Îl savurăm pe Cristos

Să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, cârtiri și stagnarea în țară

09/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Voința și dorința lui Dumnezeu este ca noi să intrăm în savurarea și posesia Cristosului atotinclusiv ca țară bună, dar pentru ca noi să-L luăm în stăpânire, trebuie să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, de cârtiri și de a stagna în țară. Amin!

Săptămâna aceasta începem o nouă înviorare de dimineață, studiul-cristalizare Deuteronom și, în special, săptămâna aceasta ajungem la subiectul, „Semnificația intrinsecă a cărții Deuteronom – o carte despre Cristos”.

În Luca 24:44 Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi că toate lucrurile scrise în legea lui Moise, profeți și psalmi Îl privesc pe El și toate trebuiau împlinite. Acest lucru arată că întregul Vechi Testament este o revelație a lui Cristos și că El este centrul și conținutul.

În Noul Testament, primul verset este Mat. 1:1 care spune: Cartea generației lui Isus Cristos; ultimul verset din Apocalipsa 22:21 menționează numele lui Isus. Primul și ultimul verset al Noului Testament Îl menționează pe Domnul Isus – El este conținutul și subiectul întregului Noul Testament.

Cristos este centrul și conținutul Vechiului Testament și al Noului Testament.

Pe măsură ce ajungem la cartea Deuteronom, trebuie să fim săraci în duh, pentru a putea câștiga ceva nou și proaspăt de la Domnul ca împărăție a cerurilor (Matei 5:3).

Pentru a fi fericit în mod divin trebuie să facem eforturi pentru a fi săraci în duh – goi, pe deplin deschiși Domnului pentru a primi ceva proaspăt din El distribuit în noi.

În plus, trebuie să fim puri în inimă (v. 8) pentru a-L vedea pe Dumnezeu; singurul nostru scop trebuie să fie Cristos Însuși, să-L contactăm, să-L primim și să fim plini cu El.

Există o diferență clară între a auzi despre Dumnezeu și a-L vedea pe Dumnezeu; Iov a auzit despre Dumnezeu prin auzul urechii, dar când ochiul L-a văzut, s-a pocăit în praf și cenușă (Iov 42:5-6).

Fie ca nu doar să auzim despre Dumnezeu și scopul Său, nu doar să înțelegem că dorința lui Dumnezeu este ca noi să Îl câștigăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună, ci și să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să-L vedem pe Dumnezeu, să-L iubim pe Dumnezeu și să-L câștigăm pe Dumnezeu!

Fie ca să fim ca și copiii cei mici care primesc Împărăția lui Dumnezeu, așa cum a spus Domnul în Luca 18:17; să nu fim plini de concepții vechi, ci să fim ușor impresionați de Domnul și să primim noile Sale gânduri.

Este o îndurare din partea lui Dumnezeu să venim la El în cuvântul Său cu inima neocupată, primind Împărăția lui Dumnezeu ca un lucru nou. Putem să ne rugăm ca toți să primim noile gânduri ale Dumnezeului Triunic cu privire la Cristos ca centralitate și universalitate a economiei lui Dumnezeu.

Iar când venim la cuvântul Domnului, scopul nostru nu este doar să dobândim cunoștințe, ci să venim la El, pentru a avea viață (Ioan 5:39-40).

Ori de câte ori venim la cuvântul lui Dumnezeu, indiferent de cartea, capitolul sau versetul pe care-l citim, trebuie să venim la Domnul, pentru a-L primi ca viață. Amin!

Necesitatea revorbirii cuvântului pentru ca noua generație să fie perfecționată și să intre în țară

Deuteronom este un cuvânt final al legii și dă o concluzie atotcuprinzătoare a Pentateuhului – primele cinci cărți ale Bibliei, toate fiind scrise de către Moise.

După ce a dat legea și rânduielile, Moise a fost împovărat să le vorbească poporului Israel; Deuteronom înseamnă „a doua lege” și semnifică astfel o re-vorbire, o vorbire repetată, a legii divine.

Această carte a fost dată mai ales celei de-a doua generații, care au fost perfecționați de către Dumnezeu pentru a intra în țara bună.

Istoria lui Israel este un tip reprezentativ al istorii bisericii; trebuie să ne amintim că, orice este revelat cu privire la Israel, este o imagine despre noi astăzi, care ne arată unde suntem și ce suntem.

În natură, suntem identici cu copiii lui Israel și atunci când Dumnezeu i-a expus cu privire la un anumit lucru, acel lucru este și în noi.

Este posibil să fim credincioși de mulți ani și poate am fost în viața de biserică multă vreme, citind Biblia și aflându-ne în slujbă, dar nu ar trebui să avem nicio încredere în noi înșine, pentru că avem o natură răzvrătită și o ființă răzvrătită.

Suntem o constituție a răzvrătirii; de aceea, avem nevoie de îndurarea și harul Domnului.

Cu toții trebuie să ne dăm seama că suntem identici în natură cu copiii lui Israel și nu ar trebui să avem încredere în noi înșine; nu ar trebui să avem niciun fel de asigurare că suntem capabili să stăm și să rămânem în viața de biserică prin noi înșine.

Adevărul este că Îl putem savura pe Domnul dimineața, dar câteva ore mai târziu ne vom putea răzvrăti împotriva Sa; nu avem garanția că-I putem rămâne credincioși Domnului, așa că ar trebui să ne întoarcem în permanență către El și să-L inhalăm, primindu-L ca și cuvânt în ființa noastră.

În cartea Numeri vedem la final că, cu excepția lui Iosua și a lui Caleb, cei care erau calificați și gata să pună stăpânire pe țara bună au fost cei mai tineri.

Cea de-a doua generație nu a trecut la fel de multe lucruri ca prima generație, dar ei au primit beneficiul a ceea ce prima generație a experimentat.

Este probabil ca generația veche a vorbit generației tinere despre tot ceea ce au experimentat, au savurat și au suferit, iar această vorbire a făcut parte din creșterea și pregătirea celei de-a doua generații; ceea ce experimentau cei mai în vârstă era eficient în zidirea celor mai tineri.

Deci, Dumnezeu a obținut o a doua generație gata să intre în țara bună, cu mai mult de șase sute de mii de oameni, cu o moștenire bogată și cu un fundament puternic; ei au fost calificați pentru a fi formați într-o armată pentru a lupta pentru împărăția lui Dumnezeu.

Principiul este același cu noi astăzi în recâștigarea Domnului; ceea ce au experimentat cei mai în vârstă este transmis celor mai tineri și va fi foarte eficient în zidirea și pregătirea lor pentru a lupta împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

Totuși, cei mai tineri nu ar trebui să creadă că generația mai în vârstă „se va pensiona”, deoarece își împărtășește experiența cu ei; mai degrabă, cei mai tineri sunt aduși în funcție în viața de biserică pentru a servi alături și în coordonare cu cei mai în vârstă pentru ca Domnul să aibă o cale.

Fie ca să fim mântuiți de a fi fixați, așezați sau preocupați și fie ca să fim făcuți tineri, noi, proaspeți și să trăim împreună cu Domnul pentru a fi cei care Îl inhalează în cuvântul Său și sunt folosiți de El pentru a face ceva nou în această epocă!

Doamne Isuse, ne dăm pe noi înșine pentru a fi pregătiți și formați de Tine în armata pe care Tu o dorești ca să lupte pentru Tine și împreună cu Tine să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Amin, Doamne, pregătește-Ți o nouă generație în viața de biserică, o generație proaspătă, nouă, vie și tânără cu Tine, cei care sunt perfecționați prin cuvântul Tău și prin experiențele generației mai vechi pentru a intra și a lua în stăpânire țara. Salvează-ne de a deveni fixați, stabiliți și ocupați. Ne deschidem către Tine, Doamne, ne golim și vrem să fim proaspeți și noi și să trăim una cu Tine pentru mișcarea Ta pe pământ!

Să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, cârtiri și stagnarea în țară

Când Moise avea optzeci de ani, legea a fost dată prin el (Exod. 7:7); patruzeci ani mai târziu, însă, după ce prima generație (cu excepția lui Caleb și Iosua) a murit, el le-a vorbit din nou legea copiilor lui Israel.

