evanghelia împărăției

Ne pocăim pentru împărăție și suntem botezați pentru a fi cufundați în Dumnezeul Triunic

19/02/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să ne pocăim pentru împărăția lui Dumnezeu, luându-L pe Cristos ca Împărat și Domn al nostru și trebuie să fim botezați în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt pentru a fi cufundați în Dumnezeul Triunic și a savura tot ceea ce este El. Amin!

Este foarte interesant să vedem că prima Evanghelie, Evanghelia după Matei, nu este despre Cristos ca viață sau ca om potrivit, ci ca Împărat; evanghelia lui Matei este evanghelia Împăratului-Mântuitor.

Doar atunci când Cristos este Împăratul și Domnul nostru Îl putem savura pe El ca fiind realitatea a tot ceea ce este și are Dumnezeu.

Când predicăm Evanghelia pentru a face discipoli din toate națiunile, botezându-le în Dumnezeul Triunic, trebuie să predicăm evanghelia împărăției, astfel încât păcătoșii răzvrătiți să devină cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu. Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, am fost mântuiți de Dumnezeu nu doar pentru ca noi să savurăm viața eternă cu El, ci și pentru a îndeplini marea noastră misiune: să mergem și să facem discipoli din toate neamurile, botezându-le în Dumnezeu Însuși.

Suntem chemați nu doar să-L savurăm pe Cristos personal și corporativ, ci și să fim trimiși de Dumnezeu pentru a face discipoli din toate națiunile și a le scufunda în Dumnezeul Triunic. Aleluia!

În primul rând, trebuie să fim chemați, apoi trebuie să fim trimiși. La fel ca Isaia în Isa. 6, totuși, de multe ori ne dăm seama că Dumnezeul nostru este sfânt, drept și glorios și că suntem păcătoși, trăind printre oameni cu buze necurate și inimi păcătoase.

Când venim la Domnul și Îl contactăm, El are o cale de a ne spăla, de a ne curăța și de a ne purifica, și atunci putem fi cei care sunt trimiși de El. Trebuie să fim trimiși de Domnul pentru a merge și a face discipoli din toate națiunile.

El este Domnul, El este Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ și noi suntem trimiși de El în numele Său pentru a predica evanghelia împărăției și a face din oamenii păgâni oameni ai împărăției.

Fie ca noi să fim mai întâi sub autoritatea și stăpânirea Domnului în viața noastră de zi cu zi, luându-L pe El drept autoritatea noastră supremă și supunându-ne tronului Său.

Ne aflăm în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, unde suntem conduși de Domnul în dragoste.

Pe măsură ce rămânem sub autoritatea Domnului în împărăția Sa, vom coopera cu El nu numai savurînd tot ceea ce este El, ci și mai mult, mergând la alții pentru a le predica evanghelia împărăției.

Așa cum savurăm bogățiile lui Cristos fiind sub conducerea Lui în împărăția lui Dumnezeu, tot așa vrem astăzi să predicăm evanghelia împărăției întregului pământ locuit ca o mărturie și mulți vor crede.

Îi luăm pe cei care cred, pe păcătoșii pocăiți și îi scufundăm prin botez în Dumnezeul Triunic! Ce însărcinară măreață!

Trebuie să ne pocăim pentru împărăția lui Dumnezeu, pentru ca El să aibă un domeniu unde să domnească și să Se distribuie în noi ca binecuvântare

Cartea lui Matei începe cu Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Avraam (Mat. 1:1). Nu începe cronologic cu Isus ca Fiul lui Avraam, ci după punctul de vedere al împărăției, deci El este mai întâi fiul lui David, Împăratul.

Când Domnul Isus a ieșit să predice evanghelia și să-și îndeplinească lucrarea, El a proclamat și a spus: Pocăiți-vă, căci împărăția cerurilor s-a apropiat (Matei 4:17).

Înainte de a-L putea savura pe Dumnezeu ca viață și ca binecuvântare, trebuie să ne pocăim pentru împărăția lui Dumnezeu. Evanghelia din Noul Testament este prezentată în primul rând nu ca evanghelia vieții, evanghelia harului sau evanghelia păcii, ci ca evanghelia împărăției.

Pentru ca Dumnezeu să poată distribui tot ceea ce este El în noi, trebuie să ne pocăim pentru împărăția lui Dumnezeu. Chiar și în Evanghelia după Ioan vedem că, dacă nu suntem regenerați, nu putem intra în împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3:3, 5).

De ce trebuie să ne pocăim? Trebuie să ne pocăim pentru că suntem păcătoși și mai ales pentru că suntem răzvrătiți. Suntem răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu și suntem chiar dușmani ai lui Dumnezeu.

Prin urmare, pentru ca noi să savurăm ceva din Cristos, trebuie mai întâi să ne pocăim, să ne schimbăm mintea și să-L acceptăm pe Domnul ca Împărat și Mântuitor al nostru (Matei 3:2; 10:7; Marcu 1:15).

Pentru că suntem rebeli, trebuie să ne pocăim și să-L primim pe Cristos ca autoritate, ca Suveran și Împărat al nostru; când El domnește și domnește în noi în împărăția lui Dumnezeu, putem savura tot ceea ce este El.

Odată ce există împărăția lui Dumnezeu în noi prin pocăința noastră pentru împărăție, vom primi binecuvântarea lui Dumnezeu. Cu toții dorim să primim binecuvântarea, dar această binecuvântare necesită o sferă în care Dumnezeu poate domni și guverna.

Dumnezeu nu ne dă doar ceva ce noi numim, binecuvântarea; El vrea să-și întemeieze împărăția în noi, iar apoi El poate distribui tot ce este El în noi. Fără ca împărăția lui Dumnezeu să fie în inima noastră, nu există nicio cale ca Dumnezeu să vină și să ne binecuvânteze și nu putem savura distribuirea divină.

De aceea trebuie să chemăm numele Domnului, Doamne Isuse! Nu spunem doar „O, Isuse”, ci „Doamne Isuse!” Când Îl numim Domn, El este întronat în ființa noastră și împărăția Sa este înființată în noi.

Mai întâi trebuie să-L cunoaștem și să-L primim pe Cristos ca Fiu al lui David și apoi ca Fiu al lui Avraam. Mai întâi trebuie să recunoaștem statutul de împărat al Domnului și să ne dăm seama că ar trebui să fim sub domnia și suveranitatea Lui, iar apoi Îl putem savura pe El ca binecuvântare a noastră.

Când Domnul vine la noi, El vine ca Mântuitor-Împărat; El vine ca Împărat al împărăției cerurilor și, când Îl primim ca Împărat și Domn al nostru, El își poate stabili împărăția în noi și poate distribui tot ce este El în noi.

La fel este și cu predicarea de către noi a evangheliei. Pentru ca noi să ne îndeplinim marea însărcinare a Domnului pentru noi, trebuie să predicăm evanghelia împărăției pentru a-i aduce pe mulți în împărăția lui Dumnezeu.

Apoi, trebuie să-i facem discipoli botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt.

Nu le putem spune oamenilor doar lucrurile bune pe care Domnul le poate face pentru ei și atât; trebuie să-i conducem să cheme numele Domnului Isus pentru ca ei să-L primească ca Mântuitor-Împărat al lor (Matei 24:14).

Odată ce Domnul Isus devine Mântuitor-Împărat în ființa noastră, odată ce împărăția Sa este înființată în inima noastră, El poate distribui tot ce este El în noi și suntem sub binecuvântarea Sa.

Cu cât suntem mai mult sub stăpânirea Domnului în viața noastră de zi cu zi, cu atât Îl savurăm mai mult pe Dumnezeul Triunic ca binecuvântare a noastră. Această binecuvântare este a vieții, pentru că este binecuvântarea Dumnezeului Triunic procesat și finalizat ca Duh atotinclusiv.

