Witness Lee

Dumnezeu ne-a creat în mod suveran ca să fim vase ale îndurării și onoarei, pregătite pentru glorie

26/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Dumnezeu este suveran și Dumnezeu ne-a creat în mod suveran ca să fim vasele Sale, vase ale îndurării spre onoare și glorie, conform predestinării Sale; El face de cunoscut bogățiile gloriei Sale peste noi, vasele îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru glorie. Amin!

Cu toții trebuie să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu și să ne dăm seama că, fiind ființe umane, noi suntem lutul, iar El este Olarul. Pe de o parte, luăm decizii să facem una sau alta, să ne căsătorim cu o persoană, să locuim în acest loc și să obținem acest loc de muncă. Pe de altă parte, Dumnezeu este suveran.

Faptul că Dumnezeu este suveran înseamnă că El are puterea, autoritatea și poziția supremă și absolută. În zilele noastre, pe măsură ce cunoașterea omului crește, omul crede că Îl poate pune la îndoială pe Dumnezeu și Îi poate cere să schimbe una sau alta pentru om; Dumnezeu este suveran.

Poate fi ușor să înțelegem conceptul de Dumnezeu suveran, dar când vine vorba de propria noastră viață, de viața de familie și de viața de biserică, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu este suveran. El ne-a creat ca vase pentru a-L conține; totuși, unele vase nu sunt vase ale îndurării, ci ale mâniei spre nimicire.

Cine suntem noi să-L întrebăm pe Dumnezeu de ce a făcut una sau alta? Un exemplu viu al unei persoane care a acceptat suveranitatea lui Dumnezeu în Vechiul Testament este Iosif. El a trecut prin niște situații foarte dureroase și teribile, căci chiar și propriii săi frați l-au vândut în sclavie, iar stăpânul său l-a aruncat în închisoare fără niciun motiv.

Cu toate acestea, Iosif a trăit sub suveranitatea lui Dumnezeu și s-a încrezut în Dumnezeu. Nu a ripostat, nu s-a îndreptățit și nu a căutat să schimbe situația sau mediul; mai degrabă, a trăit pur și simplu sub domnia lui Dumnezeu.

La vremea Sa și în felul Său, Dumnezeu l-a ridicat și l-a făcut conducător peste întreaga lume cunoscută la acea vreme. Procesul de a ajunge acolo, însă, a fost o viață zilnică sub conducerea lui Dumnezeu și acceptarea aranjamentului suveran al lui Dumnezeu.

Ucenicii din cartea Faptele Apostolilor au fost persecutați, aruncați în închisoare și bătuți; cu toate acestea, s-au rugat lui Dumnezeu și L-au numit Stăpân Suveran. Trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu este suveran și noi, ca popor al Său, suntem vase care să-L conțină și să fim umpluți cu El.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului, să-L lăudăm pentru suveranitatea Sa și să-I mulțumim pentru îndurarea Sa. În îndurarea Sa, El ne-a întins, ne-a răscumpărat, ne-a mântuit și a venit în noi pentru a fi viața noastră.

Chiar dacă Îl avem pe Dumnezeu ca viață și putem participa la ceea ce este El în duh, trebuie totuși să ne dăm seama că El este suveran. Dumnezeu este suveran.

Dumnezeu ne-a creat în mod suveran pentru a fi recipientele Sale, astfel încât să-L conținem ca și comoară a noastră

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne lumineze ca să vedem cine suntem și ce suntem. Suntem făpturi ale lui Dumnezeu, iar El este Creatorul nostru. El este Olarul, iar noi suntem lutul.
Ca făpturi ale Sale, nu avem dreptul să-I spunem nimic.

Poate că nu ne place cum suntem sau poate că nu suntem de acord cu modul în care alții ne tratează în mediul nostru; cu toate acestea, trebuie să vedem că Dumnezeu este suveran. El are dreptul, poziția și autoritatea absolută de a ne crea ca vase într-un anumit fel și de a aranja un anumit set de circumstanțe în jurul nostru.

Romani 9:21-23 dezvăluie că Dumnezeu ne-a creat în mod suveran pentru a fi recipientele Sale, conform predestinării Sale. Nu suntem doar unelte sau instrumente în mâna lui Dumnezeu pentru ca El să-Și îndeplinească scopul; suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu pentru a fi vase ale îndurării spre onoare și glorie (2 Corinteni 4:7; 2 Timotei 2:20-21; Efeseni 1:5, 11).

El ne-a predestinat conform scopului Celui care lucrează toate lucrurile după sfatul voinței Sale; El ne-a predestinat la ființă prin Isus Cristos. Dumnezeu este autoritatea supremă, puterea supremă și El are dreptul să aleagă. El a ales să ne facă vase care să-L conțină.

Dumnezeu ne-a creat în mod suveran pentru a fi vase ale Sale, recipientele Sale, astfel încât să-L putem conține ca comoară lăuntrică. Este suveranitatea lui Dumnezeu că El, Olarul, face de cunoscut bogățiile gloriei Sale prin crearea de vase ale îndurării care să-L conțină pe Sine. Este suveranitatea Sa că El face acest lucru.

Noi, cei care credem în Cristos, suntem vase ale îndurării spre onoare; acesta nu este rezultatul alegerii noastre, ci mai degrabă își are originea în suveranitatea lui Dumnezeu. Scopul lui Dumnezeu în crearea omului este ca omul să fie un vas care să-L conțină pe Dumnezeu ca o comoară unică și neprețuită.

Noi, astăzi, ca credincioși în Cristos, avem această comoară în vase de lut (2 Corinteni 4:7). Pe de o parte, avem liber arbitru și răspundem Evangheliei pocăindu-ne și crezând în Domnul. Dar aceasta este toată suveranitatea lui Dumnezeu, căci El ne-a predestinat.

Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, am fost creați în mod suveran de Dumnezeu pentru a fi vase ale îndurării spre onoare și glorie și am fost predestinați să fim recipiente umplute cu Dumnezeu! Am putea crede că L-am ales pe Domnul și L-am căutat din toată inima noastră.

Însă dacă privim înapoi, ne vom da seama că au fost atât de multe momente în viața noastră în care am vrut să scăpăm de Dumnezeu, să-L evităm pe Dumnezeu și chiar să evităm întrebarea cine este Dumnezeu. Dar Dumnezeu a avut milă de noi și El a aranjat toate lucrurile în așa fel încât să ajungem să credem în Domnul Isus.

Ne putem închina lui Dumnezeu doar pentru suveranitatea și îndurarea Lui. Destinul nostru a fost stabilit de El: destinul nostru este să fim vase de onoare și glorie care Îl conțin pe Cristos ca comoară neprețuită.

Suveranitatea lui Dumnezeu este baza secțiunii Sale, iar selecția Sa depinde de suveranitatea Sa. Nu înțelegem suveranitatea Sa și de multe ori s-ar putea să nici nu fim de acord cu ea, dar Dumnezeu este suveran. Pe baza suveranității Sale, Dumnezeu ne-a ales să fim vase ale îndurării spre onoare și glorie și ne-a selectat chiar înainte de a ne naște.

Este suveranitatea Sa că am fost aleși de Dumnezeu să fim vase care Îl conțin pe El ca fiind o comoară neprețuită. Suntem vase de lut, dar El este comoara neprețuită din noi. El este comoara și conținutul nostru și noi suntem recipientele Sale conform predestinării Sale.

Aceasta nu înseamnă că putem face orice vrem, acum că Dumnezeu ne-a predestinat deja și ne-a stabilit destinul; trebuie totuși să-L contactăm pe Domnul, să Îl savurăm și să căutăm să fim umpluți de El.

Văzând suveranitatea lui Dumnezeu și realizând că Dumnezeu ne-a creat în mod suveran pentru a fi vase care să-L conțină, nu putem decât să ne deschidem către El, să Îl savurăm, să-L primim, să-L conținem și să-L exprimăm!

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai creat în mod suveran pentru a fi recipientele Tale conform predestinării Tale! Aleluia, Dumnezeu ne-a predestinat la filiație prin Isus Cristos, conform scopului Celui care lucrează toate lucrurile după sfatul voii Sale. Te lăudăm și Îți mulțumim, dragă Doamne, că ne-ai ales să fim vase ale îndurării spre onoare și glorie. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, avem un vas de lut, dar în acest vas fragil, muritor, de lut conținem comoara neprețuită – Cristosul gloriei! Aleluia, Îl avem pe Cristos ca fiind comoara lăuntrică și ni s-a arătat îndurare pentru a fi vase spre onoare și glorie! Amin, Doamne, ne deschidem Ție și vrem să cooperăm cu Tine pentru împlinirea scopului Tău, umplându-ne vasul cu Tine! Umple-ne vasul astăzi. Fie ca comoara din noi să ne sature și să ne umple vasul pentru a ne satura cu tot ceea ce ești Tu! Amin, Doamne, Te mulțumim și Te lăudăm pentru că ai făcut cunoscute bogățiile gloriei Tale, creându-ne ca vase ale îndurării pentru a-L conține pe Dumnezeu!

Dumnezeu Își face de cunoscut bogățiile gloriei Sale peste vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru glorie!

Când omul căzut aude că Dumnezeu este suveran, el se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu și mai mult, căci Satan este cel din om care se răzvrătește împotriva suveranității și hirotonirii lui Dumnezeu.

Dar când noi, credincioșii în Cristos, auzim și ne dăm seama că Dumnezeu este suveran, suntem plini de bucurie, căci El își face de cunoscut bogățiile gloriei Sale peste vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru glorie (Romani 9:23)! Aleluia!

Nu suntem vase neînsuflețite care nu au de ales decât să facă una sau alta; suntem vase vii, recipiente vii și putem alege să-L contactăm pe Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu Dumnezeu.

În suveranitatea Sa, Dumnezeu are autoritatea de a ne face pe noi, cei pe care i-a ales și chemat, vase ale îndurării pentru a-L conține, pentru ca gloria Sa să se manifeste (v. 11, 18, 23-24). Cât de uimitor este acest lucru!

Dumnezeu este suveran și are autoritatea de a-i face pe cei pe care i-a ales și i-a numit vase ale îndurării, astfel încât gloria Lui să se manifeste în ei și prin ei. Cine suntem noi, oamenii păcătoși, pentru a-L conține pe Dumnezeu ca pe o comoară neprețuită?

