Cristos e țara bună

Să-L experimentăm pe Cristosul universal de vast în lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea Sa

10/07/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristosul nostru este țara atotinclusivă; ca atare, El este universal de vast pentru noi – El este o țara bună și spațioasă, ale cărui dimensiuni sunt lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea (Efeseni 3:18).

Cristosul nostru este universal de vast și spațios; El este atât atotinclusiv cât și atotcuprinzător, iar dimensiunile Lui și dimensiunile universului pentru ca noi să-L savurăm și să participăm în El, să-L experimentăm și să fim una cu El! Aleluia!

Deci zi de zi și chiar oră cu oră trebuie să-L savurăm pe Cristosul minunat și atotinclusiv, ca țara bună, luându-L pe Dumnezeu ca har pentru savurarea noastră.

Cristosul nostru este țara bună care curge cu lapte și miere; El este întruparea Dumnezeului Triunic procesat care ne-a fost dat ca har divin pentru savurarea noastră.

Savurarea lui Cristos de către noi trebuie să crească, să fie lărgită, să se extindă și să umple întreaga noastră ființă și întreaga noastră viață.

Pe de o parte Cristos este Răscumpărătorul, Cel care ne alimentează zilnic pentru trăirea noastră înaintea lui Dumnezeu și apa vie pentru a ne potoli setea.

Pe de altă parte, însă, trebuie să experimentăm bogățiile lui Cristos ca țara bună fiind în duhul contopit; numai atunci când suntem dominați, guvernați, îndrumați, mișcați și conduși de duhul nostru, putem intra în savurarea deplină a bogățiilor lui Cristos ca țara bună.

Nu ar trebui să fim guvernați doar de mediu; da, mediul ne arată ceea ce vrea Dumnezeu să facă în noi, iar mediul este aranjat în mod suveran de către Dumnezeu pentru transformarea noastră, dar ceea ce ar trebui să ne guverneze și să ne direcționeze ar trebui să fie duhul nostru.

Aleluia pentru duhul nostru contopit! Trebuie să ne îngrijim de odihna în duhul nostru, de simțul Duhului din duhul nostru și vrem să trăim în duh, să ne exersăm duhul și să rămânem în duhul nostru contopit, pentru că în duhul putem să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca realitate a țării bune.

În duhul nostru avem o comoară: avem chipul lui Cristos, slava lui Dumnezeu strălucind în fața lui Cristos; această comoară o avem în vasele noastre de pământ, iar suficiența noastră este de la El. Aleluia!

Cu cât petrecem mai mult timp cu Domnul pentru a-L savura în duhul nostru, cu atât Îl contactăm mai mult pe Domnul și petrecem timp față-de-față cu El, fiind față în față cu Domnul, cu atât suntem mai infuzați cu El, cu atât mai mult comoara divină în noi ne saturează vasul nostru și cu atât Îl savurăm mai mult pe Cristosul nepătruns bogat ca țara bună.

Cu cât Îl privim mai mult pe Domnul față în față, cu atât mai mult timp petrecem în indexul ochilor Săi, având zâmbetul Său strălucitor asupra noastră, cu atât avem prezența Lui, suntem infuzați cu bogățiile Sale și devenim duplicatul Său – suntem umpluți de bogățiile lui Cristos pentru ca și alții să Îl savureze!

Să nu fim pe o anumită linie ci să experimentăm dimensiunile universale ale lui Cristos pentru a avea o „experiență cubică” a Sa

Prima noastră experiență a lui Cristos este în lățimea Sa; experimentăm cât de larg este El, cât de atotinclusiv, cât de bogat și dulce și cât de vast este Cel pe care-L să savurăm.

Apoi, experimentăm lungimea lui Cristos și devenim ceva mai solid înrădăcinați în El. Pe măsură ce avansăm în El, experimentăm înălțimea și adâncimea.

Lățimea și lungimea sunt orizontale, în timp ce înălțimea și adâncimea sunt verticale; experiența noastră din Cristos devine în cele din urmă tridimensională, ca un cub.

Deoarece experimentăm un anumit aspect al lui Cristos și-L savurăm pe El atât de mult într-o anumit aspect, tindem să devenim unici, adică să rămânem pe aceeași linie mult timp.

De exemplu, cineva poate dori cu adevărat să citească numai Biblia; iubește Biblia, are Biblia cu el tot timpul, citește Biblia din nou și din nou, iar el este versat în Biblie.

Dar poate că nu îi place să se roage și poate nu crede că trebuie să se roage. O astfel de persoană este unică, pe o singură linie.

Un alt credincios poate să vrea doar să se roage; se roagă tot timpul, se deschide Domnului cu privire la toate lucrurile, și petrece foarte mult timp în genunchi înaintea Domnului.

Dar acesta poate să nu-i placă să citească Biblia, iar rezultatul rugăciunii sale ample nu este unul potrivit.

Există istorisirea unei anumite surori căreia nu i-a plăcut să citească Biblia, dar ea voia cu adevărat să se roage și să postească înaintea Domnului, așa că a făcut-o timp de șapte zile consecutive.

Deoarece starea ei fizică se deteriora, frații din conducere au vizitat-o să aibă o părtășie cu ea și să o ajute să mănânce ceva și, de asemenea, au citit din Biblie, dar ea nu a mâncat nimic.

La scurt timp, sora a murit și a plecat la Domnul. Aceasta este o tragedie, căci aici avem o căutătoare iubitoare a lui Dumnezeu, care este pe o singură linie până la moarte, nefiind echilibrată de experiența altora din Cristos.

Este foarte important ca noi să-L experimentăm pe Cristos nu doar în lățimea Sa, ci și în lungimea Sa, nefiind pe o singură linie, ci bi-dimensionali. Experimentarea lui Cristos doar pe o linie ne poate duce la extremism, dar dacă suntem echilibrați de mai multe aspecte ale lui Cristos vom fi păstrați în siguranță și vom fi echilibrați.

Trebuie să citim Biblia, să ne întâlnim cu sfinții, să ne rugăm, să ne rugăm peste Cuvântul lui Dumnezeu, să postim și să facem multe alte activități spirituale, dar concentrarea doar pe una dintre aceste activități prea mult ne va duce la extrem și nu-L putem experimenta pe Cristos în întregime.

Ceea ce avem nevoie este să-L experimentăm pe Cristos în dimensiunile Sale universale; pentru aceasta avem nevoie de viața de biserică, pentru a-L savura și experimenta pe Cristos împreună cu toate membrele Trupului.

Avem o anumită experiență și savurare a lui Cristos, iar când ne întâlnim și împărtășim cu sfinții și primim porția lor, suntem echilibrați în experimentarea de către noi a lui Cristos.

Ceea ce Domnul are nevoie astăzi nu sunt multe linii unice, ci ca toți să fim zidiți împreună, țesuți împreună ca un „covor” și chiar avem o experiență tridimensională a lui Cristos pentru a-L experimenta pe Cristosul într-un mod cubic.

Trebuie să avem o experiență echilibrată a lui Cristos în biserică; aici în viața de biserică descoperim că lățimea și lungimea Sa sunt incomensurabile, căci Cristos se răspândește și ajungem să vedem că dimensiunile universului sunt chiar dimensiunile lui Cristos.

După ce experimentăm lățimea și lungimea lui Cristos, începem să experimentăm înălțimea și apoi adâncimea lui Cristos.

Este posibil să credem că întâi experimentăm adâncimea Lui și apoi înălțimea Lui, dar de fapt întâi experimentăm înălțimea Lui și apoi adâncimea Lui.

Experiențele spirituale ale adâncimii lui Cristos vin după experiențele înălțimii lui Cristos; întâi creștem în sus în El și apoi suntem înrădăcinați.