De această dată a vorbit-o către a doua generație, generația care era gata să intre în țara bună și să o ia în stăpânire (Deut. 2:14; 8:6-10).

Dacă o să-L posedăm pe Cristos ca pe pământul bun, trebuie să învățăm din istoria Israelului și să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, de cârtiri și de stagnarea în țară.

Trebuie să fim ne ferim să avem o inimă rea de necredință (Deut. 1:25-26, 28, 35-39; 9:23; Evrei 3:12, 16-19; 4:2, 6; 11:1; cf. 2 Corinteni 4:13.; Gal. 3:2, 5; Romani 10:17; Fapte 6:5a; Num 13:25-33; 14:4-10; 32:11-12; Ios. 14:6-12).

În Fapte vedem că Ștefan era plin de credință și plin de Duhul Sfânt; chiar și frații care slujeau la mese erau plini de credință! Iosua și Caleb, care L-au urmat pe Iehova, erau plini de credință; ei nu aveau o inimă rea de necredință.

În noi înșine nu putem intra în țara bună, dar Dumnezeu ne-a promis-o și El o va face în noi! Îl putem lua pe Cristos ca absolutismul nostru, ofranda noastră arsă, iar El în noi va fi absolut pentru Dumnezeu.

Fie ca să primim cuvântul lui Dumnezeu, să-l credem și să-L urmăm pe Domnul conform cuvântului Său. Fie ca să nu fie nimeni printre noi care să aibă o inimă rea de necredință să cadă de la Dumnezeul cel viu (Evrei 3:12).

Fie ca să ne menținem inima întoarsă către Domnul și să nu o lăsăm să se abată de la El; când inima noastră este întoarsă către Domnul, vălul este dat de-o parte, și Îl privim cu fața dezvelită!

Pe măsură ce Îl vedem pe Domnul, El infuzează tot ce El este întru noi pentru a fi credința noastră; El Însuși devine credința prin care credem în El. O, fie ca să privim către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:2)!

Singurul mod în care putem avea credință este privind către El; El ne infuzează cu Sine Însuși ca element credincios pentru a crede pentru noi – El devine Autorul credinței noastre, iar pe măsură ce continuăm să ascultăm cuvântul Său, El devine Desăvârșitorul credinței noastre.

Să nu fim ca mulți dintre cei din poporul lui Israel care, pentru că aveau o inimă de necredință, nu au intrat în țara bună, ci au murit în pustie (Evrei 3:16-19).

Fie ca cuvântul pe care îl auzim să ne ajute în timp ce îl amestecăm cu credința noastră (Evrei 4:2); așa cum ne vorbește Domnul, să amestecăm acest cuvânt cu credința! Îndoielile sunt în mintea noastră, dar credința este în duhul nostru; duhul nostru este un duh de credință (2 Corinteni 4:13).

Când venim la cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul a tot felul de rugăciuni. Credința este substanțierea lucrurilor sperate, convingerea lucrurilor care nu se văd (Evrei 11:1); singurul mod în care putem Îl substanția pe Dumnezeu nevăzut și scopul Său este prin exersarea duhului nostru de credință pentru a-L atinge.

Moise a fost un astfel de om; el a perseverat, fiind unul care L-a văzut pe Cel nevăzut (Evrei 11:27).

Atunci când ne exersăm duhul pentru a-L substanția pe Cristos, toate cele cinci simțuri ale noastre sunt implicate în mod spiritual: Îl atingem pe Cristos, Îl vedem pe Cristos, Îl auzim pe Cristos, Îl gustăm pe Cristos și chiar Îl mirosim pe Cristos. Amin!

Pe măsură ce suntem sub ascultarea credinței, primim Duhul și suntem infuzați cu El (Galateni 3:2, 5); credința vine prin auzire și auzirea este prin cuvântul lui Cristos (Rom. 10:17).

Amin, fie ca să nu fim la fel ca prima generație a poporului Israel, care a avut o inimă rea de necredință, când au auzit raportul rău din partea celor zece spioni; fie ca să fim ca Iosua și Caleb, care au avut credință în Dumnezeu și în cuvântul Său, crezând că El le-a promis țara și că o va face, iar uriașii din țară sunt hrana lor!

Amin, toate problemele, dificultățile și încercările prin care trecem sunt pâinea noastră – ele sunt o ocazie ca noi să-L experimentăm și să-L savurăm pe Cristos!

Pentru ca noi să-L luăm în stăpânire pe Cristos ca țară bună, trebuie să ne ferim de cârtiri (murmurări nemulțumite și secrete, plângeri) – vezi 1 Cor. 10:5-6, 10-11; Deut. 1:27; Num. 14:1-4; Psa. 106:25; Fil. 2:14.

Așa cum murmurau copiii lui Israel, așa facem și astăzi; dar fie ca noi să fim cei care fac toate lucrurile fără cârtiri și raționamente, pentru a putea fi fără vină și fără vinovăție, copii ai lui Dumnezeu fără cusur în mijlocul unei generații strâmbe și pervertite, printre care strălucim ca lumini în lume, ținând sus cuvântul vieții!

Cârtirile sunt foarte grave în ochii lui Dumnezeu; copiii lui Israel au cârtit în corturile lor – aveau murmurări secrete, mormăiri și plângeri… ori de câte ori există o plângere la noi, trebuie să ne pocăim înaintea Domnului.

Este posibil să avem dificultăți, încercări, boli, iar alții ne pot maltrata, dar ar trebui să fim atenți referitori la plângeri.

Cârtirea este o expresie a cărnii, care este totalitatea ființei căzute a omului.

Istoria copiilor lui Israel este un exemplu pentru noi, astfel încât să nu cârtim la fel cum și ei au cârtit și astfel au pierit. O, Doamne Isuse, izbăvește-ne de orice cârtire – atât mică, cât și mare, atât de plângeri, cât și răzvrătirea împotriva autorității lui Dumnezeu!

Dacă o să-L posedăm pe Cristos ca țară bună, trebuie să fim atenți să nu stagnăm în țară; cuvântul stagnare implică pierderea prospețimii spirituale și stingerea impresiilor originale, produse de forța obișnuinței sau cu o ședere lungă în același loc – Deut. 4:25; Apocalipsa 3:15-22; Deut. 34:7.

Trebuie să ne ferim să stagnăm în țară; asta înseamnă că suntem în viața de biserică, dar ne-am pierdut prospețimea spirituală, deoarece am rămas în același loc (nu doar fizic, ci și spiritual) mulți ani.

Cum putem fi proaspeți cu Domnul? Trebuie să fim în prezența Sa, pentru a putea avea timpuri de împrospătare.

Fie ca noi să fim mântuiți de a pierde ascuțimea, percepția noastră incisivă despre Cristos. Fie ca să învățăm să ne omogenizăm cu sfinții și să ne păstrăm prospețimea cu Domnul și să rămânem în prezența Lui!

Există un mare pericol să credem că suntem bogați, că nu avem nevoie de nimic și că știm toate lucrurile; aceasta este atitudinea bisericii din Laodicea și Domnul a sfătuit-o să cumpere de la El pe Dumnezeul Triunic procesat.

Fie ca să venim la Domnul și să plătim prețul pentru a-L savura și a-L poseda pe Dumnezeu Tatăl, pe Cristos Fiul și pe Duhul care ne unge, pentru ca noi să vedem cu adevărat economia lui Dumnezeu într-un mod viu și vital!

Cea mai mare parte a celei de-a doua generații nu a fost prezentă pentru a auzi dăruirea celor Zece Porunci, statutele și decretele de la Muntele Sinai; de aceea, Dumnezeu l-a împovărat pe Moise să vorbească, să repete, legea; această re-vorbire a fost o pregătire reînnoită dată noii generații de copii ai lui Israel după îndelungarea lor rătăcire, pentru a-i pregăti să intre în țara bună promisă de Dumnezeu și să o moștenească ca posesia lor (vezi Ex. 3:8; Col. 1:12; 2:6-7).

