viața de înviere

Mântuitorul nostru Cristos a anulat moartea și viața învierii Sale a înghițit moartea în noi

18/11/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

Mântuitorul nostru Isus Cristos a anulat moartea și a adus neputrezirea la lumină viața și Îl contactăm prin Evanghelie, iar zilnic El ne face să creștem în viață și înghite moartea în noi, până când ceea ce este muritor va pune nemurirea și moartea va fi înghițită spre biruință! Aleluia!

Săptămâna aceasta venim la subiectul: Cristos a anulat moartea și a adus viața și neputrezirea la lumină la lumină, iar noi ne aducem aminte de Isus Cristos, sămânța lui David, înviat din morți. În studiul nostru mai profund cu rugăciune asupra cărților 1 și 2 Timotei și Tit, venim la 2 Tim. 1:10 și 2:8 unde vedem aceste mari subiecte referitoare la persoana și lucrarea lui Cristos.

În lucrarea Sa, Isus Cristos a anulat moartea și a scos la lumină viața și neputrezirea la lumină, iar în persoana Sa, El este sămânța lui David, Cel înviat din morți. Accentul nostru este Cristos, persoana minunată care este totul pentru Dumnezeu și care devine totul în și pentru viața de biserică.

Cristos este centrul și circumferința economiei lui Dumnezeu. El este însuși conținutul slujbei unice a economiei lui Dumnezeu. Trebuie să-L vedem, să Îl savurăm, să-L experimentăm, să ne împărtășim din bogățiile Lui și să-L trăim. Fie ca noi să avem o viziune clară despre cine și ce este Cristosul nostru. Fie ca noi să-L cunoaștem pe Cristos, să avem cunoașterea deplină a lui Cristos și să intrăm într-o experiență adecvată a lui Cristos.

El este sămânța lui David, El a înviat din morți în persoana Sa și El a făcut o lucrare minunată, nu doar să moară pentru păcatele noastre, să fie înviat pentru îndreptățirea noastră și să se înalțe la ceruri, ci și mai mult, pentru a anula moartea! Ce minunat, Cristos nu numai că a înviat din morți: El a anulat moartea! Moartea a fost anulată! Aceasta este un lucru extraordinar.

El a anulat moartea și El a adus la lumină viața și neputrezirea la lumină prin Evanghelie. Astăzi, Evanghelia este propovăduită ca strălucirea luminii, iar această lumină arată clar că Dumnezeu este viață și El ne aduce în Îl contactăm pe când credem în El. Aleluia!

Ca credincioși în Cristos, ne-am născut în păcat, dar am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu, iar această viață divină operează în noi pentru a aduce întreaga noastră ființă în Îl contactăm pe. Degradarea bisericii este corupția care lucrează în sfinți și printre sfinți, dar contactându-L pe Domnul și savurându-L pe El pentru ca El să crească în noi, suntem aduși în Îl contactăm pe în toată ființa noastră și în viața de biserică.

Pe măsură ce degradarea operează în biserică în general și biserica este în declin, trebuie să avem un cuvânt de inoculare despre Cristos, care anulează moartea și aduce viața și neputrezirea la lumină prin Evanghelie. Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos în persoana Sa și lucrarea Sa.

Mântuitorul nostru Isus Cristos a anulat moartea și a gustat moartea în numele tuturor

2 Tim. 1:10 este un verset minunat, pentru că ne spune că Mântuitorul nostru Cristos Isus a anulat moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea la lumină prin Evanghelie. Amin, Aleluia! Ce înseamnă că Cristos a anulat moartea? Înseamnă că, prin moartea Sa, Cristos a făcut moartea fără efect.

Acest cuvânt, anulat, este folosit doar de câteva ori în epistole; aici, în 2 Timotei Pavel a folosit acest cuvânt pentru a ne arăta nu numai că Cristos a biruit moartea și a învins-o, ci și mai mult, El a anulat-o. A anula înseamnă a face ceva fără efect, a-l anula, a-l face inoperant și a-l face cu totul nefuncțional, ineficient.

Cristos a făcut moartea fără efect prin moartea Sa distrugătoare de diavol (Evrei 2:14) și prin învierea Sa care înghiți moartea (1 Cor. 15:52-54). Ce minunat! Prin moartea Sa, Cristos a nimicit pe diavolul, cel care are puterea morții. În învierea Sa, Cristos a înghițit moartea și a făcut-o fără efect. Minuat!

Astăzi moartea operează peste tot pe acest pământ și nimeni și nimic nu poate scăpa de moarte. Dar iată Această Persoană, Isus Cristos Mântuitorul nostru, care a anulat moartea. El l-a nimicit mai întâi pe diavolul, cel care are puterea morții, și l-a biruit prin moartea Sa. El l-a învins și pe Satan și mormântul.

Da, Domnul Isus a fost dat la moarte și El a făcut un tur al morții și al Hadesului timp de trei zile. Cu toate acestea, după ce a făcut un tur al morții și al Hadesului, El a biruit moartea, a anulat-o și chiar a luat cheile morții și Hades și a ieșit din moarte în victorie. Prin moartea Sa, Cristos a anulat moartea; prin învierea Sa, El a făcut moartea, Hadesul și Satan fără efect.

Slavă Domnului, învierea lui Cristos a demonstrat că El a triumfat asupra lui Satan, a morții, a Hadesului și a mormântului (Evr. 2:14; Fapte 2:31). Aleluia!

Evr. 2:9 mai spune că Domnul Isus a gustat moartea pentru toate lucrurile. El a gustat moartea nu numai pentru om, ci și pentru tot ceea ce a fost creat de Dumnezeu. Aceasta indică faptul că mântuirea lui Cristos a fost realizată nu numai pentru oameni, ci și pentru tot ceea ce a creat Dumnezeu.

Prin căderea omului, nu numai omul a fost sub blestem și sclav al stricăciunii, ci tot pământul cu toate lucrurile din el a fost supus stricăciunii și morții. Din cauza căderii omului, care este capul vechii creații, toată creația a fost supusă deșertăciunii, stricăciunii și morții; totul este astăzi sub moarte.

Dar slavă Domnului, Isus a gustat moartea în numele tuturor și a desființat moartea. Acest lucru este reprezentat de răscumpărarea corăbieie lui Noe, unde nu numai opt persoane, ci și toate celelalte viețuitoare create de Dumnezeu au fost salvate împreună cu ei. Corabia era un tip reprezentativ, o imagine a lui Cristos în această privință.

În Evr. 2:9 vedem că Cristos a gustat moartea nu numai pentru om, ci și pentru toate lucrurile. Din această cauză, moartea lui Cristos este atotinclusivă; ea include și afectează nu numai pe Dumnezeu și pe om, ci orice lucru creat de Dumnezeu. Slavă Domnului! Moartea lui Cristos este atotinclusivă și atotterminabilă; ea pune capăt diavolului și a oricărui lucru negativ și include și afectează omul și toate lucrurile create.

Slavă Domnului pentru moartea Sa! Crezând în Cristos, avem moartea lui Cristos aplicată nouă și savurăm toate beneficiile morții Sale. Viața Sa care anulează moartea este în noi și orice moarte din noi este înghițită de viața Sa divină din noi. Slavă Domnului!

