Dorința lui Dumnezeu

Cristos deține cheile morții și ale Hadesului: să-I dăm terenul și calea liberă printre noi

23/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Domnul Isus a trecut prin moarte și a biruit moartea, El are cheile morții și ale Hadesului, căci El a desființat moartea și a biruit Hadesul; dacă Îi dăm terenul, oportunitatea și calea liberă de a Se mișca și de a acționa printre noi, atât moartea, cât și Hadesul vor fi sub controlul Său!

Slavă Domnului! Doamne Isuse, Îți dăm terenul în ființa noastră astăzi. Îți dăm oportunitatea în noi de a face ceea ce vrei Tu să faci. Îți permitem să ai o cale liberă în noi și printre noi. Ai Tu calea Ta, Doamne, în ființa noastră, în viața noastră, în viața noastră de familie și în viața de biserică. Aleluia, Cristos are cheile morții și ale Hadesului, iar când El are o cale în noi, moartea și Hadesul sunt sub controlul Lui! Slavă Domnului!

Este atât de uimitor să reflectăm cu rugăciune asupra a ceea ce înseamnă că Cristos are cheile morții și ale Hadesului, căci acest lucru ne aduce la o înțelegere și o apreciere mai profundă a ceea ce este Cristos, a ceea ce a făcut El și a ceea ce putem savura din El în experiența noastră zilnică.

Un aspect particular al faptului că El are cheile morții și ale Hadesului este că El a mers la abis, l-a vizitat și apoi l-a biruit și a ieșit în înviere. Nimeni nu iese din abis, dar Domnul l-a biruit. Poate că nu apreciem sau nu înțelegem pe deplin ce înseamnă acest lucru, dar putem experimenta cum Cristos Își face domiciliul adânc în inima noastră, pe măsură ce ne deschidem adâncurile ființei către El.

Există multe lucruri în noi, chiar și în adâncurile ființei noastre, despre care nu știm, nu ne amintim și cu care nu suntem de acord. Din când în când, se întâmplă ceva care ne deschide și vedem ce se află sub suprafață, ce este în abisul ființei noastre. Am putea încerca să suprimăm acest lucru, dar nu putem; am putea încerca să negăm, dar aceste lucruri au ieșit din noi.

Ceea ce trebuie să facem este să ne deschidem Domnului și pur și simplu să-L lăsăm să strălucească asupra noastră. Numai El poate birui abisul. Numai El poate coborî în abisul ființei noastre, să-Și strălucească lumina acolo și să ne ilumineze și să ne purifice.

Dacă spunem doar Amin strălucirii Sale, dacă spunem Amin iluminării și expunerii abisului din ființa noastră de către El, El poate veni și să-Și facă domiciliul mai adânc în ființa noastră.

El vrea să ajungă în adâncurile ființei noastre; El vrea ca adâncurile lui Dumnezeu să devină adâncurile noastre și El vrea ca Cristos să fie introdus mai adânc în ființa noastră. O, atât de minunat! Atât de glorios!

Ne putem deschide Lui și Îi permitem să-Și facă domiciliul în noi, chiar în adâncurile ființei noastre, și ceva se va întâmpla: vom fi produși să fim cei care au slujba vieții pentru a-L administra pe Cristosul introdus în noi și altora! Aleluia!

Cristos a desființat moartea pe cruce și a biruit Hadesul prin învierea Sa: acum El are cheile morții și ale Hadesului!

Cristos este Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel viu; El a murit și iată că El este viu în vecii vecilor și are cheile morții și ale Hadesului (Apocalipsa 1:17-18). Cel mai puternic lucru din univers este moartea; când vine moartea, nu putem face nimic – nu putem decât să ne predăm ei. Când moartea bate la ușă, oricât am încerca să o amânăm, moartea va găsi o cale.

Pentru că omul a decăzut din cauza păcatului și a neascultării, moartea a venit și lucrează acum pe pământ pentru a aduna pe toți oamenii păcătoși și a-i aduce în Hades.

Moartea este colectorul, iar Hadesul este locul unde sunt ținuți morții. Toți oamenii trăiesc o singură dată și apoi mor; odată ce moartea îi ia, sunt ținuți în Hades, locul de colectare, locul unde suntem ținuți până la învierea morților și judecata înaintea lui Dumnezeu.

Dar iată un om, Isus Cristos, care nu era un om obișnuit; El era un om-Dumnezeu, căci El era atât Dumnezeu, cât și om, atât om, cât și Dumnezeu. Acest prim om-Dumnezeu, Isus Cristos, a murit de bunăvoie și a fost omorât pe nedrept pe cruce. El a murit în partea Sa umană și, de îndată ce trupul Său a fost ucis, Duhul Său a fost înviat.

El nu putea fi ucis în Duhul Său, căci El este învierea și viața (Ioan 11:25). El era în moarte, a trecut printr-un tur al morții și al Hadesului și a ieșit din moarte prin înviere. Moartea a încercat tot posibilul să-L rețină, dar a fost neputincioasă, căci Dumnezeu a dezlegat legăturile morții, iar Cristos a ieșit din moarte prin înviere (Fapte 2:24).

Cristos posedă viața indestructibilă (Evrei 7:16) și El este Cel veșnic viu. Cristos S-a dat pe Sine însuși morții, dar moartea nu a avut cum să-L rețină; în loc să fie învins și reținut la nesfârșit de moarte, El a rămas în moarte timp de trei zile, iar în a treia zi a înviat în înviere.

La Cristos, slavă Domnului, moartea nu are un bold și Hadesul nu are putere! Aleluia! Când a înviat din morți, Cristos a fost victorios asupra morții, a lui Satan, a Hadesului și a mormântului. Toate acestea au cooperat împreună, formând un grup malefic, pentru a-L învinge pe Cristos, a-L ține în moarte și a-L face lipsit de viață și de putere.

Pe de o parte, Cristos ca Fiu al Omului a fost justificat de Dumnezeu și s-a dovedit a fi un succes în realizările Sale atunci când a înviat. Pe de altă parte, El a fost victorios asupra morții, a lui Satan, a Hadesului și a mormântului! Slavă Domnului!

Cristos ca Fiu al Omului a biruit moartea și l-a distrus pe Satan (Evrei 2:14). El nu numai că a biruit moartea și l-a distrus pe cel care are puterea morții, dar mai mult, a luat cheile morții și ale Hadesului în mâinile Sale și a ieșit din moarte în victorie.

El este victorios asupra mormântului și asupra morții. Un astfel de Cristos umblă acum în mijlocul tuturor bisericilor locale în recâștigarea Sa de astăzi, având grijă de ele ca lampadarele de aur.

Cel care ne îngrijește în dragoste, tăind fitilurile și adăugând uleiul, este Cel care are cheile morții și ale Hadesului. El Și-a încheiat călătoria prin moarte și pur și simplu a ieșit din moarte, căci moartea nu avea nicio putere asupra Lui. Cristos a biruit moartea, a supus moartea și a ieșit victorios din moarte. El a biruit moartea prin cruce și a biruit mormântul în învierea Sa.

Noi am fost răscumpărați prin faptul că a intrat în moarte și a ieșit din moarte (Efeseni 1:7; Romani 4:25), și acum, slavă Domnului, moartea nu are nicio putere asupra noastră (1 Corinteni 15:54-55)! Pentru că suntem în Cristos, Cel răscumpărător, moartea nu are nicio putere asupra noastră!

Slavă Domnului Isus, care a trecut prin moarte și a intrat victorios în înviere! Aleluia, Cristos a murit și apoi a trăit din nou! Slavă Domnului, Cristos a desființat moartea pe cruce și a biruit Hadesul în învierea Sa! Amin, Doamne, Te lăudăm pentru victoria Ta! Isus Cristos este Domnul! Isus trăiește în vecii vecilor! Aleluia, Cristos este Cel dintâi și Cel de pe urmă și acum El are cheile morții și ale Hadesului! Ce minunat e că un om, Isus Cristos, nu numai că a biruit moartea și Hadesul, dar are și cheile morții și ale Hadesului! Te lăudăm, Doamne, că ai biruit moartea, mormântul, Hadesul și abisul! Te lăudăm pentru că ai ieșit din moarte cu cheile morții și ale Hadesului! Credem în Tine! Suntem uniți cu Tine ca un singur duh. Suntem una cu Tine astăzi. Învinge orice moarte din noi. Credem în Tine și suntem răscumpărați prin faptul că ai intrat în moarte și ai ieșit din moarte! Isus Cristos este Domnul! Acum moartea nu are nicio putere asupra noastră, căci suntem în Cristos, Cel răscumpărător! Slavă Domnului! Amin!

Să-I dăm Domnului Isus calea liberă de a Se mișca și a acționa printre noi și atât moartea, cât și Hadesul vor fi sub controlul Său!

Cel cu care suntem uniți în duh, Isus Cristos, este Cel care are cheile morții și ale Hadesului. Acest lucru este minunat! Acest lucru este glorios! Noi, cei care credem în Cristos, nu credem doar că Cristos a venit ca Dumnezeu încarnat ca om și nu prețuim doar faptul că El a înviat din morți și că El este în înviere.

Dar chiar mai mult decât atât, Cristos nu numai că a biruit moartea și a ieșit din moarte: El ține cheile morții și a Hadesului în mâinile Sale! Și El este Capul Trupului, biserica; noi suntem Trupul lui Cristos, Cel care ține cheile morții și ale Hadesului.

Pentru că Cristos este Cel din biserică care este Deținătorul cheilor morții și ale Hadesului, acum moartea și Hadesul nu mai au nicio putere asupra noastră. El este Cel care umblă printre biserici, El este Capul bisericii și cu El suntem uniți astăzi ca un singur duh (1 Corinteni 6:17). Slavă Domnului!

Noi, ființele umane, nu putem face față morții; moartea este prea puternică pentru noi. Când vine moartea, suntem învinși, căci pur și simplu nu avem capacitatea de a o respinge. Când vine moartea, mulți sunt învinși de moarte.