Cine suntem noi, vase de lut, pentru a fi umpluți cu Dumnezeu și a-L exprima pe Dumnezeu ca pe o comoară a noastră? Totuși, aceasta este ceea ce face Dumnezeu în suveranitatea Sa.

Dumnezeu ne-a creat în mod suveran pentru a fi vase ale îndurării spre onoare și glorie și El își exercită suveranitatea pentru a lucra toate lucrurile spre binele nostru, pentru ca El să se manifeste prin noi.

Dacă privim la istoria noastră, ne dăm seama că, chiar dacă la un moment dat L-am căutat pe Domnul și L-am urmărit, El a fost Cel care ne-a predestinat, ne-a chemat, ne-a ales și ne-a păzit. Este un lucru minunat să ne dăm seama că suntem vase care să-L conțină pe Dumnezeu ca pe o comoară a noastră.

Nu este ceva ce ține de comportament sau de încercare de a ne îmbunătăți comportamentul; pur și simplu trebuie să învățăm să fim vase deschise pentru Domnul.

2 Timotei. 2:20-21 ne arată că suntem vase, dar în același timp ne spune că trebuie să ne curățim de orice este dezonorabil. Pe de o parte, suntem vase pentru a-L conține pe Dumnezeu; pe de altă parte, trebuie să ne curățim de orice nedreptate și de orice este dezonorabil.

Suveranitatea lui Dumnezeu este aceea că El își face de cunoscut gloria creându-ne ca vase ale îndurării pentru a-L conține pe Dumnezeu. Relația lui Dumnezeu cu noi este, pe de o parte, cea a Suveranului și a creaturii, iar pe de altă parte, cea a Lui fiind viața și mulțumirea noastră, iar noi fiind vasul Său pentru a-L conține și a-L exprima. Potrivit autorității Sale suverane, El ne-a pregătit pentru glorie.

În Ezechiel 1:26 vedem cum profetul Ezechiel era în exil cu copiii lui Israel, lângă râul Chebar, unde a avut vedenii de la Dumnezeu. Unul dintre lucrurile pe care le-a văzut a fost tronul lui Dumnezeu; deasupra capetelor făpturilor vii era o întindere, iar deasupra ei era ceva ca un tron, iar pe tron era Cineva care avea înfățișarea unui om.

Dumnezeu este pe tron, iar Cel care este astăzi pe tron este Isus Cristos, Dumnezeul Triunic procesat și finalizat pentru a fi Omul în glorie.

Dar adesea ne răzvrătim împotriva tronului lui Dumnezeu în ființa noastră. Dacă suntem sinceri, de multe ori arătăm mai mult respect șefului nostru decât lui Dumnezeu și ascultăm mai mult de ofițerul de poliție decât de Dumnezeu.

Când șeful nostru ne spune să nu facem un anumit lucru, ne oprim din a-l face; totuși, când Domnul din noi expune un anumit lucru și ne spune să nu-l facem, nu ascultăm de El. O, Doamne Isuse!

Uneori, Domnul ne dă un sentiment direct să nu spunem un anumit lucru, mai ales soțului/soției noastre; dar considerăm că avem dreptul să spunem acel lucru și nu ascultăm de tron. Dacă ne dăm seama că Dumnezeu este suveran, având autoritate și poziție absolută și supremă, Îl vom întrona în centrul ființei noastre și vom asculta de cuvântul Lui.

Este din suveranitatea Lui că Dumnezeu ne-a creat în mod suveran pentru a fi vase ale Sale care să-L conțină și suntem predestinați prin suveranitatea Lui să fim recipientele Sale. Suntem predestinați să fim vase de onoare pentru a exprima ceea ce este Dumnezeu în glorie! Aleluia!

Scopul alegerii lui Dumnezeu în suveranitatea Sa este ca noi să fim vase care să-L conțină pe Dumnezeu și să-L exprime veșnic! Pe de o parte, Dumnezeu ne iubește și ne-a ales să fim vase ale Sale; pe de altă parte, dragostea Sa este ca noi să-L conținem pe Dumnezeu, să fim una cu Dumnezeu și să-L exprimăm în gloria Sa.

Suntem creați de Dumnezeu în așa fel încât să-L putem primi pe Dumnezeu în noi, să-L conținem pe Dumnezeu ca viață și sursă de viață și să fim una cu Dumnezeu pentru a exprima ceea ce este El, astfel încât El să fie glorificat în noi și cu noi.

Asta vrea Dumnezeu și El este suveran în toate lucrurile pentru a ne umple vasul și a fi exprimat prin noi. Punctul culminant al utilității noastre pentru Dumnezeu nu este să fim folosiți de El pentru a face una sau alta pentru împărăția Sa, ci să fim vase pe care El să le umple și să fie exprimat prin ele.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului și să Îl savurăm zi de zi. Fie ca noi să fim umpluți cu El ca fiind conținutul și viața noastră, astfel încât El să poată trăi în noi și noi să putem trăi prin El.

Fie ca noi să-I permitem Domnului să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră până când vom fi umpluți cu toate bogățiile Sale și Îl vom exprima cu plinătatea Sa.

Doamne Isuse, ne deschidem vasul nostru Ție. Îți mulțumim că ai făcut de cunoscut bogățiile gloriei Tale asupra noastră, vase ale îndurării. Aleluia, suntem vase ale îndurării pregătite de Dumnezeu spre glorie! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a Te contacta, a Te savura și a fi umpluți cu Tine ca fiind comoară lăuntrică. Ne curățim de orice este dezonoriabil și de orice este impur. O, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai creat în așa fel încât să fim capabili să Te primim în noi și să Te conținem ca viața și sursa noastră de viață, astfel încât să putem fi una cu Tine și să Te exprimăm! Ne deschidem vasul Ție pentru a Te conține, a fi umpluți cu Tine, a fi una cu Tine și a Te exprima. Amin, Doamne, umple-ne vasul. Fie ca vasul nostru să fie conformat comorii neprețuite lăuntrice, astfel încât Tu să poți fi glorificat în noi și noi să putem fi glorificați în Tine. Slavă Domnului, punctul culminant al utilității noastre pentru Dumnezeu este să fim vase deschise care Îl conțin pe Dumnezeu și Îl exprimă! O, cât Te lăudăm pentru suveranitatea Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God Sovereignly Created us to be Vessels of Mercy and Honor Prepared unto Glory, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 5 (Să trăim sub suveranitatea lui Dumnezeu și conform îndurării lui Dumnezeu) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu și să I ne închinăm pentru suveranitatea și îndurarea Sa

25/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, este crucial pentru noi să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu și a îndurării Sale, astfel încât să ne putem da seama că El este Cel suveran care lucrează în culise, El este Cel de-asupra tuturor lucrurilor, în toate și în spatele la toate, pentru a ne arăta îndurare și a ne face vase ale îndurării spre onoare și glorie.

Dumnezeu este suveran. Trebuie să vedem acest lucru. Săptămâna aceasta, în studiul nostru mai profund, cu o considerație plină de rugăciune despre cum să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu, venim la subiectul: Să trăim sub suveranitatea lui Dumnezeu și conform îndurării lui Dumnezeu.

Slavă Domnului pentru suveranitatea Sa. Îl lăudăm pentru suveranitatea Sa. Acest lucru nu are nicio legătură cu noi, adică nu îl putem influența sau schimba; Dumnezeu este pur și simplu suveran.

Trebuie să ne deschidem către Domnul și să-I cerem să ne arate o viziune a suveranității Sale și trebuie să trăim sub suveranitatea Sa astăzi. Vrem să vedem ce este în inima lui Dumnezeu și pur și simplu să ne supunem Lui, căci El va îndeplini ceea ce dorește, indiferent dacă vrem sau nu să cooperăm.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului zilnic, venind la El în rugăciune și în cuvântul Său, pentru ca El să ne lumineze, să ne impresioneze cu ceea ce este în inima Lui și să ne facă să vedem suveranitatea Lui în toate lucrurile.

Vrem să trăim o viață pentru zidirea bisericii ca împărăție a lui Dumnezeu. Prin îndurarea Lui suntem aici. Prin suveranitatea Lui am văzut ceva din economia Lui și suntem în viața de biserică în recâștigarea Domnului.

Nu suntem aici unde suntem doar datorită căutării noastre după Domnul și a zelului nostru pentru El; toate acestea nu înseamnă nimic – Dumnezeu este suveran. Chiar înainte de a ne naște, El ne-a ales, ne-a predestinat și, în suveranitatea Sa, El a aranjat toate lucrurile pentru noi, în jurul nostru și în noi.

Și, fie că ne place sau nu, chiar și caracterul nostru este aranjat de Dumnezeu în suveranitatea Sa și nu putem decât să-L lăudăm și să-L adorăm pentru asta. Fie ca Domnul să ne lumineze pentru a înțelege subiectul suveranității lui Dumnezeu și a îndurării Sale și fie ca noi să trăim în suveranitatea Sa și sub îndurarea Sa astăzi.

Fie ca noi să nu credem că știm că Dumnezeu este suveran și, prin urmare, să nu înțelegem ce înseamnă cu adevărat; fie ca noi să venim la Domnul, pentru ca El să ne lumineze în această privință, deschizându-ne cerurile pentru a ne arăta ce este suveranitatea lui Dumnezeu și cum putem trăi sub îndurarea Sa astăzi.

Suveranitatea lui Dumnezeu implică tronul Său, autoritatea Sa și domnia Sa absolută; fie ca Domnul să ne facă să vedem suveranitatea Sa și să trăim într-un singur duh cu Domnul astăzi.

Este crucial să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu: autoritatea, puterea și poziția Sa nelimitate

Pe de o parte, trebuie să citim Biblia și să o studiem pentru a ne putea înnoi mintea și a ști ce vrea Domnul de la noi. Pe de altă parte, nu suntem aici doar pentru un fel de studiu biblic sau pentru a aduna cunoștințe scripturale; suntem aici pentru a-L vedea pe Dumnezeu și ce este El. Dumnezeu este suveran.

