Îl iubim pe Domnul

Domnul Isus va veni ca un Judecător drept pentru a acorda cununa dreptății

21/10/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru ca noi să menținem standardul biruitor al bisericii, trebuie să fim iubitori de Dumnezeu; Domnul a promis că va da cununa vieții și moștenirea împărăției celor care Îl iubesc și noi aspirăm să obținem cununa nestricăcioasă ca premiu la sfârșitul cursei noastre creștine. Amin!

Există o relație strânsă între a-L iubi pe Domnul și apariția Sa și a fi răsplătit de El la venirea Sa. Dacă vrem să Îl savurăm pe Cristos ca răsplată a împărăției în epoca viitoare, trebuie să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Sa. S-ar putea să-L iubim pe Domnul adânc în interior, dar iubim noi oare apariția Sa? Apariția Domnului este manifestarea Sa pentru noi astăzi și prezența Sa alături de poporul Său la a doua Sa venire.

Astăzi trebuie să trăim în prezența Domnului și să avem manifestarea Sa. Trebuie să venim la El din nou și din nou și să rămânem în duhul nostru, fiind pe deplin una cu El, pentru a savura apariția Sa proaspătă. Dacă iubim apariția Domnului astăzi, El ne va răsplăti cu cununa dreptății la venirea Sa. Iubirea apariției Domnului are mult de-a face cu viața noastră de zi cu zi. În viața noastră de zi cu zi trebuie să fim conștienți de prezența Domnului și să trăim și să facem toate lucrurile în prezența Sa proaspătă.

Mai ales că această epocă devine mai întunecată și declinul bisericii se înrăutățește, există mulți iubitori în creștinismul general de astăzi. Există iubitori de sine, iubitori de bani și iubitori de plăceri, precum și iubitori de Dumnezeu și iubitori de binele economiei lui Dumnezeu. Ce fel de iubitori suntem noi astăzi? Este atât de ușor să ne iubim pe noi înșine sau să iubim lumea, iar dragostea de bani este în noi toți.

Chiar și în viața de biserică, când Îl savurăm pe Domnul, ne întâlnim cu sfinții și exersăm să fim într-un acord sub slujba epocii, suntem noi iubitori de sine, iubitori de bani, iubitori de plăceri sau suntem iubitori lui Dumnezeu? Trebuie să venim zilnic la Domnul în cuvântul Său pentru a avea noua Sa apariție. A-L iubi pe Domnul este ceva care este inițiat de El; El ne-a iubit, El și-a revărsat dragostea în inima noastră, iar acum noi Îi răspundem cu dragoste, căci noi Îi răspundem cu dragostea pe care El a pus-o în noi.

Cu cât ne fixăm mai mult întreaga ființă asupra Domnului, cu atât mai mult Îl iubim. Cu cât ne concentrăm mai mult ființa pe orice în această lume, inclusiv pe sine, cu atât mai mult iubim acel lucru. Indiferent de ceea ce iubim, toată inima noastră, cu întreaga noastră ființă, este îndreptată, ocupată și stăpânită de acel lucru. Fie ca să ne fixăm toată ființa pe Domnul zi de zi. Fie ca noi să începem dimineața să-L iubim, să ne deschidem Lui și să iubim apariția Sa și să continuăm de-a lungul zilei să ne deschidem Domnului și să Îl savurăm, rămânând în prezența Lui.

Domnul a promis că va da cununa vieții și moștenirea împărăției celor care Îl iubesc

Orice iubim, ne concentrăm întreaga ființă și tot ceea ce suntem și avem pe care suntem asupra acelui lucru. Dacă iubim ceva din această lume, ne vom concentra toată ființa din toată inima asupra lui. Însă dacă Îl iubim pe Domnul, ne vom concentra toată ființa cu toată inima, cu mintea, emoția și voința noastră asupra Lui. Fie ca noi să fim cei care Îl iubim pe Domnul din toată inima, sufletul și puterea noastră și să ne fixăm toată ființa asupra Lui zi de zi.

Fie ca noi să nu pierdem niciodată prima noastră dragoste pentru El, ci mai degrabă să-I cerem să ne înflăcăreze dragostea pentru El și să ne păstrăm dragostea pentru El aprinsă (Apoc. 2:4). Pentru ca noi să menținem standardul biruitor al bisericii, trebuie să fim iubitori de Dumnezeu pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu. Trebuie să fim iubitori de Dumnezeu, cei care Îl iubesc pe Dumnezeu până la capăt, pentru ca Dumnezeu să aibă o cale de a-și împlini economia.

Nu Îl iubim pe Dumnezeu doar fără niciun scop sau țel; țelul Dumnezeului nostru iubitor este țelul Său în a ne iubi, realizarea economiei Sale eterne. Dacă Îl iubim pe Domnul, ni se va da cununa vieții. Iacov 1:12 spune că suntem fericiți atunci când îndurăm încercarea, pentru că atunci când vom fi aprobați prin încercare, vom primi cununa vieții, pe care Domnul a promis-o celor care-L iubesc. Domnul le-a promis cununa vieții celor care-L iubesc.

Pe de o parte, avem încercări și necazuri, și sunt suferințe și încercări; acestea vor veni, căci Domnul îi disciplinează pe cei pe care îi iubește. Pe de altă parte, trebuie să-L iubim pe Domnul. Numai cei care Îl iubesc vor fi răsplătiți de El cu cununa vieții. Avem viața eternă a lui Dumnezeu, pentru că am primit-o în momentul regenerării noastre, dar există și cununa vieții, care este o răsplată la întoarcerea Domnului. Trebuie să îndurăm încercarea și să devenim aprobați prin încercare și, în toate aceste lucruri, trebuie să-L iubim pe Domnul.

Doar iubește-L pe Domnul. Nu-ți pasă de nimic altceva. Dă-te pe tine însuți pur și simplu să-L iubești. Când vine încercarea, când testele sunt aici, iubește-L pe Domnul. Totul este spre binele nostru, căci Îl iubim pe Domnul; toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care-L iubesc pe Dumnezeu, celor care sunt chemaţi după scopul Său (Romani 8:28).

Iacov 2:5 spune că Dumnezeu i-a ales pe cei săraci din lume să fie bogați în credință și moștenitori ai împărăției pe care a promis-o celor ce-L iubesc. Ce minunat, Dumnezeu a promis moștenirea împărăției celor care-L iubesc! S-ar putea să fim săraci în exterior, adică s-ar putea să nu fim la fel de înzestrați sau s-ar putea să nu avem atât de multe bunuri materiale, dar Domnul ne-a ales să fim bogați în credință. Când avem credință, când suntem uniți organic cu Domnul în duh și, prin urmare, primim bogățiile Lui în ființa noastră, suntem bogați în credință.

Când am crezut în Domnul la momentul mântuirii noastre, am fost mântuiți de Domnul; totuși, trebuie să mergem mai departe și să biruim iubindu-L pe Domnul. A fi mântuiți ne satisface pe noi înșine, pentru că ne satisface nevoile; însă, a-L iubi pe Domnul Îl satisface pe Dumnezeu, pentru că îi satisface nevoia. Dumnezeu nu este satisfăcut doar ca noi să fim mântuiți; El este fericit când Îl iubim și suntem una cu El pentru împlinirea scopului Său.

Pe măsură ce cum trăim astăzi în epoca declinului bisericii, când biserica în ansamblu a fost învinsă și a eșuat, Domnul are nevoie de un grup de sfinți care să se întoarcă la standardul biruitor al bisericii. Aceștia îl iubesc pe Dumnezeu într-o asemenea măsură încât sunt biruitorii Domnului și vor primi cununa vieții și vor fi răsplătiți cu moștenirea împărăției.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne dăm pe noi înșine pur și simplu să Te iubim. Vrem să fim iubitori de Dumnezeu astăzi, în epoca declinului bisericii. O, Doamne Isuse, fie ca Tu să câștigi un grup de sfinți care să mențină standardul biruitor al bisericii, fiind iubitori de Dumnezeu pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu. Amin, Doamne, câștigă-i pe cei care Te iubesc chiar și prin încercări și necazuri. Fie ca noi să fim cei aprobați prin încercare, cei care Te iubesc în toate lucrurile, ca să primim cununa vieții. Amin, Doamne Isuse, Te iubim! Indiferent de ceea ce se întâmplă în exterior, ne dăruim să Te iubim! Mulțumim că ne-ai ales să fim bogați în credință și moștenitori ai împărăției. Mulțumim că le-ai promis moștenirea împărăției celor care Te iubesc! Doamne Isuse, Te iubim! Fă-ne biruitorii tăi. Câștigă un grup de biruitori care Te iubesc la maxim și care se pregătesc să primească răsplata împărăției de la Dumnezeu!

