Witness Lee

Să petrecem timp să-L absorbim pe Cristos ca solul bogat, țara vie, în care suntem înrădăcinați

29/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos este țara bună, noi am fost înrădăcinați în El și putem umbla în Cristos ca țara noastră vie și să petrecem timp pentru a-L absorbi pe Cristos ca solul nostru bogat, astfel încât să putem crește cu elementele pe care le absorbim din sol (Col. 2:6-7).

Aleluia, în calitate de credincioși în Cristos, am fost înrădăcinați în Cristos ca solul bogat și acum putem umbla în El, putem crește în El și putem fi zidiți în El!

Așa după cum L-am primit pe Cristos, Isus Domnul, ar trebui să umblăm în El, fiind înrădăcinați și întemeiați în El și abundând în mulțumiri.

Acest lucru îi descrie cu adevărat pe Pavel și Sila în închisoare, căci în loc să se plângă de situația lor și să-și plângă de milă, ei revărsau cu mulțumiri, pentru că erau în închisoare în exterior, dar ei umblau în țara cea bună, fiind înrădăcinați în Cristos.

Cristos este țara noastră bună; El este lotul nostru, porțiunea noastră de pământ în care putem umbla. Putem să trăim, să ne mișcăm, să ne avem ființa noastră și să ne comportăm în Cristos ca țară bună.

Iar noi umblăm în Cristos fiind înrădăcinați în Cristos; omenește vorbind, dacă ești înrădăcinat nu poți și umbla, iar dacă umblăm nu poți fi înrădăcinat, dar spiritual vorbind, putem merge în Cristos doar dacă suntem înrădăcinați în El.

Cum putem umbla dacă suntem înrădăcinați? Țara în care suntem înrădăcinați este Cristos ca țara noastră vie, și de fapt țara umblă; nu trebuie decât să cooperăm cu umblarea Sa, cu mișcarea Sa, iar aceasta va fi umblarea noastră – în timp ce rămânem înrădăcinați în El.

Când Domnul Se mișcă și umblă, noi spune spunem Amin! Când El Se mișcă în noi pentru a face cutare sau cutare lucru, atunci când El Se mișcă în ființa noastră și ne îmboldește să ne ridicăm în picioare și profețim, simțim că țara vie se mișcă și spunem Amin!

Pe măsură ce umblăm în El, suntem înrădăcinați în El și absorbim bogățiile lui Cristos. Trebuie să ne dăm seama că am fost înrădăcinați în Cristos; aceasta este cheia experimentării lui Cristos ca țară bună.

Această înrădăcinare a avut loc inițial, dar trebuie să fie o experiență continuă.

Fie ca noi să fim ca un pom plantat lângă apă, care își transmite rădăcinile la pârâu și nu ne va fi frică atunci când va veni căldura, căci frunzele ne vor rămâne verzi; și nu vom fi neliniștiți în anul secetei și nu vom înceta să dăm roade (Ier. 17:8).

Fie ca noi să trimitem rădăcini adânci în Cristos ca țara noastră vie bună și să găsim toată rezerva și hrana noastră în El. Mai întâi trebuie să fim înrădăcinați în jos și apoi vom da roade în sus (Isaia 37:31).

Pe măsură ce suntem înrădăcinați în El și absorbim bogățiile Sale, creștem și suntem zidiți în El. Acest fel de zidire nu este zidirea Trupului lui Cristos; mai degrabă, la fel cum un pom este zidit prin creșterea sa, tot așa suntem zidiți prin creșterea noastră în viață, pe măsură ce absorbim și savurăm bogățiile lui Cristos ca țara noastră vie.

Creșterea noastră în Cristos ne zidește. Trebuie să fim cei înrădăcinați în Cristos, absorbind bogățiile Sale ca pământ bogat, iar acele elemente ne vor zidi până când vom avea măsura plinătății lui Cristos.

Dacă nu suntem zidiți în noi înșine în statura lui Cristos, nu putem fi zidiți cu alții. Aceasta înseamnă că trebuie să creștem în viață absorbind bogățiile lui Cristos.

Pe măsură ce ținem Capul, tot Trupul – fiind bogat aprovizionat și legat împreună prin intermediul articulațiilor și țesuturilor, crește cu creșterea lui Dumnezeu (Col. 2:19).

Dumnezeu în El Însuși nu trebuie să crească, dar Dumnezeu în noi trebuie să crească, așa că creșterea noastră este creșterea elementului lui Dumnezeu din noi, pe măsură ce suntem înrădăcinați în Cristos pentru a absorbi bogățiile Sale.

Fiind înrădăcinați în Cristos ca sol, trebuie să petrecem timp pentru a-L absorbi ca pământ atotinclusiv

În Col. 2:6-7 Pavel ne spune că am fost înrădăcinați și întemeiați în Cristos și că ar trebui să umblăm în El; apoi, în vv. 8-15 el prezintă o descriere completă și o definiție a lui Cristos ca pământ în care nu ducem lipsă de nimic.

Aleluia, suntem înrădăcinați în Cristos ca pământ bogat și în El nu ne lipsește nimic!

Pe măsură ce petrecem timp pentru a-L absorbi pe Cristos ca țară atotinclusivă, faptele din Col. 2:8-15 devin experiența noastră.

Mai întâi trebuie să avem revelația pentru a vedea că suntem înrădăcinați în El și că suntem făcuți plini în El, căci în El nu ducem lipsă de nimic. În experiența noastră de multe ori ducem lipsă; dar pe măsură ce petrecem timp pentru a-L absorbi pe Domnul, vom savura tot ceea ce El este ca pământ bogat și nu vom duce lipsă de nimic.

Cum se poate ca faptele bogate din Cuvântul lui Dumnezeu să devină savurarea și experimentarea noastră? Nu este vorba de o schimbare bruscă în viața noastră sau de luarea unei decizii după ce auzim o vorbire legată de țara bună, ci este nevoie de timp pentru a-L absorbi pe Cristos ca pământ bogat, țara atotinclusivă.

Dacă facem ceva doar din inspirație nu va merge; dacă ne dăm pe noi înșine să petrecem timp cu Domnul în privat, un timp personal, intim, spiritual, afectuos cu El în cuvântul Său pentru a-L absorbi, acest lucru va face ca cuvântul lui Dumnezeu cu toate bogățiile Sale să devină experiența noastră.

Mai întâi trebuie să vedem, apoi trebuie să petrecem pentru a-L absorbi pe Cristos, apoi vom intra în aceste lucruri în experiența noastră. Există multe bogății în Cristos ca pământ atotinclusiv, țara vie ca solul bogat în care suntem înrădăcinați și pe care Îl putem absorbi, iar în acest articol vom explora două dintre ele.

Să-L absorbim pe Cristos ca Acela în care toată plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește pentru a fi făcuți plini în El

Cristos ca solul bogat în care suntem înrădăcinați este Acela în care toată plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește (Col 1:9).

Plinătatea de aici se referă nu la bogățiile lui Dumnezeu, ci la expresia bogățiilor lui Dumnezeu; ceea ce locuiește în Dumnezeu nu este doar bogăția Dumnezeirii, ci și expresia bogățiilor a ceea ce este Dumnezeu (Col. 1:15, 19; 3:10-11).

Cât despre noi, ce fel de expresie avem? Îl avem noi pe Cristos în noi ca Acela în care locuiește toată plinătatea Dumnezeirii și Îl exprimăm noi pe Cristos?

Când suntem împreună cu alți oameni, când suntem la serviciu sau acasă cu familia, putem să-L savurăm pe Cristos în calitate de plinătatea lui Dumnezeu și vom avea o anumită expresie – Îl vom exprima pe Dumnezeu.

Când suntem înrădăcinați în Cristos ca solul bogat, suntem făcuți plini în El; aceasta înseamnă că suntem plini de toate bogățiile divine pentru a deveni expresia Sa (Efeseni 3:8, 17, 19).

În Cristos ca sol noi suntem umpluți, completați, perfecționați, satisfăcuți și bine aprovizionați; în El, pe măsură ce absorbim bogățiile Sale, nu ducem lipsă de nimic (Fil. 1:19).

A fi complet este de a fi umplut, completat, perfecționat, satisfăcut și complet aprovizionat; aceasta este lotul nostru, porțiunea noastră.