Pe măsură ce ne exersăm duhul și Îl contactăm pe Domnul, viața Lui în noi crește și înghite orice moarte, chiar și făcând ca orice moarte din noi să fie fără efect. Noi astăzi Îl putem savura și experimenta pe Cristos care a anulat moartea, pentru că El a gustat moartea în numele tuturor. Slavă Domnului!

Slavă Domnului, Mântuitorul nostru Isus Cristos a anulat moartea! Aleluia, moartea a fost făcută fără efect prin moartea distrugătoare a diavolului și învierea înghițitoare de moarte a lui Cristos! Amin, Doamne, Te lăudăm pentru moartea Ta prin care l-ai nimicit pe diavolul! Te lăudăm pentru învierea Ta prin care ai înghițit moartea! Aleluia, moartea a devenit fără efect – moartea și-a pierdut puterea, chiar și gustul, căci Cristos a anulat moartea! Te lăudăm, Doamne Isuse, că ai murit pe cruce pentru a gusta moartea în numele tuturor. Ai gustat moartea pentru om și pentru fiecare lucru creat de Dumnezeu! Amin, Doamne, ai gustat moartea în numele nostru, ca să nu trebuie să o gustăm. Îți mulțumim pentru lucrarea Ta pe cruce prin care ai nimicit diavolul și ai gustat moartea în numele nostru. Ne deschidem pentru a Te savura ca fiind Cel care îl distruge pe diavolul. Vrem să Te savurăm și să Te experimentăm ca fiind Cristosul care anulează moartea! Amin, Doamne, anulează moartea în ființa noastră de astăzi!

Să experimentăm viața învierii lui Cristos până când toată moartea din noi este înghițită de viața în neputrezire

În lumea de astăzi, cea mai puternică putere este moartea; moartea operează în toate și în toți și nimeni nu poate învinge moartea. Moartea operează în plante, în animale și în om și, în cele din urmă, moartea va birui orice lucru creat. Cu toate acestea, există o persoană în acest univers care a învins moartea; Isus Cristos a biruit moartea și a anulat moartea prin moartea și învierea Sa.

Da, moartea L-a biruit temporar timp de trei zile, dar în a treia zi, El a înviat și a înviat din moarte și a biruit moartea. Aleluia! Acest fapt nu este doar ceva care a fost realizat de Isus Cristos acum două mii de ani; acest lucru poate fi savurat și experimentat de noi astăzi, deoarece Isus Cristos a venit în noi pentru a fi însăși viața noastră.

1 Cor. 15:54 spune: Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghițită de biruință. Aleluia!

Când Isus Cristos a venit în noi pentru a fi viața noastră, El este în noi ca viața învierii și El înghite moartea în noi. Viața pe care am primit-o la momentul regenerării noastre este o viață care îl distruge pe diavolul și o viață care anulează moartea. Isus Cristos a anulat moartea și El este în noi pentru a anula moartea, chiar și pentru a înghiți moartea prin viața Sa.

Nu este vorba dacă moartea va fi înghițită în viață, ci când va avea loc acest lucru; trupurile noastre corupte și muritoare vor fi înviate sau transfigurate din corupție și moarte în glorie și viață! Slavă Domnului! Noi participăm la economia noutestamentară a lui Dumnezeu prin răscumpărare și mântuire în Cristos, iar învierea este partea noastră.

Când am fost făcuți vii în duhul nostru amortizat prin regenerare, viața învierii lui Cristos a intrat în noi și a început să opereze în noi pentru a înghiți orice moarte din ființa noastră. După regenerare suntem în proces de transformare; acesta este un proces de transformare metabolică a sufletului nostru căzut de către Duhul dătător de viață (2 Cor. 3:18).

Aleluia, pe măsură ce ne deschidem zilnic către Domnul, petrecem timp cu El, Îl savurăm, Îl contactăm și Îi permitem să ne vorbească, să domnească și să domnească în noi și să Se introducă pe Sine Însuși în noi, El operează în sufletul nostru pentru a ne transforma și înnoi.

Duhul dătător de viață este realitatea învierii și El lucrează în noi pentru a împărți viața Sa care învinge moartea în mintea, emoția și voința noastră. Deși moartea este înfrângere pentru om, prin mântuirea lui Cristos în viața de înviere, moartea va fi înghițită în biruință pentru noi! Slavă Domnului!

Astăzi suntem în acest proces de a avea orice moarte înghițită de viața Domnului în ființa noastră. Cu cât ne deschidem mai mult către Domnul și Îl savurăm, cu atât spunem mai mult Amin vorbirii Sale interioare, cu atât mai mult operează El în noi pentru a înghiți moartea în mintea, emoția și voința noastră.

Chiar mai mult, ca beneficiari ai vieții învierii a lui Cristos, fiind cei care Îl savurează pe Cristosul care a anulat moartea, întreaga noastră ființă va fi înghițită de viața învierii lui Cristos. Aleluia! Pe măsură ce viața divină lucrează în noi și operează în ființa noastră, trupul corupt va îmbrăca neputrezirea.

Dumnezeu Însuși, cu viața Sa divină, operează în noi pentru a împărtăși viață din duhul nostru în suflet și în cele din urmă chiar și în trupul nostru muritor. Pe măsură ce El se răspândește din duhul nostru în sufletul nostru și chiar în trupul nostru, viața divină ne va satura trupul pentru a face chiar și trupul nostru muritor să fie înghițit în viață (Romani 8:11). Slavă Domnului!

La vremea venirii Domnului, trupul nostru va fi transfigurat pentru a deveni nestricăcios; în acest fel, ce este corupt va îmbrăca neputrezirea. Cât de minunat este să vedem că suntem în acest proces astăzi, al Domnului ca viață care înghite moartea în ființa noastră, până când moartea este pe deplin înghițită și învinsă! Slavă Domnului!

Fie ca noi să ne deschidem Domnului privitor la acest lucru, să cooperăm cu El la creșterea Lui în noi și să-I lăsăm să curgă în noi și să înghită orice moarte din ființa noastră până când Cristos în noi va anula moartea și noi vom îmbrăca neputrezirea!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca viața învierii pentru a împărtăși această viață distrugătoare de diavol și biruitoare a morții în toate părțile ființei noastre! Aleluia, credem că noi cei coruptibili ne vom îmbrăca neputrezire ceea ce e muritor se va îmbrăca în nemurire! Amin, Doamne, credem că Tu ești în noi ca viață și Tu acționezi în noi pentru a învia fiecare parte a ființei noastre interioare până când viața Ta va birui! Ne deschidem Ție astăzi. Vrem să savurăm viața Ta de înviere care operează în ființa noastră. Fie ca noi să rămânem în procesul mântuirii organice a lui Dumnezeu până când viața divină a lui Dumnezeu va înghiți orice moarte în sufletul nostru și chiar în trupul nostru! Slavă Domnului, prin mântuirea lui Cristos în viața de înviere, moartea va fi înghițită spre biruință pentru noi! Mulțumesc, Doamne, suntem beneficiari ai vieții Tale de înviere. Fie ca viața Ta să înghită orice moarte din ființa noastră până când chiar și trupul nostru muritor va fi înghițit de viața Ta! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our Savior Christ Nullified Death and His Resurrection Life Swallows up Death in us, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 4 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl experimentăm pe Cristos în învierea Sa ca autoritatea noastră în slujba dată de Dumnezeu

13/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În Num. 17 vedem apărarea de către Dumnezeu a autorității împuternicite de El, care este toiagul înmugurit al lui Aaron; acest lucru arată că trebuie să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa în slujba dată de Dumnezeu.

