împărăția lui Dumnezeu

Evanghelia împărăției trebuie predicată pentru ca toți oamenii să se pocăiască pentru împărăție!

09/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Dumnezeu poruncește tuturor să se pocăiască pentru împărăție, iar noi, în viața de biserică, trebuie să ducem evanghelia împărăției la întregul pământ locuit pentru o mărturie și atunci va veni sfârșitul!

Evanghelia harului, evanghelia iertării păcatelor, a fost predicată pe tot pământul; evanghelia împărăției nu a fost însă predicată și mulți dintre credincioși nu știu că scopul și subiectul evangheliei este ca Dumnezeu să câștige o împărăție pe pământ.

Evanghelia împărăției îi aduce pe cei care cred nu numai în mântuirea lui Dumnezeu, ci și în împărăția Sa; când cineva crede în Domnul Isus, este adus în împărăția lui Dumnezeu, sub stăpânirea cerească a lui Dumnezeu.

Faptul că împărăția lui Dumnezeu este accentuată în evanghelia împărăției arată că există o luptă, un război și anume că împărăția lui Satan luptă împotriva împărăției lui Dumnezeu; Satan este în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și omul s-a unit cu el în această răzvrătire.

Când credem în Domnul, primim mântuirea lui Dumnezeu și chiar mai mult, suntem aduși în împărăția lui Dumnezeu. Pe de o parte savurăm mântuirea glorioasă și completă a lui Dumnezeu cu aspectul său juridic și organic, iar pe de altă parte, suntem aduși sub autoritatea lui Dumnezeu.

Cu cât chemăm mai mult numele Domnului Isus, cu atât mai mult suntem aduși sub El ca și Capul și Împăratul nostru. Aleluia, noi, în calitate de credincioși în Cristos, am fost aduși în domeniul guvernării divine, pentru a putea participa în binecuvântările vieții divine din împărăția divină!

Faptul de a fi în împărăția lui Dumnezeu și de a trăi în împărăția lui Dumnezeu este rezultatul evangheliei împărăției; Dumnezeu vrea să-l recupereze pe om, să-l câștige pe om și să-l readucă pe om sub autoritatea Sa, pentru ca omul să savureze tot ceea ce Dumnezeu este, are și a făcut.

El ne-a chemat în împărăția și gloria Sa, iar aici, în împărăția lui Dumnezeu, noi savurăm toate bogățiile gloriei Sale, toate binecuvântările vieții divine. Aleluia!

Finalizarea acestui lucru poate fi văzută în Noul Ierusalim, unde tronul lui Dumnezeu și al Mielului este centrul și punctul cel mai înalt, și din el curge și iese tot ceea ce este Dumnezeu.

În Noul Ierusalim vom savura tot ceea ce este Dumnezeu ca viață, alimentare și lumină pur și simplu fiind sub tronul Său, prin supunerea față de calitatea Sa de Cap. Iar pentru a intra în această minunată realitate și pentru a savura acest destin glorios, trebuie să ne pocăim pentru împărăție!

Dumnezeu poruncește tuturor să se pocăiască pentru împărăție, să aibă o schimbare a minții și a scopului

Ioan Botezătorul și Domnul Isus, împreună cu discipolii lor, au proclamat evanghelia împărăției și au spus: Pocăiți-vă căci împărăția cerurilor s-a apropiat (vezi Mat. 3:2; 4:17; Fapte 17:30).

Dumnezeu poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască pentru împărăție. În cartea Faptelor, discipolii (urmașii Domnului) au predicat evanghelia spunând oamenilor de pretutindeni să se pocăiască pentru împărăție.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să stăm la colțul străzii cu o barbă lungă și o placă mare spunând: “Pocăiți-vă pentru împărăție!”, ci mai degrabă, să ne dăm seama că Dumnezeu dorește ca omul să aibă o schimbare, o întoarcere – omul trebuie să se pocăiască pentru împărăție!

Uneori predicarea de către noi a evangheliei nu este plină de însărcinarea și porunca lui Dumnezeu; trebuie să le spunem oamenilor: Păcătoșilor, trebuie să vă pocăiți pentru împărăția lui Dumnezeu! Trebuie să vă pocăiți nu doar de păcatele voastre, ci și de răzvrătirea și nesupunerea față de Dumnezeu – trebuie să vă pocăiți pentru împărăție! Trebuie să vă pocăiți nu numai pentru fărădelegile voastre, ci și pentru neascultarea voastră!

Ce înseamnă să ne pocăim? Înseamnă că inițial am fost răzvrătiți și împotriva lui Dumnezeu, dar acum ne întoarcem la Domnul în supunere (Mat. 3:2; 4:17).

Pocăința autentică și o credința în evanghelie sunt întotdeauna într-o atitudine de supunere; atunci când ne pocăim, ne supunem Cuvântului lui Dumnezeu, predicării evangheliei.

Trebuie ca nu doar să credem evanghelia, ci să ascultăm de evanghelie; aceasta este evanghelia împărăției.

Împăratul vorbește prin poporul Său oamenilor de pretutindeni că toată lumea trebuie să se pocăiască pentru împărăție!

Trebuie să-i ajutăm pe păcătoși, pe cei necredincioși, să se supună Domnului, să asculte de cuvântul Său și să facă ceea ce spune evanghelia – să se pocăiască pentru împărăție, să se pocăiască pentru a veni sub autoritatea cerească a lui Dumnezeu!

A ne pocăi înseamnă să avem o schimbare a minții ce rezultă în regret, a avea o schimbare a scopului (vezi Luca 3:3, 8; 5:32; 17:3; Fapte 17:30-31).

A ne pocăi nu înseamnă doar că ne simțim rău sau că ne pare rău că am greșit; cu siguranță, nu înseamnă doar întoarcerea unei noi pagini și a face binele. A ne pocăi înseamnă să ne întoarcem, să avem o întoarcere completă, o schimbare a minții.

Înainte, gândeam într-un fel, iar după ce ne pocăim avem o schimbare completă – gândim la fel ca Dumnezeu, într-un mod diferit.

Înainte mergeam într-o anumită direcție, iar când ne pocăim nu doar că regretăm calea noastră, ci avem o întoarcere de 180 de grade față de la ceea ce facem și gândim, având o schimbare în scop, țel și înțelegere.

Trebuie să predicăm evanghelia într-un mod nou, dându-ne seama că pocăința este pentru ca oamenii să intre în împărăția lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu se pocăiesc, adică nu au o schimbare de concept, ei nu pot intra în împărăția lui Dumnezeu (Marcu 1:15; Mat. 3:2; 4:17).

Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de atâția ani – trebuie să le spunem oamenilor că, de când Domnul a venit, împărăția lui Dumnezeu este aproape, așa că ei trebuie să se pocăiască și să creadă în evanghelie!

Motivul pentru care oamenii trebuie să se pocăiască este pentru că împărăția vine, împărăția este aproape. Oamenii trebuie să se pocăiască nu doar pentru că ei sunt păcătoși care fac greșeli, ci pentru împărăție, pentru stăpânirea Domnului.

Trebuie să ne pocăim și să credem în evanghelie pentru a putea intra și trăi în împărăția lui Dumnezeu, sub stăpânirea divină a lui Dumnezeu! Amin!

