biserica lui Cristos

Îl savurăm și-L trăim pe Cristosul înviat ca primul Fiul născut al lui Dumnezeu și îndurările sigure ale lui Dumnezeu

15/01/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Cartea Fapte dezvăluie un grup de oameni care trăiesc în istoria divină continuând să să-L savureze, să-L trăiască și să-L proclame pe Cristosul înviat ca primul Fiul născut al lui Dumnezeu și ca lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase, care sunt toate aspectele a ceea ce este Cristos ca îndurări sigure a lui Dumnezeu față de noi. Amin, vrem să fim astfel de oameni astăzi!

Fiind credincioși în Cristos, noi suntem cei care Îl continuăm pe Cristos astăzi, căci trăim în istoria divină din interiorul istoriei omenești pentru a scrie istoria lui Dumnezeu în umanitate. Cristos a ieșit din eternitate în timp și a venit în noi ca Duh dătător de viață pentru a trăi în noi același fel de viață pe care l-a trăit cât timp a fost pe pământ.

Asta vedem într-un mod viu în cartea Fapte, unde discipolii lui Cristos nu numai că au predicat Evanghelia pentru a răspândi biserica, ci chiar mai mult decât atât, au trăit în istoria divină din interiorul istoriei omenești și au fost una cu Domnul în toate lucrurile.

Cum putem fi adevărații discipoli ai lui Cristos astăzi, cei care scriu istoria lui Dumnezeu în om? Trebuie să fim vase deschise pentru Domnul. Pur și simplu trebuie să ne deschidem către El. Nu trebuie să facem un plan pentru a face cutare sau cutare lucru măreț pentru Dumnezeu și apoi să-I cerem să ne binecuvânteze; mai degrabă, trebuie mai întâi să ne deschidem către El, să-L iubim, să-L primim și să fim umpluți cu El.

Trebuie să venim la Domnul în toate situațiile și în toate mediile noastre pentru a-I permite să fie totul pentru noi și să facă totul în noi, prin noi și pentru noi. Viața noastră creștină nu este o viață deliberată în care încercăm tot posibilul să ascultăm de cuvântul lui Dumnezeu și să facem ceea ce Dumnezeu ne spune să facem.

Este o viață spontană, chiar trăirea spontană a lui Cristos în noi. Viața creștină și viața de biserică este trăirea lui Cristos din interiorul credincioșilor în Cristos. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie cu adevărat să ne deschidem către Domnul și să-L lăsăm să fie totul pentru noi și în noi. Și trebuie să venim la El în Cuvânt, chiar să continuăm cu statornicie în rugăciune și în slujba Cuvântului.

Perseverăm în rugăciune, continuând în ea cu mulțumire pentru toți sfinții, aducând toate cererile noastre Domnului. Mai mult, când ne rugăm, ne îndreptăm gândurile spre lucrurile de sus, unde este Cristos, și reflectăm slujba Lui pe pământ, rugându-ne pentru ceea ce este în inima Lui.

Depindem de rugăciune, căci în rugăciune ne tragem toată viața din Domnul și Îi permitem să facă ceea ce noi nu putem face, să fie ceea ce noi nu putem fi și să vorbească ceea ce noi nu putem vorbi. Amin!

Cristosul înviat este primul Fiu născut al lui Dumnezeu și lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase, care sunt toate aspectele a ceea ce este Cristos ca îndurări sigure ale lui Dumnezeu față de noi

În Fapte 13:32-34, Pavel ținea un discurs despre Cristos și a anunțat evanghelia promisiunii făcute părinților. El a spus că Dumnezeu a împlinit promisiunea Duhului înviind pe Isus, așa cum este scris și în Psalmul al doilea: „Tu ești Fiul Meu; astăzi Te-am născut.”

Și cât despre faptul că L-a înviat din morți, pentru a nu se mai întoarce în stricăciune, El a vorbit astfel: „Îți voi da lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase.”

Cartea Fapte dezvăluie un grup de oameni care trăiesc în istoria divină continuând să să-L savureze, să-l trăiască și să-L proclame pe Cristosul înviat ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu și ca lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase.

Lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase din Fapte 13:34 înseamnă literalmente „lucrurile sfinte”. Același cuvânt este folosit pentru Cel Sfânt în versetul următor, dar la singular. Acest Sfânt este Cristos, în care îndurările lui Dumnezeu sunt centrate și transmise.

Cu alte cuvinte, lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase, se referă la Cristosul înviat. Cristos, ca sămânță a lui David, a fost născut prin învierea Sa ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu și Duh dătător de viață ca îndurări sigure a lui Dumnezeu arătate lui David (Isaia 55:3-4). Amin!

În Fapte 13:34, Pavel interpretează îndurările sigure a lui Dumnezeu din Isaia 55:3 ca fiind „lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase”, iar în Fapte 13:33 și 35, el indică faptul că aceste lucruri sunt Însuși Cristosul înviat, ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu și ca fiind Cel Sfânt.

Acest lucru este confirmat și de Isaia 55:4, care dezvăluie că îndurările sigure este Cristosul Însuși, ca Martor, Conducător și Comandant al popoarelor. Cât de minunat! Credincios înseamnă și demn de încredere; Cristosul înviat reprezintă lucrurile sfinte și demne de încredere pe care Dumnezeu ni le dă. Amin!

Cristosul înviat nu este doar Mântuitorul nostru care ne aduce răscumpărarea și mântuirea lui Dumnezeu și El nu este doar Fiul întâi născut al lui Dumnezeu. Mai mult, Cristosul înviat reprezintă lucrurile sfinte și credincioase ca dar dat nouă de Dumnezeu.

Cristosul înviat ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu și Duh dătător de viață este un dar măreț oferit de Dumnezeu poporului Său ales, iar acest dar este intitulat „lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase” (Fapte 13:33-34).

Care sunt aceste lucruri sfinte și demne de încredere? Care sunt toate aspectele lui Cristos ca îndurare față de noi? Noul Testament ne arată multe aspecte a ceea ce este Cristos pentru noi.

Conform Noului Testament, Cristos este viață, lumină, har, dreptate, sfințenie, justificare și sfințire. În fiecare carte a Noului Testament, vedem multe aspecte ale ceea ce este Cristosul înviat pentru noi.

Pur și simplu trebuie să-L trăim în istoria divină continuând să-L savurăm, să-L trăim și să-L proclamăm pe Cristosul înviat ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu și ca lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase.

Trebuie să savurăm toate aspectele a ceea ce este Cristos ca îndurări sigure a lui Dumnezeu față de noi. Cristos este pâinea vieții și apa vie. Cartea 1 Corinteni ne arată multe aspecte ale lui Cristos pentru savurarea și experimentarea noastră.

Cristos este puterea, înțelepciunea, dreptatea, sfințirea, răscumpărarea, gloria noastră, adâncurile lui Dumnezeu, temelia unică a clădirii lui Dumnezeu, Paștele, pâinea nedospită, hrana spirituală, băutura spirituală, stânca spirituală, Capul, Trupul, primele roade, al doilea om și ultimul Adam.

În Evanghelia după Ioan, vedem mai multe aspecte a ceea ce este Cristos pentru noi, ca îndurări sigure a lui Dumnezeu; El este Păstorul nostru, pășunea noastră, pâinea noastră vie, pâinea noastră a vieții, viața noastră și atâtea alte lucruri.

Fie ca noi să-L savurăm pe Cristos și să-L experimentăm ca îndurări sigure a lui Dumnezeu pentru noi. Fie ca noi să venim la Domnul și să experimentăm tot ceea ce este El pentru noi în viața noastră de zi cu zi.

Fie ca noi să-L trăim în istoria divină astăzi, continuând zi de zi să-L savurăm, să-L trăim și să-L proclamăm pe Cristosul înviat ca Fiul întâi născut al lui Dumnezeu și ca lucrurile sfinte ale lui David.

Cristosul înviat este îndurarea și binecuvântările, lucrurile sfinte și credincioase, pe care Dumnezeu ni le dăruiește ca un mare dar. Acest dar este Însuși Cristosul înviat ca realitate a legământului etern cu toate bogățiile Sale nepătrunse pentru a fi harul nostru atotinclusiv (vezi Isaia 42:6b; 55:3; 1 Corinteni 1:9; Fapte 13:43).

Dumnezeu ni-L dăruiește pe Cristos ca un dar măreț pentru savurarea și experimentarea noastră astăzi.

Doamne Isuse, vrem să trăim în istoria divină continuând să-L savurăm, să-L trăim și să-L proclamăm pe Cristosul înviat ca Fiul întâi născut al lui Dumnezeu și ca lucrurile sfinte ale lui David! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Vrem să Te savurăm și să Te experimentăm ca lucrurile credincioase, toate aspectele a ceea ce ești Tu pentru noi ca îndurări! Descoperă-ne să Te vedem, Doamne, și fă-ne să Te savurăm ca îndurările sigure ale lui Dumnezeu față de noi! Te luăm ca lumină, viață, har și hrană a noastră. Tu ești înțelepciunea, puterea, dreptatea și sfințirea noastră! Amin, Doamne, Te luăm ca Păstor și pășune a noastră. Vrem doar să Te savurăm. Fie ca noi să fim cei care continuăm să-L savurăm, să-L trăim și să-L proclamăm pe Cristosul înviat ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu și ca lucrurile sfinte ale lui David! Fii savurarea și experiența noastră astăzi. Lucrează în noi și constituie-ne cu tot ceea ce ești Tu, pentru ca Tu să poți fi exprimat prin noi! O, cât de mult este Cristos pentru noi ca lucruri sfinte și demne de încredere!