Fie ca noi să fim astăzi sub stăpânirea lui Dumnezeu și să predicăm evanghelia împărăției pentru a aduce pe mulți sub stăpânirea lui Dumnezeu pentru ca El să aibă un domeniu, o sferă în care El poate conduce și domni.

Doamne Isuse, credem în Tine și Te luăm ca Domn și Împărat al nostru. Isus Cristos este Domnul! Amin, Isus Cristos este Domnul nostru! Te tronăm în ființa noastră. Credem în Tine, ne pocăim de păcatele noastre și de trecutul nostru și Te luăm ca Împărat și Suveran al nostru. Suntem sub conducerea Ta astăzi. Înființează-ți tronul în inima noastră. Amin, Doamne, te luăm ca Fiul lui David, ca să Te savurăm ca Fiu al lui Avraam. Tu ești Împăratul și Domnul nostru. Ne deschidem Ție, ne supunem sub stăpânirea Ta și Te luăm ca Domnul nostru. Aleluia, în împărăția lui Dumnezeu putem savura binecuvântarea Lui! Ce loc minunat este aici, în împărăția lui Dumnezeu, unde putem savura binecuvântarea Duhului atotinclusiv! Te iubim, Doamne, ne place să savurăm binecuvântarea Ta și suntem una cu Tine pentru a predica evanghelia împărăției! Amin, fie ca toți să audă evanghelia împărăției, ca să se pocăiască pentru împărăția lui Dumnezeu și să savureze tot ceea ce este Dumnezeu!

A fi botezat înseamnă a fi scufundat în Dumnezeul Triunic pentru savura tot ceea ce este El

După ce ne pocăim pentru împărăția lui Dumnezeu, trebuie să fim botezați. După ce predicăm evanghelia împărăției și oamenii se pocăiesc pentru împărăție, ei trebuie să fie botezați.

Botezul nu este doar un semn exterior; noi botezăm oamenii nu doar în apă, ci în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt (Matei 28:19). Există un singur nume pentru Trinitatea Divină și noi botezăm oamenii în Dumnezeul Triunic.

Noi nu botezăm oamenii în numele Tatălui și apoi din nou în numele Fiului și apoi din nou în numele Duhului. Mai degrabă, noi facem discipoli națiunile botezându-i în Dumnezeul Triunic, în numele unic al Dumnezeului Triunic!

Există un singur nume pentru Dumnezeul nostru Unic: Tatăl, Fiul și Duhul. Dumnezeul Unic nu numai că lucrează împreună prin Tatăl trimițând pe Fiul și pe Fiul lucrând prin Duhul; chiar mai mult, Dumnezeul Triunic are un singur nume – Tatăl, Fiul și Duhul.

După ce Cristos a trecut prin moartea și învierea Sa și a terminat procesul ca om de la întruparea lui Dumnezeu prin viața, moartea și învierea Sa umană, El este Dumnezeul Triunic care a fost procesat și finalizat pentru a fi Duhul pe care să-L savurăm și din care să ne împărtășim.

Acum există o astfel de persoană numită Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt; există un singur nume pentru Dumnezeul Triunic. Dumnezeul Triunic nu este trei persoane care sunt separate și neînrudite; Dumnezeul Triunic este unul, inseparabil. Dar aici vedem că există un singur nume pentru întregul Dumnezeu Triun.

Dr. Scofield a spus în studiul său biblic că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt numele final al singurului Dumnezeu adevărat. Acesta este numele final, iar în acest nume, noi suntem botezați și îi botezăm pe alții pentru a putea fi cufundați în Dumnezeul Triunic.

Numele denotă persoana; numele Tatălui Fiu Duh denotă Tatăl care este sursa, Fiul care este cursul și Duhul ca curgere. Slavă Domnului, când suntem botezați în apă suntem botezați lăuntric și cufundați în Dumnezeul Triunic.

Pentru discipolizarea națiunilor, trebuie să le botezăm în numele unic al Tatălui, al Fiului și al Duhului, pentru a le aduce într-o unire organică cu Dumnezeul Triunic.

Când îi botezăm pe alții în Dumnezeul Triunic, îi aducem într-o unire organică cu Dumnezeu, astfel încât să-L savureze ca realitatea lor, sub distribuirea Lui divină.

Numele este suma totală a Ființei Divine, echivalentă cu persoana Sa. A boteza pe cineva în numele Dumnezeului Triunic înseamnă a-l scufunda în tot ceea ce este Dumnezeul Triunic.

Trebuie să vedem acest lucru și să ne dăm seama că botezul înseamnă a fi scufundat în Dumnezeul Triunic. Noi facem discipoli din toate națiunile punându-i pe oameni în Dumnezeul Triunic.

Nu lărgim împărăția lui Dumnezeu, convingându-i pe alții că Dumnezeu există și convingându-i că trebuie să se pocăiască sau se vor duce în iad. Aceasta este o evanghelie foarte joasă.

Evanghelia împărăției este să te pocăiești pentru împărăția lui Dumnezeu și să fii cufundat în Dumnezeul Triunic pentru a deveni una cu Dumnezeu și a fi umplut cu Dumnezeu.

Botezul nu este doar o procedură prin care toți noii convertiți trebuie să treacă după ce au crezut în Isus; botezul înseamnă scufundarea altora în Dumnezeul Triunic pentru a fi aduși într-o unire organică cu El. Amin!

Prin credință, suntem uniți cu Dumnezeul Triunic și prin botez suntem cufundați în Dumnezeul Triunic și suntem umpluți cu El.

Fie ca noi să fim una cu Domnul în timp ce ieșim să îndeplinim marea noastră misiune de a face discipoli din toate națiunile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, pentru ca ei să fie cufundați în Dumnezeul Triunic și să fie pe deplin una cu Dumnezeu!

Doamne Isuse, credem în Tine și suntem una cu Tine! Aleluia, putem fi botezați în Dumnezeul Triunic pentru a fi cufundați în Dumnezeul Triunic și făcuți pe deplin una cu Dumnezeu! Amin, Doamne, Te lăudăm că ești unul și trei – Tu ești Tatăl, Fiul și Duhul, iar noi suntem cufundați în Tine! Ce Persoană minunată ești, iar noi suntem acum în Tine și Tu ești în noi! Te lăudăm, Doamne, că ne-ai făcut discipolii Tăi botezându-ne în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Aleluia, suntem cufundați în Dumnezeul Triunic pentru a fi una cu Dumnezeu și a fi plini de Dumnezeu! Amin, Doamne, suntem acum sub distribuirea Ta divină, savurând tot ceea ce ești și fiind una cu Tine pentru a face discipoli din toate neamurile. Mergem în numele Tău și cu autoritatea Ta să-i botezăm pe credincioșii pocăiți în Dumnezeu, pentru ca ei să fie cufundați în Dumnezeul Triunic și aduși într-o unire organică cu Dumnezeu! Aleluia, prin botez suntem aduși în savurarea a tot ceea ce este Dumnezeu! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Repent for the Kingdom and are being Baptized to be Immersed into the Triune God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 3 (Să facem discipoli din toate națiunile, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Evanghelia împărăției trebuie predicată pentru ca toți oamenii să se pocăiască pentru împărăție!

09/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Dumnezeu poruncește tuturor să se pocăiască pentru împărăție, iar noi, în viața de biserică, trebuie să ducem evanghelia împărăției la întregul pământ locuit pentru o mărturie și atunci va veni sfârșitul!

Evanghelia harului, evanghelia iertării păcatelor, a fost predicată pe tot pământul; evanghelia împărăției nu a fost însă predicată și mulți dintre credincioși nu știu că scopul și subiectul evangheliei este ca Dumnezeu să câștige o împărăție pe pământ.

Evanghelia împărăției îi aduce pe cei care cred nu numai în mântuirea lui Dumnezeu, ci și în împărăția Sa; când cineva crede în Domnul Isus, este adus în împărăția lui Dumnezeu, sub stăpânirea cerească a lui Dumnezeu.