Noi suntem înrădăcinați în Cristos, putem absorbi toate bogățiile Sale și putem experimenta să fim făcuți plini în El în orice moment și oriunde am fi, atâta timp cât absorbim rezerva Sa!

Cristos ca solul bogat este istoria lui Dumnezeu și misterul lui Dumnezeu cu toate bogățiile persoanei și proceselor Sale (Col. 2:2).

Fie ca să nu permitem nimănui să ne îndepărteze de un astfel de pământ dezrădăcinându-ne din El, și fie ca să-L savurăm absorbindu-L în timpul nostru personal cu El.

Când Îl savurăm pe Cristos ca Acela în care toată plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește, această plinătate ne face plini, ne completează, ne perfecționează, ne satisface, îndeplinește totul pentru noi și ne aprovizionează complet fiecare nevoie.

Aleluia, Dumnezeu ne-a plantat într-o țară bogată, iar primul element al acestui pământ este Cristos ca plinătatea Dumnezeirii, expresia lui Dumnezeu în vechea creație și în noua creație.

Am fost plantați în Cristos ca solul bogat și putem absorbi din El hrana bogată; în El suntem făcuți plini și în El nu ducem lipsă de nimic. Aleluia!

Mulțumim Doamne că ne-ai înrădăcinat în solul bogat al lui Cristos, țara atotinclusivă, pentru ca noi să absorbim toate bogățiile Sale, să creștem, să fim zidiți și să-L exprimăm! Aleluia, în Cristos locuiește toată plinătatea Dumnezeirii Dumnezeirii și pe măsură ce Îl absorbim ca atare, în El suntem făcuți plini! Slavă Domnului, în Cristos nu ne lipsește nimic, ci mai degrabă suntem făcuți compleți, desăvârșiți, satisfăcuți și complet aprovizionați! O, ce plinătate inepuizabilă este în Cristos pentru savurarea noastră!

Să-L absorbim pe Cristos ca sol – El este Capul tuturor domniilor și autorităților

Al doilea element din Cristos ca solul bogat în care suntem înrădăcinați este că El este Capul tuturor domniilor și autorităților.

Credincioșii din Colose au fost distrași de închinarea la îngeri, un lucru care sună foarte „spiritual”, dar nu este conform economiei lui Dumnezeu. Pavel a dorit ca acești credincioși să-și dea seama că erau înrădăcinați în Cristos, au fost făcuți plini în El, iar Acesta pe care ei Îl absorb ca pământ bogat este Capul tuturor domniilor și autorităților!

El este plinătatea Dumnezeirii și El este Capul oricărei stăpâniri și autorități; îngerii sunt doar un element al creației lui Dumnezeu.

Când îl absorbim pe Cristos în timpul nostru împreună cu El, când Îl savurăm ca nutrimentul bogat din pământul viu, suntem făcuți plini, compleți și desăvârșiți în El; de asemenea, avem o atitudine potrivită față de autoritate și ne închinăm numai lui Dumnezeu.

În Cristos, pe măsură ce absorbim bogățiile Sale, savurăm dreptate, îndreptățire, sfințenie, sfințire și tot ceea ce avem nevoie.

Am fost plantați în această plinătate și în El nu ducem lipsă de nimic.

Experiențele crucificării și a învierii sunt în această plinătate; am fost înrădăcinați în El și în El nu ducem lipsă de nimic, pentru că El are grijă de toate nevoile noastre.

Pe măsură ce petrecem timp pentru a absorbi bogățiile lui Cristos în solul bogat al țării bune vii, vom avea o atitudine potrivită față de conducerea lui Cristos și de toată autoritatea.

În societatea de azi, atât cei tineri, cât și cei mai în vârstă au o atitudine de răzvrătire împotriva a tot ceea ce este autoritate; unii chiar îndrăznesc să vorbească de rău autoritățile pe care Dumnezeu le-a pus peste ei.

Dar pe măsură ce savurăm bogățiile țării bune, Îl absorbim pe Cristos, iar Acesta este supus autorității; El din noi ne face în stare să ne supunem în orice situație.

Supunerea reală nu este doar ceva la exterior; ea vine din interior, de la Cristos, care este rezerva noastră și care este Capul oricărei stăpâniri și autorități.

Doamne, fie ca să vedem că am fost înrădăcinați în Cristos, Cel care este Capul oricărei stăpâniri și autorități. Vrem să petrecem timp pentru a-L absorbi pe acest Cristos bogat și să-L lăsăm să-și facă domiciliul în inima noastră, împărțind toată bogăția ființei Sale în noi. Amin, Doamne Isuse, ființa noastră interioară să fie larg deschisă pentru a absorbi toate bogățiile lui Cristos, inclusiv supunerea Sa la autoritate. Recunoaștem, Doamne, că în noi înșine nu suntem supuși și nu putem fi supuși, dar Te putem absorbi pe Tine și Tu în noi ne faci în stare să ne supunem autorităților și ne poți determina să avem o atitudine potrivită față de autoritate!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Taking time to Absorb Christ as the Rich Soil, the Living land, in whom we’re Rooted, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 2 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos ca țara ce curge cu lapte și miere ca să fim constituiți cu El și să-L distribuim altora

26/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Un mod minunat de a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună în aspectele Sale răscumpărătoare și generatoare, este să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu, căci Cuvântul lui Dumnezeu este lapte ca noi să bem și miere să mâncăm.

Țara bună la care Vechiul Testament face referire din nou și din nou este o țară care curge cu lapte și miere; de ce este atât de important aceste „lapte și miere” și cum se poate aplica acest lucru experienței noastre spirituale de astăzi?

Ei bine, atât laptele, cât și mierea sunt rezultatul contopirii atât a vieții animale, cât și a vieții vegetale și reprezintă două aspecte ale vieții lui Cristos – aspectul răscumpărător și cel generator.

Laptele este produs de vacile care mănâncă iarbă, o digeră și apoi iese lapte. Mierea este produsă de albinele care preiau nectarul din flori.

Laptele și mierea – care sunt contopirea atât a vieții animale, cât și a vieții vegetale – indică aspectul răscumpărător și aspectul generator al vieții lui Cristos, adică răscumpărarea juridică a lui Dumnezeu și mântuirea Sa organică.

Cristos a venit ca Mielul lui Dumnezeu pentru a îndepărta păcatul lumii; El a fost sacrificat pe cruce ca realitate a vieții animale în numele nostru și El a realizat răscumpărarea pentru noi.

El a făcut asta ca noi să putem intra în mântuirea deplină a lui Dumnezeu pentru a savura mântuirea Sa organică, mântuirea Sa în viață.

Cristos este, de asemenea, pâinea noastră a vieții, realitatea bobului de grâu care a fost măcinat în pulbere și a fost făcut în făină fină amestecată cu ulei, a fost copt, pentru a deveni rezerva noastră.

Vedem aceste două simboluri – aspectul răscumpărător și generator al vieții lui Cristos pentru mântuirea completă a lui Dumnezeu – la Masa Domnului cu simbolurile sale.

Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni realitatea țării bune, iar El este acum masa noastră, ospățul nostru pentru savurarea noastră. Aleluia!

Iar noi putem să-L savurăm în lumină; atunci când umblăm în lumină, tratând tot ceea ce lumina expune prin strălucire, astfel încât să fim copii ai luminii, savurăm porțiunea noastră din Cristosul atotinclusiv ca țară bună.

Slavă Domnului, Tatăl ne-a calificat pentru o parte din porțiunea repartizată sfinților în lumină! Suntem calificați de Tatăl ca, atunci când suntem în lumină și umblăm în lumină, Îl vom savura pe Cristosul atotinclusiv ca porțiune pentru savurarea noastră!

Să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună – cuvintele Sale sunt lapte și miere

Conform Bibliei, cuvântul lui Dumnezeu este lapte și miere pentru noi să bem și să mâncăm; trebuie să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țara bună!

Întrucât laptele și mierea reprezintă aspectele răscumpărătoare și generatoare ale vieții lui Cristos, atunci când ne exersăm duhul asupra Cuvântului lui Dumnezeu, noi mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună în aspectele Sale răscumpărătoare și generatoare.

În Ioan 6:9 vedem cele cinci pâini de orz și cei doi pești; aceștia Îl indică pe Cristos ca viață a noastră în aspectele răscumpărătoare și generatoare ale vieții Sale.

Pâinile sunt din viața vegetală și semnifică aspectul generator al vieții Sale, în timp ce peștii sunt din viața animală și semnifică aspectul răscumpărător al vieții Sale.

Pe de o parte, Cristos crește în țară (viața generatoare), iar pe de altă parte, El trăiește în mare, fără să fie afectat de ea.

La fel cum peștii trăiesc în apa sărată, dar nu sunt sărați, tot așa Cristos a trăit în lumea coruptă de Satan și nu a fost afectat de ea.

El nu era păcătos; El nu a fost afectat de lume, la fel cum peștii trăiesc în apă sărată, dar nu sunt sărați.

Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni suficient de mic pentru ca noi să-L mâncăm, pentru ca noi să-L luăm ca rezerva vieții noastre. Este posibil să căutăm minuni și lucruri mărețe de la El, dar El vrea să fie hrana noastră ca noi să-L mâncăm.

În Ioan 6:57 Domnul a spus că El a trăit datorită Tatălui, așa că noi, cei care Îl mâncăm pe El, trebuie să trăim și noi datorită Lui. Ceea ce mâncăm nu este carnea Sa fizică (care nu este profitabilă la nimic), ci cuvintele Sale, care sunt duh și sunt viață (v. 63).

Petru ne încurajează în 1 Pet. 2:2 ca să bem laptele fără viclenie (laptele neprefăcut) al Cuvântului, ca prin acesta să creștem înspre mântuire; indiferent dacă suntem noi credincioși sau suntem maturi, trebuie să bem zilnic laptele Cuvântului lui Dumnezeu pentru ca noi să creștem în viață.

Laptele Cuvântului nu este lapte pentru trup, ci lapte pentru suflet, ființa interioară; acest lapte ne este transmis în cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne hrăni omul interior prin înțelegerea minții noastre raționale și este asimilat de facultățile noastre naturale.

Pe măsură ce bem laptele Cuvântului, creștem până la mântuire; creștem în viață, căci suntem hrăniți cu laptele transmis în cuvântul lui Dumnezeu.

Mai mult, așa cum se vede în Psa. 119:103 și Ezechiel 3:3, cuvintele lui Dumnezeu sunt dulci pe gustul nostru ca mierea și Îl putem savura pe Dumnezeu în cuvântul Său ca fiind cel mai dulce.

Aleluia! Când găsim cuvintele lui Dumnezeu, când mâncăm cuvântul lui Dumnezeu – nu doar citindu-l, ci iubindu-L pe Domnul, întorcându-ne inima către El, exersându-ne duhul și contactându-L pe Domnul în timp ce citim cuvântul Său, cuvântul lui Dumnezeu devine dulce la gust, chiar la fel de dulce ca mierea în gura noastră.

Când mâncăm cuvintele lui Dumnezeu, noi Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună, căci Cuvântul lui Dumnezeu este lapte ca noi să-L bem și miere ca noi să-L mâncăm.

Doamne Isuse, tânjim după laptele neprefăcut al cuvântului, ca prin el să creștem înspre mântuire! Venim la cuvântul Tău cu un duh exersat și cu o inimă întoarsă către Tine: hrănește-ne, dă-ne să bem și fă-ne să creștem în viață mult mai mult! O, Doamne, cuvintele Tale sunt dulci pentru gustul nostru, chiar mai dulci decât mierea în gura noastră. Ne place să Te mâncăm și să Te bem în cuvântul Tău, luându-Te întru noi ca Cristosul atotinclusiv, realitatea țării bune. Amin, Doamne Isuse, Cuvântul Tău este lapte ca noi să Te bem și miere ca noi să Te mâncăm.

Să-L savurăm pe Cristos ca țara în care curge lapte și miere ca să fim constituiți cu de El și să-L distribuim și altora

În Cântarea Cântărilor, pe măsură ce Domnul o aprecia pe iubitoarea Sa, El a spus despre ea: Buzele tale picură miere proaspătă, mireasa mea, mierea și laptele sunt sub limba ta (Cântarea Cântărilor 4:11).

Domnul ne privește, iubita Sa, și El vede că buzele noastre picură miere proaspătă, iar mierea și laptele sunt sub limba noastră; ce înseamnă asta?

Mierea este dulce și îi restabilește pe cei loviți; dacă ești obosit și ostenit, mierea te va întări și te va restabili.

O astfel de dulceață, însă, nu se produce peste noapte; mai degrabă, ea provine dintr-o perioadă lungă de adunare, activitate interioară și depozitare atentă – doar uitați-vă la albine cum produc miere.

Când mâncăm cuvintele lui Dumnezeu ca lapte și miere, ceea ce iese din noi nu sunt bârfe, glume sau cuvinte pripite, ci cuvinte dulci și răcoritoare.

Și cuvintele noastre nu sunt izbucniri de torente, ci picături de miere, căci picurăm miere pentru ca alții să fie împrospătați și întăriți.

Unora le place să vorbească mult și chiar vorbind despre lucruri spirituale, vorbirea lor arată că nu au trecut prin lucrarea mai profundă a harului.

Dar dacă Îi permitem Domnului să Se introducă pe Sine Însuși în noi pe măsură ce mâncăm cuvintele lui Dumnezeu ca lapte și miere, mierea și laptele vor fi sub limba noastră, căci suntem constituiți cu Cristos ca lapte și miere pentru a-L împărți pe El altora.

Când Îi vom permite Domnului să Se introducă pe Sine Însuși prin cuvântul Său dulce și hrănitor întru noi, bogățiile Sale vor fi păstrate în ființa noastră; vom avea mai mult decât avem nevoie pentru a mânca, vom fi umpluți cu bogățiile Sale și chiar vom administra aceste bogății celor nevoiași în orice moment.

Acest lucru înseamnă că Îl mâncăm pe Domnul ca țară bună în cuvântul Său și că purtăm țara bună cu noi oriunde mergem, gata să Îl distribuim altora în funcție de nevoie.

Există atât de multă savurare a Cristosului atotinclusiv ca țară bună, încât nu doar că picurăm miere, dar mierea și laptele sunt păstrate sub limba noastră.

Mierea îi reface pe cei loviți și laptele îi hrănește pe cei noi; trebuie să avem o depozitare bogată a lui Cristos în noi, în așa fel încât mâncarea să fie sub limba noastră și suntem pregătiți să distribuim în orice moment bogățiile lui Cristos celor nevoiași (vezi Isaia 50:4; Mat. 12:35-36; Luca 4:22; Efes. 4:29-30).

Cristos a fost o asemenea persoană: El a știut să-i susțină pe cei obosiți cu un cuvânt și El este porțiunea noastră; pe măsură ce Îl savurăm și Îl mâncăm în cuvântul Său, El poate trăi în noi același fel de viață astăzi.

Cu toții putem depune mărturie din experiența noastră în viața de biserică de faptul că uneori chiar și un salut din partea unui frate sau soră ne administrează laptele pentru a ne hrăni și mierea pentru a ne restaura.

Uneori un simplu salut saturat cu lapte și miere, un salut autentic din inimă, ne poate zidi; nu trebuie să fie o predică lungă, un mesaj sau un verset din Biblie, ci pur și simplu salutul cu lapte și miere.

Aceasta este ceea ce avem nevoie în viața de biserică de azi; trebuie să-L savurăm pe Cristos ca țară bună care curge cu lapte și miere, trebuie să fim constituiți cu El și, pe măsură ce ne întâlnim, trebuie să-L administrăm pur și simplu pe Acesta ca lapte și miere altora pentru hrănirea și restaurarea lor.

Această dulceață nu se produce însă peste noapte; trebuie să avem o perioadă lungă de adunare a cuvântului lui Dumnezeu în inima noastră, o activitate lăuntrică pentru a ne deschide Domnului și a-L lăsa să trateze cu părțile noastre lăuntrice și e nevoie de depozitarea atentă prin cooperarea cu Domnul pentru a digera cuvântul Său (2 Cor. 12:7-9).

Vedem acest lucru în Cântarea Cântărilor, către sfârșit, și anume cum căutătoarea este atât de constituită cu aceste bogății ale lui Cristos, încât nu se teme să spună: Trezește-te, vânt din nord și vino vânt din sud, suflă asupra grădinii mele, fie ca să curgă mirodeniile.

Devenim o grădină plină de mirodenii chiar dacă vântul este rece și aspru din nord sau este cald și ușor dinspre sud, căci vântul eliberează parfumul pentru Iubitul nostru. Cu toții putem să-L savurăm pe Cristos în cuvântul Său într-un mod detaliat și într-o asemenea măsură încât cu toții avem această realitate!

Fie ca să nu ne mai rugăm pentru o schimbare a vremii noastre, astfel încât vântul ușor și cald să sufle, ci fie ca să-L savurăm pe Cristos ca țară bună care curge cu lapte și miere, până atunci când avem lapte și miere sub limba noastră și putem da har altora, vorbind ce este profitabil pentru a-i zidi pe alții!

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm ca țara care curge cu lapte și miere până când vom fi constituiți cu Tine ca lapte și miere și suntem pregătiți să Te distribuim altora pentru restaurarea celor loviți și hrănirea celor noi. Amin, Doamne, distribuie-Te în noi ca lapte hrănitor și ca mierea de restaurare și revitalizare atunci când venim la cuvântul Tău. Vrem să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu ca lapte și miere, să adunăm aceste cuvinte în inima noastră, să cooperăm cu Tine în interior pentru a trata cu orice Tu dorești să tratezi, și să păstrăm cu atenție bogățiile Tale în ființa noastră! O, Doamne, fă acest lucru în toți sfinții de pe tot pământul – fie ca noi toți să-L savurăm pe Cristos ca țara bună care curge cu lapte și miere, până când vom da har altora și vom vorbi ce este profitabil pentru a zidi, dăruind har conform cu nevoia actuală!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ as the Land of Milk and Honey to be Constituted with Him and Minister Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 2 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim în lumină pentru a-L savura pe Cristos ca țară bună care curge cu lapte și miere

22/04/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Scopul chemării lui Dumnezeu este să-i aducă pe cei din poporul Să ales în savurarea Cristosului atotinclusiv și vast, simbolizat de țara bună care curge cu lapte și miere; Cristos este porțiunea noastră alocată în lumină.

Toate bogățiile țării bune simbolizează bogățiile de nepătruns ale lui Cristos în diferite aspecte ca rezerva îmbelșugată a Duhului pentru savurarea noastră ca și credincioși în Cristos.

Când Pavel a menționat rezerva îmbelșugată a Duhului, el era în închisoare; el era un ambasador în lanț și credea că chiar și această situație se va rezulta în mântuirea sa prin petiția sfinților și prin rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos (Fil. 1:19).

Chiar și în închisoare, Pavel a fost înrădăcinat în Cristos ca țara bună și el a absorbit bogățiile lui Cristos.

La sfârșitul cărții Filipeni el a spus: Bucurați-vă întotdeauna în Domnul! Aceasta nu a fost doar o îndemn sau o predică pentru Pavel; încă din prima sa experiență în Filipi, el se bucura în închisoare chiar și la miezul nopții, când a avut loc un cutremur și Domnul a avut o cale de a-i mântui pe unii prin el.

Bogățiile din rezerva îmbelșugată a Duhului sunt pentru noi în tot felul de situații; nu trebuie să fim înșelați de la atingerea premiul nostru de a savura partea noastră alocată din Cristosul atotinclusiv în lumină.

Când savurăm bogățiile lui Cristos ca țară bună, suntem zidiți pentru a fi Trupul Său în calitate de casa lui Dumnezeu (împlinirea arhetipului templului lui Dumnezeu) și împărăția lui Dumnezeu (împlinirea arhetipului de oraș – Ierusalim).

Există un rezultat spontan al savurării de către noi a bogățiilor lui lui Cristos ca țară bună – nu numai că suntem alimentați, hrăniți și întăriți în interior pentru a continua cu Domnul, ci chiar mai mult, noi zidim și suntem zidiți în casa lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu.

Țelul lui Dumnezeu este să avem această mărturie zidită ca și casă și împărăție a Sa; acest lucru rezultă din savurarea de către noi a bogățiilor Cristosului atotinclusiv.

Așadar, aceasta înseamnă că în fiecare oră din zi și în orice situație prin care trecem, trebuie să ne deschidem către Domnul, să primim rezerva îmbelșugată a Duhului și să fim zidiți cu Cristos pentru zidirea bisericii.

Cristos ca țară bună a devenit un ospăț pentru savurarea noastră ca lapte și miere

Scopul lui Dumnezeu în chemarea de către El a poporului ales este să-i aducă în savurarea Cristosului atotinclusiv și vast, simbolizat de țara bună care curge cu lapte și miere (Ex. 3:8; 1 Cor. 1:9 ).

Când Dumnezeu l-a chemat pe Moise să-l trimită să-i izbăvească pe poporul Său din Egipt, El i-a spus: Eu am coborât să-i eliberez din mâna egiptenilor și să-i aduc din țara aceea într-o țară bună și spațioasă, într-o țară care curge cu lapte și miere.

Dorința lui Dumnezeu pentru poporul Său este ca ei să fie eliberați de la uzurparea lumii și să fie aduși în deplina savurare a Cristosului atotinclusiv, ca realitate a țării bune care curge cu lapte și miere.

Laptele și mierea – care ambele sunt contopirea vieții animale și a vieții vegetale – sunt două aspecte ale vieții lui Cristos, aspectul răscumpărător (viața animală) și aspectul generator (viața vegetală) – vezi Deut. 8:8; 26:9 ; cf. Ioan 1:29; 12:24.

Laptele provine din două vieți contopite împreună – vaca (viața animală) care mănâncă iarba (viața vegetală) și produce laptele. Mierea este produsă de o insectă mică, albina, care colectează nectarul (viața vegetală) și îl trece printr-un proces de transformare în miere.

Viața animală reprezintă aspectul răscumpărător al mântuirii lui Dumnezeu – răscumpărarea lui Dumnezeu, iar viața vegetală semnifică aspectul generator al mântuirii Sale – mântuirea organică a lui Dumnezeu.

Aspectul de răscumpărare a vieții lui Cristos este pentru răscumpărarea noastră juridică, iar aspectul generator al vieții lui Cristos este pentru mântuirea noastră organică (Ioan 1:29; 12:24; Apocalipsa 2:7; Rom 5:10).

Prin urmare, țara bună este un arhetip al mântuirii complete a lui Dumnezeu, iar acest lucru poate fi experimentat de noi la Masa Domnului. Simbolurile Mesei Domnului simbolizează aspectele răscumpărătoare și generatoare ale vieții lui Cristos pentru mântuirea completă a lui Dumnezeu (Mat. 26:26-28; 1 Corinteni 10:17).

Putem spune, așadar, că țara bună a devenit o masă, un ospăț pentru savurarea noastră.

Aprecierea noastră cu privire la întâlnirea de masa Domnului trebuie să fie înălțată pentru a putea realiza că ea este un ospăț; la masa Domnului Îl savurăm pe Cristos ca realitatea țării bune!

La Masa Domnului savurăm răscumpărarea juridică a lui Dumnezeu și mântuirea Sa organică; am savurat mântuirea completă a lui Dumnezeu pe tot parcursul săptămânii, iar la masa Domnului ne adunăm pentru a savura ceva mai mult și pentru a oferi laude lui Dumnezeu pentru mântuirea Sa!

Noi nu doar citim despre acest lucru și îl înțelegem, ci avem o realizare lăuntrică a mesei Domnului fiind mântuirea completă a lui Dumnezeu, un ospăț pentru savurarea noastră și, deoarece Îl experimentăm pe Domnul, revărsăm cu laude Lui pentru mântuirea Sa completă!

Cristos este realitatea laptelui și a mierii, iar El a devenit sărbătoare pentru noi la Masa Sa!

Mulțumim Doamne Isuse pentru răscumpărarea Ta juridică și mântuirea Ta organică, așa cum sunt acestea văzute în simbolurile de pe masa Domnului. Aleluia, Dumnezeu a trecut printr-un proces pentru a ne răscumpăra înapoi în Sine și pentru a ne regenera și a deveni rezerva noastră pentru viața noastră de zi cu zi! Slavă Domnului, țara bună a devenit o masă, o sărbătoare pentru savurarea noastră, căci la masa Domnului putem savura aspectele răscumpărătoare și generatoare ale vieții lui Cristos pentru mântuirea completă a lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, venim la Tine pentru a Te savura ca realitatea laptelui și a mierii, realitatea țării bune!

Să fim în lumină pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv și vast ca țară bună

În Col. 1:12 vedem o condiție pe care trebuie să o îndeplinim pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv și vast ca porțiunea noastră alocată – trebuie să fim „în lumină”.