Domnul va veni ca un Judecător drept pentru a acorda cununa dreptății alergătorilor triumfători în cursa creștină

Cununa nestricăcioasă din 1 Cor. 9:25 este un simbol al gloriei și frumuseții oferite ca premiu, pe lângă mântuirea Domnului, alergătorului triumfător al cursei creștine (1 Petru 5:4; Isaia 28:5). Când oamenii se luptă în jocuri olimpice sau aleargă cursa, ei exercită autocontrol în toate lucrurile; ei fac asta pentru a obține o cunună stricăcioasă, dar noi o facem pentru a primi una nestricăcioasă. De exemplu, cei care fac sport în mod regulat sunt stricti cu dieta și se asigură că se odihnesc suficient pentru a putea lupta în jocuri.

Cu cât mai mult noi, care dorim să câștigăm o cunună nestricată – cununa dreptății – trebuie să fim stricți cu noi înșine, chiar să ne exercităm o stăpânire strictă de sine astăzi! Cununa dreptății, cununa nestricăcioasă, nu este altceva decât Domnul Însuși devenind gloria și frumusețea noastră. Orice putem câștiga pe acest pământ, cum ar fi bogăția, reputația și gloria de la alții, este coruptibil și piere. Dar într-o zi, dacă alergăm triumfător cursa creștină, Domnul va deveni o cunună de glorie și o diademă de frumusețe în epoca viitoare.

Acest premiu nu este nici al harului, nici prin credință, așa cum este mântuirea (Efeseni 2:8), ci al dreptății prin fapte (Matei 16:27; Apoc. 22:12; 2 Cor. 5:10). Pe de o parte, avem mântuire gratuit prin credința în Domnul Isus; mântuirea este prin har, prin credință, nu prin faptele sau eforturile noastre. Nu trebuie să plătim prețul; pur și simplu trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu, să ne pocăim și să credem în El; prin credință, mântuirea este a noastră. De îndată ce credem cu inima și mărturisim cu gura că Isus este Domnul și că El a înviat din morți, suntem mântuiți.

Însă răsplata este diferită de mântuire. După ce am fost mântuiți, am început calea mântuirii; ne aflăm acum într-un proces de mântuire organică pe tot parcursul vieții, mântuirea deplină a lui Dumnezeu. Dacă rămânem în acest proces și-L trăim pe Cristos, vom primi răsplata la întoarcerea Domnului. Cununa dreptății este a dreptății și prin fapte. Nu suntem îndreptățiți prin fapte, dar suntem răsplătiți pentru faptele noastre făcute în dreptate.

Într-o zi, Domnul se va întoarce ca Judecător drept și va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Pavel a fost asigurat de acest lucru; el a mărturisit că Domnul, Judecătorul drept, îl va răsplăti în ziua aceea cu cununa dreptății (2 Tim. 4:8). Cununa este un simbol al gloriei și este oferită ca premiu, pe lângă mântuirea Domnului, celor care triumfă în alergarea cursei. Pe de o parte, trebuie să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Lui. Pe de altă parte, trebuie să luăm venirea Domnului ca un stimulent și ca un avertisment, pentru că El nu Se va întoarce ca un Mântuitor plin de har sau ca Răscumpărător al nostru, ci ca Judecător drept.

Când Domnul se va întoarce, pe de o parte, vom fi extaziați, pentru că El ne va răpi pe noi, căutătorii Săi iubitori, să fim cu El. Pe de altă parte, venirea Domnului este un lucru solemn, pentru că El va veni ca un Judecător drept pentru a fi Judecătorul tuturor. El îi va judeca atât pe credincioși, cât și pe cei necredincioși, iar noi toți, ca slujitori ai lui Dumnezeu, Îi vom da socoteală. După cum vedem în Mat. 25:21, 26, El va zice unora: „Bun făcut, rob bun și credincios, în vreme ce altora va spune: Robul rău și leneș”.

Domnul va decide în dreptatea Sa dacă vom primi sau nu o răsplată. Venirea Domnului și împărăția Lui sunt lucruri solemne; prin urmare, Pavel i-a dat lui Timotei o sarcină solemnă în 2 Tim. 4:1-8. El l-a însărcinat pe Timotei prin apariția Domnului și de împărăția Sa. Trebuie să fim avertizați solemn cu privire la venirea Domnului și să avem trăirea de care El are nevoie pentru ca noi să obținem răsplata, cununa dreptății, la întoarcerea Sa.

Domnul a promis în Apocalipsa 22:21 că El vine repede, iar rugăciunea noastră este: Vino, Doamne Isuse! Venirea Sa, însă, va fi pentru judecată, pentru a da răsplata sau pedeapsa nouă și tuturor oamenilor. Cu toții ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Cristos și Îi vom da socoteală cu privire la lucrurile pe care le-am făcut în trup, conform practicilor pe care le avem, fie că sunt bune sau rele. Aceasta este într-adevăr un lucru foarte serios.

Suntem mântuiți și vom fi mântuiți în veci, dar nu știm dacă vom primi răsplata, cununa dreptății. Așteptăm cu nerăbdare venirea Domnului, așteptăm cu nerăbdare revenirea Lui și iubim apariția Lui; totuși, trebuie să ne dăm seama că a doua Sa venire va fi pentru judecată, un lucru foarte solemn. El va veni ca Judecător drept să le dea cununa dreptății celor care au condus triumfător cursa creștină. Trebuie să trecem testul și să rezistam încercării și trebuie să îndurăm până la capăt. Este bine să ne rugăm Domnului în această privință și să-I spunem:

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să alergăm cursa creștină cu răbdare pentru a obține premiul. Amin, Doamne, Te iubim și vrem să Te câștigăm ca premiu, cununa dreptății. Îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta și că ne-ai adus în procesul mântuirii organice a lui Dumnezeu. Dorim să rămânem în acest proces și să cooperăm cu Tine, astfel încât să poți câștiga în noi ceea ce dorești. O, Doamne, vrem să fim cei care vom primi cununa nestricăcioasă la sfârșitul cursei noastre creștine triumfătoare! Îți dăm trăirea noastră de zi cu zi și lucrările noastre. Vrem să trăim prin credință, să Te trăim ca dreptatea noastră și să Te iubim și să iubim apariția Ta. Amin, Doamne, vrem să trăim astăzi în lumina arătării Tale, fiind conștienți că Te vei întoarce ca un Judecător drept. Fie ca venirea Ta să fie un avertisment și o încurajare pentru noi astăzi. Fie ca noi să fim pregătiți pentru întoarcerea Ta, astfel încât, când vei veni, să ne aduci în bucuria Ta și să ne dai cununa dreptății drept răsplată.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Lord Jesus will Come as a Righteous Judge to award the Crown of Righteousness, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 5 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Iubim apariția Domnului pentru a-L savura pe Cristos ca răsplata împărăției la venirea Sa

20/10/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Dacă vrem să Îl savurăm pe Cristos ca răsplata împărăției pentru noi, trebuie să-L iubim pe Domnul și apariția Lui, fiind iubitori de Dumnezeu în epoca de astăzi a declinului bisericii; apariția Domnului este manifestarea Sa pentru noi astăzi și prezența Sa împreună cu poporul Său la a doua Sa venire. Amin!

Săptămâna aceasta venim la ultima săptămână a înviorării noastre de dimineață pe această temă, iar subiectul este: Să primim răsplata împărăției lui Cristos ca fiind coroana dreptății. În aceste săptămâni ne-am concentrat pe 2 Tim. 4:7-8, care prezintă mărturia lui Pavel la sfârșitul vieții sale. El a mărturisit că a luptat lupta cea bună, a terminat alergarea, și-a păstrat credința; de acum înainte îi este asigurată cununa dreptății, cu care Domnul, Judecătorul drept, îl va răsplăti în ziua aceea și nu numai pe el, ci pe toți cei care au iubit apariția Lui. Ce mărturie bună avea el de la o conștiință bună înaintea lui Dumnezeu!

Pavel nu s-a lăudat cu câte biserici a întemeiat, cât de mult a lucrat pentru Dumnezeu, câți oameni a fost mântuit și cu ce mare lucrare a făcut pe pământ, chiar și din închisoare. Mai degrabă, a mărturisit pur și simplu că a luptat lupta cea bună a credinței, a alergat cursa creștină și a terminat alergarea și a păstrat credința dată sfinților o dată pentru totdeauna. Acum avea asigurarea, la sfârșitul vieții sale, că Domnul îl va răsplăti cu cununa dreptății, o cunună neputrezită.

El era sigur că Domnul îi va răsplăti nu numai pe el, ci și pe cei care iubesc apariția Domnului. Amin, vrem să fim cei care Îl iubim pe Domnul și iubim apariția Lui astăzi! Pe măsură ce ne pregătim pentru întoarcerea Domnului pentru a fi mireasa Sa, astfel încât El să ne poată lua când El vine în secret, vrem să iubim apariția Domnului astăzi, pentru ca El să ne răsplătească la venirea Sa. Vrem să iubim apariția Domnului și să nu iubim epoca prezentă.