Îl savurăm, Îl trăim și-L proclamăm pe Cristosul înviat ca lucrurile sfinte ale lui David, îndurările sigure a lui Dumnezeu față de noi

Una este să știi că Cristos este pâinea vieții (Ioan 6:35), dar cu totul altceva este să-L savurăm, să-L trăim și să-L proclamăm pe Cristos ca fiind îndurările sigure a lui Dumnezeu față de noi, una dintre acestea fiind pâinea vieții.

Tot ceea ce este Cristos pentru noi este îndurări sigure de la Dumnezeu; însă trebuie nu doar să-L cunoaștem, ci și să-L savurăm, să-L trăim și să-L proclamăm pe Cristosul înviat ca fiind îndurările sigure ale lui Dumnezeu față de noi.

De exemplu, Biblia ne spune că soții ar trebui să-și iubească soțiile (Efeseni 5:25) și că soțiile ar trebui să li se supună soților lor (v. 22). Însă dragostea unui soț pentru soția sa este Cristos ca îndurare față de el, iar supunerea unei soții față de soțul ei este, de asemenea, experimentarea îndurării lui Cristos față de ea.

Dacă un soț, fiind în Cristos, își iubește soția, aceasta este cu siguranță o îndurare, căci dragostea lui pentru soția sa este Cristos Însuși ca îndurare față de ea. În mod similar, dacă o soție este în Cristos și se supune soțului ei, aceasta este, de asemenea, o îndurare, căci supunerea ei este Cristos Însuși ca o îndurare față de el.

Toate virtuțile creștine sunt pur și simplu Cristos ca îndurări sigure ale lui Dumnezeu față de sfinți. Dacă suntem răbdători și îndurăm, aceasta este îndurarea lui Dumnezeu, dacă suntem în Cristos când facem acest lucru.

Putem fi în mod natural răbdători, buni și blânzi și ne putem exprima atunci când suntem în acest fel; aceasta nu este îndurarea lui Dumnezeu față de noi. Dar când ne exersăm duhul, Îl contactăm pe Domnul viu ca Cristos cel înviat, savurăm îndurările sigure a lui Dumnezeu față de noi.

Dumnezeu ne-a dat un dar: Cristosul înviat ca îndurare și binecuvântări de la Dumnezeu, chiar lucrurile sfinte și credincioase. Acum trebuie pur și simplu să-L savurăm. El L-a dat pe Cristos ca legământ cu noi ca fiind lucrurile sigure și credincioase, chiar lucrurile demne de încredere.

În noi înșine nu suntem demni de încredere și nici credincioși și nu suntem stabili și de nemișcat, însă îndurările lui Dumnezeu față de noi sunt sigure, demne de încredere și credincioase.

Când Îl savurăm pe Domnul dimineața și primim lumina Lui cu privire la o anumită problemă, când primim călăuzirea Domnului într-un anumit lucru, savurăm îndurările sigure ale lui Dumnezeu față de noi.

Când vorbim cu alții, când ne deschidem gura și suntem una cu Domnul pentru a spune ceea ce am văzut, am savurat și am experimentat din Cristos, aceasta este îndurarea lui Dumnezeu, căci îndurările Lui sunt ale noastre și curg în noi și prin noi.

În viața noastră creștină de zi cu zi, trebuie să-L savurăm, să-L trăim și să-L proclamăm pe Cristosul înviat ca fiind lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase, chiar îndurările sigure ale lui Dumnezeu față de noi.

Pe măsură ce citim Biblia, pe măsură ce avem părtășie cu Domnul și pe măsură ce ne trăim viața creștină, trebuie să ne deschidem către Domnul și să-I permitem să fie îndurările sigure ale lui Dumnezeu față de noi.

Ce fel de oameni suntem noi astăzi ca continuare a lui Cristos? Noi suntem cei care savurăm acest dar minunat de la Dumnezeu, adică pe Cristosul înviat ca întâiul născut al lui Dumnezeu și Duhul dătător de viață ca lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase.

Pe măsură ce-L savurăm ca îndurările sigure de la Dumnezeu, devenim continuarea lui Cristos pe pământ, căci trăim în istoria divină din interiorul istoriei omenești.

Fie ca noi să fim cu adevărat continuarea Domnului pe pământ, trăind în istoria divină astăzi, în timp ce continuăm să-L savurăm, să-L trăim și să-l proclamăm pe Cristosul înviat ca întâiul născut al lui Dumnezeu și ca fiind lucrurile sfinte ale lui David.

Fie ca noi să-L savurăm ca o asemenea persoană, să-L trăim ca o așa persoană minunată și chiar să proclamăm bogățiile lui Cristos, îndurările sigure a lui Dumnezeu, altora pentru savurarea și participarea lor!

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai dat un dar măreț – Cristosul înviat ca îndurarea și binecuvântările de la Dumnezeu! Aleluia, Cristosul înviat este realitatea noului legământ cu toate bogățiile Sale de nepătruns pentru a fi harul nostru atotinclusiv! Amin, Doamne, venim la Tine să Te savurăm. Vrem să-L savurăm pe Cristos ca fiind îndurările sigure ale lui Dumnezeu, lucrurile sfinte ale lui David. Te luăm pe Tine ca fiind dragostea și răbdarea noastră. Te luăm ca fiind viața și lumina noastră. Ne deschidem Ție și Te luăm ca fiind viața și persoana noastră. Amin, Doamne, ce îndurare este pentru noi să Te savurăm ca fiind dragostea noastră pentru soția noastră și ca fiind supunerea noastră față de ceilalți. Continuăm să Te savurăm astăzi. Fie ca noi să continuăm să-L savurăm, să-L trăim și să-L proclamăm pe Cristosul înviat ca Fiul întâi născut al lui Dumnezeu și ca fiind lucrurile sfinte ale lui David! Te luăm ca înțelepciunea noastră în viața noastră de zi cu zi. Te luăm ca vorbirea noastră; fii chiar cuvintele din gura noastră, ca să putem da har celor care ascultă. Aleluia, Dumnezeu ni L-a dat pe Cristos ca legământ ca fiind totul pentru noi și putem trăi în istoria divină savurându-L, trăindu-L și proclamându-L continuu pe Cristosul înviat ca fiind îndurările sigure ale lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy & Live the Resurrected Christ as the Firstborn Son of God & God’s Sure Mercies, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 7 cu tema: Să continuăm să trăim în istoria divină din interiorul istoriei omenești în continuarea cărții Fapte pentru răspândirea și zidirea bisericii ca manifestare corporativă a lui Cristos (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim în istoria divină trăind ca un singur Trup, continuarea lui Cristos astăzi

13/01/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Cartea Fapte dezvăluie un grup de oameni care trăiesc în istoria divină trăind, mișcându-se și acționând ca un singur Trup; Domnul Isus care continuă să trăiască pe pământ în membrele Trupului Său, care sunt continuarea lui Cristos, duplicatul lui Cristos, ca Trup al lui Cristos, căci ei trăiesc prin viața divină. Amin!

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care Se mișcă, este viu, acționează și curge; El Se mișcă din veșnicie în veșnicie și a venit pe podul timpului pentru a trăi și a Se mișca în noi, credincioșii în Cristos.

În veșnicia trecută, Cristos era în sânul Tatălui, în gloria Tatălui, ca Fiul unic și singurul născut al lui Dumnezeu. Dar Tatăl L-a trimis la noi, chiar ni L-a dat și El a venit să exprime plinătatea Tatălui și să proclame această plinătate în Duh.

Apoi, prin moarte și înviere, Cristos a fost făcut Fiul întâi născut al lui Dumnezeu; aceasta este mișcarea Dumnezeului Triunic în om și prin om. El a venit să se miște în om prin încarnarea lui Cristos, prin trăirea Sa omenească, prin moartea Sa și prin învierea Sa.

În învierea Sa, Cristos a fost născut de Tatăl pentru a fi Fiul Său întâi născut și, ca Duh, El ne împarte viața Sa pentru a realiza reproducerea Sa. Acum facem parte din istoria lui Dumnezeu în om, căci am fost regenerați pentru a face parte din istoria divină din interiorul istoriei omenești.

Am fost regenerați pentru a fi mulții fii ai lui Dumnezeu, pentru a deveni mulții frați ai lui Cristos și suntem transformați după imaginea lui Cristos, chiar pentru a fi la fel ca Cristos.

În primul rând, El a fost singurul bob care a venit pe pământ să moară, pentru ca prin moarte și înviere El să Se poată înmulți în viață! Amin, am fost produși în natura Sa pentru a fi multele boabe, care sunt omogenizate pentru a fi o singură pâine, pentru a proclama plinătatea Sa.

Cristos nu este doar plinătatea lui Dumnezeu, El nu doar exprimă plinătatea lui Dumnezeu și întrupează plinătatea Lui, ci mai mult, noi astăzi, ca Trup al lui Cristos și duplicatul Său, exprimăm plinătatea lui Dumnezeu în mod corporativ.

Suntem parte din expresia plinătății lui Dumnezeu în acest univers, căci suntem parte din istoria divină! Istoria este povestea Sa, povestea lui Dumnezeu în om. Adevărata istorie este istoria Dumnezeului Triunic în umanitate, singura istorie care merită să fie consemnată și amintită.

Universul este despre povestea Lui, istoria Dumnezeului Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul. Slavă Domnului că și noi am devenit parte din povestea Lui, căci El a venit în noi ca Duh, iar acum învățăm să trăim prin viața divină, să trăim în Trupul lui Cristos și să fim parte din istoria divină din interiorul istoriei omenești!

