Îl savurăm pe Cristos

Să ne menținem părtășia cu Domnul prin mărturisire, rugăciune și citirea cu rugăciune

03/07/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Dacă vrem să fim biruitori, trebuie să ne ostenim asupra lui Cristos ca fiind țara noastră bună, pentru a-L câștiga pe Cristos ca savurare a noastră; facem acest lucru consacrându-ne Domnului, petrecând timp cu Domnul, savurându-L pe El în cuvântul Său, tratând cu păcatele, menținându-ne părtășia noastră cu Domnul prin rugăciune și răscumpărând timpul.

În orice situație și circumstanță, trebuie să-L căutăm pe Domnul, pentru a-L savura și experimenta pe Cristos. La fel ca Pavel, trebuie să-L urmărim pe Cristos pentru a-L câștiga, trebuie să plătim prețul pentru a-l câștiga pe Cristos, petrecând timp cu El și ținându-ne El.

Cristos ne-a apucat și acum trebuie ca și noi să-L apucăm pe El; acest lucru îl facem „persecutându-l pe Cristos” într-un mod pozitiv, adică urmărindu-L din toată inima pentru ca noi să-L câștigăm.

Ce este în spatele nostru – trebuie să uităm de toate astea și trebuie să ne întindem înainte către Cristos; nu avem ziua de ieri, iar ziua de mâine nu este a noastră, dar avem astăzi, așa că astăzi trebuie să-L câștigăm pe Cristos menținând părtășia noastră cu El prin rugăciune.

În Cântarea Cântărilor vedem cum căutătoarea iubitoare este atrasă de Iubitul ei, la fel cum și noi Îl iubim pe Domnul și suntem atrași de El; puterea noastră de urmărire este de fapt determinată printr-un simplu răspuns la atragerea Sa, iar puterea Sa de atragere este puterea noastră de urmărire.

Cu toții trebuie să-I spunem Domnului să ne atragă și vom alerga după El. Dacă Îi permitem Domnului să ne atragă și contactăm oamenii, ei vor fi atrași de Cristos în noi.

Fie că noi toți să urmărim țelul de a câștiga premiul, având ca obiectiv savurarea cea mai deplină și câștigarea lui Cristos și urmărind să obținem premiul care este cea mai deplină savurare a lui Cristos în Împărăția milenară! Amin!

Pe măsură ce Îl câștigăm pe Cristos zi de zi, vom avea ceva din la El de împărtășit cu ceilalți pe măsură ce ne întâlnim cu ei; Cristos în noi poate curge prin noi în alții pentru administrarea vieții, iar când ne adunăm fiecare dintre noi are ceva de Cristos de împărtășit.

Slavă Domnului, Îl avem pe Cristos în noi, îl putem urmări pe Cristos, Îl putem savura pe Cristos, putem fi umpluți de Cristos și Îl putem administra pe Cristos altora!

Să petrecem timp să fim împreună cu Domnul în mod privat și să avem un nou început în fiecare dimineață împreună cu Domnul

Pentru a fi biruitori care intră în savurarea și stăpânirea lui Cristos ca țara noastră bună, trebuie să ne consacrăm sincer Domnului pentru simplul scop de a-L savura și de a-L experimenta (Fil. 3:13-14).

În fiecare zi trebuie să petrecem timp pentru a fi împreună cu Domnul în mod privat și în secret pentru a avea o părtășie intimă cu El, așa cum a făcut Domnul cu Tatăl în Mat. 14:22-23 și așa cum ne-a spus El în Mat. 6:6.

Domnul Isus în umanitatea Sa – El ca om – a avut o părtășie intimă, privată și secretă cu Tatăl.

După ce i-a hrănit pe cei cinci mii de oameni, El i-a trimis de la El; El nu a zăbovit în această minune și nici nu S-a arătat încântat de ea, ci a trimis pe toată lumea și S-a dus să petreacă timp împreună cu Tatăl.

Domnul i-a obligat pe ucenici să se urce în barcă și să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, în timp ce El a trimis mulțimile acasă; toate acestea au fost astfel încât El să Se poată urca în munte în privat să se roage.

El a vrut cu adevărat să aibă mai mult timp cu Tatăl în mod personal pentru a Se ruga, pentru ca El să fie una cu Tatăl și să-L aibă pe Tatăl cu El în orice a făcut pentru aducerea împărăției cerurilor.

Dacă Domnul a dorit mai mult timp în privat să se roage Tatălui, cu cât mai mult ar trebui să vrem acest lucru? Cristosul care trăiește în noi vrea ca noi să petrecem mai mult timp pentru a ne ruga în mod privat lui Dumnezeu.

Deci trebuie să intrăm în camera noastră privată, să închidem ușa noastră și să ne rugăm Tatălui nostru care este în secret, iar Tatăl care vede în secret ne va răsplăti (Mat. 6:6).

Trebuie să găsim un loc privat în care suntem doar noi și Domnul și să petrecem timp cu El.

Fie ca noi să vorbim cu Dumnezeu față în față, fiind nu doar prietenul lui Dumnezeu (așa cum a fost Avraam), ci și tovarășul Său (așa cum a fost Moise), împărtășind un interes comun și o întreprindere cu Dumnezeu.

Pe măsură ce petrecem timp pentru a fi împreună cu Domnul în rugăciune, vom împărtăși în interesul lui Dumnezeu, întreprinderea Sa va fi a noastră și Îl vom avea pe Cristos crescând în noi, aducând rod în noi și răspândindu-Se pe El însuși ca împărăție pe întregul pământ!

La începutul fiecărei zile trebuie să avem un nou început cu Domnul; trebuie să-L savurăm pe Domnul în Cuvânt în fiecare zi dimineața devreme pentru a avea un început nou în fiecare zi.

Așa cum spunea psalmistul în Psa. 119:147-148, trebuie să anticipăm zorile, să strigăm înaintea Domnului și să anticipăm zorile, pentru ca noi să medităm la Cuvântul lui Dumnezeu.

În fiecare dimineață putem avea un nou început; conform principiului lui Dumnezeu în creația Sa, El a rânduit să avem un an nou, o lună nouă și o zi nouă.

Chiar dacă ieri am eșuat, putem avea un nou început în fiecare dimineață.

A avea un început nou cu Domnul nu este chiar atât de greu; pur și simplu trebuie să ne trezim puțin mai devreme și să chemăm numele Său, Doamne Isuse! Nu trebuie să strigăm cu voce tare; trebuie doar să chemăm numele Său și să-L contactăm.

Face o mare diferență faptul că Îl contactăm pe Domnul primul lucru dimineața și face o mare diferență când chemăm numele Domnului dimineața.

După ce am chemat numele Domnului pentru a-L inspira, ar trebui să luăm câteva versete din Biblie cu care să ne rugăm, să le studiem și să medităm; putem să-L savurăm pe Domnul cu și în cuvântul Său, prin citirea cu rugăciune.

Dacă petrecem zece sau cincisprezece minute în Cuvânt, cugetând asupra lui, luându-l în considerare cu rugăciune și rugându-ne cu cuvântul înaintea lui Dumnezeu, vom fi înviorați și reînnoiți și vom avea un bun început pentru ziua respectivă.

Doamne Isuse, dorim să fim biruitorii Tăi, cei care se ostenesc asupra lui Cristos ca fiind țara noastră bună pentru a-L câștiga pe Cristos ca savurare a noastră. Ne consacrăm Ție, Doamne, pentru a Te savura doar pe Tine și pentru a Te experimenta în fiecare zi. Vrem să punem timp deoparte pentru a fi împreună cu Domnul în privat și în secret, pentru a putea avea o părtășie intimă, privată și secretă cu Tine. Dragă Doamne Isuse, atrage-ne spre Tine și păstrează-ne în tovărășia cu Tine în fiecare zi! Fie ca noi să avem un nou început în fiecare dimineață, chemând numele Tău și citind cu rugăciune Cuvântul Tău și să putem să avem timp fixat împreună cu Tine ca să Te savurăm și să ne rugăm zi de zi!

Tratăm cu păcatele în mod deplin și menținem părtășia noastră cu Domnul trăind o viața de rugăciune

Pentru a fi biruitorii care-L savurează pe Cristos ca fiind țara bună și pe care se ostenesc asupra Lui, trebuie să tratăm păcatele în mod deplin, pentru a nu exista nimic între noi și Domnul.

Când ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne curăța de orice nelegiuire și să ne ierte păcatele noastre (1 Ioan 1:7, 9).

Pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră și în noi prin părtășia noastră cu El în cuvântul Său, multe lucruri sunt aduse la lumină și Domnul ne va expune păcatele.

Deci trebuie să recunoaștem în lumina Domnului că am făcut păcatul și trebuie să tratăm păcatele noastre, mărturisindu-le în fața Domnului, până când nu există nimic între noi și El.