În experimentarea lui Cristos de către noi, trebuie să mergem înainte și înapoi și în sus și în jos, pentru ca în cele din urmă experiența noastră să fie un „cub” solid; când experiența noastră este așa, nu putem să cădem sau să fim zdrobiți. Este bine să-i spunem Domnului în timpul nostru împreună cu El,

Doamne Isuse, vrem să înaintăm și să mergem mai departe în savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi, pentru a putea cuprinde împreună cu toți sfinții care sunt dimensiunile universale ale lui Cristos! Amin, Doamne, izbăvește-ne de a fi pe „o singură linie”, cei care accentuează la extrem un anumit aspect particular al lui Cristos sau p practică în viața noastră creștină. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului și, de asemenea, și sfinților, pentru a putea fi echilibrați în experimentarea lui Cristos de către noi. Amin, dragă Doamne Isuse, vrem să mergem înainte și înapoi și în sus și în jos, în savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi, astfel încât experimentarea Sa de către noi să fie precum „cub solid”, tridimensional! Vrem să fim puternici pentru a înțelege și cuprinde împreună cu toți sfinții care sunt dimensiunile universal de vaste ale lui Cristos!

Să-L experimentă pe Cristosul universal de vast în lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea Sa

În etapa experienței noastre în care-L savurăm pe Cristos ca țara atotinclusivă, Cristos este nelimitat de mare pentru noi; El este o țara bună și spațioasă, o țară ale cărui dimensiuni sunt lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea (Ex. 3:8; Efeseni 3:18).

Pentru ca noi să-L cunoaștem pe acest Cristos universal de spațios, așa cum este descris în Efes. 3:18, trebuie mai întâi să fim întăriți în omul interior cu putere prin Duh, avem nevoie ca Cristos să-și facă domiciliul în inima noastră și trebuie să fim puternici pentru a cuprinde împreună cu toți sfinții care sunt dimensiunile universal de vaste ale Cristos.

Mai întâi trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne acorde, conform bogățiilor gloriei Sale, ca noi să fim întăriți cu putere prin Duhul Său în omul interior, pentru ca Cristos să-și facă domiciliul în inima noastră prin credință (Efes. 3:14-16).

Rezultatul faptului că Cristos Își face domiciliul Său în inima noastră este că suntem întăriți în omul interior și devenim puternici să înțelegem împreună cu toți sfinții care sunt lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea (v. 18).

Cristosul nostru nu este doar atotinclusiv; El nu numai că este plin de toate bogățiile Dumnezeirii pe care El le revărsă și El are tot ce vom avea vreodată nevoie.

Cristosul nostru este de asemenea universal de extins, iar dimensiunile Lui sunt dimensiunile universului; numai Dumnezeu cunoaște dimensiunile universului – noi putem doar măsura distanța de la un punct la altul, dar Cristos este universal de vast!

Pe de o parte Cristosul nostru este țara noastră bună, pământul nostru, solul în care suntem înrădăcinați, iar pe de altă parte, El este, de asemenea, soarele și steaua de dimineață.

Chiar mai mult, Cristos este universul nostru, căci dimensiunile Lui sunt dimensiunile universului; El umple toate și în toți (Efeseni 1:23), iar El S-a coborât în părțile cele mai de jos ale pământului și S-a urcat, de asemenea, deasupra tuturor cerurilor, pentru ca El să umple toate lucrurile (Efeseni 4:9-10). Aleluia!

Cristosul nostru umple toate lucrurile, El nu este legat de timp și spațiu, și este universal de vast în toate bogățiile Sale și în ființa Sa!

Așadar, trebuie să știm să-L experimentăm pe Cristos în lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea Sa, pentru a putea avea o „experiență cubică a lui Cristos”, fiind credincioși solizi, care sunt atât edificați cu Cristos și zidiți în Trup împreună cu toți sfinții.

Biblia ne arată că experimentarea lui Cristos de către noi trebuie să fie cubică; atât în cort, cât și în templu, Sfânta Sfintelor a fost un cub de zece coți și respectiv douăzeci de coți (Exo. 26:2-8; 1 Regi 6:20).

Cristos este cubul universal, iar viața de biserică de azi este și ea un cub. În cele din urmă, întregul Noul Ierusalim va fi Sfânta Sfintelor ca un cub etern, douăsprezece mii de stadii în trei dimensiuni (Apocalipsa 21:16).

Fie ca noi să trăim în viața de biserică savurându-L pe Cristos împreună cu toți sfinții ca fiind un Cristos tridimensional, Cel al cărui dimensiuni sunt dimensiunile mereu în expansiune ale universului!

Fie ca Domnul să ne deschidă ochii pentru a vedea că experimentarea lui Cristos de către noi trebuie să fie un „cub” și nu o linie, și fie ca să le permitem altor membre din Trup să ne echilibreze în experimentarea lui Cristos de către noi pentru o intrare corporativă în savurarea lui Cristos ca țara bună.

Doamne Tată, întărește-ne în omul nostru lăuntric, pentru a putea fi puternici să înțelegem cu toți sfinții care sunt lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea. Amin, Doamne, fie ca experimentarea și savurarea lui Cristos de către noi să fie o experiență tridimensională în Trupul lui Cristos. Deschide-ne ochii, Doamne, pentru a-L vedea pe acest Cristos universal de vast și mereu în expansiune, și întărește-ne în omul nostru interior pentru a-L cuprinde pe acest Cristos în toate dimensiunile Sale împreună cu toți sfinții! Aleluia, putem să intrăm în mod corporativ în savurarea Cristosului atotinclusiv și extensiv ale cărui dimensiuni sunt dimensiunile universului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Experiencing the Universally Vast Christ in His Breadth, Length, Height, and Depth, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 6 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca har în duhul nostru pentru Trupul lui Cristos

09/07/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Trebuie să savurăm de bogățiile minunate, extraordinare, nelimitate și atotinclusive ale lui Cristos ca țara bună, savurându-L pe Cristos ca har pentru noi zi de zi pentru zidirea Trupului lui Cristos! Amin!

Pe măsură ce-L savurăm pe Cristos ca har și ne ostenim asupra Sa pentru a-L câștiga savurându-L și experimentându-L, vom avea o expoziție bogată a lui Cristos ori de câte ori ne vom întâlni.

Ne întâlnim împreună cu sfinții pentru a avea o expoziție a Cristosului asupra căruia ne-am ostenit, a Cristosului pe care L-am savurat și experimentat (Deut. 14:22-23).

Adevărata închinare la adresa Dumnezeu de către poporul Său este atunci când toți sunt plini de Cristos, radiază cu Cristos și Îl prezintă pe Cristosul pe care L-au câștigat.

Adevărata închinare pe care Dumnezeu o primește de la noi, poporul Său, este ca noi să fim plini de Cristos până la punctul în care Îl strălucim pe Cristos și Îl arătăm pe Cristosul pe care L-am savurat și experimentat.

La fel cum spune Isa. 50:5: Îl vom vedea pe Domnul și Îl vom străluci; pe măsură ce Îl vedem pe Cristos față în față în timpul nostru personal cu El zilnic, vom fi transformați în imaginea Sa!

Fie ca toți să fim astfel de strălucitori, aceia care îl strălucesc pe Cristos în oameni! Dacă-L savurăm pe Cristos ca har – realitatea țării bune – vom avea întotdeauna ceva de vorbit în întâlnire ca o ofrandă de bunăvoie lui Dumnezeu și celor prezenți (vezi 1 Corinteni 14:26).

Înainte de a veni la întâlnire, ar trebui să ne pregătim pentru întâlnire cu ceva din Domnul; facem acest lucru savurându-L și experimentându-L, apoi pregătim ceva din savurarea noastră în cuvântul Său și din părtășia noastră cu El în rugăciune (Apocalipsa 1:20).

Nu trebuie să fim distrași de alte lucruri sau oameni, ci, mai degrabă, să ne concentrăm asupra Domnului, să pregătim ceva din ceea ce am savurat, să ne rugăm peste cuvântul Său și să vorbim ceva despre ceea ce ne-a vorbit Domnul.