Fapte dezvăluie un grup de oameni care trăiesc în istoria divină trăind, mișcându-se și acționând ca un singur Trup

În cartea Fapte, vedem un grup de oameni care trăiesc în istoria divină trăind, mișcându-se și acționând ca un singur Trup; ei nu trăiesc și nu lucrează singuri, ci fac totul în Trup, prin Trup și pentru Trup.

Am putea considera cele patru Evanghelii și cartea Fapte ca o imagine completă a unui om universal, Cristos, Capul și Trupul lui Cristos fiind exprimate.

În Evanghelii îl vedem pe Cap, Cristos, care a venit ca întrupare a lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu și a-L manifesta pe pământ; aceste cărți îl prezintă pe Cristosul individual și acțiunile Sale pe pământ.

În cartea Fapte nu avem doar apostolii și discipolii făcând lucruri și lucrând, ci și mai mult, Trupul lui Cristos, Trupul Cristosului înălțat, care face lucruri ca un singur Trup. În cartea Fapte vedem nu doar faptele apostolilor, ci și mai mult, faptele lui Cristos în biserică prin Duhul Sfânt.

Când discipolii făceau ceva, spuneau ceva sau mergeau undeva, Cristos era, prin Duhul, Cel care făcea acel lucru, spunea acel lucru sau mergea în acel loc. Discipolii lui Cristos, regenerați prin viața și natura Sa, au devenit continuarea lui Cristos, iar cartea Fapte ne arată faptele lui Cristos ca Duh prin biserică.

Domnul Isus în Evanghelii L-a exprimat pe Dumnezeu într-un mod individual, apoi El a trecut prin moarte și înviere pentru a fi reprodus și duplicat în numeroșii Săi credincioși, discipolii lui Cristos, astfel încât El să poată continua să trăiască în ei în cartea Fapte într-un mod corporativ.

Domnul Isus a murit, a înviat și S-a înălțat la cer, iar acum El continuă să trăiască, să acționeze, să umble și să lucreze pe acest pământ în noi, milioanele de credincioși în Cristos, căci El ne-a distribuit viața Sa prin moartea și învierea Sa.

Noi suntem duplicatul lui Cristos, reproducerea Sa în masă pe pământ. El a fost inițial un singur bob, dar acum S-a transformat în multe boabe, un duplicat în masă, chiar o reproducere în masă a Sa spre gloria Tatălui în umanitate (Ioan 12:24).

Ceea ce se vedea într-o persoană individuală în Evanghelii a fost continuat și multiplicat în cartea Fapte prin discipoli.

Cartea Fapte conține faptele lui Cristos; în această carte nu-L vedem pe Cristos acționând doar în Sine Însuși, ci acționând în credincioșii Săi care au devenit reproducerea și duplicatul Său, care este biserica!

Astăzi suntem continuarea lui Cristos, duplicatul lui Cristos, chiar Cristos Însuși; devenim plinătatea lui Cristos pentru a-L exprima în mod corporativ (Efeseni 1:23).

De aceea, când Saul persecuta biserica și Domnul Isus l-a întâlnit pe drumul spre Damasc, Domnul nu a spus: De ce îi persecuți pe urmașii Mei? ci: De ce Mă persecuți? (Fapte 9:4-5).

Saul credea că persecută o anumită sectă de eretici care urmau și predicau învățăturile cuiva care pretindea că este Fiul lui Dumnezeu și a murit și, susțineau ei, a înviat. Dar apoi a întâlnit o persoană care a spus că urmașii lui Isus erau de fapt El; Saul a avut o viziune a Cristosului corporativ.

Cristos nu este doar El Însuși, ci împreună cu Trupul Său – Cristos Capul și Cristos Trupul (1 Corinteni 12:12). Aceasta este viziunea pe care a avut-o Pavel și aceasta este viziunea care l-a mântuit; el nu a auzit doar Evanghelia, ci L-a întâlnit pe Capul Trupului și a văzut că Cristos este Cristosul corporativ, una cu credincioșii Săi de pe pământ.

Când cineva ne atinge mâna sau ne lovește piciorul, ne atinge pe noi și ne lovește pe noi înșine, nu doar un membru al trupului nostru, căci trupul nostru suntem noi înșine.

Când Saul i-a persecutat pe unii dintre membrii Trupului lui Cristos, Cristos a venit să i se reveleze ca și Cap al Trupului care este una cu membrii Săi persecutați de pe pământ.

Aceasta arată că, deși Cristos Însuși a trăit, a acționat și a lucrat pe pământ, apoi a trecut prin moarte și acum este în înviere și înălțare, El continuă să trăiască în noi, mulții credincioși în Cristos, ca multele membre ale Trupului lui Cristos.

Suntem un grup de oameni care trăiesc în istoria divină, continuând istoria lui Dumnezeu în om, trăind, mișcându-ne și acționând ca un singur Trup; facem totul în Trup, prin Trup și pentru Trup.

Cristosul pe care îl vedem în cele patru Evanghelii trăiește și acționează acum în noi, mulții credincioși în Cristos, căci noi suntem biserica în calitate de Trup al Său, reproducerea Sa și duplicatul Său.

Aleluia, astăzi suntem un grup de oameni care trăiesc în istoria divină trăind, mișcându-ne și acționând ca un singur Trup, Trupul lui Cristos! Amin, Doamne, vrem să facem totul în Trup, prin Trup și pentru Trup! Îți mulțumim că ai venit în noi pentru a ne regenera și pentru a trăi în noi, chiar pentru a continua să trăiești în noi și să ne faci continuarea lui Cristos! Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, suntem continuarea lui Cristos și El trăiește în noi! Amin, Doamne, trăiește Tu în noi astăzi. Îți mulțumim că ai venit în duhul nostru pentru a fi viața noastră și totul pentru noi; trăiește în noi și fii exprimat prin noi astăzi. Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine. Păstrează-ne în Trupul lui Cristos, trăind și acționând și făcând toate lucrurile în părtășie cu sfinții. Fie ca Tu să câștigi Trupul zidit al lui Cristos, ale cărui fapte sunt faptele lui Cristos prin Duhul în biserică, ca Trup al Său! Amin, Doamne, fii exprimat prin noi în mod corporativ ca să fim continuarea și reproducerea Ta astăzi!

Să trăim în mod corporativ într-un mod divin prin viața divină pentru a fi continuarea lui Cristos pe pământ astăzi

Dacă privim situația generală din creștinismul de astăzi, nu putem vedea că Isus trăiește din nou în toți credincioșii Săi.

Știm că El este în fiecare persoană regenerată, dar oare trăiește El în ei? De multe ori noi înșine nu-L trăim pe Cristos; Îl putem iubi, căuta, chema și contacta, dar s-ar putea să nu-L lăsăm să trăiască în noi.

Biblia ne spune că noi, discipolii lui Cristos, suntem continuarea lui Cristos pe pământ, dar singura cale prin care putem fi continuarea Lui este atunci când trăim într-un mod divin prin viața divină.

Când Cristos era pe pământ, El nu trăia prin Sine Însuși sau din Sine Însuși; El a trăit una cu Dumnezeu, L-a exprimat pe Dumnezeu, L-a manifestat pe Dumnezeu și a făcut toate lucrurile în Dumnezeu și prin Duhul. El a fost cu adevărat expresia lui Dumnezeu într-o persoană individuală.

După ce L-a trăit și L-a exprimat pe Dumnezeu, chiar făcând lucrarea lui Dumnezeu, Cristos a murit și apoi a intrat în înviere pentru a deveni un Duh dătător de viață pentru a se distribui credincioșilor Săi.

Acum, credincioșii în Cristos sunt continuarea lui Cristos și învață să trăiască nu prin viața lor umană, ci prin viața divină într-un mod divin, chiar să trăiască într-un mod corporativ prin viața divină, pentru a-L exprima pe Cristos.

În cartea Fapte vedem mii de persoane trăind o viață prin aceeași viață divină pentru a fi expresia corporativă a lui Cristos. Ei au continuat cu statornicie în învățătura și părtășia apostolilor, în frângerea pâinii și în rugăciuni (Fapte 2:42).

Au făcut aceasta în mod corporativ și, pe măsură ce L-au trăit pe Cristos în mod corporativ, Dumnezeu pur și simplu le-a adăugat oameni. Da, au fost momente când au predicat Evanghelia, dar Dumnezeu a fost cel care le-a adăugat oameni.

Ei pur și simplu L-au trăit pe Cristos, trăind în mod corporativ într-un mod divin prin viața divină pentru a fi continuarea lui Cristos.

Astăzi suntem extensia lui Cristos, continuarea lui Cristos. Nu suntem doar creștini care încearcă tot posibilul să asculte de Domnul și să citească Biblia; suntem Isus care trăiește din nou, căci trăim prin viața divină pentru a-L exprima pe El și nu pe noi înșine.

Pe de o parte, trebuie să trăim în mod personal prin viața divină; pe de altă parte, trebuie să ne dăm seama că suntem membre ale Trupului lui Cristos, iar Cristos trăiește în noi în mod corporativ.

Asemenea lui Saul pe drumul spre Damasc, trebuie să vedem o viziune a Trupului lui Cristos, Cristos Capul, împreună cu Trupul Său, și trebuie să ne dăm seama că suntem membre ale Trupului, exprimându-L pe El!

El trăiește în noi și noi Îl trăim. El se mișcă în noi și noi ne mișcăm una cu El. El trăiește și acționează în noi. Și El trăiește și se mișcă în membrele Trupului Său.

Așa cum Pavel a fost trimis de Cristos la un alt membru al Trupului pentru a fi mântuit și botezat, tot așa Domnul folosește membrele Trupului Său pentru a ne ajuta să fim mântuiți, botezați și aduși în biserică.