În Num. 16 vedem răzvrătirea generală a conducătorilor și a poporului Israel împotriva lui Moise și Aaron, și vedem cum Dumnezeu a intervenit pentru a-i judeca; dar Dumnezeu nu s-a oprit doar la acest lucru – El a venit pentru a-și apăra autoritatea desemnată, iar felul în care El a făcut a fost prin viață nu prin putere.

În Num. 16 a existat o luptă pentru putere; conducătorii copiilor lui Israel aveau ambiția pentru poziție și voiau să aibă poziția lui Moise.

De-a lungul secolelor, mulți credincioși au fost ambițioși pentru a avea o poziție în biserică și multe probleme au fost cauzate de ambiție.

Reacția lui Moise la răzvrătire nu a fost aceea de a o trata în mod direct, ci a căzut cu fața la pământ, nu a renunțat la poziția sa dată de Dumnezeu ca autoritate delegată a lui Dumnezeu și a adus toate acestea înaintea lui Dumnezeu, autoritatea supremă din univers.

Când are loc o răzvrătire și oamenii sunt ambițioși pentru poziție, numai Dumnezeu poate face trata acest lucru; trebuie să aducem această situație înaintea lui Dumnezeu.

Confruntarea directă nu este niciodată soluția; mai degrabă, trebuie să ne smerim în fața lui Dumnezeu și să aducem situația înaintea lui Dumnezeu pentr ca Dumnezeu să intervină, să judece și să-Și apere autoritatea desemnată.

Satan este în spatele oricărei răzvrătiri; el este sursa răzvrătirii și îi instigă pe oameni să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale împuternicite. Chiar și în biserică, inamicul Satan este în spatele oricărei răzvrătiri și a tuturor luptelor pentru poziție.

Dumnezeu este Cel care poate manifesta cine are autoritate, iar autoritatea provine din experiența vieții de înviere, dar există unii care doresc să obțină o poziție și să fie în autoritate.

Adevărul este că, dacă trebuie să îți aperi autoritatea în biserică, nu ai nicio autoritate; toată autoritatea Îi aparține lui Dumnezeu și El este Cel care dă autoritate celor care trec prin moarte și experimentează învierea.

Natura noastră răzvrătită trebuie expusă și supusă; fie ca Domnul să aibă milă de noi și să expună răzvrătirea în noi, și fie ca să rămânem sub acoperirea părtășiei în Trup, ca să fim păziți.

Trebuie să fim iluminați și să vedem o viziune a autorității lui Dumnezeu și, odată ce o vedem, ne vom da seama că autoritatea lui Dumnezeu curge în om și prin om; apoi, ne vom supune autorității împuternicite de Dumnezeu, fie în biserică, la serviciu, acasă, la școală sau în societate.

Baza apărării de către Dumnezeu a autorității Sale împuternicite este învierea, și anume Cristosul înviat

Cum a apărat Dumnezeu autoritatea Sa împuternicită? În primul rând, Dumnezeu nu trebuie să facă nimic neapărat; El are toată autoritatea, El îi împuternicește pe cei pe care El vrea să-i împuternicească și El nu trebuie să se justifice în ceea ce face.

Totuși, în Num. 17 vedem apărarea autorității împuternicite de Dumnezeu, și anume toiagul lui Aaron care a înmugurit, a înflorit și adus rod migdale coapte.

Dumnezeu le-a poruncit celor doisprezece conducători ai semințiilor lui Israel să ia un toiag pentru fiecare seminție și să le pună în cortul întâlnirii în fața Chivotului, iar toiagul omului pe care Dumnezeu îl alege va înmuguri (Num. 17:5).

Un toiag nu este doar o creangă – este o creangă care a fost deja uscată, fără frunze și rădăcini; este ceva mort.

Toate aceste douăsprezece toiege erau deci fără frunze, fără rădăcini, uscate și moarte; așadar, oricare dintre ei ar fi înflori, acela ar fi cel ales de Dumnezeu și ar fi în înviere.

Învierea este baza alegerii lui Dumnezeu și baza autorității.

Dumnezeu nu a venit pentru a-Și apăra autoritatea Lui împuternicită aplicând puterea și măreția Sa; mai degrabă, El a făcut acest lucru în calea vieții, arătând că viața de înviere este baza autorității pe care El a rânduit-o.

Desigur, omul nu are dreptul să-l interogheze pe Dumnezeu de ce El alege pe cine El alege să-i dea autoritate, dar atunci când Dumnezeu vrea să-i spună omului motivul și baza pentru numirea Sa de autoritate, El arată înspre înviere.

Când toiagul lui Aaron a înmugurit, a înflorit și a adus rod migdale coapte, toți israeliții au putut vedea cine era autoritatea desemnată de Dumnezeu; gura le-a fost închisă și nu au mai avut întrebări referitor la cine e adevărata autoritate.

Nu a existat nicio diferență între Aaron și ceilalți conducători ai semințiilor lui Israel; toți erau făcuți din carne, fii ai mâniei; cele 12 toiege erau toate fără frunze, fără rădăcini, moarte și uscate.

Baza serviciului și baza autorității nu este ceea ce avem în viața noastră naturală; ea are legătură cu viața de înviere pe care o primim de la Dumnezeu.

Autoritatea nu are nicio legătură cu omul, ci cu învierea care se manifestă prin om.

Felul în care Aaron era deosebit de ceilalți stă în faptul că Dumnezeu l-a ales și El i-a dat viața de înviere.

Întrucât răzvrătirea lui Core și a companiei sale a fost legată de preoție (Num. 16:3, 8-10), înmugurirea toiagului lui Aaron a fost o apărare care indică faptul că Aaron era cel acceptat de Dumnezeu ca având autoritate în slujba preoției date de Dumnezeu (17:2-10).

Acesta este modul în care Dumnezeu Își manifestă autoritatea și clarifică cine anume Îl reprezintă cu autoritatea Sa.

Toiagul înmugurit a lui Aaron Îl simbolizează pe Cristosul înviat – Cristos ce înmugurește, înflorește și aduce rod; Acesta împarte viată altora.

Cristos este cea mai mare „toiag înmugurit” din univers; El dă viață celorlalți și El curge întotdeauna cu viață pentru a-i înviora pe ceilalți (Ioan 12:24; 1 Pet. 1:3). Chiar și astăzi, Cristos încă înmugurește, iar noi suntem rodul, migdalele, înmuguririi Sale.

De asemenea, un toiag simbolizează autoritate (vezi 1 Corinteni 4:21); prin înmugurirea toiagului lui Aaron, Dumnezeu le-a vorbit israeliților și, de asemenea, lui Aaron, pentru că doar Dumnezeu poate aduce viață într-un toiag mort.

