Cu cât noi, credincioșii în Cristos, suntem mai constituiți cu Cristos, cu atât mai mult vom trăi în mod spontan o viață de păstorire, având povara de a avea grijă de alții și distribuindu-le pe Cristosul constituit în noi; fie ca să învățăm să păstorim turma lui Dumnezeu conform inimii delicate a Tatălui și a duhului căutător și păstoritor al Mântuitorului nostru Cristos.
Amin, Doamne, vrem să fim cei care trăiesc o viața de păstorire zi de zi. Reproduce viața și trăirea Ta în noi. Trăiește în noi ca Păstor. Ne dăm Ție pentru a fi constituiți cu Tine, astfel încât să putem fi umpluți cu Tine și să păstorim spontan pe alții. Amin, Doamne, Te iubim și vrem să-i păstorim pe cei din turma Ta pe care ni i-ai dat! Suntem una cu Tine în aceasta, Doamne!
Păstorirea altora nu înseamnă doar grija noastră față de ei; este viața noastră de slujire față de ei, pe măsură ce îi îngrijim cu drag și îi hrănim.
Dacă avem viață, dacă viața divină ne umple și se revarsă în noi, avem ceva de slujit altora. Însă nu ar trebui să le dăm celor aflați în grija noastră impresia că suntem deștepți sau că știm totul.
Mai degrabă, duhul nostru în păstorirea altora ar trebui să fie unul de iubire față de Domnul și de dependență de El, chiar încrezându-ne în El în toate lucrurile. Trebuie chiar să-i călăuzim pe alții să aibă încredere în Domnul, având un duh de rugăciune pe măsură ce facem toate lucrurile.
Dacă îi ajutăm pe alții să vină la Domnul în rugăciune, facem un lucru măreț, căci Domnul Însuși îi poate îngriji. Când îi păstorim pe alții, trebuie să avem un contact continuu cu ei; păstorirea necesită timp și, fără a ne face timp să păstorim, nu putem fi credincioși sau să avem succes în păstorirea altora.
Pe de o parte, venim la cei aflați în grija noastră și le administrăm pe Cristos, iar ei se bazează pe noi; pe de altă parte, trebuie și noi să ne bazăm pe ei. Este o păstorire reciprocă. Trebuie să învățăm să ne deschidem pentru a primi ceva din Cristos de la cei pe care îi păstorim. Când ne bazăm pe ei și ei se bazează pe noi, când ne deschidem lor și ei ni se deschid, există mult profit în asta.
Este ca circulația sângelui în corpul uman, care curăță totul, adaugă provizii și aduce viață tuturor membrelor. Pe măsură ce îi păstorim pe alții, ar trebui să construim această încredere reciprocă; totuși, nu ar trebui să le dăm niciodată impresia că îi forțăm să facă ceva.
Domnul nu ne forțează; El ne păstorește și ne conduce acolo unde vrea El să fim. În conceptul nostru natural, vrem să-i convingem pe alții și să ne asigurăm că fac ceea ce vrem noi să facă. Însă ar trebui pur și simplu să avem încredere în Domnul în timp ce îi păstorim pe alții, căci El este Păstorul din noi și El vrea să le ofere altora ceva.
Cu cât suntem mai mult constituiți cu Cristos, cu atât trăim mai spontan o viața de păstoririi, având povara de a avea grijă de alții
Aspectul păstoririi izvorăște din Cristosul pe care-L savurăm și cu care suntem constituiți, căci El este Păstorul. Cu cât suntem mai constituiți cu Cristos, cu atât nu numai că îi vom păstori pe alții, ci vom trăi în mod spontan o viață de păstorire și vom avea povara de a avea grijă de alții (Coloseni 1:27; 3:10-11, 14).
Dacă noi, credincioșii în Cristos, primim cu adevărat distribuirea lui Cristos și suntem constituiți cu Cristos, va exista un efect clar și sigur: spontan vom dori să-i păstorim pe alții.
Acest lucru se datorează faptului că Cristosul pe care-L savurăm, Cristosul constituit în ființa noastră și Cristosul pe care Îl experimentăm este un Păstor. Viața care ne constituie este o viață de păstorire.
Asemenea căutătoarei iubitoare din Cântarea Cântărilor, pe măsură ce Îl urmărim pe Domnul și Îl savurăm ca Preaiubitul nostru în atâtea aspecte, suntem constituiți cu El, iar laptele și mierea sunt sub limba noastră. Pur și simplu picurăm de bogățiile lui Cristos acumulate în noi, căci suntem constituiți cu El și trăim o viață de păstorire.
Atunci, vom dori să mergem cu Domnul pe câmpuri, printre biserici, cu sfinții, să trăim spontan o viață de păstorire, îngrijindu-ne de ceea ce e pe inima Domnului. Cu alte cuvinte, dacă spunem că Îl savurăm pe Domnul și primim distribuirea Lui, dar nu ne pasă de alte oi, atunci această savurare a lui Cristos este discutabilă.
Dacă Îl primim cu adevărat pe Cristos și suntem constituiți cu El, există un rezultat spontan – păstorirea. Constituția lui Cristos în viața noastră spirituală are un aspect de păstorire (Ioan 21:15-17). Îl iubim pe Domnul, suntem constituiți cu El și îi păstorim pe alții.
Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul și cu cât suntem mai constituiți cu El, cu atât suntem mai una cu El pentru a hrăni mieii Săi și a păstori oile Sale. Este un rezultat spontan, un rezultat spontan al faptului că Îl iubim pe Domnul și că suntem constituiți cu El.
Păstorirea nu este doar ceva ce ține de a răspunde la faptul că suntem încurajați de alții să păstorim. Cu siguranță trebuie să ne încurajăm unii pe alții să păstorim sfinții, dar păstorirea autentică nu înseamnă doar să reacționăm la încurajarea de a face acest lucru.
Putem avea instruire de păstorire în viața de biserică, putem învăța în instruirea legată de păstorire și putem citi multe porțiuni din scrierile slujbei pe această temă; păstorirea este un rezultat spontan al faptului că suntem constituiți cu Cristos.
Nu suntem aici doar pentru a avea un program de a păstori cinci persoane în fiecare săptămână, a face o listă, a nota răspunsurile lor etc. Mai degrabă, pentru că de multe ori suntem leneși și pasivi, avem nevoie de ajutor și avem nevoie de multă încurajare pentru a veni la Domnul în ceea ce privește păstorirea.
Dar pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul ca Păstor, putem păstori și pe alții. Păstorirea altora este ceva ce ține de a fi constituiți cu Cristos (Coloseni 3:4, 10-11). Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât suntem mai umpluți de bogățiile Sale și cu atât avem mai multă dorință spontană de a ne îngriji de alții, de a le împărtăși și lor aceste bogății.
Nu vom încerca doar să-i ajutăm pe alții să fie mai buni sau să meargă la mai multe întâlniri; mai degrabă, în tot contactul nostru cu ei, îi vom ajuta să Îl savureze pe Cristos ca viață și să fie în savurarea lui Cristos în cuvântul Său.
Partea ființei noastre care a fost constituită cu Cristos este partea care îi păstorește pe alții. De aceea, uneori, nu-i păstorim pe alții; este pentru că nu suntem constituiți cu Cristos. Noi nu putem păstori pe nimeni; Cristosul constituit în noi este Păstorul (Ioan 10:11; 1 Petru 2:25; 5:2; Evrei 13:20). Trebuie să recunoaștem înaintea Domnului că nu suntem păstori; nu suntem înclinați să-i păstorim pe alții.
Prin viața noastră naturală și în viața noastră naturală nu-i păstorim pe alții. Avem nevoie de o altă viață. Trebuie să fim constituiți cu Cel care este Păstorul oilor, Isus Cristos. El este în noi. El este viața noastră. Vrem să fim umpluți cu El.
Vrem să fim constituiți cu bogățiile Sale. Apoi, pe măsură ce ne întoarcem către El și Îi permitem să ne păstorească, pur și simplu cooperăm cu El și trăim în mod spontan o viață de păstorire.
Putem spune că este ușor să încercăm să păstorim pe cineva ici și colo; însă a trăi o viață de păstorire necesită să fim constituiți cu Cristos.
Fie ca noi să ne întoarcem din nou și din nou către Domnul pentru a-L savura și a fi constituiți cu El. Fie ca noi să fim înaintea Lui în ceea ce privește păstorirea, astfel încât El, în noi, să-i păstorească pe alții.
Fie ca noi să fim constituiți cu Cristosul, care este Păstorul, astfel încât, în unitate cu El, să putem păstori oile Sale.
Doamne Isuse, venim la Tine ca să Te savurăm, să fim umpluți cu Tine și să fim constituiți cu Tine. Slavă Domnului, cu cât suntem mai constituiți cu Cristos, cu atât mai mult vom trăi o viața de păstorire în mod spontan! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău și ne deschidem Ție pe tot parcursul zilei. Constituie-ne cu Tine Însuți. Lucrează în noi. Fie ca Tu, în noi, să ne dai o povară pentru a avea grijă de alții. Amin, Doamne, mântuiește-ne de orice activitate exterioară pe care am putea-o numi păstorire. Salvează-ne de a face lucrurile doar într-un mod exterior pentru a avea grijă de alții. Fie ca noi să venim la Tine în cuvânt și să-Ți permitem să ne constituiești cu Tine Însuți. Fie ca noi să vedem că partea ființei noastre care a fost constituită cu Cristos este partea care îi păstorește pe alții. O, Doamne, reconstituie-ne mintea, emoția și voința cu Tine Însuți! Recunoaștem că, în noi înșine și prin noi înșine, nu putem păstori pe nimeni. Dar slavă Domnului, avem o viață de păstorire în duhul nostru, căci Cristosul constituit în noi este Păstorul!
Păstorim turma lui Dumnezeu conform inimii iubitoare și delicate a Tatălui nostru Dumnezeu și după duhul căutător și păstoritor al Mântuitorului nostru Cristos
Ca credincioși în Cristos, care Îl iubesc pe Domnul și sunt însărcinați de El să păstorim oile Sale, trebuie să ne dăm seama că păstorirea noastră ar trebui să fie conform inimii Tatălui și după Duhul Domnului.
După cum se vede în Luca, capitolul 15, versetele 1-32, Tatăl nostru Dumnezeu are o inimă iubitoare, iar Mântuitorul nostru Cristos are un Duh căutător și păstoritor pentru a-i aduce la Sine pe cei pierduți care se pocăiesc.
Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul și suntem constituiți cu Cristos, cu atât vom trăi mai mult o viață de păstorire. Pe măsură ce îi păstorim pe alții, trebuie să-i păstorim conform inimii iubitoare și delicate a Tatălui nostru, Dumnezeu, și după duhul căutător și păstoritor al Mântuitorului nostru, Cristos.
În povestea fiului risipitor care a plecat cu toate bunurile tatălui, risipind toți banii și ajungând să locuiască cu porcii, acesta și-a venit în fire și s-a întors la casa tatălui.
Tatăl îl aștepta să se întoarcă și, când l-a văzut pe fiul său risipitor, a alergat la el. Nu fiul a fost cel care a alergat la tatăl, ci tatăl, care avea o inimă iubitoare și delicată, a alergat la fiu. Tatăl nu l-a certat niciodată pe fiu și nici nu l-a întrebat ce a făcut cu toți banii. Pur și simplu l-a iubit pe fiu, i-a pregătit o masă și l-a primit înapoi cu o inimă delicată și iubitoare.
Inima Tatălui nostru este iubitoare și iertătoare, plină de delicatețe. Pe măsură ce trăim o viață de păstorire, trebuie să-i iubim pe alții și să fim blânzi față de ei, fiind una cu Dumnezeu Tatăl pentru a face acest lucru.
Ar trebui să avem grijă de fiecare oaie, în special de cele care s-au rătăcit. Trebuie să ne păstorim unii pe alții cu dragoste (1 Corinteni 13:1-13). Dragostea despre care vorbește Biblia nu este aceeași cu dragostea pe care o considerăm omul nostru natural. Lipsa păstoririi noastre indică lipsa noastră de dragoste.
Deoarece ne lipsește dragostea și știm atât de multe din cuvântul lui Dumnezeu și din slujbă, putem avea un sentiment de superioritate față de alții, un duh de superioritate. O, Doamne!
Atâta timp cât avem un astfel de duh, nu vom putea niciodată să aducem roade. Lucrul de care avem nevoie este dragostea. Dragostea este substanța interioară a lui Dumnezeu; dragostea este Dumnezeu Însuși. În ceea ce privește păstorirea, trebuie să ne păstorim unii pe alții în dragoste.
Trebuie să petrecem timp cu Domnul și, în special, să luăm 1 Corinteni 13 și să ne rugăm asupra acestui capitol înaintea Domnului, pentru ca El să ne umple cu Sine Însuși ca dragoste.
Dragostea este cea mai excelentă cale prin care putem fi orice și face orice lucru (12:31). Dumnezeul nostru ne-a dat un duh al dragostei (2 Timotei 1:7) și astăzi ne putem exersa duhul de dragoste pentru a-i păstori pe alții conform inimii iubitoare și delicate a Tatălui nostru, Dumnezeu.
Întrucât Dumnezeu este dragoste și întrucât am fost regenerați de Dumnezeu pentru a fi specia Lui, noi ar trebui să fim dragoste (1 Ioan 4:8; Ioan 3:6). Nu ar trebui doar să-i iubim pe alții și să fim cu dragoste: ar trebui să fim dragoste, căci Dumnezeu Tatăl nostru este dragoste și El ne-a dat viața și natura Lui.
Trupul lui Cristos se zidește pe sine în dragoste (Efeseni 4:16). Când avem grijă de alții, trăind o viață de păstorire și îngrijindu-ne unii pe alții în Domnul, nu ar trebui să fim ca un bloc de gheață și nici nu ar trebui să-i condamnăm sau să-i criticăm.
Mai degrabă, trebuie să fim una cu Domnul pentru a-i iubi și a-i îngriji. Trebuie să avem duhul de păstorire și căutare al Domnului, îngrijindu-ne de alții, căutându-i cu fervoare și administrând ceva din Cristos în ei.
Când alții se deschid Domnului și se întorc la El, nu ar trebui să-i condamnăm sau să le amintim ce s-a întâmplat și ce au făcut; ar trebui pur și simplu să-i iubim, să-i îngrijim cu tandrețe și să căutăm să-L administrăm pe Cristos în ei.
Pentru a păstori pe alții, avem nevoie de dragoste, care este Dumnezeu Însuși în tandrețea Sa, în substanța Sa interioară exprimată.
Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție! Îți mulțumim, Tată, că ne iubești și ne îngrijești cu tandrețe. Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ne-ai căutat și ne-ai adus înapoi în casa Tatălui pentru a savura toate bogățiile lui Dumnezeu împreună cu sfinții. Ne deschidem Ție astăzi. Vrem să învățăm să trăim o viață de păstorire astăzi, păstorindu-i pe alții conform inimii tandre și iubitoare a Tatălui! Amin, Doamne, fie ca să-i iubim pe alții cu Tine ca dragoste a noastră, căci Tu ne-ai dat un duh de dragoste. Vrem să avem grijă de alții cu un duh căutător și păstoritor, una cu Domnul Isus ca Dumnezeu Mântuitor al nostru. O, Doamne Isuse, distribuie-Te în noi. Fă-ne una cu Tine în grija față de alții. Vrem să trăim o viață de păstorire una cu Tine, să-i iubim pe alții, să-i îngrijim cu tandrețe, să-i căutăm cu fervoare și să-i păstorim conform lui Dumnezeu. Noi nu putem face asta, Doamne, dar Tu poți. Fă-ne reproducerea Ta. Tu ești Păstorul și Tu ești în duhul nostru. Trăiește în noi o viață de păstorire astăzi.