În Ezec. 1:22 și 26 vedem cele patru făpturi vii (ca un tip reprezentativ al Cristosului corporativ ca expresia corporativă a lui Dumnezeu printre ființele umane) având deasupra lor un cer senin, precum priveliștea unui cristal minunat, iar deasupra lui se afla un tron și cineva care stătea pe el.

Trebuie să avem un cer senin între noi și Domnul, un cer precum vederea cristalului nemaipomenit; trebuie să-I spunem Domnului să ne limpezească cerul, iar din partea noastră, trebuie să mărturisim orice lucru asupra căruia lumina Lui strălucește până când nu există nimic între noi și Domnul.

Când avem un cer senin între noi și Domnul, putem fi sub tronul lui Dumnezeu; El este întronat în ființa noastră și savurăm situația, condiția și atmosfera cerească a prezenței Domnului în noi.

Acesta este punctul cel mai înalt al experienței noastre spirituale – să avem un cer senin, cu tronul lui Dumnezeu deasupra lui.

Trebuie să-I permitem Domnului să ne cerceteze și să ne curețe în mod deplin; trebuie să tratăm păcatele și greșelile noastre, făcând o mărturisire deplină Domnului în lumina Sa.

Trebuie să ne menținem părtășia cu Domnul moment-de-moment, trăind o viață de rugăciune (2 Cor. 13:14; Fil. 4:6-7; Lampa. 3:55-56; cf. Mat. 11:25-26).

Trebuie să ne menținem părtășia cu Domnul trăind o viață de rugăciune.

În nimic nu ar trebui să fim îngrijorați, ci în toate lucrurile, cu rugăciuni și petiții cu mulțumiri, ar trebui să facem de cunoscut lui Dumnezeu toate cererile noastre.

Deschizându-ne Domnului și făcând cererile noastre făcute cunoscute Lui cu rugăciune și mulțumire, facem o mișcare către El, ne îndreptăm spre El și El se îndreaptă spre noi venind ca pacea lui Dumnezeu să ne păzească inima și gândurile noastre în Cristos Isus!

Când facem o mișcare înspre Dumnezeu, Dumnezeu se îndreaptă spre noi ca fiind pacea lui Dumnezeu și toată neliniștea noastră a dispărut; pur și simplu Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos.

Domnul Isus a fost un model în a avea o viață de rugăciune; în Mat. 11:25-26 El a răspuns și a spus… – Nimeni nu L-a întrebat nimic, dar El a fost într-o permanentă comunicare cu Tatăl, așa că a răspuns și a spus.

Pe măsură ce facem cutare și cutare lucri, în timp ce se întâmplă cutare sau cutare lucru, trebuie să ne rugăm mereu și să-I dăm Domnului toate lucrurile, menținând viața noastră de rugăciune cu El.

Doamne Isuse, păstrează-ne într-o părtășie constantă cu Tine în toate situațiile, pentru a Te putea savura și experimenta ca fiind țara noastră bună. Vrem să tratăm cu orice lucru dintre noi și Tine, astfel încât să putem avea un cer senin între noi și să Te întronăm în ființa noastră. Amin, Doamne Isuse, strălucește asupra noastră și în noi; mărturisim tot ceea ce Tu expui, suntem de acord cu lumina și savurăm curățarea Ta constantă și instantanee de toate păcatele noastre. Vrem să ne menținem părtășia cu Tine, Doamne, trăind o viață de rugăciune. Amin, Doamne Isuse, refuzăm să ne îngrijorăm, ci, mai degrabă, prin rugăciune și petiție cu mulțumire, facem de cunoscut lui Dumnezeu toate cererile noastre!

Să răscumpărăm timpul nostru pentru a fi saturați de Cuvântul lui Dumnezeu și pentru a fi umpluți în duh

Mai ales în aceste vremuri întunecate și dificile, trebuie să răscumpărăm timpul și să ne cheltuim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu cuvântul sfânt al lui Dumnezeu (2 Tim. 3:16-17; Col. 3:16).

Pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră în timpul nostru împreună cu El, ne vom pocăi pentru că ne-am irosit timpul și energia pentru atâtea lucruri inutile și fără sens, și vrem să răscumpărăm timpul pentru a fi îmbibați și saturați cu cuvântul lui Dumnezeu.

Ar trebui să răscumpărăm timpul pentru a fi umpluți în duh, bucurându-ne mereu, rugându-ne neîncetat și dând mereu mulțumiri în toate (Efeseni 5:18; 1 Tes. 5:16-19).

Voința lui Dumnezeu în Cristos Isus pentru noi este ca să ne bucurăm întotdeauna, să ne rugăm neîncetat și în toate lucrurile să dăm mulțumiri; asta înseamnă să-L savurăm pe Cristos.

Aceste lucruri sunt atât de importante încât chiar ar trebui să fim legali cu privire la aceasta, fiind stricți cu noi înșine; bucuria, mulțumirea și rugăciunea în toate lucrurile ar trebui să fie practica noastră în fiecare zi.

Poate spunem că nu putem mulțumi cu adevărat Domnului pentru soțul nostru, pentru că, dacă ai ști cât de rău este, ai realiza că nu este nimic de mulțumit … Dar, indiferent de tipul de soț, trebuie să te bucuri și să dai mulțumiri in toate lucrurile!

Ar trebui să ne bucurăm pentru soțul sau soția noastră și să-I mulțumim Domnului pentru soțul sau soția noastră. Nu spune că soțul tău este dificil, ci mulțumește Domnului că soțul tău te forțează să te întorci către duhul tău!

Și dacă simțim că nu suntem dispuși să ne rugăm, să ne bucurăm și să mulțumim, trebuie să cerem Domnului să ne facă doritori. Putem chiar să-I spunem,

Doamne, fă-ne dispuși să Te savurăm mereu, să ne rugăm neîncetat și să mulțumim în toate lucrurile. Nu vrem să ne pierdem timpul făcând tot felul de lucruri inutile și urmărind sau citind lucruri fără folos. Dragă Doamne Isuse, vrem să colaborăm cu Tine să răscumpărăm timpul nostru pentru a fi umpluți în duh bucurându-ne mereu, rugându-ne neîncetat și mulțumind în toate lucrurile! Amin, Doamne Isuse, vrem să răscumpărăm timpul și să ne cheltuim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu cuvântul sfânt al lui Dumnezeu zi de zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Maintain our Fellowship with the Lord through Confessing, Praying, and Pray-reading, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 6 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să trăim o viață de ostenire asupra lui Cristos pentru a-L savura în mod personal și colectiv pentru Trup

02/07/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să trăim o viață de ostenire asupra lui Cristos, o viață de a-L savura în mod personal pe Cristos, astfel încât să-L putem savura împreună pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Aleluia pentru Cristos atotinclusiv, ca țara noastră bogată, bună, pentru savurarea noastră!

În această săptămână, în studiul nostru de cristalizare a Deuteronomului, ajungem la subiectul: Viața în țară și rezultatul țării – biserica în calitate de templu, locuința lui Dumnezeu, și în calitate de cetate, împărăția lui Dumnezeu.

Suntem în țară; vrem să știm să trăim o viață în țară, iar rezultatul țării este scopul savurării noastre de Cristos ca țară atotinclusivă – biserica în calitate de templu (locașul lui Dumnezeu) și în calitate de oraș (împărăția lui Dumnezeu).

Când copiii lui Israel au intrat în țara bună după ce au traversat râul Iordan, mana a încetat și în acel an au mâncat produsele agricole din țara bună, căci nu mai exista mană (Iosua 5:12).

Când erau în Egipt, au savurat Paștele; în pustie, au savurat mana, iar acum, în țara bună, au savurat produsele agricole ale țării.

Când copiii lui Israel erau în pustie, aveau mană în fiecare zi; nu trebuiau să muncească pentru mâncarea lor, ci pur și simplu urmau modalitățile prescrise de Dumnezeu de a mânca mana.

Odată ce au intrat în țara bună, însă, mana a încetat și au intrat în stadiul de se osteni asupra țării bune pentru a savura produsele sale bogate.

Trebuie ca nu doar să-L savurăm zilnic pe Cristos ca mană dimineața, pentru care nu trebuie să muncim, ci pur și simplu să ne trezim și să ne exersăm duhul pentru a-L savura.

Trebuie ca să și ne ostenim asupra lui Cristos ca să-l producem pe Cristos; zi de zi trebuie să-L producem pe Cristos.

Trebuie ne ostenim asupra lui Cristos tot timpul și trebuie să căutăm să-L savurăm pe El și să-L experimentăm în orice situație; aceasta înseamnă să ne ostenim asupra lui Cristos, adică să-L savurăm și să-L experimentăm în orice situație.

Dar cu toții trebuie să recunoaștem că ducem lipsă în acest sens, căci de multe ori nu privim către Domnul ca să-L savurăm și să-L experimentăm în toate situațiile.