Faptul că împărăția lui Dumnezeu este accentuată în evanghelia împărăției arată că există o luptă, un război și anume că împărăția lui Satan luptă împotriva împărăției lui Dumnezeu; Satan este în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și omul s-a unit cu el în această răzvrătire.

Când credem în Domnul, primim mântuirea lui Dumnezeu și chiar mai mult, suntem aduși în împărăția lui Dumnezeu. Pe de o parte savurăm mântuirea glorioasă și completă a lui Dumnezeu cu aspectul său juridic și organic, iar pe de altă parte, suntem aduși sub autoritatea lui Dumnezeu.

Cu cât chemăm mai mult numele Domnului Isus, cu atât mai mult suntem aduși sub El ca și Capul și Împăratul nostru. Aleluia, noi, în calitate de credincioși în Cristos, am fost aduși în domeniul guvernării divine, pentru a putea participa în binecuvântările vieții divine din împărăția divină!

Faptul de a fi în împărăția lui Dumnezeu și de a trăi în împărăția lui Dumnezeu este rezultatul evangheliei împărăției; Dumnezeu vrea să-l recupereze pe om, să-l câștige pe om și să-l readucă pe om sub autoritatea Sa, pentru ca omul să savureze tot ceea ce Dumnezeu este, are și a făcut.

El ne-a chemat în împărăția și gloria Sa, iar aici, în împărăția lui Dumnezeu, noi savurăm toate bogățiile gloriei Sale, toate binecuvântările vieții divine. Aleluia!

Finalizarea acestui lucru poate fi văzută în Noul Ierusalim, unde tronul lui Dumnezeu și al Mielului este centrul și punctul cel mai înalt, și din el curge și iese tot ceea ce este Dumnezeu.

În Noul Ierusalim vom savura tot ceea ce este Dumnezeu ca viață, alimentare și lumină pur și simplu fiind sub tronul Său, prin supunerea față de calitatea Sa de Cap. Iar pentru a intra în această minunată realitate și pentru a savura acest destin glorios, trebuie să ne pocăim pentru împărăție!

Dumnezeu poruncește tuturor să se pocăiască pentru împărăție, să aibă o schimbare a minții și a scopului

Ioan Botezătorul și Domnul Isus, împreună cu discipolii lor, au proclamat evanghelia împărăției și au spus: Pocăiți-vă căci împărăția cerurilor s-a apropiat (vezi Mat. 3:2; 4:17; Fapte 17:30).

Dumnezeu poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască pentru împărăție. În cartea Faptelor, discipolii (urmașii Domnului) au predicat evanghelia spunând oamenilor de pretutindeni să se pocăiască pentru împărăție.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să stăm la colțul străzii cu o barbă lungă și o placă mare spunând: “Pocăiți-vă pentru împărăție!”, ci mai degrabă, să ne dăm seama că Dumnezeu dorește ca omul să aibă o schimbare, o întoarcere – omul trebuie să se pocăiască pentru împărăție!

Uneori predicarea de către noi a evangheliei nu este plină de însărcinarea și porunca lui Dumnezeu; trebuie să le spunem oamenilor: Păcătoșilor, trebuie să vă pocăiți pentru împărăția lui Dumnezeu! Trebuie să vă pocăiți nu doar de păcatele voastre, ci și de răzvrătirea și nesupunerea față de Dumnezeu – trebuie să vă pocăiți pentru împărăție! Trebuie să vă pocăiți nu numai pentru fărădelegile voastre, ci și pentru neascultarea voastră!

Ce înseamnă să ne pocăim? Înseamnă că inițial am fost răzvrătiți și împotriva lui Dumnezeu, dar acum ne întoarcem la Domnul în supunere (Mat. 3:2; 4:17).

Pocăința autentică și o credința în evanghelie sunt întotdeauna într-o atitudine de supunere; atunci când ne pocăim, ne supunem Cuvântului lui Dumnezeu, predicării evangheliei.

Trebuie ca nu doar să credem evanghelia, ci să ascultăm de evanghelie; aceasta este evanghelia împărăției.

Împăratul vorbește prin poporul Său oamenilor de pretutindeni că toată lumea trebuie să se pocăiască pentru împărăție!

Trebuie să-i ajutăm pe păcătoși, pe cei necredincioși, să se supună Domnului, să asculte de cuvântul Său și să facă ceea ce spune evanghelia – să se pocăiască pentru împărăție, să se pocăiască pentru a veni sub autoritatea cerească a lui Dumnezeu!

A ne pocăi înseamnă să avem o schimbare a minții ce rezultă în regret, a avea o schimbare a scopului (vezi Luca 3:3, 8; 5:32; 17:3; Fapte 17:30-31).

A ne pocăi nu înseamnă doar că ne simțim rău sau că ne pare rău că am greșit; cu siguranță, nu înseamnă doar întoarcerea unei noi pagini și a face binele. A ne pocăi înseamnă să ne întoarcem, să avem o întoarcere completă, o schimbare a minții.

Înainte, gândeam într-un fel, iar după ce ne pocăim avem o schimbare completă – gândim la fel ca Dumnezeu, într-un mod diferit.

Înainte mergeam într-o anumită direcție, iar când ne pocăim nu doar că regretăm calea noastră, ci avem o întoarcere de 180 de grade față de la ceea ce facem și gândim, având o schimbare în scop, țel și înțelegere.

Trebuie să predicăm evanghelia într-un mod nou, dându-ne seama că pocăința este pentru ca oamenii să intre în împărăția lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu se pocăiesc, adică nu au o schimbare de concept, ei nu pot intra în împărăția lui Dumnezeu (Marcu 1:15; Mat. 3:2; 4:17).

Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de atâția ani – trebuie să le spunem oamenilor că, de când Domnul a venit, împărăția lui Dumnezeu este aproape, așa că ei trebuie să se pocăiască și să creadă în evanghelie!

Motivul pentru care oamenii trebuie să se pocăiască este pentru că împărăția vine, împărăția este aproape. Oamenii trebuie să se pocăiască nu doar pentru că ei sunt păcătoși care fac greșeli, ci pentru împărăție, pentru stăpânirea Domnului.

Trebuie să ne pocăim și să credem în evanghelie pentru a putea intra și trăi în împărăția lui Dumnezeu, sub stăpânirea divină a lui Dumnezeu! Amin!

Doamne Isuse, suntem una cu Tine în declararea și proclamarea evangheliei împărăției, spunându-le oamenilor de pretutindeni să se pocăiască pentru că împărăția este aproape! Amin, Doamne, vrem să avem o apreciere înălțată a evangheliei și a predicării de către noi a evangheliei, astfel încât nu doar să vorbim despre mântuirea și iertarea păcatelor de către Dumnezeu, ci mai mult, să le spunem oamenilor să se pocăiască pentru împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să avem mai întâi o întoarcere, o schimbare în concept, să ne întoarcem de la căile noastre păcătoase și vechi către Tine și apoi să proclamăm altora evanghelia împărăției!

Evanghelia împărăției trebuie dusă pe întregul pământ locuit pentru o mărturie și atunci va veni sfârșitul!

Evanghelia împărăției va fi predicată pe întregul pământ locuit pentru o mărturie pentru toate națiunile înainte de sfârșitul acestei epoci (Mat. 24:14).

Dar cine cunoaște evanghelia împărăției, cine realizează importanța predicării acestei evanghelii și cine se ridică să predice evanghelia împărăției pentru ca mulți să intre în împărăția lui Dumnezeu și să fie sub stăpânirea cerească a lui Dumnezeu?

E puțin probabil că toți oamenii vor crede în această evanghelie – poate chiar mai puțin decât cei care cred în evanghelia harului, dar evanghelia împărăției trebuie dusă pe întregul pământ locuit pentru o mărturie și atunci va veni sfârșitul.