Întâlnirea noastră împreună nu ar trebui să fie doar să vorbim despre situația noastră cu alții și să vedem cum merg lucrurile; trebuie să fie plin de administrarea lui Cristos unul altuia, vorbind ceea ce am savurat din Domnul în cuvântul Său și prin părtășia noastră cu El în rugăciune.

Când venim la întâlnire, nu trebuie să așteptăm inspirația – pur și simplu ar trebui să ne exersăm duhul și să ne folosim mintea instruită pentru a funcționa în întâlnire, prezentând ceea ce am pregătit Domnului pentru gloria și satisfacția Sa și celor ce participă pentru folosul lor!

Amin, pur și simplu ar trebui să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca țara bună în fiecare zi, să pregătim ceva din Cristosul pe care L-am savurat și să ne exersăm duhul pentru a vorbi ceva pentru Domnul și pentru iluminarea, hrănirea și zidirea sfinților (1 Cor. 14:31-32).

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca har în duhul nostru pentru Trupul lui Cristos

Ce Cristos avem! El este minunat, El este măreț, El este incomensurabil, El este nelimitat și El este atotinclusiv, iar toate bogățiile Sale sunt realitatea țării bune pentru savurarea noastră zi de zi și ceas de ceas (Efeseni 3:8)!

În 1 Corinteni vedem cum copiii lui Israel L-au savurat pe Cristos în Egipt (Paștele, sărbătoarea pâinii nedospite și ierburile amare) și în pustie (mâncând mana, bând apa vie și preoții savurând ofrandele) .

Dar 2 Corinteni este locul în care îi vedem pe câțiva sfinți care-L savurează pe Cristos ca realitatea țării bune; subiectul acestei epistole este, Cristos ca har divin pentru savurarea noastră.

Trebuie să fim oamenii care trăiesc pentru a îndeplini scopul lui Dumnezeu; deși este posibil să nu vedem termenul „țara bună” în 2 Corinteni, vedem cum putem să-L savurăm pe Cristos ca har, realitatea țării bune.

Țara bună din 2 Corinteni este Cristos Însuși ca întruparea Dumnezeului Triunic procesat dat nouă ca har divin pentru savurarea noastră.

Amin, vrem să fim cei care îl posedăm pe Cristos ca porțiune dată de Dumnezeu savurându-L pe Cristosul atotinclusiv dat nouă ca har pentru savurarea noastră!

Harul conform Biblie, este mult diferit de ceea ce noi credem despre har; am putea crede că harul este ceva dat de Dumnezeu la exterior sau ceva ce El face pentru noi, dar harul nu este altceva decât Dumnezeu însuși în Cristos pentru savurarea noastră.

În 2 Cor. 12:7-9 vedem cum Pavel a experimentat harul; avea o țepușă în carnea sa, un mesager al lui Satan, pentru a-l proteja, astfel încât să nu se mândrească.

El L-a rugat pe Domnul să îndepărteze țepușă, dar Domnul i-a spus: Harul Meu îți este suficient. Putem crede că harul este faptul că Dumnezeu îndepărtează țepușa; dacă El ar îndepărta țepușa, L-am lăuda și am fi foarte încântați.

Dar acest lucru nu este ceea ce harul este aici; Domnul nu era dispus să îndepărteze țepușa, ci mai degrabă l-a alimentat pe Pavel cu har, iar acest har era suficient pentru a-i acoperi nevoia.

Dacă țepușa ar fi îndepărtat, nu am ști cât de mult este harul; harul nu este ceva făcut sau dat de Domnul, ci este pur și simplu Domnul care ne alimentează în interior.

Harul este Domnul Însuși în noi care ne sprijină, ne energizează și ne întărește pentru a înfrunta necazul și pentru a întâmpina situația; acest har nu este altceva decât Cristos Însuși pentru savurarea noastră.

Trebuie să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv dat de Dumnezeu ca har pentru savurarea noastră – El este realitatea țării bune, iar acest har nu este altceva decât Cristos ca întruparea plinătății Dumnezeirii (Col. 2:9) pentru savurarea noastră!

Deci Dumnezeu poate să ne dea un coleg de serviciu sau un soț sau un vecin care este ca un „țepușa” pentru noi și El s-ar putea ca să nu înlăture țepușa, ci mai degrabă, El vrea să-L savurăm pe El ca har.

Ne putem ruga ca Dumnezeu să înlăture țepușa; putem să-I cere lui Dumnezeu să-l îmbunătățească pe cutare sau să-i îmbunătățească atitudinea cuiva față de noi, dar Dumnezeu dorește ca pur și simplu să savurăm harul Său suficient.

Pe măsură ce-L savurăm pe Cristos ca har, realitatea țării bune, ce va rezulta va fi Trupul lui Cristos.

Trupul lui Cristos nu este doar simpla învățătură despre Trup, iar viața practică a Trupului nu este doar rezultatul învățăturilor despre cum să-L savurăm pe Cristos.

Viața practică a Trupului lui Cristos este rezultatul savurării lui Cristos ca har al lui Dumnezeu; cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos ca har, cu atât trăim mai mult în viața Trupului și cu atât se produce viața de biserică în mod practic!

Doamne, vrem să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv dat de Dumnezeu ca har pentru savurarea noastră pentru zidirea Trupului lui Cristos! Mulțumim, Doamne, căci harul Tău este suficient. Fie ca să nu ne concentrăm asupra suferinței sau a necazului, ci să ne concentrăm asupra Domnului și să savurăm harul abundent al lui Cristos pentru a fi energizați și întăriți pentru a întâmpina situația și pentru a face față necazului. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te savurăm ca har și să Te experimentăm ca har pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Experimentăm bogățiile lui Cristos ca țara bună în duhul nostru, în fața lui Cristos

Pentru ca noi să experimentăm bogățiile lui Cristos ca țara bună, trebuie să fim dominați, guvernați, direcționați, mișcați și conduși de duhul nostru contopit (2 Cor. 2:13).

Bogățiile lui Cristos sunt în duh; ele nu sunt fizice, ci spirituale, iar pentru a savura și experimenta bogățiile lui Cristos, trebuie să fim oameni spirituali, cei conduși și dominați de duhul nostru.

În 2 Cor. 2:12 Pavel a spus că a venit la Troas pentru Evanghelia lui Cristos și i s-a deschis o ușă în Domnul. Aceasta înseamnă că a avut o lumină verde de la Domnul pentru a merge să predice Evanghelia.

Dar în v. 13 a spus că nu are odihnă în duhul său, căci nu l-a găsit pe Tit, fratele său, așa că i-a lăsat de sfinți și a plecat în Macedonia.

Aceasta înseamnă că Pavel nu a fost guvernat de lucruri exterioare, de mediul exterior și nici măcar de o ușă deschisă în Domnul pentru Evanghelie; el a fost guvernat de odihna din duhul său.

Ceea ce ar trebui să ne guverneze nu este doar mediul prin care vedem mâna lui Dumnezeu, ci duhul nostru contopit; chiar și într-un mediu bun și pozitiv, ar trebui să dăm atenție duhului nostru și să permitem duhului nostru să ne conducă, să ne guverneze și să ne miște acolo unde Domnul vrea ca să fim.

Putem să-L savurăm pe Cristos ca har numai prin faptul că suntem în duhul contopit. Dacă dorim să experimentăm bogățiile lui Cristos ca țara bună, trebuie să trăim în persoana, prezența, chipul lui Cristos (2 Cor. 2:10; 4:6-7; 3:16-18; 12:2).

Pavel l-a iertat pe un frate în fața lui Cristos; cuvântul pentru față este același ca în 2 Cor. 4:6, slava lui Dumnezeu strălucește în fața lui Isus Cristos, iar această față este comoara pe care o avem în vasele noastre de pământ.

Aleluia, Îl putem vedea pe Domnul față în față și putem vedea fața Sa și Îl putem savura în duhul nostru contopit!

Fie ca noi să trăim în persoana lui Cristos, în prezența lui Cristos, chiar în indexul ochilor Domnului, să facem totul în fața lui Cristos în duhul nostru contopit!