Doamne Isuse, vrem să-L posedăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună! Tu ni L-ai promis pe Cristos ca moștenire, și credem că Tu o vei face în noi! Amin, Doamne, izbăvește-ne de a avea o inimă rea de necredință. Fie ca noi să rămânem sub ascultarea credinței și să privim către Isus, pentru a putea fi infuzați cu Tine ca credința noastră! Doamne, izbăvește-ne de cârtiri și de orice plângeri, nemulțumiri și mormăiri. Fie ca să transformăm toate plângerile noastre în rugăciune și să ne ferim de cârtiri pentru a nu pieri. Dragă Doamne Isuse, izbăvește-ne de a stagna în țară – izbăvește-ne de a ne pierde prospețimea noastră spirituală. Nu vrem să fim căldicei ci să plătim prețul pentru a-L obține din nou și din nou pe Dumnezeul Triunic procesat în experiența noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Beware of having an Evil Heart of Unbelief, Murmurings, and Languishing in the Land, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 1 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ca mister al lui Dumnezeu, Cristos este întruparea plinătății Dumnezeirii

21/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ca mister al lui Dumnezeu, Cristos este întruparea plinătății Dumnezeirii (Col. 2:9); întregul Dumnezeu Triunic, chiar plinătatea Dumnezeului Triunic, locuiește în Cristos într-o formă trupească. Ce mister este acesta!

Am văzut că Cristos este misterul lui Dumnezeu, istoria lui Dumnezeu și că, ca atare, toată înțelepciunea și cunoașterea locuiesc în El.

Noi credem că avem înțelepciune și cunoștințe, dar nu este chiar așa; adevărata înțelepciune și cunoaștere este în Cristos și, mai ales, când privim ceea ce este El și a făcut, vedem înțelepciunea lui Dumnezeu și cunoașterea Sa.

Dumnezeu are înțelepciunea de sus, cunoașterea de top; El a făcut universul, El ține universul și El are o economie minunată.

În economia Sa, Cristos a devenit om și El a trecut prin multe procese pentru a deveni un Duh dătător de viață; acum, pe măsură ce Duhul El locuiește înăuntrul credincioșiilor Săi pentru a fi viața și totul al lor. Aceasta este înțelepciunea lui Dumnezeu.

De multe ori în biserică pot exista unii care caută cunoaștere și înțelepciune; ceea ce ar trebui să căutăm nu este înțelepciunea și cunoașterea umană, ci înțelepciunea și cunoașterea lui Dumnezeu.

Înțelepciunea și cunoașterea umană nu ne duc nicăieri; de fapt, cu cât avem mai multe cunoștințe umane, cu atât credem că suntem mai buni și mai deștepți decât ceilalți, cu atât ne separăm de ei și cu atât avem mai multe probleme.

Numai înțelepciunea lui Dumnezeu este înțelepciune autentică și numai cunoașterea lui Dumnezeu este cunoaștere reală.

Înțelepciunea este legată de duhul nostru – în duhul nostru putem avea înțelepciune, chiar și înțelepciunea care vine de la Dumnezeu; cunoașterea este legată de mintea noastră – în mintea noastră avem adevărata cunoaștere, cunoașterea lui Dumnezeu, atâta vreme cât Îi permitem Domnului să ne reînnoiască mintea în cuvântul Său.

Vedem înțelepciunea și cunoașterea lui Dumnezeu în istoria lui Dumnezeu, în Cristos și în procesele prin care El a trecut, deși omul a făcut tot posibilul chiar să-L dea la moarte, Dumnezeu în înțelepciunea Sa i-a răscumpărat pe toți oamenii prin moartea lui Cristos și a oferit o cale ca toți să fie regenerați în învierea Sa.

Aleluia pentru înțelepciunea lui Dumnezeu! Vrem să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristos ca misterul lui Dumnezeu, Cel în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și cunoașterii!

Fie ca noi să petrecem mult timp în Cuvântul lui Dumnezeu să ne rugăm peste cuvânt și să primim atât duh, cât și viață, precum și înțelepciunea și cunoștința spirituală! Și fie ca să ne rugăm ca să avem un duh de înțelepciune și înțelegere în deplina cunoaștere a Lui!

Ca mister al lui Dumnezeu, Cristos este întruparea plinătății Dumnezeirii

Ce înseamnă faptul că în Cristos locuiește toată plinătatea Dumnezeirii trupește?

Este posibil să înțelegem ce înseamnă aceste cuvinte, dar ce înseamnă acest lucru și cum putem aplica acest lucru la experiența noastră? Ce este această plinătate? Ce este toată plinătatea? Ce înseamnă că plinătatea locuiește în El trupește?

Col. 2:9 este unul dintre cele mai dificile versete de înțeles, dar conține un aspect al lui Cristos pe care trebuie să-l vedem. În Cristos, ca misterul lui Dumnezeu, nu numai bogăția Dumnezeirii, ci plinătatea Dumnezeirii, locuiește, chiar toată plinătatea Dumnezeirii!

Toată plinătatea Dumnezeirii se referă la întreaga Dumnezeire, Dumnezeul complet, nu doar a doua persoană din Dumnezeire – Cristos, Fiul, ci Dumnezeirea completă. Întregul Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Duhul, locuiește în acest Cristos.

Cuvântul Dumnezeire se referă la dumnezeirea lui Cristos.

Întrucât Dumnezeirea cuprinde Tatăl, Fiul și Duhul, plinătatea Dumnezeirii trebuie să fie plinătatea Tatălui, a Fiului și a Duhului (Mat. 28:19; 2 Cor. 13:14).

Tatăl are plinătatea, Fiul are plinătatea, iar Duhul are plinătatea; acum plinătatea întregii Dumnezeiri locuiește și este întrupată în acest Cristos într-o formă trupească.

Plinătatea Dumnezeirii locuiește ca persoană în trupul Cristosului întrupat, adică în Cristos cu un trup uman. Aceasta înseamnă că plinătatea Dumnezeirii locuiește în Cristos într-un mod care este atât real cât și practic, într-un mod care este vizibil, de atins și gata de primit.

În Evr. 10 Pavel ne spune că Dumnezeu nu se bucură de jertfe și ofrande, dar El a pregătit un trup pentru Cristos. Dumnezeu a pregătit un trup pentru Cristos și în acest trup al lui Cristos locuiește toată plinătatea Dumnezeirii.

Acest lucru nu e ușor de înțeles cu mintea noastră umană, dar este adevărat, deoarece în acest mic trup uman al lui Cristos – pe care Tatăl l-a pregătit – locuiește toată plinătatea întregii Dumnezeiri.

La timpul scrierii apostolului, gnosticismul – un amestec de religie ebraică și filozofie greacă – a invadat biserica și a deteriorat-o, iar acest tip de învățătură eretică a susținut că are înțelepciune.

De aceea Pavel a spus că înțelepciunea și cunoașterea autentică se află în Cristos, căci comorile înțelepciunii și cunoașterii sunt ascunse în El.

Mai mult, Gnosticismul învață că toate problemele sunt rele, inclusiv trupul uman; dar Pavel spune în mod polemic în Col. 2:9 că toată plinătatea Dumnezeirii locuiește în Cristos într-o formă trupească.

În acest trup – despre care gnosticii spun că este necurat și nechibzuit – Dumnezeu în planul Său misterios a venit să locuiască într-un mod complet. Aleluia!

O, fie ca să-L vedem pe acest Cristos care, ca misterul lui Dumnezeu, are toată plinătatea Dumnezeirii locuind în El trupește! Fie ca noi să fim plini de înțelepciunea spirituală și cunoașterea acestui Cristos!

Doamne Isuse, Te lăudăm că ai devenit un om pentru a fi misterul lui Dumnezeu, Cel în care toată plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește! Aleluia, întregul Dumnezeu Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul – locuiește în Cristos într-o formă trupească și în El întregii plinătăți i-a făcut plăcere să locuiască! Dumnezeul care a locuit într-o lumină de neapropiat S-a întrupat pentru a fi om, iar în trupul uman al acestui om Isus Cristos locuiește toată plinătatea Dumnezeirii! Te lăudăm Doamne Isuse și vrem să Te cunoaștem ca o asemenea persoană!

Plinătatea Dumnezeirii a locuit trupește în Cristos și, de asemenea, locuiește în Trupul Său glorificat

Când Dumnezeu a devenit om, când Domnul Isus S-a născut ca ființă umană, Dumnezeu S-a îmbrăcat cu umanitatea; trupul fizic cu care Cristos S-a îmbrăcat în umanitatea Sa a avut toată plinătatea Dumnezeirii locuind în el.

Toată plinătatea Dumnezeirii locuiește în Cristos ca fiind Cel care a avut un trup uman (vezi Ioan 1:1, 14; Rom. 8:3; Evrei 2:14).

Cristos nu a venit ca un fantomă, o stafie sau un duh; El a venit cu un trup uman. El S-a născut prin Maria cu un trup uman și în acel trup toată plinătatea Dumnezeirii este întrupată și conținută.

Înainte de întruparea Sa, plinătatea Dumnezeirii locuia în Cristos în calitate de Cuvântul etern, dar nu locuia în El trupește pentru că El nu avea un trup uman (Ioan 1:1).

Cristos a întrupat plinătatea Dumnezeirii ca Cuvânt, dar această plinătate nu a locuit în El trupește, nu până când a fost întrupat ca om. Acum, în trupul Său încarnat, plinătatea lui Dumnezeu locuiește în El într-o formă trupească.

Nu doar bogățiile lui Dumnezeu, precum dragostea, lumina, răbdarea, bucuria Sa etc., locuiesc în Cristos, ci plinătatea, revărsarea și expresia a tot ceea ce este Dumnezeu care locuiește în Cristos.

Col. 2:9 se referă la divinitate, care este diferită de caracteristicile divine manifestate de lucrurile create; aceasta indică puternic divinitatea lui Cristos și este versus tradiția oamenilor și a elementelor lumii.

De fapt, tradiția lumii și elementele lumii nu pot fi comparate cu plinătatea Dumnezeirii.

Tot ceea ce Dumnezeu este, a făcut și a împlinit, inclusiv ceea ce El știe, ce El poate face, ce El a făcut, ce El a împlinit, El a obținut și El a realizat, toate acestea sunt incluse în plinătatea Dumnezeirii care locuiește în Cristos într-o formă trupească.

Tatăl este bogat, Fiul este nelimitat, iar Duhul este fără măsură; întregul Dumnezeu Triunic este întru totul întrupat în Cristos, iar în afara lui Cristos nu-L putem găsi pe Dumnezeu nici nu putem să-L contactăm pe Dumnezeu.

Când Îl primim, Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos, noi primim, experimentăm și savurăm Dumnezeul Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul!

După ce Cristos S-a întrupat, El S-a îmbrăcat cu un trup omenesc, plinătatea Dumnezeirii a început să locuiască în El într-o formă trupească și în trupul Său glorificat (Fil. 3:21) acum și pentru totdeauna locuiește. Aleluia!

După moartea și învierea Sa, Cristos nu Și-a pus la o parte trupul, trupul uman cu care S-a îmbrăcat prin întrupare; mai degrabă, când a fost înviat, El a fost înviat cu un trup de glorie, un trup glorificat!

În seara învierii Sale, Cristos a venit la ucenicii Săi și a intrat în camera în care se aflau; El a intrat prin ușile închise în cameră, totuși El avea un trup care putea fi atins.

Trupul Său a fost glorificat; El mai are un trup, dar acesta a fost transfigurat, iar în acest trup, plinătatea Dumnezeirii încă mai trăiește!

Slavă Domnului, Cristos nu S-a îmbrăcat doar cu carnea și apoi S-a înălțat la cer ca duh; mai degrabă, El a înviat și S-a înălțat ca om cu un trup, iar în acel trup locuiește toată plinătatea Dumnezeirii!

Cristosul nostru de astăzi este în glorie și El are încă un trup, iar plinătatea Dumnezeirii este întrupată în acel trup glorificat.

Azi noi în calitate de copii ai lui Dumnezeu, avem și noi un trup, și într-o zi trupul nostru uman va fi transfigurat în trupul gloriei Sale, căci Cristos este Pionierul, Conducătorul nostru, Primul născut în înviere și noi toți Îl urmăm!

Te lăudăm Doamne pentru că Tu nu doar Te-ai îmbrăcat cu un trup omenesc pentru lucrarea Ta și ai trăit pe pământ, dar ai adus și acest trup în glorie pentru a-l transfigura în trupul gloriei Tale! Aleluia, Isus Cristos a ajuns să fie un om cu un trup uman și în acest trup toată plinătatea Dumnezeirii locuiește! Slavă Domnului, în trupul glorificat al lui Cristos, plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește! Amin, Doamne, credem că și noi vom fi aduși în glorie împreună cu Tine și așteptăm cu nerăbdare răscumpărarea trupului nostru, astfel încât să avem un trup glorificat ca al Tău! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As the Mystery of God, Christ is the Embodiment of the Fullness of the Godhead, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 5 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive

11/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Conform cu cartea Coloseni, Cristosul atotinclusiv și vast este realitatea tuturor lucrurilor pozitive și nimeni nu trebuie să ne judece în a-L mânca și în a-L savura ca o asemenea Persoană. Aleluia!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, venim în subiectul, Să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive.

Ce Cristos avem! Pe de o parte am fost aduși în Cristos pentru a-L experimenta și a-L trăi, iar pe de altă parte, El a venit în noi pentru a fi experimentat de noi și trăit de noi.

Acestea sunt cele două aspecte ale experimentării noastre pe Cristos, așa cum se vede în Ioan 15: rămânem în El și El rămâne în noi; intrăm în El pentru a-L savura și a-L experimenta, iar El intră în noi pentru ca El să fie savurat de noi și experimentat de noi.

Există o serie de cărți ale Noului Testament care ne arată că Cristos este atotinclusiv, cum ar fi Evanghelia după Matei, Evanghelia după Ioan, Coloseni, Evrei și Apocalipsa, dar numai în Coloseni Îl vedem pe Cristos ca fiind atât atotinclusiv cât și vast.

În Coloseni vedem că atotinclusivitatea și vastitatea lui Cristos sunt combinate; când savurăm vastitatea Sa, suntem aduși în savurarea atotinclusivității Sale.

În Coloseni faptul că Cristos este vast este legat de El ca fiind realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers.

Săptămâna aceasta vom savura expoziție după expoziție a lui Cristos, capodoperă după capodoperă a lui Cristos și vrem să aruncăm o privire, să admirăm, să savurăm și să intrăm în experimentarea a tot ceea ce Cristos este în atotinclusivatea și în vastitatea Sa.

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive

În Col. 2:16-18 Pavel ne spune să nu lăsăm pe nimeni să ne judece în ceea ce privește mâncarea și băutul sau cu privire la o sărbătoare sau o lună nouă sau Sabat, care sunt o umbră a lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Cristos.

Amin, fie ca nimeni să nu ne păcălească judecându-ne nevrednici de premiul nostru, și anume de savurarea Cristosului atotinclusiv.

Am văzut că Cristos este chipul Dumnezeului invizibil, Primul născut dintre cei morți, Cel în care locuiește toată plinătatea, Cel care este Întâi-Născut în înviere, Misterul lui Dumnezeu, Cel în care toate comorile înțelepciunii și cunoașterii sunt ascunse.

Această persoană minunată, care are preeminență în întregul univers, poate fi adus în experiența noastră personală și în aplicarea practică, pentru ca El să fie preeminent în universul nostru personal.

Pe baza acestor versete putem afirma categoric că Cristos este realitatea fiecărui lucru pozitiv și că trebuie să-L cunoaștem și să-L experimentăm ca atare. Oh, El este premiul nostru!

Pavel a urmărit spre premiu (Fil. 3:14) și el voia să ne recruteze și să ne aducă în această alergare, căci premiul său este premiul nostru; acest premiu este cea mai mare savurare și experimentare a lui Cristos.