Evanghelia împărăției – care include evanghelia harului – aduce oamenii nu numai întru mântuirea lui Dumnezeu, ci și întru împărăția cerurilor (Apoc. 1:9); această evanghelie a împărăției va fi predicată pe întregul pământ ca o mărturie pentru toate națiunile înainte de sfârșitul acestei epoci!

Pentru ca sfârșitul să vină, înainte de sfârșitul acestei epoci, această evanghelie trebuie predicată. Indiferent cine și cât de mulți se pocăiesc și cred, această evanghelie trebuie predicată tuturor națiunilor, inclusiv oamenilor din fiecare popor, etnie, rasă, culoare, gen, trib și națiune; această evanghelie trebuie predicată pentru o mărturie!

Această predicare – simbolizată de calul alb al primului sigiliu din Apocalipsa 6:1-2 – va fi un semn al finalizării acestei epoci.

Când Mielul a deschis cele șapte sigilii în înălțarea Sa – și Ioan a fost chemat să vină – primul lucru a fost calul alb, care se referă la evanghelia împărăției.

Calul alb al evangheliei a început să alerge după înălțarea Domnului în ziua Cincizecimii și încă aleargă și astăzi; chiar și astăzi predicăm evanghelia împărăției pentru ca oamenii să se pocăiască pentru împărăția lui Dumnezeu!

Calul alb aleargă împreună cu ceilalți cai – război, foamete și moarte; aceștia au alergat pe pământ timp de două mii de ani, și evanghelia preia conducerea. Cu toții ar trebui să fim pe acest cal, una cu Cel de pe calul alb, pentru a predica evanghelia împărăției.

Evanghelia merge înspre împărăția lui Dumnezeu! Evanghelia împărăției trebuie să fie adusă pe întregul pământ locuit prin bisericile din recâștigarea Domnului (Mat. 24:14; 1 Tes. 1:8).

Oamenii de pretutindeni au nevoie de evanghelia împărăției. Trebuie să ne rugăm, să postim, să fim înaintea Domnului atât în mod personal, cât și corporativ, și să-L căutăm pe Domnul în legătură cu acest lucru, și atunci vom merge împreună cu El să predicăm evanghelia împărăției ca o mărturie pentru toate națiunile!

Trebuie să declarăm tuturor națiunilor și popoarelor de pe cele cinci continente să se pocăiască pentru împărăție! Trebuie să proclamăm împărăția ca evanghelie și să cerem oamenilor să creadă în evanghelie și să vină sub stăpânirea cerească a acestei împărății pentru a savura binecuvântările vieții divine în împărăție!

Doamne, suntem una cu Tine pentru a declara tuturor oamenilor care trăiesc pe pământ să se pocăiască pentru împărăția cerurilor! Amin, toți oamenii din America, pocăiți-vă! Oamenii care locuiesc în Australasia, pocăiți-vă pentru împărăție! Oamenii care trăiesc în Africa, pocăiți-vă pentru împărăție! Oamenii care trăiesc în Europa, pocăiți-vă! Oamenii care trăiesc în Asia, trebuie să vă pocăiți! Pocăiți-vă și credeți în evanghelie ca să intrați sub stăpânirea cerească a împărăției lui Dumnezeu și să savurați binecuvântările vieții divine din această împărăție! Amin, Dumnezeu poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, iar noi suntem una cu Dumnezeu în proclamarea evangheliei împărăției pentru ca toți oamenii să se pocăiască și să intre în împărăția lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Gospel of the Kingdom must be Preached for All Men to Repent for the Kingdom! (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 8 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Prin evanghelia împărăției, Dumnezeu îi aduce pe oameni sub conducerea autorității Sale

08/10/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Prin evanghelia împărăției, Dumnezeu îi aduce pe oameni sub conducerea autorității cerești, pentru ca ei să devină împărăția Sa, cei care savurează toate bogățiile vieții divine, pe măsură ce sunt guvernați de autoritatea Sa.

Problema fundamentală în acest univers este răzvrătirea împotriva autorității lui Dumnezeu. Omul nu este doar păcătos; omul nu doar că face greșeli din când în când, ci mai degrabă, omul este răzvrătit, deoarece omul s-a unit cu Satan în răzvrătirea sa împotriva lui Dumnezeu.

Dumnezeul nostru este viu și activ, și El vrea să facă multe lucruri, dar Satan, inamicul Său, se opune întotdeauna lui Dumnezeu și încearcă să împiedice planul Său și îndeplinirea economiei Sale.

Satan a vrut să fie ca Dumnezeu, chiar să se așeze pe tronul lui Dumnezeu și să fie ca Cel Preaînalt, dar făcând acest lucru s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a devenit inamicul lui Dumnezeu. Datorită faptului că omul a fost atras în răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu de către Satan, acum omul este una cu Satan în răzvrătire.

Satan vrea să uzurpe autoritatea lui Dumnezeu și să Îi răstoarne tronul, și dorește să încalce suveranitatea lui Dumnezeu și să-și stabilească propria împărăție. Așadar, când omul a căzut, el s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a negat autoritatea lui Dumnezeu, respingând guvernarea lui Dumnezeu.

Când privim în jurul nostru în societate astăzi, tot ce vedem este răzvrătire; vedem răzvrătire ascunsă și răzvrătire deschisă, de la cei mai săraci până la cei mai bogați, de la muncitorul din fabrică până la cele cei mai inteligenți, și de la cetățenii țării până la conducătorii țării.

Trăim într-o epocă a nelegiuirii și, atunci când predicăm evanghelia, vrem nu doar ca oamenii să fie mântuiți de păcat, ci, prin predicarea evangheliei împărăției, ca omul să fie adus sub conducerea autorității cerești și să fie în împărăția lui Dumnezeu.

Răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu a început cu mult timp în urmă și va continua să se înrăutățească până când Antichrist, omul fărădelegii, va declara război deschis în răzvrătirea sa împotriva lui Dumnezeu.

Până la acel moment, până la sfârșitul acestei epoci a evangheliei, trebuie să fim una cu Domnul pentru a predica nu doar evanghelia harului și a iertării păcatelor, ci și evanghelia împărăției.

Trebuie să predicăm evanghelia împărăției pentru ca mulți oameni plini de diavol și oameni posedați de demoni care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu să fie întorși la Dumnezeu și să vină sub autoritatea lui Dumnezeu!

Trebuie să predicăm evanghelia împărăției, pentru ca mulți oameni satanici să fie eliberați de uzurparea lui Satan și să se întoarcă la Dumnezeu!

Prin evanghelia împărăției, Dumnezeu îi aduce pe oameni sub conducerea autorității Sale

Este nevoie de predicarea evangheliei împărăției pentru ca Dumnezeu să aducă mulți oameni sub conducerea autorității cerești, ca aceștia să devină împărăția Sa, cei conduși de autoritatea Sa (Mat. 24:14; Apoc. 1:5-6).

Omul trebuie nu doar să fie mântuit de păcatele sale și să găsească viața veșnică, ci chiar mai mult să fie eliberat de răzvrătirea lui împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale.

Punctul primordial este împărăția lui Dumnezeu, deci trebuie să predicăm evanghelia nu doar pentru a le oferi oamenilor viață și pace, iertarea păcatelor și mântuirea cu viața eternă, ci și pentru a-i aduce în împărăția lui Dumnezeu.

Noi predicăm Evanghelia pentru ca stăpânirea cerească a lui Dumnezeu să fie stabilită pe pământ.

Noul Testament predică evanghelia în calea împărăției; când Ioan Botezătorul a venit, el a predicat evanghelia împărăției, iar când Domnul Isus Și-a început slujba, El a predicat împărăția ca evanghelie.

Deoarece împărăția lui Dumnezeu este adevărata evanghelie, pentru a cunoaște evanghelia este necesar să cunoaștem împărăția (Marcu 1:14-15; Fapte 8:12).