Ne pregătim pentru venirea Sa, de asemenea, crescând în viață până la maturitate, dând atenție cuvintelor profeției ca la o lampă care strălucește într-un loc întunecat, până când dimineața vine și până când steaua dimineții răsare în inima noastră. Ne pregătim pentru venirea Domnului trăind o viață înviată și având o osteneală de păstorire. Amin, vrem să fim cei care Îl iubesc pe Domnul și apariția Sa astăzi. Vrem să putem depune mărturie așa cum a făcut Pavel, că am luptat lupta cea bună, că am terminat alergarea și am păstrat credința.

Nu trebuie să așteptăm până când vom îmbătrâni pentru a face acest lucru; astăzi putem fi cei care Îl iubesc pe Domnul și iubim apariția Lui. Fie ca Domnul să ne impresioneze cu lucrurile de care trebuie să avem grijă și pe care trebuie să le experimentăm, astfel încât să putem primi răsplata Domnului când El se întoarce, astfel încât să putem primi coroana dreptății la venirea Sa.

Să iubim apariția Domnului pentru a-L savura pe Cristos ca răsplata împărăției la venirea Sa

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să Îl savurăm pe Cristos ca răsplata împărăției pentru noi la venirea Sa, trebuie să iubim apariția Domnului (2 Tim. 4:7-8). Apariția Domnului este apariția și manifestarea Sa față de noi astăzi și prezența Sa împreună cu poporul Său la a doua Sa venire (Fapte 26:16; Rom. 8:19; 1 Tes. 5:23; 2 Tes. 1:10). Pentru ca noi să iubim apariția Domnului, trebuie să rămânem pe calea îngustă să fim vigilenți în slujire pentru a fi constituiți ca mireasa lui Cristos (Ioan 14:21, 23; Matei 7:13-14; 24:3, 45-51; 25:9, 13, 21).

Trebuie nu numai să avem cuvintele Domnului, ci și să le păstrăm, pentru că aceasta este ceea ce înseamnă să-L iubim pe Domnul; când Îl iubim pe Domnul și Cuvântul Său, vom fi iubiți de Tatăl, Domnul ne va iubi și ni Se va arăta. Pentru ca noi să avem apariția Domnului, trebuie să-L iubim pe Domnul; a iubi apariția Domnului și a-L iubi pe Domnul Însuși sunt inseparabile (1 Cor. 2:9; 2 Tim. 4:8; Ioan 14:21). Când venim la Domnul în cuvântul Său, vom fi infuzați cu prețiozitatea Sa și pur și simplu Îl vom iubi; vom dori să avem apariția Lui cu noi tot timpul.

Când iubim apariția Domnului, vom intra pe poarta îngustă și vom merge pe calea strâmtă, căci această poartă cu această cale duce la viață și vrem să fim cei care o găsim. Când iubim apariția Domnului, pregătindu-ne pentru întoarcerea Sa, vom fi sclavii prudenti și credincioși pe care stăpânul i-a pus peste casa lui pentru a le da mâncare la timpul potrivit. Nu ne vom gândi în inima noastră că, din moment ce stăpânul întârzie, putem să-i maltratăm pe alții și să risipim bunurile stăpânului nostru; mai degrabă, Îl vom sluji cu credincioșie. Mai mult, vom fi ca fecioarele prudente care așteaptă cu nerăbdare ospățul nunții și pregătesc nu numai ulei în candela lor, ci chiar mai mult, ulei în vasul lor.

Pavel a iubit apariția Domnului și a luat-o ca pe un avertisment, o încurajare, un stimulent și un țel pentru viața sa creștină. În viața și lucrarea noastră creștină, trebuie să luăm apariția Domnului și împărăția Sa drept stimulent și țel. Apariția Domnului va fi pentru judecată, când El Se va întoarce; El ne va răsplăti pe fiecare dintre noi (Matei 16:27; Apoc. 22:12). Împărăția Domnului va fi pentru domnia Sa împreună cu biruitorii Săi (Apoc. 20:4, 6).

Trebuie să luăm apariția Domnului și împărăția Sa drept stimulent și țel pentru noi și trebuie să ne îndeplinim cu credință slujba Cuvântului. Fie ca noi să fim cei care Îl iubesc pe Domnul și iubim apariția Lui, luând întoarcerea Lui ca un avertisment, o încurajare și un stimulent pentru noi. Fie ca să savurăm apariția Domnului astăzi și să așteptăm cu nerăbdare întoarcerea Sa. Fie ca noi să iubim apariția Domnului și să o așteptăm cu nerăbdare și bucurie. Dacă vrem să primim coroana dreptății ca răsplată de la Domnul la momentul venirii Sale, trebuie să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Domnului.

A iubi apariția Domnului înseamnă că Îl iubim și, de asemenea, Îl iubim pe El care ni se arată chiar acum. Un lucru este să spunem că Îl iubim pe Domnul și altceva este să spunem că iubim apariția Lui. A iubi apariția Domnului înseamnă că trebuie să-L vedem, trebuie să-I vedem apariția și trebuie să-L atingem, să Îl savurăm pe prezența Sa intimă și de întreaga Sa ființă. De multe ori, însă, putem spune Domnului că nu vrem ca El să vină încă, pentru că încă vrem să iubim cutare sau cutare lucru în lume. Poate dorim să iubim cutare aspect al lumii și să petrecem ceva timp în acea parte a acestui sistem-lume. O, Doamne!

Se poate că vrem să gustăm vinul acestei lumi pentru o vreme și este posibil să avem în interior sentimentul că nu vrem ca Domnul să Se întoarcă curând, ci să amânăm întoarcerea Lui. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să-L iubim pe Domnul nu numai cu gura și cu cuvintele noastre, ci inimile noastre sunt departe de noi. Fie ca să nu fim cei cărora le este frică de revenirea Domnului, gândindu-ne că avem atât de multe lucruri de care să ne bucurăm și atâtea de făcut în această lume înainte de a se întoarce El. O, Doamne Isuse!

Trebuie să fim fervenți în dragostea noastră pentru Domnul și să iubim apariția Domnului. Mai ales că El strălucește asupra noastră în atâtea lucruri din lume pe care le iubim și pe care le petrecem timp, trebuie să ne dăruim Lui pentru a-L iubi mai mult și a-L savura mai mult pe El, chiar și a fi în cuvântul Său pentru a avea apariția Sa proaspătă. Putem chiar să-i spunem Domnului:

Doamne Isuse, aratăni-Te astăzi. Fă-ne să Te iubim mai mult decât orice altceva. Vrem să luăm apariția Ta ca un avertisment, o încurajare și un stimulent pentru noi. Salvează-ne de la a iubi alte lucruri din această lume mai mult decât pe Tine. Doamne, vrem să Te atingem în mod intim. Vrem să savurăm prezența Ta intimă. Te iubim nu numai cu gura și cu cuvintele noastre; inima noastră este pentru Tine și iubim apariția Ta! Nu vrem să gustăm din vinul acestei lumi, căci nimic din lumea asta nu ne satisface! Te iubim, Doamne Isuse, și iubim apariția Ta. Vrem să ne apar astăzi. Venim la Tine în cuvântul Tău nu numai pentru a citi, ci și pentru a ține cuvântul Tău, pentru ca noi să avem vizitarea Ta proaspătă, apariția Ta proaspătă. Doamne Isuse, prezența și proaspăta Ta apariție sunt totul pentru noi. Vrem să trăim în lumina prezenței Tale astăzi. Amin Doamne, vrem să fim cei care iubim apariția Ta și să o așteptăm cu nerăbdare și bucurie!

Să fim iubitori de Dumnezeu astăzi pentru a avea o zi de glorie în biruința bisericii și să nu fim iubitori de sine sau de bani

Apostolul Pavel a scris că în ultimele zile vor veni vremuri grele (2 Tim. 3:1). Pentru cei care Îl iubesc pe Domnul și iubesc apariția Domnului, zilele din urmă vor fi vremuri grele, chiar vremuri primejdioase. Toți cei care doresc să trăiască cu evlavie în Cristos Isus vor fi persecutați (v. 12). Dacă suntem cei care căutăm dreptatea, credința, iubirea și pacea și dacă suntem cei care chemăm numele Domnului dintr-o inimă curată, zilele din urmă vor fi o perioadă dificilă, grea și primejdioasă.

Dar trebuie să stăm împreună cu sfinții în Cuvântul lui Dumnezeu și să continuăm să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Sa. Trebuie să ne dăm seama că, în zilele din urmă, oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, aroganți, jignitori, neascultători de părinți, nerecunoscători și nesfinți (v. 2). Această condiție rea nu înfățișează starea rea a oamenilor din afara bisericii, necreștinii; aceasta este o imagine a situației corupte din creștinismul degradat, menționată în 2:20 ca fiind casa mare. Oh, Doamne.