Dar dacă Îi dăm Domnului Isus terenul în noi, dacă Îi dăm doar oportunitatea și calea liberă de a se mișca și de a acționa printre noi, atât moartea, cât și Hadesul vor fi sub controlul Său. Doar așa putem învinge moartea astăzi.

Nu vorbim despre moartea fizică; moartea fizică va veni și, dacă Domnul nu ne răpește, vom trece prin moarte. Dar moartea spirituală și moartea psihologică sunt sub controlul Domnului, căci El are cheile morții și ale Hadesului în mâna Sa. El așteaptă doar să-I dăm calea liberă de a Se mișca și de a acționa printre noi.

Trebuie doar să-I dăm calea liberă. Când facem asta, când Îi dăm Domnului terenul în ființa noastră și calea liberă de a acționa și de a face ceea ce El vrea să facă în noi și în viața de biserică, atât moartea, cât și Hadesul vor fi sub controlul Său.

Și opusul acestui lucru este adevărat; dacă Domnul Isus nu are teren în biserică, dacă nu-I dăm lui Cristos calea liberă de a face ceea ce vrea El să facă în noi și printre noi, moartea devine triumfătoare, iar Hades devine puternic pentru a-i ține pe cei morți. O, Doamne!

Fie ca noi să vedem că Cristos are cheile, autoritatea morții și a Hadesului. Moartea și Hadesul sunt sub controlul Său. Moartea Îi este supusă lui Cristos, iar Hadesul este sub controlul Său. El a trecut deja prin moarte; a fost persecutat până la moarte, dar moartea nu a fost sfârșitul, căci moartea a fost poarta spre înviere. Când a intrat în moarte, a ajuns la pragul învierii.

Noi, cei din biserică, putem experimenta moartea, căci moartea poate veni să atace biserica și să o invadeze. Însă chiar și atunci când biserica suferă, nu ar trebui să ne speriem de persecuție sau să ne îngrozim de perspectiva de a fi uciși, căci odată ce moartea intră, suntem la pragul învierii. Aleluia!

El a câștigat victoria asupra morții, a lui Satan, a Hadesului și a mormântului. Ca o asemenea persoană, El umblă acum printre biserici pentru a ne distribui ceea ce este El în noi și pentru a ne face să fim vii în mod intens și să strălucim intens.

Cristos a biruit moartea și l-a biruit pe Satan; ca Fiu al Omului, El a biruit moartea, l-a biruit pe Satan, El a biruit mormântul și a biruit orice este negativ. El umblă acum printre bisericile locale, având grijă de ele ca de lampadarele de aur și conducându-le prin experiența Sa ca fiind Cel care are cheile morții și ale Hadesului.

Fie ca noi să învățăm zi de zi în viața noastră creștină personală să-I dăm Domnului terenul în ființa noastră. Fie ca noi să-I dăm oportunitatea de a face ceea ce vrea El să facă în noi.

Fie ca noi să-I dăm calea liberă pentru ca El să Se miște și să acționeze în noi și, de asemenea, printre noi, astfel încât orice moarte să fie înghițită, biserica să fie zidită și porțile Hadesului să nu biruiască biserica zidită (Matei 16:18).

Suntem uniți în duh cu Cel care are cheile morții și ale Hadesului, iar moartea și Hadesul sunt sub controlul Lui. Fie ca noi nu doar să vedem aceasta și să ne bucurăm pentru acest lucru, ci și mai mult, să-L experimentăm ca o asemenea Persoană astăzi.

Fie ca noi, atât personal, cât și corporativ, să intrăm în bogata experiență a lui Cristos ca fiind Cel care are cheile morții și ale Hadesului. Fie ca noi să-I oferim rugăciunile de care are nevoie pentru ca El să aplice acest lucru experienței noastre creștine de astăzi!

Așa cooperăm cu El, rugându-ne să ne deschidem către El și să-I dăm calea și terenul de care are nevoie în noi pentru a face ceea ce vrea El să facă, iar El va învinge și va înghiți orice moarte, iar Hadesul va fi sub controlul Lui.

Doamne Isuse, Te lăudăm ca fiind Deținătorul cheilor morții și ale Hadesului! Slavă Domnului pentru Capul nostru, Isus Cristos, care ține cheile morții și ale Hadesului! Aleluia! Credem în Tine, Doamne, și credem că cheile morții și ale Hadesului sunt în mâna Ta. Chiar dacă ne este imposibil să ne confruntăm cu moartea, putem veni la Tine, ne putem deschide Ție și putem învinge moartea! Amin, Doamne Isuse, Îți dăm terenul în ființa noastră. Îți dăm oportunitatea în noi. Îți dăm calea liberă de a Te mișca și de a acționa printre noi astăzi! Fie ca Tu să ai o cale liberă în noi și printre noi. Amin, Doamne, fie ca noi să vedem că Cristos are cheile, autoritatea morții și a Hadesului! Slavă Domnului, moartea este supusă lui Cristos, iar Hadesul este sub controlul Său! Amin, Doamne, fie ca Tu să ai o cale deplină în noi și printre noi în viața de biserică de astăzi! Ne deschidem Ție ca Fiu al Omului care umbli printre biserici! Aplică-Ți viața care biruiește moartea la ființa noastră astăzi! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ Holds the Keys of Death and Hades: Give Him the Ground & Free Way Among us, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 38 cu tema: Cristos are cheile morții și ale Hadesului (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim în duh pentru a fi mărturia lui Isus cel viu: El a fost mort și acum trăiește

20/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Domnul Isus este Cel dintâi și Cel de pe urmă și a fost mort și iată, El este viu în vecii vecilor; moartea nu L-a putut reține, El este însăși viața învierii și El este Cel Viu, căci El este viu în vecii vecilor și trăiește în noi, făcându-ne mărturia lui Isus cel viu!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Cel Viu! Aleluia, Cristos a trecut prin moarte, dar moartea nu L-a putut reține, căci El este înviere și viață! Amin, Doamne, Te lăudăm nu numai că ai murit pentru noi, ci și pentru că ai intrat în înviere! Slavă Domnului, acum Cristos este Cel Viu! Aleluia, Cristos, fiind Cel Viu, trăiește în noi, făcându-ne vii! Amin, Doamne, fă-ne mărturia lui Isus cel viu pe pământ astăzi! Amin!

Este atât de încurajator și edificator să știm că Cristos este Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel Viu. Aceasta nu este doar ceva ce spune Biblia despre Cristos; aceasta este experiența noastră zilnică.

În viața noastră de zi cu zi, noi credincioșii în Cristos, Îi acordăm lui Cristos primul loc. Îl punem pe El pe primul loc. În deciziile mari și mici, ne deschidem către El și Îi acordăm lui Cristos preeminența, căci El este Primul. Și Îl lăsăm să aibă ultimul cuvânt în toate.

Îi aducem toate lucrurile, ne deschidem Lui, ascultăm vocea Lui, urmăm îndrumarea Lui și Îl lăsăm să aibă ultimul cuvânt. El este Primul, Cel de pe urmă și tot ce se află între ele. El este Începutul și El este Sfârșitul. El a originat viața noastră umană și, de asemenea, viața noastră spirituală. Îl luăm ca Sursă și originator în toate lucrurile. Și credem că ceea ce El a început în noi, El o va și face!

Slavă Domnului, El, care a început această lucrare bună în noi, o va duce și la desăvârșire! Putem privi la situația sau condiția noastră, putem vedea cât de mult eșuăm și ni se poate părea că nu ne îmbunătățim în viața noastră creștină. Dar ne încredem în Domnul, nu în ceea ce vedem.

Nu trăim prin vedere, ci prin credință. Ne exersăm duhul de credință pentru a crede în Domnul, a-L lua ca viață și totul pentru noi și a-I permite să facă toate lucrurile în noi.

El este Începutul și El este, de asemenea, sfârșitul. El a început viața noastră creștină, El a originat credința noastră creștină și El o va duce la desăvârșire. Ne încredem în El, Îi aparținem, ne uităm la El și Îl lăsăm să facă totul în noi. Slavă Domnului!

Astăzi vrem să vedem ce înseamnă că Cristos a fost mort și acum trăiește în vecii vecilor și cum putem fi mărturia lui Isus cel viu.

Cristos a fost mort și acum trăiește în vecii vecilor: moartea nu-L poate reține, căci El este învierea!

În Apocalipsa 1:18 vedem că Cristos a fost mort și, iată, trăiește în vecii vecilor. Slavă Domnului, El a murit, dar a și înviat și acum trăiește în vecii vecilor! Cristosul care umblă în mijlocul bisericilor, care este Capul bisericilor și căruia bisericile îi aparțin, este Cel Viu.

Domnul Isus a suferit moartea și a înviat din nou (Apocalipsa 1:18). S-a dat pe Sine însuși ca să fie omorât, a intrat în moarte, dar moartea nu L-a putut reține (Fapte 2:24). A intrat în moarte, dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegând legăturile morții, fiindcă nu era cu putință să fie reținut de ea. Slavă Domnului!

De ce nu L-a putut reține moartea? Pentru că Cristos este învierea și viața (Ioan 11:25). Învierea este prelungirea zilelor Sale. Așa cum El a existat din veșnicie, așa va exista în vecii vecilor în învierea Sa.

Dumnezeu a vrut să-Și dea viața omului, dar nu a putut să o facă fiind Dumnezeu; trebuia să devină om, să treacă prin trăirea omenească, moarte și înviere și să fie Cel Viu. Fiind Cel Viu, El poate dea viață altora, iar viața Lui este o viață care biruiește moartea! Slavă Domnului!

Cristos a plătit un preț imens pentru fiecare dintre noi. El a murit pentru răscumpărarea noastră. El a murit și iată că acum este viu și în vecii vecilor. Cristosul care trăiește în noi, Cristosul care este viu și activ în ființa noastră, este Cristosul care a murit și apoi a înviat. El a suferit moartea și a înviat din nou (Apocalipsa 2:8).