Predicarea împărăției lui Dumnezeu este predicarea evangheliei; împărăția este evanghelia Noului Testament, iar evanghelia din Noul Testament este împărăția lui Dumnezeu.

Calea ca noi să-i scoatem pe alții din lume și să-i aducem în împărăția cerurilor nu este prin predicarea unei evanghelii superficiale așa cum o vedem predicată astăzi, ci prin predicarea evangheliei împărăției cerurilor.

Evanghelia împărăției include nu doar iertarea păcatelor (Luca 24:47) și distribuirea vieții divine (Ioan 20:31), ci și împărăția cerurilor cu puterea epocii viitoare (Evrei 6:5) pentru alungarea demonilor și vindecarea bolilor (Isaia 35:5-6; Mat. 10:1).

Evanghelia împărăției include evanghelia harului (Fapte 20:24) și aduce oamenii nu doar întru mântuirea lui Dumnezeu, ci și întru împărăția cerurilor (Apoc. 1:9).

Accentul evangheliei harului este pe iertarea păcatului, pe răscumpărarea lui Dumnezeu și pe viața eternă; accentul evangheliei împărăției este pe stăpânirea cerească a lui Dumnezeu și pe autoritatea lui Dumnezeu.

Evanghelia vieții, evanghelia harului și evanghelia mântuirii sunt toate aspecte diferite ale împărăției lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu este ca butucul, iar celelalte elemente sunt precum spițele, care sunt centrate pe butuc.

Totul iese din împărăție și este centrat pe împărăție; evanghelia vieții este pentru împărăție, evanghelia mântuirii este pentru împărăție, iar evanghelia iertării, de asemenea, este pentru împărăție.

Împărăția este adevărata evanghelie; trebuie să cunoaștem împărăția lui Dumnezeu și să fim constituiți cu evanghelia împărăției pentru a vesti această evanghelie întregului pământ locuit, astfel încât Dumnezeu să aducă pe mulți sub conducerea autorității Sale.

Fie ca nu doar să avem o înțelegere doctrinară a acestui lucru, ci să cunoaștem împărăția, să cunoaștem evanghelia împărăției într-un mod complet și predicăm această împărăție a evangheliei una cu Domnul pentru ca toți oamenii să audă și să intre în împărăția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să predicăm evanghelia împărăției, pentru ca mulți să fie scoși de sub autoritatea întunericului și a lui Satan și aduși în împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi, ca biserică, să predicăm această evanghelie, astfel încât Dumnezeu să aducă pe mulți oameni sub conducerea autorității cerești pentru ca ei să devină împărăția Sa, cei care sunt conduși de autoritatea Sa! Fie ca împărăția Ta să vină pe pământ! Vrem ca predicarea de către noi a evangheliei să-Ți lărgească împărăția și să-i facă pe mulți dintre cei uzurpați de diavol cetățeni ai împărăției cerurilor!

Evanghelia împărăției este proclamată pentru ca păcătoșii răzvrătiți să fie calificați să intre în împărăția lui Dumnezeu

Evanghelia nu este doar ca să fim mântuiți pe vecie și să primim viața divină; ea este pentru împărăția lui Dumnezeu. Noi proclamăm evanghelia pentru ca păcătoșii răzvrătiți să poată fi mântuiți, calificați și echipați să intre în împărăția lui Dumnezeu (Marcu 1:14-15; Mat. 4:17; Fapte 8:12).

Ori de câte ori predicăm Evanghelia trebuie să ne dăm seama că este o luptă; adevărata predicare a evangheliei nu este niciodată ușoară, deoarece există rezistență, răzvrătire și nelegiuire.

Există un alt duh în această lume care îi ține pe oameni în întunericul satanic, iar noi suntem aici pentru a proclama evanghelia împărăției ca oamenii să fie eliberați din acea împărăție!

Amin, evanghelia împărăției este proclamată pentru ca oamenii să fie transferați din împărăția lui Satan și să fie aduși în împărăția dragostei Fiului lui Dumnezeu.

Pentru aceasta, avem nevoie de multă rugăciune, căci dăm seama că evanghelia este o adevărată luptă, o bătălie; suntem aici ca să vestim evanghelia și să îi aducem pe păcătoși – care nu sunt doar plini de păcate, ci și răzvrătiți – în împărăția lui Dumnezeu.

Prin predicarea evangheliei împărăției, oamenii sunt mântuiți și calificați și echipați să intre în împărăția lui Dumnezeu și să devină parte a dezvoltării împărăției lui Dumnezeu.

Accentul acestei evanghelii este pus pe stăpânirea cerească a lui Dumnezeu și pe autoritatea lui Dumnezeu.

Dăm slavă Domnului pentru evanghelia mântuirii și evanghelia harului, care ne aduc ca să savurăm mântuirea deplină a lui Dumnezeu – răscumpărarea Sa juridică și mântuirea Sa organică!

Dar trebuie să ne dăm seama că sfera completă a mântuirii lui Dumnezeu, evanghelia nu este doar ca noi să savurăm mântuirea lui Dumnezeu, ci mai ales ca să fim aduși în împărăția lui Dumnezeu!

Accentul nostru nu ar trebui să fie doar pe mântuire, ci pe autoritatea lui Dumnezeu, stăpânirea Sa, domnia Sa, guvernarea Său, tronul Său, care este Împăratul și împărăția!

Prin evanghelia împărăției mulți sunt aduși în domeniul conducerii divine, astfel încât să poată participa în binecuvântările vieții divine din împărăția divină (1 Tes. 2:12).

Evanghelia nu este predicată doar ca să îi aducă pe oameni într-un loc fericit, într-un fel de situație binecuvântată; mai presus de toate, evanghelia împărăției îi aduce pe oameni într-un domeniu al guvernării directe a lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a chemat în propria Sa împărăție și glorie; în această glorie există tot felul de bogății – bogățiile gloriei Sale, cu tot felul de binecuvântări ale vieții divine.

Pentru a savura toate bogățiile lui Dumnezeu, trebuie să fim în domeniul stăpânirii lui Dumnezeu, domeniul împărăției cerurilor.

Aceasta va culmina cu Noul Ierusalim, împărăția eternă a lui Dumnezeu, unde vedem că centrul este tronul lui Dumnezeu, iar din tron ies tot felul de binecuvântări ale vieții divine pentru savurarea noastră!

Din tronul lui Dumnezeu iese râul apei vieții cu pomul vieții, și lumina divină strălucește de la tron.

Fie ca să fim una cu Domnul să vestim evanghelia împărăției pentru ca mulți păcătoși răzvrătiți să fie calificați și echipați să intre în împărăția lui Dumnezeu!

Evanghelia harului a fost propovăduită pe fiecare continent, dar trebuie să ne ridicăm pentru a vorbi evanghelia mai înaltă pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu pe pământ!

Doamne Isuse, vestim evanghelia împărăției pentru ca păcătoșii răzvrătiți să fie mântuiți, calificați și echipați ca să intre în împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, leagă-l pe omul cel puternic din gândurile și mințile oamenilor pentru ca ei să vadă lumina evangheliei, să fie eliberați de sub autoritatea întunericului și să fie transferați în împărăția dragostei Fiului lui Dumnezeu! Doamne, fie ca mulți să intre în domeniul guvernării divine, pentru a participa în binecuvântarea vieții divine din împărăția divină!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Through the Gospel of the Kingdom God Brings People under the Ruling of His Authority (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 8 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să trăim viața împărăției în viața de biserică sub autoritatea împărăției

03/09/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Împărăția este realitatea bisericii și pentru a fi zidiți în biserică trebuie să venim sub autoritatea împărăției, să exercităm cheile împărăției și să trăim viața împărăției în viața de biserică.

Domnul Isus a venit să proclame evanghelia împărăției; El nu a proclamat evanghelia bisericii, ci a împărăției, iar rezultatul faptul că multe persoane cred în evanghelie este că biserica a luat ființă.

Viața împărăției primită de noi rezultă în viața de biserică; când primim Cuvântul lui Dumnezeu prin evanghelie, primim împărăția lui Dumnezeu și devenim membre ale bisericii, membre ale Trupului organic al lui Cristos.

Realitatea bisericii este împărăția și, pe măsură ce practicăm viața de biserică, trebuie să trăim viața împărăției.

Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate (faptul de a fi drepți cu Dumnezeu și stricți cu noi înșine înaintea lui Dumnezeu), pace (faptul de a fi în pace cu Dumnezeu și cu ceilalți) și bucurie (faptul de a fi într-o stare de bucurie înaintea lui Dumnezeu) în Duhul Sfânt.

Înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fim veseli, să fim plini de bucurie; înaintea oamenilor, trebuie să fim pașnici, căutând să trăim în pace; față de noi înșine, trebuie să fim stricți și drepți.

Dacă noi, ca și credincioși în Cristos, nu trăim în realitatea împărăției astăzi, nu putem fi zidiți în structura bisericii (Efes. 2:22).

De exemplu, un credincios poate merge la întâlniri pe tot parcursul anului, dar dacă nu trăiește viața împărăției – dacă nu știe ce înseamnă a fi strict cu el însuși, pașnic față de ceilalți și plin de bucurie față de Dumnezeu, el doar va trăi viața de biserică în mod exterior.

Dacă nu practicăm și nu trăim viața împărăției așa cum este descrisă în Matei 5-7, atunci pur și simplu vom trece prin evenimentele și activitățile din viața de biserică și vom practica biserica ca o datorie religioasă oarecare, fiind oameni de biserică.

În ochii lui Dumnezeu, dacă nu trăim viața împărăției, practicarea vieții noastre de biserică nu ne va conduce să fim zidiți în structura bisericii. Este extrem de important pentru noi și pentru toți sfinții să vedem relația dintre biserică și împărăție; biserica nu este doar un alt fel de entitate religioasă, un loc de adunare, ci e împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu trebuie să fie realitatea bisericii, altfel acea biserică va fi goală, indiferent de câte activități și întâlniri are. Doar cei care văd ce este biserica autentică în calitate de împărăția lui Dumnezeu pot fi zidiți adecvat în biserică, chiar în structura bisericii.

Biserica este adusă în ființă prin autoritatea împărăției lui Dumnezeu

Fără împărăția ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită. În Matei 16:18-19, imediat după ce Domnul Isus a dezvăluit faptul că El este Cel care-Și zidește biserica, a vorbit și despre cheile împărăției cerurilor cu legarea și dezlegarea.

Multor pastori și lucrători creștini le place să își zidească “biserica lor”; conceptul lor de a zidi biserica este să învețe, să predice, să organizeze și să aranjeze.

Dar când Domnul a vorbit despre biserică, El a menționat porțile Hadesului care încearcă să invadeze, să se opună și să atace zidirea bisericii. Nouă ni s-au dat cheile împărăției pentru a lega și a dezlega ceea ce a fost legat și dezlegat în ceruri.

Zidirea bisericii este strâns legată de exersarea vieții împărăției. Dacă nu știm ce este viața împărăției, ce înseamnă să exersăm autoritatea Domnului de a lega și de a dezlega, nu știm ce înseamnă să zidim biserica.

Biserica este adusă în ființă prin autoritatea împărăției.

O biserică nu ia ființă atunci când sunt mulți oameni mântuiți, astfel că există un număr suficient de mare într-un anumit loc pentru a fi ridicată o biserică. O biserică este adusă în ființă prin autoritatea împărăției.

Înainte de a fi mântuiți, eram într-o altă împărăție – împărăția întunericului, împărăția lui Satan.

Cristos a venit ca să predice evanghelia împărăției, astfel încât, crezând în Domnul, nu numai că vom fi mântuiți de iad și vom primi harul lui Dumnezeu, dar vom fi eliberați de autoritatea întunericului și transferați în împărăția Fiului dragostei Sale.

Atunci când am crezut în Domnul am fost aduși într-un domeniu diferit, în împărăția lui Dumnezeu ca realitate a bisericii, acolo unde Dumnezeu Își exercită autoritatea prin viața Sa divină pentru a stăpâni și guverna peste noi.

Mântuirea pe care am primit-o nu este doar ca să ne curățească de păcatele noastre, să ne ierte păcatele și să ne îndreptățească, ci să ne aducă într-o altă împărăție.

Am fost regenerați în împărăția lui Dumnezeu, și în această împărăție – un domeniu al vieții – există autoritatea lui Cristos și a lui Dumnezeu care este exercitată.

Biserica este născută, adusă în ființă, prin autoritatea împărăției. Cele două criterii principale pentru a avea o biserică locală este mai întâi autoritatea Duhului Sfânt, și apoi luarea graniței localității.

Vrem să vedem multe biserici locale ridicate pe pământ pentru mărturia Domnului, dar prin simplu fapt că avem multe persoane mântuite și botezate care să vină împreună – aceasta nu înseamnă că ar trebui să înființăm o biserică.

Primul criteriu pentru biserică este autoritatea Duhului Sfânt, care este autoritatea împărăției lui Dumnezeu. Nimeni nu poate înființa o biserică – numai Duhul Sfânt poate înființa o biserică.

Vechimea noastră în Domnul sau experiența noastră extinsă în viața de biserică nu ne oferă terenul pentru a pune bazele bisericii și nici nu ne dă autoritate mai mult decât cea a unui frate care tocmai a fost mântuit, deoarece autoritatea este Duhul Sfânt.

Îți mulțumim, Doamne Isuse, pentru că ne-ai regenerat cu viața Ta divină și ne-ai transferat din autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! Aleluia, acum suntem oameni ai împărăției care trăiesc viața împărăției în viața de biserică pentru zidirea bisericii. Doamne, venim sub autoritatea Ta și Te luăm pe Tine în calitate de Capul și Împăratul nostru. Credem întru Tine, Doamne, și recunoaștem autoritatea Ta unică în biserică. Fă-ne să ne dăm seama că numai autoritatea împărăției poate introduce biserica. Fie ca să nu exersăm nici o autoritate în afară de cea de a fi una cu Domnul și în Trup în viața de biserică!

Trebuie să trăim viața împărăției în viața de biserică și să exersăm cheile împărăției

Zidirea bisericii nu se face prin gruparea sau organizarea noastră, având lideri și ajutoare adecvate sau având o clădire frumoasă unde să ne întâlnim; din contră, pentru a fi zidiți, trebuie să exersăm cheile împărăției.

Biserica ia ființă prin autoritatea împărăției, și biserica este zidită prin exersarea cheilor împărăției (vezi Mat. 16:18; 18:18; Ioan 20:23).

În Ioan 20:23, Domnul Isus le-a spus discipolilor Săi că lor li s-a dat toată autoritatea, astfel că oricui le vor ierta păcatele, ele vor fi iertate, și celor ce le vor reține păcatele, vor fi reținute.

Cine suntem noi ca să iertăm și să reținem păcatele? Dacă vedem că biserica este domeniul împărăției lui Dumnezeu, exercitând autoritatea împărăției lui Dumnezeu, ne vom da seama că biserica poate lega și dezlega împreună cu cerurile, și biserica poate ierta și reține păcatele.

Acest lucru poate părea prea mult, chiar blasfemiator, căci numai Dumnezeu poate ierta păcatele – iar acest lucru este adevărat, numai Dumnezeu poate ierta păcatele, dar atunci când biserica este una cu Capul, biserica poate exercita autoritatea împărăției pe pământ.

Așa cum Capul are autoritatea de a lega și de a dezlega, tot așa și biserica are această autoritate; la fel cum Capul poate ierta și reține păcatele, la fel poate și biserica să o facă. Însă nu multe biserici au condiția potrivită de a exercita autoritatea împărăției într-o asemenea măsură.

Biserica este reflectarea împărăției lui Dumnezeu din ceruri; nu trebuie să existe nici o diferență sau discrepanță. Fie ca Domnul să recâștige biserica într-o asemenea măsură astăzi!

Biserica nu este doar un loc frumos unde ne putem aduna, discuta și încuraja unii pe alții; mai degrabă, biserica este locul în care autoritatea lui Dumnezeu este exercitată, chiar și în ce privește iertarea păcatelor.

Cu toate acestea, nimeni nu ar trebui să încerce să abuzeze de o astfel de autoritate; dacă nu suntem cei care trăim în realitatea împărăției cerurilor și încercăm să legăm și să dezlegăm, nu vom putea face acest lucru, ci mai degrabă, ne vom confrunta cu probleme.

Atunci când împărăția cerurilor este în stare să-și afirme autoritatea asupra unei cete de credincioși, acei credincioși pot fi zidiți în biserică.

Vedem acest lucru în Efeseni 4:16 – când ne ținem de Capul, suntem zidiți împreună și creștem împreună întru Capul pentru zidirea Trupului. Când Îl luăm pe Cristos ca Cap și Îl păstrăm ca autoritate supremă și unică, doar atunci putem zidi biserica.

Cristos are conducerea unică și, pe măsură ce ținem de El ca și Cap, creștem în El în toate lucrurile. Mintea, emoția, voința, afecțiunile, deciziile și toate lucrurile trebuie să fie guvernate de către Cristos ca și Capul.

În Col. 2:19 ni se spune despre ținerea Capului, din care tot Trupul, fiind bogat alimentat și legat împreună prin intermediul articulațiilor și a încheieturilor, crește cu creșterea lui Dumnezeu. Dacă suntem supuși Capului, avem zidirea Trupului.

Dacă conducerea lui Cristos nu este cunoscută sau recunoscută, cu siguranță nu există nici o zidire în acea biserică.

Scopul grupurilor vitale în viața de biserică este trăirea vieții împărăției – viața de om-Dumnezeu; un grup vital este o reprezentare reală a bisericii.

În Matei 18:15-22 Domnul ne oferă un exemplu de trăire a împărăției în viața de biserică; cineva este ofensat de către un frate păcătos și merge să îl confrunte față în față, iar dacă nu ascultă, aduce pe alți 2-3 martori și, dacă tot nu primește, îl vor spune bisericii. Dacă fratele care păcătuiește refuză să asculte biserica, trebuie considerat ca un păgân și un colector de taxe.

Practicăm acest lucru în viața de biserică? Uneori, putem practica contrariul: putem expune situații în loc să le acoperim și poate că bârfim legat de o problemă în loc să o tratăm.

În situațiile în care un păcătos nu vrea să se pocăiască și să se întoarcă, trebuie să ne exersăm ca biserică în faptul de a fi una cu cerurile pentru a lega pe pământ ceea ce a fost legat în ceruri și a dezlega pe pământ ceea ce a fost dezlegat în ceruri.

Trebuie să avem duhul unui grup vital pentru a-i câștiga pe oameni și a-i restabili (nu ca să-i respingem și să-i punem deoparte) și trebuie să exersăm rugăciunea grupului vital în lupta pentru sfinți.

În practica noastră a grupurilor vitale, trebuie să fim vii, activi și vitali, și trebuie să trăim viața împărăției, viața de om-Dumnezeu, pentru a coopera cu Împăratul în legarea inamicului care îi ține legați pe cei adormiți și slabi, pentru a putea fi restaurați și recuperați.

Doamne Isuse, fie ca să învățăm să trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi. Adu-ne cu Tine în recâștigarea bisericii într-o asemenea măsură încât biserica de pe pământ să fie împărăția lui Dumnezeu și exercită cheile împărăției pentru a lega pe pământ ceea ce a fost legat în cer și pentru a dezlega pe pământ ceea ce a fost dezlegat în cer. Amin, Doamne, fie ca împărăția cerurilor să-și poată afirma autoritatea asupra sfinților din biserică, pentru ca biserica să fie zidită. Fie ca toți să învățăm să trăim viața împărăției – viața de om-Dumnezeu, să ne îngrijim și să ne iubim unii pe alții și să dezlegăm și să legăm pe pământ ceea ce a fost deja dezlegat și legat în ceruri pentru ca cei adormiți și slabi să fie recuperați și zidiți!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Live the Kingdom Life in the Church Life under the Authority of the Kingdom (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 3 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Împărăția produce biserica și împărăția este realitatea bisericii

02/09/2019 by Credincios in Cristos 5 Comments

Biblia prezintă mai întâi împărăția lui Dumnezeu și apoi biserica; prezența împărăției produce biserica, iar evanghelia împărăției produce biserica ca rezultat al vieții divine.

Săptămâna aceasta, în studiul nostru amănunțit asupra subiectului “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică”, ajungem la tema “Împărăția și biserica”, care leagă împărăția lui Dumnezeu de viața colectivă a bisericii.

Înțelegerea generală printre mulți credincioși astăzi este că există o separare între împărăția lui Dumnezeu și biserică; când Domnul Isus a venit pe pământ, El a adus împărăția, și în Matei 13, când poporul lui Dumnezeu L-a respins, împărăția a fost suspendată până când Domnul Se va întoarce pentru a aduce împărăția.

Mulți cred că împărăția lui Dumnezeu a fost “suspendată” datorită respingerii poporului Israel, până când Domnul Isus Se va întoarce din nou pentru a aduce împărăția și atunci acesta va fi sfârșitul bisericii și începutul epocii împărăției.

O astfel de înțelegere este incompletă conform revelației din Cuvântul lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu nu a fost niciodată suspendată; da, poporul evreu L-a respins pe Domnul și împărăția Sa, și în Matei 21:43 Domnul a spus că împărăția este ascunsă de națiunea lui Israel și a fost dată unei națiuni care va produce rod, referindu-se la biserică.

Înainte de înălțarea Domnului Isus, după învierea Sa, El a petrecut patruzeci de zile cu discipolii, vorbind cu ei despre împărăția lui Dumnezeu. Apoi, de-a lungul Noului Testament, apostolii au predicat împărăția lui Dumnezeu și au vorbit despre împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția nu este ceva mai mult din viitor; mai degrabă, în practica și trăirea noastră a vieții de biserică astăzi, noi trăim de fapt în împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția și biserica sunt două aspecte ale aceluiași lucru; împărăția este realitatea bisericii și fără împărăție biserica este o coajă goală.

Biserica este expresia și reprezentarea practică a împărăției; împărăția lui Dumnezeu are nevoie de un mod de a fi exprimată și reprezentată, iar acest lucru are loc prin biserică.

Deci nu ar trebui să separăm împărăția și biserica, gândindu-ne că împărăția este ceva din viitor și biserica este astăzi; din contră, în timp ce trăim în viața de biserică astăzi, noi trăim în împărăție.

Dacă nu vedem relația dintre împărăție și biserică, va exista o mare lipsă în practica noastră a vieții de biserică. Dacă nu vedem cum se raportează împărăția lui Dumnezeu la biserică, putem trece prin viața de biserică într-un mod superficial, fără a fi zidiți în structura bisericii.

Nu ne întâlnim ca o entitate religioasă denumită biserica; mai degrabă, biserica este împărăția lui Dumnezeu și, atunci când slujim în biserică, atingem împărăția lui Dumnezeu.

Evanghelia introduce împărăția lui Dumnezeu și împărăția produce biserica

În Matei 4:23 ni se spune că Isus a venit proclamând evanghelia împărăției; El nu a venit să proclame biserica, ci împărăția lui Dumnezeu și, mai târziu, în Matei 16 El a spus că Își va zidi biserica.

Cristos a venit ca semănătorul seminței vieții, sămânța împărăției; prin predicarea sau proclamarea Sa a evangheliei împărăției, El a câștigat credincioșii, cei mântuiți, ca să fie poporul împărăției, constituenții și materialul de construcție pentru ca El să zidească biserica.

Proclamarea evangheliei împărăției constă în distribuirea vieții divine în poporul ales al lui Dumnezeu pentru a-i produce ca și componente ale împărăției lui Dumnezeu ca să fie membre ale bisericii, adică să fie zidiți de către Cristos.

Viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu – viața divină este împărăția, iar această viață produce biserica (vezi Ioan 3:3, 5; Mat. 7:14, 21; 19:17, 29; 25:46).

Când L-am chemat pe Domnul și am crezut în El, viața lui Dumnezeu a fost împărțită în noi; această viață este împărăția lui Dumnezeu. Această viață nu doar ne califică să intrăm în împărăția lui Dumnezeu și să fim parte din ea, ci ea și este împărăția lui Dumnezeu. Viața divină este împărăția, iar această viață produce biserica.

Trebuie să ne dăm seama că viața divină pe care am primit-o în momentul regenerării noastre nu doar ne întărește, ne alimentează și ne hrănește, ci este de fapt împărăția lui Dumnezeu.

Acest lucru este similar cu viața noastră omenească – cum putem defini viața noastră omenească? Este ea doar o structură ADN? Nu, viața omenească este întrupată în noi, iar când venim cu toții împreună, suntem totalitatea vieții omenești.

Viața lui Dumnezeu nu este doar un element organic, ci este împărăția lui Dumnezeu și, atunci când vorbim despre împărăție, vorbim despre viața divină în totalitatea ei. Împărăția lui Dumnezeu este viața divină, iar această viață produce biserica.

Cu toate acestea, strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață, și nu mulți sunt cei ce o găsesc (Mat. 7:14).

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții pentru ca viața să se miște, să stăpânească și să guverneze astfel încât viața să își îndeplinească scopul, iar acest domeniu este împărăția. Împărăția este un domeniu pentru ca viața divină să se miște și să facă lucruri.

Evanghelia aduce viața divină, iar această viață are un domeniu – care este împărăția; viața divină cu domeniul ei produce biserica (2 Tim. 1:10). Cu toții ar trebui să avem o înțelegere înălțată a ceea ce este biserica.

Este posibil să ne fi dat seama că biserica este cuprinsă și constituită din viața lui Dumnezeu, dar poate că nu am văzut-o într-o asemenea măsură că această viață este de fapt împărăția lui Dumnezeu, iar împărăția lui Dumnezeu este domeniul în care Dumnezeu se mișcă și Își îndeplinește voia Sa.

Evanghelia împărăției produce biserica, deoarece împărăția este viața în sine, și biserica este rezultatul vieții (vezi Mat. 4:23; Fapte 8:12).

Când evanghelia împărăției a fost proclamată de Domnul, El a distribuit viața divină pentru a-i produce pe credincioși ca ei să fie oamenii împărăției, iar aceștia sunt adunați împreună pentru a deveni biserica. Biserica este rezultatul vieții și această viață este împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția este totalitatea vieții, iar această viață produce biserica. Dacă vrem să trăim în viața de biserică potrivită astăzi, trebuie să fim și în viața împărăției, experimentând viața împărăției.

Îți mulțumim Doamne Isuse că ne-ai regenerat cu viața Ta divină pentru a ne face parte din biserică. Aleluia, evanghelia împărăției aduce împărăția lui Dumnezeu, care este domeniul vieții divine, iar împărăția produce biserica. Fie ca să vedem că împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții pentru ca viața divină să se miște, să stăpânească și să guverneze, pentru ca viața să își îndeplinească scopul, iar această împărăție produce biserica. Amin, Doamne, vrem să trăim viața de biserică fiind în viața împărăției, experimentând viața împărăției în biserică!

Împărăția este realitatea bisericii; trăim viața împărăției în viața de biserică

Împărăția lui Dumnezeu este realitatea bisericii; în afara vieții împărăției, nu putem trăi viața de biserică (Mat. 5:3; 16:18-19; Apoc. 1:4-6, 9). Nu vorbim de faptul că biserica este realitatea împărăției, ci că împărăția este realitatea bisericii.

Împărăția produce biserica, împărăția este realitatea bisericii.

După ce Domnul Isus a proclamat evanghelia împărăției în Matei 4, în capitolele 5-7 El a rostit un discurs lung despre constituția împărăției, împărăția lui Dumnezeu cu toate elementele, principiile și caracteristicile sale.

Aici vedem multe aspecte importante ale oamenilor împărăției, cine sunt ei în natura și în influența lor între ceilalți oameni, legea care îi guvernează, faptele lor drepte pe care ar trebui să le exercite, atitudinea față de bogățiile materiale, principiul în relația cu ceilalți, și terenul vieții și lucrării lor.

Acestea sunt diferite aspecte și caracteristici ale vieții împărăției trăite în realitate.

După ce primim evanghelia împărăției, suntem produși ca discipoli ai Domnului, constituenți ai împărăției lui Dumnezeu și membre ale bisericii, și ar trebui să etalăm calitățile și caracteristicile oamenilor împărăției, așa cum sunt descrise în Matei 5-7.

În afara vieții împărăției, nu putem trăi viața de biserică; nu ar trebui să ne gândim că putem trăi viața de biserică prin faptul că ne adunăm împreună, cântăm ceva, citim câteva porțiuni ale cuvântului și ale slujbei, dar fără viața împărăției.

Împărăția este realitatea bisericii și putem trăi viața de biserică trăind viața împărăției. Realitatea împărăției cerurilor (Mat. 5-7) este conținutul vieții de biserică; fără realitatea împărăției, biserica este goală.

Prin urmare, din moment ce viața împărăției rezultă în viața de biserică, când trăim în mod colectiv în viața împărăției, noi trăim spontan viața de biserică.

În Romani 14, după ce Pavel vorbește despre practicarea vieții de biserică în primirea credincioșilor prin exercitarea generalității și prin primirea lor chiar așa cum îi primește Dumnezeu, Pavel a spus în versetul 17 că împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Dreptatea se referă la faptul de a fi strict cu noi înșine, trăirea unei vieți stricte înaintea lui Dumnezeu. Pacea este relația pe care o căutăm cu toți ceilalți credincioși ca membre în Trup. Bucuria este condiția pe care ar trebui să o avem înaintea lui Dumnezeu.

Aceasta este viața de biserică, care este viața împărăției; în viața de biserică trebuie să trăim viața împărăției, ceea ce înseamnă că trebuie să fim drepți față de noi înșine, pașnici cu ceilalți și plini de bucurie față de Dumnezeu.

Dacă vrem să avem realitatea împărăției ca și conținut al vieții noastre de biserică, trebuie să Îl savurăm pe Cristos ca viață și ca rezervă de viață; prin distribuirea Dumnezeului Triunic în ființa noastră, Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos ca viața noastră.

Trebuie să ne deschidem zilnic Domnului, să Îl savurăm, să chemăm numele Său, să rămânem în prezența Sa, să avem părtășie cu El și să Îi permitem să lucreze în noi pentru a-Și distribui tot ceea ce este El, tot ceea ce are, tot ceea ce a făcut, și tot ceea ce face El în ființa noastră.

Rezultatul spontan a acestei distribuiri este viața împărăției, și această viață a împărăției va fi viața noastră de biserică.

Doamne Isuse, vrem ca să trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi. Ne deschidem Ție, chemăm numele Tău și vrem să rămânem în prezența Ta, să avem părtășie cu Tine și să-Ți permitem să lucrezi în noi pentru a distribui tot ceea ce ești și ai făcut în ființa noastră. Păstrează-ne sub distribuirea Ta divină pentru ca noi să trăim viața împărăției în viața de biserică. Fie ca viața noastră să fie strictă față de noi înșine, pașnică față de ceilalți și plină de bucurie înaintea lui Dumnezeu. Amin, Doamne Isuse, fie ca să trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi!