne, fă aceasta în noi și fă aceasta în toți sfinții!