Fie ca întreaga noastră ființă să fie conform prezenței lui Cristos, conform indexului persoanei Sale exprimat în ochii Săi.

Calea în care Îl posedăm pe Cristosul atotinclusiv ca țara bună este că trebuie să fim guvernați de persoana Sa, prezența Sa (Exo. 33:14).

Pavel era un astfel de om; el a trăit în persoana lui Cristos și, astfel, L-a experimentat pe Cristos ca fiind neschimbarea lui (2 Cor. 1:17-20), ca blândețe și umilință (10:1), ca veridicitate (11:10), ca putere (12:10; 13:4), ca har (v. 14) și ca fiind Cel care vorbește în el (v. 3; cf. 2:17).

Când trăim în persoana lui Cristos, Îl experimentăm pe Cristos ca har pentru a ne satisface orice nevoie și cu atât mai mult Îl experimentăm ca fiind veridicitatea noastră, puterea, harul, blândețea, umilința, Cel neschimbător și ca fiind Cel care vorbește în noi.

Îl primim pe Cristos ca har – realitatea țării bune – prin lucrarea de dărâmare și constituire a Duhului Sfânt, prin care ființa noastră interioară este reconstruită cu Trinitatea divină (2 Cor. 12:7-10; 13:14).

Pe de o parte, Duhul Sfânt lucrează pentru a dărâmă omul nostru natural, iar pe de altă parte, El ne constituie cu Dumnezeul Triunic, pentru a ne face oameni-har, oameni plini de savurarea lui Cristos ca har, pentru ca noi să trăim în țara bună și să zidim biserica în calitate Trup al lui Cristos pentru expresia Sa corporativă.

Doamne Isuse, ne rugăm să fim oameni care sunt dominați, guvernați, îndrumați, mișcați și conduși de duhul nostru! Fie ca noi să fim conduși și guvernați nu doar de mediul exterior prin care putem vedea mâna puternică a lui Dumnezeu, ci chiar mai mult de odihna din duhul nostru contopit. Amin, Doamne, vrem să trăim în persoana lui Cristos, în prezența lui Cristos, în fața lui Cristos și să facem toate lucrurile în indexul ochilor Săi. Doamne Isuse, vrem să Te savurăm și să Te experimentăm ca har, realitatea țării bune! Dă-ne experiențele de care avem nevoie pentru a putea trăi în Cristos ca țara bună pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoying the atotinclusiv Christ as Grace in our Spirit for the Body of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 6 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să trăim o viață de ostenire asupra lui Cristos pentru a-L savura în mod personal și colectiv pentru Trup

02/07/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să trăim o viață de ostenire asupra lui Cristos, o viață de a-L savura în mod personal pe Cristos, astfel încât să-L putem savura împreună pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Aleluia pentru Cristos atotinclusiv, ca țara noastră bogată, bună, pentru savurarea noastră!

În această săptămână, în studiul nostru de cristalizare a Deuteronomului, ajungem la subiectul: Viața în țară și rezultatul țării – biserica în calitate de templu, locuința lui Dumnezeu, și în calitate de cetate, împărăția lui Dumnezeu.

Suntem în țară; vrem să știm să trăim o viață în țară, iar rezultatul țării este scopul savurării noastre de Cristos ca țară atotinclusivă – biserica în calitate de templu (locașul lui Dumnezeu) și în calitate de oraș (împărăția lui Dumnezeu).

Când copiii lui Israel au intrat în țara bună după ce au traversat râul Iordan, mana a încetat și în acel an au mâncat produsele agricole din țara bună, căci nu mai exista mană (Iosua 5:12).

Când erau în Egipt, au savurat Paștele; în pustie, au savurat mana, iar acum, în țara bună, au savurat produsele agricole ale țării.

Când copiii lui Israel erau în pustie, aveau mană în fiecare zi; nu trebuiau să muncească pentru mâncarea lor, ci pur și simplu urmau modalitățile prescrise de Dumnezeu de a mânca mana.

Odată ce au intrat în țara bună, însă, mana a încetat și au intrat în stadiul de se osteni asupra țării bune pentru a savura produsele sale bogate.

Trebuie ca nu doar să-L savurăm zilnic pe Cristos ca mană dimineața, pentru care nu trebuie să muncim, ci pur și simplu să ne trezim și să ne exersăm duhul pentru a-L savura.

Trebuie ca să și ne ostenim asupra lui Cristos ca să-l producem pe Cristos; zi de zi trebuie să-L producem pe Cristos.

Trebuie ne ostenim asupra lui Cristos tot timpul și trebuie să căutăm să-L savurăm pe El și să-L experimentăm în orice situație; aceasta înseamnă să ne ostenim asupra lui Cristos, adică să-L savurăm și să-L experimentăm în orice situație.

Dar cu toții trebuie să recunoaștem că ducem lipsă în acest sens, căci de multe ori nu privim către Domnul ca să-L savurăm și să-L experimentăm în toate situațiile.

În Efes. 4:12-13 Pavel a mărturisit că a învățat secretul: a învățat cum să savureze bogata aprovizionare a Duhului lui Isus Cristos în toate situațiile!

Așa că el a știut cum să fie abătut (a fi scăzut) și cum să abundeze (a fi înalt), căci în toate lucrurile și în tot ceea ce a învățat secretul să-L savureze și să-L experimenteze pe Cristos.

Indiferent de situația în care ne aflăm, trebuie să învățăm secretul savurării și experimentării lui Cristos pentru zidirea bisericii ca templu al lui Dumnezeu și ca și cetatea lui Dumnezeu.

Trebuie să fim aprovizionați în mod îmbelșugat cu Duhul, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos pentru mărirea Lui și să nu fim dați de rușine în nimic.

Fie ca să căutăm să umblăm cu adevărat în Domnul, ca să-L mulțumim în toate lucrurile (Col. 1:10). Fie ca să fim la fel ca Enoh, obținând mărturia că-I suntem plăcuți lui Dumnezeu (Evrei 11:5-6).

Cum putem să-L mulțumim pe Dumnezeu în toate lucrurile? Prin a da rod în fiecare lucrare bună și crește prin cunoașterea deplină a lui Dumnezeu.

Dăm roade în fiecare lucrare bună și creștem prin cunoașterea deplină a lui Dumnezeu; în acest fel umblăm demn de Domnul și ne ostenim asupra lui Cristos ca realitate a țării bune.

A da roade în orice lucrare bună se referă la trăirea lui Cristos, la creșterea lui Cristos, la exprimarea lui Cristos și la propagarea lui Cristos în toate privințele; aceasta este esența reală a fiecărei fapte bune creștine.

A ne ostenim asupra lui Cristos ca țară bună înseamnă a-L trăi pe Cristos, a-L crește pe Cristos, a-L exprima pe Cristos și a-L propaga pe Cristos în toate privințele.

Cum să trăim o viață în ochii lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună

Trebuie să vedem cum să trăim o viață în ochii lui Dumnezeu care să ne permită să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv, simbolizat de țara bună.

Cristos este porțiunea alocată a sfinților în lumină (Col. 1:12); aceasta este porțiunea noastră a lui Cristos ca țară bună. Toți credincioșii în Cristos Îl au pe Cristos ca porțiune alocată și trebuie să se ostenească asupra lui Cristos și să-L savureze în fiecare zi.

Cristos este realitatea țării bune. Din moment ce L-am primit pe Cristos, Isus Domnul, trebuie să umblăm în El; aceasta înseamnă să umblăm în Cristos ca țară (Col. 2:6-7).

Am fost înrădăcinați în El și suntem zidiți în El. Pe de o parte, când am fost regenerați, am fost înrădăcinați în Cristos ca pământ, dar această înrădăcinare pe pământ nu este o dată pentru totdeauna, ci este un proces.

Trebuie să fim mai adânc înrădăcinați în Cristos în fiecare zi, având un sistem de rădăcini în Cristos.