Trebuie să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu (Daniel 4:3, 34-35; Romani 9:18-23). Suveranitatea Sa se referă la domnia Sa, iar domnia Sa este ceva ce ține de împărăția Sa; pentru ca noi să fim un popor care trăiește în realitatea împărăției lui Dumnezeu, trebuie să vedem suveranitatea lui Dumnezeu.

Suveranitatea se referă la autoritatea, puterea și poziția nelimitată a lui Dumnezeu (Apocalipsa 4:11; 5:13). Datorită voii Sale, toate lucrurile au fost și au fost create; El are autoritate, putere și poziție absolută și nelimitată în acest univers.

Nu există nimic și nimeni care să poată limita autoritatea, puterea și poziția nelimitată a lui Dumnezeu. El caută ca omul să coopereze cu El în aducerea realității împărăției; totuși, Dumnezeu este Dumnezeu, iar noi, ca oameni, trebuie să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu.

Ni se poate părea că situația exterioară este atât de săracă, pustie și plină de degradare, iar noi suntem atât de slabi, fragili și plini de limitări, dar Dumnezeu este suveran. El are cea mai înaltă autoritate. El are cea mai mare putere. Dumnezeu are cea mai mare poziție în întregul univers.

Nu există alt Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru. Isaia 45:5 spune: Eu sunt Iehova și nu este nimeni altcineva afară de Mine. În afară de Dumnezeu, nu este niciun alt Dumnezeu.

Dumnezeu are un dușman, care este foarte interesat să răstoarne autoritatea lui Dumnezeu; așa cum se vede în Isaia 14:13, Lucifer a demonstrat că intenționa să încalce suveranitatea lui Dumnezeu. El a vrut să-și înalțe tronul deasupra tronului lui Dumnezeu.

Acest rebel și uzurpator a venit cu o intenție foarte specifică – să încalce suveranitatea lui Dumnezeu și să se facă asemenea Celui Preaînalt și, făcând acest lucru, să-L doboare pe Dumnezeu și tronul Său.

Deși poate părea că Satan predomină astăzi în societatea umană, în istoria omenirii și chiar în istoria bisericii, știm cum se termină povestea: în Apocalipsa 22:3 este tronul lui Dumnezeu și al Mielului, iar Satan este aruncat în iazul de foc. Slavă Domnului!

Tronul lui Dumnezeu și al Mielului este una dintre binecuvântările de care noi, ca mântuiți ai lui Dumnezeu, vom savura pentru veșnicie! Nu vom mai suferi niciun blestem: tronul va fi partea noastră eternă.

Astăzi trebuie să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu și trebuie să ne dăm seama că suveranitatea lui Dumnezeu domnește peste tot. Astăzi, situația dintre oameni și dintre națiuni este plină de confuzie, calamități și probleme, deoarece omul refuză să recunoască tronul lui Dumnezeu.

Fie ca noi să vedem clar că Dumnezeu este suveran, are un tron și este interesat să obțină un popor care să-L onoreze ca Om pe tron. Cum putem aplica suveranitatea lui Dumnezeu la situația noastră?

Nu doar atunci când ne pierdem locul de muncă putem vedea suveranitatea lui Dumnezeu sau când trecem prin situații dificile trebuie să o recunoaștem. Da, Dumnezeu este suveran atunci când ni se întâmplă ceva bun sau ceva dificil, dar aceasta poate fi o înțelegere superficială a suveranității lui Dumnezeu.

Când suntem persecutați, Dumnezeu este suveran. În toate lucrurile, Dumnezeu este suveran. Trebuie să ne rugăm pentru a avea o viziune a suveranității lui Dumnezeu. Fiind Cel Suveran, Dumnezeu este mai presus de orice, în spatele oricărui lucru și în orice lucru (1 Împ. 22:19).

El are capacitatea deplină de a îndeplini ceea ce vrea, conform dorinței inimii Sale și conform economiei Sale veșnice (Daniel 4:34-35; Efeseni 1:4-5, 9-11).

În Daniel 4 vedem că regele Babilonului a învățat pe calea cea grea să vadă stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor. Satan era acolo, căci Nebucadnețar voia să-și înalțe tronul și era mândru de ceea ce realizase.

Aceasta a făcut chiar și după ce a fost avertizat de Dumnezeu, printr-un vis, că Dumnezeu este Cel Preaînalt și că El dă împărăția cui vrea El, dacă se smerește. Dar dacă nu se smerește, Dumnezeu îl va izgoni din mijlocul oamenilor ca să mănânce cu fiarele câmpului și acolo va locui, până când va cunoaște că Cel Preaînalt este Domnitorul împărăției oamenilor și o dă cui vrea El.

Chiar dacă Nebucadnețar a avut acest vis și a fost avertizat de Dumnezeu, el nu s-a smerit, ci mai degrabă s-a mândru de ceea ce avea și de ceea ce realizase, așa că Domnul a avut o modalitate de a-l smeri. S-a uitat la tot ce avea și s-a mândru, gândindu-se că datorită puterii sale și pentru gloria și măreția sa a făcut toate acestea.

Așadar, a fost izgonit pentru o perioadă de timp, până când, așa cum spune Daniel 4:33-35, a binecuvântat pe Cel Preaînalt, lăudând și cinstind pe Cel veșnic viu, căci stăpânirea Lui este o stăpânire eternă. El face după voia Lui în oștirea cerurilor și printre locuitorii pământului și nu este nimeni care să-I spună: Ce faci?

Dumnezeu este suveran. Fie ca noi să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu. Fie ca noi să ne deschidem Lui și să fim sinceri cu El.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție! Dă-ne să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu. Fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeu este suveran nu numai în lucrurile bune care se întâmplă în viața noastră, ci și mai mult, El este suveran în suferințele pe care le avem, în persecuția pe care o îndurăm și în lucrurile dificile prin care trecem. O, Doamne, fie ca noi să vedem o viziune a suveranității Tale. Fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeu este Cel Preaînalt, Cel veșnic viu, iar stăpânirea Lui este o stăpânire eternă! Fie ca noi să vedem clar că Dumnezeu face tot ce voiește atât în cer, cât și pe pământ, și că noi nu-I putem spune: Ce faci? Amin, Doamne Isuse, fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeu are putere, autoritate și poziție nelimitate și că El face toate lucrurile după sfatul voinței Sale. Spunem Amin voinței Tale. Ne alăturăm Ție, Doamne, și ne smerim înaintea Ta. Noi nu suntem nimic, dar Tu ești suveran. Din suveranitatea Ta suntem aici, ajungând să cunoaștem ce ești și ce faci. Ne închinăm Ție și Te lăudăm pentru suveranitatea Ta!

Dumnezeu este Olarul, iar noi suntem lutul: El este Suveran și I ne închinăm și-L lăudăm pentru suveranitatea și îndurarea Sa!

În Noul Testament, există o porțiune din Romani 9:19-23 în care Pavel vorbește despre suveranitatea lui Dumnezeu. Cine se poate împotrivi lui Dumnezeu și voinței Sale? Mai degrabă, cine suntem noi, cei care Îi răspundem lui Dumnezeu?

Oare lucrul turnat îi va spune celui ce l-a turnat: „De ce m-ai făcut așa?” Extraordinar. Trebuie să ne dăm seama cine suntem: nu suntem suverani, ci mai degrabă suntem creaturi ale lui Dumnezeu, iar El este Creatorul nostru (Isaia 42:5).

Da, suntem credincioși în Cristos, care au viața lui Dumnezeu în ei și suntem vase ale îndurării spre onoare și glorie; totuși, în același timp, suntem sub suveranitatea lui Dumnezeu, iar El este suveran peste toate lucrurile.

Fiind creaturi ale lui Dumnezeu, nu ar trebui să ne împotrivim scopului Său și nici nu ar trebui să-I răspundem înapoi Lui, Creatorului (Romani 9:20).

O bună ilustrare a acestui lucru este povestea lui Iosif din cartea Genezei; el a fost o persoană care a învățat să trăiască sub suveranitatea lui Dumnezeu. Nu s-a certat niciodată cu Dumnezeu, nu s-a răzvrătit niciodată împotriva lui Dumnezeu și nici nu și-a exprimat frustrarea sau nemulțumirea față de situația teribilă în care se afla fără niciun motiv sau vină proprie.

Atât necredincioșii, cât și credincioșii de astăzi, însă, se ceartă cu Dumnezeu cu privire la lucrurile care li se întâmplă, la situația lor, la oamenii din jurul lor etc. Ei Îl cer lui Dumnezeu să repare sau să schimbe cutare persoană și, din cauza nemulțumirii și disatisfacției lor față de suveranitatea lui Dumnezeu, pot divorța, se pot muta în altă parte și iau unele decizii destul de ciudate.

Sămânța pentru versetul din Romani 8:28 este povestea lui Iosif din Vechiul Testament. Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu; Iosif a fost un iubitor de Dumnezeu și toate lucrurile – indiferent cât de negative erau, au lucrat împreună spre binele lui, pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu (Geneza 50:20).

De multe ori ne putem încuraja unii pe alții cu Romani 8:29 și s-ar putea să nu înțelegem de ce se întâmplă lucrurile, dar știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu.

De ce li se întâmplă lucruri rele oamenilor buni? De ce este soțul/soția unui frate sau a unei surori bune atât de rău sau de supărător/supărătoare cu ei? De ce sunt copiii unor sfinți buni atât de supărători și obraznici? De ce ne dă șeful nostru bătăi de cap, când ne facem treaba cât putem de bine?

Chiar dacă putem explica de ce se întâmplă aceste lucruri într-o anumită măsură, trebuie să înțelegem faptul că Dumnezeu este suveran. Ca Dumnezeu, El face ce vrea El să facă. El este Olarul, iar noi suntem lutul.

Iosif a fost unul dintre cei care au rămas sub mâna suverană a lui Dumnezeu și nu a inițiat nimic și nici nu a încercat să scape de situația în care se afla.

În relațiile sale cu frații săi, cu faraonul, cu egiptenii și chiar cu propriul său tată, s-a abținut, a rămas sub suveranitatea lui Dumnezeu și a recunoscut că, chiar dacă alții i-au făcut lucruri rele, Dumnezeu a întors totul în bine. El a înțeles că Dumnezeu este suveran.