Doamne Isuse, suntem una cu Tine în declararea și proclamarea evangheliei împărăției, spunându-le oamenilor de pretutindeni să se pocăiască pentru că împărăția este aproape! Amin, Doamne, vrem să avem o apreciere înălțată a evangheliei și a predicării de către noi a evangheliei, astfel încât nu doar să vorbim despre mântuirea și iertarea păcatelor de către Dumnezeu, ci mai mult, să le spunem oamenilor să se pocăiască pentru împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să avem mai întâi o întoarcere, o schimbare în concept, să ne întoarcem de la căile noastre păcătoase și vechi către Tine și apoi să proclamăm altora evanghelia împărăției!

Evanghelia împărăției trebuie dusă pe întregul pământ locuit pentru o mărturie și atunci va veni sfârșitul!

Evanghelia împărăției va fi predicată pe întregul pământ locuit pentru o mărturie pentru toate națiunile înainte de sfârșitul acestei epoci (Mat. 24:14).

Dar cine cunoaște evanghelia împărăției, cine realizează importanța predicării acestei evanghelii și cine se ridică să predice evanghelia împărăției pentru ca mulți să intre în împărăția lui Dumnezeu și să fie sub stăpânirea cerească a lui Dumnezeu?

E puțin probabil că toți oamenii vor crede în această evanghelie – poate chiar mai puțin decât cei care cred în evanghelia harului, dar evanghelia împărăției trebuie dusă pe întregul pământ locuit pentru o mărturie și atunci va veni sfârșitul.

Evanghelia împărăției – care include evanghelia harului – aduce oamenii nu numai întru mântuirea lui Dumnezeu, ci și întru împărăția cerurilor (Apoc. 1:9); această evanghelie a împărăției va fi predicată pe întregul pământ ca o mărturie pentru toate națiunile înainte de sfârșitul acestei epoci!

Pentru ca sfârșitul să vină, înainte de sfârșitul acestei epoci, această evanghelie trebuie predicată. Indiferent cine și cât de mulți se pocăiesc și cred, această evanghelie trebuie predicată tuturor națiunilor, inclusiv oamenilor din fiecare popor, etnie, rasă, culoare, gen, trib și națiune; această evanghelie trebuie predicată pentru o mărturie!

Această predicare – simbolizată de calul alb al primului sigiliu din Apocalipsa 6:1-2 – va fi un semn al finalizării acestei epoci.

Când Mielul a deschis cele șapte sigilii în înălțarea Sa – și Ioan a fost chemat să vină – primul lucru a fost calul alb, care se referă la evanghelia împărăției.

Calul alb al evangheliei a început să alerge după înălțarea Domnului în ziua Cincizecimii și încă aleargă și astăzi; chiar și astăzi predicăm evanghelia împărăției pentru ca oamenii să se pocăiască pentru împărăția lui Dumnezeu!

Calul alb aleargă împreună cu ceilalți cai – război, foamete și moarte; aceștia au alergat pe pământ timp de două mii de ani, și evanghelia preia conducerea. Cu toții ar trebui să fim pe acest cal, una cu Cel de pe calul alb, pentru a predica evanghelia împărăției.

Evanghelia merge înspre împărăția lui Dumnezeu! Evanghelia împărăției trebuie să fie adusă pe întregul pământ locuit prin bisericile din recâștigarea Domnului (Mat. 24:14; 1 Tes. 1:8).

Oamenii de pretutindeni au nevoie de evanghelia împărăției. Trebuie să ne rugăm, să postim, să fim înaintea Domnului atât în mod personal, cât și corporativ, și să-L căutăm pe Domnul în legătură cu acest lucru, și atunci vom merge împreună cu El să predicăm evanghelia împărăției ca o mărturie pentru toate națiunile!

Trebuie să declarăm tuturor națiunilor și popoarelor de pe cele cinci continente să se pocăiască pentru împărăție! Trebuie să proclamăm împărăția ca evanghelie și să cerem oamenilor să creadă în evanghelie și să vină sub stăpânirea cerească a acestei împărății pentru a savura binecuvântările vieții divine în împărăție!

Doamne, suntem una cu Tine pentru a declara tuturor oamenilor care trăiesc pe pământ să se pocăiască pentru împărăția cerurilor! Amin, toți oamenii din America, pocăiți-vă! Oamenii care locuiesc în Australasia, pocăiți-vă pentru împărăție! Oamenii care trăiesc în Africa, pocăiți-vă pentru împărăție! Oamenii care trăiesc în Europa, pocăiți-vă! Oamenii care trăiesc în Asia, trebuie să vă pocăiți! Pocăiți-vă și credeți în evanghelie ca să intrați sub stăpânirea cerească a împărăției lui Dumnezeu și să savurați binecuvântările vieții divine din această împărăție! Amin, Dumnezeu poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, iar noi suntem una cu Dumnezeu în proclamarea evangheliei împărăției pentru ca toți oamenii să se pocăiască și să intre în împărăția lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Gospel of the Kingdom must be Preached for All Men to Repent for the Kingdom! (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 8 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Prin evanghelia împărăției, Dumnezeu îi aduce pe oameni sub conducerea autorității Sale

08/10/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Prin evanghelia împărăției, Dumnezeu îi aduce pe oameni sub conducerea autorității cerești, pentru ca ei să devină împărăția Sa, cei care savurează toate bogățiile vieții divine, pe măsură ce sunt guvernați de autoritatea Sa.

Problema fundamentală în acest univers este răzvrătirea împotriva autorității lui Dumnezeu. Omul nu este doar păcătos; omul nu doar că face greșeli din când în când, ci mai degrabă, omul este răzvrătit, deoarece omul s-a unit cu Satan în răzvrătirea sa împotriva lui Dumnezeu.

Dumnezeul nostru este viu și activ, și El vrea să facă multe lucruri, dar Satan, inamicul Său, se opune întotdeauna lui Dumnezeu și încearcă să împiedice planul Său și îndeplinirea economiei Sale.

Satan a vrut să fie ca Dumnezeu, chiar să se așeze pe tronul lui Dumnezeu și să fie ca Cel Preaînalt, dar făcând acest lucru s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a devenit inamicul lui Dumnezeu. Datorită faptului că omul a fost atras în răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu de către Satan, acum omul este una cu Satan în răzvrătire.

Satan vrea să uzurpe autoritatea lui Dumnezeu și să Îi răstoarne tronul, și dorește să încalce suveranitatea lui Dumnezeu și să-și stabilească propria împărăție. Așadar, când omul a căzut, el s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a negat autoritatea lui Dumnezeu, respingând guvernarea lui Dumnezeu.

Când privim în jurul nostru în societate astăzi, tot ce vedem este răzvrătire; vedem răzvrătire ascunsă și răzvrătire deschisă, de la cei mai săraci până la cei mai bogați, de la muncitorul din fabrică până la cele cei mai inteligenți, și de la cetățenii țării până la conducătorii țării.

Trăim într-o epocă a nelegiuirii și, atunci când predicăm evanghelia, vrem nu doar ca oamenii să fie mântuiți de păcat, ci, prin predicarea evangheliei împărăției, ca omul să fie adus sub conducerea autorității cerești și să fie în împărăția lui Dumnezeu.

Răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu a început cu mult timp în urmă și va continua să se înrăutățească până când Antichrist, omul fărădelegii, va declara război deschis în răzvrătirea sa împotriva lui Dumnezeu.