A avea un sistem de rădăcini înseamnă că avem experiențe ascunse ale lui Cristos, savurări ascunse dim Cristos, savurare secretă a lui Cristos, astfel încât să putem crește în viață pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Pentru aceasta, trebuie să fim înrădăcinați în jos și să aducem roade în sus (Isaia 37:31). Pentru ca noi să creștem în viață absorbind bogățiile lui Cristos ca țară bună trebui ca mai întâi să creștem în jos, petrecând timp pentru a-L absorbi pe Domnul în timpul nostru personal și privat cu El.

În timpul nostru personal, privat și secret cu Domnul, ne putem lua timp să-L absorbim pe Domnul. În timpul nostru cu Domnul vrem să-L contactăm, să-L experimentăm, să-L savurăm, să-L atingem și să fim atinși de El.

Când ne înrădăcinăm în jos prin savurarea și experimentarea noastră secretă și ascunsă a lui Cristos, dăm și roade în afară.

De multe ori dimineața ne grăbim timpul cu Domnul; ne grăbim să citim Biblia sau înviorarea de dimineață, crezând că ne facem treaba în a-L contacta doar citind cu rugăciune un verset și citind câteva paragrafe, fără a-L contacta pe Domnul.

Trebuie să ne luăm timp pentru a-L savura pe Domnul, să nu ne grăbim timpul cu El, ci mai degrabă să ne rugăm cuvântul înapoi Domnului, pentru a-L absorbi.

Fie să prețuim timpul nostru împreună cu Domnul! Și când credem că nu știm ce să facem sau ce să spunem în timpul nostru cu Domnul, putem să-L rugăm să ne învețe ce să facem și ce să spunem și să-L lăsăm să ne atingă.

Doamne Isuse, vrem să petrecem zilnic timp cu Tine în cuvântul Tău pentru a Te absorbi, astfel încât să putem trimite rădăcini în Tine și să avem o creștere corespunzătoare în sus. Doamne, vrem doar să Te atingem, să Te vedem, să Te savurăm, să Te experimentăm și să fim atinși de Tine în timpul nostru cu Tine. Venim din nou la Tine pentru a obține viața în cuvânt. Vorbește-ne, Doamne, și vom spune Amin cuvântului Tău și îl vom repeta înapoi înaintea Ta. Amin, Doamne, Te iubim și iubim cuvântul Tău!

Trăind o viață de a ne osteni asupra lui Cristos pentru a-L savura personal și corporativ pentru Trup

Trebuie să trăim o viață de osteneală asupra lui Cristos, o viață de savurare personală a lui Cristos, astfel încât să-L putem savura împreună împreună pentru zidirea Trupului ca templul, casa, Dumnezeul cel viu (1 Corinteni 3:16; 1 Tim. 3:15).

Cristosul nostru este nemăsurat de bogat, dar biserica de astăzi e plină de sărăcie; de ce oare e așa? Acest lucru se datorează faptului că copiii Domnului sunt nepăsători; ei sunt leneși.

De multe ori suntem leneși; noi nu facem lucruri în Cristos, cu Cristos, prin Cristos, prin intermediul lui Cristos, lăsându-l pe Cristos să trăiască prin noi și să facă totul și să fie totul în noi și prin noi.

Fie ca noi să începem de dimineața, iubind nu patul nostru ci timpul nostru împreună cu Domnul și putem fi înviorați de Tată dimineață după dimineață pentru a auzi instrucțiunile Sale și pentru a primi cuvântul Său, pentru a putea să vorbim un cuvânt potrivit celor osteniți (Isaia 50:4-5).

Voința lui Dumnezeu pentru noi este să-L savurăm pe Cristos. După cum vedem în Evrei 10:5-10, voința Lui pentru noi chiar acum este să-L savurăm pe Cristos; El a înlăturat sacrificiile animalelor și S-a stabilit pe El însuși drept realitatea unică a tuturor ofrandelor pe care noi să-L luăm, să-L primim și să-L savurăm zilnic – aceasta este voia lui Dumnezeu!

Dumnezeul nostru este credincios; El ne-a chemat în părtășia, participarea în comun a Fiului Său, Isus Cristos Domnul nostru (1 Corinteni 1:9).

Nu numai că atunci când obținem o slujbă mai bună, o mașină nouă sau când absolvim școala, putem spune că Dumnezeu este credincios; mai degrabă, Dumnezeul nostru este credincios pentru a îndepărta toți idolii, tot ceea ce avem în ființa noastră și posedăm și iubim mai mult decât Cristos.

Orice avem și chiar ce suntem putem fi un idol; suntem la fel ca poporul lui Israel în a fi necredincioși lui Dumnezeu. Dar slavă Domnului, Dumnezeu este credincios în faptul că ne-a chemat în părtășia Fiului Său – și totuși se poate ca El să nu pară credincios în grija bunăstării noastre.

Credincioșia lui Dumnezeu nu este conform înțelegerii noastre naturale. Poate că ne așteptăm să primim pace și binecuvântare, dar avem bucluc, probleme de sănătate și pierderea lucrurilor noastre; oare mai spunem că Dumnezeu este credincios atunci când toate acestea ni se întâmplă?

Dumnezeul nostru este credincios în scopul Său de a îndepărta tot ceea ce Îl înlocuiește, pentru ca noi să bem numai din El ca fântână a apelor vii!

Dumnezeu este credincios în a ne conduce în economia Sa pentru a-L savura pe Cristos, a-L absorbi pe Cristos, a-L bea pe Cristos, a-L mânca pe Cristos și a-L asimila pe Cristos, pentru ca El să crească în noi pentru a-și îndeplini economia.

Deci trebuie să căutăm să-L savurăm pe Cristos și să-L experimentăm în orice situație; a ne osteni asupra lui Cristos înseamnă a-L savura pe Cristos și a-L experimenta în orice situație.

Fie ca noi să ne consacrăm Domnului în fiecare zi pentru a-L savura și pentru a-L experimenta.

În Fil. 3: 7-14 Pavel a spus că el a socotit toate lucrurile ca fiind pierderi în contul excelenței cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul său; el dorea doar să-L câștige pe Cristos, să fie găsit în El și să aibă mai mult din El, considerând toate celelalte drept gunoaie, refuz și murdărie.

A-L câștiga pe Cristos înseamnă a-L câștiga pe Cristos; în fiecare zi vrem să câștigăm mai mult din Cristos și în fiecare întâlnire vrem să câștigăm mai mult din El.

Cristos este premiul nostru nu numai în Împărăția milenară, ci și astăzi! Vrem să-L cunoaștem și să fim găsiți în El, cunoscându-l pe Cristos în mod subiectiv și experimental.

Pentru aceasta, Îl urmărim pe Cristos, astfel încât, așa cum El a pus stăpânire pe noi, să-L apucăm și noi.

Amin, fie ca să uităm de lucrurile care ne stau în urmă și să ne îndreptăm spre lucrurile care sunt înainte, ca să-L câștigăm pe Cristos!

Ori de câte ori venim la adunări pentru a ne închina Domnului, nu trebuie să venim cu mâinile goale; mai degrabă, trebuie să venim cu mâinile noastre pline de Cristos.

În Deut. 16:15-17 vedem că nu ar trebui să ne arătăm înaintea lui Iehova cu mâinile goale; când mergem la întâlnire, nu ar trebui să mergem cu mâna goală, ci mai degrabă, să avem ceva din Cristos gata de împărtășit cu sfinții.

Zi de zi ne ostenim asupra lui Cristos și venim la întâlnire cu ceva din Cristos pentru a da sfinților!

Adevăratul sens de a fi preot este să avem mâinile noastre umplute; mâinile noastre trebuie să fie umplute cu produsul din Cristos și cu savurarea lui Cristos, astfel încât, atunci când ne adunăm, să-L dăm pe Cristos altora.

Trebuie să producem suficient din Cristos, astfel încât să rămână un surplus pentru săraci și nevoiași, pentru preoți și leviți și cu tot ce este mai bun pentru Domnul Însuși (Deut. 15:11; 18:3-4; 12:11).