Fie ca noi să ne menținem sub suveranitatea lui Dumnezeu tot timpul. Fie ca noi să ne dăm seama că viața noastră de zi cu zi, situația noastră și toate lucrurile din jurul nostru și chiar din noi sunt sub suveranitatea lui Dumnezeu.

Dumnezeu este pe tron. Fiind lutul, noi nu avem autoritatea de a face nimic; Dumnezeu este Olarul și El ne-a făcut așa cum a vrut El să ne facă, El ne-a ales și El face lucruri în noi și în jurul nostru.

Dumnezeu este Olarul și noi suntem lutul în mâna Lui; Dumnezeu, Olarul, este suveran (Ieremia 18:1-6). El decide care vas este făcut spre onoare și care este făcut spre necinste.

Dacă nu suntem dispuși să recunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu, dacă nu vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu, vom trăi într-o stare de frustrare, nefericire și nemulțumire.

Ne putem dori ca lucrurile să fie diferite, să avem o familie diferită, un loc de muncă diferit, o casă diferită, oricare ar fi cazul. Ne putem dori iarba mai verde de cealaltă parte a gardului.

Dar dacă ne dăm seama că Dumnezeu este suveran, vom obține cu adevărat beneficiul lui Dumnezeu Însuși. Dumnezeu l-a ales pe Iacov, dar l-a respins pe Esau, chiar dacă noi nu l-am ales pe Iacov, ci pe Esau; Dumnezeu este suveran.

Indiferent de situația noastră, oricare ar fi circumstanțele noastre și condiția vieții noastre umane și în viața de biserică, Dumnezeu este totuși suveran. Trebuie să învățăm să ne unim cu El, astfel încât să putem fi una cu El, pentru ca El să poată face în noi ceea ce vrea El să facă.

El vrea să aducă împărăția; acest lucru se face în felul Lui, la timpul Lui și conform suveranității Sale, iar noi ne unim cu El. Ca Olar, Dumnezeul nostru are dreptul absolut asupra noastră; în ceea ce ne privește, El are dreptul să facă orice dorește (Isaia 29:16; 64:8).

Fie ca noi să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu și să-L lăudăm pur și simplu pentru suveranitatea Lui și să I ne închinăm pentru îndurarea Sa!

Doamne, ne închinăm Ție pentru suveranitatea Ta! Te lăudăm pentru îndurarea Ta! Îți mulțumim și Te lăudăm că ne-ai ales. Te slăvim pentru tot aranjamentul Tău suveran în viața noastră. O, Doamne, chiar dacă s-ar putea să nu ne placă situația în care ne aflăm sau problemele care ne ies în cale, totuși Te slăvim pentru suveranitatea Ta. Credem că Tu ești suveran. Credem că Tu aranjezi toate lucrurile din viața noastră și din situația noastră astfel încât toate lucrurile, problemele, persoanele și situațiile să lucreze împreună spre binele nostru, căci Te iubim! Amin, Doamne, Te iubim! Chiar dacă s-ar putea să nu înțelegem de ce ni se întâmplă una sau alta, totuși Te iubim! Chiar dacă s-ar putea să nu ne placă suferința, problemele și dificultățile din viața noastră de familie, din viața profesională și din viața de biserică, totuși Te slăvim pentru suveranitatea Ta. Credem că Tu ești Olarul nostru și noi suntem pur și simplu lutul; Tu ai dreptul absolut asupra noastră. O, Doamne, ne unim cu Tine pentru a fi una cu Tine pentru împlinirea scopului Tău, încrezându-ne pe deplin în Tine și crezând că Tu ești suveran!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, See a Vision of God’s Sovereignty and Worship Him for His Sovereignty and Mercy, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 5 (Să trăim sub suveranitatea lui Dumnezeu și conform îndurării lui Dumnezeu) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului și pentru ca biserica să fie zidită astăzi

23/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să învățăm să exersăm cheia pierderii viața-suflet pentru a încuia această poartă a Hadesului pentru zidirea bisericii; dacă suntem dispuși să pierdem savurarea noastră sufletească prezentă de dragul Domnului și pentru biserică, alții vor fi hrăniți de noi, Îl vom savura pe Cristos și nu vom suferi, ci vom fi bucuroși! Amin!

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să exersăm cheile împărăției lui Dumnezeu pentru zidirea bisericii. Împărăția lui Dumnezeu astăzi este biserica, iar în viața de biserică trebuie să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Biserica și împărăția sunt strâns legate. Nu putem avea o viață de biserică adecvată fără a fi în împărăția lui Dumnezeu în realitate. Domnul Isus a spus că El va zidi biserica Sa și, imediat după ce a spus asta, El a spus că porțile Hadesului nu o vor birui.

El ne dă cheile împărăției cerurilor pentru a încuia porțile Hadesului pentru zidirea bisericii. Cât de mult trebuie să ne exersăm duhul, să trăim în duhul nostru și să exersăm cheile împărăției cerurilor pentru a închide și a încuia porțile Hadesului într-un mod subiectiv în viața de biserică de astăzi!

Dacă vrem să zidim biserica astăzi, trebuie să învățăm să închidem și să încuiem porțile Hadesului prin exersarea a trei chei. În primul rând, există cheia renegării de sine. De îndată ce biserica a fost dezvăluită lui Petru și ucenicilor, Satan a intrat prin intențiile bune ale lui Petru și a fost exprimat prin opinia sa, iar Domnul a identificat-o imediat ca fiind Satan.

Intențiile noastre bune, dorința noastră ca alții să nu treacă prin suferință și opiniile noastre pot fi întruparea lui Satan, deschizând porțile Hadesului pentru ca inamicul să atace biserica și să o deterioreze! Sinele este pur și simplu sufletul care declară independența față de Dumnezeu; atunci când nu depindem de Domnul și de Trup, suntem în sine.

A doua cheie este luarea crucii. A lua crucea înseamnă pur și simplu că luăm voia lui Dumnezeu, căci crucea este voia lui Dumnezeu. Crucea nu este o suferință; crucea este moartea, terminarea. Am fost crucificați împreună cu Cristos și, atunci când ne exersăm duhul pentru a fi un singur duh cu Domnul, experimentăm crucea lui Cristos în Duh cu duhul nostru.

Fie ca noi să fim cei care reneagă sinele și ne luăm propria cruce pentru a-L urma pe Domnul astăzi. Fie ca noi să ne exersăm duhul și să lăsăm crucea să lucreze în noi, astfel încât să purtăm crucea și să-L urmăm pe Domnul, închizând porțile Hadesului în viața de biserică, pentru ca biserica să fie zidită astăzi!

Învățăm să exersăm cheia pierderii vieții-suflet, a pierderii savurării sufletului nostru astăzi

A treia cheie subiectivă pentru a încuia porțile Hadesului în experiența noastră este pierderea viații-suflet (Matei 16:25). Ce este această viață-suflet și de ce vrea Domnul să o pierdem?

În mai multe locuri din Evanghelii, Domnul a spus că, dacă ne salvăm sufletul în această epocă, dacă permitem sufletului își aibă savurarea în această epocă, ne vom pierde sufletul în epoca următoare, adică ne vom pierde savurarea sufletească în epoca următoare.

A salva viața-suflet înseamnă pur și simplu a ne mulțumi sinele permițând sufletului să-și aibă savurarea. Însă a pierde viața-suflet înseamnă a pierde savurarea sufletului.

Domnul ne-a creat cu un suflet; suntem cu toții un suflet viu cu multe dorințe, sentimente, gânduri, emoții și decizii. Dumnezeu l-a creat pe om ca suflet (Geneza 2:7), iar sufletul omului are nevoie de bucurie.

Însă din cauza decăderii omului, sufletul omului dorește să savureze lucrurile pe care le oferă lumea, de lucrurile care sunt de la vrăjmaș și chiar de lucrurile care sunt separate de Dumnezeu.

Când am crezut în Domnul Isus și L-am primit pe Dumnezeu în duhul nostru, acum Îl savurăm pe Cristos în duhul nostru, iar primirea lui Dumnezeu și exprimarea Lui ar trebui să fie savurarea și amuzamentul nostru.

În calitate de credincioși în Cristos, primirea lui Dumnezeu în duhul nostru și exprimarea Lui prin sufletul nostru ar trebui să fie savurarea și amuzamentul nostru astăzi (Neemia 8:10; Romani 14:17).

Totuși, deoarece trăim în această lume și suntem condiționați, instruiți și încurajați să savurăm lucrurile pe care le iubește sufletul nostru decăzut, noi, credincioșii în Cristos, permitem de multe ori sufletului nostru să-și aibă savurarea sa sufletească și nu ne pierdem viața-suflet.

Domnul Isus a spus că, dacă vrem să-L urmăm, trebuie să ne pierdem viața-suflet de dragul Lui; dacă ne pierdem viața-suflet de dragul Lui astăzi, o vom găsi în epoca următoare.

Domnul Isus a luat inițiativa în a face acest lucru; când a fost pe pământ, El nu Și-a căutat propriile lucruri, nu a făcut ceea ce-I plăcea sufletului Său și nu a realizat sau a spus lucruri care să-L mulțumească, ci, dimpotrivă, Și-a pierdut viața-suflet până la capăt.

El și-a sacrificat viața-suflet pentru ca ucenicii Săi să fie păstoriți, îngrijiți, hrăniți și învățați cu cuvintele vieții și a făcut sacrificiul suprem de a-Și da viața-suflet murind pe cruce pentru noi.

Aceasta a fost o suferință, omenește vorbind, dar Domnul privea spre răsplată, spre bucuria pusă înaintea Lui: biserica ca produs al morții și învierii Sale. Domnul Isus Și-a pierdut savurarea sufletească în această epocă pentru a-Și putea găsi viața-suflet în epoca viitoare (Ioan 10:11; Isaia 53:12); și noi trebuie să facem la fel astăzi (Ioan 12:24-26).

S-ar putea părea că este o suferință pentru sufletul nostru să-și piardă savurarea sufletească prezentă, dar dacă o facem exersând duhul nostru pentru a-L savura pe Domnul în duhul nostru, ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii, iar sufletul nostru Îl va savura pe Domnul și va savura a fi cu sfinții.

Trebuie să ne dăm seama că, dacă ne salvăm viața-suflet în această epocă, o vom pierde în epoca viitoare; totuși, dacă ne pierdem viața-suflet în această epocă, o vom găsi în epoca viitoare (Matei 16:25). Fie ca noi să fim cei care ne salvăm viața-suflet în epoca viitoare pierzând viața-suflet de dragul Domnului în această epocă!

Una dintre răsplătirile din împărăția viitoare este să ne găsim viața-suflet, adică să avem savurarea sufletului nostru așa cum a rânduit Dumnezeu. Însă astăzi trebuie să ne pierdem savurarea sufletească de dragul Domnului; trebuie să exersăm cheia pierderii viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii.

Singura cale prin care biserica poate fi zidită este dacă ne pierdem savurarea sufletească în această epocă. Dacă tu și cu mine ne pierdem viața-suflet astăzi, nepermițând sufletului nostru să savureze ceea ce își dorește în această lume, ci negând această bucurie sufletească de dragul Domnului și al bisericii, biserica poate fi zidită.

Cum poate fi zidită biserica dacă fiecare credincios în Cristos face ceea ce îi place în sufletul său? Cum poate fi zidită biserica dacă ne salvăm cu toții sufletul savurăm ceea ce îi place sufletului în această epocă? O, Doamne!

Fie ca noi să înțelegem că trebuie să-L iubim pe Domnul Isus și să urâm și să ne lepădăm viața-suflet, neiubindu-ne viața-suflet până la moarte (1 Corinteni 16:22; 2:9; Luca 14:26; 9:23; Apocalipsa 12:11).

Când Îl iubim pe Domnul, iubim biserica și suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet, chiar să o urâm de dragul Domnului și al bisericii, îl biruim pe dușman și închidem și chiar încuiem poarta Hadesului pentru a zidi biserica astăzi.

Fie ca noi să venim la Domnul dimineața și, de asemenea, pe parcursul zilei, să-I spunem:

Doamne Isuse, Te iubim! Ne dăm pe noi înșine să Te savurăm! Ne exersăm duhul pentru a Te savura și a Te experimenta astăzi. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te urmăm astăzi renunțând la sine, pierzându-ne viața-suflet și luându-ne crucea. O, Doamne Isuse, fă-ne dispuși să ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Tău și de dragul bisericii! Vrem să exersăm cheia pierderii viața-suflet astăzi pentru zidirea bisericii. Fie ca noi să cooperăm cu Tine exersându-ne duhul și nepermițând sufletului nostru să-și aibă savurarea în această epocă, ci să pierdem savurarea sufletească de dragul Tău. Amin, Doamne, vrem să Te primim în duhul nostru și să Te exprimăm prin sufletul nostru, ca să putem fi umpluți de bucurie și desfătare. Aleluia, bucuria Domnului este puterea noastră! Slavă Domnului, Îl putem savura pe Domnul în duhul nostru și ne putem pierde viața-suflet de dragul Lui și de dragul bisericii de astăzi! Amin, Doamne Isuse, fă-ne dispuși să ne pierdem viața-suflet în această epocă de dragul Tău și de dragul bisericii, ca să o putem găsi în epoca următoare, la întoarcerea Ta! Amin, Doamne, fă-ne pe noi biruitorii Tăi, cei care aplicăm sângele Mielului, rostim cuvântul mărturiei noastre și nu ne iubim viața-suflet până la moarte!

Să vim dispuși să ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului, pentru ca alții să fie hrăniți și pentru ca biserica să fie zidită

Când Domnul Isus a mers la cruce, nu a făcut-o cu lacrimi sau plângându-se; mai degrabă, așa cum spune Evrei 12:2, El a mers la cruce cu bucurie. Deși crucea a fost pierderea supremă a vieții Sale sufletești, El a privit la răsplată, la bucuria pusă înaintea Sa.

El a prevăzut care va fi rezultatul, așa că nu I-a părut niciodată rău pentru că Și-a pierdut sufletul. El știa că prin moartea Sa se vor produce multe boabe (Ioan 12:24) și că, în învierea Sa, mulții credincioși în Cristos vor fi regenerați pentru a fi Trupul Său (1 Petru 1:3).

Aceasta era savurarea pusă înaintea Lui și, pentru această bucurie, El a fost dispus să-Și piardă viața-suflet pentru noi și pentru biserică.

Astăzi, oamenii caută multe lucruri în afara lui Dumnezeu pentru a se satisface pe ei înșiși și pentru a fi amuzați, distrați și fericiți. Există atât de multe lucruri astăzi care îl atrag pe om, îl captivează și îl îndepărtează de Domnul pur și simplu prin faptul că sunt atât de distractive, amuzante și atractive. O, Doamne.

În vremurile de demult, oamenii obișnuiau să se joace și erau dependenți de unele jocuri, dar astăzi oamenii au telefoanele lor mobile cu o mulțime de jocuri, aplicații și lucruri care ne anunță, ne amintesc și ne îndepărtează de Domnul și de la a face ceea ce trebuie să facem.

Mai mult, există multe lucruri pe care sufletul nostru le iubește, cum ar fi călătoriile, vizionarea de divertisment, cititul, antrenamentele de sport, practicarea sporturilor sau vizionarea sporturilor etc.

Chiar dacă suntem credincioși în Cristos, de multe ori când suntem singuri, în intimitatea propriei case și nimeni din biserică nu ne vede, îi permitem sufletului nostru să aibă savurarea sa sufletească prezentă. În zilele acestea, mai mult ca niciodată, lumea este la îndemâna noastră, în buzunare și peste tot în jurul nostru, atrăgându-ne, anunțându-ne, amintindu-ne și uzurpându-ne la fiecare nivel.

Când jucăm un joc sau urmărim anumite sporturi, când călătorim sau îi privim pe alții care călătoresc, când conducem sau îi privim pe alții conducând, când jucăm un joc sau îi privim pe alții jucând un joc, sufletul nostru este distrat și fericit. Orice face ca sufletul nostru să fie fericit separat de Domnul este ceva din lume care ne uzurpă și aduce moarte în viața de biserică.

Dacă nu ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului și de dragul bisericii, ne vom pierde savurarea sufletească în epoca următoare.

Nu ne pierdem viața-suflet pentru că TREBUIE să facem asta; o pierdem pentru că Îl iubim pe Domnul și Îl savurăm pe El și, de dragul Lui și de dragul bisericii, ne dăm de bunăvoie viața-suflet.

Ne pierdem viața-suflet astăzi întorcându-ne privirea către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre, care a croit calea luând inițiativa de a-Și pierde viața-suflet de dragul dobândirii bisericii!

Amin, dacă suntem dispuși să pierdem toată savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului, de dragul bisericii și de dragul tuturor sfinților, alții vor fi hrăniți de noi și vor fi zidiți prin noi; aceasta nu este o suferință, ci o bucurie!

Cu toții putem mărturisi că am gustat această bucurie de a pierde viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii, iar sfinții au fost hrăniți prin noi și zidiți în biserică. De exemplu, când ne pierdem savurarea sufletească prezentă și îi ducem cu mașina pe sfinți la întâlnire sau de la aeroport, sfinții sunt hrăniți.

Când ne pierdem viața-suflet și nu facem ceea ce vrea sufletul nostru, ci plătim prețul pentru a fi în Cuvânt și pentru a-i vizita pe cei noi pentru a avea părtășie cu ei în Cuvânt, ei sunt hrăniți și sunt zidiți împreună.

Pe de o parte, sufletul nostru suferă pierderea savurării sale; pe de altă parte, pentru că ne exersăm duhul pentru a-L atinge pe Domnul și a-L savura pe El în duh, în cele din urmă sufletul intră în savurarea Domnului, iar El are o cale de a fi exprimat prin sufletul nostru.

Dacă suntem cei care își pierd viața-suflet de dragul Domnului în această epocă, vom intra în bucuria Sa în epoca următoare. Răsplata împărăției pentru împărtășirea bucuriei Împăratului în domnirea peste pământ în manifestarea împărăției depinde de faptul dacă ne salvăm viața-suflet în această epocă sau o pierdem (Matei 16:25-28; 25:21, 23).

Dacă suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului în această lume, vom intra în bucuria Sa atunci când El Se va întoarce; El ne va cere nouă, urmașilor Săi, partenerilor Săi, să intrăm în bucuria Sa. Aceasta va fi mântuirea sufletului nostru!

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm pe noi înșine să Te savurăm astăzi! Amin, Doamne, ne exersăm duhul ca să Te atingem, să Te savurăm și să Te experimentăm. Suntem dispuși, dragă Doamne Isuse, să ne pierdem savurarea prezentă de dragul Domnului, de dragul bisericii și de dragul tuturor sfinților! Amin, Doamne, așa cum ne pierdem viața-suflet de dragul Tău, credem că alții sunt hrăniți și zidiți prin noi! O, ce bucurie este să ne exersăm duhul, să Îl savurăm pe Domnul și să pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului și de dragul bisericii, astfel încât biserica să poată fi zidită! Amin, Doamne, vrem să intrăm în bucuria Ta în epoca viitoare, fiind dispuși să ne pierdem savurarea sufletească în această epocă, de dragul Tău! O, Doamne, fă-ne dispuși să ne pierdem savurarea sufletească astăzi, de dragul Tău. Vrem să călcăm pe urmele Tale astăzi, fiind exact ca Tine în pierderea vieții noastre sufletești de dragul Tău. Trăiește în noi astăzi. Vrem să Te savurăm în duhul nostru și să Te lăsăm să fii exprimat în sufletul nostru!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Losing the Soul-Life for the Lord’s Sake and for the Church to be Built up Today, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 4 (Exersarea împărăției pentru zidirea bisericii) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne împărtășim din bunăvoința Domnului de a purta crucea și de a o purta pentru biserică

22/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos care doresc să coopereze cu Domnul pentru zidirea bisericii Sale, astfel încât El să se poată întoarce curând, trebuie să învățăm să folosim cheia luării crucii; trebuie să ne împărtășim din bunăvoința Domnului de a purta crucea, astfel încât să putem fi purtători de cruce fericiți și nu criminali triști care sunt uciși de cruce. O, Doamne!

Când mulți creștini citesc Matei 16:18-19, ei sunt încurajați să realizeze că Cristos este Cel care zidește biserica Sa și sunt uimiți că Petru a primit de la Cristos cheile împărăției cerurilor pentru a lega pe pământ ce a fost legat în cer și a dezlega pe pământ ce a fost dezlegat în ceruri.

Însă nu doar Petru a primit aceste chei ale împărăției; noi toți, în calitate de credincioși în Cristos, trebuie să folosim cheile subiective ale împărăției pentru a lega și a dezlega, chiar și pentru a încuia porțile Hadesului care împiedică zidirea bisericii.

Când vrem să zidim biserica, nu doar mediul exterior, persecuția și cei răi se ridică pentru a ne împiedica; chiar mai mult, există mulți dușmani subiectivi în ființa noastră care împiedică zidirea.

În special, așa cum se vede în Matei 16:19-24, există mintea noastră cu gândurile ei bune, sufletul nostru cu independența lui față de Dumnezeu (sinele) și viața-suflet care este în ființa noastră ca porți ale Hadesului, împiedicând zidirea.

Trebuie să citim această porțiune a cuvântului cu rugăciune, căci aici se află cheia zidirii bisericii. Dacă nu tratăm porțile subiective ale Hadesului din ființa noastră, adică dacă nu ne exersăm duhul pentru a folosi cheile subiective ale împărăției pentru a închide și a încuia porțile Hadesului din ființa noastră, biserica nu poate fi zidită.

Putem spune că în lumea occidentală nu există persecuție exterioară împotriva creștinilor și, în general, astăzi creștinismul se poate răspândi, evanghelia poate fi predicată și întreaga lume pare a fi deschisă.

Ce împiedică zidirea bisericii și, prin urmare, întârzie întoarcerea Domnului? Sunt aceste porți ale Hadesului în ființa noastră. Sinele este cel care triumfă; sufletul nostru declară independența față de Dumnezeu și face lucrurile după gustul, preferințele, dorințele și impulsurile lui, fiind independent de Dumnezeu.

Viața noastră sufletească este hrănită și savurată de noi, iar mintea este neînnoită, fiind plină de opinii și gânduri care nu se potrivesc cu gândurile Domnului. O, Doamne! Trebuie să învățăm să-L urmăm pe Domnul prin negarea sinelui, pierderea vieții noastre sufletești și luarea crucii noastre astăzi, pentru a putea trăi o viață pentru zidirea bisericii.

Exersăm cheia luării crucii noastre pentru a fi un purtător de cruce fericit, nu un criminal executat pe cruce

A doua cheie subiectivă a împărăției este luarea crucii și urmarea Domnului (Matei 16:24). Ce înseamnă să ne luăm crucea?

În vremurile Imperiului Roman, guvernul roman folosea răstignirea pentru a executa criminali. fost o moarte dureroasă, căci a implicat suferință și umilire publică; criminalii nu au fost dispuși să fie crucificați, ci au fost forțați să fie crucificați, suferind astfel suferințe dureroase și prelungite și apoi moartea.

Dar cu Domnul Isus, acest lucru a fost diferit; El nu a fost forțat să fie crucificat; El a fost dispus să o facă. În Matei 26:39, El S-a rugat Tatălui, dacă este posibil, să treacă paharul acesta de la El, dar El a încheiat spunând: Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu. Crucea este voia Tatălui, care în cazul Domnului era crucea fizică.

A purta crucea înseamnă pur și simplu a lua voia lui Dumnezeu; crucea este voia lui Dumnezeu (Ioan 18:11). Domnul Isus, modelul nostru în luarea crucii, nu a fost forțat să meargă la cruce ca un criminal; mai degrabă, El a fost dispus să meargă pentru că crucea era voia lui Dumnezeu.

Pentru bucuria pusă înaintea Sa, pentru ca El să câștige biserica, El a trebuit să meargă la cruce, astfel încât coaja umanității Sale să fie zdrobită pentru a elibera viața divină din El și a o împărtăși multor oameni pentru a-i regenera și a-i face biserica, Trupul lui Cristos, mărirea lui Cristos (Ioan 12:24).

Domnul Isus nu a ales pur și simplu să meargă la cruce la sfârșitul vieții Sale pe pământ; El a fost un purtător de cruce zi de zi. El a purtat crucea, luând voia Tatălui și nefăcându-Și propria voie, ci depinzând întotdeauna de Tatăl, rostind cuvintele Tatălui, făcând lucrarea Tatălui și exprimându-L pe Tatăl.

El a trăit o viață zilnică sub cruce, iar apoi S-a dus la cruce fizic. Noi, credincioșii în Cristos, am fost crucificați împreună cu Cristos (Galateni 2:20) și acum trăim o viață crucificată luând crucea și urmându-L pe Domnul (Luca 14:27).

Domnul Isus a fost dispus să fie crucificat pentru ca, prin moartea Sa, viața Sa să fie eliberată pentru a produce și zidi biserica. Crucea nu a fost ușoară pentru Domnul; a fost o mare suferință pentru El, dar Lui nu I-a păsat de suferință, ci de împlinirea scopului lui Dumnezeu (Evrei 12:2; Coloseni 1:24).

Noi vrem să evităm suferința și să alegem calea cea mai ușoară, dar Domnul vrea să-L urmăm luând crucea zilnic. Pentru a-L urma pe Domnul, trebuie să ne luăm crucea; asta înseamnă că nu suntem forțați să purtăm crucea, ci o luăm de bunăvoie.

Uneori credem că soția noastră este crucea noastră și că ne răstignește; unii soți pot spune că draga lor soție îi răstignește. Chiar dacă acest lucru are sens, el arată că ei nu sunt purtători de cruce, ci mai degrabă sunt ca niște criminali executați de soțiile lor. O, Doamne!

Dacă credem că soția sau soțul nostru ne răstignește, sau că copiii noștri sau sfinții ne răstignesc, nu suntem purtători de cruce care își iau de bunăvoie crucea pentru a-L urma pe Domnul, ci mai degrabă suntem criminali care sunt executați.

Pentru cei din lume, da, crucea este aplicată criminalilor; pentru noi, în calitate de credincioși în Cristos, luăm de bunăvoie crucea pentru a-L urma pe Domnul și a zidi biserica.

Fie ca Domnul să ne schimbe conceptul despre luarea crucii zilnic, de la a fi un criminal executat, suferind și plângându-ne de ea, la a fi dispuși să purtăm crucea una cu Domnul.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la cruce, realizând că crucea este voia lui Dumnezeu și fie ca noi să fim dispuși să ne luăm crucea zilnic și să-L urmăm pe Domnul purtând crucea.

El a purtat crucea zilnic și apoi a murit pe cruce; suntem identificați cu Cristosul cel crucificat, am murit în El și suntem crucificați împreună cu El, iar acum purtăm crucea zilnic, urmând calea Domnului.

Soțul nostru, soția noastră și copiii noștri sunt voia lui Dumnezeu și, prin urmare, sunt crucea noastră. Însă noi nu suntem criminali executați de cruce; suntem cei care aleg să luăm voia lui Dumnezeu și să purtăm crucea.

Singura biserică este voia lui Dumnezeu și fiecare frate și soră din biserică este voia lui Dumnezeu; astfel, a purta crucea înseamnă a purta biserica și a purta pe toți sfinții, astfel încât să avem unitatea autentică (Ioan 17:21-23; Efeseni 4:3, 13; 1 Corinteni 1:10; Filipeni 2:2). Amin!

De aceea, Pavel a spus că trebuie să fim sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului, căci biserica este voia lui Dumnezeu pentru noi. Una dintre principalele virtuți necesare în viața de biserică este îngăduința, a ne purta unii pe alții în dragoste; a ne purta unii pe alții în dragoste este un fel de a purta crucea.

Fie ca noi să venim la Domnul cu privire la toate aceste lucruri în rugăciune, să le aplicăm în rugăciune și să ne deschidem Domnului cu privire la acestea, astfel încât El să lucreze acest lucru în noi în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică.

Doamne Isuse, îți mulțumim că ai fost dispus să mergi la cruce și să mori pentru noi, luând voia lui Dumnezeu ca cruce. Îți mulțumim, Doamne, că ai stabilit un model de a trăi o viață crucificată și apoi de a muri pe cruce, alegând voia lui Dumnezeu și fiind dispus să fii crucificat pentru noi. Slavă Ție, Doamne, că ai stabilit un astfel de model pentru noi. Vrem să călcăm pe urmele Tale astăzi. Amin, Doamne, vrem să ne luăm crucea și să Te urmăm pentru a putea trăi o viață pentru zidirea bisericii. Fie ca noi să ne dăm seama că crucea este voia lui Dumnezeu și fie ca noi să luăm voia lui Dumnezeu și să o facem. Fie ca noi să ne dăm seama că soțul, soția și copiii noștri sunt voia lui Dumnezeu și, prin urmare, sunt crucea noastră. Fie ca noi să vedem că biserica este voia lui Dumnezeu și că fiecare frate și soră din biserică este voia lui Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să fim persoane fericite care poartă crucea și nu criminali executați pe cruce. Fie ca noi să Te luăm ca model în a ne lua crucea și a purta crucea, una cu Tine, pentru ca biserica să poată fi zidită astăzi!

Ne împărtășim din bunăvoința Domnului de a lua crucea și de a o purta pentru zidirea bisericii

Cum putem noi, ca ființe umane, să alegem suferința și moartea? A purta crucea înseamnă suferință pentru mulți dintre noi; în ochii lui Dumnezeu, crucea nu este doar suferință, ci și sfârșitul, dar pentru că nu suntem dispuși să purtăm crucea, suferim destul de mult.

Dacă ne deschidem doar Domnului, Îl savurăm și ne exersăm duhul, crucea este aplicată ființei noastre în duh și prin Duh, iar omul cel vechi este omorât, sinele este renegat, iar carnea este ținută pe cruce.

Domnul Isus a fost dispus să-Și ia crucea zilnic și, pe măsură ce Se apropia de răstignirea fizică, El a ales totuși voia Tatălui (Matei 16:24). O asemenea persoană trăiește în noi. Noi nu suntem dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm, dar El este dispus. Trebuie să ne deschidem Lui și să-I cerem să ne facă dispuși.

Trebuie pur și simplu să ne întoarcem către El, să Îl savurăm și să ne împărtășim din bunăvoința Domnului de a purta crucea și de a o purta pentru zidirea bisericii.

Domnul a fost dispus și chiar bucuros să-Și ia crucea, căci cunoștea bucuria pusă înaintea Lui; acum putem participa la dorința Lui de a purta crucea și de a o purta în viața noastră de zi cu zi.

Putem veni la El în duh, putem veni la El în Cuvânt și Îl putem permite să Se infuzeze în noi, chiar pentru a ne face la fel ca El în dorința de a purta crucea. Nicio ființă umană nu este un purtător fericit al crucii; mai degrabă, chiar și noi, credincioșii în Cristos, atunci când trebuie să ne luăm crucea și să o purtăm, de multe ori suntem ca niște criminali executați pe cruce, iar cei din jurul nostru pot vedea cât de mult suferim. O, Doamne!

Crucea nu este o suferință: crucea este terminare; când ne exersăm duhul și ne împărtășim din bunăvoința Domnului de a purta crucea, nu ne vom plânge, nu vom cârti și nu vom vorbi despre asta – pur și simplu vom purta crucea pentru zidirea bisericii.

Când ne exersăm duhul și suntem una cu Domnul pentru a ne lua crucea și a o purta, moartea lucrează în noi și viața este eliberată în biserică pentru zidirea bisericii. Când împărtășim bunăvoința Domnului de a purta crucea, viața Lui este eliberată prin noi în Trup.

Așa cum a spus Pavel, moartea lucrează în viață, dar viața în voi (2 Corinteni 4:12). Amin! Trebuie nu doar să ne luăm crucea, ci și să o purtăm, adică să rămânem pe cruce (Luca 14:27; Romani 6:6; Galateni 2:20; Filipeni 3:10; 1 Corinteni 15:31). Trebuie să ne păstrăm omul cel vechi sub sfârșitul crucii zi de zi.

Crucea este pentru uciderea zilnică a omului firesc; aceasta înseamnă a fi conformați morții lui Cristos. Am primit viața divină prin răstignirea Domnului și acum, pentru a fi zidiți în această viață, trebuie să luăm crucea de bunăvoie și bucurie.

Amin, fie ca noi să ne împărtășim din bunăvoința Domnului de a purta crucea și fie ca noi să fim purtătorii fericiți ai crucii astăzi, cei care permit morții lui Cristos să lucreze în ei, astfel încât viața Lui să poată fi eliberată și să lucreze în alții!

Nu ar trebui să ne pese de gustul, simțurile și conștiința noastră; mai degrabă, ar trebui să ne pese doar de voia lui Dumnezeu, care este să avem o unitate autentică (Ioan 17:21-23; Efeseni 4:3, 13; 1 Corinteni 1:10; Filipeni 2:2).

Când suntem dispuși să purtăm crucea una cu Domnul, chiar dacă soțul/soția noastră ne-ar putea face probleme, putem să-L savurăm pe Domnul și vom purta crucea cu bucurie, căci Domnul din noi este dispus să poarte crucea.

Când suntem dispuși să luăm crucea împărtășindu-ne din bunăvoința Domnului de a purta crucea, nu vom fluctua, fiind sus când totul merge bine și jos când alții ne fac probleme; mai degrabă, vom fi statornici și stabili, iar viața divină va fi administrată Trupului.

Mai mult, vom fi zidiți împreună cu soțul/soția noastră și cu sfinții, căci ne luăm soțul/soția și sfinții ca fiind voia lui Dumnezeu, crucea pe care să o purtăm, pentru zidirea bisericii. Cât de mult trebuie să ne rugăm pentru aceasta, ca Domnul să facă acest lucru real pentru noi în viața de biserică de astăzi!

Doamne Isuse, fă-ne purtători de cruce dispuși, așa cum ai fost Tu. Ai învățat să iei voia lui Dumnezeu ca cruce și ai fost dispus nu doar să porți crucea zilnic, ci și să fii crucificat fizic. Suntem atât de bucuroși că Ți-ai luat crucea și ai murit pentru noi. O, Doamne, prin bunăvoința Ta de a purta crucea, suntem astăzi aici ca biserică. Îți mulțumim și Te lăudăm. Ne deschidem Ție astăzi. Doamne, vrem să ne împărtășim din bunăvoința Ta de a purta crucea astăzi. Ne împărtășim din ceea ce ești Tu, ca să putem purta crucea, pentru ca viața Ta să fie eliberată! Amin, Doamne, fie ca noi să fim dispuși să purtăm crucea zilnic, luând voia lui Dumnezeu și negând gustul, sentimentul sau conștiența noastră. Fie ca noi să ne preocupăm doar de voia lui Dumnezeu, care este să avem unitate autentică! Fie ca noi să fim dispuși să purtăm crucea și să fim sârguincioși să păstrăm unitatea în legătura unificatoare a păcii! Amin, Doamne, fă-ne cei care purtăm crucea astăzi de bunăvoie și bucurie pentru ca biserica să fie zidită!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Partake of the Lord’s Willingness to Take up the Cross and Bear it for the Church, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 4 (Exersarea împărăției pentru zidirea bisericii) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Exersăm cheia renegării sinelui pentru a încuia sinele și a zidi biserica astăzi

21/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos care doresc să zidească biserica și să-L urmeze pe Domnul luându-ne crucea, trebuie să exersăm cheia renegării sinelui și să încuiem sinele cu toate expresiile și manifestările sale, astfel încât biserica să poată fi zidită astăzi.

Modul de a coopera cu Domnul pentru a zidi biserica astăzi nu este doar prin desfășurarea de activități exterioare, lucruri care sunt foarte necesare pentru buna rânduială în viața de biserică, ci prin renegarea sinelui, pierderea vieții-suflet și luarea crucii noastre.

Biserica este Trupul lui Cristos, iar Cristos este Cel care zidește biserica. Cum se face că, chiar și după două mii de ani de la înălțarea sa la cer, Cristos nu a terminat de zidit biserica Sa? Nu este vorba doar de persecuția exterioară sau de ereziile care au atacat biserica, ci, mai mult decât atât, este cel mai subiectiv dușman dintre toți, care se ridică zi de zi, chiar și clipă de clipă, pentru a zădărnici zidirea bisericii.

Cel mai mare dușman al zidirii bisericii este sinele. Tu și eu, credincioșii în Cristos care trăim în sine, suntem cei mai mari dușmani ai clădirii lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse! Când trăim în sine, lucru pe care îl facem în mod implicit, distrugem zidirea.

Petru și-a exprimat inima bună și grija ca Domnul să nu meargă și să moară, dar în ochii lui Dumnezeu, aceasta a fost una dintre porțile Hadesului care s-a deschis.

Petru este atât de asemănător cu noi. Într-un moment, vedem o mare revelație de la Dumnezeu și rostim ceva care edifică, zidește și eliberează cuvântul lui Dumnezeu pe pământ. În clipa următoare, însă, putem deschide porțile Hadesului pur și simplu fiind în sine și exprimându-ne intenția bună, opinia bună și inima bună, totuși, prin aceasta, împiedicăm zidirea bisericii.

Cât de mult avem nevoie ca Domnul să strălucească asupra a ceea ce este sinele! Am putea crede că suntem bine, deoarece nu păcătuim, nu provocăm probleme acasă sau în biserică și nu părem să avem probleme majore.

Dar atâta timp cât trăim în sine, adică atâta timp cât nu trăim în duhul contopit, exersând renegarea sinelui pentru a ne încuia pe noi înșine, ființa și viața noastră dăunează bisericii.

De-a lungul epocilor, multe daune au fost aduse clădirii lui Dumnezeu pur și simplu de către credincioșii autentici care vor să-L ajute pe Dumnezeu cu lucrarea de zidire, totuși s-au exprimat și, în cele din urmă, și-au construit propria „slujire” sau chiar și-au înființat propria „biserică”. O, Doamne!

Fie ca Domnul să aibă milă de noi în această privință și fie ca noi să fim deschiși strălucirii Sale, astfel încât sinele să fie complet expus și să putem exersa cheia abnegației pentru a ne încuia pe noi pentru zidirea bisericii!

Să fim iluminați de Domnul pentru a vedea sinele și unele dintre expresiile sinelui

Putem vorbi despre sine, dar s-ar putea să nu știm exact ce este sinele. Sinele este întruparea lui Satan, căci gândul lui Satan a fost injectat în sufletul uman pentru a-l face să devină sinele, sufletul independent de Dumnezeu.

Dar cum se manifestă sinele? Cum vedem sinele și unde vedem expresia sinelui? În primul rând, trebuie să venim la Domnul despre acest lucru și să-I permitem să strălucească asupra noastră. Fără strălucirea Domnului, indiferent câte exemple avem de manifestări ale sinelui, nu vom fi niciodată impresionați.

Când Domnul strălucește asupra unei anumite expresii a sinelui, vom vedea cu adevărat sinele, îl vom renega și ne vom întoarce imediat către duhul nostru. Există câteva expresii ale sinelui pe care le putem evidenția, cu versete care să le susțină; acestea sunt manifestările și semnele nu numai ale slăbiciunii noastre, ci, mai mult decât atât, ale sinelui.

Când sinele este liber să facă ceea ce vrea să facă, este deblocat și se poate manifesta, dăunând astfel bisericii. La sine, există ambiție, mândrie și înălțare de sine (Matei 20:20-28; 1 Petru 5:5; Romani 12:3; Numeri 12:1-10; 16:1-3; Filipeni 2:3-4).

Când trăim în sine, suntem ambițioși să obținem ceva în viața de biserică, o poziție sau un anumit nivel de autoritate sau conducere. Acest lucru este în noi, indiferent dacă s-a manifestat sau nu.

În sine există mândrie și înălțare de sine; în loc să se gândească la sine așa cum ar trebui, sinele se înalță pe sine. În sine, există autoîndreptățire, autojustificare și expunerea, critica și condamnarea altora (Matei 9:10-13; Luca 18:9-14; 1 Petru 4:8; Ioan 3:17; 8:11; Luca 6:37; Matei 7:1-5).

Pe partea personală, sinele are propria sa dreptate și, dacă este expus, are propria sa justificare, întotdeauna gata să se apere. Pe partea altora, sinele îi condamnă, îi critică și este gata să-i expună. O, fie ca Domnul să strălucească asupra acestor expresii ale sinelui din noi!

În ceea ce privește sinele, există introspecție și dispreț de sine (Cânt. Cânt. 2:8-9; 1 Cor. 12:15-16). Sinele este introspectiv; Dumnezeu vrea să expună ceea ce suntem, dar El nu vrea să fim introspectivi. Când sinele face introspecție, când sinele analizează sinele, sinele se disprețuiește pe sine. O, Doamne!

Fie ca lumina Sa vie să împrăștie toată noaptea noastră și totul să lumineze, astfel încât să putem vedea ce este sinele, să exersăm cheia renegării sinelui și să încuiem sinele cu toate manifestările sale!

Când suntem în sine, putem fi ofensați de biserică, de conducători sau de sfinți (Matei 6:14-15; 18:21-35; Marcu 11:25-26; Col. 3:13). Sinele se ofensează ușor; iar dacă sinele este mai perfecționat sau cultivat, va fi ofensat puțin mai târziu, dar tot este ofensat și păstrează ofensa, își amintește de ofensă și chiar o prețuiește. O, Doamne! Fie ca Domnul să strălucească asupra acestor lucruri din fiecare dintre noi.

În sine există dezamăgire și descurajare (Romani 8:28-29; 2 Corinteni 4:1); când ne întoarcem la duhul nostru, vedem că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu, dar sinele este dezamăgit și descurajat.

În sine există iubire de sine, autoconservare, căutare de sine și autocompătimire (Matei 13:5, 20-21). O, Doamne! Sinele se iubește pe sine, se păstrează pe sine, își caută dorințele și se compătimește pe sine. O, Doamne Isuse, strălucește asupra sinelui pentru ca noi să vedem aceste manifestări și să ne renegăm de sine!

În ceea ce privește sinele, există cârtiri și raționamente (Exod 16:1-9; Filipeni 2:14). Sinele cârtește și raționează; atunci când suntem triști, ofensați sau dezamăgiți, ne asigurăm că ne exprimăm sentimentele ca cârtiri și raționamente.

La sine există o afecțiune naturală (prietenie) bazată pe gust și preferințe naturale (Matei 12:46-50; Filipeni 2:2b; 1 Corinteni 12:25). Nu ar trebui să existe așa ceva ca a fi prietenie naturală în viața de biserică, ci sinele este înclinat în mod natural să petreacă timpul și să fie cu unii oameni care se potrivesc cu el. O, Doamne!

La sine, există probleme de a fi părtinitor și de a avea opinii diferite (Ioan 11:21, 23-28, 39; Faptele Apostolilor 15:35-39; comp. cu 1 Corinteni 7:25, 40). Sinele este plin de opinii în măsura în care devine dizident. Când suntem în sine, suntem individualiști și independenți (16:12).

Fie ca Domnul să strălucească asupra manifestărilor sinelui, asupra multiplelor expresii ale sinelui și fie ca noi să ne exersăm duhul pentru a renega sinele, pentru ca biserica să fie zidită!

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să trăim o viață pentru zidirea bisericii astăzi! Strălucește asupra noastră, Doamne dragă, și expune manifestările sinelui. Strălucește asupra expresiilor sinelui și luminează-ne cu privire la ceea ce este cu adevărat sinele. Fie ca lumina Ta vie, Doamne, să risipească toată noaptea noastră și să lumineze totul, astfel încât să putem repudia sinele, să ne renegăm sinele și să ne exersăm duhul pentru a trăi pentru clădirea Ta! Amin, Doamne, strălucește asupra ambiției, mândriei și înălțării de sine a noastră. Expune orice autoîndreptățire, autojustificare și expunerea, critica și condamnarea altora. Fie ca lumina Ta să ne expună introspecția și disprețul de sine, care sunt expresii ale sinelui. O, Doamne, mântuiește-ne de a fi în sine, fiind astfel ofensați de biserică, de conducători și de sfinți. Expune care este sursa dezamăgirii și descurajării noastre. Amin, Doamne, expune și înlătură orice dragoste de sine, autoconservare, autoconștientizare și autocompătimire! Strălucește peste cârtirile și raționamentele noastre! Expune orice afecțiune naturală bazată pe gustul și preferințele noastre naturale. Doamne Isuse, ne deschidem pe deplin Ție! Expune sinele și arată-ne cât de înclinat și disident este. O, Doamne, expune și înlătură individualismul și independența noastră! Vrem să facem toate lucrurile pentru zidirea bisericii!

Exersăm cheia renegării sinelui pentru a încuia sinele pentru zidirea bisericii

Dacă noi, credincioșii în Cristos, exersăm cheia renegării sinelui, adică dacă ne renegăm sinele astăzi, vom încuia sinele, care este una dintre porțile Hadesului, iar vrăjmașul nu va mai putea ataca biserica (Luca 23:34; Faptele Apostolilor 7:60).

Una dintre expresiile particulare ale sinelui este a fi ofensat. În viața de biserică, unii sfinți pot spune în treacăt că au fost ofensați de prezbiteri, de sfinți și de un frate sau altul. Este un lucru serios să fii ofensat, căci atunci când ești ofensat, sinele este ofensat, iar Satan poate intra să facă rău bisericii. Prima care suferă este persoana ofensată.

Domnul Isus nu a fost niciodată ofensat; mai degrabă, chiar și atunci când era pe cruce, fiind crucificat pe nedrept de păcătoșii din jurul Lui, S-a rugat ca Tatăl să-i ierte, căci nu știau ce fac (Luca 23:34).

Apostolul Pavel a fost, de asemenea, un model în această privință; i-a iubit pe sfinții din Corint și s-a dăruit pentru ei, chiar s-a dăruit complet pentru ei, dar ei au prețuit alți „super-apostoli” și nu l-au iubit atât de mult; totuși, el nu s-a ofensat de acest lucru (2 Corinteni 12:15).

Când ești ofensat, deschidem poarta Hadesului, sinele, iar vrăjmașul poate intra să facă rău bisericii. Dar dacă folosim cheia renegării sinelui pentru a închide sinele, biserica este zidită și vrăjmașul este învins.

Trebuie să ne dăm seama că, atunci când suntem ofensați, putem crede că biserica greșește, că recâștigarea Domnului este greșită și chiar și Dumnezeu greșește. Doar pentru că copilul nostru greșește, nu înseamnă că nu mai este copilul nostru; mai degrabă, în acest moment are cea mai mare nevoie de noi ca părinți.

În mod similar, dacă ne-am putea simți ofensați de cineva sau ceva din biserică, nu ar trebui să ne justificăm; asemenea justificare dăunează zidirii bisericii. Când ne scuzăm pentru noi înșine, ne justificăm și credem că alții greșesc, situația nu este corectă și noi avem întotdeauna dreptate, suntem în sine, iar poarta Hadesului este deschisă pentru ca vrăjmașul să intre și să atace biserica.

Dar dacă ne închidem sinele exersându-ne duhul și renegând sinele, vrăjmașul este omorât!

Cu toții ne ofensăm la un moment dat, dar a rămâne în acea ofensă, a ne gândi la ea și a ne justifica în timp ce îi acuzăm pe alții și îi criticăm, aceasta este din partea sinelui. Trebuie să venim la Domnul cu greșelile noastre și să ne deschidem către El cu privire la aceste răni, astfel încât El să ne vindece și cuvântul Său să lucreze în noi pentru a învinge dușmanul.

Dacă putem fi ofensați, este o dovadă că trăim în sine. Dar dacă sinele a fost închis, nu vom fi ofensați în viața de biserică. O altă manifestare a sinelui este a avea prietenii naturale în viața de biserică; putem considera anumiți sfinți care ne plac și cu care suntem pe aceeași undă că sunt prietenii noștri și că putem fi exclusiv cu ei.

Anumiți sfinți se pot potrivi gusturilor noastre, iar noi ne potrivim gusturilor lor; ne hrănim unii altora gustul. Acest lucru este dăunător și împiedică zidirea. În loc să avem prietenii naturale, ar trebui să avem o dragoste divină pură, fără afecțiune personală. Pentru ca zidirea bisericii să aibă loc, tot ceea ce este natural trebuie extras și omorât.

Când cineva ne iubește într-un mod natural, ar trebui să ne temem de acest lucru; în mod similar, dacă descoperim că hrănim sinele unui frate și el îl hrănește pe al nostru, trebuie să ne exersăm duhul și să încuiem sinele.

Trebuie să exersăm cheia renegării sinelui pentru a ne încuia pe noi înșine în fiecare situație (Matei 16:18-24). Acesta este un exercițiu zilnic, chiar un exercițiu continuu.

Fie că o situație este pentru noi sau împotriva noastră, fie că frații ne iubesc sau ne urăsc, trebuie să ne încuiem pe noi înșine. În loc să rămânem într-o ofensă sau să ne gândim la ceea ce ne-au spus sau ne-au făcut alții, ar trebui mai degrabă să ne fixăm mintea pe duh (Romani 8:6) și să ne exersăm duhul pentru a-L iubi pe Domnul (Marcu 12:30), a trăi prin duh (Romani 8:4) și a umbla după Duh.

Când ne exersăm duhul și umblăm conform Duhului, sinele este încuiat spontan, iar biserica va fi zidită.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a ne renega sinele și a trăi conform Duhului pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, vrem să învățăm să exersăm cheia renegării sinelui pentru a ne încuia pe noi în fiecare situație! Venim la Tine din nou și din nou, Doamne, în ceea ce privește viața noastră de zi cu zi și în fiecare detaliu al vieții noastre de zi cu zi. Strălucește asupra noastră. Expune manifestările sinelui. Fie ca lumina Ta vie să expună sinele, astfel încât să putem exersa cheia renegării sinelui și să încuiem sinele. Nu vrem să ne ocupăm de noi înșine, ci mai degrabă venim la Tine așa cum suntem, ca să Te putem atinge, să fim umpluți de Tine și să trăim în unirea organică cu Tine! Amin, Doamne, fie ca sinele să fie încuiat, pentru ca biserica să fie zidită. Fie ca toți sfinții din viața de biserică să-și exerseze duhul și să încuie sinele, încuind astfel această poartă a Hadesului, pentru ca biserica să fie zidită! Da, Doamne, suntem aici pentru zidirea Ta! Ne dăm Ție pentru zidirea bisericii!