Pavel a scris într-un mod profetic despre ultimele vremuri pentru a ne avertiza și, de asemenea, pentru a ne încuraja să nu fi iubitori de sine sau iubitori de bani, ci iubitori de Dumnezeu. Mulți au astăzi o formă exterioară a evlaviei, dar nu realitatea ei în interior (3:5). Situația în creștinismul degradat de astăzi este că atât de mulți dintre ei sunt iubitori de sine și nu sunt iubitori de Dumnezeu, pentru că ei se iubesc pe ei înșiși și doresc să audă un anumit tip de învățătură care îi zidește pe ei înșiși. În plus, mulți sunt iubitori de bani și iubitori de plăceri. O, Doamne!

Fie ca noi să fim cei care sunt iubitori de Dumnezeu. Orice iubește cineva, toată inima lui, chiar și întreaga sa ființă, este fixată pe acel lucru și ocupată și stăpânită de el; să vedem cât de crucial este acest lucru. Dacă iubim ceva în această lume, ne vom pune inima asupra lui și vom petrece timp în acel lucru; asta ne va face să fim un iubitor de acel lucru. De multe ori îi spunem Domnului că Îl iubim, iar acest lucru este bun, căci cu cât îi spunem Domnului că Îl iubim, cu atât mai bine. Dar trebuie să recunoaștem că uneori dragostea noastră pentru El este destul de superficială; nu Îl iubim cu o sută la sută din inima noastră, ci nouăzeci la sută sau chiar cincizeci la sută.

Fie ca noi să-L iubim pe Domnul și să ne fixăm întreaga ființă asupra Sa, concentrându-ne pe El și iubind nimic altceva în afară de El. Nu ar trebui să fim creștini doar în forma exterioară, totuși să negam puterea evlaviei Sale în noi. Noi nu ar trebui să fim aceia care doar Îl slujesc pe Dumnezeu și I se închinăm într-un mod exterior, negând totuși puterea evlaviei care este viața Lui. Fie ca noi să fim cei care Îl iubim pe Domnul pe zi ce trece, din ce în ce mai mult. Fie ca noi să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Domnului astăzi.

În 1 și 2 Timotei și Tit sunt menționate șapte feluri de iubitori: iubitori de sine, iubitori de bani (2 Tim. 3:2; 1 Tim. 6:10), iubitorii de plăceri, iubitorii de Dumnezeu (2 Tim. 3:4), iubitorii de bine (Tit 1:8), iubitorii de soți și iubitorii de copii (2:4). De asemenea, sunt menționate două feluri de neiubitori: neiubitorii de bine și neiubitorii de Dumnezeu (2 Tim. 3:3-4).

Faptul dacă astăzi în viața bisericii avem o zi de glorie în victoria bisericii sau avem zile grele de declin al bisericii, depinde de ce fel de iubitori suntem. Dacă Îl iubim pe Domnul cu prima dragoste, ne vom bucura de zile de glorie în viața bisericii, dar dacă ne pierdem prima dragoste pentru Domnul, vor fi zile grele de declin al bisericii. Istoria ne spune că rădăcina declinului bisericii a fost pierderea primei ei iubiri pentru Domnul. Chiar și unul dintre conlucrătorii lui Pavel, Dima, l-a părăsit pentru că a iubit epoca prezentă mai mult decât pe Domnul. O, Doamne!

S-ar putea să trăim în această lume, nu să trăim o viață păcătoasă, dar s-ar putea să fim căldicei în viața bisericii (Apoc. 2:4; Matei 24:12); s-ar putea să nu ne pese cu adevărat de Domnul și de interesul Său. Fie ca noi să învățăm să ne fixăm inima pe Domnul și pe Cuvântul Său astăzi, iubindu-L și având apariția Sa zi de zi, astfel încât să fim iubitori de Dumnezeu, nu iubitori de plăceri, iubitori de bani sau iubitori de sine. Fie ca noi să menținem standardul biruitor al bisericii, fiind iubitori de Dumnezeu și iubitori de binele care ține de economia lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne dăruim Ție să Te iubim și să iubim apariția Ta. Salvează-ne de la aluneca în declinul bisericii, fiind iubitori de sine, iubitori de bani sau iubitori de plăceri. O, Doamne Isuse! Salvează-ne de la a avea doar o formă exterioară de evlavie, dar negându-i puterea interioară. Vrem să Te iubim mai mult. Arată-ne prețiozitatea Ta. Aratăni-Te în cuvântul Tău. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Vrem să rămânem pe temelia fermă a lui Dumnezeu și să urmărim dreptatea, credința, iubirea și pacea împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată! Ține-ne în picioare în cuvântul Tău și iubind apariția Ta astăzi, în aceste ultime zile înainte de întoarcerea Ta. Doamne, vrem să Te iubim din toată inima. Nu vrem să ne complacem în a iubi sinele, plăcerile sau banii; vrem doar să Te iubim pe Tine! Amin, Doamne, ne fixăm toată ființa asupra Ta. Vrem să trăim multe zile de glorie în victoria bisericii, iubindu-L pe Domnul și iubind apariția Domnului! Amin, Doamne, vrem să menținem standardul biruitor al bisericii, fiind iubitori de Dumnezeu și iubitori de binele care ține de economia lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Love the Lord’s Appearing to Enjoy Christ as our Kingdom Reward at His Coming, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 5 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-I dăm lui Cristos preeminența în dragostea noastră prin menținerea dragostei dintâi pentru Domnul

08/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pentru ca Cristos să aibă preeminența în noi și ca El să aibă primul loc în universul nostru personal, Cristos ar trebui să aibă preeminența în dragostea noastră (Apoc. 2:4).

De fapt, ori de câte ori nu avem o iubire fierbinte și arzătoare pentru Domnul, intrăm în degradare și dezolare și devastare, dar de fiecare dată când ne exercităm inima pentru a-L iubi și pentru a trata cu orice lucru care ne împiedică dragostea, suntem recâștigați și restabiliți.

În cartea Coloseni vedem cum Cristos este Cel preeminent în administrația lui Dumnezeu și în economia Sa și cum El vrea să fie Cel preeminent și în universul nostru personal.

Este un lucru pentru Cristos să fie preeminent în lucrurile legate de Dumnezeu și de creația Lui, dar este ceva mai subiectiv și practic pentru noi să-I dăm Domnului primul loc în toate lucrurile din experiența noastră de zi cu zi.

Cum putem să-I dăm lui Cristos primul loc în toate lucrurile și cum să-I dăm Lui preeminența în universul nostru personal, adică în tot ceea ce este legat de noi?

Cum poate fi Cristos Cel preeminent în viața noastră de familie, viața de biserică, viața de căsnicie, viața de muncă și viața personală?

Cheia este modul nostru de vedere, viziunea noastră; dacă avem o viziune a preeminenței lui Cristos, viața noastră și viața noastră de biserică vor fi revoluționate, căci ne vom da seama că în toate lucrurile Cristos trebuie să aibă primul loc.

Când Îl vedem pe Cristos ca fiind Cel Preeminent, Îl vom iubi din ce în ce mai mult. Atunci când Îi acordăm atenție, ne concentrăm asupra Sa și Îl iubim, ne vom da pe noi înșine ca să-L savurăm.

Aceasta înseamnă că, atunci când Cristos este preeminent în noi, El va fi primul în toate – nu doar în unele lucruri, ci în toate lucrurile care sunt legate de noi.

Când Cristos are primul loc în noi, rezultatul spontan este acela că vom urî tot ce iese din sine și din carne; vom urî și vom respinge pe toți înlocuitorii lui Cristos care sunt în noi și vom renunța la orice altceva decât Cristos.

Dacă Îl iubim pe Domnul cu dragostea dintâi, vom arunca toate celelalte distrageri și ne vom concentra doar asupra Lui. Când vom vedea o revelație a preeminenței lui Cristos, vom fi constituiți cu El și vom fi eliberați de orice lucru care-L înlocuiește pe Cristos.

Vom fi eliberați de elementele lumii, gnosticism, misticism, legalism și ascetism; în plus, vom renunța la toate gândurile religioase, toate gândurile morale și etice, toate lucrurile filozofice și chiar tot felul de daruri spirituale.

Vom deveni apoi oameni care se potrivesc cu Dumnezeu, avându-L pe Cristos și numai pe Cristos ca fiind Cel preeminent în toate. Fie ca să vedem preeminența lui Cristos și să-I dăm primul loc în toate lucrurile!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în dragostea noastră, prin menținerea și dezvoltarea dragostei noastre dintâi pentru Domnul

Conform cu Apoc. 2:4, primul semn că degradarea începe este că pierdem dragostea noastră dintâi pentru Domnul. Cristos trebuie să aibă preeminență în toate lucrurile, inclusiv în dragostea noastră; pentru că dragostea este un lucru mare, Cristos trebuie să fie preeminent în ea.

A da Domnului primul loc în toate lucrurile înseamnă a-L iubi cu dragostea dintâi; trebuie să menținem și să dezvoltăm prima noastră dragoste pentru Domnul.