Luarea lui Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive este ca noi să ajungem la acest premiu al experimentării subiective finale a lui Cristos.

Nimeni să nu ne judece în aceasta; savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive pot fi judecate de alții, pentru că ei se pot întreba cum poate fi acest lucru, cum Îl putem experimenta pe Cristos într-un mod atât de vast.

Nimeni deci să nu ne judece – pe dinăuntru sau în exterior – de savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi.

Mâncarea și băutul, lucrurile cu privire la o sărbătoare sau a unei luni noi sau a unui Sabat – acestea sunt reprezentative și implică viața și trăirea oamenilor din Vechiul Testament.

În Colose au existat unele persoane care i-au deranjat pe credincioși și încercau să-i readucă la lucrurile din Vechiul Testament; poate nu ne vom întoarce niciodată la aceste lucruri, dar putem vedea că toate aceste sărbători sunt o umbră a ceea ce putem experimenta astăzi, și anume Cristos atotinclusiv și vast!

Trupul tuturor acestor umbre este Cristos. Nimeni să nu ne înșele judecându-ne nevrednici să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos, și nici chiar noi să nu ne judecăm nevrednici de acest premiu.

Toate detaliile despre trăirea și sărbătoarea poporului lui Dumnezeu în Vechiul Testament conform Bibliei este o imagine a vieții și a savurării pe care ar trebui să o avem astăzi, pe măsură ce Îl aplicăm pe Cristos ca realitate a fiecărui lucru pozitiv.

Când Îl luăm pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, El nu va fi o simplă doctrină pentru noi, ci vom ști, prin experiență, că El este realitatea.

Ca și în cazul trupului fizic al omului, trupul din Col. 2:17 este substanța și, la fel ca umbra trupului unui om, ritualurile din lege sunt umbra lui Cristos, care este substanța și realitatea Evangheliei.

Cartea Coloseni dezvăluie un astfel de Cristos atotinclusiv ca punctul central al economiei lui Dumnezeu (Col. 1:17, 18; 3:11). Există multe umbre, dar trupul este al lui Cristos.

O umbră este ceea ce aruncăm pe pământ; de exemplu, ne putem juca un joc de vați-ascunselea cu un copil, iar el se poate ascunde în spatele unui copac. Este posibil să vedem copacul și, de asemenea, umbra copilului și poate știm că copilul se află în spatele copacului; când urmărim umbra, obținem persoana.

Umbra are funcția de a ne aduce la persoană, la realitate. În economia lui Dumnezeu, toate umbrele au funcția de a ne aduce la Cristos, realitatea tuturor lucrurilor pozitive.

Luarea lui Cristos ca realitate a fiecărui lucru pozitiv este procesul prin care folosim umbrele pentru a fi aduși la realitate, iar realitatea devine apoi personală pentru noi în timp ce suntem față în față cu Domnul.

Doamne Isuse, Te iubim ca fiind Cel atotinclusiv și vast, Cel care este porțiunea noastră pentru savurarea și experimentarea noastră! Amin, Doamne, nimeni nu ne poate judeca în mâncare și băutură și nimeni nu ne înșela judecându-ne ca fiind nevrednici de premiul nostru, de cea mai mare savurare și experimentare a lui Cristos! Mulțumim Doamne că ești realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Venim din nou la Tine pentru a Te primi, pentru a Te savura, pentru a Te experimenta și a Te aplica ca realitate a fiecărui lucru pozitiv din univers. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te savurăm și să Te experimentăm cât mai mult, pentru ca noi să fim Trupul Tău, Plinătatea Ta!

Să vedem și să savurăm vastitatea universală a Cristosului atotinclusiv

Zilnic, săptămânal, lunar și anual, Cristos este realitatea fiecărui lucru pozitiv; aceasta implică vastitatea universală a Cristosului atotinclusiv.

În Col. 2:16-18 vedem că mâncarea și băutura sunt zilnice, Sabatul este săptămânal, luna nouă este lunară și sărbătorile sunt anuale.

Aceasta indică faptul că atunci când mâncăm și bem în orice zi dată, Îl putem experimenta pe Cristos ca realitate; în fiecare săptămână și în fiecare lună și în fiecare an Îl putem experimenta pe El.

Aceasta nu înseamnă doar că atunci când vrem să-L experimentăm ca realitate a tuturor umbrelor, El este acolo așteptând să-L experimentăm. Mai degrabă, există o progresie aici, iar noi putem să-L savurăm pe Cristos și putem să-L experimentăm progresiv, pentru că El este atât atotinclusiv cât și vast, umplându-ne trăirea și timpul, pentru a ne extinde experimentarea și savurarea Sa într-un mod progresiv.

În orice zi dată, putem să-L savurăm pe Cristos într-o anumită măsură și, pe măsură ce Îl savurăm zilnic, El Se mărește în experiența noastră; El ne cheamă să facem un alt pas și să-L savurăm într-un mod suplimentar, și aflăm treptat că El are o prezență în continuă expansiune pentru ca noi să-L savurăm în orice zi.

Deci avem o zi plină de Cristos și, pe măsură ce El ne umple zilnic, Îl putem experimenta pe El întreaga săptămână – avem o săptămână plină de Cristos, iar pe măsură ce Îl contactăm și Îl savurăm din nou și din nou, experimentarea noastră săptămânală devine una lunară lună – o experiență lunară plină de El și, în cele din urmă, întregul an este plin de Cristos.

Intenția lui Pavel în alegerea acestor cinci aspecte ale trăirii poporului lui Dumnezeu arată că, la fel cum aceste lucruri au fost întreaga viață și și trăire pentru el în mod inclusiv în epoca Vechiului Testament, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca realitatea a tot ceea ce este pozitiv, El Se mărește în experiența noastră de la zi la săptămână la lună la an, și El devine atotinclusiv și vast în experimentarea noastră ca oameni ai Noului Testament.

Zilnic, Cristos este hrana și băutura noastră pentru satisfacția și întărirea noastră (1 Corinteni 10:3-4).

Săptămânal, Cristos este Sabatul nostru pentru completarea și odihna noastră în El (Mat. 11:28-29). Lunar, Cristos este luna noastră nouă ca nou început cu lumină în întuneric (Ioan 1:5; 8:12). Anual, Cristos este sărbătoarea noastră pentru bucuria și savurarea noastră (1 Cor. 5:8).

Îl putem mânca și bea zilnic pe Cristos ca realitate a mâncării și băuturii noastre; în timp ce mâncăm mâncarea fizică, ni se amintește că Cristos este realitatea mâncării noastre și Îl aplicăm și Îl luăm în noi înăuntrul nostru în duh.

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos zi de zi, El devine realitatea hrănirii noastre și a rezervei noastre de viață, iar El ne satisface și ne întărește pentru a trăi viața creștină. Rezultatul este că săptămânal ne odihnim în El, suntem desăvârșiți în El, pentru că Îl luăm ca Sabat.

Pe măsură ce Îl savurăm zilnic pe Cristos, suntem lărgiți, căci El este lărgit în noi și Îl savurăm pe un Cristos în continuă expansiune.

Pe măsură ce savurarea lui Cristos de către noi se mărește și se extinde, Îl urmărim și Îl savurăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive. El devine noul nostru început cu lumina în întuneric și El este sărbătoarea noastră pentru bucuria și savurarea noastră.

Slavă Domnului pentru Cristosul nostru bogat, atotinclusiv și vast, care poate fi aplicat în viața noastră de zi cu zi pentru savurarea și experimentarea noastră!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești hrana și băutura noastră zilnic pentru satisfacția și întărirea noastră; Te luăm ca realitate a mâncării și a băuturii, cădi Tu ne satisfaci și ne întărește pentru a trăi viața creștină. Te luăm ca adevăratul Sabat pentru completarea noastră și ne odihnim în Tine. Te luăm ca noul nostru început cu lumina în întuneric. Doamne, Tu ești sărbătoarea noastră pentru bucuria și savurarea noastră! Venim zilnic la Tine și Te luăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive din univers. Vrem să Te savurăm zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună și de an de an, până când Te lărgești în experiența noastră și putem cuprinde cu toți sfinții vastitatea universală a Cristosului nostru atotinclusiv!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoying the All-inclusive, Extensive Christ as the Reality of All Positive Things, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 4 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristosul atotinclusiv ne-a fost repartizat: să fim înrădăcinați în El și să umblăm în El

02/03/2020 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cristos ca realitatea țării bune le-a fost repartizat tuturor sfinților ca moștenire pentru savurarea lor; am fost înrădăcinați și întemeiați în El și acum trebuie să umblăm conform Duhului pentru a savura țara bună.

Săptămâna aceasta tratăm subiectul „Cristosul atotinclusiv este porţia repartizată a sfinţilor, conform alegerii lui Dumnezeu, ca moştenire divină pentru savurarea lor”, așa cum se vede în Num. 32.

Trebuie să vedem mai întâi că Cristosul atotinclusiv este porțiunea alocată a sfinților; El este posesia divină pe care Dumnezeu ne-a pregătit-o. Apoi, trebuie să vedem ceva referitor la preferințele și alegerea noastră în ceea ce privește aranjamentul de mai dinainte a lui Dumnezeu.

Dumnezeu a dat țara lui Israel; El le-a promis strămoșilor lor, dar întrucât El era un Dumnezeu ordonat și înțelept, El a avut un mod special de a distribui țara bună.

Acest aranjament și situație particulară întruchipează de fapt multe lecții cruciale pentru noi, credincioșii care trăim viața de biserică astăzi; trebuie să învățăm din acest tip reprezentativ care este oarecum negativ, și anume ce să facem în posedarea țării bune.

În Col. 2:6-7 vedem că trebuie să umblăm în Cristos, după ce L-am primit și am fost înrădăcinați și fiind zidiți în El. A fi înrădăcinat în Cristos vorbește despre faptul că noi, ca plante, am fost plantați în pământul țării bune și am fost înrădăcinați în El.

Trebuie să avem o viață de rădăcină, adică trebuie să savurăm bogățiile Cristosului atotinclusiv absorbind aceste bogății pentru a fi zidiți în El. Fiind zidiți în Cristos noi creștem în El și prin creșterea noastră în El, se adaugă la ființa noastră mai mult pentru ca noi să creștem cu creșterea lui Dumnezeu.

Când noi toți creștem în Cristos și suntem zidiți în El, în mod colectiv devenim Trupul lui Cristos și putem zidi Trupul lui Cristos. Pentru a avea această experiență, trebuie să absorbim mult ceea ce este Cristos.

În ceea ce privește traversarea râului Iordan pentru a intra în țara bună, mulți credincioși cred că râul Iordan se referă la moarte și, după ce murim, intrăm în ceruri, unde Îl savurăm pe Cristos pentru totdeauna.

Dar acesta nu este gândul din Biblie; mai degrabă, Biblia vorbește despre traversarea râului Iordan și intrarea în posesia și savurarea țării bune atotinclusiv, care este un tip al lui Cristos.

Cristosul atotinclusiv ne-a fost dat de Dumnezeu; El ne-a fost promis și acordat de Dumnezeu pentru ca să-L stăpânim și să-L savurăm împreună cu toți sfinții.

Cristosul atotinclusiv ne-a fost repartizat pentru a fi porțiunea noastră pentru savurarea noastră

Cristos atotinclusiv este simbolizat în tip de către țara bună din Deut. 8:9; această țară este o țară în care nu vom duce lipsă de nimic.

Pavel explică acest lucru în Col. 1:12, unde el spune că Dumnezeu ne-a calificat pentru a ne împărtăși din porțiunea alocată sfinților în lumină; Cristos ne-a fost repartizat pentru a fi porțiunea noastră pentru savurarea noastră.

Cristos ca porțiune alocată a sfinților se referă la lotul moștenirii, așa cum este ilustrat de alocarea țării bune a Canaanului dată copiilor lui Israel pentru moștenirea lor (Ios. 14:1).

Fiecare dintre ei a primit o porție, un lot din moștenirea lor; țara bună nu a fost dat doar copiilor lui Israel într-un mod general, ci fiecăruia din triburi și din familii, li s-a dat o moștenire prin tragere la sorți.

Copiii lui Israel nu aparțineau în Egipt sau în pustie; ei au fost chemați să posede țara bună pe care Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam, Isaac și Iacob, pentru ca ei să o moștenească.

Noi credincioșii în Cristos nu aparținem acestei lumi; noi Îi aparținem lui Dumnezeu și Dumnezeu ni L-a dat pe Cristosul atotinclusiv ca porțiune alocată pentru ca noi să Îl savurăm și să ne împărtășim pentru stăpânirea și savurarea noastră.

Ce facem aici pe pământ și care este viața noastră creștină cu urmărirea ei? Suntem aici pentru a-L câștiga pe Cristos.

Pavel a mărturisit despre aceasta în Fil. 3, pentru că a văzut țara bună în realitate și a socotit toate lucrurile ca fiind pierdere – tot ceea ce el considera în trecut drept câștig, acum l-a socotit ca pierdere. El chiar și a plătit prețul de a suferi pierderea tuturor lucrurilor din cauza lui Cristos.

Lucrurile care i-au fost cândva dragi, realizările sale în religia părinților săi și tot ceea ce considera el câștig, acum el socotea ca pierdere, murdărie, gunoi și refuz.

Singurul mod în care noi putem considera că realizările și câștigurile noastre sunt un gunoi este să vedem și să obținem ceva mai bun, ceva mai valoros.

Pavel L-a văzut pe Cristosul atotinclusiv, iar întreaga sa viață a fost o călătorie pentru a-L câștiga pe acest Cristos în orice fel posibil, chiar pentru a atinge scopul înaltei chemări a lui Dumnezeu – câștigarea și savurarea deplină a lui Cristos.

Noi credincioșii în Cristos am fost chemați să atingem țelul și să obținem premiul înaltei chemări a lui Dumnezeu în Cristos Isus, care este savurarea Cristosului atotinclusiv al lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu ni L-a dat pentru a fi porțiunea noastră pentru savurarea noastră.

Moștenirea noastră, în calitate de credincioși ai Noului Testament, nu este o țară fizică – este Cristos atotinclusiv, căci El este garanția moștenirii noastre (Efeseni 1:14).

Cristos este porțiunea alocată a sfinților ca moștenire divină pentru savurarea noastră (Fapte 26:18). Astăzi savurăm de o garanție, o chezășie, o pregustare a unui anumit gust complet care va veni în mileniu.

Duhul ne-a fost dat ca o mostră, o promisiune a gustului deplin, iar Duhul care ne pecetluiește este o garanție a Cristosului atotinclusiv pe care Îl vom savura deplin într-o zi viitoare.

Intenția lui Dumnezeu este să-i aducă pe toți cei din poporul Său în țara bună, care Îl reprezintă în tip pe Cristos ca țel; în Vechiul Testament vedem cum poporul lui Dumnezeu a călătorit și apoi a ajuns la țel, dar în Noul Testament noi – credincioșii – fiind botezați în Cristos, suntem deja în țel (Rom. 6:3; Gal. 3:27; 1 Cor. 1:30; Col. 2:6).

Aleluia, suntem deja în Cristos, iar țelul nostru și urmărirea noastră pe pământ este să-L savurăm pe Cristosul care ne-a fost repartizat! Am fost uniți și contopiți cu Cristos, suntem una cu El și acum trebuie doar să-L savurăm și să-L câștigăm!

Aleluia, Tatăl ne-a calificat să ne împărtășim din partea alocată a sfinților în lumină, care este Cristos atotinclusiv! Îți mulțumim Doamne pentru intenția Ta de a ne aduce în deplina savurare și posedare a Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune. Îți mulțumim că ne-ai alocat o porțiune pentru moștenirea noastră divină și pentru savurarea noastră. Amin, Doamne, ne dăruim Tine să Te savurăm ca țara bună. Vrem să Te savurăm ca porțiunea noastră alocată, Cristosul atotinclusiv, pentru a putea intra în moștenirea noastră!