Cel care a venit în noi ca Duh dătător de viață nu este o persoană moartă, ci o persoană vie. Isus Cristos astăzi este Cel Viu, Cel care este în înviere. Dacă ne dăm seama că El este Cel Viu care este în înviere, ne vom deschide către El pentru a ne face vii așa cum El trăiește! Slavă Domnului! Isus Cristos astăzi este Cel Viu, Cel care este în înviere.

Pentru ca Cristos să ne dea viață și să ne facă Trupul Său viu, El trebuie să fie Cel Viu. Putem experimenta distribuirea Lui astăzi, iar această distribuire este plină de viață pentru a ne face vii.

Dacă ne deschidem către El, El va distribui viața Lui în duhul nostru pentru a face duhul nostru viață (Romani 8:10). Dacă ne fixăm mintea asupra duhului nostru, chiar și mintea noastră devine viață (v. 6). Și El va distribui viață chiar și trupului nostru muritor pentru a face trupul nostru viață (v. 11).

În fiecare zi avem o zi de viață sub distribuirea divină pentru a trăi așa cum El trăiește. Pe măsură ce ne deschidem distribuirii Sale, El ajunge în adâncurile ființei noastre.

De partea Sa, Domnul Isus a trecut prin moarte și a intrat în înviere (Fapte 2:24-32). Dumnezeu L-a înviat pe Isus. De asemenea, El a înviat din morți (vv. 40-41). Ca om, Cristos a fost înviat de Dumnezeu din morți (Romani 8:11). Ca Dumnezeu, Cristos Însuși a înviat din morți (1 Tesaloniceni 4:14). El este atât uman, cât și divin. Pur și simplu nu a putut fi ținut de moarte.

Moartea a încercat să-L țină, dar El este atât Dumnezeu, cât și înviere, posedând viața indestructibilă (Evrei 7:16). El este Cel veșnic viu, iar moartea nu-L poate reține.

S-a dat pe Sine însuși morții, dar moartea nu L-a putut reține; dimpotrivă, El a înviat din morți. Slavă Domnului! El este acum Duhul în noi. El vrea să-Și dea viața care biruiește moartea în noi pentru a ne face să fim vii așa cum El este viu.

Suntem contopiți cu El ca un singur duh. Cristosul cel lăuntric, ca Duh dătător de viață, vrea să ne satureze tot mai mult duhul; în același timp, El îndepărtează orice moarte din duhul, sufletul și trupul nostru.

De aceea trebuie să ne deschidem către El și să-I dăm pur și simplu consimțământul nostru. Trebuie doar să-L lăudăm pentru ceea ce este și să ne deschidem către El pentru a ne distribui viața Lui!

Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Ne deschidem distribuirii Tale divine. Te lăudăm pentru că ești Cel viu! Aleluia, Cristos a trecut prin moarte și a fost mort, dar apoi a fost viu și acum trăiește în vecii vecilor! Ne deschidem Ție. Ne deschidem împărțirii vieții Tale. Distribuie mai mult din viața Ta în mintea, emoția și voința noastră. Îndepărtează orice moarte din ființa noastră. O, Doamne, Te lăudăm pentru că ai biruit moartea și ai intrat în înviere! Slavă Domnului, moartea nu avea nicio cale în Cristos, iar acum moartea nu are nicio cale în noi, căci Cristos trăiește în noi! Amin, Doamne, fie ca noi să trăim un singur duh cu Tine astăzi! Păstrează-ne în duhul nostru, uniți cu Tine ca un singur duh. Fie ca Tu să ai acces la adâncimile ființei noastre. Atinge cele mai adânci părți, Doamne, și distribuie-Te în noi ca viață care biruiește moartea. Amin, Doamne Isuse, ne deschidem Ție ca Duh dătător de viață care locuiește în noi. Dă viață fiecărei părți a ființei noastre. Fie ca viața Ta din duhul nostru să se răspândească în gândirea, sentimentele și deciziile noastre pentru a satura fiecare parte!

Trăim prin Cristos trăind în duh pentru a fi mărturia lui Isus cel viu astăzi

Cât de minunat și cât de glorios este că Cristos nu a putut fi ținut de moarte, ci a înviat din ea în înviere! El a fost mort, dar acum trăiește în vecii vecilor, căci moartea nu L-a putut reține – El este învierea și viața! Amin!

Trebuie să ne dăm seama că Cristosul în care credem și cu care suntem uniți ca un singur duh este Cel Viu, Cel care trăiește în vecii vecilor! Pe de o parte, Cristos trăiește în ceruri la dreapta tronului lui Dumnezeu; pe de altă parte, El este Cel Viu în duhul nostru. El este viu în vecii vecilor și este viu în noi!

El nu este doar Cel întronat în ceruri, mult mai presus de toate; El este și Cel care trăiește în noi și ne dă viață. El nu a biruit moartea doar când a fost pe pământ și a trecut prin Hades; El vrea să biruiască orice fel de moarte în noi.

El este viața învierii pentru noi și în noi, pentru ca noi să ieșim victorioși din orice moarte și să fim vii așa cum El este viu. Pentru că Cristosul cel viu este în noi, biserica, noi suntem mărturia lui Isus cel viu.

Importanța faptului că Cristos este Cel viu constă în faptul că El trăiește pentru totdeauna și trăiește în noi! Amin!

Cristos trăiește în noi; ce mântuire este aceasta, că Cristos trăiește în noi (Galateni 2:20)! El nu este doar în noi, ci trăiește în noi. El locuiește în noi (Efeseni 3:14-17) și vrea să trăiască în noi pentru a fi exprimat prin noi.

Cu toții trebuie să ne dăm seama că Cristos trăiește în noi. El este în duhul nostru și vrea să se răspândească în mintea, emoțiile și voința noastră, astfel încât să gândim la fel cum El, să simțim la fel cum simte El și să decidem lucrurile una cu El.

Din nefericire, de multe ori El este închis în duhul nostru, căci nu-I permitem să se răspândească în mintea noastră cu gândirea ei, în emoțiile noastre cu sentimentele ei și în voința noastră cu toate deciziile ei.

El vrea nu doar să ne viziteze și să rămână în duhul nostru; El vrea să reconstituie, să redecoreze și să refacă întreaga noastră ființă interioară, răspândindu-se din duhul nostru în fiecare parte interioară a ființei noastre.

Fie ca să-I permitem Domnului să funcționeze, să lucreze și să opereze în noi în acest fel. Fie ca să ne deschidem părțile interioare către El, astfel încât El să poată trăi în noi. Fie ca noi să ne concentrăm întreaga ființă asupra Sa.

Fie ca noi să trăim un singur duh cu El în toate lucrurile, astfel încât Cel ce trăiește în vecii vecilor să trăiască și în noi, făcându-ne mărturia lui Isus cel viu.

Într-un mod practic, aceasta implică exersarea duhului nostru pentru a-L contacta pe Domnul și, de asemenea, pentru a citi Cuvântul cu rugăciune, astfel încât cuvântul să despartă sufletul nostru de duhul nostru.

Vrem ca cuvântul să expună ce este sufletul și ce este al duhului și vrem să trăim în duhul nostru contopit. Pe măsură ce ne exersăm duhul, El se răspândește în mintea noastră, în toate amintirile și gândurile noastre, în voința noastră cu deciziile și încăpățânarea noastră și în emoțiile noastre cu sentimentele și antipatiile noastre.

Fie ca noi să ne întoarcem inima către Domnul, pentru ca vălul să fie luat și să-L privim pe Domnul față în față (2 Corinteni 3:16-18). Pe măsură ce Îl privim în duhul nostru, suntem transformați în chipul Său din glorie în glorie și El se răspândește în fiecare parte a ființei noastre.

El expune întunericul și moartea și îndepărtează tot ceea ce nu este de la El. Cristos, ca Cel veșnic viu, vrea să părăsim orice fel de moarte și să ne ridicăm pentru a fi biserica vie. Isus cel viu produce și zidește o biserică vie! Amin! Cu cât suntem mai vii, cu atât suntem mai mult mărturia lui Isus cel viu (Apocalipsa 12:11).

Modul în care putem trăi, chiar să fim mărturia lui Isus cel viu, este să trăim prin Cristos, adică să-L lăsăm pe Cristos să trăiască în noi. În primul rând, trebuie să ne dăm seama că nu avem doar viața umană, ci, mai mult, viața divină în duhul nostru.

Nu mai trăim noi singuri; Cristos trăiește în noi. Isus cel viu trăiește în noi. Suntem o persoană duală: în exterior suntem noi, iar în interior este Domnul Isus. Avem două vieți în noi. Când vedem aceasta, ne dăm seama că Dumnezeu nu vrea să trăim după propria noastră viață originală, viața naturală.

El vrea să trăim prin viața Lui divină, care este Cristos Însuși. Această viață este în duhul nostru. Când vedem că Cristos trăiește în noi pentru a fi viața noastră, când ne dăm seama că El este viața divină în duhul nostru și că Îl putem trăi, ne vom exersa duhul pentru a trăi un singur duh cu Domnul. Când trăim un singur duh cu Domnul, îl vom exprima pe Cristos și vom fi mărturia lui Isus cel viu.