Până la acel moment, până la sfârșitul acestei epoci a evangheliei, trebuie să fim una cu Domnul pentru a predica nu doar evanghelia harului și a iertării păcatelor, ci și evanghelia împărăției.

Trebuie să predicăm evanghelia împărăției pentru ca mulți oameni plini de diavol și oameni posedați de demoni care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu să fie întorși la Dumnezeu și să vină sub autoritatea lui Dumnezeu!

Trebuie să predicăm evanghelia împărăției, pentru ca mulți oameni satanici să fie eliberați de uzurparea lui Satan și să se întoarcă la Dumnezeu!

Prin evanghelia împărăției, Dumnezeu îi aduce pe oameni sub conducerea autorității Sale

Este nevoie de predicarea evangheliei împărăției pentru ca Dumnezeu să aducă mulți oameni sub conducerea autorității cerești, ca aceștia să devină împărăția Sa, cei conduși de autoritatea Sa (Mat. 24:14; Apoc. 1:5-6).

Omul trebuie nu doar să fie mântuit de păcatele sale și să găsească viața veșnică, ci chiar mai mult să fie eliberat de răzvrătirea lui împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale.

Punctul primordial este împărăția lui Dumnezeu, deci trebuie să predicăm evanghelia nu doar pentru a le oferi oamenilor viață și pace, iertarea păcatelor și mântuirea cu viața eternă, ci și pentru a-i aduce în împărăția lui Dumnezeu.

Noi predicăm Evanghelia pentru ca stăpânirea cerească a lui Dumnezeu să fie stabilită pe pământ.

Noul Testament predică evanghelia în calea împărăției; când Ioan Botezătorul a venit, el a predicat evanghelia împărăției, iar când Domnul Isus Și-a început slujba, El a predicat împărăția ca evanghelie.

Deoarece împărăția lui Dumnezeu este adevărata evanghelie, pentru a cunoaște evanghelia este necesar să cunoaștem împărăția (Marcu 1:14-15; Fapte 8:12).

Predicarea împărăției lui Dumnezeu este predicarea evangheliei; împărăția este evanghelia Noului Testament, iar evanghelia din Noul Testament este împărăția lui Dumnezeu.

Calea ca noi să-i scoatem pe alții din lume și să-i aducem în împărăția cerurilor nu este prin predicarea unei evanghelii superficiale așa cum o vedem predicată astăzi, ci prin predicarea evangheliei împărăției cerurilor.

Evanghelia împărăției include nu doar iertarea păcatelor (Luca 24:47) și distribuirea vieții divine (Ioan 20:31), ci și împărăția cerurilor cu puterea epocii viitoare (Evrei 6:5) pentru alungarea demonilor și vindecarea bolilor (Isaia 35:5-6; Mat. 10:1).

Evanghelia împărăției include evanghelia harului (Fapte 20:24) și aduce oamenii nu doar întru mântuirea lui Dumnezeu, ci și întru împărăția cerurilor (Apoc. 1:9).

Accentul evangheliei harului este pe iertarea păcatului, pe răscumpărarea lui Dumnezeu și pe viața eternă; accentul evangheliei împărăției este pe stăpânirea cerească a lui Dumnezeu și pe autoritatea lui Dumnezeu.

Evanghelia vieții, evanghelia harului și evanghelia mântuirii sunt toate aspecte diferite ale împărăției lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu este ca butucul, iar celelalte elemente sunt precum spițele, care sunt centrate pe butuc.

Totul iese din împărăție și este centrat pe împărăție; evanghelia vieții este pentru împărăție, evanghelia mântuirii este pentru împărăție, iar evanghelia iertării, de asemenea, este pentru împărăție.

Împărăția este adevărata evanghelie; trebuie să cunoaștem împărăția lui Dumnezeu și să fim constituiți cu evanghelia împărăției pentru a vesti această evanghelie întregului pământ locuit, astfel încât Dumnezeu să aducă pe mulți sub conducerea autorității Sale.

Fie ca nu doar să avem o înțelegere doctrinară a acestui lucru, ci să cunoaștem împărăția, să cunoaștem evanghelia împărăției într-un mod complet și predicăm această împărăție a evangheliei una cu Domnul pentru ca toți oamenii să audă și să intre în împărăția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să predicăm evanghelia împărăției, pentru ca mulți să fie scoși de sub autoritatea întunericului și a lui Satan și aduși în împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi, ca biserică, să predicăm această evanghelie, astfel încât Dumnezeu să aducă pe mulți oameni sub conducerea autorității cerești pentru ca ei să devină împărăția Sa, cei care sunt conduși de autoritatea Sa! Fie ca împărăția Ta să vină pe pământ! Vrem ca predicarea de către noi a evangheliei să-Ți lărgească împărăția și să-i facă pe mulți dintre cei uzurpați de diavol cetățeni ai împărăției cerurilor!

Evanghelia împărăției este proclamată pentru ca păcătoșii răzvrătiți să fie calificați să intre în împărăția lui Dumnezeu

Evanghelia nu este doar ca să fim mântuiți pe vecie și să primim viața divină; ea este pentru împărăția lui Dumnezeu. Noi proclamăm evanghelia pentru ca păcătoșii răzvrătiți să poată fi mântuiți, calificați și echipați să intre în împărăția lui Dumnezeu (Marcu 1:14-15; Mat. 4:17; Fapte 8:12).

Ori de câte ori predicăm Evanghelia trebuie să ne dăm seama că este o luptă; adevărata predicare a evangheliei nu este niciodată ușoară, deoarece există rezistență, răzvrătire și nelegiuire.

Există un alt duh în această lume care îi ține pe oameni în întunericul satanic, iar noi suntem aici pentru a proclama evanghelia împărăției ca oamenii să fie eliberați din acea împărăție!

Amin, evanghelia împărăției este proclamată pentru ca oamenii să fie transferați din împărăția lui Satan și să fie aduși în împărăția dragostei Fiului lui Dumnezeu.

Pentru aceasta, avem nevoie de multă rugăciune, căci dăm seama că evanghelia este o adevărată luptă, o bătălie; suntem aici ca să vestim evanghelia și să îi aducem pe păcătoși – care nu sunt doar plini de păcate, ci și răzvrătiți – în împărăția lui Dumnezeu.

Prin predicarea evangheliei împărăției, oamenii sunt mântuiți și calificați și echipați să intre în împărăția lui Dumnezeu și să devină parte a dezvoltării împărăției lui Dumnezeu.

Accentul acestei evanghelii este pus pe stăpânirea cerească a lui Dumnezeu și pe autoritatea lui Dumnezeu.

Dăm slavă Domnului pentru evanghelia mântuirii și evanghelia harului, care ne aduc ca să savurăm mântuirea deplină a lui Dumnezeu – răscumpărarea Sa juridică și mântuirea Sa organică!

Dar trebuie să ne dăm seama că sfera completă a mântuirii lui Dumnezeu, evanghelia nu este doar ca noi să savurăm mântuirea lui Dumnezeu, ci mai ales ca să fim aduși în împărăția lui Dumnezeu!

Accentul nostru nu ar trebui să fie doar pe mântuire, ci pe autoritatea lui Dumnezeu, stăpânirea Sa, domnia Sa, guvernarea Său, tronul Său, care este Împăratul și împărăția!

Prin evanghelia împărăției mulți sunt aduși în domeniul conducerii divine, astfel încât să poată participa în binecuvântările vieții divine din împărăția divină (1 Tes. 2:12).