Acum Aaron era sigur, și la fel era și Moise, că Dumnezeu l-a împuternicit; aceasta nu se datorează faptului că Aaron a fost puțin mai bun decât alții, ci se datorează alegerii lui Dumnezeu și a vieții Sale de înviere.

Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm ca viață de înviere, astfel încât să putem înmuguri, înflori și să aducem roade în înviere pentru ca alții să fie hrăniți. Fie ca să fim salvați de la a căuta să avem o poziție de autoritate; mântuiește-ne de ambiția pentru putere și poziție în biserică. Fie să experimentăm învierea, să fim în înviere și să-L savurăm pe Cristos ca înviere până când viața curge din noi pentru ca alții să o savureze și să fie hrăniți. Fie ca să lăsăm apărarea autorității împuternicite de partea lui Dumnezeu, și fie ca să fim oameni în înviere!

Autoritatea se bazează pe înviere; trebuie să Îl experimentăm pe Cristos în învierea Sa ca autoritatea noastră în slujba dată de Dumnezeu

Toiagul înmugurit simbolizează experimentarea de către noi a lui Cristos în învierea Sa ca autoritate a noastră în slujba dată de Dumnezeu (vezi Evrei 9:4; Num. 17:1-10).

Fără înviere – fără a experimenta învierea trecând mai întâi prin moarte – nu există slujba și, prin urmare, nu există autoritate.

Aaron nu-L putea sluji pe Dumnezeu doar bazându-se pe poziția sa, pentru că în poziția sa el era la fel ca toți ceilalți – și de aceea celelalte triburi s-au opus conducerii sale.

Autoritatea se bazează pe înviere; când cineva experimentează învierea, autoritatea va fi prezentă, pentru că Dumnezeu recunoaște ca slujitori ai Săi doar pe cei care au trecut prin moarte și înviere.

Semnul slujirii, baza slujirii și autoritatea în lucrare este învierea.

În primul rând, Dumnezeu ne selectează pentru a-L sluji, iar apoi, noi experimentăm moartea și învierea; când intrăm în înviere, autoritatea curge prin noi. Doar ceea ce rezultă din înviere are ca rezultat autoritatea, căci autoritatea se bazează pe înviere și nu pe noi înșine.

Iar această experiență de înviere nu ar trebui să fie limitată sau mică; așa cum se vede în toiagul înmugurit, experimentarea învierii de către noi trebuie să fie la maturitate, pentru că toiagul a înmugurit, a înflorit și a dat roade.

Aceasta arată viața de înviere la maturitate; cei care pot acționa ca autoritatea delegată a lui Dumnezeu sunt cei maturi în viața de înviere. Cu cât viața de înviere este exprimată mai mult prin noi, cu atât vom avea mai multă autoritate.

Nu a fost nevoie ca nimeni să zică nimic când au văzut toiagul înmugurit – cu toții știau unde este autoritatea și cine e împuternicit de Dumnezeu să aibă autoritate.

În viața de biserică este la fel; nu este nevoie de o numire sau un anunț exterior, deoarece experimentarea de către noi a vieții de înviere va aduce autoritatea și o va arăta.

Înmugurirea, înflorirea și aducerea de rod vorbesc; dacă viața de înviere există, există o apărare a autorității împuternicite a lui Dumnezeu și există un indicator al celor care au autoritate.

Învierea este apărarea; trebuie să fim dispuși să trecem prin noaptea întunecată a morții acolo unde Domnul ne-a așezat și să intrăm în înviere, să trăim în înviere, să înflorim în înviere și să aducem roadă în înviere.

Acolo unde există viață de înviere, există autoritate, iar autoritatea vorbește de la sine.

Fie ca Domnul să atingă pe fiecare frate oricât de tânăr sau în vârstă e el în viața de biserică, atât tineri cât și bătrâni, și fie ca El să le atingă și pe soțiile lor, ca ei să nu căute autoritate, ci mai degrabă să-L urmărească pe Cristosul înviat și să caute să fie aduși la înviere pentru Trup.

Căutarea noastră ar trebui să fie să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa și, dacă Domnul vrea ca să-L reprezentăm, El știe ce să facă și când să facă.

Când Domnul Isus era pe pământ, cei religioși I-au cerut un semn, iar El le-a spus că nu le va fi dat niciun semn decât semnul lui Iona, pentru că așa cum Iona a fost în burta peștelui timp de trei zile și trei nopți, așa și Fiul Omului va fi în inima pământului.

Cu toate acestea, Domnul nu s-a apărat niciodată; chiar și atunci când El a fost pe cruce și ceilalți L-au batjocorit spunând: Mântuiește-Te pe Tine Însuși și coboară-Te de pe cruce și vom crede că ești Fiul lui Dumnezeu … – El nu S-a mântuit pe El însuși, ci a ales să moară și ne-a mântuit pe noi!

Domnul știa că vine învierea – El era pe cruce și El a îndurat rușinea, și El a făcut toate acestea pentru bucuria pusă înaintea Sa. Învierea este baza autorității (2 Cor. 1:8-9; 10:8; 13:4, 10).

Baza apărării de către Dumnezeu a autorității Sale împuternicite este învierea. Fie ca noi toți să ne dăm pe noi înșine să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa ca autoritate în slujba dată de Dumnezeu!

Doamne Isuse, ne dăm pe noi înșine să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa zi de zi, în situație după situație. Fie să ne dăm seama că autoritatea provine de la Dumnezeu și să luăm calea morții și a învierii, astfel încât să fim plini de viața de înviere până vom da roade în înviere. Amin, Doamne Isuse, vrem să fim maturi în viața de înviere și să putem curge această viață din noi întru alții pentru hrănirea și zidirea lor. Vrem să experimentăm viața de înviere pentru Trup.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Experience Christ in His Resurrection as our Authority in the God-given Ministry, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 8 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristosul răscumpărător ca realitate a vițelei roșii ne curățește de impuritate

30/07/2019 by Credincios în Cristos 1 Comment

Unul dintre tipurile reprezentative ale lui Cristos revelate în mod unic în cartea Numeri este vițeaua roșie, componenta principală a apei pentru impuritate, și care Îl simbolizează pe Cristosul răscumpărător.

Nu se vorbește prea mult despre tipul reprezentativ al vițelei roșii, dar acesta se referă la Cristosul răscumpărător care, pe baza procesului prin care a trecut și împreună cu eficacitatea și rezultatul morții și învierii Sale, ne poate spăla păcatul și impuritățile.

Primul tip reprezentativ al lui Cristos pe care l-am văzut în Numeri este toiagul înmugurit, care este un tip foarte pozitiv pe un fundal foarte negativ.

În timp ce a existat o răzvrătire împotriva lui Moise și a lui Aaron din partea poporului și a câtorva dintre leviți, Dumnezeu a venit să arate cine are autoritatea delegată a lui Dumnezeu; modul în care a făcut-o a fost în calea vieții.

El nu a arătat din ceruri cine are autoritatea Sa, ci a cerut copiilor lui Israel să aducă douăsprezece toiege, câte unul pentru fiecare dintre triburile lui Israel, înaintea lui Dumnezeu în fața Chivotului în Sfânta Sfintelor, iar toiagul care înmugurea era cel pe care Dumnezeu l-a ales și l-a rânduit.

Înmugurirea ține de viață; toiegele celor douăsprezece triburi ale lui Israel au fost moarte, fără rădăcini, lipsite de viață și fără frunze, dar Dumnezeu a făcut ca unul dintre ele să înmugurească, să înflorească și chiar să aducă rod – migdale coapte.

Pe de-o parte, trebuie să ne dăm seama că în noi există mândrie și ambiție și acest lucru ne face să ne răzvrătim împotriva autorității lui Dumnezeu și a autorității pe care El a rânduit-o să Îl reprezinte pe pământ.

Pe de altă parte, însă, trebuie să fim înaintea Domnului, să Îl savurăm și să Îl experimentăm în moartea și învierea Sa pentru manifestarea vieții de înviere.

De-a lungul secolelor, a existat multă luptă pentru putere și pentru o poziție mai înaltă, iar această ambiție, împreună cu mândria, a subminat planul lui Dumnezeu și I-a vătămat poporul. Mândria este în noi toți, iar mândria dă naștere la ambiție; mândria ne face un nebun de frunte și ne face să nu primim binecuvântarea lui Dumnezeu și îndurarea Sa.

Nu trebuie să gândim despre noi mai mult decât se cuvine, ci mai degrabă să ne smerim, să stăm departe de mândrie și să Îl predicăm pe Cristos Isus ca Domn și pe noi înșine ca sclavi ai sfinților.

Trebuie să ne dăm seama că Domnul Isus, Mântuitorul și viața noastră, a venit la noi și în noi ca să ne slujească; El ne-a slujit când era pe pământ, El este printre noi ca Cel care ne slujește și chiar în eternitate El ne va sluji ca Mielul lui Dumnezeu.

Principiul slujirii Domnului se află în toiagul înmugurit, căci învierea este un principiu etern în serviciul nostru față de Dumnezeu.

Putem fi capabili să facem mult pentru Domnul și “în numele Său”, dar orice noi putem face este din domeniul natural și nu este acceptabil pentru Dumnezeu. Cu toate acestea, ceea ce este imposibil pentru noi face parte din domeniul învierii și devine ceea ce Dumnezeu face – lucrarea Sa, serviciul Său prin noi și în noi.

Să vedem cum vițeaua roșie Îl simbolizează pe Cristosul răscumpărător și să aplicăm aceasta la experiența noastră

Componenta principală a apei pentru impuritate în Numeri 19 a fost vițeaua roșie; vițeaua roșie Îl simbolizează pe Cristosul răscumpărător.

Dacă citim consemnarea din Numeri 19 cu privire la componentele apei pentru impuritate și procesul prin care trebuia să treacă, vom fi plini de laudă și închinare la adresa lui Dumnezeu pentru Cristosul nostru răscumpărător.

Cristos Însuși este realitatea tuturor lucrurilor pozitive și, în special El, în calitate de Răscumpărătorul, este realitatea vițelei roșii. Trebuie să vedem detaliile și specificațiile acestei ape pentru impuritate și să vedem cum Îl semnifică pe Cristos și cum o putem aplica la experiența noastră.

Vițeaua era roșie – culoarea roșie semnifică asemănarea cu carnea păcatului, care este pentru purtarea păcatului omului în mod exterior. Cristos a devenit în asemănarea cu carnea păcatului – și totuși fără păcat în carne – pentru ca El să poată purta păcatele și păcatul nostru în carnea Sa, terminând păcatul și tratând toate păcatele noastre.

Cristos este realitatea vițelei roșii – El este Cel care răscumpără, Cel care nu a avut păcat, fără cusur, fără pată, dar avea asemănarea cu carnea păcatului și El a venit să trateze și să înlăture păcatul din carne.

Nici un defect – vițeaua roșie fără defect înseamnă că, deși Cristos era asemănător cu carnea păcatului, El nu avea natura păcătoasă.

Cristos a venit în calitate de Dumnezeul care a devenit om; El este Dumnezeul care s-a îmbrăcat cu carne – El s-a îmbrăcat cu asemănarea cărnii păcatului, dar nu a avut păcat și nu s-a găsit nici un păcat sau cusur în El. Vițeaua roșie trebuia să fie perfectă, fără cusur; acest lucru indică faptul că Cristos a fost perfect.

Fariseii, saducheii, iudeii, romanii și poporul, ei toți au încercat să găsească vină în El, dar El a fost fără cusur și perfect.

Vițeaua roșie, care nu a fost niciodată sub jug, simbolizează că Cristos nu a fost niciodată folosit de nimeni; în mod special, El nu a fost niciodată folosit de Satan sau pentru Satan.

Satan a venit ca să Îl ispitească și să Îl determine să păcătuiască sau să alunece, dar El l-a învins pe Satan în umanitatea Sa, și în El, conducătorul acestei lumi nu a avut nimic. Satan a încercat să Îl ispitească și să Îl înșele, dar El a respins mereu ispitele lui și nu a fost niciodată folosit de dușmanul lui Dumnezeu. Ce om-Dumnezeu!

Ca și vițeaua roșie, Cristos a fost crucificat în afara taberei, pe Golgota, un munte mic în afara orașului Ierusalim (Num. 19:3; Evr. 13:12-13; Mat. 27:33). Cristos a fost dus în afara taberei și a fost crucificat, așa cum vițeaua a fost dusă în afara taberei.

Chiar și un astfel de tip reprezentativ al vițelei roșii arată spre răscumpărarea lui Cristos, felul în care a fost tratat și ucis, și chiar locația în care a avut loc acest lucru! Minunat!

Lemnul de cedru, firele stacojii și isopul ca un tip reprezentativ al lui Cristos. Preotul trebuia să ia lemn de cedru și isop și fire stacojii și să le arunce în mijlocul arderii viței (Num. 19:6).

Lemnul de cedru, un copac înalt și demn, Îl simbolizează pe Cristos în umanitatea Sa demnă. Isopul, una dintre cele mai mici plante, Îl simbolizează pe Cristos în umanitatea Sa umilă. Stacojiul, roșu la culoare, simbolizează răscumpărarea în înțelesul ei cel mai înalt.

Cristosul înalt și demn și Cristosul cel umil și smerit în răscumpărarea Sa erau elemente pentru compoziția apei pentru impuritate.

Cenușa ca un tip reprezentativ al lui Cristos și eficacitatea eternă a lucrării Sale răscumpărătoare. În Num. 19:9 vedem cum un om (care este curat) trebuia să adune cenușa vițelei roșii (după ce era arsă) și să o pună în afara taberei într-un loc curat, iar această cenușă trebuia păstrată pentru adunarea copiilor lui Israel ca apă pentru impuritate, căci este o ofrandă pentru păcat.

Cenușa se referă la faptul că Cristos este redus la nimic; în Marcu 9:12 vedem că Cristos în calitate de Fiul Omului a venit, a suferit multe lucruri, dar a fost socotit ca nimic. Acest lucru l-a experimentat Domnul în viața Sa umană – El a suferit mult, dar El a fost socotit ca fiind nimic.

Această cenușă a fost păstrată pentru apă pentru impuritate; era o purificare a păcatului sau o ofrandă pentru păcat. Și impuritatea la care se face referire aici nu era numai cea a păcatului, ci cea a morții, care a devenit prevalentă printre copiii lui Israel (Numeri 16:49), de aceea aveau nevoie de apă pentru impuritate.

Cenușa care era așezată în afara taberei într-un loc curat (Numeri 19:9) – aceasta simbolizează eficacitatea răscumpărării Domnului care rămâne în locul păcătoșilor.

Faptul că sângele răscumpărător era adus în fața Cortului Întâlnirii și era stropit acolo simbolizează că răscumpărarea lui Cristos este eficientă înaintea lui Dumnezeu și că Dumnezeu este satisfăcut cu lucrarea de răscumpărare a lui Cristos.

Pe de o parte, eficacitatea răscumpărării Domnului este aplicată nouă, păcătoșilor, iar pe de altă parte, acest sânge răscumpărător este eficace pentru totdeauna înaintea lui Dumnezeu.

Aplicarea apei pentru impuritate. Când cineva devenea necurat, prin faptul că intra în contact cu moartea (fie o persoană moartă, o situație moartă, fie un animal mort), trebuia să ia cenușa arderii ofrandei pentru păcat și să adauge la ea apă curgătoare într-un vas (Num. 19:17).

Apa curgătoare Îl simbolizează pe Duhul Sfânt în învierea lui Cristos. Acest lucru ne arată că, dacă atingem moartea, pe neașteptate sau inconștient, ori de câte ori suntem conștienți de moarte sau de faptul că suntem în moarte, trebuie să aplicăm răscumpărarea lui Cristos și să Îl luăm ca realitate a vițelei roșii.

Doar lucrarea de răscumpărare a lui Cristos, prin umanitatea Sa demnă și umilă, cu moartea Sa și cu Duhul Învierii Sale, ar putea vindeca și curăța situația de necurăția morții. În apa pentru impuritate există eficacitatea răscumpărării lui Cristos cu puterea de spălare a Duhului învierii Sale.

Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai devenit la fel ca noi, în asemănarea cărnii păcatului, ca să ne poți purta păcatul, să tratezi păcatul și să condamni păcatul în carne. Îți mulțumim că ai o umanitate demnă și înaltă, și totuși umilă și smerită; ca o astfel de Persoană, Tu ai îndeplinit răscumpărarea pentru noi. Îți mulțumim, Doamne, că ai fost crucificat în afara taberei, pentru că Te-ai oferit lui Dumnezeu prin Duhul etern. Aleluia, astăzi Îl putem aplica pe Cristosul răscumpărător la ființa noastră și putem fi vindecați și curățiți de necurăția morții.

Duhul Sfânt aplică răscumpărarea lui Cristos la noi pentru a ne curăța de întinare

Ori de câte ori noi, poporul lui Dumnezeu, suntem pângăriți de moarte, trebuie să venim la Domnul și trebuie să permitem Duhului Sfânt să ne fie aplicat pentru a ne curăța și spăla.

După cum se vede în tipul reprezentativ al vițelei roșii, componenta principală a apei pentru impuritate în Numeri 19, Duhul Sfânt este compus cu eficacitatea eternă a răscumpărării Domnului, iar când Îl aplicăm ființei noastre, necurăția noastră este îndepărtată.

Pe de o parte trebuie să vedem și să apreciem procesul prin care a trecut Cristos, realitatea vițelei roșii și, pe de altă parte, trebuie să aplicăm această Persoană cu toate lucrurile prin care a trecut la ființa noastră.

Ceea ce a făcut Cristos este eficace pentru eternitate înaintea lui Dumnezeu și trebuie aplicat la noi, păcătoșii.

Când suntem pângăriți și ne dăm seama de acest lucru, trebuie să venim la Domnul, să Îl luăm pe Cristos ca realitate a vițelei roșii și să Îi permitem Duhului Sfânt să ne fie aplicat pentru a îndepărta orice necurăție din noi.

Pur și simplu, prin faptul că venim la Domnul, ne rugăm și citim Cuvântul Său, noi suntem spălați, suntem curățiți și orice impuritate este înlăturată de la noi.

În 1 Ioan 1:7 ni se spune că, dacă umblăm în lumină, așa cum și El este în lumină, avem părtășie unul cu altul și sângele lui Isus, Fiul Său, ne curăță de orice păcat. Când ne dăm seama că am păcătuit, când suntem conștienți că suntem pângăriți, trebuie să luăm sângele Domnului Isus ca să fim spălați și curățiți de păcatele noastre pentru a restabili părtășia dintre noi și Dumnezeu.

Pângărirea și păcatul nostru ne fac să fim tăiați din părtășia noastră cu Dumnezeu, așa că Dumnezeu ne oferă o cale ca să ne întoarcem la El.

El Însuși a devenit om, S-a îmbrăcat cu asemănarea cărnii păcatului, a tratat păcatul în carne și în înviere a devenit Duhul îmbogățit cu toate elementele divinității, umanității, trăirii omenești, crucificării, morții și învierii Sale.

Sângele pe care l-a vărsat pe Golgota acum două mii de ani este eficient și astăzi, vorbește mai mult decât orice alt sânge; acest sânge vorbește pentru iertarea păcatelor și curățirea de impuritate.

Pur și simplu trebuie să venim la Domnul în lumină și să aplicăm sângele lui Cristos, iar Duhul Sfânt va aplica răscumpărarea lui Cristos la ființa noastră pentru ca să fim curățiți de orice impuritate, păcat și necurăție. Aleluia!

Doamne Isuse, venim la Tine așa cum suntem; vrem să umblăm în lumină, ca să putem avea părtășie cu Tine, și sângele Tău ne curățește de orice păcat. Îți mulțumim, Doamne, că Ți-ai vărsat sângele pe cruce pentru răscumpărarea noastră. Îți mulțumim că ai devenit Duhul ca să aplici sângele la ființa noastră și să ne curățești de orice nedreptate, păcat și necurăție. Amin, Doamne Isuse, pur și simplu venim la Tine și permitem Duhului Sfânt să aplice răscumpărarea lui Cristos la ființa noastră ca să putem fi spălați, curățiți și purificați și putem continua în părtășie cu Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Redeeming Christ as the Reality of the Red Heifer Cleanses us from Impurity (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 10 ziua 2 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să Îl slujim pe Dumnezeu în principiul toiagului înmugurit, prin moarte și înviere

29/07/2019 by Credincios în Cristos 1 Comment

Săptămâna aceasta în studiul nostru aprofundat al cărții Numeri, vrem să vedem și să experimentăm tipurile majore referitoare la Cristos în Numeri, și în special în acest articol, vrem să vedem cum toiagul înmugurit al lui Aaron Îl simbolizează pe Cristosul înviat care înflorește și aduce rod spre maturitate.

Strict vorbind, în cartea Numeri există o singură profeție referitoare la Cristos, dar există câteva tipuri reprezentative majore cu privire la Cristos în această carte, câteva tipuri specifice cărții Numeri care nu sunt găsite în nici o altă carte din Biblie.

Un tip reprezentativ este o persoană sau un lucru care Îl reprezintă pe Cristos; există multe persoane și lucruri în întreaga Biblie care Îl reprezintă pe Cristos, dezvăluind-ne bogățiile lui Cristos.

Toiagul înmugurit al lui Aaron este foarte special, ceva văzut numai în Numeri și acesta este un tip reprezentativ al lui Cristos – nu un Cristos mort, ci Cristosul înviat, Cristosul înmugurit, un Cristos care nu doar înmugurește, ci și înflorește și aduce rod spre maturitate.

Povestea toiagului înmugurit a avut loc imediat după ce a fost o mare răzvrătire împotriva lui Moise și a lui Aaron, iar Dumnezeu a intervenit pentru a arăta cine este autoritatea delegată pe care El a rânduit-o, și a făcut acest lucru făcând ca un băț mort, uscat, fără frunze și rădăcini (un toiag) să înmugurească, să înflorească și să aducă migdale coapte peste noapte.

Privind mai îndeaproape la situația răzvrătirii împotriva lui Moise și a lui Aaron, unii dintre conducătorii leviților și ai poporului lui Israel au avut ambiție și mândrie – ei au dorit să aibă poziția lui Moise și funcția lui Aaron.

Nu ar trebui să fie așa între noi – ar trebui să prețuim funcția celuilalt și să nu râvnim la ea, nu să disprețuim funcția noastră sau funcția altora în Trup. Ar trebui să prețuim funcția noastră și funcția tuturor mădularelor din Trupul lui Cristos.

Mândria este sursa ambiției; trebuie să fim atenți la ambiție și mândrie. Inima noastră trebuie să fie purificată de orice formă de ambiție, scop, motiv și intenție subtilă în viața de biserică.

Nu ar trebui să urmărim niciodată să fim primii în lucrarea Domnului, și niciodată nu ar trebui să considerăm că suntem mai presus de ceilalți; mai degrabă, ar trebui să rămânem în părtășie cu sfinții și să fim omogenizați împreună.

Mândria este un atribut al naturii noastre decăzute prin naștere.

Chiar și cu apostolul Pavel, datorită revelațiilor mărețe pe care le-a primit, Dumnezeu a permis ca el să aibă un spin de la Satan în carnea sa, căci era îngrijorat de faptul că Pavel se va îngâmfa datorită revelațiilor sale.

Trebuie să reținem întotdeauna că smerenia ne salvează de orice fel de căderi și că acest lucru invită harul lui Dumnezeu; totuși, mândria ne face un nebun de frunte. Când există rivalitate în lucrarea Domnului, acest lucru arată ambiție și mândrie.

Grija pentru propriul prestigiu este un semn de mândrie subtilă; aluzia la capacitatea, succesul și virtuțile noastre, sunt o formă ușuratică de mândrie. Faptul de a gândi despre noi mai mult decât ar trebui să o facem, de asemenea, este o formă de mândrie.

Cristos, în umanitatea Sa, S-a smerit, oferindu-ne un model bun de a ne smeri și de a sta departe de mândrie.

Trebuie să Îl predicăm pe Cristos Isus ca Domn, și pe noi înșine ca sclavii sfinților; dacă un frate a căzut din cauza unei anumite ofense, trebuie să-l recuperăm cu smerenie, iar acest lucru ne va împiedica să cădem și noi în ispită.

Fie ca noi să fim înaintea Domnului în ce privește ființa noastră și mândria din natura noastră decăzută, împreună cu ambiția pentru poziție, și pur și simplu să Îi spunem:

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai stabilit un model pentru noi cum să ne smerim și să stăm departe de mândrie. Ne dăruim Ție, Doamne, ca să Te slujim, să Te administrăm altora și ca să fim sclavi ai sfinților. Mântuiește-ne de mândrie și ambiție. Să reținem întotdeauna că smerenia ne salvează de tot felul de căderi și că acest lucru cheamă harul lui Dumnezeu, în timp ce mândria ne face un nebun de frunte. O, Doamne, mântuiește-ne de ambiție, de mândrie, de grija succesului și a capacității noastre și de faptul de a gândi despre noi înșine mai mult decât ar trebui să gândim!

Să vedem cum toiagul înmugurit al lui Aaron reprezintă pe Cristosul înviat, care înflorește și aduce rod

În Numeri 16-17 vedem cum Core, Datan și Abiram, împreună cu două sute cincizeci de lideri ai poporului lui Dumnezeu, oameni bine cunoscuți de către ceilalți, s-au ridicat înaintea lui Moise pentru a contesta autoritatea sa și autoritatea lui Aaron.

Ei s-au adunat împotriva lui Moise și i-au spus că el și Aaron iau prea mult asupra lor, căci întreaga adunare este sfântă, astfel că de ce să se înalțe ei mai presus de adunarea lui Iehova?

Dar Moise le-a spus: Este oare un lucru mărunt că Dumnezeul lui Israel v-a separat de mulțime să vă aducă lângă El ca să faceți serviciul tabernaculului lui Iehova și să stați înaintea mulțimii ca să le slujiți, de râvniți și la preoție?

Astfel Dumnezeu a intervenit, iar când leviții răzvrătiți și-au luat cădelnița și au pus foc în ea, Dumnezeu a venit și i-a judecat, terminându-i.

Apoi Dumnezeu i-a cerut lui Eliezer, fiul lui Aaron, să scoată cădelnițele din cenușă și să împrăștie focul și să facă din cădelnițe plăci bătute pentru acoperirea altarului.

Când poporul lui Dumnezeu venea la altarul pentru arderea de tot, ei vedeau aceste plăci de bronz bătute ca urmare a judecății lui Dumnezeu.

Când venim la cruce ca realitate a altarului pentru arderea de tot, Îl savurăm pe Cristos ca ofranda noastră arsă – El este absolutismul nostru înaintea lui Dumnezeu, și apreciem, de asemenea, judecata lui Dumnezeu asupra oricărei ambiții, serviciu carnal, răzvrătire și mândrie.

După un astfel de eveniment, Dumnezeu a spus poporului Israel să ia un toiag pentru fiecare din cele douăsprezece triburi, să scrie numele triburilor pe ele și să le pună înaintea Chivotului Mărturiei peste noapte, iar toiagul care va înmuguri, acela să fie toiagul autorității recunoscut de către Dumnezeu.

Toiegele au stat înaintea mărturiei toată noaptea, iar a doua zi dimineața toiagul lui Aaron a înmugurit, a înflorit și chiar a adus ca rod migdale coapte.

Toiagul lui Aaron, un toiag înmugurit, este un tip reprezentativ al lui Cristos – nu un Cristos mort, ci Cristosul înviat, Cristosul înmugurit, Cristosul înflorit, chiar Cristosul care aduce rod. Acest toiag nu este pentru a bate poporul sau pentru a-i domina cu autoritate, ci pentru a hrăni poporul lui Dumnezeu.

Un astfel de Cristos împarte viață altora – El a venit ca noi să avem viață, El Își împarte viața Sa în noi, și prin moarte și inviere El ne-a regenerat ca să ne facă reproducerea și continuarea Sa (vezi Ioan 12:24; 1 Pet. 1:3).

Astăzi, Cristosul înviat, ca realitatea toiagului înmugurit al lui Aaron, încă înmugurește, iar noi suntem rodul, migdalele înmuguririi Sale.

Trebuie să Îi cerem Domnului să fie toiagul nostru înmugurit de astăzi – trebuie să Îi permitem să ne servească, să ne alimenteze și să ne hrănească. Pe măsură ce slujim cu cei tineri sau în comunitate, în timp ce ne trăim viața creștină și viața de biserică, trebuie să fim alimentați de către Cristosul înviat.

Tot serviciul nostru trebuie să fie în, prin și cu Cristosul înviat, care înmugurește, aduce rod și înflorește pentru a hrăni poporul cu El Însuși ca viața de înviere. Cristos a venit ca să ne slujească; El nu a venit să fie slujit, ci ca să slujească și să Își dea viața Sa ca răscumpărare pentru noi (Luca 22:26-27).

Chiar și în viitor, El ne va sluji – El se va încinge și ne va sluji cu El Însuși ca viața de înviere (Luca 12:37).

În calitate de Mielul din mijlocul tronului, El ne va păstori (Apocalipsa 7:17); El este atât de smerit și de umil încât vine la nivelul nostru ca să ne păstorească, să ne îndrume spre izvoarele de apă și să șteargă orice lacrimă din ochii noștri.

Trebuie să savurăm faptul că Cristos ne slujește și să Îi permitem să ne alimenteze cu Sine Însuși ca viața de înviere.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai trecut prin moarte și ai intrat în înviere ca să împarți viață în noi și să ne alimentezi cu Tine! Amin, Doamne Isuse, noi suntem continuarea Ta, creșterea Ta și reproducerea Ta! Venim la Tine, Doamne, ca să fim alimentați de Tine ca realitatea toiagului înmugurit. Avem nevoie de alimentarea Ta cu viața de înviere. Vrem să învățăm să Te lăsăm să ne slujești zi de zi. Să Te lăsăm să ne slujești cu viața învierii, ca să fim preoții care slujesc lui Dumnezeu și administrează pe Dumnezeu poporului Său.

Să Îl slujim pe Dumnezeu în principiul toiagului înmugurit prin moarte și înviere

Toiagul înmugurit este un tip reprezentativ atât de minunat al Cristosului înviat care ne alimentează și ne hrănește cu Cristos Însuși ca viața de înviere.

Totuși, fundalul acestui tip reprezentativ este destul de negativ; rădăcina răzvrătirii printre poporul lui Dumnezeu împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale delegate a fost ambiția, lupta pentru putere și pentru o poziție mai înaltă (Num. 16:3, 9-10).

Lupta pentru putere și pentru o poziție mai înaltă este cauzată de ambiție, iar ambiția subminează planul lui Dumnezeu și dăunează poporului lui Dumnezeu; de-a lungul secolelor, multe probleme între creștini au fost cauzate de ambiție (vezi Mat. 20:20-28; 3 Ioan 9-11).

În calitate de autoritatea desemnată a lui Dumnezeu, autoritatea Sa delegată pe pământ, Moise a adus cazul acesta la Dumnezeu ca autoritatea cea mai înaltă, pentru vorbirea, expunerea și judecarea Sa. Într-o luptă pentru putere, Singurul care poate judeca și expune situația reală este Dumnezeu Însuși (vezi Num. 16:4-5).

Dumnezeu i-a judecat pe cei răzvrătiți; Core și ceilalți au coborât de vii și direct în Șeol (v. 33) – ei nu au murit mai întâi (cf. Apoc. 19:20). Acesta a fost un lucru nou pe care Iehova l-a făcut să se întâmple (Num. 16:29-30).

Judecata lui Dumnezeu asupra celor două sute cincizeci de oameni care s-au răzvrătit împreună cu Core, Datan și Abiram semnifică judecata crucii asupra întregii slujiri a omului față de Dumnezeu, care este conform opiniilor omului, prin carnea sa și în rivalitate cu ceilalți.

Trebuie să învățăm din acest lucru că nu putem sluji lui Dumnezeu conform cu opiniile noastre, cu carnea noastră sau în rivalitate cu ceilalți; trebuie să punem toate aceste lucruri pe altar astfel încât toate opiniile noastre carnale, rivalitatea și opiniile noastre să fie arse de Cristos pe cruce.

De vreme ce răzvrătirea lui Core și a cetei sale din Numeri 16 a fost legată de preoție (v. 3, 8-10), înmugurirea toiagului lui Aaron a fost o reabilitare care indică faptul că Aaron a fost cel acceptat de Dumnezeu ca având autoritate în slujba preoției dată de către Dumnezeu (v. 5).

Principiul serviciului nostru față de Dumnezeu stă în toiagul înmugurit; serviciul nostru față de Dumnezeu trebuie să fie în înviere și prin cruce, prin savurarea și experimentarea de către noi a vieții de înviere.

Învierea este un principiu etern în serviciul nostru adus lui Dumnezeu; ca slujitori ai lui Dumnezeu, preoții de astăzi, noi suntem cei care au murit și au înviat, iar slujirea noastră este în înviere și prin savurarea vieții de înviere.

Toată slujirea noastră către Domnul trebuie să treacă prin moarte și înviere înainte ca aceasta să fie acceptată de Dumnezeu; aceasta arată că serviciul nu este de la noi sau din noi, ci de la Dumnezeu și din Dumnezeu.

Învierea înseamnă că totul este din Dumnezeu și nu din noi; înseamnă că noi nu suntem în stare, ci Dumnezeu este Cel care este în stare. Dacă încă mai credem că suntem în stare, că putem face ceva și că suntem folositori lui Dumnezeu în noi înșine, încă nu cunoaștem învierea.

Dacă cunoaștem cu adevărat învierea, renunțăm la noi înșine, pentru că ne dăm seama că nu o putem face; atâta timp cât tăria noastră naturală rămâne, puterea învierii nu are nici un motiv să se manifeste.

Ce este imposibil cu omul, este posibil cu Dumnezeu; ceea ce putem face în domeniul omului este natural, dar ceea ce Dumnezeu poate face în noi și prin noi, acesta este domeniul învierii.

Pavel a fost un model în acest sens; el a slujit lui Dumnezeu în duh în evanghelia Fiului Său și, chiar când a fost împovărat dincolo de puterea sa, astfel încât nu mai avea speranță de viață, având răspunsul morții în gândul său, el și-a pus încrederea nu în sine, ci în Dumnezeu, care înviază morții (vezi Rom. 1:9; 7:6; 2 Cor. 1:8-9).

Doamne Isuse, vrem să fim preoții de astăzi care Te slujesc în principiul toiagului înmugurit, prin moarte și înviere. Fie ca serviciul nostru adus lui Dumnezeu să treacă prin moarte și înviere, astfel încât să fie acceptabil pentru Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca tot ce facem în serviciul nostru către Dumnezeu să fie făcut din Dumnezeu și prin moarte și înviere. Să cunoaștem învierea și să trăim în înviere, fiind alimentați de Cristosul înviat cu viața de înviere. Amin, Doamne Isuse, speranța și sursa noastră nu este în noi înșine, ci în Dumnezeu, Cel care înviază morții și care ne poate alimenta cu viața de înviere!