Întotdeauna vor exista sfinți nevoiași în viața de biserică, căci Domnul vrea ca noi să-L administrăm pe Cristos lor. A ne închina lui Dumnezeu cu Cristos înseamnă a ne închina Lui împreună cu toți copiii lui Dumnezeu, savurându-L pe Cristos unii cu alții și împreună cu Dumnezeu.

Ori de câte ori ne adunăm, fiecare are o porțiune din Cristos și fiecare își poate împărtăși porțiunea sa de Cristos cu alții pentru a savura, a edifica și pentru a zidi (1 Cor. 14:26).

Fiecare dintre noi are un aspect diferit al lui Cristos; Îl posedăm și Îl păstrăm pe Cristos ostenindu-ne asupra lui Cristos și putem aduce porția noastră de Cristos pentru ca și alții să o savureze împreună cu Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să trăim o viață de a osteni asupra lui Cristos, o viață de a-L savura pe Cristos în mod personal, astfel încât să-L savurăm împreună cu sfinții în mod colectiv pentru zidirea Trupului lui Cristos! Amin, Doamne, izbăvește-ne să fim nepăsători sau leneși în țară. Fie ca să ne ostenim zilnic asupra Cristosului bogat și să lucrăm asupra lui Cristos zi de zi pentru a-L câștiga și a fi constituiți cu El. Doamne, uităm lucrurile din trecutul nostru și ne îndreptăm către Cristosul vast, inepuizabil, care se află înaintea noastră ca să-L savurăm, să-L obținem, să-L posedăm și să avem o porție de vârf pe care să o împărtășim cu sfinții la întâlniri și cu Dumnezeu! Amin, Doamne, căutăm să Te savurăm și să Te experimentăm în orice situație și vrem să-L aducem pe Cristosul pe care-L savurăm și-L experimentăm la întâlnire pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Living a Life of Labouring upon Christ to Enjoy Him Personally and Collectively for the Body, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 6 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Prin Dumnezeul care impune cerințe și prin Cristos ca ofrande, putem să-L savurăm pe Cristos ca țară bună

17/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Prin Dumnezeul care ne cere, crucea lui Cristos și Cristos Însuși ca ofrande care îndeplinesc cerințele lui Dumnezeu, putem intra în Cristos ca țara noastră bună și putem primi toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni le dă în Cristos.

Scena de la intrarea țării bune – așa cum este descris în Deut. 27:1-8, include monumentele din piatră, altarele și jertfele; toate acestea îl simbolizează pe Cristos, care este atât mărturia lui Dumnezeu, cerințele lui Dumnezeu, calea lui Dumnezeu de a împlini cerințele Sale, cât și țara bună în care putem intra.

Cartea Deuteronomului este un cuvânt final al legii, re-vorbirea legii de către Moise sub inspirația lui Dumnezeu și cu o povară pentru a doua generație; el dă o concluzie atotinclusivă Pentateuhului.

Cea mai mare parte a celei de-a doua generații nu a fost prezentă pentru a auzi dăruirea celor Zece Porunci, așa că Dumnezeu l-a împovărat pe Moise să revorbească legea pentru a oferi tinerei generații o pregătire reînnoită pentru a fi pregătiți să intre în țara bună promisă de Dumnezeu și să o moștenească ca posesie a lor.

Cuvântul pe care Moise le-a vorbit copiilor lui Israel în Deuteronom este parte din Biblie și întreaga Biblie este respirația lui Dumnezeu, vorbirea lui Dumnezeu.

Semnificația intrinsecă a cărții Deuteronom este că această carte este despre Cristos.

Cristos este Cuvântul lui Dumnezeu, respirația din Dumnezeu, cuvântul viu care iese prin gura lui Dumnezeu, iar când chemăm numele Domnului, Îl primim și trăim datorită Lui.

Chiar mai mult, în calitate de cuvânt viu al lui Dumnezeu, Cristos este întrupat în cuvântul Său; atunci când ne rugăm peste Cuvântul lui Dumnezeu, medităm asupra cuvântului și luăm cuvântul cu ajutorul tuturor feluri de rugăciune și petiție, îl inhalăm pe Dumnezeu.

Ce minunat că noi, ființele umane, putem să-L inspirăm pe Dumnezeu rugându-ne peste cuvântul lui Dumnezeu! Și pe măsură ce-L savurăm pe Cristos ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu, El devine locul nostru ascuns ca scut, El ne ajută și ne tratează bine și ne face înțelepți și ne oferă înțelegere.

Pe măsură ce-L savurăm pe Domnul ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu, avem discernământ și cunoaștere adecvată, suntem feriți de păcat și de orice cale rea și suntem feriți de poticnire.

Cuvântul lui Dumnezeu, odată intrat în noi într-un mod viu, ne călăuzește pașii și ne determină să biruim nelegiuirea.

Fie ca să-L iubim pe Dumnezeu și să ne smerim pe noi înșine pe măsură ce venim la cuvântul Său, considerând cuvântul Său ca fiind cuvântul Său viu prin care Îl putem contacta și să rămânem în El!

Dacă facem acest lucru, suntem infuzați cu substanța vie a lui Dumnezeu prin cuvânt și devenim una cu Dumnezeu în viață, natură și expresie și vom trăi spontan o viață care Îl exprimă pe Dumnezeu în conformitate cu cuvântul Său.

Să vedem cum sunt monumentele din piatră, altarul și ofrandele din Deut. 27:1-8 Îl simbolizează pe Cristos

Scena de la intrarea țării bune înfățișată în Deut. 27:1-8 include monumentele din piatră, altarul și ofrandele; toate aceste elemente îl simbolizează pe Cristos.

În timp ce poporul lui Israel se apropia de țara bună și urma să traverseze Iordanul, Dumnezeu prin Moise le-a spus că, după ce vor traversa râul, vor trebui să facă unele lucruri.

Ei trebuiau să ridice niște pietre mari și să le tencuiască pentru a fi monumente și au scris pe ele cuvintele legii în porunci; apoi, pe lângă monumente, urmau să construiască un altar și să ofere pe acesta ofrande arse și ofrande de pace.

Ce semnifică toate acestea și cum se aplică acest lucru în viața noastră creștină? Legea scrisă pe monumente era un portret al lui Dumnezeu Însuși; legea este un portret, o imagine a ceea ce este Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste, lumină, sfințenie și dreptate, iar legea este un portret al ceea ce este El.

Cele Zece Porunci dezvăluie că Dumnezeu este iubire și lumină și că El este sfânt și drept; la intrarea în țară a fost însuși Dumnezeu exprimat prin legea Sa.

Dumnezeu era acolo în picioare și se revela pe Sine Însuși copiilor lui Israel, făcând de cunoscut cerințele Sale.

Modul în care putem intra în țara bună este prin îndeplinirea cerințelor lui Dumnezeu; numai atunci când îndeplinim cerințele lui Dumnezeu, putem intra în posesia țării bune.

În realitatea spirituală, Cristos este portretul viu al lui Dumnezeu, împlinirea legii; El a venit să-L exprime pe Dumnezeu în toate felurile posibile și El a împlinit legea.

Cristos este portretul viu al lui Dumnezeu și El este standardul vieții noastre creștine; nu trebuie să păstrăm în exterior legea – ci mai degrabă, trebuie să-L păstrăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să-L trăim Cristos pentru expresia lui Dumnezeu în om.

Monumentele ridicate de cealaltă parte a râului Iordan semnifică faptul că Cristos este portretul viu al lui Dumnezeu și întruparea lui Dumnezeu stătea în fața oamenilor pentru a le impune cerințe conform cu ceea ce este El.

Domnul a spus că, așa cum este El, așa suntem și noi; chiar așa cum a trăit El, așa ar trebui să trăim; chiar așa cum a lucrat El, așa ar trebui să facem și lucrări și mai mari pe care le vom face.

Deci Cristos, ca portret viu al lui Dumnezeu, stă în fața noastră pentru a ne impune cerințe conform cu ceea ce este El.

Chiar lângă pietrele care conțineau inscripțiile poruncilor lui Dumnezeu se afla altarul, care simbolizează crucea lui Cristos; crucea este crucea lui Cristos, căci pe altar totul este terminat, iar pe cruce Cristos a terminat toate lucrurile.

Faptul că altarul era acolo și ar fi oferite ofrande arse și oferte de pace, arată că Cristos este Singurul care poate îndeplini cerințele lui Dumnezeu, iar prin El – prin răscumpărarea Sa pe cruce – putem intra în țara bună.

Copiii lui Israel urmau să intre în țara bună, dar nu puteau lua țara de unii singuri; Dumnezeu a stabilit cerințele pentru ca aceștia să intre în stăpânirea țării bune și El le-a dat și o cale de a intra – ofrandele.

Acest lucru este foarte important pentru noi în experiența noastră creștină.

Prin Dumnezeul care ne cere, crucea lui Cristos și Cristos ca ofrande, putem intra în Cristos și putem să-L savurăm ca țară bună

Cum putem noi, fiind credincioși în Cristos, să intrăm în savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune?

Cristos, ca portret viu al lui Dumnezeu, este cerința ca noi să intrăm în țara bună; pentru a intra în posesia Cristosului atotinclusiv, trebuie să devenim Cristos, pentru că numai El este calificat.

Când Îl privim pe Cristos ca portretul viu al lui Dumnezeu – El este dragoste, lumină, sfințenie și dreptate – ne dăm seama că, în noi înșine, nu suntem ceea ce El este.

Putem fi tentați să citim Biblia și să o luăm ca și cuvânt al lui Dumnezeu și să încercăm să o împlinim; în acest fel, putem încerca să îndeplinim legea și să îndeplinim cerințele lui Dumnezeu.

Dar ceea ce Dumnezeu dorește este două lucruri: El vrea să-L luăm pe Cristos ca ofrande și să inspirăm pe Dumnezeu în cuvântul Său.

Faptul că chiar lângă pietrele care conțin inscripțiile poruncilor lui Dumnezeu era altarul, arată că noi, ca popor al lui Dumnezeu, putem să-L luăm pe Cristos ca ofrandă arsă pentru satisfacția lui Dumnezeu și ca ofrandă de pace către Dumnezeu pentru savurarea noastră cu Dumnezeu în părtășia divină (Psa. 43:4-5).

Trebuie să-L luăm pe Cristos ca absolutismul noastră înaintea lui Dumnezeu și ca pace a noastră cu Dumnezeu și cu omul; aceasta este prin exersarea duhului nostru și aplicarea Lui la experiența noastră pentru a fi una cu El ca fiind Cel absolut înaintea lui Dumnezeu și ca Acela care este pacea noastră.

Cristos este Cel care Îl exprimă pe Dumnezeu și este cuvântul viu al lui Dumnezeu; Cristos este, de asemenea, Cel care îndeplinește și satisface toate cerințele lui Dumnezeu.

Dumnezeul care ne impune cereri a venit în întrupare pentru a fi Mântuitorul nostru și Înlocuitorul nostru ca fiind Cel care împlinește.

Pe de o parte, El cere ca noi să fim la fel ca El, iar pe de altă parte, El Însuși a venit să-și îndeplinească cerințele Sale și să fie inspirat de noi, pentru ca El din noi să îndeplinească aceste cerințe. Ce scenă minunată vedem în Deut. 27 !

Prin Dumnezeu care cere, prin crucea lui Cristos și prin Cristos Însuși ca ofrande noi putem intra în Cristos ca țara noastră bună!

Modul în care putem intra în savurarea și experimentarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune nu este prin străduința noastră în noi înșine, ci prin cererea lui Dumnezeu, crucea lui Cristos și prin Cristos ca ofrande ale noastre.

În acest fel Îl savurăm pe Cristos și primim toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni le dă în Cristos.

Binecuvântările pe care Dumnezeu vrea să ni le ofere nu sunt ceva material sau exterior; aceste binecuvântări nu sunt altceva decât Dumnezeul Triunic procesat care este întrupat în Cristos și realizat ca Duhul (1 Pet. 3:18; Ef. 1:3; Gal. 3:14).

Realitatea țării bune este Duhul atotinclusiv, care dă viață, ca realizare și finalizare a Dumnezeului Triunic procesat.

Aspectul fizic al țării bune a fost țara Canaanului, pe care copiii lui Israel i-au moștenit și s-au bucurat; aplicația spirituală a țării bune este Duhul atotinclusiv, compus, care dă viață!

Binecuvântarea Duhului promis corespunde cu binecuvântarea țării promise lui Avraam; de fapt, Duhul ca realizare a lui Cristos în experiența noastră este țara bună ca sursă a bogatei surse a lui Dumnezeu pentru ca noi să Îl savurăm.

Nu suntem meniți să încercăm să păstrăm poruncile, statutele, legile și rânduielile lui Dumnezeu; nu o putem face și nu reușim, și chiar cădem sub blestem atunci când încercăm să le îndeplinim.

Ceea ce trebuie să facem este să ne unim cu Cristos, astfel încât Dumnezeul care cere să fie satisfăcut de Cristos ca realitate a tuturor ofrandelor.

Și trebuie să-L respirăm, citind cu rugăciune cuvântul Său, astfel încât El din noi să îndeplinească aceste cerințe și să ne aducă și în posesia Cristosului atotinclusiv ca țară bună!!

Doamne Isuse, Te iubim și venim la Tine ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu să Te inspirăm! Slavă Domnului că Dumnezeul care a cerut a devenit om, a murit pe cruce pentru a îndeplini toate cerințele lui Dumnezeu a devenit un Duh dătător de viață pentru a fi respirat în noi în cuvântul Său! Aleluia, în noi înșine nu putem intra în savurarea Cristosului atotinclusiv, dar prin Cristos ca ofrande suntem calificați să intrăm în savurarea țării bune și să primim toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni le dă în Cristos! Slavă Domnului, Dumnezeul Triunic procesat însuși este întrupat în Cristos și realizat ca Duhul să fie porțiunea noastră prin Cristos mântuitor, care a devenit Duhul dătător de viață pentru a fi inspirat întru noi și pentru a trăi în noi o viață care îndeplinește cerințele lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Through the Requiring God and Christ as the Offerings we can Enjoy Christ as Good Land, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 1 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Creștem în viață și suntem transformați pe măsură ce omul nostru vechi moare și omul nou e reînnoit

11/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Suntem în procesul de creștere în viață și de a fi transformați prin faptul că omul nostru vechi e dat la moarte și omul nostru nou e reînnoit zi de zi.

Slavă Domnului, omul nostru vechi este consumat, e dat la moarte și este pus de-o parte și omul nostru nou crește, se reînnoiește și se manifestă, la fel cum vechea generație a copiilor lui Israel a murit în pustie în timp ce noua generație a intrat în țara bună!

Vedem două generații în cărțile Exod, Numeri și Deuteronom: vechea generație care a ieșit din Egipt și noua generație care a intrat în țara bună.

Pe de o parte, vechea generație îi simbolizează pe cei mai în vârstă care L-au experimentat atât de mult din Domnul și le transmit experiența și istoria lor celor mai tineri, pentru ca aceștia să meargă mai departe și să intre în țara bună, fiind perfecționați.

Pe de altă parte, vechea generație îl simbolizează pe omul nostru în timp ce noua generație îl simbolizează pe omul nostru nou; omul vechi este mistuit și dat deoparte, în timp ce omul nou este înnoit zi de zi. Slavă Domnului!

Fie ca să citim, să ascultăm și învățăm din istoria copiilor lui Israel, căci istoria lor este un tip reprezentativ al istoriei noastre creștine, iar eșecurile lor sunt un tip reprezentativ al modului în care putem eșua spiritual.