Putem să-L lăudăm și să-I mulțumim Domnului că ne califică să ne împărtășim din porțiunea alocată și ne putem concentra asupra porțiunii, dar trebuie să acordăm atenție luminii, căci Cristos ca porțiunea noastră poate fi savurat doar în lumină.

De ce? Pentru că Dumnezeu este lumină (1 Ioan 1:5); Cuvântul lui Dumnezeu este lumină (Psa. 119:105, 130); Cristos este lumină (Ioan 8:12; 9:5); viața lui Cristos este lumină (Ioan 1:4); credincioșii sunt lumină (Mat. 5:14; Fil. 2:15); iar biserica este un sfeșnic care strălucește cu lumină (Apocalipsa 1:20; Psa. 73:16-17).

Când Dumnezeu a venit pentru a recâștiga situația din Gen. 1 și pentru a recâștiga pământul, primul lucru a fost lumina – mai întâi lumina generală în prima zi, apoi o lumină mai solidă în a patra zi.

Când a venit Domnul Isus, oamenii care stăteau în întuneric au văzut o mare lumină, căci El a venit ca lumina lumii. Când Cristos l-a mântuit pe Pavel, El l-a însărcinat să le deschidă ochii altora și să-i întoarcă din întuneric în lumină.

Cu toții am început prin a fi în întuneric și chiar a fi întuneric; într-o zi, lumina Evangheliei a strălucit și am fost mântuiți și a existat o strălucire în ființa noastră.

Dar deseori pierdem strălucirea; când suntem proaspăt mântuiți, savurăm lumina, dar, pe măsură ce trece timpul, putem pierde strălucirea, strălucirea luminii, căci putem pierde savurarea lui Cristos.

Când nu suntem în lumină, pierdem porțiunea noastră de savurare a lui Cristos în lumină.

Ce este lumina? Într-un mod foarte simplu, lumina este prezența lui Dumnezeu; când avem prezența lui Dumnezeu, avem lumină. Câștigarea cunoștințelor Bibliei nu garantează că avem lumină, pentru că am putea citi Biblia și încă putem fi în întuneric.

Doar atunci când suntem în prezența lui Dumnezeu avem lumină și când citim Biblia cu un duh exersat și cu o inimă întoarsă, Îl vom savura pe Cristos ca porțiunea noastră în lumină.

Dacă avem prezența lui Dumnezeu, avem lumina; atunci, Îl avem pe Cristos ca porțiune și ca rezerva a noastră pentru orice ne confruntăm și prin orice trecem.

Fie ca să învățăm să ne păstorim unii pe alții să fim în lumină și să umblăm în lumină, fiind în prezența lui Dumnezeu; fie ca să putem fi mântuiți de a ne păstori în mod neintenționat sau inconștient unii pe alții în a ține o practică sau lucruri exterioare în afara lui Cristos.

Avem nevoie de practici; avem nevoie de practici sănătoase pentru a-L contacta pe Domnul și pentru a fi în prezența Sa, dar acestea nu ar trebui să înlocuiască contactul nostru viu cu Cristos.

Este bine să avem un timp în Domnul dimineața și să fim înviorați, este sănătos să avem o practică zilnică de citire a Bibliei și este minunat pentru noi să predicăm Evanghelia și să profețim în întâlniri.

Dar este posibil să facem toate aceste lucruri fără prezența Domnului, ci mai degrabă să avem aceste lucruri ca obiectiv în ele însele și să ne concentrăm pe altceva decât Domnul Însuși.

Când Îl contactăm pe Domnul în timpul nostru de dimineață cu El, trebuie să ne asigurăm că suntem în lumină. Când îi păstorim pe alții, nu ar trebui să le stingem lumina, ci mai degrabă să-i conducem la mai multă strălucire, astfel încât să-L poată savura mai mult pe Cristos.

Noi credincioșii suntem lumină în Domnul; cu toții am avut experiența de a ne întâlni cu anumiți sfinți și, indiferent de ce ne-au spus, după ce ne-am despărțit, am avut sentimentul că am primit strălucirea Domnului.

De multe ori avem lupte interioare, probleme la care nu avem niciun răspuns și lucruri prin care nu putem răzbate de unii singuri; deci mergem să ne întâlnim cu sfinții care au o anumită maturitate și, deși poate nu ne dau răspunsul, știm ce să facem, căci suntem aduși în lumină.

Atunci când suntem în lumină, Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv și vast, ca porțiune a noastră.

Când suntem în prezența Domnului, El devine porțiunea noastră și putem să-L administrăm și altora. Când venim la întâlnirile bisericii, ne dăm seama că biserica este un lampadar, plină de lumină.

De multe ori, doar când am fost la întâlnire am fost încurajați, alimentați și multe dintre întrebările noastre nerostite au primit răspuns, nu pentru că unii sfinți ne-au vorbit în mod direct, ci pentru că Domnul a avut un mod de a străluci prin biserică ca lampadar.

Slavă Domului pentru biserică ca lampadar care strălucește cu Cristos ca Duhul să fie lumina!

Doamne Isuse, vrem să fim în lumină cu toți sfinții, pentru ca să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca țară bună, în aspectele Sale răscumpărătoare și generatoare! Aleluia, Dumnezeul nostru este lumină, cuvântul lui Dumnezeu este lumină, Cristos este lumină, viața lui Cristos este lumină, credincioșii sunt lumină, iar biserica este un lampadar care strălucește cu lumină! Amin, Doamne, păstrează-ne în lumină – păstrează-ne în prezența Ta, căci prezența Ta este lumină. Fie ca să pășim în lumină și să tratăm cu orice lucru care împiedică lumina. Păstrează-ne în lumină, pentru a-L putea savura pe Cristosul atotinclusiv și vast ca porțiunea noastră, dată de Dumnezeu, împreună cu toți sfinții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being in the Light to Enjoy Christ as the Good Land flowing with Milk and Honey, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 2 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să savurăm porțiunea alocată din Cristosul atotinclusiv pentru a fi zidiți ca biserică

20/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos în calitate de Cel preeminent și atotinclusiv este porțiunea alocată a sfinților în lumină (Col. 1:12); Tatăl ne-a calificat pentru o parte din porțiunea alocată a sfinților.

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, ajungem la subiectul „Să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca țară bună – porțiunea noastră alocată”.

Ce priveliște uimitoare a Cristosului atotinclusiv și vast putem vedea în Coloseni!

În special vedem că este prezentată o revelație obiectivă, iar apoi există slujba subiectivă care Îl distribuie acest Cristos în noi și, în cele din urmă, există o cale de a-L experimenta practic pe acest Cristos.

Mai întâi avem nevoie de revelația obiectivă, apoi de slujba subiectivă pentru a-L distribui pe Cristos în noi, iar în final avem experimentarea practică a unui asemenea Cristos.

După ce Pavel a prezentat în Col. 1 această revelație obiectivă a Cristosului atotinclusiv ca porțiune a noastră, el începe să ne arate isprăvnicia care Îl distribuie pe Cristos în noi.

Apoi la sfârșitul cap. 1 și începutul cap. 2 Pavel ne arată că se luptă ca inima sfinților să fie mângâiată, să fie legați împreună în dragoste și cu bogățiile asigurării depline a înțelegerii, astfel încât să ajungă la cunoașterea deplină a misterului lui Dumnezeu, Cristos.

Mai întâi Pavel s-a luptat ca sfinții să-l vadă pe acest Cristos, apoi ca inima lor să fie mângâiată și, în cele din urmă, ca fiecare om să fie prezentat pe deplin în Cristos, având experimentarea acestui Cristos descoperit.

Pentru a primi revelația spirituală, avem nevoie atât de duhul nostru, cât și de inima noastră pentru a fi adecvați; avem nevoie atât de înțelepciune spirituală, cât și de înțelegere – înțelepciunea este în duhul nostru și înțelegerea este în mintea noastră, în inima noastră.

A vedea scena spirituală a revelației depinde foarte mult de starea inimii noastre. Dacă inima noastră nu este în locul potrivit, dacă nu avem o inimă deschisă și moale către Domnul, dacă inima noastră este rece față de El, nu-L putem vedea pe Cristosul atotinclusiv.

Pavel știa că credincioșii coloseni au permis ca unele lucruri să intre în viața de biserică, și anume unele filozofii și vorbe, iar acest lucru a avut un efect asupra inimii lor, răcindu-le inima către Domnul și astfel nu puteau vedea viziunea în mod potrivit.

Oricât de mare ar fi revelația, odată ce inima noastră nu este captivată ci este călduță, chiar rece, nu putem vedea revelația, ci mai degrabă, mintea noastră poate fi chiar atacată de inamic.

Atunci când mintea noastră este preocupată de atâtea alte lucruri, avem nevoie ca inima noastră să ne fie mângâiată, astfel încât inima și mintea noastră să fie clare și disponibile ca să vedem revelația Cristosului atotinclusiv.

Fie ca inimile noastre să fie mângâiate, ajustate, deschise și înmuiate pentru a fi gata să primim o revelație suplimentară a Cristosului atotinclusiv și preeminent ca porțiunea noastră alocată de la Dumnezeu.

Fie să facem eforturi pentru a ne întoarce inima de oriunde am fi, să ne deschidem inima către Domnul și să-I cerem să-și facă domiciliul în inima noastră. Fie ca Domnul să aibă milă de noi și să ne descarce, chiar să ne descurce inima, pentru ca noi să avem mai mult loc în ființa noastră pentru El.

Cristosul preeminent și atotinclusiv este porțiunea noastră alocată ca sfinți în lumină

Când citim Coloseni, vedem în exemplu după exemplu că Pavel a avut în fața lui o viziune a Vechiului Testament, iar el a aplicat tipurile reprezentative din Vechiul Testament la Cristos.

El avea viziunea asupra țării bune și a realizat că toate lucrurile pozitive din Vechiul Testament erau un tip reprezentativ al lui Cristos, care este realitatea. Mulțumim Tatălui care ne-a calificat să ne împărtășim din porțiunea alocată a sfinților în lumină!

Această expresie, porțiunea alocată, face referire la țara bună din Vechiul Testament, care a fost împărțită între copiii lui Israel.

În Col. 2:6 Pavel mai spune că, din moment ce L-am primit pe Cristos, Isus Domnul, ar trebui să umblăm în El, fiind înrădăcinați și fiind zidiți în El. Aceasta implică faptul că Cristos este pământul în care am fost înrădăcinați și El este țara spațios și atotinclusiv, în care noi să umblăm și să-l luăm în stăpânire.

Ni s-a oferit o porțiune alocată lui Cristos ca țară bună, am fost înrădăcinai în Cristos ca tară bună și trebuie să umblăm în Cristos ca țară bună.

Cristosul preeminent și atotinclusiv este porțiunea alocată a tuturor sfinților!

Țara bună este un tip atotinclusiv al lui Cristos ca fiind totul pentru noi; țara bună din Vechiul Testament ne arată că Cristos este atât atotinclusiv cât și vast pentru savurarea noastră, iar rezultatul savurării de către noi a lui Cristos ca țară bună, noi zidim biserica în calitate de templul lui Dumnezeu și împărăție a lui Dumnezeu.

Porțiunea alocată se referă la lotul moștenirii, așa cum este ilustrat de repartizarea țării bune a Canaanului dată copiilor Israelului pentru moștenirea lor (Ios. 14:1).

Nouă, credincioșii din Noul Testament, nu ni s-a atribuit o porțiune fizică a țării bune; mai degrabă, porțiunea care ni s-a atribuit este Cristosul atotinclusiv ca Duh dătător-de-viață (Galateni 3:14).

Și în cartea Galateni Pavel a avut o vedere asupra țării bune și a vorbit despre binecuvântarea lui Avraam – sămânța (Isaac) și țara (țara Canaanului).

Dumnezeu i-a promis lui Avraam că îl va binecuvânta și îl va face roditor și îl va înmulți (sămânța) și că El îi va da lui Avraam țara bună.

Acum Pavel ne spune că binecuvântarea lui Avraam poate veni la neamuri în Cristos Isus, pentru a putea primi promisiunea Duhului prin credință. Acest lucru ne arată că țara bună de astăzi este Duhul, finalizarea Dumnezeului Triunic procesat și finalizat.

Bogățiile țării bune simbolizează bogățiile de nepătruns ale lui Cristos sub diferite aspecte, ca rezerva îmbelșugată pentru credincioșii Săi în Cristos (Deut. 8:7-10; Efeseni 3:8; Fil. 1:19).

Din închisoare, Pavel a scris că putem primi și putem savura rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos.

Pavel nu ne-a spus doar despre un concept sau o doctrină bună numită rezerva Duhului; mai degrabă, el însuși a experimentat această rezervă îmbelșugată în închisoare și în greutăți, iar acum ne aduce și pe noi în același fel de experiență.

Atunci când savurăm bogățiile țării – Cristos atotinclusiv și preeminent ca țară bună – noi credincioșii în Cristos suntem zidiți pentru a fi Trupul Său în calitate de casa lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu (Efeseni 1:22-23; 2:21-22; 1 Tim. 3:15; Mat. 16:18-19; Rom. 14:17).

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos în toate bogățiile Sale, pe măsură ce suntem înrădăcinați în El pentru a absorbi bogățiile Sale și pe măsură ce umblăm în El ca țară bună, suntem zidiți ca locuința lui Dumnezeu (templul lui Dumnezeu) și împărăția a lui Dumnezeu (cetatea).

Mulțumim Tată că ne-ai calificat să savurăm porțiunea alocată a sfinților în lumină! Aleluia, ni s-a atribuit o porțiune din Cristosul atotinclusiv și preeminent pentru savurarea și experimentarea noastră, pentru a putea fi zidiți să fim biserica, Trupul lui Cristos! Doamne, avem dreptul să venim la Tine cu îndrăzneală, pe baza sângelui prețios al lui Cristos, pentru a Te savura, pentru a ne împărtăși din Tine, pentru a fi umpluți cu Tine și pentru a primi bogățiile Tale în noi, și pentru a putea fi zidiți ca locuința lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu!

Să savurăm bogățiile lui Cristos ca țară bună pentru a fi zidiți ca și casa și împărăția lui Dumnezeu

Problema țării bune este crucială în Vechiul Testament, căci Dumnezeu a dorit să ofere poporului Său o bucată din țară – țara bună – unde ei să-și aibă existența, să muncească, să se bucure și să fie zidiți ca poporul Său.

Pe acest pământ ei vor zidi templul lui Dumnezeu și cetatea lui Dumnezeu.

În Exo. 3:8 Dumnezeu i-a spus lui Moise că El vrea ca poporul Său să iasă din Egipt și să fie adus în țara bună. Țara este un tip reprezentativ al lui Cristos ca fiind Cel atotinclusiv.

Dumnezeu l-a creat pe om și l-a pus pe pământ. De fapt, chiar înainte ca Dumnezeu să-l creeze pe om, vrăjmașul a intrat și s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, iar țara a fost îngropată sub apele judecății; astfel, Dumnezeu a venit să restaureze pământul și să facă o lucrare de creație ulterioară în Geneza 1.

În cele din urmă, Dumnezeu a avut un om pe pământ cu chipul și asemănarea Sa, dar din nou inamicul a venit să-l despartă de om de țară, de pământ; pe vremea lui Noe, nimeni nu putea fi pe pământ atunci, dar arca l-a readus pe om la pământ. Mântuirea lui Dumnezeu l-a readus pe om la savurarea țării.

Apoi, Dumnezeu l-a chemat pe Avraam și l-a adus de departe într-o zonă specifică a acestui pământ, țara Canaanului, iar de la Gen. 12 până la sfârșitul Vechiului Testament, există o luptă pentru țară.

Dumnezeu vrea ca poporul Său să-i construiască casa și împărăția Sa pe acest pământ, iar dușmanul vine în tot acest timp pentru a-i îndepărta de această țară.

În experiența noastră spirituală, așa cum spunea Pavel în Col. 2, trebuie să fim atenți ca nimeni să nu ne ia ca pradă; noi suntem înrădăcinați și întemeiați în țara bună, dar trebuie să fim atenți, pentru că există o forță care încearcă să ne îndepărteze de această țară.

Dumnezeu l-a chemat pe Avraam, iar a venit la țara arătată de El; apoi cel puțin de câteva ori el s-a dus în Egipt, departe de țară. La fel a fost mai apoi cu Isaac și în cele din urmă cu Iacov, amândoi s-au dus în Egipt și, în cele din urmă, Iacov și toată casa lui s-au mutat în Egipt.