Evanghelia nu este predicată doar ca să îi aducă pe oameni într-un loc fericit, într-un fel de situație binecuvântată; mai presus de toate, evanghelia împărăției îi aduce pe oameni într-un domeniu al guvernării directe a lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a chemat în propria Sa împărăție și glorie; în această glorie există tot felul de bogății – bogățiile gloriei Sale, cu tot felul de binecuvântări ale vieții divine.

Pentru a savura toate bogățiile lui Dumnezeu, trebuie să fim în domeniul stăpânirii lui Dumnezeu, domeniul împărăției cerurilor.

Aceasta va culmina cu Noul Ierusalim, împărăția eternă a lui Dumnezeu, unde vedem că centrul este tronul lui Dumnezeu, iar din tron ies tot felul de binecuvântări ale vieții divine pentru savurarea noastră!

Din tronul lui Dumnezeu iese râul apei vieții cu pomul vieții, și lumina divină strălucește de la tron.

Fie ca să fim una cu Domnul să vestim evanghelia împărăției pentru ca mulți păcătoși răzvrătiți să fie calificați și echipați să intre în împărăția lui Dumnezeu!

Evanghelia harului a fost propovăduită pe fiecare continent, dar trebuie să ne ridicăm pentru a vorbi evanghelia mai înaltă pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu pe pământ!

Doamne Isuse, vestim evanghelia împărăției pentru ca păcătoșii răzvrătiți să fie mântuiți, calificați și echipați ca să intre în împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, leagă-l pe omul cel puternic din gândurile și mințile oamenilor pentru ca ei să vadă lumina evangheliei, să fie eliberați de sub autoritatea întunericului și să fie transferați în împărăția dragostei Fiului lui Dumnezeu! Doamne, fie ca mulți să intre în domeniul guvernării divine, pentru a participa în binecuvântarea vieții divine din împărăția divină!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Through the Gospel of the Kingdom God Brings People under the Ruling of His Authority (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 8 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să continuăm să transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția lui Dumnezeu

08/09/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Când am crezut în Domnul Isus, am primit viața divină și am fost transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, acest transfer nu a fost o dată pentru totdeauna; inițial am fost transferați din întuneric la lumină, dar zilnic trebuie să fim transferați în împărăția lui Dumnezeu.

Există multe lucruri din viața noastră de zi cu zi care încă ne țin în domeniul împărăției întunericului; chiar și lucruri bune, cum ar fi religia, filozofia, cultura și etica ne pot ține în întuneric, deoarece Îl înlocuiesc pe Cristos ca lumină în ființa noastră.

Când vorbim despre împărăția lui Dumnezeu, un aspect al acestei împărății este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; biserica astăzi este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Aceasta înseamnă că în viața de biserică ar trebui să trăim prin viața divină, astfel încât să putem trăi viața împărăției; așa cum Fiul lui Dumnezeu a venit ca noi să avem viață și să o avem din belșug, tot astfel, în împărăția lui Dumnezeu savurăm viața divină, suntem plini de dragostea divină și suntem sub lumina divină.

Aleluia, cine are pe Fiul are viața; noi, cei care L-am primit pe Domnul Isus ca viață, avem viața adevărată!

De asemenea, împărăția în care am fost transferați este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; acest domeniu al vieții este în dragoste, nu în frică. Nu există frică în această împărăție; noi nu “ne temem de Împăratul atotputernic” și ne supunem Lui din această cauză, ci mai degrabă, Îl iubim, petrecem timp cu El, Îl savurăm și ne supunem Lui în dragoste.

E adevărat că această împărăție are o mulțime de cerințe și reglementări, iar acestea sunt atât de înalte încât nici o ființă umană nu le poate îndeplini, dar atunci când Îl contactăm pe Domnul, suntem umpluți cu El și Îl iubim, El în noi poate îndeplini cerințele împărăției.

Împărăția în care ne regăsim astăzi este un domeniu plin de viață, lumină și dragoste; în acest domeniu Îl savurăm pe Fiul lui Dumnezeu ca viață, suntem iubiți de Dumnezeu Tatăl prin faptul că suntem în Fiul Său Preaiubit și Dumnezeu strălucește în noi și peste noi în Cristos ca lumină divină.

Aleluia pentru biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! Nu-i așa că vrem să trăim și să ne avem ființa într-un domeniu plin de viață, lumină și dragoste?

Fie ca în fiecare zi să alegem să ne întoarcem către Domnul și să fim transferați din autoritatea întunericului puțin mai mult, în tot mai multe aspecte, până când vom trăi pe deplin în această împărăție!

Am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu, unde suntem stăpâniți în dragoste cu viață

Aleluia, Dumnezeu ne-a dat viața eternă și această viață este în Fiul Său (1 Ioan 5:11), deci cel care are pe Fiul lui Dumnezeu are viața (v. 12).

Aceasta înseamnă că, atunci când am crezut în Domnul Isus, am fost transferați în împărăția Fiului dragostei Tatălui, adică în Fiul care este viața noastră. Cristos, Fiul lui Dumnezeu este în înviere (1 Pet. 1:3; Rom. 6:4-5) și El este acum Duhul dătător de viață (1 Cor. 15:45).

El ne stăpânește în învierea Sa cu dragoste. Împărăția Fiului dragostei Tatălui în care am fost transferați este un domeniu al dragostei și al vieții; în acest domeniu, suntem stăpâniți în dragoste cu viață.

De fapt, sub această stăpânire și restricție cerească, avem libertatea autentică, libertatea potrivită în dragoste, cu viață, și sub lumină. În împărăția lui Dumnezeu în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu Îl savurăm pe Cristos și avem viața de biserică.

În acest domeniu în care suntem stăpâniți în dragoste, cu viață, nu există opinii, nu există diviziune, ci avem un lucru: avem viața de biserică cu Cristos ca totul pentru noi; acest lucru este găsit în cartea Coloseni.

Când trăim prin Cristos ca viața noastră în înviere, trăim în împărăția Sa, savurându-L în dragostea Tatălui; aici avem viața de biserică (Col. 3:4; Ioan 6:57).

Când am fost crucificați cu Cristos, am murit împreună cu El, iar când El a înviat, noi am fost înviați împreună cu El; am fost altoiți în Cristos – am fost uniți cu El și creștem împreună cu El în asemănarea morții și învierii Sale.

Aleluia, am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu prin faptul că suntem altoiți în Cristos; suntem uniți cu Domnul, suntem în mod organic una cu El, și suntem contopiți cu El.

Acum noi nu încercăm să trăim o viață creștină și o viață de biserică bună, ci mai degrabă, am fost legați, uniți și conectați cu El prin unirea organică în altoire! Aleluia!

Prin faptul că suntem altoiți în Cristos putem experimenta îmbogățirea, întărirea și înălțarea vieții Sale divine și, în același timp, suntem restricționați și limitați. Dar în această unire cu Domnul experimentăm alimentarea, îmbogățirea și întărirea.

Deoarece Tatăl găsește plăcere în Fiul, împărăția Fiului dragostei Tatălui în care am fost transferați este un lucru plăcut, o chestiune de încântare (Mat. 3:17; 17:5).

În biserică, în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, avem realitatea și practicitatea Trupului organic al lui Cristos (Col. 2:19).

În acest domeniu suntem stăpâniți în dragoste cu viață, ca să putem fi singurul om nou; aici, în viața de biserică, avem practicitatea și realitatea omului nou universal (Efes. 2:15; 4:24; Col. 3:10-11).

În omul nou, toate cele vechi s-au dus, și ne-am îmbrăcat cu viața de biserică, împărăția lui Dumnezeu. Când ne îmbrăcăm cu omul cel nou, nu suntem atât de liberi; când suntem stăpâniți în dragoste cu viață, suntem limitați, dar Îl savurăm pe Domnul și suntem alimentați în interior!

Aleluia, am fost transferați din autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, un domeniu al luminii în care suntem stăpâniți în dragoste cu viață! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ne-ai eliberat de sub puterea întunericului și ne-ai unit, ne-ai legat și ne-ai altoit organic în Tine Însuți, pentru ca să trăim în împărăția lui Dumnezeu. Vrem să rămânem în această unire organică unde putem savura tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi în Cristos. Vrem să trăim în biserică ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu pentru a avea realitatea și practicitatea Trupului organic al lui Cristos și al singurului om nou universal!

Nevoia noastră de a continua să fim transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția lui Dumnezeu

În cartea Coloseni, autoritatea întunericului la care se face referire în 1:13 nu se referă la păcat, lume sau carne, ci la aspectele bune ale culturii noastre, caracterul nostru, dispoziția noastră și ființa noastră naturală.

Autoritatea întunericului la care se face referire în această porțiune nu este lumea cu sistemul ei, ci mai degrabă virtuțile, religia, filozofia, datinile, ritualurile, principiile și standardele etice.

Când am fost regenerați, Dumnezeu ne-a eliberat de toate acestea și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale! Aleluia!

În această împărăție suntem stăpâniți în dragoste cu viață, și nu simțim că suntem sub dreptate, putere sau autoritate, ci sub Domnul Isus Cel iubitor și afectuos.

Cu cât ne deschidem mai mult către Domnul, ne rugăm și Îi spunem că Îl iubim, cu atât mai mult suntem eliberați de sub autoritatea întunericului pe de o parte și cu atât mai mult suntem mai restricționați și stăpâniți în interior pe de altă parte.

Deoarece Îl iubim pe Domnul, Îl luăm ca persoana și viața noastră și Îl trăim pe Cristos pentru viața de biserică. Chiar dacă inițial am fost transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, trebuie să continuăm să fim transferați în împărăția lui Dumnezeu din multe aspecte ale autorității întunericului.

Există multe lucruri în viața noastră și în mediul nostru care Îl înlocuiesc pe Cristos.

Orice lucru care Îl înlocuiește pe Cristos ne ține în întuneric, indiferent dacă este ceva păcătos sau ceva ce pare pozitiv. Lucruri precum filozofia, religia, caracterul, virtuțile, conceptele și opiniile devin autoritatea întunericului care ne controlează.

Misticismul, rânduielile păgâne (care nu se regăsesc în Biblie, ci “par bune” și “se potrivesc cu Biblia”), ascetismul, și multe lucruri Îl pot înlocui pe Cristos și devin astfel autoritatea întunericului în noi.

În așa de multe situații, medii și feluri în care împărăția întunericului încă exercită control asupra noastră; trebuie să continuăm să fim transferați de sub autoritatea întunericului și în împărăția lui Dumnezeu.

De exemplu, chiar și un lucru atât de bun precum citirea Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu, poate fi ceva făcut în întuneric, dacă nu Îl contactăm pe Domnul.

S-ar putea să credem că acest lucru este prea mult, că atunci când citim Biblia, cu siguranță suntem în împărăția lui Dumnezeu, dar fariseii au citit Biblia, totuși nu au venit la Domnul, care are viață, pentru a primi viața conținută în Biblie, așa că au rămas în întuneric (Ioan 9:38-41; 5:39-40).

Dacă nu venim la Domnul în timp ce citim Biblia, dacă nu suntem în prezența Domnului în timp ce citim Cuvântul lui Dumnezeu, chiar și o asemenea practică bună de a citi Biblia, poate fi în întuneric.

Orice loc în care Domnul Isus nu este prezent este sub autoritatea întunericului; oricând nu Îl contactăm pe Domnul și totuși facem lucruri pentru El, este posibil să fim sub autoritatea întunericului. O, Doamne Isuse!

Cât de mult trebuie să fim eliberați de sub autoritatea întunericului și să fim transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, unde să Îl putem savura pe Cristos și să fim stăpâniți în interior de dragoste în viață!

Dragă Doamne Isuse, venim din nou la Tine pentru a fi transferați din orice aspect al autorității întunericului întru împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! O, Doamne, fie ca să Te contactăm, să căutăm să fim și să rămânem în prezența Ta și să Te savurăm din ce în ce mai mult, până când întreaga noastră ființă cu toate activitățile și lucrurile ei este transferată din întuneric în lumină, viață și dragoste! Salvează-ne din faptul de a rămâne sub autoritatea întunericului în toate aspectele sale. Te iubim, Doamne, venim la Tine și Îți permitem să stăpânești în noi; stăpânirea Ta este plină de dragoste, viață și lumină și, prin faptul că Tu stăpânești în noi, Îl putem trăi pe Cristos pentru viața de biserică în calitate de împărăția lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Why we still need to be Transferred out of the Authority of Darkness into God’s Kingdom (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 3 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Împărăția produce biserica și împărăția este realitatea bisericii

02/09/2019 by Credincios in Cristos 5 Comments

Biblia prezintă mai întâi împărăția lui Dumnezeu și apoi biserica; prezența împărăției produce biserica, iar evanghelia împărăției produce biserica ca rezultat al vieții divine.

Săptămâna aceasta, în studiul nostru amănunțit asupra subiectului “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică”, ajungem la tema “Împărăția și biserica”, care leagă împărăția lui Dumnezeu de viața colectivă a bisericii.

Înțelegerea generală printre mulți credincioși astăzi este că există o separare între împărăția lui Dumnezeu și biserică; când Domnul Isus a venit pe pământ, El a adus împărăția, și în Matei 13, când poporul lui Dumnezeu L-a respins, împărăția a fost suspendată până când Domnul Se va întoarce pentru a aduce împărăția.

Mulți cred că împărăția lui Dumnezeu a fost “suspendată” datorită respingerii poporului Israel, până când Domnul Isus Se va întoarce din nou pentru a aduce împărăția și atunci acesta va fi sfârșitul bisericii și începutul epocii împărăției.

O astfel de înțelegere este incompletă conform revelației din Cuvântul lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu nu a fost niciodată suspendată; da, poporul evreu L-a respins pe Domnul și împărăția Sa, și în Matei 21:43 Domnul a spus că împărăția este ascunsă de națiunea lui Israel și a fost dată unei națiuni care va produce rod, referindu-se la biserică.

Înainte de înălțarea Domnului Isus, după învierea Sa, El a petrecut patruzeci de zile cu discipolii, vorbind cu ei despre împărăția lui Dumnezeu. Apoi, de-a lungul Noului Testament, apostolii au predicat împărăția lui Dumnezeu și au vorbit despre împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția nu este ceva mai mult din viitor; mai degrabă, în practica și trăirea noastră a vieții de biserică astăzi, noi trăim de fapt în împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția și biserica sunt două aspecte ale aceluiași lucru; împărăția este realitatea bisericii și fără împărăție biserica este o coajă goală.

Biserica este expresia și reprezentarea practică a împărăției; împărăția lui Dumnezeu are nevoie de un mod de a fi exprimată și reprezentată, iar acest lucru are loc prin biserică.

Deci nu ar trebui să separăm împărăția și biserica, gândindu-ne că împărăția este ceva din viitor și biserica este astăzi; din contră, în timp ce trăim în viața de biserică astăzi, noi trăim în împărăție.

Dacă nu vedem relația dintre împărăție și biserică, va exista o mare lipsă în practica noastră a vieții de biserică. Dacă nu vedem cum se raportează împărăția lui Dumnezeu la biserică, putem trece prin viața de biserică într-un mod superficial, fără a fi zidiți în structura bisericii.

Nu ne întâlnim ca o entitate religioasă denumită biserica; mai degrabă, biserica este împărăția lui Dumnezeu și, atunci când slujim în biserică, atingem împărăția lui Dumnezeu.

Evanghelia introduce împărăția lui Dumnezeu și împărăția produce biserica

În Matei 4:23 ni se spune că Isus a venit proclamând evanghelia împărăției; El nu a venit să proclame biserica, ci împărăția lui Dumnezeu și, mai târziu, în Matei 16 El a spus că Își va zidi biserica.

Cristos a venit ca semănătorul seminței vieții, sămânța împărăției; prin predicarea sau proclamarea Sa a evangheliei împărăției, El a câștigat credincioșii, cei mântuiți, ca să fie poporul împărăției, constituenții și materialul de construcție pentru ca El să zidească biserica.

Proclamarea evangheliei împărăției constă în distribuirea vieții divine în poporul ales al lui Dumnezeu pentru a-i produce ca și componente ale împărăției lui Dumnezeu ca să fie membre ale bisericii, adică să fie zidiți de către Cristos.

Viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu – viața divină este împărăția, iar această viață produce biserica (vezi Ioan 3:3, 5; Mat. 7:14, 21; 19:17, 29; 25:46).

Când L-am chemat pe Domnul și am crezut în El, viața lui Dumnezeu a fost împărțită în noi; această viață este împărăția lui Dumnezeu. Această viață nu doar ne califică să intrăm în împărăția lui Dumnezeu și să fim parte din ea, ci ea și este împărăția lui Dumnezeu. Viața divină este împărăția, iar această viață produce biserica.

Trebuie să ne dăm seama că viața divină pe care am primit-o în momentul regenerării noastre nu doar ne întărește, ne alimentează și ne hrănește, ci este de fapt împărăția lui Dumnezeu.

Acest lucru este similar cu viața noastră omenească – cum putem defini viața noastră omenească? Este ea doar o structură ADN? Nu, viața omenească este întrupată în noi, iar când venim cu toții împreună, suntem totalitatea vieții omenești.

Viața lui Dumnezeu nu este doar un element organic, ci este împărăția lui Dumnezeu și, atunci când vorbim despre împărăție, vorbim despre viața divină în totalitatea ei. Împărăția lui Dumnezeu este viața divină, iar această viață produce biserica.

Cu toate acestea, strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață, și nu mulți sunt cei ce o găsesc (Mat. 7:14).

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții pentru ca viața să se miște, să stăpânească și să guverneze astfel încât viața să își îndeplinească scopul, iar acest domeniu este împărăția. Împărăția este un domeniu pentru ca viața divină să se miște și să facă lucruri.

Evanghelia aduce viața divină, iar această viață are un domeniu – care este împărăția; viața divină cu domeniul ei produce biserica (2 Tim. 1:10). Cu toții ar trebui să avem o înțelegere înălțată a ceea ce este biserica.

Este posibil să ne fi dat seama că biserica este cuprinsă și constituită din viața lui Dumnezeu, dar poate că nu am văzut-o într-o asemenea măsură că această viață este de fapt împărăția lui Dumnezeu, iar împărăția lui Dumnezeu este domeniul în care Dumnezeu se mișcă și Își îndeplinește voia Sa.

Evanghelia împărăției produce biserica, deoarece împărăția este viața în sine, și biserica este rezultatul vieții (vezi Mat. 4:23; Fapte 8:12).

Când evanghelia împărăției a fost proclamată de Domnul, El a distribuit viața divină pentru a-i produce pe credincioși ca ei să fie oamenii împărăției, iar aceștia sunt adunați împreună pentru a deveni biserica. Biserica este rezultatul vieții și această viață este împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția este totalitatea vieții, iar această viață produce biserica. Dacă vrem să trăim în viața de biserică potrivită astăzi, trebuie să fim și în viața împărăției, experimentând viața împărăției.

Îți mulțumim Doamne Isuse că ne-ai regenerat cu viața Ta divină pentru a ne face parte din biserică. Aleluia, evanghelia împărăției aduce împărăția lui Dumnezeu, care este domeniul vieții divine, iar împărăția produce biserica. Fie ca să vedem că împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții pentru ca viața divină să se miște, să stăpânească și să guverneze, pentru ca viața să își îndeplinească scopul, iar această împărăție produce biserica. Amin, Doamne, vrem să trăim viața de biserică fiind în viața împărăției, experimentând viața împărăției în biserică!

Împărăția este realitatea bisericii; trăim viața împărăției în viața de biserică

Împărăția lui Dumnezeu este realitatea bisericii; în afara vieții împărăției, nu putem trăi viața de biserică (Mat. 5:3; 16:18-19; Apoc. 1:4-6, 9). Nu vorbim de faptul că biserica este realitatea împărăției, ci că împărăția este realitatea bisericii.

Împărăția produce biserica, împărăția este realitatea bisericii.

După ce Domnul Isus a proclamat evanghelia împărăției în Matei 4, în capitolele 5-7 El a rostit un discurs lung despre constituția împărăției, împărăția lui Dumnezeu cu toate elementele, principiile și caracteristicile sale.

Aici vedem multe aspecte importante ale oamenilor împărăției, cine sunt ei în natura și în influența lor între ceilalți oameni, legea care îi guvernează, faptele lor drepte pe care ar trebui să le exercite, atitudinea față de bogățiile materiale, principiul în relația cu ceilalți, și terenul vieții și lucrării lor.

Acestea sunt diferite aspecte și caracteristici ale vieții împărăției trăite în realitate.

După ce primim evanghelia împărăției, suntem produși ca discipoli ai Domnului, constituenți ai împărăției lui Dumnezeu și membre ale bisericii, și ar trebui să etalăm calitățile și caracteristicile oamenilor împărăției, așa cum sunt descrise în Matei 5-7.

În afara vieții împărăției, nu putem trăi viața de biserică; nu ar trebui să ne gândim că putem trăi viața de biserică prin faptul că ne adunăm împreună, cântăm ceva, citim câteva porțiuni ale cuvântului și ale slujbei, dar fără viața împărăției.

Împărăția este realitatea bisericii și putem trăi viața de biserică trăind viața împărăției. Realitatea împărăției cerurilor (Mat. 5-7) este conținutul vieții de biserică; fără realitatea împărăției, biserica este goală.

Prin urmare, din moment ce viața împărăției rezultă în viața de biserică, când trăim în mod colectiv în viața împărăției, noi trăim spontan viața de biserică.

În Romani 14, după ce Pavel vorbește despre practicarea vieții de biserică în primirea credincioșilor prin exercitarea generalității și prin primirea lor chiar așa cum îi primește Dumnezeu, Pavel a spus în versetul 17 că împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Dreptatea se referă la faptul de a fi strict cu noi înșine, trăirea unei vieți stricte înaintea lui Dumnezeu. Pacea este relația pe care o căutăm cu toți ceilalți credincioși ca membre în Trup. Bucuria este condiția pe care ar trebui să o avem înaintea lui Dumnezeu.

Aceasta este viața de biserică, care este viața împărăției; în viața de biserică trebuie să trăim viața împărăției, ceea ce înseamnă că trebuie să fim drepți față de noi înșine, pașnici cu ceilalți și plini de bucurie față de Dumnezeu.

Dacă vrem să avem realitatea împărăției ca și conținut al vieții noastre de biserică, trebuie să Îl savurăm pe Cristos ca viață și ca rezervă de viață; prin distribuirea Dumnezeului Triunic în ființa noastră, Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos ca viața noastră.

Trebuie să ne deschidem zilnic Domnului, să Îl savurăm, să chemăm numele Său, să rămânem în prezența Sa, să avem părtășie cu El și să Îi permitem să lucreze în noi pentru a-Și distribui tot ceea ce este El, tot ceea ce are, tot ceea ce a făcut, și tot ceea ce face El în ființa noastră.

Rezultatul spontan a acestei distribuiri este viața împărăției, și această viață a împărăției va fi viața noastră de biserică.

Doamne Isuse, vrem ca să trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi. Ne deschidem Ție, chemăm numele Tău și vrem să rămânem în prezența Ta, să avem părtășie cu Tine și să-Ți permitem să lucrezi în noi pentru a distribui tot ceea ce ești și ai făcut în ființa noastră. Păstrează-ne sub distribuirea Ta divină pentru ca noi să trăim viața împărăției în viața de biserică. Fie ca viața noastră să fie strictă față de noi înșine, pașnică față de ceilalți și plină de bucurie înaintea lui Dumnezeu. Amin, Doamne Isuse, fie ca să trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Kingdom brings forth the Church and the Kingdom is the Reality of the Church (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 3 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ca popor al împărăției noi facem faptele noastre drepte în duh în secret pentru a-I face plăcere Tatălui

27/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Conform cu Matei 6, principiul nostru ca popor al împărăției este acela că ei trăiesc o viață ascunsă, fără să-și îndeplinească faptele drepte în fața oamenilor, ci în secret pentru a-I face plăcere Tatălui, căci Tatăl vede în secret și răsplătește în secret.

Trăirea noastră ca popor al împărăției astăzi, cei care trăiesc în împărăția lui Dumnezeu, nu ar trebui să fie ceva doar la exterior și manifestat, adică nu ar trebui să facem fapte drepte doar pentru a fi văzuți de oameni.

Mai degrabă, ar trebui să învățăm din modelul Domnului Isus, văzut în Evanghelii, să petrecem mult timp în privat cu Dumnezeu și să ne rugăm.

Este mult mai ușor să facem o lucrare pentru Dumnezeu în exterior și să fim implicați în multe activități în biserică, decât să petrecem timp în privat cu Domnul.

Dar Domnul Isus nu a rămas niciodată la rezultatul miracolului pe care L-a făcut, ci mai degrabă, i-a trimis pe ucenici de acolo, a dat drumul mulțimilor și a plecat într-un loc secret pe munte pentru a se ruga în mod privat Tatălui.

Pentru a trăi o viață de om-Dumnezeu în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să petrecem mult timp în secret cu Domnul, rugându-ne și având părtășie cu El în privat de mai multe ori pe parcursul zilei.

Trebuie să avem momente de rugăciune, iar momentele noastre cu Domnul ar trebui să fie în secret, nu în mod deschis sau public.

Este posibil să cunoaștem o mulțime de doctrine și învățături; este posibil să avem multă cunoștință din Scriptură; putem memora chiar și câteva versete din Biblie, dar dacă nu avem zilnic timp privat cu Domnul, viața noastră creștină este încă ceva exterior.

Ca popor al împărăției, cei regenerați pentru a trăi în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să învățăm să “urcăm pe munte” și să ne rugăm, adică trebuie să intrăm în camera noastră privată și să petrecem mult timp în secret cu Domnul.

Alocăm timp pentru multe lucruri pe parcursul zilei și facem tot posibilul să ne programăm activitățile zilnice în funcție de ceea ce credem că este important și de ceea ce are prioritate. Cea mai mare prioritate ar trebui să fie timpul nostru cu Domnul; trebuie să venim la Domnul așa cum suntem, să ne deschidem Lui, să Îl savurăm, să-I vorbim și să-L lăsăm să ne vorbească și să ne infuzeze.

Este posibil să avem nevoie să strigăm în fața Domnului, pentru ca El să ne mântuiască de moartea și stricăciunea noastră; trebuie să învățăm să ne golim de noi înșine în fața Domnului și să-L lăsăm să ne umple cu El Însuși.

Când suntem plini de Domnul și obținem răspunsurile Sale la problemele noastre, Îi putem permite să curgă din noi și, oriunde mergem, ducem împărăția lui Dumnezeu cu noi.

Este bine să petrecem timp cu sfinții și să ne rugăm, să citim cuvântul și să avem părtășie, dar acest timp nu trebuie să înlocuiască sau să fie mai presus de timpul nostru cu Domnul; timpul nostru secret cu Domnul, viața noastră ascunsă cu El, ar trebui să fie prioritatea noastră în viața noastră creștină.

Ca Popor al Împărăției, noi trăim o viață ascunsă și să ne îngrijim de prezența secretă și ascunsă a Tatălui

Principiul poporului împărăției este acela că ei trăiesc o viață ascunsă; ei nu își îndeplinesc faptele drepte înaintea oamenilor să fie văzuți și lăudați de ei, ci fac lucrurile în secret pentru ca să fie văzuți de Tatăl.

În Matei 6 ni se spune despre faptele drepte ale poporului împărăției, cum ar fi dăruirea (v. 2-4), rugăciunea (v. 5-15) și postul (v. 16-18), toate acestea trebuind să fie făcute în secret.

Ar trebui să dăruim în secret, căci Tatăl nostru ceresc vede în secret; ar trebui să ne rugăm în secret, pentru că Tatăl nostru care este în secret vede în secret; și ar trebui să postim în secret, căci postim pentru El și întru El.

De fapt, răsplata la care ar trebui să ne așteptăm pentru faptele noastre drepte ar trebui să fie Dumnezeul Triunic Însuși – atunci când postim, ne rugăm și dăruim în secret, Îl vom primi pe El ca răsplată și practicăm aceste lucruri prin El ca viață a noastră.

În ceea ce privește fiecare din aceste trei ilustrații, Domnul a folosit cuvântul “secret” (vezi v. 4, 6, 18); Tatăl nostru se află în secret, El vede în secret și El ne răsplătește la momentul Său și în calea Sa în secret.

Ca popor al împărăției din împărăția cerească a Domnului, în calitate de copii ai Tatălui ceresc, trebuie să trăim și să ne îngrijim de prezența secretă și ascunsă a Tatălui.

Vederea Tatălui ceresc în secret trebuie să fie un stimulent pentru a face faptele noastre drepte în secret; nu ar trebui să facem lucruri pentru ca alții să le vadă și să ne laude, ci mai degrabă, ar trebui să facem lucrurile în secret înaintea Tatălui nostru și ar trebui să așteptăm răsplata și aprecierea numai de la El.

Când și cum ne va răsplăti Tatăl, depinde de El; El ne poate răsplăti în această epocă (2 Cor. 9:10-11) sau în epoca următoare (Luca 14:14), noi doar trebuie să ne îngrijim de trăirea unei vieți ascunsă cu Domnul și să ne îngrijim de prezența secretă și ascunsă a Tatălui.

Ne putem încuraja unii pe alții să funcționăm în cadrul întâlnirilor, dar chiar și funcția noastră în întâlniri prin profeție, împărtășire, recitarea cuvântului și imnurile nu ar trebui să fie doar exterioare, ca un spectacol; mai degrabă, ar trebui să petrecem mai mult timp în secret cu Domnul, având o viață ascunsă cu El.

Trebuie să prindem rădăcini în jos în Cristos, petrecând mult timp singuri cu El și în cuvântul Său pentru a fi infuzați cu El și saturați cu elementul Său, iar apoi va avea loc o manifestare în exterior și această manifestare va fi pentru gloria lui Dumnezeu.

Ar trebui să încercăm mereu să facem lucrurile care Îi fac plăcere lui Dumnezeu și sunt drepte pentru om într-un mod secret, căci viața noastră este o viață ascunsă cu Domnul, pentru că ne îngrijim nu de ceea ce văd și apreciază alții la noi, ci de prezența secretă și ascunsă a Tatălui.

Doamne Isuse, Te iubim. Iubim să petrecem timp cu Tine în secret și să Te căutăm în secret. Salvează-ne, Doamne, din a face lucrurile într-un mod exterior ca o paradă pentru Tine sau în numele Tău. Salvează-ne de orice ipocrizie sau afișare exterioară. Fie ca să trăim zilnic o viață ascunsă cu Domnul, având mult timp secret și privat cu El și îngrijindu-ne de prezența secretă și ascunsă a Tatălui. O, Doamne Isuse, Tu ești singura noastră răsplată; vrem să câștigăm mai mult din Tine, să Te introduci mai mult în noi și să Te lăsăm trăiești din noi mai mult pentru gloria Tatălui!

Să nu facem faptele noastre drepte în carne, ci în duh și în secret, pentru a-I face plăcere Tatălui

În lumea de astăzi, mulți oameni doresc ca alții să știe despre ei cât de mult au dăruit pentru o cauză bună, cât de mult s-au angajat să dea pentru cutare lucru bun sau cutare cauză bună și cât au donat pentru cutare lucru. Aceasta este vanitatea vieții care se găsește în carnea omului și în sinele său.

Chiar și în creștinătate, sunt mulți care sunt lăudați pentru cât au donat, iar suma pe care au donat-o este menționată împreună cu numele lor pe placa din clădirea bisericii.

Dar Domnul Isus ne-a spus clar că, atunci când dăm, mâna stângă nu trebuie să știe ce face mâna dreaptă, căci dăruirea noastră este în secret.

Ca popor al împărăției, trebuie să trăim într-un duh golit și umil și să umblăm într-o inimă pură și ingenuă sub stăpânirea cerească a împărăției; ca atare, nu avem voie să facem nimic în carne pentru lauda omului, ci trebuie să facem toate lucrurile în duh pentru a-I face plăcere Tatălui nostru ceresc.

Cu toții avem ceva în interiorul nostru mai rău decât mânia sau pofta – avem sinele și carnea, care se manifestă nu numai în moduri negative, ci și în moduri aparent pozitive, cum ar fi înfăptuirea faptelor drepte nu în secret, ci în public.

Domnul a folosit ilustrațiile postului, rugăciunii și dăruirii pentru a ne arăta faptul că carnea și sinele omului caută gloria proprie, astfel încât oamenii fac fapte drepte în public și înaintea oamenilor ca să fie lăudați de către ei.

Dar noi, ca popor al împărăției, nu trebuie să facem faptele noastre drepte în carne, ci în duh și în secret, pentru a-I face plăcere Tatălui și a nu ne etala în fața oamenilor. Ceea ce facem în secret doar noi știm, și Dumnezeu care vede în secret știe.

Efectul faptului de a face faptele noastre drepte în secret este acela că sinele și carnea sunt omorâte; dacă oamenilor din societate și chiar din creștinătatea degradată nu le este permis să facă paradă din faptele lor drepte, ei nu le vor face; sinelui îi place să fie glorificat și carnea iubește să fie privită.

Când ne rugăm, dăruim și postim în secret, făcând acest lucru în duh, Îi va face plăcere Tatălui, suntem răsplătiți nu de om, ci de Dumnezeu, care vede ceea ce facem în secret.

Efectul faptului de a face faptele noastre drepte în secret este acela că sinele și carnea sunt omorâte, iar noi trăim o viață ascunsă cu Domnul, pentru a-I face plăcere și pentru a fi răsplătiți de El.

Trăirea vieții împărăției nu este ceva exterior pentru a fi etalat și pentru ca oamenii să vadă; este ceva interior, ascuns și în secret cu Tatăl nostru ceresc, astfel încât Tatăl să vadă și să răsplătească.

Un principiu de bază referitor la faptele noastre drepte este acela că niciodată nu ar trebui să facem paradă din noi înșine; pe cât posibil, ar trebui să ne ascundem, să stăm acoperiți și să facem lucrurile în secret.

Dacă postim, nu ar trebui să-i lăsăm pe ceilalți să știe prin faptul că ne afișăm, nici nu ar trebui să ne desfigurăm fața sau să ne etalăm o înfățișare tristă; mai degrabă, postul nostru ar trebui să fie în secret pentru a-I face plăcere Tatălui.

Funcționarea noastră în întâlnire nu ar trebui să fie o paradă a ceea ce știm sau înțelegem, și nu ar trebui să fie făcut nici pentru ca alții să ne vadă și să ne aprecieze; mai degrabă, ar trebui să avem mult timp în secret cu Domnul, să fim umpluți cu El și să se reverse ceea ce El ne-a vorbit și a făcut în noi la întâlnire.

Ar trebui ca pur și simplu să facem faptele noastre drepte în prezența lui Dumnezeu, nu în carne, ci în duh și în secret, pentru a-I face plăcere Tatălui.

Când dăruim în secret, ne rugăm în secret și postim în secret, atunci când facem faptele noastre drepte în secret, credem că Tatăl nostru ceresc vede în secret și ne va răsplăti în secret, căci căutăm să Îi facem plăcere Tatălui.

Doamne Isuse, nu vrem să facem faptele noastre drepte în carne și în exterior pentru ca ceilalți să ne vadă, ci în duh și în secret, pentru a-I face plăcere Tatălui și să fim răsplătiți de Tatăl. Fie ca să trăim într-un duh golit și umil și să umblăm într-o inimă curată și ingenuă sub stăpânirea cerească a împărăției. Doamne, fie ca să Te căutăm în secret, să dăruim în secret, să postim în secret și să ne rugăm mult în secret, ca să-I facem plăcere Tatălui și să nu căutăm nici o glorie de la oameni. Fie ca să ne dăm seama că nu putem face nimic în carne pentru lauda oamenilor, ci să facem toate lucrurile în duh pentru plăcerea Tatălui nostru ceresc!