În viața de căsnicie și în viața noastră creștină avem nevoie de aceste două lucruri – dezvoltarea și menținerea dragostei noastre pentru Domnul.

Natura unei relații de dragoste este aceea că are nevoie de întreținere – nu o putem ignora, trebuie să menținem dragostea.

De asemenea, dragostea trebuie să fie progresivă; mereu merge înainte. Aceasta înseamnă că în fiecare zi trebuie să ne menținem dragostea pentru Domnul.

În viața noastră de căsnicie nu putem uita să-i spunem soțului sau soției noastre că îl / o iubim; nu putem spune, Ți-am spus „Te iubesc” ieri sau săptămâna trecută și de atunci nu s-a schimbat nimic! Mai degrabă, trebuie să ne dezvoltăm și să ne menținem relația de dragoste.

În mod similar, trebuie să Îi dăm Domnului preeminența în dragostea noastră prin menținerea și dezvoltarea dragostei noastre pentru El; acest lucru vine în principal prin petrecerea timpului nostru cu El.

Orice lucru iubim este lucrul pe care toată inima noastră și chiar întreaga noastră ființă sunt focusate și ocupate și chiar deținute de acesta (vezi 1 Tim. 6:10; 2 Tim. 3:2-4; 4:8; Tit 1:8).

Pentru ca Cristos să aibă primul loc în dragostea noastră înseamnă că ne fixăm întreaga noastră ființă – duh, suflet și trup, împreună cu inima, sufletul, mintea și puterea noastră – absolut pe El, adică să lăsăm ca întreaga noastră ființă să fie ocupată de El și pierdută în El, astfel încât El să devină totul pentru noi iar noi suntem una cu El practic în viața noastră de zi cu zi.

Aceasta înseamnă să-i oferim lui Cristos preeminența în dragostea noastră.

Conform cu ceea ce Biblia spune, în special în 1 și 2 Timotei și în conformitate cu experiența noastră, putem fi iubitori de multe lucruri diferite.

Poate că nu toți iubim aceleași lucruri, dar există tot felul de lucruri pe care le iubim; și trebuie să permitem ca dragostea noastră pentru Cristos să devină preeminentă asupra tuturor acelor lucruri.

În 2 Tim. 3:2-4 vedem că putem fi iubitori de sine, iubitori de bani sau iubitori de plăcere; acestea trei merg împreună și ne împiedică să fim iubitori de Dumnezeu.

În 2 Tim. 4:8 Pavel a spus că el iubește arătarea Domnului. În 2 Tim. 4:10 Dima l-a abandonat pe Pavel, iubind epoca prezentă. Cristos trebuie să fie preeminent în dragostea noastră.

Trebuie să biruim dragostea față de epoca prezentă, iubirea de bani, iubirea de sine și iubirea de plăcere.

Cum facem asta? Doar iubindu-L pe Cristos. Când Îl iubim, ne dăm seama că El este mai bun decât toate celelalte lucruri; ne dăm seama că ne pierdem timpul când suntem în celelalte lucruri, căci Cristos este cu atât mai bun!

Faptul dacă avem o zi de glorie în victoria bisericii sau în zilele grele ale declinului bisericii depinde de ce fel de dragostea avem (Apoc. 2:4; 2 Tim. 3:2-4).

Declinul bisericii începe cu pierderea dragostei dintâi pentru Domnul.

În propria noastră viață creștină, imediat ce încetăm să ne menținem și să ne dezvoltăm dragostea pentru Domnul, ceea ce se întâmplă este declinul și degradarea; imediat ce Îl iubim, există recâștigare.

Dragostea noastră pentru Domnul ar trebui să fie absolută; nu ar trebui să iubim pe nimeni sau nimic mai presus de El (Mat. 10:37-39).

Domnul nu vrea 50% din dragostea noastră sau chiar 90%; El vrea 100%.

În Mat. 10 El spune că cel care iubește tatăl sau mama mai presus de El nu este vrednic de El; chiar și în relațiile noastre intime, trebuie să-i dăm Domnului preeminența.

Îl iubim pe Domnul pentru că El ne-a iubit mai întâi, infuzându-Și esența Sa iubitoare întru și generând în noi dragostea cu care Îl iubim (1 Ioan 4:19, 8, 16).

Cum Îl putem iubi pe Domnul? Nu este din noi înșine sau prin noi înșine, ci în dragostea care El Însuși distribuit întru noi.

De fiecare dată când venim la Domnul în cuvântul Său, pentru a petrece timp cu El, în timp ce Îl contactăm într-un mod intim și afectuos, suntem infuzați de El Însuși ca dragostea și Îi dăm preeminența în dragostea noastră.

Doamne Isuse, Te iubim. Îți dăm primul loc în toate lucrurile prin credință. Fii preeminent în ființa noastră, în inima noastră și în tot ceea ce este legat de noi. Doamne, vrem să menținem și să dezvoltăm dragostea noastră dintâi față de Tine, petrecând mult timp cu Tine în cuvântul Tău, întorcându-ne inima către Tine și exersându-ne duhul pentru a auzi vocea Ta. Dragă Doamne Isuse, Te iubim! Ne dăm pe noi înșine doar să Te iubim. Ne fixăm întreaga noastră ființă cu inima, mintea, sufletul și puterea noastră, absolut pe Tine, pentru a putea fi ocupați și posedați de Tine!

Suntem mântuiți de degradare și dezolare dându-I lui Cristos preeminența în dragostea noastră

Cauza pustiirii templului lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu, nu a fost doar pentru că copiii lui Israel erau răi și păcătoși; mai degrabă, adevăratul motiv a fost că ei nu I-au dat lui Dumnezeu primul loc.

Ori de câte ori noi, ca popor al lui Dumnezeu, nu-L înălțăm pe Cristos și nu-I dăm preeminența în toate lucrurile, cădem în pustie și degradare.

Eșecul nostru de a-I da lui Cristos preeminența, eșecul nostru de a-L onora și de a-L înălța, este cauza reală a faptului că devenim păcătoși și răi. O, Doamne Isuse!

Fie ca să fim mântuiți de degradare și pustiire, dându-i lui Cristos preeminența în toate lucrurile, în special în dragostea noastră!

Atunci când Îl apreciem și Îl înălțăm în mod corespunzător pe Cristos și de fiecare dată când îi dăm lui Cristos preeminența prin faptul că-L înălțăm până la cel mai înalt grad, suntem restaurați și aduși într-o adevărată trezire.

Când Îl iubim pe Domnul cu dragostea dintâi, Îi dăm primul loc în toate.

Dumnezeu i-a acordat lui Cristos locul cel mai înalt din univers, poziția cea mai înaltă, poziția de preeminență (Psa. 80:17); în experiența noastră, intrăm pe calea restaurării ori de câte ori îl înălțăm pe Cristos.

Ori de câte ori noi, ca popor al lui Dumnezeu, Îl înălțăm pe Cristos și Îi dăm primul loc în toate lucrurile, va exista restaurare și trezire.

Dacă viața noastră de biserică este oarecum rece și veche și dacă dorim să avem o trezire în biserică, trebuie să ne exersăm să-I dăm preeminența lui Cristos, recunoscându-L ca fiind Cel care este la dreapta lui Dumnezeu. Când chemăm o asemena persoană, suntem restabiliți și treziți! Amin!

În viața noastră privată, în viața de căsnicie, în viața de familie și în viața de biserică, Cristos trebuie să fie înălțat și doar Lui trebuie să-I dăm preeminența în toate lucrurile! Când Îl înălțăm pe Cristos în fiecare aspect al vieții noastre, va fi restaurare peste tot!

Iar când ieșim să vorbim Evanghelia altora, trebuie doar să le spunem că Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a devenit om, a murit pe cruce pentru păcatele lor, a înviat și S-a înălțat la dreapta lui Dumnezeu în ceruri și acum trebuie să-L cheme!

Ori de câte ori un păcătos îl cheamă pe Domnul Isus, el Îl înalță pe Cristos și acel păcătos este regenerat. Ca oameni regenerați, trebuie să ne adunăm în întrunirile bisericii și să-L înălțăm pe Cristos, să-L lăudăm, să-I cântăm și să strigăm laudele Lui!

Nu ar trebui să fim tăcuți, ci trebuie să ne exercităm dreptul nostru spiritual de a-L înălța pe Cristos! Cu toții ar trebui să cântăm laudele Sale și cu toții ar trebui să ne exersăm atât inima pentru a-L iubi pe El cât și duhul nostru pentru a-L înălța!

Aleluia! Cu cât Îl înălțăm mai mult pe Cristos și Îi dăm preeminența în dragostea noastră și în orice lucru, cu atât vom fi înviorați și restabiliți.