Să petrecem timp în Cuvânt pentru a fi adânc înrădăcinați în Cristos și pentru a umbla în El ca țară bună

După ce am văzut că ni s-a repartizat o porțiune a Cristosului atotinclusiv ca moștenire pentru savurarea noastră, trebuie ca zilnic să facem un efort pentru a-L savura pe Domnul și pentru a ne împărtăși din El.

Când Îl contactăm pe Domnul și petrecem timp în Cuvânt cu multă rugăciune, devenim adânc înrădăcinați în Cristos.

Pe de o parte, Dumnezeu ne-a plantat deja în Cristos ca țară bună, atotinclusivă, iar pe de altă parte, trebuie să petrecem zilnic timp în Cuvântul lui Dumnezeu cu multă rugăciune, pentru a putea fi înrădăcinați profund în El.

Când petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său cu multă rugăciune, absorbim bogățiile lui Cristos din cuvântul Său și umblăm în El. Ceva se va întâmpla atunci în ființa noastră lăuntrică, ceva ce ne va determina să avem o anumită umblare – vom umbla în Cristos ca țară bună.

Când petrecem timp în Cuvânt cu multă rugăciune, devenim înrădăcinați în Cristos și nu trebuie să ne gândim să facem anumite lucruri – în mod spontan vom umbla în Cristos.

Cu cât Îl contactăm mai mult pe Domnul ca solul bogat în care am fost înrădăcinați, cu atât suntem mai plini de bogățiile Sale; atunci, ceva va avea loc în ființa noastră lăuntrică care să ne schimbe și să ne transforme și vom umbla în Cristos.

Mai întâi trebuie să creștem în jos în Cristos, trimițându-ne rădăcinile zilnic în timpul nostru personal și privat cu El în Cuvânt, iar apoi trebuie să creștem în sus, având o umblare în Cristos.

Suntem deja înrădăcinați în cultura noastră; prin creșterea noastră într-o anumită familie și societate, dobândim o anumită cultură și suntem înrădăcinați în ea; chiar și copiii mici sunt înrădăcinați în cultură.

Dacă petrecem timp să-L savurăm pe Domnul, dacă zilnic ne petrecem timp cu El în cuvântul Său pentru a-L savura și a absorbi bogățiile Sale, vom fi înrădăcinați în El, vom absorbi bogățiile Sale și vom umbla în El.

Este posibil să fi auzit și citit atât de multe despre Cristosul nostru atotinclusiv și este posibil să avem chiar și o vastă cunoaștere a ceea ce El este și a făcut pentru noi; ceea ce trebuie să facem este să petrecem timp pentru a-L absorbi.

Trebuie să petrecem timp în Cuvânt cu multă rugăciune și meditare, astfel încât Cristosul în care suntem înrădăcinați să fie absorbit în noi și să umblăm în El.

Dacă petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său, elementele Cristosului bogat vor fi absorbite în noi și vom deveni un alt fel de persoană – devenim o persoană care este înrădăcinată în Cristos, zidită în Cristos și umblând în Cristos.

O, ce Cristos avem! Cât de mult trebuie să petrecem timp cu El în cuvântul Său pentru a absorbi bogățiile Sale!

Doamne Isuse, ne dăm Ție să petrecem timp cu Tine în cuvântul Tău cu multă rugăciune, pentru a putea absorbi bogățiile Tale și a fi adânc înrădăcinați în Tine. Amin, Doamne, nu vrem doar să cunoaștem despre Cristosul atotinclusiv, ci să avem timp adecvat pentru a fi în Cuvânt și pentru a trimite rădăcini adânc în Cristosul bogat! Doamne Isuse, vrem să avem o creștere multă în jos în Cristos, astfel încât să putem crește și noi în El, având o umblare în Cristos. Fie ca noi să fim adânc înrădăcinați în Cristos, pentru ca noi să trăim, să umblăm, să acționăm și să ne avem întreaga noastră ființă în El!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The All-Inclusive Christ has been Allotted to us: be Rooted in Him and Walk in Him! (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 7 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să avem o cunoaștere experimentală a lui Cristos și să plătim prețul pentru a-L câștiga pe Cristos

20/11/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Excelența cunoașterii lui Cristos este prin revelație, iar ca noi să-L cunoaștem pe Cristos este prin experiență – trebuie să avem o cunoaștere experimentală a lui Cristos, adică să cunoaștem și să-L savurăm pe Cristos într-un mod experimental.

La fel ca Pavel, trebuie să dorim să trăim în dreptatea lui Dumnezeu și să fim găsiți în condiția în care să-L exprimăm pe Dumnezeu trăindu-L pe Cristos; pentru a fi găsiți în Cristos, trebuie să fim într-o astfel de condiție.

Dar, de multe ori, trăim în continuare în propria noastră dreptate, adică trăim în continuare propriul nostru comportament bun, chiar comportament spiritual și nu-L trăim pe Cristos.

În multe feluri, suntem la fel ca ca Iov în Vechiul Testament – Îl cunoaștem pe Dumnezeu din auzirea urechii noastre, dar nu avem un contact personal, intim și apropiat cu El, nu trăim în prezența Lui.

Deci, Domnul este credincios, pe de o parte, să ne alimenteze cu Sine Însuși, pentru a putea fi umpluți și constituiți cu Cristos, iar pe de altă parte, pentru a ne dezlipi de toată dreptatea făcută de noi până când Îl vom avea pe Cristos ca dreptatea noastră trăită în afară.

Cu ajutorul crucii, Dumnezeu dezbracă și rupe orice dreptate făcută de sine, terminând-o până nu suntem nimic; atunci El poate intra și să trăiască în noi.

Abia când vedem cât de urât și chiar scârbos suntem în ochii lui Dumnezeu, ne vom lăsa deoparte și îi vom permite crucii să ne termine și să îndepărteze orice lucru legate de sinele nostru cu expresiile lui.

Chiar dacă Îl iubim pe Domnul, rămânem în cuvântul Său și învățăm să urmăm învățătura ungerii, încă putem să trăim după principiul pomului cunoașterii binelui și răului, iar când alții ne întâlnesc, ei ne găsesc nu în Cristos, ci în acest pom.

O, fie ca Domnul Se îndure de noi și să pună toporul la rădăcina acestui pom, astfel încât să putem prețui excelența cunoașterii lui Cristos până la măsura în care socotim toate lucrurile ca pierderi din cauza Lui, suferind pierderea tuturor lucrurile, și să-L câștigăm pe Cristos pentru a fi găsit în El!

Amin, fie ca să plătim prețul pentru a fi găsiți în Cristos, neavând dreptatea proprie, dreptate făcută de sine care este rezultatul eforturilor cărnii, ci dreptatea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus și în credință.

Prin credință și în credință putem avea dreptatea lui Dumnezeu; numai atunci când suntem una în mod organic cu Domnul, Îl putem avea pe Cristos ca dreptatea noastră trăită în exterior, care este plăcută lui Dumnezeu și e plăcut mirositoare înaintea oamenilor.

Să avem o cunoaștere experimentală a lui Cristos, cunoscându-L și savurându-L într-un mod experimental

Apostolul Pavel a trăit într-o condiție de a nu avea propria sa dreptate, ci dreptatea care este din Dumnezeu pentru a-L cunoaște și a-L experimenta pe Cristos și puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale, fiind conformat morții Lui pentru a ajunge la învierea dintre cei morți (Fil. 3:10-11).

Excelența cunoașterii lui Cristos (Fil. 3: 8) este prin revelația de la Tatăl; pentru aceasta, trebuie să ne exersăm duhul și să ne îndreptăm inima către Domnul.

Pentru a-L cunoaște pe Cristos (Fil. 3:10), trebuie să-L experimentăm, adică trebuie să avem o cunoaștere experimentală a Sa.

Ce înseamnă să-L experimentăm pe Cristos? A experimenta este o participare personală și directă. A experimenta este diferit de simpla cunoaștere – este participarea personală și directă în ceva.

Ca exemplu, în Evrei vedem că Cristos este Marele Preot divin și împărătesc; El este Marele Preot conform ordinului lui Melchisedec. Dar Îl cunoaștem noi pe Cristos în experiență ca Înalt Preot conform cu ordinul lui Melchisedec ?

L-am experimentat noi oare pe Cristos ca fiind Cel care vine la noi cu pâine și vin, administrându-L pe Dumnezeul procesat în noi? Avem oare o participare directă, personală, într-un astfel de Cristos?

El este Păstorul sufletelor noastre; trebuie să cunoaștem acest lucru și apoi să-L experimentăm ca o asemenea persoană. Când vom depune mărturie despre o astfel de experiență, Trupul va cunăaște că aceasta este reală pentru noi.

În Mat. 28 vedem că lui Cristos i s-a dat toată autoritatea în ceruri și pe pământ; oare dar L-am întâlnit noi pe Cristos ca Fiu al Omului? Am experimentat noi să fim smeriți de cître El ca astfel să Îl cunoaștem acum pe Cristos cu autoritatea Sa?

Cu toții trebuie să continuăm să-L căutăm pe Domnul, să înaintăm, să urmărim cu tot ceea ce suntem, pentru a-L câștiga pe Domnul și pentru a-L experimenta, pentru a avea o experiență directă, de primă mână a lui Cristos.

A-L cunoaște pe Cristos înseamnă a-L cunoaște în mod personal prin participare directă și personală; trebuie să avem o cunoaștere experimentală a lui Cristos, cunoscându-l și savurându-L într-un mod experimental (vezi Fil. 2:17-18; 4:4, 10).

A-L cunoaște pe Cristos nu înseamnă doar a avea cunoștința lui Cristos, ci a câștiga persoana Sa (2 Corinteni 2:10). Trebuie să avem o cunoaștere experimentală a lui Cristos, savurându-L, experimentându-L, fiind una cu El și permițându-I să trăiască în noi și să umble împreună cu noi.

În acest fel Îl cunoaștem pe Cristos atât prin revelație, cât și prin experiență; Îl cunoaștem într-un mod experimental și câștigăm bogățiile ființei Sale.

În cele din urmă, pe măsură ce trăim într-un astfel de mod, Cristos devine noi și noi devenim Cristos, căci noi participăm la El iar El participă la noi, noi trăim în El iar El trăiește în noi, și avem o cunoaștere experimentală a lui Cristos în măsura în care că viața noastră este Cristos trăind în noi și chiar și ființa noastră este Cristos Însuși.

Doamne Isuse, vrem să avem o cunoaștere experimentală a lui Cristos, cunoscându-L și savurându-L într-un mod experimental. Fie ca să nu avem doar o cunoaștere mentală a tot ceea ce este Cristos, ci să ne deschidem întreaga noastră ființă către El și să-L savurăm, să-L experimentăm, să fim una cu El și să-L lăsăm să trăiască și să umble împreună cu noi. Amin, Doamne, vrem să avem o participare directă, personală în Cristos, având o experiență de primă mână a lui Cristos conform Cuvântului Său, pentru ca Cristos să fie trăit în noi. O, Doamne, fie ca toți sfinții să-L cunoască și să-L savureze pe Cristos într-un mod experimental!

Plătind prețul pentru a-L câștiga pe Cristos în experiența noastră și să savurăm toate bogățiile Sale de nepătruns

A-L cunoaște pe Cristos nu înseamnă doar a avea cunoașterea Sa, ci a câștiga persoana Sa; aceasta înseamnă că El trebuie să trăiască în noi, să-și facă domiciliul în noi, să ne locuiască în interior și chiar să devină noi înșine. Când Îl experimentăm pe Cristos, Îl și câștigăm și pe Cristos; a câștiga ceva implică plătirea unui preț.

Pentru ca noi să-L câștigăm pe Cristosul pe care-L experimentăm și-L savurăm, trebuie să plătim prețul. Cristos a pus stăpânire pe noi și ne-a câștigat plătind cel mai mare preț – El a plătit prețul vieții Sale; acum noi trebuie să plătim prețul pentru a-L câștiga pe Cristos, pentru a-L cunoaște și pentru a-L savura într-un mod experimental.

După ce primim excelența cunoașterii lui Cristos, vom fi dispuși să suferim pierderea tuturor lucrurilor și chiar să le socotim ca gunoi pentru a-L câștiga pe Cristos și a fi găsit în El; drept urmare, Îl vom cunoaște pe Cristos în mod experimental.

Dar dacă nu avem excelența cunoașterii lui Cristos, nu vom fi găsiți în El, deoarece această excelență a cunoașterii lui Cristos este cea care ne face să fim dispuși să suferim pierderea tuturor lucrurilor și să le socotim ca gunoi ca să-L câștigăm pe Cristos și să fim găsiți în El.

A-L câștiga pe Cristos înseamnă a experimenta, a savura și a pune stăpânire pe toate bogățiile Sale de nepătruns, plătind un preț (Fil. 3:8; Efeseni 3:8). O, bogățiile pe care Cristos Mântuitorul nostru le are pentru noi – cât de de nelimitată este măsura lor, și totuși ele ne devin realitatea noastră pe deplin!

Trebuie să plătim prețul de a socoti toate lucrurile ca pierderi și chiar de a suferi pierderea tuturor lucrurilor, astfel încât să-L câștigăm pe Cristos în experiența noastră și să savurăm bogățiile Sale de nepătruns.

Există însă o diferență între a-L câștiga și a-L experimenta pe Cristos; ca o ilustrație, este un lucru să câștigi alimentele din magazin (după ce ai plătit un preț) și este un alt lucru să le gătești și să le savurezi pe măsură ce mâncarea intră în stomacul tău.

Mai întâi primim excelența cunoașterii lui Cristos, apoi plătim prețul pentru a-L câștiga pe Cristos și pentru a fi găsit în El, iar în sfârșit Îl experimentăm pe Cristos și Îl savurăm pe El.

Când Îl vom câștiga pe Cristos și vom fi găsiți în El, noi Îl vom cunoaște – vom avea o cunoaștere experimentală a Sa – și Îl vom savura și experimenta. Amin!

Fie ca să avem o revelație mai mare a lui Cristos, astfel încât să avem o experiență mai mare a Sa, căci experimentarea lui Cristos de către noi nu poate depăși cunoașterea lui Cristos de către noi.

Când vom plăti prețul pentru a-L câștiga pe Cristos în experiența noastră zi de zi, la întâlnirea de Masa Domnului ne vom deschide ființa și vom elibera laudele și bogățiile lui Cristos constituite în noi.

Apoi, ne vom închina Tatălui împreună cu Cristosul pe care L-am experimentat și L-am câștigat, iar Tatăl Îl cunoaște și Îl savurează pe acest Cristos; aceasta este închinarea în adevăr, aceasta este realitatea.

Aceasta este ceea ce caută Tatăl și acesta este ceea El ce dorește să câștige săptămână de săptămână – El dorește ca mulți sfinți să plătească prețul pentru a-L câștiga pe Cristos și să aibă o cunoaștere experimentală despre Cristos. Dumnezeu vrea ca mulți să-L cunoască pe Cristos experimentându-L, savurându-L fiind una cu El și lăsându-L pe El să trăiască în ei (Fil. 3:10; 1 Cor. 6:17; Gal. 2:20).

Doamne Isuse, vrem să avem o revelație mai înaltă a excelenței cunoașterii lui Cristos, astfel încât să avem o experiență înălțată a lui Cristos. Fie ca noi să fim dispuși să plătim prețul pentru a-L câștiga pe Cristos în experiența noastră și pentru a savura toate bogățiile Sale de nepătruns. Amin, Doamne, vrem să-L cunoaștem pe Cristos experimentându-L, savurându-L, fiind una cu El și având-L pe El trăit în noi. Fie ca Cristos să fie introdus în noi pentru a fi chiar ființa noastră, și fie ca El să trăiască în noi pentru a se manifesta prin noi pentru zidirea bisericii și pentru manifestarea lui Dumnezeu.