Uneori nu avem călăuzirea Domnului într-o anumită privință, dar pe măsură ce ne adunăm cu sfinții, călăuzirea Lui ne este clarificată, chiar ni se face reală în detaliu, căci celelalte membre ale Trupului au lumina și călăuzirea de la Domnul.

Trebuie să cunoaștem biserica în calitate de Trup al lui Cristos. De multe ori avem nevoie ca membrele Trupului să interpreteze semnificația chemării Domnului. Capul trăiește, se mișcă, acționează și vorbește prin membrele Trupului Său.

Trebuie să rămânem în părtășia Trupului, chiar să continuăm în învățătura și părtășia apostolilor împreună cu sfinții, învățând să trăim prin viața divină într-un mod divin, astfel încât Cristos să poată fi exprimat prin noi.

Nu putem continua să trăim viața creștină în noi înșine sau prin noi înșine. Dacă suntem singuri, indiferent cât de spirituali am fi, nu putem continua; viața creștină nu este o viață de lup singuratic sau de vânător singuratic. Este o viață corporativă, căci trăim în și ca Trup al lui Cristos și suntem parte din Cristosul corporativ.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție astăzi! Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine astăzi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Amin, Doamne, fie ca noi să trăim în mod corporativ într-un mod divin prin viața divină, astfel încât Cristos să poată trăi în noi. Vrem să trăim ca fiind continuarea corporativă a lui Cristos pe pământ astăzi. Aleluia, toți credincioșii în Cristos sunt persoane care trăiesc într-un mod divin prin viața divină pentru expresia corporativă a lui Dumnezeu pe pământ! Amin, Doamne, fie ca să cunoaștem Trupul, să trăim pentru Trup și să facem toate lucrurile în Trup și pentru Trup! Fie ca să cunoaștem călăuzirea Ta în Trup. Fie ca să realizăm că Cristos, Capul, trăiește, lucrează și se mișcă în membrele Trupului lui Cristos. Amin, Doamne, fie ca să ne deschidem Ție și, de asemenea, Trupului pentru a avea călăuzirea Ta și dezvăluirea scopului Tău. Fie ca să nu trăim în și prin noi înșine, ci prin Cristos ca Duh și în Trup! Te luăm, Doamne, ca viața, tăria, puterea și totul al nostru, căci vrem să trăim prin Tine pentru Trup și în Trup!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live in the Divine History by Living as One Body, the Continuation of Christ today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 7 cu tema: Să continuăm să trăim în istoria divină din interiorul istoriei omenești în continuarea cărții Fapte pentru răspândirea și zidirea bisericii ca manifestare corporativă a lui Cristos (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cartea Fapte ne arată cum să trăim în istoria divină dinăuntrul istoriei omenești ca fiind Dumnezeul care acționează

11/01/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Cartea Fapte dezvăluie un grup de oameni care trăiesc în istoria divină dinăuntrul istoriei omenești ca fiind Dumnezeul care acționează; ei nu sunt doar ființe omenești, ci, mai mult decât atât, au devenit una cu Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție pentru răspândirea și zidirea bisericii ca manifestare corporativă a lui Cristos! Aleluia!

Săptămâna aceasta în înviorarea noastră de dimineață, venim la subiectul Să continuăm să trăim în istoria divină din interiorul istoriei omenești în continuarea cărții Fapte pentru răspândirea și zidirea bisericii ca manifestare corporativă a lui Cristos.

Trebuie să fim luminați de Domnul pentru a vedea ceea ce El vede în cartea Fapte și trebuie să vedem că astăzi suntem în continuarea cărții Fapte. Cartea Fapte nu este doar faptele apostolilor, ci, mai mult decât atât, faptele lui Cristos în continuarea Sa în toate membrele Sale în Trupul Său. Amin!

Cartea Fapte nu s-a încheiat; este o carte deschisă, căci noi, astăzi, ca și credincioși în Cristos și discipoli ai lui Isus, continuăm cartea Fapte. Astăzi continuăm să trăim nu doar în istoria exterioară, omenească, ci mai mult în istoria divină din interiorul istoriei omenești, astfel încât să putem răspândi și zidi biserica în calitate de manifestare corporativă a lui Cristos.

Dumnezeu urmărește această manifestare corporativă a lui Cristos; El vrea să câștige casa lui Dumnezeu, biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului, care este marele mister al evlaviei – Dumnezeu manifestat în carne.

El Îl are pe Cristos ca întrupare a Sa și L-a exprimat pe Dumnezeu într-un mod individual; cu toate acestea, El vrea să-L câștige pe Cristosul corporativ, pe Cristos ca și Cap cu biserica în calitate de Trup al Său, astfel încât să poată obține o manifestare corporativă a lui Dumnezeu în carne.

Cristosul corporativ ne include pe noi; Cristosul corproativ este biserica în calitate de Trup al lui Cristos cu El ca Cap. Noi, ca biserică, suntem Trupul lui Cristos, manifestarea lui Dumnezeu în carne.

Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, suntem parte a manifestării corporative a Dumnezeului încarnat, continuarea lui Cristos! Când biserica este potrivită, ea va funcționa ca și casă și familia a Dumnezeului cel viu pentru lucrarea Sa pe pământ.

O astfel de biserică este stâlpul de susținere și baza adevărului, purtând realitatea divină a lui Cristos și a Trupului Său ca mărturie pentru lume. O astfel de biserică devine apoi continuarea lui Cristos ca manifestare a Dumnezeului încarnat. Aleluia, biserica este continuarea lui Cristos și manifestarea lui Dumnezeu încarnat!

În cartea Fapte vedem un grup de oameni care trăiesc în istoria divină dinăuntrul istoriei omenești ca Dumnezeul care acționează

Cartea Fapte pare a fi destul de simplă, cu multe evenimente și nu atât de multe învățături, totuși ne prezintă continuarea lui Cristos, duplicatul Domnului Isus prin discipolii Săi.

În special, cartea Fapte dezvăluie un grup de oameni care trăiesc în istoria divină în cadrul istoriei omenești ca Dumnezeul care acționează (Fapte 1:8, 14; 2:14a; 4:10-20, 31-32; 5:20, 38-39; 13:1-4; 26:16-19; 28:31).

Discipolii lui Cristos nu sunt doar prozeliți sau urmași ai lui Isus; ei au devenit Dumnezeu în viață, în natură, în expresie și în funcție – dar nu în Dumnezeire – pentru răspândirea și zidirea bisericii ca manifestare corporativă a lui Cristos.

Dumnezeu dorește să câștige un astfel de grup de oameni care sunt reproducerea și duplicatul lui Isus Cristos, care era Dumnezeu încarnat pentru a-L exprima pe Dumnezeu.

Discipolii lui Cristos erau un grup de oameni care trăiau în istoria divină dinăuntrul istoriei omenești ca Dumnezeul care acționează. Ei erau Dumnezeul care acționează; nu acționau doar în ei înșiși, prin ei înșiși sau pentru ei înșiși, ci trăiau în istoria divină dinăuntrul istoriei omenești și erau una cu Dumnezeu în toate lucrurile.

Tot ce făceau era una cu Domnul, chiar dacă aveau defecte, greșeli și erau împiedicați de concepții și tradiții religioase; Domnul avea o modalitate de a se mișca și de a acționa în ei pentru a fi Isus trăind din nou în discipolii Săi.

Toată această acțiune în unitate cu Dumnezeu avea scopul de a răspândi și zidi biserica, care este manifestarea corporativă a lui Cristos. Amin!

În prima proclamare a Evangheliei de către Petru din cartea Fapte, el a citat din cartea lui Ioel, care dezvăluie istoria intrinsecă, divină, din cadrul istoriei omenești exterioare (Fapte 2:17-21; Ioel 1:1-4; 2:28-32).

Ioel vorbește despre istoria omenească exterioară, care include cele patru feluri de lăcuste. Există lăcusta tăietoare, lăcusta roitoare, lăcusta lingătoare și lăcusta mistuitoare; toate acestea reprezintă sau semnifică cele patru imperii majore din istoria omenească.

Astăzi suntem încă parte a Imperiului Roman, lăcusta mistuitoare. Toate acestea se află în istoria omenească exterioară. Dar există și istoria divină interioară, căci Domnul promite în Ioel să reverse din Duhul Său peste orice făptură, iar fiii și fiicele vor profeți, tinerii vor avea vedenii și bătrânii vor visa lucruri în vise (Fapte 2:17).

În istoria omenească, Imperiul Roman se extinde și are loc; în special, în timpul Domnului, Imperiul Roman a construit o mulțime de drumuri, a stabilit comerțul și mijloace de transport bune și a avut pace și o limbă comună.

Imperiul Roman avea, de asemenea, crucificarea ca formă capitală de pedeapsă, iar Domnul a fost crucificat de și sub Imperiul Roman. Acest lucru este pentru ca Dumnezeu să-Și reverse Duhul peste orice făptură și toți cei ce cheamă Numele Domnului să fie mântuiți (Fapte 2:21).

Istoria divină dinăuntrul istoriei omenești este „ieșirile lui Cristos… din vremuri străvechi” (Mica 5:2) peste podul timpului în veșnicia viitoare (Isaia 90:2), pentru ca El să poată fi distribuit în noi, aleșii Săi!

El este Dorința tuturor neamurilor (Hagai 2:7) pentru manifestarea Sa corporativă și glorificarea Sa deplină. Într-adevăr, din veșnicie în veșnicie, El este Dumnezeu; El nu este un Dumnezeu staționar, un Dumnezeu static, ci un Dumnezeu cu o istorie, un Dumnezeu care este implicat într-un fel de proces din veșnicie în veșnicie, astfel încât să poată fi distribuit în poporul Său ales ca Dorința națiunilor.

Când Se va întoarce, El va fi Dorința națiunilor. Chiar înainte de a se întoarce, El a devenit, prin moarte și înviere, minunatul Duh finalizat și dătător de viață, pentru a putea fi distribuit în noi! Aleluia!

Istoria divină a lui Dumnezeu în istoria omenească este pentru îndeplinirea economiei divine, pentru realizarea a ceea ce este în inima Lui și în scopul Său. Aceasta este pentru manifestarea corporativă și glorificarea deplină a lui Dumnezeu în om.

Fie ca noi să fim cei care trăiesc în istoria divină dinăuntrul istoriei omenești astăzi, ca fiind Dumnezeul care acționează, pentru a putea fi continuarea lui Cristos, expresia corporativă a lui Dumnezeu.

Fie ca noi să ne dăm seama că nu mai suntem doar în istoria omenească, care are loc sub ochii noștri; suntem și mai mult în istoria divină și trebuie să trăim în istoria divină dinăuntrul istoriei omenești pentru ca Dumnezeu să câștige expresia corporativă a Sa astăzi.

Doamne Isuse, câștigă-ne să fim un grup de oameni care trăiesc în istoria divină dinăuntrul istoriei omenești ca fiind Dumnezeul care acționează pe pământ astăzi! Amin, Doamne, fie ca noi să trăim nu doar în istoria exterioară, omenească, ca o cochilie, ci și mai mult, să trăim în istoria divină dinăuntrul istoriei omenești pentru ca noi să putem scrie istoria divină a lui Dumnezeu în om! Aleluia, deși există multe evenimente și lucruri care se întâmplă în istoria omenirii, ne putem întoarce către duhul nostru și putem trăi un singur duh cu Domnul în istoria divină de astăzi! Amin, Doamne, fă-ne una cu Tine, chiar fă-ne la fel cum ești Tu în viață, natură, expresie și funcție (dar nu în Dumnezeire) pentru răspândirea și zidirea bisericii! Câștigă biserica astăzi, Doamne, ca manifestare corporativă a lui Cristos! Aleluia, noi suntem biserica, manifestarea lui Dumnezeu în carne. Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Păstrează-ne în viața de biserică, chemând numele Domnului, pentru a trăi în istoria divină dinăuntrul istoriei omenești!

Ce este istoria divină dinăuntrul istoriei omenești și cum putem trăi în istoria divină astăzi?

Există două istorii în acest univers: istoria omului, istoria omenească și istoria lui Dumnezeu, istoria divină. Istoria omului este istoria vizibilă, plină de evenimente atât pozitive, cât și negative; este ca coaja exterioară a unei nuci. Istoria lui Dumnezeu este istoria ascunsă, istoria spirituală a lui Dumnezeu în om; aceasta poate fi asemănată cu miezul din coaja unei nuci.

Este ușor să vedem coaja exterioară, dar nu este ușor să vedem miezul. Trebuie să vedem istoria divină intrinsecă dinăuntrul istoriei omenești și să trăim în această istorie divină astăzi.

Istoria divină începe cu Dumnezeu și economia Sa veșnică; Dumnezeu, Cel veșnic, a creat o economie și, conform economiei Sale, El face multe lucruri în istoria divină.

Conform economiei Sale, Dumnezeu vrea să se introducă în om pentru a fi una cu omul, pentru a fi viața omului, sursa de viață și totul și pentru a-l avea pe om ca expresie a Sa.

Intenția Sa în economia Sa este de a avea o entitate corporativă, compusă din Dumnezeu și om, care să fie expresia Sa pentru eternitate.

Istoria divină a început cu Dumnezeul veșnic și economia Sa. Această istorie divină a continuat cu Isus Cristos, cu încarnarea și trăirea Sa omenească.

Într-o zi, Dumnezeu a ieșit din eternitate în timp și chiar Dumnezeul care a creat toate lucrurile din univers S-a încarnat. El a fost zămislit de Duhul Sfânt în pântecele unei fecioare și apoi născut din această fecioară pentru a fi omul-Dumnezeu.

El a fost un Dumnezeu complet și un om perfect. A trăit o viață omenească perfectă și a lucrat una cu Dumnezeu în lucrarea Sa pe pământ pentru a împlini planul și scopul lui Dumnezeu.

Apoi, El a mers de bunăvoie pe cruce și a murit de o moarte de substituire, o moarte atotinclusivă care a rezolvat toate problemele și a terminat vechea creație. Apoi, la trei zile după moartea Sa, El a înviat și a fost născut ca Fiu întâi născut al lui Dumnezeu (Fapte 13:33; Romani 1:4; 8:29) și a devenit un Duh dătător de viață (1 Corinteni 15:45).

Mai mult, în învierea Sa, milioane de credincioși în Cristos au fost născuți de Dumnezeu ca fii ai lui Dumnezeu și membri ai Trupului lui Cristos, biserica (1 Petru 1:3). Aleluia!

Acum nu există un singur om-Dumnezeu, Isus Cristos, ci mulți oameni-Dumnezeu, toți credincioșii în Cristos ca mulți fii ai lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu în mod corproativ.

Ioel a profețit în Ioel 2:28-30 cu privire la turnarea Duhului procesat, finalizat, compus, care a fost revărsat în ziua cincizecimii (Fapte 2:1-4, 16-21; 1 Timotei 3:15-16).

Acest Duh este Dumnezeul Triunic finalizat și realizarea lui Cristos pentru manifestarea lui Cristos. Aleluia! Dumnezeu, în Cristos, a trecut printr-un proces în istoria divină pentru a deveni un Duh dătător de viață și El continuă să se manifeste în noi, credincioșii în Cristos, pe măsură ce chemăm Numele Domnului!

Astăzi putem chema Numele Domnului și putem fi mântuiți, iar când facem acest lucru, trăim în istoria divină dinăuntrul istoriei omenești.

Turnarea Duhului a produs biserica, manifestarea lui Cristos. Acum, cu toții suntem parte a manifestării lui Cristos pe pământ, căci suntem parte a Cristosului mărit, a Cristosului lărgit, care este biserica în calitate de manifestare a lui Dumnezeu în carne.

Noi, credincioșii în Cristos, ne-am născut în istoria omenească prin faptul că am fost născuți din părinții noștri umani, dar am fost născuți din nou în istoria divină prin regenerarea noastră.

Însă dacă trăim doar în lume, vom trăi în istoria exterioară, omenească. Dacă trăim în biserică, trăim în istoria divină dinăuntrul istoriei omenești.

Este atât de minunat să vezi că Dumnezeu și omul au o singură istorie, istoria divină! Fie ca astăzi să trăim în această istorie divină!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta pentru a ne aduce în istoria divină dinăuntrul istoriei omenești! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, ne-am născut din nou în istoria divină pentru a fi una cu Domnul în viața noastră de astăzi! Amin, Doamne, păstrează-ne trăind în duhul nostru și în biserică, ca să putem fi în istoria divină. Slavă Domnului, Duhul Sfânt a fost turnat pentru a produce biserica în calitate de manifestare corporativă a lui Cristos astăzi! Amin, acum oricine cheamă Numele Domnului va fi mântuit! Mântuiește-ne, Doamne, mai mult în viața Ta astăzi! Păstrează-ne chemând Numele Tău pe tot parcursul zilei. Păstrează-ne în viața de biserică, trăind una cu Tine și în părtășie cu sfinții, ca să putem trăi în istoria divină dinăuntrul istoriei omenești! Fă-ne parte din manifestarea corporativă a lui Cristos, biserica în calitate de manifestare a Dumnezeului încarnat. O, Doamne, ne deschidem Ție. Venim la Tine. Chemăm Numele Tău. Vrem să trăim în viața de biserică de astăzi pentru a face parte din istoria Ta în om!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Acts shows us how to Live in the Divine History within Human History as the Acting God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 7 cu tema: Să continuăm să trăim în istoria divină din interiorul istoriei omenești în continuarea cărții Fapte pentru răspândirea și zidirea bisericii ca manifestare corporativă a lui Cristos (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să fim în curgerea vieții și să facem o singură lucrare pentru zidirea Trupului lui Cristos

02/01/2026 by Credincios in Cristos 7 Comments

Cu toții trebuie să urmăm modelul apostolului Pavel de a face aceeași lucrare universal pentru Trupul unic, fiind salvați din râul de foc prin râul de sânge, pentru a fi în râul vieții și a face o lucrare în Trup în coordonare și cu smerenie, pentru ca Domnul să poată lucra în noi și cu noi. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat subiectul menținerii în curgerea unică a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și de a primi îndurarea Domnului pentru a fi salvați de uneltirile lui Satan.

Pe de o parte, trebuie să ne menținem în curgerea unică al lucrării Domnului, pentru ca El să aibă o cale de a răspândi biserica prin noi și în jurul nostru. Pe de altă parte, trebuie să fim atenți la uneltirile lui Satan de a deteriora biserica și de a zădărnici răspândirea bisericii pe pământ.

Cartea Fapte ne arată atât latura pozitivă, cât și cea negativă a istoriei răspândirii bisericii pe pământ, începând cu primii discipoli.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care curge și El a curs în timp pentru a ajunge la noi în Domnul Isus. Mai mult, în ziua cincizecimii, Dumnezeu S-a revărsat asupra omului și, de atunci, Domnul curge într-un singur curent divin din epocă în epocă, din generație în generație.

Curentul apei vieții, curgerea vie a vieții, a ajuns acum la noi și vrem să ne menținem în unica curgere al vieții pe pământ astăzi.

Facem acest lucru, la nivel personal, dându-I Domnului preeminența în toate lucrurile din ființa noastră. Trebuie să-L iubim cu prima dragoste și cu cea mai bună dragoste, iar El va curge în noi și prin noi ca primele lucrări, căci El va lucra în noi și va curge prin noi.

Biserica este eternă și universală, așa că biserica trebuie să se răspândească constant pe pământ. Pe măsură ce creștem în viață și cooperăm cu Domnul pentru mișcarea Lui, Domnul are o cale de a se răspândi prin noi.

Pe măsură ce Domnul Se răspândește, însă, și noi cooperăm cu El pentru răspândirea Lui, El ne expune concepțiile, tradițiile și îngustimea minții.

Îl iubim pe Domnul și vrem ca El să Se răspândească, dar ființa noastră naturală este o piedică în lucrarea Domnului; așa că El strălucește asupra noastră și Îi permitem să răzbată în noi.

Asta vedem în istoria vie a răspândirii bisericii din cartea Fapte. În mod repetat, concepțiile, trecutul religios și tradițiile omului, precum și îngustimea minții au fost expuse de Domnul și, slavă Domnului, de multe ori a avut o cale de a răzbate!

Deși Satan, prin planul său, poate împiedica sau frustra răspândirea bisericii, Duhul Sfânt nu poate fi oprit! El va răzbate în unii oameni care sunt deschiși către El și se va mișca în ei și prin ei! Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi!

Să fim în curgerea râului vieții prin aplicarea râului de sânge pentru a fi salvați din râul de foc

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care curge. Din eternitate în eternitate, El curge ca viață și vrea să-Și reverse viața în noi, ființele umane create de El după chipul și asemănarea Sa.

În Geneza 2 vedem un râu, care este un tip reprezentativ al râului vieții, iar în capitolul 3 vedem un alt râu, un tip reprezentativ al râului de foc.

Heruvimii aveau o sabie de flăcări, păzind calea spre pomul vieții din cauza neascultării omului. Flacăra semnifică sfințenia lui Dumnezeu, iar sabia semnifică dreptatea lui Dumnezeu.

În ceea ce privește dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu, cu toții ar trebui să murim, căci râul de foc îi arde pe toți cei care nu ascultă de Dumnezeu și nu respectă standardele Sale.

Cum putem avea un râu de viață curgând în noi și din noi? Noi, cei care credem în Cristos, trebuie să permitem râului vieții să curgă prin noi, astfel încât să existe un râu de viață curgând din noi și în alții. Orice lucru care este în ființa noastră și nu permite râului vieții să curgă va fi ars de râul de foc.

Tot ceea ce avem și facem, toate cuvintele și faptele noastre și toată lucrarea noastră pentru Domnul, inclusiv lucrarea, familia și afacerile noastre, trebuie să fie în râul vieții.

Numai atunci când permitem râului vieții să curgă în noi și prin noi, se va produce ceva pentru zidirea bisericii – aur, argint și pietre prețioase (1 Corinteni 3:12-13). Dacă zidim pe temelie aur, argint și pietre prețioase, lucrarea noastră va rezista judecății râului de foc.

Dar dacă zidim cu lemnul, iarba și paiele cărnii și a omului natural, acestea vor fi arse de râul de foc, căci focul va descoperi ce fel de lucrare facem. O, Doamne Isuse!

Slavă Domnului că, între râul apei vieții și râul de foc, există un râu de sânge. Putem aplica sângele prețios al lui Cristos oricărui păcat și greșeală (1 Ioan 1:7, 9), și tot ce ar trebui mistuit de râul de foc va fi desființat, iar noi vom fi în râul apei vieții.

Slavă Domnului că avem râul de sânge pentru a trata tot ce este din ființa noastră. Pe de o parte, trebuie să ne examinăm pe noi înșine; pe de altă parte, după ce ne-am examinat pe noi înșine, trebuie să ne încredem în sângele Mielului.

Trebuie pur și simplu să ne spălăm hainele în sângele Mielului și să mergem mai departe cu Domnul pentru a ne împărtăși din El ca pom al vieții (Apocalipsa 22:14).

Putem fi salvați de la râul de foc în râul de apă prin râul de sânge. Doar ceea ce vine din viața lui Dumnezeu și este în râul de apă a vieții va rămâne; orice altceva va fi mistuit de foc.

Putem avea multe lucruri în noi care sunt bune, create de Dumnezeu și în mod natural frumoase și plăcute; acestea trebuie să treacă prin râul de sânge pentru a fi terminate de foc și a veni pe râul de apă a vieții.

Orice este în noi, orice abilitate și capacitate și orice dorință și opinie pe care o avem și care nu are viața lui Dumnezeu, va fi arsă. De aceea trebuie să ne deschidem Domnului din nou și din nou, pentru ca El să poată curge în noi ca râul de apă a vieții.

El a venit în noi ca râul vieții în momentul regenerării noastre, căci prin credință L-am primit pe Dumnezeul Triunic ca fântână a vieții în duhul nostru.

Acum bem continuu din El și aplicăm sângele prețios al lui Cristos pentru a-I permite să curgă în ființa noastră și să curgă din noi ca multe râuri de apă vie (Ioan 7:37-39). Acest râu de apă a vieții curge în noi și prin noi până la Noul Ierusalim, unde vedem un râu de apă a vieții! Aleluia!

Cetatea apei semnifică viața și sfințenia lui Dumnezeu și manifestă gloria lui Dumnezeu. Lacul de foc semnifică dreptatea lui Dumnezeu.

Fie ca noi să fim zilnic în râul de apă a vieții și să-I permitem Domnului să judece și să îndepărteze din noi orice nu este sfânt și nu aparține lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca râul de apă a vieții! Aleluia, Dumnezeul Triunic este în noi, curgând în noi ca o fântână a vieții! Din duhul dinlăuntrul nostru curge o fântână a vieții – Dumnezeul Triunic curge în noi! Amin, Doamne, ne deschidem curgerii Tale. Curgi în fiecare parte a ființei noastre. Te iubim, Doamne, și vrem să rămânem în curgerea râului de apă a vieții. Fie ca râul de foc să ne curețe și să elimine din noi orice cu care viața și natura Ta nu sunt de acord. Amin, Doamne, fie ca orice nu este din viața și natura Ta să fie îndepărtat din ființa noastră. Fie ca viața și lucrarea noastră să fie în râul apei vieții. Aplicăm sângele Tău prețios, Doamne, și venim la Tine pentru a fi în Tine ca râul apei vieții. Curgi în noi. Curgi din noi. Curge-ne până în Noul Ierusalim! Aleluia, există un râu de apă a vieții care curge în noi și ne curge în Noul Ierusalim, totalitatea vieții eterne!

Să facem aceeași lucrare pentru zidirea bisericilor locale spre zidirea Trupului universal al lui Cristos

Pe măsură ce citim și savurăm ceea ce Domnul a făcut cu și printre primii discipoli, trebuie să ne întrebăm ce fel de lucrare facem noi astăzi.

Putem fi ca Apolo, având o cunoaștere limitată a planului lui Dumnezeu, iar rezultatul lucrării noastre poate fi că unii ar putea dori să ne urmeze, dar acest lucru aduce dezbinare.

Sau putem fi ca Petru, fiind foarte împiedicați în utilitatea noastră pentru Domnul din cauza faptului că rămânem în vechile concepții, tradiții religioase și nu înaintăm în Domnul.

Sau putem urma modelul apostolului Pavel, făcând aceeași lucrare în mod universal pentru Trupul unic al lui Cristos (1 Corinteni 3:12; 15:58; 16:10; Efeseni 4:11-16).

Chiar dacă nu slujim cu timp integral ci avem un loc de muncă și ne ocupăm de multe lucruri legate de familia și viața noastră umană, cu toții facem o lucrare pentru Domnul, căci însăși viața noastră este lucrarea noastră, iar ceea ce împărtășim cu ceilalți face parte din slujba noastră.

Fie ca noi să învățăm de la apostolul Pavel să facem aceeași lucrare pentru zidirea Trupului universal al lui Cristos. S-ar putea să avem ideea că trebuie să-L întrebăm pe Domnul dacă este voia Lui să vizităm o anumită persoană pentru Evanghelie sau pentru păstorire.

Dar ceea ce trebuie să facem este să simțim dacă Dumnezeu vrea să mergem, dacă intrăm în lucrarea Lui, căci El face ceva și noi suntem una cu El.

Lucrarea din recâștigarea Domnului este pentru zidirea bisericilor locale spre zidirea Trupului universal al lui Cristos (Efeseni 2:21-22; 1 Corinteni 16:10). Aceasta este ceea ce vrem să facem astăzi.

Vrem nu doar să ne zidim propriul grup mic sau biserica noastră locală, ci să facem o lucrare pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Lucrarea autentică implică lucrarea lui Dumnezeu cu noi. Înainte de a decide dacă ar trebui sau nu să facem ceva, trebuie mai întâi să-I permitem lui Dumnezeu să treacă prin mintea și voința noastră.

Trebuie să-L lăsăm să aibă o cale în noi de a ne trata mintea, emoțiile și voința, astfel încât ceva din El să poată fi infuzat în noi și să curgă din noi pentru ca alții să fie zidiți.

Fratele Lee a spus odată că există patru feluri de lucrători pentru Domnul.

Primul fel sunt conlucrătorii care corespund nevoilor slujbei lui Dumnezeu în epoca prezentă. Acesta este un mic grup de oameni care sunt tratați de Domnul și care sunt într-un singur acord.

Prin intermediul unor astfel de oameni, Domnul are o cale nestingherită de a elibera ceea ce este în inima Lui, iar întregul Trup al lui Cristos primește rezervă și îndrumare.

Al doilea fel de lucrători sunt conlucrătorii mai tineri; aceștia sunt dispuși să primească îndrumare și să vină sub coordonarea conlucrătorilor mai în vârstă și sunt dispuși să urmeze și să învețe în smerenie. Vrem să fim astfel de oameni astăzi.

Poate că nu avem porția de a fi cei care corespund nevoilor slujbei lui Dumnezeu astăzi, dar putem învăța să slujim sub conducerea și instruirea conlucrătorilor și prezbiterilor mai în vârstă, astfel încât Domnul să aibă o cale în noi pentru zidirea Trupului.

Al treilea fel de lucrători sunt cei care nu sunt dispuși să se supună conlucrătorilor mai în vârstă și care nu aparțin denominațiunilor, dar care sunt fericiți să rămână în părtășie cu noi.

Ei fac o lucrare pentru Domnul, dar nu sunt în părtășie sau sub conducerea conlucrătorilor. Al patrulea fel de lucrători sunt predicatorii și evangheliștii liberi dintre denominațiuni.

Ce fel de lucrători suntem astăzi? Ceea ce avem nevoie astăzi este primul și al doilea fel de lucrători. În ceea ce privește al treilea și al patrulea fel de lucrători, putem doar să-i lăsăm să-și aleagă propria cale.

Trebuie să ne dăm seama că, în cazul unor oameni, Dumnezeu nu le-a dat să meargă pe aceeași cale ca noi și nu îndrăznim să le spunem nimic. Indiferent de situația lor, atâta timp cât rămân în viața de biserică în părtășie și unitate, nu putem cere nimănui să facă același lucru pe care îl facem noi.

Trebuie să alegem să facem o singură lucrare pentru zidirea Trupului lui Cristos și trebuie să învățăm să fim în părtășie și coordonare, rămânând în părtășie cu conlucrătorii seniori și cu prezbiterii. Nu putem interveni în lucrarea altora și nu suntem aici pentru a dărâma lucrarea altora.

Fie ca toți să alegem înaintea Domnului în biserică ce ar trebui să facem și fie ca noi să fim lucrătorii care sunt una cu Domnul pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să facem o singură lucrare în mod universal pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Ne dăm Ție, dragă Doamne, pentru ca Tu să Te introduci în noi și să Te zidești în noi. O, Doamne, fie ca să nu existe niciun element al sinelui în lucrurile pe care le facem pentru Tine în viața de biserică. Îți permitem să treci mai întâi prin mintea și voința noastră, ca să ai o cale să te reverși în noi și să curgi din noi. Amin, Doamne, curgi în noi, curgi înăuntrul nostru și curgi din noi ca o singură lucrare pentru zidirea Trupului lui Cristos. Fie ca noi să fim cei dispuși să învățăm și să urmăm cu smerenie lucrarea lui Dumnezeu pentru zidirea bisericii. Salvează-ne, Doamne, de a ne face propria lucrare. Salvează-ne de a nu fi în părtășia și coordonarea Trupului și salvează-ne de a fi independenți de Trup. O, Doamne, fie ca noi să învățăm să slujim, fiind coordonați cu sfinții și având acoperirea conlucrătorilor seniori, ca să putem face cu toții o singură lucrare pentru zidirea bisericii!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Be in the Flow of Life & Do the One Work for the Building up of the Body of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 5 cu tema: Să ne păstrăm în singura curgere a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și să primim îndurarea Domnului ca să fim mântuiți de uneltirile lui Satan (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Învățăm să nu aducem amestec în biserică și să ne împlinim cursul slujbei noastre

01/01/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să învățăm din greșeala lui Iacov și din amestecul devastator al bisericii din Ierusalim, să nu aducem niciun amestec în viața de biserică și trebuie să învățăm din lecția lui Pavel să împlinim cursul slujbei noastre înaintea Domnului, indiferent de ce se întâmplă.

Slavă Domnului că El nu doar ne arată ce face într-un mod pozitiv prin discipoli și chiar mai mult, El ne dă lecții de învățat pentru a fi avertizați. Fie ca noi să primim îndurare de la Domnul pentru a fi mântuiți de uneltirile lui Satan de a zădărnici răspândirea și zidirea bisericii.

Cartea Fapte consemnează răspândirea Cristosului înviat în înălțarea Sa prin discipoli pentru producerea bisericilor ca împărăție a lui Dumnezeu pe pământ. Pe măsură ce Domnul căuta să se răspândească, discipolii lui Cristos, care erau evrei prin natură și prin constituție, L-au împiedicat pe Domnul în răspândirea Sa, căci Domnul le-a expus constituția și concepțiile lor. La fel este și cu noi astăzi.

Domnul dorește să se răspândească într-o anumită zonă sau într-un anumit grup de oameni, dar noi putem avea preconcepții despre acei oameni, poate nu ne plac anumite aspecte ale culturii lor și pur și simplu îi privim de sus. Așadar, Domnul poate să nu aibă o cale de a se mișca liber prin noi. O, Doamne!

Apostolul Petru, de exemplu, a trebuit să fie salvat de vălurile tradițiilor sale religioase și ale vechiului său mediu; el credea că mântuirea este pentru evrei, iar biserica este pentru evrei, dar Dumnezeu vrea să-L răspândească pe Cristos la toate națiunile. O, Doamne!

Fie ca noi să fim mântuiți de orice concepte culturale și religioase și fie ca noi să rămânem sub viziunea cerească a economiei eterne a lui Dumnezeu, astfel încât El să poată răzbate în noi și să curgă prin noi.

De asemenea, trebuie să fim mântuiți de orice dispute care apar între sfinții care Îl slujesc pe Domnul, în special din cauza relațiilor personale și a afecțiunilor naturale. O, Doamne! Fie ca Domnul să aibă o cale pură și clară de a curge în noi, conform economiei Sale din Noul Testament, și fie ca noi să fim mântuiți de orice relații naturale! Fie ca noi să ne amintim bine că nu ne aducem niciodată relațiile noastre naturale și nu preferăm oameni sau grupuri de oameni în slujirea Domnului de către noi.

Fie ca Domnul să aibă o cale de a străluci asupra noastră și de a expune orice și tot ce Îl împiedică să se răspândească în noi, prin noi și în jurul nostru. Și fie ca noi să spunem Amin strălucirii și expunerii Sale, astfel încât El să poată curăța aceste lucruri din ființa noastră.

Să învățăm din greșelile lui Iacov și Pavel să nu aducem amestec în biserică

În Fapte 21:18-21 vedem că trebuie să învățăm din greșeala lui Iacov și din amestecul devastator al bisericii din Ierusalim (Matei 22:7; 24:1-2). Iacov era considerat un apostol de frunte în Ierusalim, în principal datorită evlaviei sale datorate respectării legii.

El a făcut marea greșeală de a înălța Vechiul Testament al literelor; a făcut acest lucru sub o mantie frumoasă. El a prețuit legea literelor prin Moise, totuși a numit-o „legea desăvârșită a libertății” (Iacov 1:25). Am putea crede că această lege perfectă a libertății este legea vieții, dar, de fapt, cuvintele „perfect” și „libertate” sunt o manta care acoperă aprecierea lui Iacov pentru legea lui Moise.

Dumnezeu nu vrea să păzim legea perfectă a libertății; mai degrabă, Ieremia a profețit despre legea vieții care va fi scrisă în inimile noastre (Ieremia 31:32-34), iar Pavel a vorbit despre legea Duhului vieții (Romani 8:2).

Ceea ce a vorbit Iacov nu era legea vieții, ci legea literei. Iacov a folosit termeni precum lege, legea împărătească, legea perfectă a libertății, cuvântul adevărului și cuvântul sădit; toate acestea se referă la aceeași lege mozaică. El a apreciat foarte mult legea (Fapte 21:20) și, prin aceasta, a adus un amestec în viața de biserică. O, Doamne Isuse!

Când a venit Cristos, legea s-a sfârșit; legea a fost dată prin Moise, și aceea a fost epoca legii, dar harul a venit prin Isus Cristos – acum suntem în epoca harului (Ioan 1:17). Nu mai suntem în epoca legii; suntem în epoca harului, în care nu trebuie să păzim legea lui Moise, ci să fim atenți la legea Duhului vieții.

Apostolul Pavel a vorbit despre a fi crucificat împreună cu Cristos și a fi făcut asemenea morții lui Cristos prin puterea învierii lui Cristos (Galateni 2:20; Filipeni 3:10). Această viață, o viață crucificată cu Cristos în care El trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos, produce viața Trupului care se finalizează în Noul Ierusalim.

Viața creștină nu este o viață de cultivare a sinelui, ci o viață de renegare de sine; cultivarea de sine nu îndeplinește economia lui Dumnezeu, ci renegarea de sine o face (Matei 16:24). Slavă Domnului că vechiul nostru „eu” a fost crucificat; acum nu ar trebui să mai fim noi cei care trăiesc, ci Cristos care trăiește în noi.

În loc să accentuăm sau să încurajăm autocultivarea și respectarea legii lui Moise, ar trebui pur și simplu să-L trăim pe Cristos; ceea ce ar trebui să știm printre noi este doar Isus Cristos, și El crucificat (1 Corinteni 2:2).

Noi, cei ce suntem ai lui Cristos Isus, am crucificat carnea cu patimile și poftele ei (Galateni 5:24). Nu trebuie să ne străduim mai mult să rezistăm ispitelor; mai degrabă, trebuie să crucificăm carnea cu patimile și poftele ei și trebuie să renunțăm la orice eforturi de a-I plăcea Domnului sau de a împlini legea.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră, astfel încât să nu aducem niciun amestec în viața de biserică. Fie ca noi să învățăm din lecția lui Iacov să-I permitem Domnului să înlăture orice apreciere pentru lege sau religie și să ne fixăm pe Cristos, singurul care ar trebui să trăiască în noi astăzi!

Iacov se lăuda că în biserica din Ierusalim existau mii de evrei credincioși, care erau plini de râvnă pentru lege (Fapte 21:20). Poate suna bine, dar este un amestec în viața de biserică. Dacă vizitați astăzi o biserică locală și prezbiterii de acolo vă spun: „Uite, frate, câți sfinți avem și toți sunt plini de râvnă pentru Lege!”

Trebuie să fim plini de râvnă pentru a-L câștiga pe Cristos, să fim găsiți în Cristos, să-L cunoaștem pe Cristos, să-L urmărim pe Cristos și să-L înălțăm pe Cristos pentru a-L savura pe deplin pe Cristos (Filipeni 3:6-14; Coloseni 1:18). Amin!

Cea mai mare lipsă a lui Iacov este crucea lui Cristos; perfecțiunea creștină din Iacov duce doar la autocultivare, dar un creștin nu caută să se perfecționeze conform legii, ci mai degrabă este transformat în moartea lui Cristos prin puterea învierii Sale.

Fie că suntem un om bun sau un om rău, trebuie să fim terminați. Nu mai sunt eu, ci Cristos. Nu autocultivare, ci o viață crucificată, pentru ca Cristos să trăiască în noi.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de a aduce orice amestec în viața de biserică de astăzi. Fie ca noi să nu amestecăm cuvântul lui Dumnezeu cu concepțiile noastre religioase, concepțiile tradiționale sau gândurile culturale.

Fie ca noi să fim la curent cu Domnul în lucrarea Sa pe pământ astăzi și fie ca noi să fim una cu El și una cu sfinții sub viziunea cerească a economiei lui Dumnezeu.

Trebuie să învățăm din lecția lui Pavel să fim mântuiți de amestecarea practicilor iudaice cu economia noutestamentară a lui Dumnezeu; această amestecare nu este doar eronată, ci și abominabilă în ochii lui Dumnezeu (Fapte 21:18-27, 31, 36; Evrei 10:29).

Este incredibil că Pavel, care a văzut clar viziunea economiei noutestamentare a lui Dumnezeu, a făcut ceea ce a făcut în Fapte 21; era pe punctul de a amesteca practicile iudaice cu economia noutestamentară a lui Dumnezeu, dar Dumnezeu a întrerupt acest lucru și l-a oprit.

El voia să se facă evreu pentru evrei, dar aceasta era prea mult pentru Dumnezeu, căci aducea o amestec în viața de biserică.

Aceasta arată că, atunci când există amestec în viața de biserică, este ușor să fim de acord cu el, chiar dacă avem o viziune clară. Fie ca Domnul să Se îndure de noi în această privință. Fie ca noi să ne rugăm cu adevărat Domnului și să-L rugăm:

Doamne Isuse, mântuiește-ne de a aduce orice amestec în viața de biserică de astăzi! Salvează-ne de la a introduce practici și tradiții religioase în viața de biserică de astăzi. Fie ca noi să vedem o viziune clară a economiei eterne a lui Dumnezeu și să Te lăsăm să Te introduci în noi pentru zidirea bisericii. Amin, Doamne, scrie legea vieții în inimile noastre, astfel încât să Te putem exprima spontan. Aleluia, nu trebuie să practicăm autocultivarea conform legii lui Moise, pentru că avem legea Duhului vieții în duhul nostru! Amin, Doamne, prețuim faptul că suntem un singur duh cu Tine și respingem orice autocultivare conform legii. Fie ca noi să trăim o viață crucificată astăzi, fiind conformați morții lui Cristos prin puterea învierii Sale. Amin, Doamne, fie ca să nu mai fiu eu, ci Cristos să trăiască în noi. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Fie ca noi să nu încercăm să ne îmbunătățim pe noi înșine sau să-i ajutăm pe alții să practice autocultivarea, ci pur și simplu să ne concentrăm pe câștigarea lui Cristos, pe cunoașterea lui Cristos, pe trăirea lui Cristos și pe exprimarea lui Cristos!

Învățăm din lecția lui Pavel să facem tot ce este necesar pentru a împlini cursul slujbei noastre

O altă lecție pe care trebuie să o învățăm înaintea Domnului este lecția apelului lui Pavel la Cezar, folosindu-și cetățenia romană pentru a se salva de persecutorii săi, astfel încât să-și poată împlini cursul slujbei lui (Fapte 22:25-29; 23:10-11; 25:8-12; 26:32).

Apostolul Pavel nu a fost perfect și nici nu a încercat să se perfecționeze; pe de o parte, nu a ascultat de avertismentul Duhului în Trup mergând la Ierusalim și, pe de altă parte, a făcut tot ce este necesar pentru a-și împlini slujba.

Pavel a fost dispus să-și sacrifice viața pentru Domnul, dar totuși s-a străduit să trăiască mai mult pentru a putea împlini slujba înaintea Domnului cât mai mult posibil (Fapte 20:24).

El a mers la Ierusalim, deși a fost avertizat de Duhul Sfânt prin multe membre ale Trupului că va fi legat și întemnițat dacă va merge, și a fost întemnițat acolo. Pavel Îl iubea pe Domnul și era dispus să-și sacrifice viața pentru Domnul.

Totuși, când a fost întemnițat, nu a considerat că își terminase întreaga slujbă; prin urmare, și-a folosit cetățenia romană pentru a se salva de persecutori și a-și prelungi zilele aici pe pământ.

Faptul că Pavel a fost întemnițat nu i-a oprit slujba; dimpotrivă, mai avea multe de făcut în Domnul și pentru Domnul. Dumnezeu, în suveranitatea Sa, l-a salvat pe Pavel pentru a-l putea separa de toate situațiile periculoase și capcanele. Dumnezeu l-a salvat pe Pavel și l-a trimis într-o închisoare liniștită, pentru ca Pavel să poată avea un mediu liniștit și timp pentru a-și scrie epistolele.

Dacă ne uităm la istoria lui Pavel atât în Fapte, cât și în Epistole, vedem că Pavel a fost în Cezareea (24:27) și în Roma (28:16, 23, 30) într-o închisoare liniștită, pentru a-și scrie ultimele epistole.

Domnul a avut o cale prin Pavel să dezvăluie într-un mod exhaustiv și complet ceea ce avea în inimă pentru biserică. Cât de recunoscători Îi suntem Domnului astăzi pentru scrisorile pe care le-a scris Pavel, căci acestea au devenit parte a întregirii cuvântului lui Dumnezeu.

Pavel a fost una cu Domnul prin ultimele sale epistole pentru a dezvălui în mod exhaustiv bisericii, de-a lungul generațiilor, revelația misterului economiei noutestamentare al lui Dumnezeu, pe care a primit-o de la Domnul.

Nu suntem noi recunoscători Domnului pentru revelația divină pe care a dezvăluit-o prin Pavel? Fără slujba sa de completare, revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu nu ar fi completă.

Fie ca din lecția lui Pavel să învățăm să nu renunțăm atunci când ni se pare că, din cauza neascultării noastre de îndrumarea Domnului în Trup, ne aflăm într-o închisoare, într-un loc care ne limitează la maximum.

De multe ori Domnul îi „întemnițează” pe anumiți membri ai Trupului Său, punându-i într-un loc liniștit, astfel încât să Îl savureze într-un mod mai profund și să elibereze viața divină prin ei, pentru ca multe membre ale Trupului să fie încurajate.

Fie ca niciodată să nu ne gândim că, acum, fiind limitați de Domnul într-o anumită situație sau mediu, funcția noastră înaintea Domnului s-a încheiat. Dacă ne uităm la Pavel, beneficiul și profitul pe care biserica le-a primit de-a lungul generațiilor din epistolele sale vor fi măsurate de o veșnicie (Fapte 25:11 și nota de subsol 1 din Biblia Recovery Version).

Slavă Domnului pentru slujba lui Pavel din închisoare; din închisoare a scris epistolele, alcătuind inima revelației divine – Efeseni, Filipeni, Coloseni și Galateni. Tot din închisoare, a scris 1 Timotei, 2 Timotei și Tit, împreună cu Evrei.

Poate că ne gândim și preferăm o situație plăcută, confortabilă, călătorind, bucurându-ne și predicând Evanghelia, dar în cazul lui Pavel, Domnul a folosit închisoarea sa pentru a elibera cel mai înalt vârf al revelației divine. Ce model este acesta pentru noi și cât de mult trebuie să învățăm cu toții acest lucru!

Doamne Isuse, vrem să fim una cu Tine pentru a împlini cursul slujbei noastre! Te iubim, Doamne, și vrem să mergem mai departe cu Tine, indiferent ce se întâmplă, pentru ca Tu să crești în noi, să curgi prin noi și să slujești altora prin noi. Îți mulțumim pentru toate situațiile noastre și mediul în care ne aflăm. Pur și simplu ne deschidem către Tine, Doamne, și vrem să-Ți oferim o cale de a avansa în noi și prin noi. Fie ca să nu privim în jos sau să fim dezamăgiți de situațiile limitatoare în care ne aflăm. Fie ca să nu ne descurajăm atunci când suntem puși într-o „închisoare” ca urmare a neascultării de călăuzirea Ta în Trup. O, Doamne, fie ca noi să ne străduim să trăim mai mult în toate situațiile, folosind toate lucrurile, pentru a putea împlini slujba înaintea Domnului cât mai mult posibil! Amin, Doamne, chiar și atunci când ne aflăm într-un mediu liniștit și restrictiv, fie ca noi să Te savurăm, să Te câștigăm și să-Ți permitem să curgi în noi și prin noi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos!