Cartea Fapte dezvăluie un grup de oameni care trăiesc în istoria divină prin faptul că se resping pe ei înșiși și trăiesc printr-o altă viață (Cristos ca viață divină), continuând cu statornicie în rugăciune și în slujba cuvântului și fiind în Cristos și una cu Cristos ca fiind centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ. Amin!
Trebuie să avem o perspectivă divină asupra a ceea ce face Domnul în cartea Fapte. Când citim această carte, este ușor să vedem doar faptele exterioare ale apostolilor și să pierdem din vedere ceea ce este cu adevărat mișcarea lui Dumnezeu.
Dumnezeu se mișcă, acționează și trăiește și El a fost întrupat în Cristos în Evanghelii pentru a fi exprimat, manifestat și explicat prin El. Apoi, prin moartea și învierea lui Cristos, Dumnezeu a obținut o continuare a lui Cristos, care sunt credincioșii în Cristos, mulții discipoli ai lui Cristos.
Aceștia s-au născut din Dumnezeu, căci au primit viața divină când Cristos a venit în seara zilei învierii Sale și a suflat Duhul în ei. Ei au fost, de asemenea, îmbrăcați cu Duhul Sfânt pentru lucrare.
Acum, Dumnezeu a obținut o sută douăzeci de discipoli care s-au rugat într-un singur acord la începutul cărții Fapte și El avea o cale de a lucra nu doar într-un singur om, ci prin mulți oameni. De-a lungul cărții Fapte, vedem fluxul divin al vieții și lucrării lui Dumnezeu curgând prin mulți oameni, căci Dumnezeu vrea să aducă împărăția Sa pe pământ, pe măsură ce El produce bisericile ca Trup al lui Cristos.
Discipolii lui Cristos erau un grup de ființe umane normale care nu trăiau prin viața lor naturală, ci prin viața divină. Ei Îl trăiau pe Cristos, chemau Numele Domnului și în toate lucrurile se rugau și căutau să fie una cu Domnul și unii cu alții. Ei trăiau, lucrau și se mișcau ca un singur Trup, chiar depinzând de Trup și făcând totul în Trup.
Fie ca noi să fim dezvăluiți de Domnul pentru a vedea Trupul lui Cristos în cartea Fapte. Fie ca noi să ne dăm seama că, în Evanghelii, îl vedem pe Cristos ca și Cap al Trupului, iar în Fapte, îl vedem pe Trupul lui Cristos mișcându-se, lucrând și făcând lucruri.
Astăzi, noi, ca și credincioși în Cristos, la mulți ani după primii discipoli, facem și noi parte din continuarea lui Cristos. Trebuie să privim la istoria din Fapte și să învățăm din ea, chiar să aplicăm principiile spirituale pe care le vedem în Fapte, astfel încât astăzi să-I putem oferi lui Dumnezeu o cale de a se mișca în noi și prin noi într-un mod nestingherit.
Trăim în istoria divină respingându-ne pe noi înșine și trăind prin viața divină pentru realitatea Trupului lui Cristos
Dacă citim cu atenție cartea Fapte, vedem un grup de oameni care trăiesc în istoria divină respingându-se pe ei înșiși și trăind printr-o altă viață – Cristos ca viață divină. Această trăire corporativă a lui Cristos este realitatea Trupului lui Cristos.
Așa cum Cristos a trăit pe pământ respingându-Se pe Sine și luându-L pe Tatăl ca fiind viața Sa și totul, tot așa și discipolii lui Cristos au făcut la fel. Aceasta este ceea ce Dumnezeu vrea să obțină astăzi, pe măsură ce trăim în continuarea Faptelor Apostolilor: o viață de om-Dumnezeu corporativă în care ne respingem pe noi înșine și trăim prin viața divină, astfel încât Cristos să poată câștiga realitatea Trupului Său pe pământ.
Astăzi trăim în acest fel, învățând să ne respingem constant pe noi înșine și să trăim prin viața lui Dumnezeu din duhul nostru. Cristos este viața divină în noi și, pe măsură ce trăim prin El și depindem de El, trăim în realitatea Trupului lui Cristos.
Îl învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus; astăzi suntem Isus care trăiește din nou. Suntem Trupul Său, uniți cu El ca și Cap, iar El Își prelungește zilele prin noi.
Viața indicată de „această viață” în Fapte 5:20 este viața divină predicată, împărțită și trăită de Petru. Petru a trăit prin viața divină într-o asemenea măsură încât chiar și îngerii au văzut-o și l-au încurajat să meargă și să stea în templu și să rostească toate cuvintele acestei vieți.
Viața divină trăită, predicată și împărțită de Petru a biruit persecuția, amenințările și închisoarea liderilor evrei. Fie ca viața și lucrarea noastră să facă viața divină atât de reală și prezentă în situația noastră, încât chiar și îngerii să o vadă și să ne-o arate! Îngerii pot vedea când trăim prin viața divină. Îngerii pot vedea când trăim ca fiind continuarea lui Cristos.
Putem fi în suferință sau sănătoși, putem fi sub persecuție sau în vremuri de bucurie, dar în toate lucrurile, ne respingem pe noi înșine și trăim prin viața divină, pentru ca Cristos să trăiască în noi.
Și Pavel L-a trăit pe Cristos și L-a slujit pe Dumnezeu prin Duhul atotinclusiv al lui Isus din duhul său, care este Duhul divin contopit cu duhul său uman ca un singur duh (vezi Fapte 16:6-7; 17:16; 19:21; Romani 8:16; 2 Timotei 4:22; 1 Corinteni 6:17; Romani 1:9; Filipeni 3:3; Evrei 6:19-20; 13:13).
Pavel a trăit dincolo de perdea, adică în duhul său, ca Sfânta Sfintelor practică. De asemenea, a trăit în afara taberei, adică în afara organizației umane a religiei. Trebuie să învățăm să trăim și să-L slujim lui Dumnezeu prin Duh și în Duh, fiind una cu Domnul.
Pentru a trăi o astfel de viață, pentru a trăi în istoria divină respingându-ne pe noi înșine și trăind prin viața divină, trebuie să fim vase deschise Domnului (vezi Fapte 9:15; 2 Corinteni 4:7; Romani 9:21, 23; comp. cu 2 Regi 4:1-6).
Pur și simplu trebuie să fim vase deschise Domnului, iubindu-L, primindu-L, fiind umpluți cu El și lăsându-L să fie totul pentru noi și să facă totul în noi, prin noi și pentru noi. Pur și simplu trebuie să fim vase deschise.
Zilnic trebuie să ne deschidem Domnului nu doar ca instrumente pe care El să le folosească sau să îndeplinească o lucrare, ci ca vase care să fie umplute cu El primindu-L, iubindu-L și fiind deschiși Lui.
Doamne Isuse, vrem să trăim în istoria divină din interiorul istoriei umane respingându-ne pe noi înșine și trăind prin viața divină. Amin, Doamne, alegem să trăim prin viața divină din duhul nostru, pentru ca Tu să poți câștiga o trăire corporativă a lui Cristos, realitatea Trupului lui Cristos. Fie ca noi să savurăm viața Ta, să trăim prin viața Ta și să exprimăm viața Ta într-o asemenea măsură încât viața divină să fie reală și prezentă pentru ca toți să o vadă. O, Doamne, ne exersăm duhul astăzi. Vrem să trăim în duhul nostru și să stăm departe de orice nu este în duh. Ne deschidem vasul către Tine. Vrem să fim vase deschise pentru ca Tu să vii și să le umpli. Amin, Doamne, Te iubim, ne deschidem să Te primim și să fim umpluți cu Tine și Te lăsăm să faci totul în noi și pentru noi! Umple-ne cu Tine Însuți. Te iubim. Fii totul pentru noi. Vrem să trăim în duhul nostru ca vase deschise pentru ca Tu să le umpli astăzi!
Trăim în istoria divină continuând cu statornicie în rugăciune și în slujba cuvântului
Cartea Fapte dezvăluie un grup de oameni care trăiesc în istoria divină continuând cu statornicie în rugăciune și în slujba Cuvântului (Fapte 6:4). A trăi în acest fel înseamnă a trăi în slujba apostolică în coordonare cu Cristos ca marele nostru Preot în slujba Sa cerească (Evrei 7:25; 8:1-2).
Trebuie să fim cei care perseverează în rugăciune și în slujba cuvântului. Nu doar frații conducători trebuie să persevereze în aceste lucruri, ci noi toți, ca sfinți din bisericile locale, trebuie să fim în rugăciune și în slujba cuvântului. Făcând acest lucru, cooperăm cu slujba cerească a lui Cristos pentru a zidi biserica.
Prin rugăciune, ne îndreptăm gândurile spre lucrurile de sus și devenim o reflectare a slujbei lui Cristos din ceruri (Fapte 9:11; 13:1-4; Coloseni 3:1-3; 4:2; Efeseni 6:18; Daniel 6:10; 9:2-3; 1 Corinteni 2:13; 2 Corinteni 3:6).
Ar trebui să fim persoane care perseverează în rugăciune. Când ne rugăm, ne îndreptăm gândurile spre lucrurile de sus și nu ne rugăm doar pentru lucruri mărunte, ci rugăciunea noastră va fi ocupată cu mijlocirea, slujba și administrarea cerească a lui Cristos.
El Se roagă pentru biserici și mijlocește pentru ele; și noi ne rugăm pentru bisericile de astăzi. Pe măsură ce căutăm mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, El ne îndeplinește nevoile, iar noi ne rugăm pentru nevoile Lui.
Trebuie să fim ca Daniel astăzi, stabilind zilnic timp de rugăciune pentru a ne ruga pentru nevoile Domnului și pentru poporul Domnului. În primul rând, trebuie să ne rugăm. Trebuie să ne bazăm pe rugăciune pentru a face ceea ce omul nu poate face.
Ne bazăm pe rugăciune pentru a înțelege ceea ce omul nu poate înțelege, căci în duh ne descoperă Domnul lucrurile. Ne bazăm pe rugăciune pentru a spune ceea ce omul nu poate spune. Pe măsură ce ne rugăm, concentrându-ne asupra lucrurilor de sus, devenim o reflectare a slujbei lui Cristos în ceruri.
Pe măsură ce perseverăm în rugăciune și continuăm cu statornicie în rugăciune, Cristos, ca și Cap, are o cale de a-Și îndeplini administrația prin Trupul Său. Suntem ambasadori cerești pe pământ, cu extinderea împărăției lui Dumnezeu.
Prin rugăciune ne apropiem de tronul harului (Evrei 4:16); la tron, primim îndurare și har pentru a ne împlini nevoile la momentul potrivit. Îndurarea și harul curg în noi ca un râu pe măsură ce ne apropiem de tronul harului în rugăciune.
Fie ca, mai întâi de toate, să ne rugăm. Fie ca să ne deschidem Domnului atât personal, cât și corporativ. Pe măsură ce ne rugăm și perseverăm în rugăciune, Cristos are o cale de a Se ruga prin noi, iar nevoile noastre sunt împlinite prin îndurarea și harul care curg de la tronul lui Dumnezeu în duhul nostru.
Pe măsură ce continuăm cu statornicie în rugăciune, avem părtășie cu Domnul. În părtășie cu Domnul, devenim conștienți că suntem cu adevărat un singur duh cu El și că El este de fapt un singur duh cu noi. Cu cât ne rugăm mai mult, cu atât experimentăm mai mult faptul că suntem una cu Domnul și cu atât savurăm mai mult prezența Lui și avem părtășie cu El. Cât de minunat este acest lucru!
Fie ca noi să luptăm pentru viața noastră de rugăciune și fie ca noi să continuăm cu statornicie în rugăciune. Nu este ușor să perseverăm în rugăciune, dar pe măsură ce practicăm acest lucru o perioadă de timp, va deveni mai ușor.
Prin slujba cuvântului, pe măsură ce continuăm în slujba cuvântului, Îl împărțim pe Cristos altora ca viață și putere cerească, astfel încât ei să poată fi susținuți cu bogățiile lui Cristos pentru a-L trăi pe Cristos ca viața lor cerească pe pământ (Romani 15:16; comp. cu Isaia 50:4-5).
Pe de o parte, perseverăm în rugăciune; pe de altă parte, trebuie să fim în cuvântul lui Dumnezeu, să fim umpluți de cuvânt și să continuăm în slujba cuvântului.
Poate că nu transmitem mesaje de la un podium și poate că nu vorbim în fața unor adunări mari de oameni, dar putem predica cuvântul lui Dumnezeu aproapelui nostru, sfinților din jurul nostru și celor care ne sunt rude în familia noastră.
Trebuie să ne ostenim în cuvântul lui Dumnezeu, să fim umpluți și constituiți de Cuvânt și să-L vorbim pe Cristos ca viață și sursă de viață pentru alții, pentru zidirea bisericii.
Doamne Isuse, vrem să trăim în istoria divină din interiorul istoriei omenești, continuând cu statornicie în rugăciune și în slujba cuvântului. Amin, Doamne, fie ca astăzi să fim una cu Tine pentru a ne ruga pentru ceea ce este în inima Ta. Fie ca slujba noastră să fie în coordonare cu Cristos ca Mare Preot al nostru în slujba Sa cerească! Ne îndreptăm gândurile spre lucrurile de sus și ne rugăm una cu Tine. Amin, Doamne, depindem de rugăciune. Depindem de Tine. Fie ca noi să devenim o reflectare a slujbei lui Cristos din ceruri. Fie ca Tu să ai o cale să te rogi în noi și prin noi, astfel încât Tu să te poți mișca pe pământ și să-Ți poți duce la îndeplinire economia. O, Doamne, depindem de rugăciune pentru a face ceea ce nu putem face, pentru a înțelege ceea ce nu putem înțelege și pentru a vorbi ceea ce nu putem vorbi! Vrem să continuăm cu statornicie în rugăciune și în slujba cuvântului! Fie ca noi să fim în cuvântul Tău și să-i permitem cuvântului Tău să locuiască bogat în noi. Fie ca noi să-L distribuim pe Cristos altora, astfel încât Tu, ca viață și putere cerească, să-i poți susține să-L trăiască pe Cristos!
Trăim în istoria divină fiind una cu Cristos ca și centru al mișcării lui Dumnezeu pe pământ și fiind corăbiile evangheliei care predică Evanghelia
Cartea Fapte dezvăluie un grup de oameni care trăiesc în istoria divină văzută în Psalmul 68, care arată că Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ și realitatea activităților lui Dumnezeu prin biserică (Psalmul 68:1, 24).
Discipolii lui Cristos sunt una cu Cristos ca fiind centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ și ei Îl predică pe Cristos pe tot pământul în această unitate cu El. Fie ca noi să fim cei care Îl savurează pe Dumnezeul Triunic procesat și finalizat ca Duh care dă viață și se revarsă zi de zi (vv. 11-13, 19; Fapte 2:46-47; 5:42; 16:5; 20:31; 28:30-31).
Dumnezeul Triunic a trecut printr-un proces și a fost finalizat ca Duh; acum El este atât în noi ca viață a noastră, cât și asupra noastră ca putere a noastră pentru ca noi să îndeplinim lucrarea evangheliei una cu El.
Trebuie să venim la Domnul pentru a fi umpluți cu Duhul în interior și, de asemenea, îmbrăcați cu Duhul în exterior, pentru a-L putea predica pe Cristos, a-L putea propaga pe Cristos și a-L putea lărgi pe Cristos pe pământ!
Mai ales când mergem pentru predicarea evangheliei, trebuie să căutăm să fim umpluți cu Duhul în interior și îmbrăcați cu Duhul în exterior, fiind contopiți și saturați cu Duhul, pentru a-L putea împărți pe Cristos altora.
Suntem oameni botezați în Duh și care bem Duhul; viața și lucrarea noastră continuă istoria divină.
După cum se vede în Psalmul 68, trebuie să rămânem în Cristos ca „țărm” al evangheliștilor pentru transportul și răspândirea predicării Evangheliei (Psalmul 68:27).
În ziua cincizecimii, cel puțin o sută douăzeci de „corăbii” ale evangheliei, toate galileene, au pornit de la „țărm” pentru a răspândi evanghelia (Fapte 2:7; 13:31).
Psalmul 68 este împlinit în cartea Fapte și se împlinește și astăzi. Pe măsură ce-L savurăm pe Cristos, Îl experimentăm pe Cristos și ne împărtășim din bogățiile Sale în cuvântul Său, continuând cu statornicie în rugăciune și în slujba cuvântului, devenim „corăbii ale evangheliei” care pornesc de la Cristos ca „țărm” ceresc pentru a aduce bogata încărcătură a lui Cristos la toate națiunile! Aleluia!
Așa se răspândește evanghelia, prin mulții discipoli ai lui Cristos umpluți cu Duhul și îmbrăcați cu Duhul pe măsură ce pleacă, pornind din locul în care locuiesc și mergând pentru evanghelie în cartierul lor, în orașul lor, în țara lor și pe tot pământul.
Fie ca Domnul să ne câștige ca astfel de oameni. Pe măsură ce rămânem în unitate cu Cristos ca fiind centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ, El va fi plin de activități în noi și în biserică, iar Evanghelia va fi predicată pentru propagarea lui Cristos!
Doamne Isuse, vrem să trăim în istoria divină astăzi, fiind una cu Cristos ca fiind centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ! Ne deschidem Ție, Doamne, și vrem să Te savurăm și să Te experimentăm. Umple-ne cu Duhul dătător de viață în interior și îmbracă-ne cu Duhul turnat în exterior! Amin, Doamne, saturează-ne cu Tine Însuți și vorbește în noi și prin noi. Vrem să locuim în Tine și să ieșim cu Tine pentru a răspândi și a predica Evanghelia pentru aducerea bisericii ca împărăție a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, încarcă-ne cu lucrurile bune ale lui Cristos, bogățiile lui Cristos, ca să putem merge în numele Tău cu bogățiile Tale pentru a aduce mulți în savurarea lui Cristos astăzi! Aleluia, Cristos se răspândește prin noi astăzi, în timp ce vorbim cuvântul, fiind umpluți cu Duhul în interior și îmbrăcați cu Duhul în exterior! Aleluia!