În Efes. 4:12-13 Pavel a mărturisit că a învățat secretul: a învățat cum să savureze bogata aprovizionare a Duhului lui Isus Cristos în toate situațiile!

Așa că el a știut cum să fie abătut (a fi scăzut) și cum să abundeze (a fi înalt), căci în toate lucrurile și în tot ceea ce a învățat secretul să-L savureze și să-L experimenteze pe Cristos.

Indiferent de situația în care ne aflăm, trebuie să învățăm secretul savurării și experimentării lui Cristos pentru zidirea bisericii ca templu al lui Dumnezeu și ca și cetatea lui Dumnezeu.

Trebuie să fim aprovizionați în mod îmbelșugat cu Duhul, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos pentru mărirea Lui și să nu fim dați de rușine în nimic.

Fie ca să căutăm să umblăm cu adevărat în Domnul, ca să-L mulțumim în toate lucrurile (Col. 1:10). Fie ca să fim la fel ca Enoh, obținând mărturia că-I suntem plăcuți lui Dumnezeu (Evrei 11:5-6).

Cum putem să-L mulțumim pe Dumnezeu în toate lucrurile? Prin a da rod în fiecare lucrare bună și crește prin cunoașterea deplină a lui Dumnezeu.

Dăm roade în fiecare lucrare bună și creștem prin cunoașterea deplină a lui Dumnezeu; în acest fel umblăm demn de Domnul și ne ostenim asupra lui Cristos ca realitate a țării bune.

A da roade în orice lucrare bună se referă la trăirea lui Cristos, la creșterea lui Cristos, la exprimarea lui Cristos și la propagarea lui Cristos în toate privințele; aceasta este esența reală a fiecărei fapte bune creștine.

A ne ostenim asupra lui Cristos ca țară bună înseamnă a-L trăi pe Cristos, a-L crește pe Cristos, a-L exprima pe Cristos și a-L propaga pe Cristos în toate privințele.

Cum să trăim o viață în ochii lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună

Trebuie să vedem cum să trăim o viață în ochii lui Dumnezeu care să ne permită să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv, simbolizat de țara bună.

Cristos este porțiunea alocată a sfinților în lumină (Col. 1:12); aceasta este porțiunea noastră a lui Cristos ca țară bună. Toți credincioșii în Cristos Îl au pe Cristos ca porțiune alocată și trebuie să se ostenească asupra lui Cristos și să-L savureze în fiecare zi.

Cristos este realitatea țării bune. Din moment ce L-am primit pe Cristos, Isus Domnul, trebuie să umblăm în El; aceasta înseamnă să umblăm în Cristos ca țară (Col. 2:6-7).

Am fost înrădăcinați în El și suntem zidiți în El. Pe de o parte, când am fost regenerați, am fost înrădăcinați în Cristos ca pământ, dar această înrădăcinare pe pământ nu este o dată pentru totdeauna, ci este un proces.

Trebuie să fim mai adânc înrădăcinați în Cristos în fiecare zi, având un sistem de rădăcini în Cristos.

A avea un sistem de rădăcini înseamnă că avem experiențe ascunse ale lui Cristos, savurări ascunse dim Cristos, savurare secretă a lui Cristos, astfel încât să putem crește în viață pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Pentru aceasta, trebuie să fim înrădăcinați în jos și să aducem roade în sus (Isaia 37:31). Pentru ca noi să creștem în viață absorbind bogățiile lui Cristos ca țară bună trebui ca mai întâi să creștem în jos, petrecând timp pentru a-L absorbi pe Domnul în timpul nostru personal și privat cu El.

În timpul nostru personal, privat și secret cu Domnul, ne putem lua timp să-L absorbim pe Domnul. În timpul nostru cu Domnul vrem să-L contactăm, să-L experimentăm, să-L savurăm, să-L atingem și să fim atinși de El.

Când ne înrădăcinăm în jos prin savurarea și experimentarea noastră secretă și ascunsă a lui Cristos, dăm și roade în afară.

De multe ori dimineața ne grăbim timpul cu Domnul; ne grăbim să citim Biblia sau înviorarea de dimineață, crezând că ne facem treaba în a-L contacta doar citind cu rugăciune un verset și citind câteva paragrafe, fără a-L contacta pe Domnul.

Trebuie să ne luăm timp pentru a-L savura pe Domnul, să nu ne grăbim timpul cu El, ci mai degrabă să ne rugăm cuvântul înapoi Domnului, pentru a-L absorbi.

Fie să prețuim timpul nostru împreună cu Domnul! Și când credem că nu știm ce să facem sau ce să spunem în timpul nostru cu Domnul, putem să-L rugăm să ne învețe ce să facem și ce să spunem și să-L lăsăm să ne atingă.

Doamne Isuse, vrem să petrecem zilnic timp cu Tine în cuvântul Tău pentru a Te absorbi, astfel încât să putem trimite rădăcini în Tine și să avem o creștere corespunzătoare în sus. Doamne, vrem doar să Te atingem, să Te vedem, să Te savurăm, să Te experimentăm și să fim atinși de Tine în timpul nostru cu Tine. Venim din nou la Tine pentru a obține viața în cuvânt. Vorbește-ne, Doamne, și vom spune Amin cuvântului Tău și îl vom repeta înapoi înaintea Ta. Amin, Doamne, Te iubim și iubim cuvântul Tău!

Trăind o viață de a ne osteni asupra lui Cristos pentru a-L savura personal și corporativ pentru Trup

Trebuie să trăim o viață de osteneală asupra lui Cristos, o viață de savurare personală a lui Cristos, astfel încât să-L putem savura împreună împreună pentru zidirea Trupului ca templul, casa, Dumnezeul cel viu (1 Corinteni 3:16; 1 Tim. 3:15).

Cristosul nostru este nemăsurat de bogat, dar biserica de astăzi e plină de sărăcie; de ce oare e așa? Acest lucru se datorează faptului că copiii Domnului sunt nepăsători; ei sunt leneși.

De multe ori suntem leneși; noi nu facem lucruri în Cristos, cu Cristos, prin Cristos, prin intermediul lui Cristos, lăsându-l pe Cristos să trăiască prin noi și să facă totul și să fie totul în noi și prin noi.

Fie ca noi să începem de dimineața, iubind nu patul nostru ci timpul nostru împreună cu Domnul și putem fi înviorați de Tată dimineață după dimineață pentru a auzi instrucțiunile Sale și pentru a primi cuvântul Său, pentru a putea să vorbim un cuvânt potrivit celor osteniți (Isaia 50:4-5).

Voința lui Dumnezeu pentru noi este să-L savurăm pe Cristos. După cum vedem în Evrei 10:5-10, voința Lui pentru noi chiar acum este să-L savurăm pe Cristos; El a înlăturat sacrificiile animalelor și S-a stabilit pe El însuși drept realitatea unică a tuturor ofrandelor pe care noi să-L luăm, să-L primim și să-L savurăm zilnic – aceasta este voia lui Dumnezeu!

Dumnezeul nostru este credincios; El ne-a chemat în părtășia, participarea în comun a Fiului Său, Isus Cristos Domnul nostru (1 Corinteni 1:9).

Nu numai că atunci când obținem o slujbă mai bună, o mașină nouă sau când absolvim școala, putem spune că Dumnezeu este credincios; mai degrabă, Dumnezeul nostru este credincios pentru a îndepărta toți idolii, tot ceea ce avem în ființa noastră și posedăm și iubim mai mult decât Cristos.

Orice avem și chiar ce suntem putem fi un idol; suntem la fel ca poporul lui Israel în a fi necredincioși lui Dumnezeu. Dar slavă Domnului, Dumnezeu este credincios în faptul că ne-a chemat în părtășia Fiului Său – și totuși se poate ca El să nu pară credincios în grija bunăstării noastre.

Credincioșia lui Dumnezeu nu este conform înțelegerii noastre naturale. Poate că ne așteptăm să primim pace și binecuvântare, dar avem bucluc, probleme de sănătate și pierderea lucrurilor noastre; oare mai spunem că Dumnezeu este credincios atunci când toate acestea ni se întâmplă?

Dumnezeul nostru este credincios în scopul Său de a îndepărta tot ceea ce Îl înlocuiește, pentru ca noi să bem numai din El ca fântână a apelor vii!

Dumnezeu este credincios în a ne conduce în economia Sa pentru a-L savura pe Cristos, a-L absorbi pe Cristos, a-L bea pe Cristos, a-L mânca pe Cristos și a-L asimila pe Cristos, pentru ca El să crească în noi pentru a-și îndeplini economia.

Deci trebuie să căutăm să-L savurăm pe Cristos și să-L experimentăm în orice situație; a ne osteni asupra lui Cristos înseamnă a-L savura pe Cristos și a-L experimenta în orice situație.

Fie ca noi să ne consacrăm Domnului în fiecare zi pentru a-L savura și pentru a-L experimenta.

În Fil. 3: 7-14 Pavel a spus că el a socotit toate lucrurile ca fiind pierderi în contul excelenței cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul său; el dorea doar să-L câștige pe Cristos, să fie găsit în El și să aibă mai mult din El, considerând toate celelalte drept gunoaie, refuz și murdărie.

A-L câștiga pe Cristos înseamnă a-L câștiga pe Cristos; în fiecare zi vrem să câștigăm mai mult din Cristos și în fiecare întâlnire vrem să câștigăm mai mult din El.

Cristos este premiul nostru nu numai în Împărăția milenară, ci și astăzi! Vrem să-L cunoaștem și să fim găsiți în El, cunoscându-l pe Cristos în mod subiectiv și experimental.

Pentru aceasta, Îl urmărim pe Cristos, astfel încât, așa cum El a pus stăpânire pe noi, să-L apucăm și noi.

Amin, fie ca să uităm de lucrurile care ne stau în urmă și să ne îndreptăm spre lucrurile care sunt înainte, ca să-L câștigăm pe Cristos!

Ori de câte ori venim la adunări pentru a ne închina Domnului, nu trebuie să venim cu mâinile goale; mai degrabă, trebuie să venim cu mâinile noastre pline de Cristos.

În Deut. 16:15-17 vedem că nu ar trebui să ne arătăm înaintea lui Iehova cu mâinile goale; când mergem la întâlnire, nu ar trebui să mergem cu mâna goală, ci mai degrabă, să avem ceva din Cristos gata de împărtășit cu sfinții.

Zi de zi ne ostenim asupra lui Cristos și venim la întâlnire cu ceva din Cristos pentru a da sfinților!

Adevăratul sens de a fi preot este să avem mâinile noastre umplute; mâinile noastre trebuie să fie umplute cu produsul din Cristos și cu savurarea lui Cristos, astfel încât, atunci când ne adunăm, să-L dăm pe Cristos altora.

Trebuie să producem suficient din Cristos, astfel încât să rămână un surplus pentru săraci și nevoiași, pentru preoți și leviți și cu tot ce este mai bun pentru Domnul Însuși (Deut. 15:11; 18:3-4; 12:11).

Întotdeauna vor exista sfinți nevoiași în viața de biserică, căci Domnul vrea ca noi să-L administrăm pe Cristos lor. A ne închina lui Dumnezeu cu Cristos înseamnă a ne închina Lui împreună cu toți copiii lui Dumnezeu, savurându-L pe Cristos unii cu alții și împreună cu Dumnezeu.

Ori de câte ori ne adunăm, fiecare are o porțiune din Cristos și fiecare își poate împărtăși porțiunea sa de Cristos cu alții pentru a savura, a edifica și pentru a zidi (1 Cor. 14:26).

Fiecare dintre noi are un aspect diferit al lui Cristos; Îl posedăm și Îl păstrăm pe Cristos ostenindu-ne asupra lui Cristos și putem aduce porția noastră de Cristos pentru ca și alții să o savureze împreună cu Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să trăim o viață de a osteni asupra lui Cristos, o viață de a-L savura pe Cristos în mod personal, astfel încât să-L savurăm împreună cu sfinții în mod colectiv pentru zidirea Trupului lui Cristos! Amin, Doamne, izbăvește-ne să fim nepăsători sau leneși în țară. Fie ca să ne ostenim zilnic asupra Cristosului bogat și să lucrăm asupra lui Cristos zi de zi pentru a-L câștiga și a fi constituiți cu El. Doamne, uităm lucrurile din trecutul nostru și ne îndreptăm către Cristosul vast, inepuizabil, care se află înaintea noastră ca să-L savurăm, să-L obținem, să-L posedăm și să avem o porție de vârf pe care să o împărtășim cu sfinții la întâlniri și cu Dumnezeu! Amin, Doamne, căutăm să Te savurăm și să Te experimentăm în orice situație și vrem să-L aducem pe Cristosul pe care-L savurăm și-L experimentăm la întâlnire pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Living a Life of Labouring upon Christ to Enjoy Him Personally and Collectively for the Body, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 6 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, cârtiri și stagnarea în țară

09/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Voința și dorința lui Dumnezeu este ca noi să intrăm în savurarea și posesia Cristosului atotinclusiv ca țară bună, dar pentru ca noi să-L luăm în stăpânire, trebuie să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, de cârtiri și de a stagna în țară. Amin!

Săptămâna aceasta începem o nouă înviorare de dimineață, studiul-cristalizare Deuteronom și, în special, săptămâna aceasta ajungem la subiectul, „Semnificația intrinsecă a cărții Deuteronom – o carte despre Cristos”.

În Luca 24:44 Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi că toate lucrurile scrise în legea lui Moise, profeți și psalmi Îl privesc pe El și toate trebuiau împlinite. Acest lucru arată că întregul Vechi Testament este o revelație a lui Cristos și că El este centrul și conținutul.

În Noul Testament, primul verset este Mat. 1:1 care spune: Cartea generației lui Isus Cristos; ultimul verset din Apocalipsa 22:21 menționează numele lui Isus. Primul și ultimul verset al Noului Testament Îl menționează pe Domnul Isus – El este conținutul și subiectul întregului Noul Testament.

Cristos este centrul și conținutul Vechiului Testament și al Noului Testament.

Pe măsură ce ajungem la cartea Deuteronom, trebuie să fim săraci în duh, pentru a putea câștiga ceva nou și proaspăt de la Domnul ca împărăție a cerurilor (Matei 5:3).

Pentru a fi fericit în mod divin trebuie să facem eforturi pentru a fi săraci în duh – goi, pe deplin deschiși Domnului pentru a primi ceva proaspăt din El distribuit în noi.

În plus, trebuie să fim puri în inimă (v. 8) pentru a-L vedea pe Dumnezeu; singurul nostru scop trebuie să fie Cristos Însuși, să-L contactăm, să-L primim și să fim plini cu El.

Există o diferență clară între a auzi despre Dumnezeu și a-L vedea pe Dumnezeu; Iov a auzit despre Dumnezeu prin auzul urechii, dar când ochiul L-a văzut, s-a pocăit în praf și cenușă (Iov 42:5-6).

Fie ca nu doar să auzim despre Dumnezeu și scopul Său, nu doar să înțelegem că dorința lui Dumnezeu este ca noi să Îl câștigăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună, ci și să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să-L vedem pe Dumnezeu, să-L iubim pe Dumnezeu și să-L câștigăm pe Dumnezeu!

Fie ca să fim ca și copiii cei mici care primesc Împărăția lui Dumnezeu, așa cum a spus Domnul în Luca 18:17; să nu fim plini de concepții vechi, ci să fim ușor impresionați de Domnul și să primim noile Sale gânduri.

Este o îndurare din partea lui Dumnezeu să venim la El în cuvântul Său cu inima neocupată, primind Împărăția lui Dumnezeu ca un lucru nou. Putem să ne rugăm ca toți să primim noile gânduri ale Dumnezeului Triunic cu privire la Cristos ca centralitate și universalitate a economiei lui Dumnezeu.

Iar când venim la cuvântul Domnului, scopul nostru nu este doar să dobândim cunoștințe, ci să venim la El, pentru a avea viață (Ioan 5:39-40).

Ori de câte ori venim la cuvântul lui Dumnezeu, indiferent de cartea, capitolul sau versetul pe care-l citim, trebuie să venim la Domnul, pentru a-L primi ca viață. Amin!

Necesitatea revorbirii cuvântului pentru ca noua generație să fie perfecționată și să intre în țară

Deuteronom este un cuvânt final al legii și dă o concluzie atotcuprinzătoare a Pentateuhului – primele cinci cărți ale Bibliei, toate fiind scrise de către Moise.

După ce a dat legea și rânduielile, Moise a fost împovărat să le vorbească poporului Israel; Deuteronom înseamnă „a doua lege” și semnifică astfel o re-vorbire, o vorbire repetată, a legii divine.

Această carte a fost dată mai ales celei de-a doua generații, care au fost perfecționați de către Dumnezeu pentru a intra în țara bună.

Istoria lui Israel este un tip reprezentativ al istorii bisericii; trebuie să ne amintim că, orice este revelat cu privire la Israel, este o imagine despre noi astăzi, care ne arată unde suntem și ce suntem.

În natură, suntem identici cu copiii lui Israel și atunci când Dumnezeu i-a expus cu privire la un anumit lucru, acel lucru este și în noi.

Este posibil să fim credincioși de mulți ani și poate am fost în viața de biserică multă vreme, citind Biblia și aflându-ne în slujbă, dar nu ar trebui să avem nicio încredere în noi înșine, pentru că avem o natură răzvrătită și o ființă răzvrătită.

Suntem o constituție a răzvrătirii; de aceea, avem nevoie de îndurarea și harul Domnului.

Cu toții trebuie să ne dăm seama că suntem identici în natură cu copiii lui Israel și nu ar trebui să avem încredere în noi înșine; nu ar trebui să avem niciun fel de asigurare că suntem capabili să stăm și să rămânem în viața de biserică prin noi înșine.

Adevărul este că Îl putem savura pe Domnul dimineața, dar câteva ore mai târziu ne vom putea răzvrăti împotriva Sa; nu avem garanția că-I putem rămâne credincioși Domnului, așa că ar trebui să ne întoarcem în permanență către El și să-L inhalăm, primindu-L ca și cuvânt în ființa noastră.

În cartea Numeri vedem la final că, cu excepția lui Iosua și a lui Caleb, cei care erau calificați și gata să pună stăpânire pe țara bună au fost cei mai tineri.

Cea de-a doua generație nu a trecut la fel de multe lucruri ca prima generație, dar ei au primit beneficiul a ceea ce prima generație a experimentat.

Este probabil ca generația veche a vorbit generației tinere despre tot ceea ce au experimentat, au savurat și au suferit, iar această vorbire a făcut parte din creșterea și pregătirea celei de-a doua generații; ceea ce experimentau cei mai în vârstă era eficient în zidirea celor mai tineri.

Deci, Dumnezeu a obținut o a doua generație gata să intre în țara bună, cu mai mult de șase sute de mii de oameni, cu o moștenire bogată și cu un fundament puternic; ei au fost calificați pentru a fi formați într-o armată pentru a lupta pentru împărăția lui Dumnezeu.

Principiul este același cu noi astăzi în recâștigarea Domnului; ceea ce au experimentat cei mai în vârstă este transmis celor mai tineri și va fi foarte eficient în zidirea și pregătirea lor pentru a lupta împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

Totuși, cei mai tineri nu ar trebui să creadă că generația mai în vârstă „se va pensiona”, deoarece își împărtășește experiența cu ei; mai degrabă, cei mai tineri sunt aduși în funcție în viața de biserică pentru a servi alături și în coordonare cu cei mai în vârstă pentru ca Domnul să aibă o cale.

Fie ca să fim mântuiți de a fi fixați, așezați sau preocupați și fie ca să fim făcuți tineri, noi, proaspeți și să trăim împreună cu Domnul pentru a fi cei care Îl inhalează în cuvântul Său și sunt folosiți de El pentru a face ceva nou în această epocă!

Doamne Isuse, ne dăm pe noi înșine pentru a fi pregătiți și formați de Tine în armata pe care Tu o dorești ca să lupte pentru Tine și împreună cu Tine să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Amin, Doamne, pregătește-Ți o nouă generație în viața de biserică, o generație proaspătă, nouă, vie și tânără cu Tine, cei care sunt perfecționați prin cuvântul Tău și prin experiențele generației mai vechi pentru a intra și a lua în stăpânire țara. Salvează-ne de a deveni fixați, stabiliți și ocupați. Ne deschidem către Tine, Doamne, ne golim și vrem să fim proaspeți și noi și să trăim una cu Tine pentru mișcarea Ta pe pământ!

Să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, cârtiri și stagnarea în țară

Când Moise avea optzeci de ani, legea a fost dată prin el (Exod. 7:7); patruzeci ani mai târziu, însă, după ce prima generație (cu excepția lui Caleb și Iosua) a murit, el le-a vorbit din nou legea copiilor lui Israel.

De această dată a vorbit-o către a doua generație, generația care era gata să intre în țara bună și să o ia în stăpânire (Deut. 2:14; 8:6-10).

Dacă o să-L posedăm pe Cristos ca pe pământul bun, trebuie să învățăm din istoria Israelului și să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, de cârtiri și de stagnarea în țară.

Trebuie să fim ne ferim să avem o inimă rea de necredință (Deut. 1:25-26, 28, 35-39; 9:23; Evrei 3:12, 16-19; 4:2, 6; 11:1; cf. 2 Corinteni 4:13.; Gal. 3:2, 5; Romani 10:17; Fapte 6:5a; Num 13:25-33; 14:4-10; 32:11-12; Ios. 14:6-12).

În Fapte vedem că Ștefan era plin de credință și plin de Duhul Sfânt; chiar și frații care slujeau la mese erau plini de credință! Iosua și Caleb, care L-au urmat pe Iehova, erau plini de credință; ei nu aveau o inimă rea de necredință.

În noi înșine nu putem intra în țara bună, dar Dumnezeu ne-a promis-o și El o va face în noi! Îl putem lua pe Cristos ca absolutismul nostru, ofranda noastră arsă, iar El în noi va fi absolut pentru Dumnezeu.

Fie ca să primim cuvântul lui Dumnezeu, să-l credem și să-L urmăm pe Domnul conform cuvântului Său. Fie ca să nu fie nimeni printre noi care să aibă o inimă rea de necredință să cadă de la Dumnezeul cel viu (Evrei 3:12).

Fie ca să ne menținem inima întoarsă către Domnul și să nu o lăsăm să se abată de la El; când inima noastră este întoarsă către Domnul, vălul este dat de-o parte, și Îl privim cu fața dezvelită!

Pe măsură ce Îl vedem pe Domnul, El infuzează tot ce El este întru noi pentru a fi credința noastră; El Însuși devine credința prin care credem în El. O, fie ca să privim către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:2)!

Singurul mod în care putem avea credință este privind către El; El ne infuzează cu Sine Însuși ca element credincios pentru a crede pentru noi – El devine Autorul credinței noastre, iar pe măsură ce continuăm să ascultăm cuvântul Său, El devine Desăvârșitorul credinței noastre.

Să nu fim ca mulți dintre cei din poporul lui Israel care, pentru că aveau o inimă de necredință, nu au intrat în țara bună, ci au murit în pustie (Evrei 3:16-19).

Fie ca cuvântul pe care îl auzim să ne ajute în timp ce îl amestecăm cu credința noastră (Evrei 4:2); așa cum ne vorbește Domnul, să amestecăm acest cuvânt cu credința! Îndoielile sunt în mintea noastră, dar credința este în duhul nostru; duhul nostru este un duh de credință (2 Corinteni 4:13).

Când venim la cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul a tot felul de rugăciuni. Credința este substanțierea lucrurilor sperate, convingerea lucrurilor care nu se văd (Evrei 11:1); singurul mod în care putem Îl substanția pe Dumnezeu nevăzut și scopul Său este prin exersarea duhului nostru de credință pentru a-L atinge.

Moise a fost un astfel de om; el a perseverat, fiind unul care L-a văzut pe Cel nevăzut (Evrei 11:27).

Atunci când ne exersăm duhul pentru a-L substanția pe Cristos, toate cele cinci simțuri ale noastre sunt implicate în mod spiritual: Îl atingem pe Cristos, Îl vedem pe Cristos, Îl auzim pe Cristos, Îl gustăm pe Cristos și chiar Îl mirosim pe Cristos. Amin!

Pe măsură ce suntem sub ascultarea credinței, primim Duhul și suntem infuzați cu El (Galateni 3:2, 5); credința vine prin auzire și auzirea este prin cuvântul lui Cristos (Rom. 10:17).

Amin, fie ca să nu fim la fel ca prima generație a poporului Israel, care a avut o inimă rea de necredință, când au auzit raportul rău din partea celor zece spioni; fie ca să fim ca Iosua și Caleb, care au avut credință în Dumnezeu și în cuvântul Său, crezând că El le-a promis țara și că o va face, iar uriașii din țară sunt hrana lor!

Amin, toate problemele, dificultățile și încercările prin care trecem sunt pâinea noastră – ele sunt o ocazie ca noi să-L experimentăm și să-L savurăm pe Cristos!

Pentru ca noi să-L luăm în stăpânire pe Cristos ca țară bună, trebuie să ne ferim de cârtiri (murmurări nemulțumite și secrete, plângeri) – vezi 1 Cor. 10:5-6, 10-11; Deut. 1:27; Num. 14:1-4; Psa. 106:25; Fil. 2:14.

Așa cum murmurau copiii lui Israel, așa facem și astăzi; dar fie ca noi să fim cei care fac toate lucrurile fără cârtiri și raționamente, pentru a putea fi fără vină și fără vinovăție, copii ai lui Dumnezeu fără cusur în mijlocul unei generații strâmbe și pervertite, printre care strălucim ca lumini în lume, ținând sus cuvântul vieții!

Cârtirile sunt foarte grave în ochii lui Dumnezeu; copiii lui Israel au cârtit în corturile lor – aveau murmurări secrete, mormăiri și plângeri… ori de câte ori există o plângere la noi, trebuie să ne pocăim înaintea Domnului.

Este posibil să avem dificultăți, încercări, boli, iar alții ne pot maltrata, dar ar trebui să fim atenți referitori la plângeri.

Cârtirea este o expresie a cărnii, care este totalitatea ființei căzute a omului.

Istoria copiilor lui Israel este un exemplu pentru noi, astfel încât să nu cârtim la fel cum și ei au cârtit și astfel au pierit. O, Doamne Isuse, izbăvește-ne de orice cârtire – atât mică, cât și mare, atât de plângeri, cât și răzvrătirea împotriva autorității lui Dumnezeu!

Dacă o să-L posedăm pe Cristos ca țară bună, trebuie să fim atenți să nu stagnăm în țară; cuvântul stagnare implică pierderea prospețimii spirituale și stingerea impresiilor originale, produse de forța obișnuinței sau cu o ședere lungă în același loc – Deut. 4:25; Apocalipsa 3:15-22; Deut. 34:7.

Trebuie să ne ferim să stagnăm în țară; asta înseamnă că suntem în viața de biserică, dar ne-am pierdut prospețimea spirituală, deoarece am rămas în același loc (nu doar fizic, ci și spiritual) mulți ani.

Cum putem fi proaspeți cu Domnul? Trebuie să fim în prezența Sa, pentru a putea avea timpuri de împrospătare.

Fie ca noi să fim mântuiți de a pierde ascuțimea, percepția noastră incisivă despre Cristos. Fie ca să învățăm să ne omogenizăm cu sfinții și să ne păstrăm prospețimea cu Domnul și să rămânem în prezența Lui!

Există un mare pericol să credem că suntem bogați, că nu avem nevoie de nimic și că știm toate lucrurile; aceasta este atitudinea bisericii din Laodicea și Domnul a sfătuit-o să cumpere de la El pe Dumnezeul Triunic procesat.

Fie ca să venim la Domnul și să plătim prețul pentru a-L savura și a-L poseda pe Dumnezeu Tatăl, pe Cristos Fiul și pe Duhul care ne unge, pentru ca noi să vedem cu adevărat economia lui Dumnezeu într-un mod viu și vital!

Cea mai mare parte a celei de-a doua generații nu a fost prezentă pentru a auzi dăruirea celor Zece Porunci, statutele și decretele de la Muntele Sinai; de aceea, Dumnezeu l-a împovărat pe Moise să vorbească, să repete, legea; această re-vorbire a fost o pregătire reînnoită dată noii generații de copii ai lui Israel după îndelungarea lor rătăcire, pentru a-i pregăti să intre în țara bună promisă de Dumnezeu și să o moștenească ca posesia lor (vezi Ex. 3:8; Col. 1:12; 2:6-7).

Doamne Isuse, vrem să-L posedăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună! Tu ni L-ai promis pe Cristos ca moștenire, și credem că Tu o vei face în noi! Amin, Doamne, izbăvește-ne de a avea o inimă rea de necredință. Fie ca noi să rămânem sub ascultarea credinței și să privim către Isus, pentru a putea fi infuzați cu Tine ca credința noastră! Doamne, izbăvește-ne de cârtiri și de orice plângeri, nemulțumiri și mormăiri. Fie ca să transformăm toate plângerile noastre în rugăciune și să ne ferim de cârtiri pentru a nu pieri. Dragă Doamne Isuse, izbăvește-ne de a stagna în țară – izbăvește-ne de a ne pierde prospețimea noastră spirituală. Nu vrem să fim căldicei ci să plătim prețul pentru a-L obține din nou și din nou pe Dumnezeul Triunic procesat în experiența noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Beware of having an Evil Heart of Unbelief, Murmurings, and Languishing in the Land, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 1 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ca mister al lui Dumnezeu, Cristos este întruparea plinătății Dumnezeirii

21/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ca mister al lui Dumnezeu, Cristos este întruparea plinătății Dumnezeirii (Col. 2:9); întregul Dumnezeu Triunic, chiar plinătatea Dumnezeului Triunic, locuiește în Cristos într-o formă trupească. Ce mister este acesta!

Am văzut că Cristos este misterul lui Dumnezeu, istoria lui Dumnezeu și că, ca atare, toată înțelepciunea și cunoașterea locuiesc în El.

Noi credem că avem înțelepciune și cunoștințe, dar nu este chiar așa; adevărata înțelepciune și cunoaștere este în Cristos și, mai ales, când privim ceea ce este El și a făcut, vedem înțelepciunea lui Dumnezeu și cunoașterea Sa.

Dumnezeu are înțelepciunea de sus, cunoașterea de top; El a făcut universul, El ține universul și El are o economie minunată.

În economia Sa, Cristos a devenit om și El a trecut prin multe procese pentru a deveni un Duh dătător de viață; acum, pe măsură ce Duhul El locuiește înăuntrul credincioșiilor Săi pentru a fi viața și totul al lor. Aceasta este înțelepciunea lui Dumnezeu.

De multe ori în biserică pot exista unii care caută cunoaștere și înțelepciune; ceea ce ar trebui să căutăm nu este înțelepciunea și cunoașterea umană, ci înțelepciunea și cunoașterea lui Dumnezeu.

Înțelepciunea și cunoașterea umană nu ne duc nicăieri; de fapt, cu cât avem mai multe cunoștințe umane, cu atât credem că suntem mai buni și mai deștepți decât ceilalți, cu atât ne separăm de ei și cu atât avem mai multe probleme.

Numai înțelepciunea lui Dumnezeu este înțelepciune autentică și numai cunoașterea lui Dumnezeu este cunoaștere reală.

Înțelepciunea este legată de duhul nostru – în duhul nostru putem avea înțelepciune, chiar și înțelepciunea care vine de la Dumnezeu; cunoașterea este legată de mintea noastră – în mintea noastră avem adevărata cunoaștere, cunoașterea lui Dumnezeu, atâta vreme cât Îi permitem Domnului să ne reînnoiască mintea în cuvântul Său.

Vedem înțelepciunea și cunoașterea lui Dumnezeu în istoria lui Dumnezeu, în Cristos și în procesele prin care El a trecut, deși omul a făcut tot posibilul chiar să-L dea la moarte, Dumnezeu în înțelepciunea Sa i-a răscumpărat pe toți oamenii prin moartea lui Cristos și a oferit o cale ca toți să fie regenerați în învierea Sa.

Aleluia pentru înțelepciunea lui Dumnezeu! Vrem să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristos ca misterul lui Dumnezeu, Cel în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și cunoașterii!

Fie ca noi să petrecem mult timp în Cuvântul lui Dumnezeu să ne rugăm peste cuvânt și să primim atât duh, cât și viață, precum și înțelepciunea și cunoștința spirituală! Și fie ca să ne rugăm ca să avem un duh de înțelepciune și înțelegere în deplina cunoaștere a Lui!

Ca mister al lui Dumnezeu, Cristos este întruparea plinătății Dumnezeirii

Ce înseamnă faptul că în Cristos locuiește toată plinătatea Dumnezeirii trupește?

Este posibil să înțelegem ce înseamnă aceste cuvinte, dar ce înseamnă acest lucru și cum putem aplica acest lucru la experiența noastră? Ce este această plinătate? Ce este toată plinătatea? Ce înseamnă că plinătatea locuiește în El trupește?

Col. 2:9 este unul dintre cele mai dificile versete de înțeles, dar conține un aspect al lui Cristos pe care trebuie să-l vedem. În Cristos, ca misterul lui Dumnezeu, nu numai bogăția Dumnezeirii, ci plinătatea Dumnezeirii, locuiește, chiar toată plinătatea Dumnezeirii!

Toată plinătatea Dumnezeirii se referă la întreaga Dumnezeire, Dumnezeul complet, nu doar a doua persoană din Dumnezeire – Cristos, Fiul, ci Dumnezeirea completă. Întregul Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Duhul, locuiește în acest Cristos.

Cuvântul Dumnezeire se referă la dumnezeirea lui Cristos.

Întrucât Dumnezeirea cuprinde Tatăl, Fiul și Duhul, plinătatea Dumnezeirii trebuie să fie plinătatea Tatălui, a Fiului și a Duhului (Mat. 28:19; 2 Cor. 13:14).

Tatăl are plinătatea, Fiul are plinătatea, iar Duhul are plinătatea; acum plinătatea întregii Dumnezeiri locuiește și este întrupată în acest Cristos într-o formă trupească.

Plinătatea Dumnezeirii locuiește ca persoană în trupul Cristosului întrupat, adică în Cristos cu un trup uman. Aceasta înseamnă că plinătatea Dumnezeirii locuiește în Cristos într-un mod care este atât real cât și practic, într-un mod care este vizibil, de atins și gata de primit.

În Evr. 10 Pavel ne spune că Dumnezeu nu se bucură de jertfe și ofrande, dar El a pregătit un trup pentru Cristos. Dumnezeu a pregătit un trup pentru Cristos și în acest trup al lui Cristos locuiește toată plinătatea Dumnezeirii.

Acest lucru nu e ușor de înțeles cu mintea noastră umană, dar este adevărat, deoarece în acest mic trup uman al lui Cristos – pe care Tatăl l-a pregătit – locuiește toată plinătatea întregii Dumnezeiri.

La timpul scrierii apostolului, gnosticismul – un amestec de religie ebraică și filozofie greacă – a invadat biserica și a deteriorat-o, iar acest tip de învățătură eretică a susținut că are înțelepciune.

De aceea Pavel a spus că înțelepciunea și cunoașterea autentică se află în Cristos, căci comorile înțelepciunii și cunoașterii sunt ascunse în El.

Mai mult, Gnosticismul învață că toate problemele sunt rele, inclusiv trupul uman; dar Pavel spune în mod polemic în Col. 2:9 că toată plinătatea Dumnezeirii locuiește în Cristos într-o formă trupească.

În acest trup – despre care gnosticii spun că este necurat și nechibzuit – Dumnezeu în planul Său misterios a venit să locuiască într-un mod complet. Aleluia!

O, fie ca să-L vedem pe acest Cristos care, ca misterul lui Dumnezeu, are toată plinătatea Dumnezeirii locuind în El trupește! Fie ca noi să fim plini de înțelepciunea spirituală și cunoașterea acestui Cristos!

Doamne Isuse, Te lăudăm că ai devenit un om pentru a fi misterul lui Dumnezeu, Cel în care toată plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește! Aleluia, întregul Dumnezeu Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul – locuiește în Cristos într-o formă trupească și în El întregii plinătăți i-a făcut plăcere să locuiască! Dumnezeul care a locuit într-o lumină de neapropiat S-a întrupat pentru a fi om, iar în trupul uman al acestui om Isus Cristos locuiește toată plinătatea Dumnezeirii! Te lăudăm Doamne Isuse și vrem să Te cunoaștem ca o asemenea persoană!

Plinătatea Dumnezeirii a locuit trupește în Cristos și, de asemenea, locuiește în Trupul Său glorificat

Când Dumnezeu a devenit om, când Domnul Isus S-a născut ca ființă umană, Dumnezeu S-a îmbrăcat cu umanitatea; trupul fizic cu care Cristos S-a îmbrăcat în umanitatea Sa a avut toată plinătatea Dumnezeirii locuind în el.

Toată plinătatea Dumnezeirii locuiește în Cristos ca fiind Cel care a avut un trup uman (vezi Ioan 1:1, 14; Rom. 8:3; Evrei 2:14).

Cristos nu a venit ca un fantomă, o stafie sau un duh; El a venit cu un trup uman. El S-a născut prin Maria cu un trup uman și în acel trup toată plinătatea Dumnezeirii este întrupată și conținută.

Înainte de întruparea Sa, plinătatea Dumnezeirii locuia în Cristos în calitate de Cuvântul etern, dar nu locuia în El trupește pentru că El nu avea un trup uman (Ioan 1:1).

Cristos a întrupat plinătatea Dumnezeirii ca Cuvânt, dar această plinătate nu a locuit în El trupește, nu până când a fost întrupat ca om. Acum, în trupul Său încarnat, plinătatea lui Dumnezeu locuiește în El într-o formă trupească.

Nu doar bogățiile lui Dumnezeu, precum dragostea, lumina, răbdarea, bucuria Sa etc., locuiesc în Cristos, ci plinătatea, revărsarea și expresia a tot ceea ce este Dumnezeu care locuiește în Cristos.

Col. 2:9 se referă la divinitate, care este diferită de caracteristicile divine manifestate de lucrurile create; aceasta indică puternic divinitatea lui Cristos și este versus tradiția oamenilor și a elementelor lumii.

De fapt, tradiția lumii și elementele lumii nu pot fi comparate cu plinătatea Dumnezeirii.

Tot ceea ce Dumnezeu este, a făcut și a împlinit, inclusiv ceea ce El știe, ce El poate face, ce El a făcut, ce El a împlinit, El a obținut și El a realizat, toate acestea sunt incluse în plinătatea Dumnezeirii care locuiește în Cristos într-o formă trupească.

Tatăl este bogat, Fiul este nelimitat, iar Duhul este fără măsură; întregul Dumnezeu Triunic este întru totul întrupat în Cristos, iar în afara lui Cristos nu-L putem găsi pe Dumnezeu nici nu putem să-L contactăm pe Dumnezeu.

Când Îl primim, Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos, noi primim, experimentăm și savurăm Dumnezeul Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul!

După ce Cristos S-a întrupat, El S-a îmbrăcat cu un trup omenesc, plinătatea Dumnezeirii a început să locuiască în El într-o formă trupească și în trupul Său glorificat (Fil. 3:21) acum și pentru totdeauna locuiește. Aleluia!

După moartea și învierea Sa, Cristos nu Și-a pus la o parte trupul, trupul uman cu care S-a îmbrăcat prin întrupare; mai degrabă, când a fost înviat, El a fost înviat cu un trup de glorie, un trup glorificat!

În seara învierii Sale, Cristos a venit la ucenicii Săi și a intrat în camera în care se aflau; El a intrat prin ușile închise în cameră, totuși El avea un trup care putea fi atins.

Trupul Său a fost glorificat; El mai are un trup, dar acesta a fost transfigurat, iar în acest trup, plinătatea Dumnezeirii încă mai trăiește!

Slavă Domnului, Cristos nu S-a îmbrăcat doar cu carnea și apoi S-a înălțat la cer ca duh; mai degrabă, El a înviat și S-a înălțat ca om cu un trup, iar în acel trup locuiește toată plinătatea Dumnezeirii!

Cristosul nostru de astăzi este în glorie și El are încă un trup, iar plinătatea Dumnezeirii este întrupată în acel trup glorificat.

Azi noi în calitate de copii ai lui Dumnezeu, avem și noi un trup, și într-o zi trupul nostru uman va fi transfigurat în trupul gloriei Sale, căci Cristos este Pionierul, Conducătorul nostru, Primul născut în înviere și noi toți Îl urmăm!

Te lăudăm Doamne pentru că Tu nu doar Te-ai îmbrăcat cu un trup omenesc pentru lucrarea Ta și ai trăit pe pământ, dar ai adus și acest trup în glorie pentru a-l transfigura în trupul gloriei Tale! Aleluia, Isus Cristos a ajuns să fie un om cu un trup uman și în acest trup toată plinătatea Dumnezeirii locuiește! Slavă Domnului, în trupul glorificat al lui Cristos, plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește! Amin, Doamne, credem că și noi vom fi aduși în glorie împreună cu Tine și așteptăm cu nerăbdare răscumpărarea trupului nostru, astfel încât să avem un trup glorificat ca al Tău! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As the Mystery of God, Christ is the Embodiment of the Fullness of the Godhead, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 5 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive

11/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Conform cu cartea Coloseni, Cristosul atotinclusiv și vast este realitatea tuturor lucrurilor pozitive și nimeni nu trebuie să ne judece în a-L mânca și în a-L savura ca o asemenea Persoană. Aleluia!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, venim în subiectul, Să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive.

Ce Cristos avem! Pe de o parte am fost aduși în Cristos pentru a-L experimenta și a-L trăi, iar pe de altă parte, El a venit în noi pentru a fi experimentat de noi și trăit de noi.

Acestea sunt cele două aspecte ale experimentării noastre pe Cristos, așa cum se vede în Ioan 15: rămânem în El și El rămâne în noi; intrăm în El pentru a-L savura și a-L experimenta, iar El intră în noi pentru ca El să fie savurat de noi și experimentat de noi.

Există o serie de cărți ale Noului Testament care ne arată că Cristos este atotinclusiv, cum ar fi Evanghelia după Matei, Evanghelia după Ioan, Coloseni, Evrei și Apocalipsa, dar numai în Coloseni Îl vedem pe Cristos ca fiind atât atotinclusiv cât și vast.

În Coloseni vedem că atotinclusivitatea și vastitatea lui Cristos sunt combinate; când savurăm vastitatea Sa, suntem aduși în savurarea atotinclusivității Sale.

În Coloseni faptul că Cristos este vast este legat de El ca fiind realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers.

Săptămâna aceasta vom savura expoziție după expoziție a lui Cristos, capodoperă după capodoperă a lui Cristos și vrem să aruncăm o privire, să admirăm, să savurăm și să intrăm în experimentarea a tot ceea ce Cristos este în atotinclusivatea și în vastitatea Sa.

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive

În Col. 2:16-18 Pavel ne spune să nu lăsăm pe nimeni să ne judece în ceea ce privește mâncarea și băutul sau cu privire la o sărbătoare sau o lună nouă sau Sabat, care sunt o umbră a lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Cristos.

Amin, fie ca nimeni să nu ne păcălească judecându-ne nevrednici de premiul nostru, și anume de savurarea Cristosului atotinclusiv.

Am văzut că Cristos este chipul Dumnezeului invizibil, Primul născut dintre cei morți, Cel în care locuiește toată plinătatea, Cel care este Întâi-Născut în înviere, Misterul lui Dumnezeu, Cel în care toate comorile înțelepciunii și cunoașterii sunt ascunse.

Această persoană minunată, care are preeminență în întregul univers, poate fi adus în experiența noastră personală și în aplicarea practică, pentru ca El să fie preeminent în universul nostru personal.

Pe baza acestor versete putem afirma categoric că Cristos este realitatea fiecărui lucru pozitiv și că trebuie să-L cunoaștem și să-L experimentăm ca atare. Oh, El este premiul nostru!

Pavel a urmărit spre premiu (Fil. 3:14) și el voia să ne recruteze și să ne aducă în această alergare, căci premiul său este premiul nostru; acest premiu este cea mai mare savurare și experimentare a lui Cristos.

Luarea lui Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive este ca noi să ajungem la acest premiu al experimentării subiective finale a lui Cristos.

Nimeni să nu ne judece în aceasta; savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive pot fi judecate de alții, pentru că ei se pot întreba cum poate fi acest lucru, cum Îl putem experimenta pe Cristos într-un mod atât de vast.

Nimeni deci să nu ne judece – pe dinăuntru sau în exterior – de savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi.

Mâncarea și băutul, lucrurile cu privire la o sărbătoare sau a unei luni noi sau a unui Sabat – acestea sunt reprezentative și implică viața și trăirea oamenilor din Vechiul Testament.

În Colose au existat unele persoane care i-au deranjat pe credincioși și încercau să-i readucă la lucrurile din Vechiul Testament; poate nu ne vom întoarce niciodată la aceste lucruri, dar putem vedea că toate aceste sărbători sunt o umbră a ceea ce putem experimenta astăzi, și anume Cristos atotinclusiv și vast!

Trupul tuturor acestor umbre este Cristos. Nimeni să nu ne înșele judecându-ne nevrednici să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos, și nici chiar noi să nu ne judecăm nevrednici de acest premiu.

Toate detaliile despre trăirea și sărbătoarea poporului lui Dumnezeu în Vechiul Testament conform Bibliei este o imagine a vieții și a savurării pe care ar trebui să o avem astăzi, pe măsură ce Îl aplicăm pe Cristos ca realitate a fiecărui lucru pozitiv.

Când Îl luăm pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, El nu va fi o simplă doctrină pentru noi, ci vom ști, prin experiență, că El este realitatea.

Ca și în cazul trupului fizic al omului, trupul din Col. 2:17 este substanța și, la fel ca umbra trupului unui om, ritualurile din lege sunt umbra lui Cristos, care este substanța și realitatea Evangheliei.

Cartea Coloseni dezvăluie un astfel de Cristos atotinclusiv ca punctul central al economiei lui Dumnezeu (Col. 1:17, 18; 3:11). Există multe umbre, dar trupul este al lui Cristos.

O umbră este ceea ce aruncăm pe pământ; de exemplu, ne putem juca un joc de vați-ascunselea cu un copil, iar el se poate ascunde în spatele unui copac. Este posibil să vedem copacul și, de asemenea, umbra copilului și poate știm că copilul se află în spatele copacului; când urmărim umbra, obținem persoana.

Umbra are funcția de a ne aduce la persoană, la realitate. În economia lui Dumnezeu, toate umbrele au funcția de a ne aduce la Cristos, realitatea tuturor lucrurilor pozitive.

Luarea lui Cristos ca realitate a fiecărui lucru pozitiv este procesul prin care folosim umbrele pentru a fi aduși la realitate, iar realitatea devine apoi personală pentru noi în timp ce suntem față în față cu Domnul.

Doamne Isuse, Te iubim ca fiind Cel atotinclusiv și vast, Cel care este porțiunea noastră pentru savurarea și experimentarea noastră! Amin, Doamne, nimeni nu ne poate judeca în mâncare și băutură și nimeni nu ne înșela judecându-ne ca fiind nevrednici de premiul nostru, de cea mai mare savurare și experimentare a lui Cristos! Mulțumim Doamne că ești realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Venim din nou la Tine pentru a Te primi, pentru a Te savura, pentru a Te experimenta și a Te aplica ca realitate a fiecărui lucru pozitiv din univers. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te savurăm și să Te experimentăm cât mai mult, pentru ca noi să fim Trupul Tău, Plinătatea Ta!

Să vedem și să savurăm vastitatea universală a Cristosului atotinclusiv

Zilnic, săptămânal, lunar și anual, Cristos este realitatea fiecărui lucru pozitiv; aceasta implică vastitatea universală a Cristosului atotinclusiv.

În Col. 2:16-18 vedem că mâncarea și băutura sunt zilnice, Sabatul este săptămânal, luna nouă este lunară și sărbătorile sunt anuale.

Aceasta indică faptul că atunci când mâncăm și bem în orice zi dată, Îl putem experimenta pe Cristos ca realitate; în fiecare săptămână și în fiecare lună și în fiecare an Îl putem experimenta pe El.

Aceasta nu înseamnă doar că atunci când vrem să-L experimentăm ca realitate a tuturor umbrelor, El este acolo așteptând să-L experimentăm. Mai degrabă, există o progresie aici, iar noi putem să-L savurăm pe Cristos și putem să-L experimentăm progresiv, pentru că El este atât atotinclusiv cât și vast, umplându-ne trăirea și timpul, pentru a ne extinde experimentarea și savurarea Sa într-un mod progresiv.

În orice zi dată, putem să-L savurăm pe Cristos într-o anumită măsură și, pe măsură ce Îl savurăm zilnic, El Se mărește în experiența noastră; El ne cheamă să facem un alt pas și să-L savurăm într-un mod suplimentar, și aflăm treptat că El are o prezență în continuă expansiune pentru ca noi să-L savurăm în orice zi.

Deci avem o zi plină de Cristos și, pe măsură ce El ne umple zilnic, Îl putem experimenta pe El întreaga săptămână – avem o săptămână plină de Cristos, iar pe măsură ce Îl contactăm și Îl savurăm din nou și din nou, experimentarea noastră săptămânală devine una lunară lună – o experiență lunară plină de El și, în cele din urmă, întregul an este plin de Cristos.

Intenția lui Pavel în alegerea acestor cinci aspecte ale trăirii poporului lui Dumnezeu arată că, la fel cum aceste lucruri au fost întreaga viață și și trăire pentru el în mod inclusiv în epoca Vechiului Testament, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca realitatea a tot ceea ce este pozitiv, El Se mărește în experiența noastră de la zi la săptămână la lună la an, și El devine atotinclusiv și vast în experimentarea noastră ca oameni ai Noului Testament.

Zilnic, Cristos este hrana și băutura noastră pentru satisfacția și întărirea noastră (1 Corinteni 10:3-4).

Săptămânal, Cristos este Sabatul nostru pentru completarea și odihna noastră în El (Mat. 11:28-29). Lunar, Cristos este luna noastră nouă ca nou început cu lumină în întuneric (Ioan 1:5; 8:12). Anual, Cristos este sărbătoarea noastră pentru bucuria și savurarea noastră (1 Cor. 5:8).

Îl putem mânca și bea zilnic pe Cristos ca realitate a mâncării și băuturii noastre; în timp ce mâncăm mâncarea fizică, ni se amintește că Cristos este realitatea mâncării noastre și Îl aplicăm și Îl luăm în noi înăuntrul nostru în duh.

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos zi de zi, El devine realitatea hrănirii noastre și a rezervei noastre de viață, iar El ne satisface și ne întărește pentru a trăi viața creștină. Rezultatul este că săptămânal ne odihnim în El, suntem desăvârșiți în El, pentru că Îl luăm ca Sabat.

Pe măsură ce Îl savurăm zilnic pe Cristos, suntem lărgiți, căci El este lărgit în noi și Îl savurăm pe un Cristos în continuă expansiune.

Pe măsură ce savurarea lui Cristos de către noi se mărește și se extinde, Îl urmărim și Îl savurăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive. El devine noul nostru început cu lumina în întuneric și El este sărbătoarea noastră pentru bucuria și savurarea noastră.

Slavă Domnului pentru Cristosul nostru bogat, atotinclusiv și vast, care poate fi aplicat în viața noastră de zi cu zi pentru savurarea și experimentarea noastră!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești hrana și băutura noastră zilnic pentru satisfacția și întărirea noastră; Te luăm ca realitate a mâncării și a băuturii, cădi Tu ne satisfaci și ne întărește pentru a trăi viața creștină. Te luăm ca adevăratul Sabat pentru completarea noastră și ne odihnim în Tine. Te luăm ca noul nostru început cu lumina în întuneric. Doamne, Tu ești sărbătoarea noastră pentru bucuria și savurarea noastră! Venim zilnic la Tine și Te luăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive din univers. Vrem să Te savurăm zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună și de an de an, până când Te lărgești în experiența noastră și putem cuprinde cu toți sfinții vastitatea universală a Cristosului nostru atotinclusiv!