Deci Geneza se încheie cu poporul lui Dumnezeu fiind în Egipt – nu în țara promisă, iar Exod începe cu dorința lui Dumnezeu de a-și recâștiga poporul Său înapoi în țară.

În cele din urmă, prin Moise și Iosua Dumnezeu i-a adus pe poporul Său înapoi în țară, dar inamicul era tot acolo încercând să-i scoată din țară.

Datorită falimentelor copiilor lui Israel și a închinării lor la idoli, Dumnezeu le-a permis dușmanilor să vină – din nord, din Egipt și, în cele din urmă din Babilon, până când majoritatea poporului Israel a fost dus în robie în Babilon.

Aceasta este strategia inamicului de a ne îndepărta ca prinși de război din țara bună – Cristos atotinclusiv și preeminent – pentru a nu zidi casa și împărăția lui Dumnezeu.

Satan încearcă tot timpul să ne îndepărteze de Cristosul atotinclusiv și vast; primul lucru pe care îl face este să ne orbească ca să nu vedem, căci el știe că, odată ce Îl vedem pe acest Cristos, vom intra în experimentarea lui Cristos.

A vedea viziunea nu este un exercițiu mental, ci o viziune spirituală cu mintea noastră reînnoită.

Este posibil să avem un timp cu Domnul dimineața și să-L savurăm, iar imediat după aceea vrăjmașul vine printr-un cuvânt din partea celorlalți, prin atitudinea soțului nostru, prin slujba noastră, printr-un un apel telefonic, un mesaj text, condusul la muncă etc. pentru a ne îndepărta de savurarea lui Cristos.

Intenția lui Satan este tot timpul să ne îndepărteze de savurarea Cristosului atotinclusiv și preeminent, dar dorința lui Dumnezeu este să ne recâștige și să ne readucă la savurarea lui Cristos.

Slavă Domnului, atunci când ne luptăm și ne întoarcem să-L savurăm pe Cristos, când savurăm bogățiile Cristosului atotinclusiv și preeminent, suntem zidiți pentru a fi Trupul Său în calitate de casa lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu.

Deci trebuie să fim în alertă, nepermițând inamicului să ne scoată din savurarea acestui Cristos atotinclusiv și vast, ci zilnic să fim aprovizionați din belșug cu Duhul! Noi vrem să-L savurăm pe Cristos pentru biserică în calitate de casa lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu!

Indiferent dacă ne aflăm într-un mediu bun sau într-o „închisoare”, trebuie să absorbim bogățiile acestei rezerve îmbelșugate a Duhului, realitatea țării bune!

Doamne Isuse, recâștigă-ne și readu-ne la savurarea Cristosului atotinclusiv și vast ca realitate a țării bune, pentru ca noi să fim zidiți ca fiind casa lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Amin, Doamne, vrem să vedem tactica vrăjmașului de a ne orbi din a primi revelația Cristosului atotinclusiv și preeminent. Vrem să luptăm pentru a rămâne în savurarea lui Cristos pentru biserică! Doamne, este dorința voastră ca să fim în savurarea și experimentarea Cristosului atotinclusiv, așa că Te rugăm să faci acest lucru în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy our Allotted Portion of the All-inclusive Christ to be Built up as the Church, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 2 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Voia lui Dumnezeu este să-L cunoaștem și să-L savurăm pe Cristos, estimând totul conform Lui

19/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Voia lui Dumnezeu este ca Cristosul atotinclusiv și vast să fie porțiunea noastră, viața noastră, constituentul nostru și pacea noastră; ar trebui să estimăm și să evaluăm totul în conformitate cu acest Cristos atotinclusiv și vast.

Chiar mai mult, trebuie să fim infuzați, saturați și îmbibați cu Cristosul atotinclusiv și vast până când, în experiența noastră, El este totul pentru noi. Amin!

Dacă citim cartea Coloseni cu ochelarii economiei lui Dumnezeu, vom vedea că voia lui Dumnezeu în economia Sa este să Îl introducă pe Cristosul minunat, atotinclusiv și vast, în ființa noastră, pentru a fi viața noastră și totul al nostru, astfel încât noi să putem deveni expresia corporativă a Dumnezeului Triunic (Col. 1:27; 3:4, 10-11).

El știe unde suntem, prin ce trecem, cum ne simțim și de ce avem cu adevărat nevoie, așa că în economia Sa, El aranjează toate lucrurile pentru ca Cristos să fie introdus în ființa noastră pentru zidirea bisericii.

Așa că facem bine ca nu doar să înțelegem și să știm acest lucru, ci chiar mai mult să ne rugăm rugăciuni scurte din nou și din nou, pentru a coopera cu El.

Când am fost regenerați, am fost conectați la El în mod organic; am fost altoiți ca mlădițe în viță, iar Cristos ca vița știe de ce avem nevoie, El ne aprovizionează cu ceea ce avem nevoie și pur și simplu trebuie să fim deschiși pentru El și să primim distribuirea Sa divină.

Centrul economiei lui Dumnezeu este Cristosul atotinclusiv și vast, iar distribuirea lui Dumnezeu este în totalitate legată de Cristos și concentrată pe El.

Dumnezeu vrea să distribuie tot ceea ce El este în Cristos întru noi; pentru aceasta, El a intrat în noi și așteaptă cooperarea noastră în rugăciune, disponibilitatea noastră de a-I permite să introducă pe Sine întru noi. Amin!

Cristosul lui Dumnezeu, așa cum este dezvăluit în cartea Coloseni, este atât atotinclusiv cât și vast; El este centralitatea și universalitatea economiei lui Dumnezeu, deoarece El este și centrul și circumferința economiei lui Dumnezeu.

Acum Dumnezeu vrea să-L introducă pe Cristos în noi, pentru ca El să ne fie totul. El vrea să-L introducă pe Cristos în fiecare parte a ființei noastre, pentru ca noi să fim să fie umpluți cu Cristos, saturați cu Cristos și constituiți cu Cristos pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Fie ca noi să cooperăm cu Dumnezeu în rugăciune zi de zi și chiar clipă de clipă pentru ca să-L putem avea pe acest Cristos atotinclusiv și vast ca porțiunea noastră, viața noastră și constituentul nostru, și fie ca să evaluăm și să estimăm totul conform cu El!

Voia lui Dumnezeu pentru noi este să Îl cunoaștem pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să-L avem pe Cristos ca viața și persoana noastră

Voia lui Dumnezeu – marea și veșnica voie a lui Dumnezeu – este ca Cristosul atotinclusiv și vast să fie porțiunea noastră, viața noastră, constituentul nostru și pacea noastră (vezi Col 1:9, 12; 3:4, 10-11, 15).

În Col. 1:19, voia lui Dumnezeu se referă la Cristos; voia lui Dumnezeu este profundă în legătură cu cunoașterea, experimentarea și trăirea de către noi a Cristosului atotinclusiv și vast.

Totul începe cu cunoașterea noastră despre Cristos prin faptul că avem o revelație despre cine este El. Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos și chiar mai mult, trebuie să respingem să rămânem doar cu o cunoaștere învechită a lui Cristos, adică să nu ne bazăm pe nicio cunoaștere trecută, ci să fim deschiși pentru El pentru a avea o nouă revelație a lui Cristos.

Trebuie să fim săraci în duh pentru a vedea Împărăția lui Dumnezeu, pentru a-L vedea pe Cristos; pe măsură ce ne apropiem de Cristosul atotinclusiv și vast descoperit în Coloseni, trebuie să fim săraci cu duh, umili și goliți.

Fie să dorim chiar și niște firimituri din acest Cristos, o porțiune a Cristosului atotinclusiv și vast ca hrană a noastră, dorind să-L experimentăm, să-L savurăm și să ne împărtășim din El pentru viața Trupului, pentru biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

Voia lui Dumnezeu pentru noi este să-L cunoaștem pe Cristos, să-L experimentăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos, să fim saturați cu Cristos și să-L facem pe Cristos să devină viața și persoana noastră (Col. 3:4, 10-11; Efes. 3:16-17).

Dumnezeu vrea ca Cristosul său atotinclusiv și vast să fie descoperit în noi, astfel încât să-L cunoaștem în mod subiectiv; când vom avea o revelație a lui Cristos, vom intra în experimentarea și savurarea lui Cristos.

Cu cât ne deschidem mai mult Domnului în viața noastră de zi cu zi și Îi permitem să ne satureze și să Se contopească cu noi, cu atât îl avem pe Cristos ca viață și persoană.

Voia lui Dumnezeu este ca noi, credincioșii în Cristos, care Îl avem pe Cristosul atotinclusiv și vast trăind în noi, să și umblăm în El (Col. 2:6-7).

A umbla în Cristos înseamnă a trăi, a acționa, a ne purta și a avea ființa noastră cu toate activitățile noastre în El. Dacă încercăm să facem acest lucru în noi înșine, dacă încercăm să ne îmbunătățim comportamentul și să acționăm într-un anumit fel, vom cădea în capcana îmbunătățirii de sine.

Dar când Îl vedem pe Cristos și Îl experimentăm, Îl vom savura, Îl vom câștiga și vom fi saturați cu El, și vom începe să umblăm și să trăim acest lucru; apoi, vom trăi, vom acționa, ne vom comporta în El și vom avea ființa noastră în El.

Pe măsură ce umblăm în Cristos, vom fi înrădăcinați în El pentru a avea o creștere în jos în El și suntem zidiți pentru a avea o creștere în sus în El; mai întâi trebuie să trimitem rădăcini adânc în Cristos și să-L absorbim, apoi va avea loc o creștere în sus în El.

Creșterea noastră ar trebui să fie mai întâi în jos – rădăcinile noastre trebuie să coboare adânc, astfel încât oricât de dificil ar fi mediul, rădăcinile noastre sunt atât de adânci încât ajung la râul apei vieții pentru a absorbi apa vie!

Când ne vom trimite rădăcinile adânc în Cristos, nimic nu ne va zdruncina și nu ne va usca, pentru că avem o creștere puternică în jos în Cristos.

Nu ar trebui să ne grăbim să avem rezultate și o creștere măsurabilă; nu trebuie să căutăm să avem o creștere rapidă și exterioară, ci mai degrabă să avem o viața ascunsă, rădăcini adânci în Cristos ca pământul bun.

Trebuie să avem un timp personal, ascuns și spiritual cu Tatăl, având experiențe profunde despre care Domnul poate nici nu vrea să vorbim altora, pentru a avea o creștere în sus corespunzătoare, cu o creștere puternică, de neclintit, solidă, stabilă în adâncime.

Doamne Isuse, vrem să Te vedem, să Te câștigăm, să Te savurăm și să Te experimentăm! Vrem să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast pentru Trup, pentru omul nou și pentru mireasa lui Cristos! Saturează-ne mai mult astăzi pentru biserică, Trupul lui Cristos. Fie ca rădăcinile noastre să coboare adânc în sol în timpul nostru personal, ascuns și spiritual cu Domnul, pentru a avea o creștere solidă în jos, care va avea ca rezultat o creștere exterioară adecvată! Amin, Doamne Isuse, voia Ta să se facă, ca noi să-L cunoaștem pe Cristos, să-L experimentăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos, să fim saturați cu Cristos și să-L avem pe Cristos ca viața și persoana noastră!

Să apreciem și să evaluăm totul în conformitate cu Cristosul atotinclusiv și vast

Pe măsură ce petrecem timp cu Domnul, Îl savurăm, avem o revelație a ceea ce El este și Îl experimentăm, sistemul nostru de valori se va schimba; atunci vom estima și vom evalua totul conform acestui Cristos.

Când vom auzi știrile, când vom auzi ce se întâmplă cu liderii noștri și deciziile lor, când vom auzi ce spune media și când vom vedea ce se întâmplă în societate astăzi, vom evalua acest lucru nu în conformitate cu principiul de corect sau greșit, ci potrivit lui Cristos.

Trebuie considerăm toate lucrurile în conformitate cu Cristos și să ne rugăm ca Domnul să creeze o situație în concordanță cu voia lui Dumnezeu și cu scopul Său cu privire la Cristos.

Aceasta implică o schimbare radicală în ființa noastră, căci acum avem doi pomi care cresc în noi – pomul cunoașterii binelui și răului și pomul vieții.

Când trăim conform pomului cunoașterii, măsurăm lucrurile conform principiului de corect sau greșit, bine sau rău, da sau nu; când trăim conform pomului vieții, măsurăm lucrurile după Cristos și viața Sa.

Domnul trebuie să aplice toporul la rădăcina pomului cunoașterii în ființa noastră, pentru a putea discerne toate lucrurile prin Cristos ca viață și nu conform principiului de corect sau greșit.

S-ar putea să auzim despre o anumită situație sau cineva ne poate spune ceva și putem discerne că există moarte, așa că ne exersăm duhul pentru a o elimina.

Să ne rugăm ca Domnul să ne dea experiențele și lumina de care avem nevoie pentru ca toporul să fie înfipt la rădăcina pomului cunoașterii binelui și răului, pentru ca acest pom să fie dezrădăcinat pe măsură ce Cristos devine totul. Apoi, vom estima și evalua totul în funcție de Cristosul atotinclusiv și vast – El va fi criteriul nostru unic.

Cristos este principiul conducător al oricărei înțelepciuni și cunoștințe autentice, realitatea oricărei învățături autentice și singura măsură a tuturor conceptelor acceptabile lui Dumnezeu.

În Cristos sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și cunoașterii; toată înțelepciunea și cunoștința sunt în Cristos și trebuie să-L lăsăm să fie centrul nostru.

În momentul de față, mintea, conceptele noastre, dispoziția, înclinația și prejudecata noastră sunt standardul nostru, dar Cristos trebuie să devină standardul nostru, căci în El sunt înțelepciunea și cunoaștere autentică.

Doar atunci când vom avea o viziune clară a locului pe care Cristosul atotinclusiv și vast îl are în economia lui Dumnezeu, vom putea vedea prin orice amăgire și înșelăciune.

Când vom avea o viziune clară a Cristosului atotinclusiv și vast vom discerne toate lucrurile și vom estima și evalua totul în funcție de El.

Vom aduce toate lucrurile la Dumnezeu cel drept și vom alege să-L savurăm pe Domnul. Acest lucru va revoluționa modul în care ne raportăm la oameni și modul în care privim situația lumii.

Îl vom lua pe Cristos ca etalon, pentru că El știe toate lucrurile, iar înțelepciunea și cunoașterea sunt în El și nu în noi. Amin!

Fie ca să-I îngăduim Cristosului atotinclusiv și vast, să ne infuzeze, să se satureze și să ne îmbibe cu Sine însuși, până când în experiența noastră, El este totul pentru noi; atunci, putem spune sincer că El nu este doar o doctrină pentru noi, ci că El este totul în experiența noastră.

Cristosul atotinclusiv și vast este în noi, dar trebuie să-L vedem, să-L cunoaștem, să fim umpluți cu El, să fim saturați cu El și să fim absolut una cu El.

Ar trebui să-I permitem Cristosului atotinclusiv și vast să ne umple întreaga ființă și să înlocuiască cultura noastră cu Sine Însuși.

Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos și Îi permitem să înlocuiască viața și cultura noastră naturală cu Sine Însuși, cu atât vom putea să spunem că pentru noi a trăi este Cristos!

Pentru noi a trăi va fi Cristosul care va pune stăpânire deplină pe noi, ne ocupă și ne umple cu Sine Însuși.

Cristosul atotinclusiv și vast dorește să înlocuiască fiecare element al vieții și culturii noastre naturale cu Sine Însuși, astfel încât să putem fi singurul om nou ca expresia Sa corporativă; acesta este mesajul cărții Coloseni (Col. 3:10-11).

Doamne Isuse, Te luăm ca unic standard conform cu care să estimăm și evaluăm toate lucrurile. În Tine este principiul conducător al întregii înțelepciuni și cunoștințe autentice, realitatea oricărei învățături autentice și singura măsură a tuturor conceptelor acceptabile lui Dumnezeu! Fie ca toporul să fie înfipt la rădăcina pomului cunoașterii din noi pentru ca acesta să fie dezrădăcinat din ființa noastră. Dă-ne o perspectivă clară asupra locului Cristosului atotinclusiv și vast în economia lui Dumnezeu, pentru a putea vedea prin orice amăgire și înșelăciune! Amin, Doamne Isuse, ne deschidem Ție pentru a fi infuzați, saturați și pătrunși cu Cristosul atotinclusiv și vast până când, în experiența noastră, El este totul pentru noi!