Doamne Isuse, Tu ești la dreapta lui Dumnezeu. Tu ai preeminența în viața noastră privată, în viața de familie, în viața noastră de căsnicie și în viața noastră de biserică. Doamne Isuse Hristoase, Te înălțăm! Te lăudăm! Tu ești omul de la dreapta lui Dumnezeu și Tu ai cea mai înaltă poziție din univers! Aleluia, chiar dacă omul L-a respins pe Cristos și L-a pus pe cruce, Dumnezeu L-a înviat din morți și L-a așezat la dreapta Maiestății Sale în ceruri! Slavă Domnului Isus Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Giving Christ the Preeminence in our Love by Maintaining our First Love for the Lord, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 3 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Biserica este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, un domeniu al dragostei, luminii și vieții

27/11/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Când vom înțelege semnificația intrinsecă a bisericii ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, ne vom da seama că astăzi putem trăi viața împărăției în viața de biserică într-un domeniu al dragostei, al luminii și al vieții. Aleluia!

Când Pavel a scris bisericii din Colose, și-a dat seama că această biserică se afla sub invazia filosofiilor, culturilor și chiar a religiilor, care încercau să se amestece cu biserica; așa că le-a scris pentru a-i inocula, spunându-le că au fost transferați de sub autoritatea întunericului și în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Aleluia, chiar dacă există tot felul de lucruri precum ascetismul, filosofia, religiile și culturile care încearcă să invadeze viața de biserică, noi, credincioșii în Cristos, suntem într-un domeniu diferit – nu suntem în domeniul minții, ci în domeniul împărăției lui Dumnezeu, care este un domeniu al dragostei, al luminii și al vieții.

Prin regenerarea noastră am fost tăiați de la vechea sursă, de la vechiul nostru mod de a trăi și de la tot ceea ce este vechi, și am fost conectați, atașați, altoiți și uniți cu Domnul Isus, care El Însuși este împărăția lui Dumnezeu, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

În acest Cristos, tuturor ni s-a repartizat o porție pe care să o savurăm ca moștenirea noastră; la fel cum copiilor lui Israel li s-a repartizat o porție din țara bună, tot așa, credincioșilor în Cristos, ni s-a repartizat o porție din Cristos pe care să o moștenim, să o savurăm, să o lucrăm și la care să participăm în duh.

Cristos este universal de spațios; El este atotinclusiv și atotcuprinzător, și ne-a fost repartizat nouă, credincioșilor Săi, pentru savurarea și participarea noastră.

Biserica autentică astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ, iar atunci când trăim viața de biserică trebuie să trăim viața împărăției, dându-ne seama că suntem în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Acum suntem într-un domeniu diferit; de fiecare dată când venim împreună, trebuie să ne dăm seama că suntem în domeniul Fiului dragostei lui Dumnezeu, Preaiubitul, și la fel cum Tatăl Îl iubește pe Fiul Său preaiubit, la fel iubește El biserica împreună cu toți sfinții.

Viața de biserică astăzi este împărăția Fiului dragostei Tatălui, care este la fel de încântătoare pentru Tatăl precum Cristos Fiul.

Tatăl Și-a exprimat dragostea pentru Fiul Său de două ori – atât la momentul botezului Său, cât și atunci când a fost transfigurat pe munte. Acesta, Preaiubitul Tatălui, a devenit un domeniu, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu și noi toți trăim în acest domeniu și ne avem ființa în acest domeniu pe măsură ce trăim viața de biserică potrivită.

Să vedem semnificația intrinsecă a bisericii ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu astăzi

Trebuie să înțelegem semnificația intrinsecă a bisericii ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, așa cum este menționată în Col. 1:13.

Fiul lui Dumnezeu – Cristos – este întruparea și expresia vieții divine; prin urmare, împărăția Fiului este un domeniu al vieții. Cine Îl are pe Fiul, are viața (1 Ioan 5:11-12); în El era viața, și viața era lumina oamenilor (Ioan 1:4).

Toți cei care L-au primit pe Domnul Isus ca întruparea lui Dumnezeu au primit viața divină și au intrat în domeniul vieții divine, împărăția lui Dumnezeu. Viața divină nu este un lucru, ci o persoană, un domeniu, o totalitate.

Viața este în Cristos, Cristos este viață, și când Îl avem pe Cristos, avem viață și suntem în domeniul vieții divine, împărăția lui Dumnezeu.

Dumnezeu Tatăl ne-a transferat de sub autoritatea întunericului întru Cristos, domeniul vieții divine. Împărăția în care am fost transferați este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; acest domeniu al vieții este în dragoste și nu în frică.

De obicei, cuvântul împărăție este asociat cu respectul, frica, responsabilitatea și reglementările; dar împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu este un domeniu al vieții în dragoste, nu în frică.

E adevărat că împărăția lui Dumnezeu are cerințe și reguli stricte, iar standardul împărăției este cel mai înalt standard; cu toate acestea, împărăția este domeniul vieții în dragoste.

Aici nu este frică; această împărăție este un loc minunat, un loc plăcut, un loc fericit. Dacă cunoaștem biserica în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, viața de biserică va deveni un loc minunat pentru noi, chiar un paradis, un loc de încântare.

Împărăția în care ne aflăm acum este un domeniu plin de dragoste, lumină și viață. Fiul – care este întruparea vieții divine – este obiectul dragostei Tatălui; acum noi, care avem viața lui Dumnezeu, suntem și noi obiectul dragostei lui Dumnezeu.

Obiectul dragostei divine devine pentru noi întruparea vieții în dragostea divină cu autoritatea în înviere. Aleluia!

Aleluia, împărăția în care ne regăsim astăzi este un domeniu plin de viață, lumină și dragoste (1 Pet. 2:9).

Noi, în calitate de credincioși, ca destinatari ai evangheliei împărăției, am fost transferați în acest domeniu – în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Cât de mult Îl lăudăm și Îi mulțumim Domnului că ne-a adus în acest domeniu minunat, plăcut și dulce, domeniul dragostei, luminii și vieții!

Aici Cristos este preaiubitul lui Dumnezeu și este și preaiubitul nostru, și în El devenim preaiubiți în ochii lui Dumnezeu. Aici în viața de biserică savurăm dragostea lui Dumnezeu în Cristos, primim și creștem în viața divină în Fiul și suntem sub strălucirea lui Dumnezeu în Cristos și noi înșine devenim lumină în Domnul.

Îți mulțumim, Tată, că ne-ai adus în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu ca un domeniu al dragostei, al luminii și al vieții. Aleluia, viața de biserică de astăzi este un domeniu plin de dragostea, lumina și viața lui Dumnezeu, și aici nu avem frică, ci suntem încântați să fim într-un loc atât de minunat și plăcut! Doamne Isuse, Te iubim! Îți mulțumim că ești totul pentru noi. În Tine savurăm dragostea Tatălui și devenim obiectul dragostei Sale. În Tine savurăm viața lui Dumnezeu și această viață crește în noi până la maturitate. În Tine avem strălucirea lui Dumnezeu și noi înșine devenim lumină în Domnul. Aleluia!

Să trăim în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, un domeniu al dragostei, luminii și vieții

Ce înseamnă practic că trăim viața de biserică în calitate de împărăția dragostei lui Dumnezeu, un domeniu al dragostei, al luminii și al vieții? Dacă ne uităm la experiența noastră, ne dăm seama că Domnul Isus este atât de iubitor și atrăgător, încât începem să-L iubim; pe măsură ce Îl iubim pe Domnul Isus, devenim conștienți de simțământul dulce al dragostei.

Ne dăm seama că Domnul Isus ne iubește și că dragostea noastră pentru El este stârnită, căci noi suntem obiectul dragostei Sale.

Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul și Îl savurăm, ceva se întâmplă în noi: în mod spontan ne aflăm sub un fel de control sau de guvernare. Acest lucru nu este ceva exterior, ci interior; Îl iubim pe Domnul înăuntrul nostru și dragostea noastră pentru El ne determină să fim limitați în anumite lucruri.

Înainte de a începe să-L iubim pe Domnul, puteam să facem orice vroiam, să trăim cum ne place, să vorbim orice doream; dar cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât suntem mai puțin liberi să facem ceea ce vrem.

Mai degrabă, cu cât Îi spunem mai mult Domnului, “Doamne Isuse, Te iubesc – Tu ești cel mai minunat, cel mai plăcut și cel mai atrăgător!” cu atât mai puțină libertate avem!

Există o restricție interioară, o limitare interioară cu cât continuăm să Îl iubim pe Domnul; ceva dinăuntrul nostru nu ne permite să spunem anumite lucruri, să răspundem într-un anumit fel, să mergem în anumite locuri și chiar să petrecem timp cu anumite persoane.

Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul, nu ne putem purta urât cu oamenii și nu ne putem implica în distracții lumești datorită acestui simț de restricție interioară. Ca cei care Îl iubesc pe Domnul Isus și urmăresc să-L cunoască și să-L câștige, avem un simț de restricție interioară și trăim sub stăpânirea Sa.

Totuși, această regulă nu este aspră și nu produce frică; mai degrabă, facem sau nu facem anumite lucruri pentru că Îl iubim pe Domnul și spunem sau nu spunem anumite lucruri pentru că vrem să-I fim plăcuți Lui.

Suntem guvernați și restricționați până la cel mai înalt grad în dulceața dragostei. Aceasta înseamnă să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu ca domeniu al dragostei, luminii și vieții.

Și cu cât acceptăm mai mult această limitare, cu atât suntem mai dispuși să fim restricționați și conduși de Domnul Isus din dragostea noastră pentru El, cu atât vom crește mai mult în viață și vom savura abundența vieții.

Pe măsură ce trăim viața de biserică în calitate de împărăția dragostei lui Dumnezeu, Îl savurăm pe Cristos ca viață și suntem eliberați de orice nu este Cristos. Aleluia!

Ne dăm seama că există multe lucruri care încearcă să-L înlocuiască, cum ar fi rânduielile, etica, ascetismul, filosofiile și tot felul de alte lucruri; ne dăm seama că nu numai lucrurile rele, ci chiar și lucruri “pozitive” sau “rafinate” vor să-L înlocuiască pe Cristos în noi.

Când ne ținem de filosofia, etica, ascetismul și rânduielile noastre, suntem încă sub autoritatea întunericului; dar atunci când Îl savurăm pe Domnul ca Fiul dragostei lui Dumnezeu, primim mai multă lumină și viață și renunțăm la toate celelalte lucruri în afara lui Cristos.

În viața de biserică trebuie să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu trăind prin Cristos, luându-L ca viață și ca persoană a noastră.

Cu toate acestea, cu toții trebuie să recunoaștem că, chiar dacă Îl iubim pe Domnul și dorim să-L savurăm, de multe ori suntem încă sub o formă de auto-control, un control fixat și realizat de sine.

Un astfel de control este autoritatea întunericului și, atunci când trăim în acest fel, nu putem primi lumină în timp ce citim Biblia și nu avem dorința de a ne ruga. O, Doamne Isuse!

Deși Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului, din gândirea noastră naturală, emoția, preferința și comportamentul nostru, putem rămâne în continuare într-un anumit aspect al ființei noastre naturale.

Fie ca să cooperăm cu Domnul pentru a fi eliberați pe deplin din orice întuneric și să fim aduși complet în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, care este un domeniu al dragostei, luminii și vieții!

Dragă Doamne Isuse, Te iubim! Te urmărim ca să Te câștigăm, să Te cunoaștem și să Te savurăm ca fiind cea mai atrăgătoare și mai minunată Persoană. O, Doamne, datorită dragostei noastre pentru Tine, Te lăsăm să ne limitezi, să ne restricționezi și să guvernezi în noi, pentru a trăi în viața de biserică ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, un domeniu plin de dragoste, lumină și viață. Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai adus într-un loc atât de minunat, viața de biserică. Eliberează-ne pe deplin de orice întuneric, Doamne, și eliberează-ne de orice control al sinelui, filosofiei, eticii, ascetismului sau rânduielilor. Vrem doar să Te savurăm, să Te urmărim și să fim umpluți de Tine și vrem să trăim prin Tine în viața de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Church is the Kingdom of the Son of God’s Love, a Realm of Love, Light, and Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 3 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl luăm pe Cristos ca locuința noastră și Îl iubim pentru a rămâne în Cristos și El în noi

07/11/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Ca să rămânem în Cristos și pentru ca Cristos să rămână în noi, trebuie să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră și totul al nostru, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mana ascunsă și trebuie să-L iubim pe Domnul Isus.

În Ioan 15, Domnul Isus a spus: “Rămâneți în Mine și Eu în voi”; prin regenerare, am fost altoiți în Cristos și acum trebuie ca doar să rămânem în El. A rămâne nu înseamnă doar să rămânem și să stăm, ci să locuim, să trăim, să ne avem ființa și totul al nostru acolo.

O mlădiță ia vița ca pe totul al ei; o mlădiță din viță nu doar că rămâne sau stă în viță, ci își are sursa, viața, ființa, trăirea și aducerea de rod în viță.

Când rămânem în Domnul, Îl luăm pe El ca pe totul al nostru – El este locuința noastră, sursa noastră, viața noastră, iar noi ne avem ființa și trăirea și totul al nostru în El.

Cuvântul Domnului din Ioan 15 arată că mai întâi noi rămânem în Domnul și apoi El rămâne în noi; când luăm inițiativa să rămânem în Domnul, El va rămâne în noi. Când ne exersăm duhul și ne întoarcem inima către Domnul, vom rămâne în El și El va rămâne în noi.

A rămâne în Domnul înseamnă a trăi în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuința noastră.

Când rămânem în Domnul, rămânem de fapt în Tatăl, în Fiul și în Duhul; rămânem în părtășia vieții divine și umblăm în lumina divină, rămânând în lumina divină.

Când Cristos rămâne în noi ca urmare a rămânerii noastre în El, avem prezența lui Cristos ca savurarea noastră pentru ca El să fie una cu noi. Aceasta înseamnă că El devine una cu noi pentru a fi cu fiecare parte a ființei noastre și El devine savurarea noastră în fiecare aspect al vieții noastre.

Există multe versete în Noul Testament care ne arată că Dumnezeu este în noi, Cristos este în noi și Duhul este cu duhul nostru; întregul Dumnezeu Triunic este în noi și cu noi, iar ca noi să rămânem în Domnul astfel încât El să rămână în noi înseamnă să Îl luăm ca locuința noastră, exersându-ne duhul și inima noastră îndreptată spre El pentru a rămâne în El.

Când rămânem în Domnul și El rămâne în noi, vom aduce mult rod; de fapt, un semn al rămânerii noastre este că există o aducere de rod la nivel corporativ, adică vița aduce rod prin noi, mlădițele care rămân în viță.

Când rămânem în Domnul și El rămâne în noi, avem Duhul realității ca prezență a Dumnezeului Triunic care rămâne în noi.

Să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră și să locuim în El pentru a rămâne în Cristos pentru ca Cristos să rămână în noi

Trebuie să rămânem în Cristos ca Împăratul nostru și ca locuința noastră regală, pentru ca El să rămână în noi pentru a ne face regina și palatul Său regal, biserica Sa glorioasă (vezi Psa. 45:13, 8; Ioan 15:4-5); Efeseni 5:27; Apocalipsa 22:5; Rom. 5:17; vezi 6:4).

Cristos este Împăratul nostru și El vrea să ne facă regina Sa; pur și simplu trebuie să rămânem în El și vom fi produși ca să fim regina Sa, biserica.

Bisericile locale sunt “palatele de fildeș”; aici Îl savurăm pe Cristos ca viața și puterea noastră de înviere, iar de aici cântăm laude melodioase Domnului, căci viața de biserică este plină de laudă adusă Domnului.

Aleluia, Domnul ca Împăratul nostru ne va face regina Sa, biserica în calitate de soția Sa, fără pată și riduri sau orice alt asemenea lucru!

Ca noi să rămânem în Cristos înseamnă să locuim în El, luându-L ca locuința noastră; El este Dumnezeul etern, Domnul nostru, și trebuie să ne avem viața noastră în El și să-L luăm pe El ca pe totul al nostru (Ioan 15:4-5; 1 Ioan 4:15-16; Apocalipsa 21:22; Deut. 33:27a; Psa. 90).

În Psalmul 90 vedem că Dumnezeu a fost locuința noastră de-a lungul generațiilor. Cristos L-a luat pe Dumnezeu ca locuința Sa tot timpul și, în identificarea noastră cu Cristos, noi, de asemenea, trebuie să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră.

Fie ca să învățăm să ne numărăm zilele, astfel încât să dobândim o inimă înțeleaptă; fie ca dimineața să fim satisfăcuți cu bunătatea afectuoasă a Domnului, astfel încât să putem să strigăm de bucurie în toate zilele noastre!

Amin, fie ca lucrarea Domnului să ne fie arătată nouă, slujitorilor Săi, și fie ca splendoarea Sa să fie arătată copiilor noștri; fie ca favoarea Domnului, frumusețea Sa, să fie asupra noastră, pentru ca lucrările mâinilor Sale să fie întemeiate!

Trebuie să locuim în Dumnezeu, trăind în El în fiecare minut, fiindcă în afara lui Dumnezeu există păcate și dureri (Psalmul 90:3-11; Ioan 16:33).

În viața noastră zilnică, trebuie să locuim în Dumnezeu, trăind în El și luându-L pe El ca locuința noastră; oricând nu rămânem în El, întâlnim păcate și suferințe.

A-L lua pe Dumnezeu ca domiciliul nostru, locuința noastră, este cea mai înaltă și deplină experimentare a lui Dumnezeu (vezi Psa. 91). Psalmul 91 este un capitol referitor la Cristos și la unitatea noastră cu El.

Trebuie să locuim în locul secret al Celui Preaînalt și să rămânem în umbra Celui Atotputernic; fie ca să învățăm acest secret, cum să locuim în locul secret al Celui Preaînalt.

Cel Preaînalt este locul nostru secret, iar noi suntem fii ai Celui Preaînalt; de asemenea, duhul nostru este locul secret al Celui Preaînalt, iar atunci când trăim în duh și ne exersăm duhul, locuim în locul secret al Celui Preaînalt.

Când îl luăm pe Cristos ca locuința noastră, Îi spunem, Doamne, fii refugiul nostru astăzi și păzește-ne de orice lucru al inamicului.

Trebuie să Îl facem pe Iehova, care este refugiul nostru, locuința noastră; în identificarea cu Cristos, suntem sub îngrijirea păstrătoare a îngerilor și suntem păziți de Satan și de duhurile rele. Fie ca să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră, ca să rămânem în El și El să rămână în noi!

Doamne Isuse, Te luăm pe Tine ca locuința noastră ca să locuim în Tine, căci în afara lui Cristos există doar păcate și dureri. Amin, Doamne, Tu ai fost locuința noastră de-a lungul generațiilor. Te luăm pe Tine ca pe totul al nostru; vrem să ne avem trăirea în Tine și să rămânem în Tine ca Tu să poți rămâne în noi. Fie ca să locuim în locul secret al Celui Preaînalt și să rămânem în umbra Celui Atotputernic în viața noastră astăzi. Fie ca să trăim în duhul nostru și să ne exersăm duhul, astfel încât să experimentăm luarea lui Cristos ca locuința noastră și să fim sub grija și protecția lui Dumnezeu.

A rămâne în Cristos ca El să rămână în noi înseamnă a trăi în realitatea încorporării divin-umane

A rămâne în Cristos, luându-L pe El ca locuința noastră și permițându-I să rămână în noi pentru ca El să ne ia ca locuința Sa, înseamnă de fapt ca noi să trăim în realitatea încorporării universale a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu noi, credincioșii Săi răscumpărați și regenerați.

Ca noi să rămânem în Cristos și Cristos să rămână în noi înseamnă că locuim reciproc unul în altul; aceasta se referă nu doar la unire (suntem una cu Domnul în duh, 1 Cor. 6:17) sau la contopire (suntem contopiți cu Domnul, iar natura divină este contopită cu natura noastră), ci la încorporare (El trăiește în noi și noi trăim în El).

Este imposibil să vedem o ilustrare a încorporării în domeniul fizic, deoarece nicăieri nu putem vedea persoane care locuiesc unul în altul; cu toate acestea, în Ioan 14:20 vedem ce este încorporarea.

A trăi în încorporarea divin-umană înseamnă ca Cristos să fie în Tatăl, noi să fim în Cristos și Cristos să fie în noi; noi suntem în Dumnezeul Triunic, iar Dumnezeul Triunic este în noi.

Noul Ierusalim este încorporarea finală a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu biserica tripartită regenerată, sfințită, reînnoită, transformată, conformată și glorificată.

După cum se vede în Apocalipsa 21:3, Noul Ierusalim este tabernaculul lui Dumnezeu în care El să locuiască – noi suntem casa lui Dumnezeu, domiciliul Său.

După cum se vede în Apocalipsa 21:22, Domnul Dumnezeu Atotputernicul și Mielul sunt templul din Noul Ierusalim în care noi să locuim și să trăim.

Pe de o parte noi suntem locuința lui Dumnezeu, casa Sa, iar pe de altă parte, El este locuința noastră, casa noastră.

Noul Ierusalim este tabernaculul lui Dumnezeu, iar centrul tabernaculului este Cristos ca mana ascunsă. Amin!

Calea de a fi încorporați în această încorporare universală, divin-umană, locuința reciprocă a lui Dumnezeu și a omului, este aceea de a-L mânca pe Cristos ca mana ascunsă (Ex. 16:32-34; Evrei 9:4; Apoc. 2:17).

Mana ascunsă era în vasul de aur, vasul de aur era în chivot, Chivotul era în Sfânta Sfintelor și Sfânta Sfintelor se afla în tabernacul.

În sens spiritual, Cristos ca mana ascunsă este în Tatăl, Tatăl este în Cristos ca întruparea lui Dumnezeu, Cristos este în duhul nostru contopit (realitatea Sfintei Sfintelor), iar duhul nostru este în Cristos și în biserică (realitatea tabernaculului).

Deci, ca noi să trăim în practicitate și realitate în încorporarea divin-umană înseamnă să-L mâncăm pe Cristos ca mana ascunsă; adică trebuie să-L savurăm, să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm pe Cristos!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai oferit o cale de a intra și de a trăi în încorporarea divin-umană a lui Dumnezeu cu omul. Ne deschidem Ție, Doamne, și vrem să-L luăm pe Cristos în noi ca mana ascunsă, ca să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm pe Cristos și astfel să fim încorporați cu Dumnezeu și să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră astfel încât El să ne ia ca locuința Sa. Aleluia, putem locui în Dumnezeu și Dumnezeu poate locui în noi prin faptul că Îl mâncăm, Îl digerăm și Îl asimilăm pe Cristos!

Să rămânem în Cristos pentru ca El să rămână în noi iubindu-L pe Domnul Isus!

În Ioan 14:21 și 23 vedem un mod foarte simplu și plăcut de a rămâne în Cristos, pentru ca El să rămână în noi: trebuie să-L iubim pe Domnul! Trebuie să ne păstrăm proaspătă dragostea noastră față de El, spunându-I zilnic că Îl iubim.

În viața de biserică trebuie să fim tipul de oameni care spun: “Doamne Isuse, Te iubesc”; trebuie să-L iubim zilnic pe Domnul, să ne exersăm duhul și să ne întoarcem inima către El, fără să ne oprim niciodată din a-L iubi pe El.

Cel ce are cuvântul Domnului, poruncile Sale și le păzește, acela Îl iubește pe Domnul și va fi iubit de către Tatăl, și Cristos Însuși i Se va manifesta.

Când Îl iubim pe Domnul și cuvântul Său, vom fi iubiți de către Tatăl și Cristos Însuși ni se va manifesta.

Faptul de a-L iubi pe Domnul Îl va determina pe El să ne iubească; când Îl iubim pe Domnul, El ne va iubi, Tatăl ne va iubi, iar El va veni și Își va face o locuință reciprocă cu noi.

Fie ca să avem prezența reală și actuală a Domnului, iubindu-L și dându-ne pe noi înșine ca să fim în cuvântul Său.

Când Îl iubim pe Domnul Isus, El Însuși se manifestă față de noi și Tatăl vine împreună cu El pentru a-Și face o locuință împreună cu noi pentru savurarea noastră; această locuință este o locuință reciprocă, în care Dumnezeul Triunic rămâne în noi, iar noi rămânem în El (Ioan 14:23).

Dacă Îl iubim pe Domnul, vom păzi Cuvântul Său și Tatăl ne va iubi, iar Tatăl și Fiul vor veni să-Și facă o locuință împreună cu noi; aceasta este o locuință reciprocă a Tatălui, a Fiului și a credincioșilor iubitori, și în această locuință Tatăl și Fiul locuiesc în noi, așa cum și noi locuim în El.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât mai mult vom avea prezența Sa și cu cât suntem mai mult în prezența Sa, cu atât mai mult vom savura tot ceea ce este El pentru noi (1 Cor. 2:9-10; Efes. 6:24).

Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit, chiar și lucrurile care nu au ajuns la inima omului, acestea sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce Îl iubesc.

Aleluia, Dumnezeu ne-a revelat aceste lucruri prin duhul, căci Duhul cercetează toate lucrurile, chiar și adâncimile lui Dumnezeu.

Când ne exersăm duhul și inima noastră spunând “Doamne Isuse, Te iubesc!” Duhul cercetează adâncimile lui Dumnezeu cu privire la Cristos, făcând o cercetare activă și alimentându-se cu bogățiile Sale.

Când ne întoarcem inima către Domnul și ne exersăm duhul pentru a-L contacta și pentru a-L trăi pe Cristos, Duhul face cercetări active asupra bogățiilor lui Cristos ca adâncimi ale lui Dumnezeu, și El revelează aceste bogății ale lui Cristos pentru noi și în noi pentru savurarea și participarea noastră.

Pentru a rămâne în Cristos pentru ca El să rămână în noi, trebuie să-L iubim pe Domnul Isus!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim cuvântul Tău. Ne întoarcem inima către Tine, Doamne și ne exersăm duhul; fă-ne să Te iubim mai mult, astfel încât să avem vizita, prezența, arătarea Ta proaspătă. Ne place să avem manifestarea Ta, Doamne. Ne place să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi atunci când Te iubim! Doamne Isuse, Te iubim! Îți mulțumim că ne-ai revelat prin Duhul toate bogățiile din adâncimile lui Dumnezeu pentru savurarea noastră. Îți mulțumim că ai venit să-ți faci locuința împreună cu noi ca să locuim în Dumnezeu și Dumnezeu să locuiască în noi!