Fie ca noi să venim la Domnul exersându-ne duhul pentru a trăi una cu El și fie ca noi să trăim prin viața divină din duhul nostru astăzi. Fie ca noi să fim mărturia vie a lui Cristos, mărturia lui Isus cel viu!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că trăiești în noi ca fiind Cel care este veșnic viu! Aleluia, Cristos este viața noastră! Ne deschidem Ție. Vrem să cunoaștem și să savurăm locuirea Ta interioară astăzi. Amin, Doamne, Tu ești Cel viu în noi. Trăiește în noi astăzi. Răspândește-te din duhul nostru în fiecare parte a minții, emoției și voinței noastre. Fă ca mintea Ta să devină mintea noastră. Fă ca emoțiile Tale să devină emoțiile noastre. Acordează-ne voința să fie aceeași cu a Ta. Amin, Doamne, vrem să trăim prin Cristos astăzi. Vrem să lăsăm orice moarte în urmă și să ne concentrăm pur și simplu asupra lui Cristos și să-L trăim pe Cristos! Amin, Doamne, fie ca să nu mai trăim noi, ci Cristos să trăiască în noi! Fie ca să trăim prin viața divină din duhul nostru, nu prin viața noastră originală în sufletul nostru sau în carnea noastră. Aleluia, Cristos trăiește în noi! Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi pentru a ne face mărturia vie a lui Cristos! Exprimă-Te prin noi, ca să putem fi mărturia lui Isus cel viu! O, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru. Vrem să fim vii prin viața din duhul nostru astăzi, ca Tu să poți câștiga mărturia vie a lui Isus astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live in Spirit to be the Testimony of the Living Jesus: He became Dead and now Lives, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 38 cu tema: Cristos are cheile morții și ale Hadesului (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos este Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel care va sfârși ceea ce a început

19/07/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Cristos este Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul; El a început viața noastră creștină, El o va duce la finalizare și, indiferent prin câte greutăți trecem și cât de mult falimentăm, El va împlini ceea ce a spus, căci El este capabil să o facă.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Vrem să Te cunoaștem ca Alfa și Omega. Descoperă-ne pentru a vedea cine ești Tu pentru noi. Fă să vedem că Tu ești atât începutul, cât și sfârșitul. Fă să ne dăm seama ce înseamnă că Tu ești Cel dintâi și Cel de pe urmă. Te luăm ca viața și totul al nostru! Amin, Doamne, Tu ești Cel care deține controlul. Tu ești Cel care face toate lucrurile. Ne încredem în Tine și ne dăm Ție! Amin!

Săptămâna aceasta, venim la un aspect foarte prețios al lui Cristos din cartea Apocalipsa, ceva ce cu toții trebuie să cunoaștem și să experimentăm în viața noastră creștină și în viața de biserică, Cristos având Cheile Morții și ale Hadesului.

Ce minunat e că Cristos are cheile morții și ale Hadesului! Fie ca noi să ne deschidem Domnului pentru a fi iluminați de El, astfel încât să putem înțelege și să intrăm în experimentarea a ceea ce este Cristos pentru noi. Putem înțelege mental că Cristos a trecut prin moarte, a biruit moartea și a ieșit din moarte și putem crede că El are cheile morții și ale Hadesului.

Dar ce înseamnă acest lucru în experiența noastră creștină? Ce înseamnă acest lucru în viața noastră de zi cu zi? Îl cunoaștem pe Cristos într-un mod personal și intim ca fiind Cel care are cheile morții și ale Hadesului? Ce înseamnă acest lucru în experiența noastră de zi cu zi?

Trebuie să luăm cuvântul lui Dumnezeu din Biblie și să-l interiorizăm. Trebuie să ne rugăm asupra acestui cuvânt, să ni-l însușim, să-l mâncăm cu multă cugetare rugativă și să fim deschiși Domnului pentru ca El să strălucească în noi și asupra noastră, chiar și atunci când trecem prin multe lucruri, pentru ca noi să-L experimentăm ca o asemenea Persoană.

Nu vrem să ne concentrăm pe doctrină sau chiar pe înțelegerea mentală a faptului că Cristos are cheile morții și ale Hadesului. Vrem să vedem ce înseamnă acest lucru în viața noastră creștină și, de asemenea, în viața noastră de biserică.

Acest lucru se poate face doar prin strălucirea Domnului în noi și prin păstorirea Lui. Ne deschidem păstoririi Sale, Îi permitem să ne conducă personal și corporativ și Îl vom cunoaște, Îl vom experimenta și Îl vom savura ca fiind Cel care are cheile morții și ale Hadesului.

Trebuie să intrăm într-o conștientizare mai profundă și mai înaltă a acestui lucru; aceasta este ca și cum am urca un munte până când suntem pe deplin în inima lui Dumnezeu, atingându-L și fiind una cu El în această privință.

Cristos este Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel viu: El este Alfa și Omega!

În Apocalipsa 1:17-18 vedem că Domnul Isus este Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel viu; El este Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Ce Cristos minunat avem! Este ușor, însă, să citești asta, să fii de acord cu ea, să te simți încurajat de aceasta și apoi să mergi mai departe.

Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său și să-I permitem să strălucească asupra noastră și în noi, astfel încât să putem intra în realitatea a ceea ce este Cristos ca fiind Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel viu.

Faptul că Cristos este Cel dintâi și Cel de pe urmă implică faptul că El va realiza ceea ce a început. El a început ceva; El a început viața noastră creștină, căci ne-a atras la Sine și ne-a captivat prin frumusețea Sa. Ceea ce a început, El va și termina.

El este Primul, ceea ce înseamnă că nu există nimeni înaintea Lui; El este Ultimul, ceea ce implică faptul că nu există nimeni după El. El este Începutul, ceea ce înseamnă că El este originea tuturor lucrurilor și, de asemenea, Originatorul. El este Sfârșitul, ceea ce înseamnă că El este finalizarea tuturor lucrurilor.

Nu numai că nu există nimic și nimeni înainte de Domnul sau după El, dar nu există nici origine sau finalizare fără El. El este puternic să ne promită, să ne încurajeze și să ne întărească.

În Apocalipsa 2:8, Domnul Isus a spus că El este Primul și Ultimul, care a murit și a înviat din nou. El este Primul și El este Ultimul; mai mult, a murit, dar apoi a înviat din nou! Aceasta înseamnă că, așa cum El a trecut prin moarte și a ieșit viu în înviere, tot așa El, în noi și cu noi, ne duce prin moarte și ne va duce prin înviere.

Acest cuvânt a fost vorbit bisericii din Smirna, biserica care suferă. În timp ce biserica suferea sub persecuție, Domnul S-a prezentat ca fiind Cel care a devenit mort și a înviat din nou, chiar Cel dintâi și cel de pe urmă. Nimic și nimeni nu L-a putut ucide, vătăma sau distruge; El a trecut prin moarte, a gustat moartea, dar a ieșit din moarte și acum trăiește din nou.

Poate că nu suntem sub persecuție așa cum a fost biserica din Smirna, dar putem suferi. Pe măsură ce suferim, pe măsură ce trecem prin suferințe, trebuie să știm că Cristos este Cel dintâi și cel de pe urmă, Cel care există mereu și este neschimbat. Totul este sub controlul Său.

Chiar și suferința noastră este sub controlul Său și El ne va duce prin înviere. Oricare ar fi mediul nostru, El deține controlul. Mediul nostru este sub suveranitatea Domnului și El este în noi pentru a ne duce prin el.

El este Primul și Cel de pe urmă; aceasta înseamnă că noi, ca biserică, vom fi victorioși, căci El ne va duce prin toate acestea și ne va aduce pe tot drumul în Dumnezeu.

El este Primul și, de asemenea, El este Originatorul; El este Cel de pe urmă și, de asemenea, El este Desăvârșitorul. Cu alte cuvinte, în acest univers, de la început până la sfârșit, totul este Cristos. El a devenit viața noastră și totul pentru noi. Trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm ca fiind viața noastră, sursa noastră, pacea noastră, bucuria noastră și totul pentru noi.

El este originea vieții noastre creștine și, de asemenea, El este Desăvârșitorul, sfârșitul; El va finaliza viața noastră creștină. El nu lasă nimic nimănui; El este primul, ultimul și tot ce se află între ele.

Cristos ocupă întregul univers. El este totul în timp, în spațiu și în toate lucrurile. Aleluia! Nu există nimeni înaintea Lui, nu există nimeni după El și El este originea tuturor lucrurilor.

El este, de asemenea, împlinirea tuturor lucrurilor; ceea ce El originează, El și finalizează. Fie ca noi să ne deschidem Lui și să-I permitem să facă totul în noi și pentru noi. Cât Îl lăudăm!

Doamne Isuse, Te lăudăm ca fiind Cel dintâi și din urmă! Aleluia, Cristos este Cel dintâi și nu există nimeni înaintea Lui! Slavă Domnului, Cristos este Cel din urmă și nu există nimeni după El! Amin, Doamne, Te lăudăm ca fiind Cel care a murit și a înviat! Ne deschidem Ție. Îți mulțumim că ai originat totul în viața noastră creștină și în viața de biserică. Îți mulțumim că Te asiguri că viața creștină va ajunge la finalizare și că ne vei duce până la sfârșit! Amin, Doamne, ne încredem în Tine. Credem în promisiunile Tale, în încurajarea Ta și în întărirea Ta. Credem că tot ce ne-ai promis, vei împlini! Slavă Domnului! Cristos a trecut prin suferințe, a trecut prin moarte și a ieșit în înviere! Amin, Doamne, fie ca noi să Te cunoaștem ca fiind Cel dintâi și din urmă, Cel veșnic existent, neschimbat! Aleluia, indiferent de mediul înconjurător, Cristos rămâne același! Amin, Doamne, avem încredere că Tu vei termina ceea ce ai început în noi! Slavă Domnului!

Ne exersăm credința în Cristos ca Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, care va împlini ceea ce a început

Cristos nu este doar Cel dintâi și Cel de pe urmă, ci și Începutul și Sfârșitul; aceasta ne asigură că, după ce a început viața creștină, El o va împlini cu siguranță (vezi 2 Timotei 4:5). El a început viața creștină și viața de biserică și cu siguranță o va împlini. Cristos nu-Și va lăsa niciodată lucrarea neterminată.

Din partea noastră, putem fi plini de îngrijorare cu privire la viața noastră creștină și viața de biserică, căci ne vedem eșecurile, privim la starea noastră și ne dăm seama cât de jos suntem.

Dar Domnul a început viața noastră creștină și viața de biserică și El o va duce la finalizare. El a început recâștigarea Sa, căci El vrea să ne readucă la intenția și scopul Său inițial și o va duce la finalizare. Noi, toți cei din bisericile locale, trebuie să credem că Domnul Isus este Începutul și Sfârșitul; El va împlini ceea ce a început în recâștigarea Sa.

Trebuie să nu privim la situația noastră sau chiar la eșecurile noastre; trebuie să ne îndreptăm privirea spre Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:1). Trebuie doar să cooperăm cu El exersându-ne duhul de credință, iar El va face ceea ce trebuie să facă în noi. Dumnezeu este Cel care lucrează în noi atât voința, cât și înfăptuirea, spre buna Lui plăcere.

Aceasta înseamnă că trebuie să privim întotdeauna la El. Cristos este totul pentru noi. El face totul în noi. El este puternic. Noi suntem slabi, dar El este puternic. Chiar dacă suntem slabi, nu ar trebui să ne scuzăm spunând că suntem slabi și că mediul nostru este prea dificil.

În loc să privim la eșecurile noastre sau să fim atenți la mediul nostru dificil, ar trebui să ne exersăm duhul de credință. Trebuie să ne exersăm credința în Cristos ca fiind Cel atotinclusiv, Cel care este Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul.

Când trecem prin situații dificile, când avem probleme și când credem că nu există nicio cale de ieșire, ar trebui pur și simplu să ne exersăm duhul de credință pentru a crede în Cristos.

El a trecut prin moarte și a intrat în înviere, iar când trecem prin situații de moarte, ne putem încrede în El și ne putem exersa credința în El. Putem avea probleme, dar cu El nu există probleme. Putem suferi mult, putem avea multe dificultăți, dar în El avem pace, căci El a biruit lumea.

Trebuie doar să ne exersăm duhul de credință pentru a crede în El, a rămâne în unirea organică cu El și a-L savura. Atâta timp cât suntem cufundați în El, credem în El și ne odihnim în El, vom ajunge la sfârșit, iar El ne va duce la finalizare.

Dumnezeu este Cel care a făcut planul original, iar Cristos este Cel care îndeplinește planul și scopul lui Dumnezeu.

Cristos își va duce propria economie la finalizare. E adevărat că dușmanul lucrează, frustrează și operează pentru a cauza atât de multe probleme, dar Cristos este Cel care ne conduce prin toate aceste lucruri.

Îi mulțumim lui Dumnezeu că Cristos este Alfa, inițiatorul tuturor lucrurilor și El este, de asemenea, Omega, sfârșitul tuturor lucrurilor. Noi, ca oameni, falimentăm – putem falimenta, vom falimenta și falimentăm tot timpul; însă Cristos este Omega și El ne va ajuta să trecem prin toate acestea.

Aceasta nu este o gândire pozitivă sau o automotivare pentru a ne inspira sau a ne încuraja să mergem mai departe. Avem un duh de credință, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și ne exersăm duhul de credință pentru a fi una cu Domnul!

Ne exersăm duhul pentru a-L savura, a fi cufundați în El și a ne odihni în El. Deși falimentăm, ne întoarcem către El. Deși suferim și sufletul nostru are nevoie de odihnă, venim la El și credem în El.

Credem că Cristos va duce planul lui Dumnezeu la împlinire. Credem că El își va atinge scopul și va realiza ceea ce a început. Cel care a început în noi această lucrare bună, El o va duce și la finalizare. Cel care a început viața de biserică pentru a obține o expresie corporativă pentru Cristos, El o va duce și pe aceasta la finalizare.

Fie ca noi să ne exersăm duhul de credință pentru a crede în Domnul, fiind siguri că El nu-Și va lăsa niciodată lucrarea neterminată (Apocalipsa 10:7; 15:1, 8). Toate bisericile locale trebuie să creadă că Domnul Isus este Începutul și Sfârșitul. Ceea ce a început El în recâștigarea Sa, El va duce la finalizare; El va împlini ceea ce a început (Filipeni 2:13; 1:6).

Indiferent de starea actuală a bisericii, indiferent de condiția noastră de jos și de lipsa de experimentare a lui Cristos, noi credem că Cristos lucrează pentru a obține o biserică perfectă, glorioasă, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de genul acesta.

El va câștiga o biserică glorioasă pe care să o prezinte Lui Însuși pentru căsătoria noastră împreună pentru veșnicie! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, credem în Tine astăzi. Credem că Tu vei împlini ceea ce ai început în noi. Aleluia, Cristos este Alfa și Omega! Slavă Domnului, Cristos este Începutul și Sfârșitul! Amin, Doamne, ne îndreptăm privirea spre Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. Ne exersăm credința în Tine ca fiind Cel atotinclusiv! Chiar dacă avem probleme și falimentăm atât de mult, privim la Tine, credem în Tine și Te savurăm! Credem că nu există probleme cu Tine, căci Tu ai biruit totul! Amin, Doamne, vrem să fim cufundați în Tine astăzi. Credem în Tine și ne odihnim în Tine! Credem că, cu cât circumstanțele noastre sunt mai dificile, cu atât Domnul Isus este mai puternic pentru noi! Amin, Doamne, Te lăudăm pentru economia Ta eternă, pe care o îndeplinești astăzi! Aleluia, credincios este Cel care ne-a chemat, care și o va face! Slavă Domnului, Cel care a început în noi această lucrare bună o va și îndeplini! Aleluia, indiferent de starea bisericii în experiența ei prezentă, ea nu va avea nicio pată, nicio zbârcitură și nimic de genul acesta în scopul lui Dumnezeu! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ Is the Alpha and Omega, the First & the Last, Who Will Finish What He Began, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 38 cu tema: Cristos are cheile morții și ale Hadesului (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos ne va satisface, ne va păstori, ne va adăposti, ne va hrăni și ne va șterge lacrimile!

17/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Mărturia lui Isus este marea mulțime care atât în eternitate, cât și acum savurează păstorirea și grija Domnului; în special, nu vom mai flămânzi și nu vom mai avea sete; soarele aprins și căldura arzătoare nu ne vor mai lovi; Mielul ne va păstori și ne va călăuzi și El ne va șterge lacrimile.

Amin, Doamne, ne deschidem astăzi păstoririi Tale. Vrem să savurăm toate binecuvântările de a fi poporul Tău, cei aflați sub păstorirea Ta. Îți mulțumim că ești hrana și băutura noastră pentru a ne potoli setea și foamea. Îți mulțumim că ești acoperirea noastră împotriva căldurii. Îți mulțumim că ești Mielul care ne păstorește și ne călăuzește spre izvoarele apelor vieții. Amin, Doamne, șterge Tu orice lacrimă din ochii noștri! Amin!

Săptămâna aceasta am savurat Martorul credincios al lui Dumnezeu (Cristos) pentru mărturia lui Isus. Cristos este Martorul credincios al lui Dumnezeu, căci El este mărturia și expresia lui Dumnezeu.

Apoi, mărturia lui Isus, așa cum se vede în cartea Apocalipsa, sunt cele șapte lampadare de aur. Lampadarul de aur ne arată semnificația Dumnezeului Triunic, iar în practică astăzi, biserica este mărturia lui Isus, realizarea și expresia deplină a Dumnezeului Triunic.

Ceea ce este special la lampadarele de aur este că sunt identice, strălucesc cu Dumnezeu ca lumină și Îl exprimă pe Dumnezeu. Fie ca noi să rămânem în savurarea și experimentarea lui Cristos astăzi și fie ca noi să rămânem sub strălucirea Domnului.

O, cât de mult avem nevoie de strălucirea Domnului. În îndurarea Lui, El strălucește asupra noastră și, dacă cooperăm cu Domnul deschizându-ne către El și fiind goliți, putem străluci cu El ca lumină a noastră.

Mai mult, mărturia lui Isus este marea mulțime văzută în Apocalipsa 7; această mare mulțime este întregul Trup al celor răscumpărați de Dumnezeu, care au fost răpiți la ceruri pentru a savura grija lui Dumnezeu și păstorirea Mielului.

Astăzi putem savura binecuvântările Domnului și, pentru eternitate, vom savura toate binecuvântările sub păstorirea Domnului. El ne păstorește astăzi și ne va păstori pentru eternitate cu toate binecuvântările spirituale în locurile cerești și în Cristos, căci chiar și astăzi putem savura binecuvântările Sale.

Chiar dacă trecem prin necazuri, ne deschidem Domnului, ne spălăm hainele în sângele Mielului și îl biruim pe vrăjmaș și mergem mai departe în Domnul. Suntem cei care ieșim din necaz cu ramuri de palmier în mâini, căci suntem victorioși asupra necazului. Învățăm astăzi să-L slujim pe Domnul, în pregătirea slujirii noastre către El pentru eternitate! Amin!

Nu vom mai flămânzi și nu vom mai înseta: Cristos ne satisface ca apă vie și pâine vie!

În Apocalipsa 7:16 vedem promisiunea Domnului că, în calitate de marea mulțime, nu vom mai flămânzi și nu vom mai înseta. Ce promisiune este aceasta! Astăzi poate că flămânzim și însetăm, dar pentru eternitate nu vom mai flămânzi și nu vom mai înseta!

A flămânzi și a înseta înseamnă a avea o speranță care nu este încă satisfăcută; nu înseamnă doar a flămânzi și a înseta fizic, ci a avea o dorință sau o speranță care nu este încă satisfăcută sau împlinită (vezi Ioan 6:35).

Astăzi flămânzim și însetăm după multe lucruri și avem speranțe și dorințe care nu sunt încă satisfăcute. Dar Domnul promite că pentru eternitate nu vom mai flămânzi și nu vom mai înseta! Slavă Domnului!

Aceasta nu este doar o promisiune pentru viitor, ci și ceva pe care putem savura astăzi. Dacă venim la Domnul cu exersarea duhului nostru, dacă venim la El în cuvântul Său, El este pâinea vieții pentru noi și nu vom mai flămânzi niciodată. El ne potolește foamea, căci El este pâinea vieții.

Iar dacă bem apa pe care ne-o dă El, nu vom mai înseta niciodată, căci apa pe care ne-o dă El va deveni în noi un izvor de apă care țâșnește în viața eternă (Ioan 4:14).

Astăzi, în viața noastră de zi cu zi, putem veni la Domnul și să-I chemăm Numele, deschizându-ne Lui din adâncul ființei noastre, astfel încât să putem fi satisfăcuți. Cristos promite tuturor celor care cred în El că vor fi satisfăcuți și vor primi o viață satisfăcătoare.

În lume ni se oferă mâncare și băutură, dar acestea nu ne satisfac. Nu ne putem satisface pe noi înșine; Cristos ne poate satisface, căci El devine satisfacția noastră. Lumea și tot ce are ea de oferit ne pot satisface doar temporar; suntem satisfăcuți doar pentru moment, dar nu ne poate satisface pentru eternitate.

Dar slavă Domnului, odată ce venim la Domnul și bem și mâncăm din El, când ne împărtășim din Cristos ca pâine vie și apă a vieții, nu ne va fi niciodată sete și nu ne va fi niciodată foame.

Aceasta este promisiunea Domnului și ne bazăm pe cuvântul Lui; El promite că oricine bea din El nu va înseta niciodată veșnic și cine Îl mănâncă ca pâine a vieții nu va fi niciodată flămând (vv. 13-14). Aleluia!

Odată ce Îl mâncăm pe Domnul, suntem satisfăcuți! Odată ce-L bem ca pe apa vie, nu ne va mai fi niciodată sete! Da, tot ne va fi sete, dar putem continua să venim la El ca să-L mâncăm și să-L bem!

A-L contacta pe Dumnezeu Duhul în duhul nostru înseamnă a bea apa vie, iar a bea apa vie înseamnă a-I aduce o adevărată închinare lui Dumnezeu (vv. 23-24).

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești atât de disponibil pentru noi ca pâine vie și apă vie. Amin, Doamne, ne este foame și ne este sete. Venim la Tine astăzi. Venim la Tine în cuvântul Tău. Ne exersăm duhul pentru a chema Numele Tău. O, Doamne Isuse, avem o dorință interioară, o speranță, care nu este satisfăcută; venim la Tine să bem din Tine și să Te mâncăm ca pâinea vie! Aleluia, toți cei care cred în Domnul Isus vor fi satisfăcuți și-L vor primi ca viața lor satisfăcătoare! Amin, Doamne, Te contactăm ca Duh în duhul nostru pentru a bea apa vie! Umple-ne astăzi. Saturează-ne în interior. Astâmpără-ne setea și potolește-ne foamea!

Mielul-Dumnezeu de pe tron ne va umbri – soarele și căldura nu ne vor lovi!

O altă promisiune a Domnului pentru eternitate este că noi, ca trup al celor răscumpărați ai Săi, nu vom fi afectați de soarele aprins și de căldura arzătoare (Apocalipsa 7:16). Astăzi soarele poate fi atât de fierbinte și, în multe locuri, există căldură arzătoare.

Unii oameni numesc asta încălzire globală, iar alții trăiesc cu ea zi și noapte; uneori soarele este atât de strălucitor și căldura este atât de puternică încât nu poți sta afară prea mult timp. Domnul promite că soarele aprins și căldura arzătoare nu ne vor lovi. Slavă Domnului!

Mielul-Dumnezeu care stă pe tron ne va umbri, umbrindu-ne cu Sine Însuși (Apocalipsa 7:15-16). A fi sub soarele aprins și căldura arzătoare se poate referi și la necazurile, încercările și suferințele noastre.

Uneori vremea este frumoasă afară sau suntem înăuntru, așa că nu suntem afectați de căldura fizică și de soare, dar în interior suferim și suntem sub multă presiune. Am putea avea un spin în carne și Îl putem ruga pe Domnul să-l îndepărteze de la noi. Poate exista o problemă în mediul nostru, o anumită situație presantă și un anumit mediu dureros, iar noi ne aflăm sub „căldura arzătoare” și „soarele aprins”.

Chiar și astăzi Îl putem savura pe Domnul care ne umbrește, ca o umbrelă mare. Ne putem bucura de umbra Domnului în timp ce trăim o viață ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Există un fel de viață care se află sub umbra lui Dumnezeu – este o viață ascunsă în Dumnezeu (Psalmul 36:7-9; Efeseni 6:17; Ps. 91:1; 17:8; 57:1; Rut 2:12).

Cristos, ca Iehova și totodată ca om, este Împăratul care îngrijește și acoperă poporul lui Dumnezeu. Cristos este Împăratul care domnește și un om care este ca un refugiu împotriva vântului și un acoperământ împotriva furtunii. El este ca niște izvoare de apă într-un loc uscat și ca umbra unei stânci uriașe într-un pământ pustiu (Isaia 32:1-2).

Fie ca noi să venim la El în toate problemele noastre, în mediile noastre care ne presează și în situațiile noastre de suferință și fie ca noi să-L savurăm ca fiind Cel care ne umbrește și care este refugiul nostru. Fie ca noi să-L experimentăm ca fiind Cel care ne umbrește și al cărui har este suficient în toate situațiile noastre.

Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru promisiunea Ta de a fi cu noi în toate suferințele, situațiile care ne presează și necazurile noastre. Ne deschidem Ție. Vrem să Te savurăm. Fie ca viața noastră să fie ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Fie ca noi să rămânem în duhul nostru contopit, uniți cu Tine ca un singur duh. Amin, Doamne, alergăm la Tine și ne ascundem în Tine de toate presiunile și suferințele. Acoperă-ne. Umbrește-ne. Protejează-ne. Îți mulțumim că ești Împăratul care ne hrănește, are grijă de noi și ne acoperă! Îți mulțumim că ești refugiul nostru de vânt și un acoperământ de furtună. Venim la Tine ca să Te savurăm ca fiind izvoarele de apă într-un loc uscat. Te savurăm ca fiind realitatea umbrei unei stânci mari într-un pământ pustiu. Amin, Doamne, harul Tău ne este de ajuns!

Mielul care este în mijlocul tronului ne va păstori și ne va călăuzi la izvoarele apelor vieții!

În veșnicie, Domnul promite că Mielul care este în mijlocul tronului ne va păstori și ne va călăuzi la izvoarele apelor vieții (Apocalipsa 7:17). Aleluia! El ne păstorește astăzi și ne va păstori în veșnicie. Domnul este Păstorul nostru și nu ducem lipsă de nimic (Psalmul 23:1).

Păstorirea include hrănirea și, de asemenea, îngrijirea cu drag, iar sub păstorirea Domnului, nu ne va lipsi nimic. Am putea încerca să ne îmbunătățim, dar acest lucru nu funcționează.

Am putea încerca să ne asigurăm niște hrană pentru noi înșine, dar acest lucru nu ne satisface. Avem nevoie de un Păstor. Suntem ca niște miei, iar El este Păstorul nostru. Avem nevoie de Domnul ca Păstor al sufletelor noastre. Putem savura păstorirea Lui astăzi.

Când venim la El, indiferent de condiția noastră, indiferent cât de jos am fi, El este Păstorul nostru. El ne hrănește tot timpul. El hrănește mieii cu experiența Sa de Miel al lui Dumnezeu, care este pe tronul lui Dumnezeu în și pentru casa lui Dumnezeu (Psalmul 23:2-6; Apocalipsa 22:1).

El este ca o găină mare care ne ascunde sub aripile Sale și în El suntem în siguranță; El ne păstorește și se asigură că suntem bine îngrijiți. Putem veni la Domnul, putem fi în locul secret al Celui Preaînalt și putem rămâne la umbra Celui Atotputernic (Psalmul 91:1).

El ne izbăvește de multe pericole. El ne adăpostește. El are izvoarele vieții (Psalmul 87:7) și există un râu de apă a vieții care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului (Apocalipsa 22:1).

Nu doar pentru veșnicie, ci chiar și astăzi, putem veni la Domnul și putem savura păstorirea Lui. El ne conduce în prezența Lui, ne păstorește și noi Îl savurăm, având sufletul nostru în odihna și pacea Lui.

Nu ne putem niciodată îmbunătăți; avem nevoie de un Păstor care să ne hrănească tot timpul. Ce bucurie odihnitoare este aceasta! Aceasta este binecuvântarea noastră de astăzi și aceasta va fi binecuvântarea noastră de care ne vom bucura pentru veșnicie!

Pentru veșnicie, vom fi păstoriți la izvoarele apei vieții de către Mielul de pe tron și Îl vom mânca ca pomul vieții și vom bea apa vieții care curge din tronul lui Dumnezeu! El ne face să ne culcăm și să ne odihnim. El ne restaurează sufletul. Ce Păstor minunat avem!

Doamne Isuse, ne deschidem Ție ca Păstor al sufletului nostru. Îți mulțumim că ești bunul nostru Păstor. Te iubim și venim la Tine pentru a savura minunata Ta păstorire. Călăuzește-ne, Doamne, la izvoarele de apă a vieții. Înviorează-ne sufletul. Eliberează-ne de multe primejdii. Adăpostește-ne. Acoperă-ne. Hrănește-ne. Ne deschidem astăzi îngrijirii Tale cu drag și hrănirii Tale. Aleluia, sub păstorirea lui Cristos, nu vom duce lipsă de nimic! Slavă Domnului, chiar dacă nu ne putem niciodată îmbunătăți, îl avem pe Cristos ca Păstor al sufletului nostru care să ne hrănească tot timpul! Ne deschidem astăzi minunatei Tale păstoriri!

El va șterge orice lacrimă din ochii noștri

Apocalipsa 7:17 spune că Cristos va șterge orice lacrimă din ochii noștri; acesta este ceva ce El va face pentru veșnicie. Astăzi avem multe lacrimi. Plângem, căci sufletul nostru nu este satisfăcut, suferim și multe necazuri sunt porția noastră. În această epocă, lacrimile sunt ceva obișnuit pentru noi.

Domnul, însă, spune că El pune lacrimile noastre în burduful lui Dumnezeu (Psalmul 56:8). El are grijă de noi, ne iubește și pune lacrimile noastre în burduful Său. Cât de prețios este acest lucru!

Chiar și Domnul Isus a plâns când era pe pământ. A plâns lângă mormântul lui Lazăr, a plâns în drum spre Ierusalim și a plâns în Ghetsimani (Evrei 5:7). Lacrimile sunt inevitabile în această epocă. Dar slavă Domnului, lacrimile noastre sunt puse în burduful lui Dumnezeu și consemnate în cartea Lui (vezi Fapte 20:19, 31; Psalmul 56:8; comp. cu Maleahi 3:16).

Dar în epoca următoare și pentru veșnicie, deoarece Mielul ne hrănește cu ape ale vieții pentru satisfacția noastră, apa lacrimilor este ștearsă (vezi Ieremia 9:1; 2:13; comp. cu 15:16; Plângeri 3:21-25, 55-56). Aceasta este promisiunea Sa pentru veșnicie. Slavă Domnului că zilele de întristare și lucrurile care ne întristează nu vor dura. Amin!

Lumea trece, iar noi suntem binecuvântați să bem din Dumnezeul Triunic curgător până când vom deveni totalitatea vieții eterne, Noul Ierusalim (Ioan 4:14).

Aceasta este o binecuvântare de care ne vom bucura pentru veșnicie. Astăzi avem tristețe și lacrimi și putem bea râul apei vieții; însă putem fi mângâiați că într-o zi tristețile noastre vor trece și vom bea pentru veșnicie din Dumnezeul Triunic curgător!

Astăzi nu putem evita lacrimile, dar credem în cuvântul lui Dumnezeu, suntem satisfăcuți, savurăm ocrotirea lui Dumnezeu și suntem sub păstorirea Domnului. Aleluia!

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Îți mulțumim pentru grija Ta iubitoare față de noi. Credem în promisiunea Ta că vei șterge orice lacrimă din ochii noștri! Amin, Doamne, deși lacrimile sunt inevitabile în această epocă, Tu le pui în burduful Tău și le notezi în cartea Ta. Îți mulțumim pentru grija și dragostea Ta față de noi. Adapă-ne, Doamne dragă, cu apele vieții pentru satisfacția noastră, până când apa lacrimilor este ștearsă! Credem în Tine și ne bazăm pe cuvântul Tău. Fii satisfacția noastră. Adăpostește-ne. Păstorește-ne. Vrem să Te savurăm astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ will Satisfy us, Shepherd us, Shelter us, Feed us, and Wipe away our Tears, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 37 cu tema: Martorul credincios al lui Dumnezeu pentru mărturia lui Isus (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cinci moduri în care putem coopera cu Domnul pentru a fi iluminați și pentru a avea strălucirea lui Dumnezeu

15/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Iluminarea stă în îndurarea lui Dumnezeu și numai atunci când El are îndurare de noi putem primi lumina Sa; pe de altă parte, însă, putem coopera cu strălucirea Domnului, astfel încât să putem fi iluminați dorind și acceptând strălucirea, deschizându-ne către Domnul, oprindu-ne din a contesta lumina și trăind continuu în lumină.

Doamne Isuse, îndură-Te noi astăzi și luminează-ne. Vrem strălucirea Ta. Strălucește asupra noastră și luminează în noi. O, Doamne, ne deschidem întreaga ființă Ție. Nu vrem să ne certăm sau să argumentăm cu lumina. Strălucește asupra noastră, luminează-ne și strălucește prin noi. Fie ca noi să trăim continuu în lumină astăzi! Amin, Doamne, fă-ne mărturia Ta strălucitoare!

Pentru a fi mărturia Domnului pe pământ astăzi, lampadarul Său strălucitor de aur, trebuie să avem strălucirea Lui. Cum putem avea strălucirea lui Dumnezeu? Vrem noi strălucirea Domnului? Cooperăm oare cu strălucirea Lui? Chiar vrem noi lumină de la Domnul?

Dumnezeul căruia I ne închinăm și pe care-L savurăm este lumină; când îl atingem pe Dumnezeu, atingem lumină.

Trebuie să ne dăm seama că iluminarea depinde de îndurarea lui Dumnezeu; când Dumnezeu vine și ne revarsă îndurarea Sa, lumina feței Sale este lumina noastră, arătarea Lui este viziunea noastră, iar prezența Lui este câștigul nostru (Romani 9:15; Fapte 9:3-4; Isaia 50:10-11; Numeri 6:25-26).

Noi, credincioșii în Cristos, depindem de strălucirea lui Dumnezeu. Depindem de lumina Lui. Iubim arătarea Lui. Vrem să avem prezența Lui. Vrem să trăim în prezența Lui și să avem zâmbetul Lui în noi și cu noi tot timpul.

Însă iluminarea depinde de Dumnezeu; lumina vine de la El și El are îndurare față de oricine are îndurare. Cu alte cuvinte, pot exista unii față de care El nu ar avea îndurare.

Ori de câte ori este menționată îndurarea lui Dumnezeu, suveranitatea Lui este întotdeauna asociată cu ea. Asta înseamnă că nu avem niciun cuvânt de spus în această privință. Nu putem controla sau descuraja îndurarea lui Dumnezeu; o putem cere, dar este în întregime din îndurarea lui Dumnezeu.

Când lumina Domnului vine la un credincios, este îndurarea Lui care vine la el. Trebuie să ne dăm seama de acest lucru și să căutăm îndurarea Domnului. Când primim îndurarea lui Dumnezeu, primim strălucirea Lui.

Saul a fost un persecutor aprig al bisericii, chiar un păcătos de seamă, căutând să-i închidă și chiar să-i ucidă pe cei care credeau în Isus. Dar apoi Dumnezeu I s-a arătat și Domnul a strălucit asupra Lui ca o lumină.

Când vine lumina, cel mai aprig oponent este transformat în apostolul de vârf. Avem nevoie de lumina Domnului. Trebuie să ne rugăm pentru îndurarea Domnului.

Doamne Isuse, îndură-Te noi. Strălucește asupra noastră. Ne încredem în Tine și nu în noi înșine. Ne bazăm pe Tine, privim din toată inima la Tine și Te așteptăm în liniște. Dă-ne îndurarea Ta. Îndură-Te de noi, astfel încât lumina feței Tale să devină lumina noastră! Amin, Doamne, arată-Te nouă ca să Te putem vedea. Vrem să Te atingem ca să putem vedea lumina, căci în lumina Ta vedem lumina. Nu-Ți ascunde fața de noi. O, Doamne, avem nevoie de îndurarea Ta! Strălucește asupra noastră, Doamne dragă, în îndurarea Ta!

Pentru a fi iluminați, trebuie să dorim și să acceptăm strălucirea Domnului, fixându-ne inima să fie simplă în căutarea Domnului și numai a Lui

Cum putem coopera cu Domnul pentru a fi iluminați? În primul rând, pentru a fi iluminați, trebuie să dorim și să acceptăm strălucirea Domnului, fixându-ne inima să fie unică în căutarea numai a Domnului cu toată dorința noastră (Psalmul 139:23-24; Filipeni 2:12-16; 2 Cronici 12:14; 16:12; 34:1-3; Psalmul 27:8; 73:25; Luca 11:33-36).

Pentru a avea strălucirea lui Dumnezeu, trebuie să dorim strălucirea. Lumina nu depinde de cererea sau căutarea noastră, ci de primirea și acceptarea noastră; prin urmare, trebuie mai întâi să acceptăm și să primim pentru a fi iluminați.

Lumina este întotdeauna prezentă, căci Domnul, ca lumină, este în noi; trebuie să o dorim. Fie ca noi să nu încercăm să ne fabricăm propria lumină, strălucind lumina asupra noastră; aceasta este lumină artificială, lumină făcută de om, iar cei care se înconjoară cu tăciuni și merg în lumina focului pe care l-au aprins, vor zăcea în chinuri.

Lumina divină nu are legătură cu propria noastră iluminare, propria noastră strălucire asupra noastră, autoanaliza noastră și înțelegerea noastră pe noi înșine și a face mai bine; nu, avem nevoie de apariția lui Dumnezeu!

Trebuie să dorim și să acceptăm strălucirea Domnului. Da, Domnul strălucește asupra noastră dintr-o dată atunci când ni se arată, dar pentru a fi iluminați, trebuie să dorim și să tânjim după strălucirea Lui. Fie ca noi să ne fixăm inima să-L căutăm numai pe Domnul. Fie ca Domnul să ne dea o inimă căutătoare, chiar o inimă unică în căutarea Domnului.

Doamne Isuse, vrem să avem strălucirea Ta. Strălucește Ta asupra noastră. Luminează-ne. O, Doamne, nu vrem să ne creăm propria lumină sau să fim introspectivi. Dă-ne să avem arătarea Ta astăzi. Îți mulțumim că ești lumina în duhul nostru. Suntem dispuși să acceptăm și să primim strălucirea Ta! Ne fixăm inima să Te căutăm numai pe Tine. Vrem să fim singulari în căutarea Ta, astfel încât să ne putem concentra doar asupra Ta și să primim lumină de la Tine! Amin, Doamne, luminează-ne!

Pentru a fi iluminați, trebuie să ne deschidem Domnului, să ne îndreptăm inima către El și să ne plasăm înaintea Sa fără nicio rezervare

Pentru a fi iluminați, trebuie să ne deschidem Domnului, să ne îndreptăm inima către El și să ne plasăm fără nicio rezervare sau reținere (2 Corinteni 3:16; Prov. 20:27; Matei 7:1-5; Luca 6:36-37, 41-42).

Pentru a primi lumina Domnului, trebuie să ne deschidem Domnului. Domnul este lumină; când inima noastră este îndreptată către Domnul, vom avea lumină. Dar dacă inima noastră este îndreptată către alte lucruri, dacă inima noastră nu este îndreptată către Domnul, nu vom avea lumină.

Ori de câte ori inima se întoarce către Domnul, vălul este îndepărtat și Îl primim și Îl vedem pe Domnul ca lumină.

Am putea crede că suntem deschiși către Domnul, dar s-ar putea să nu fim suficient de deschiși; trebuie să fim deschiși către El puțin mai mult. Am putea fi blocați, stagnând în creșterea noastră; trebuie să deschidem părțile mai profunde, părțile interioare ale noastre – duhul nostru, conștiința noastră, mintea noastră, emoțiile noastre și voința noastră.

Domnul, ca Duh, ne cercetează, iar duhul omului este lampa lui Iehova, cercetând toate părțile interioare ale ființei noastre. El privește în părțile noastre interioare și le cunoaște; noi nu știm ce este în noi, căci adesea ne amăgim singuri.

Avem nevoie de strălucirea Domnului. Dacă ne întoarcem inima către Domnul, plasându-ne înaintea Lui, complet la îndurarea Lui și fără nicio reținere, vom primi lumina.

Fie ca astăzi să ne deschidem puțin mai mult Domnului. Fie ca să nu ne închidem față de El. Cei care se închid Domnului sunt experți în a-i judeca și critica pe ceilalți. O, Doamne! Dacă ești în lumină, nu-i critici pe ceilalți, căci te vezi pe tine însuți în lumina Domnului. Dar când ești în întuneric și îi vezi pe alții umblând în lumină, îți va fi ușor să-i critici.

Fie ca noi să ne deschidem din adâncul sufletului către Domnul și să fim deschiși, plasându-ne înaintea Domnului fără nicio rezervare sau reținere. Fie ca să-I permitem să strălucească asupra noastră și în noi și fie ca să ne deschidem Lui pentru a primi strălucirea Sa!

Doamne Isuse, vrem să fim iluminați, așa că ne deschidem Ție! Amin, Doamne, ne întoarcem inima către Tine. Ne plasăm înaintea Ta fără nicio rezervare. Pur și simplu ne deschidem, Doamne, și nu ascundem nimic. Dă-ne să ne deschidem ființa către Tine, ca Tu să poți străluci asupra noastră. Înclină-ne inima spre Tine. Fă ca inima noastră să se întoarcă spre Tine. Fie ca orice văl să fie luat la o parte, ca să Te putem vedea față în față! Amin, Doamne, când vedem fața Ta, avem strălucirea Ta! Ne deschidem Ție din adâncul ființei noastre și ne plasăm înaintea Ta fără nicio rezervare sau reținere!

Pentru a fi iluminați, trebuie să ne oprim pe noi înșine și să fim singulari și simpli în primirea Cuvântului Domnului

Pentru a fi iluminați, trebuie să ne oprim pe noi înșine; aceasta înseamnă că trebuie să punem capăt părerilor noastre, modurilor noastre de a privi lucrurile, sentimentelor noastre, ideilor și opiniilor noastre (vezi 10:38-42; Ioan 11:21-28; Isaia 40:31; Matei 5:3; Luca 18:15-17; Isaia 66:1-2).

De multe ori suntem plini de opinii, avem propriile noastre puncte de vedere, gândim în felul nostru, avem propriile noastre sentimente și suntem atât de plini încât strălucirea Domnului nu poate pătrunde în ființa noastră.

Suntem la fel ca Marta, atât de ocupați făcând una și alta pentru Domnul, dar nu suntem liberi să ascultăm cuvântul Domnului. Putem citi Biblia, dar putem avea alte două ecrane deschise în același timp. Putem petrece timp cu Domnul, dar ascultăm și muzică în timp ce facem asta.

Trebuie să ne oprim ființa. Trebuie să ne oprim părerile, sentimentele, ideile și opiniile. Trebuie să ne deschidem Domnului și să-L rugăm să ne ajute să ne oprim pe noi înșine.

Când suntem complet opriți, putem avea strălucirea Domnului și vom fi extrem de simpli și singulari în primirea cuvântului Domnului. Când citim Biblia, nu vom citi propria noastră opinie și explicație; mai degrabă, vom primi povara Domnului și strălucirea Lui. Când auzim un mesaj și ființa noastră interioară este oprită, vom primi revelația Domnului.

Fie ca întreaga noastră ființă, din interior până în exterior, să aștepte în liniște înaintea Domnului, dorind ca El să vorbească, pentru a putea primi cuvântul Lui și a înțelege ceea ce vrea El să ne spună.

Când Dumnezeu ne câștigă întreaga atenție, El poate străluci asupra noastră, căci Îl așteptăm și Îl ascultăm. Atunci El ne poate da lumina Sa, căci ființa noastră interioară este deschisă și disponibilă Lui. Fie ca noi să fim înaintea Domnului cu privire la aceasta, conversând cu El,

Doamne Isuse, ajută-ne să ne oprim pe noi înșine, ca să putem primi lumina Ta. O, Doamne, fie ca să punem capăt părerilor noastre, modurilor noastre de a privi lucrurile, sentimentelor noastre, ideilor și opiniilor noastre. Fie ca să fim opriți și liniștiți înaintea Ta, ca să putem fi extrem de singulari și simpli în primirea cuvântului Domnului. Ne deschidem Ție, Doamne dragă! Strălucește asupra noastră. Luminează-ne. Așteptăm în liniște înaintea Ta. Dorim să ne vorbești. Suntem aici, stând la picioarele Tale, ascultând cuvântul Tău! Amin, Doamne, luminează-ne!

Pentru a fi iluminați, nu trebuie să ne certăm cu lumina

Pentru a fi iluminați, nu trebuie să ne certăm cu lumina Duhului care ne vorbește și nu ar trebui să ne certăm cu slujitorii Duhului care vorbesc în afară (Fapte 22:10; Cânt. cânt. 5:4-6; 2 Cor. 10:3-5; 11:2-3; Numeri 16:1-7, 31-39; 17:1-8; comp. cu Exod 33:11-14). Acest lucru este foarte important.

De multe ori s-ar putea să nu fim de acord cu lumina, s-ar putea să nu ne placă ceea ce expune lumina și s-ar putea să nu vrem ca lumina să îndepărteze lucruri de la noi. Când vine lumina, nu ar trebui să ne certăm cu lumina.

Dacă ne certăm cu Domnul, Domnul nu va mai străluci asupra noastră. Dacă ne certăm cu slujitorii Domnului care ne vorbesc din partea Domnului, ei se vor abține să ne vorbească cuvântul Domnului.

Dar dacă nu ne certăm cu lumina, ci mai degrabă o primim cu brațele deschise și Îi permitem Domnului să examineze, să cerceteze, să expună și să purifice lucrurile din ființa noastră, Domnul va continua să strălucească asupra noastră.

Lumina pe care o primim de la Domnul nu este fizică; vine pe calea unei anumite conștiințe spirituale, a unui anumit fel de simț spiritual. În noi Îl avem pe Domnul, care este Duhul cu duhul nostru, și El vrea să strălucească asupra noastră, chiar să strălucească la fel ca un reflector asupra anumitor părți ale ființei noastre, asupra anumitor atitudini pe care le avem și asupra stării ființei noastre.

El vrea să atingă lucrurile și să trateze anumite lucruri. Fie ca noi să nu respingem lumina. Fie ca noi să nu contestăm sau să ne certăm cu lumina. Fie ca noi să nu refuzăm acea lumină. Fie ca noi să avem aceeași atitudine pe care a avut-o Pavel: Doamne, cine ești Tu? Doamne, ce vrei Tu ca eu să fac?

Este un lucru serios să respingem atingerea Domnului; cel puțin, putem amâna lucrarea Domnului în viața noastră.

Atunci când căutătoarea iubitoare din Cântarea Cântărilor nu s-a dat jos din pat pentru a-i deschide Preaiubitului ei, a întârziat; apoi, când s-a ridicat să deschidă ușa, Preaiubitul ei nu era acolo. L-a căutat, dar nu l-a găsit.

Cu toții avem experiența respingerii Domnului uneori; El ne-a atins, ne-a vorbit și ne-a luminat, dar am refuzat să cooperăm și chiar am respins lumina Lui. Apoi, am regretat. I-am deschis. Dar El nu era acolo. Părea că dispăruse.

Fie ca noi să învățăm acest lucru înaintea Domnului că, ori de câte ori El strălucește asupra noastră, nu vom certa cu lumina.

Doamne Isuse, dăruiește-ne astăzi îndurarea Ta ca să avem strălucirea Ta. Spunem Amin cuvântului Tău. Strălucește asupra noastră, luminează-ne și expune-ne. Nu vrem să respingem lumina. O, Doamne, chiar dacă nu ne place sau nu, suntem de acord cu strălucirea Ta, spunem pur și simplu Amin! O, Doamne, mântuiește-ne de la ne certa cu lumina sau de la a respinge lumina. Fie ca noi să primim lumina Ta. Fie ca noi să acceptăm lumina, să ne supunem luminii și să tratăm cu ceea ce lumina Ta expune în noi. Amin, Doamne, continuă să strălucești asupra noastră! Continuă să ne vorbești. Fie ca lumina Ta vie să ne risipească tot întunericul!

Pentru a fi iluminați, trebuie să trăim continuu în lumină

Pentru a fi iluminați, trebuie nu doar să avem lumina Domnului din când în când; trebuie să trăim continuu în lumină (Isaia 2:5; 1 Ioan 1:7; Evrei 9:14; 10:22; Matei 5:3, 8, 14; Psalmul 119:105; Apocalipsa 1:20; Psalmul 36:8-9).

Lumina Domnului nu ar trebui să fie o apariție rară; trebuie să trăim în lumină și să umblăm în lumină. Pe măsură ce umblăm în lumină, El strălucește asupra noastră, ne mărturisim păcatele și avem mai multă lumină și mai multă părtășie.

Fie ca noi să ne construim o trăire care este constantă în lumină. Fie ca să învățăm să avem o părtășie adevărată cu Domnul în mod constant, pe tot parcursul zilei.

Fie ca să fim săraci în duh și puri în inimă, deschizându-ne către El din interior în toate lucrurile și cu privire toate lucrurile.

Doamne Isuse, vrem să fim iluminați. Păstrează-ne în lumină. Vrem să trăim continuu în lumină. Amin, Doamne, fie ca să ne construim o viață care să fie constant sub strălucirea Ta. Ne mărturisim păcatele, Doamne, pe măsură ce Tu strălucești asupra noastră și ne expui păcatele. Ne mărturisim neajunsurile. Pur și simplu ne deschidem Ție. Vrem să avem o părtășie constantă cu Domnul pe tot parcursul zilei. Amin, Doamne, ține-ne în părtășie cu Tine astăzi!