De exemplu, trebuie să fim avertizați cu privire la faptul de a avea o inimă rea de necredință, cu privire la cârtiri și cu privire la stagnarea în țară.

Dumnezeu este dispus să ne ofere pe Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune și suntem în stare să depășim orice probleme și dificultăți pentru a-L poseda, căci Dumnezeu este cu noi, iar El în noi ne poate face capabili să luăm în stăpânire țara.

Dar dacă analizăm problemele, dificultățile și încercările și considerăm că sunt „uriași” pe care nu îi putem birui și, astfel, avem o inimă de necredință, s-ar putea să nu reușim – la fel cum au făcut copiii lui Israel.

Fie ca noi să rămânem sub auzirea credinței pentru a fi infuzați cu Cristos ca fiind capacitatea noastră de a crede și să-L savurăm și să-L experimentăm zi de zi pe Cristos ca țara noastră bună!

Pentru ca noi să-L posedăm pe Cristos ca țară bună, trebuie să fim atenți la faptul de a cârti; trebuie să ne ferim de murmurările nemulțumite și secrete, mormăitul și plângerile. Cârtirile sunt o problemă serioasă în ochii lui Dumnezeu; ar trebui să facem toate lucrurile fără cârtiri și raționamente.

S-ar putea să nu cârtim în exterior, dar pe dinăuntru poate mormăim și ne plângem, așa cum copiii lui Israel au cârtit în corturile lor. O, Doamne, izbăvește-ne de cârtiri și plângeri!

Pentru a-L poseda pe Cristos ca țară bună, trebuie să ne ferim de a stagna în țară; fie ca să cerem anotimpuri de înviorare din prezența Domnului și păstrăm prospețimea noastră spirituală cu Domnul zi de zi.

Suntem în proces de transformare: omul vechi moare iar omul nou este reînnoit

Este foarte interesant să ne dăm seama că generația mai veche a copiilor lui Israel îl simbolizează pe omul vechi, iar noua generație îl simbolizează pe omul nou.

Noi credincioșii avem două generații: prima generație este omul nostru vechi, iar a doua generație este omul nostru nou.

Iosua și Caleb erau din vechea generație, dar ei aparțineau și noii generații, pentru că aveau un alt duh. Vechea generație s-a stins în timp ce noua generație a intrat în țara bună.

Generația veche a fost botezată trecând prin Marea Roșie, dar noua generație a intrat în țara bună prin botezul lor în Iordan.

Între aceste două botezuri, copiii lui Israel trăiau transformarea; dacă privim la istoria lor, așa cum este consemnată în Biblie, ei se luptau, cârteau și criticau, dar în tot acest timp au fost multe lucruri care i-au transformat.

Au fost multe tratări legate de transformarea copiilor lui Israel, între care vechea generație murise în timp ce noua generație era pregătită să intre în țara bună.

Vechea generație a murit și a fost îngropată în pustie, iar acest lucru este un avertisment pentru noi, dar o nouă generație a ieșit prin transformare, iar când au traversat râul Iordan, aceștia au devenit o armată puternică.

Dacă privim la istoria Israelului, nu vom fi dezamăgiți de noi înșine, ci mai degrabă, ne vom da seama că suntem ca o omidă într-un cocon aflată în proces de transformare.

Trecem prin procesul de transformare, în care omul vechi este mistuit și omul nou este reînnoit. Noi credincioșii în Cristos suntem ca niște omizi, fiind transformați dintr-un cocon urât într-un fluture frumos.

În curând, toate omizile se transformă și coconii dispar pe măsură ce ne dezbrăcăm de omul vechi și ne îmbrăcăm cu omul nou!

Azi Îl savurăm pe Domnul fiind Cel atotinclusiv, dar încă nu L-am posedat ca țară atotinclusivă; pentru ca noi să-L posedăm pe Cristos în felul acesta, omul nostru vechi trebuie să moară iar omul nou trebuie să iasă la iveală.

Cu toții putem depune mărturie că, de când am intrat în viața de biserică din recâștigarea Domnului, în interiorul nostru a avut loc o schimbare metabolică interioară, pentru că omul vechi se mistuie în timp ce omul nou crește. Aceasta este transformarea, creșterea vieții.

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul în procesul de transformare, lăsându-L să dea la moarte omul nostru vechi prin tot ceea ce El aranjează în mediul nostru și fie ca să învățăm să ne exersăm duhul asupra cuvântului Domnului zi de zi pentru a fi reînnoiți în omul lăuntric.

Ca noi să creștem în viață înseamnă să „eliminăm vechea generație” și să fim înnoiți în mintea, emoția și voința noastră, fiind astfel transformați.

Doamne Isuse, Te lăudăm că ne-ai adus prin procesul de transformare până când vom fi transformați în aceeași imagine ca Tine! Vrem să cooperăm cu Tine, Doamne, pentru ca omul nostru vechi să fie mistuit și să moară, în timp ce omul nostru nou să fie reînnoit și manifestat din ce în ce mai mult! Amin, Doamne, vrem să te posedăm ca țară atotinclusivă: transformă-ne în imaginea Ta din ce în ce mai mult în fiecare zi! Fie ca omul vechi să fie eliminat și să putem fi reînnoiți în mintea, emoția și voința noastră, până când vom fi transformați complet în chipul Tău!

Să creștem în viață și să fim transformați pentru a-L lua în stăpânire pe deplin pe Cristos ca țara noastră bună

Omul nostru exterior constă din trup ca organ al său, cu sufletul ca viață și persoană; înainte de a fi regenerați, sufletul nostru a fost viața și persoana noastră, iar trupul nostru a fost organul sufletului nostru, în timp ce duhul era mortificat, fără funcție.

Dar slavă Domnului, am fost regenerați și acum avem un om interior – duhul nostru contopit este omul nostru interior, noua noastră persoană!

Trebuie să fim întăriți în omul nostru interior (Efeseni 3:16), să fim reînnoiți în omul nostru interior zi de zi (2 Cor. 4:16), realizând că omul nostru interior este ascuns în inima noastră ca omul ascuns al inimii (1 Pet. 3:4).

În 1 Corinteni, Pavel a avut intenția de a-i ajuta pe sfinți să experimenteze moartea omului vechi și creșterea omului nou (1 Corinteni 3:1, 6-9; 5:7; 10:1-3).

Trebuie să aspirăm să creștem în viață și să fim oameni spirituali; nu trebuie să mai fim oameni carnali sau oameni în carne (cei dominați și conduși de carnea nostru), nici nu trebuie să fim oameni sufletești (cei care trăiesc în suflet), ci oameni spirituali!

Amin, aspirăm să fim cei care sunt dominați, guvernați, conduși, conduși și mișcați de duhul contopit, Duhul divin care trăiește în duhul nostru uman.

Țara bună este văzută în 2 Corinteni și Îl simbolizează pe Cristos Însuși ca întruparea Dumnezeului Triunic procesat dat nouă ca har divin pentru savurarea noastră (vezi 2 Corinteni 1:12; 4:15; 6:1; 8:1, 9; 9:8, 14; 12:9; 13:14).

În 1 Corinteni vedem istoria copiilor lui Israel în principal în exodul lor din Egipt și călătoria lor prin pustie, dar în 2 Corinteni Îl vedem pe Cristos ca țară bună fiind savurarea noastră ca har.

Trebuie să fim cei care cresc în viață pentru a lua în stăpânire pe deplin pe Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării promise a lui Dumnezeu! Amin!

Ca noi să creștem în viață înseamnă să „eliminăm vechea generație”, îngăduind omului nostru exterior să fie mistuit și să fim înnoiți în mintea, emoția și voința noastră pentru transformarea noastră.

Economia lui Dumnezeu este ca omul nostru vechi (omul exterior) să fie mistuit și omul nostru nou (omul interior) reînnoit zi de zi (2 Cor. 4:16); aceasta are loc prin transformare.

Transformarea nu este ceva exterior; este un proces metabolic interior, în care Dumnezeu lucrează pentru a răspândi viața și natura Sa divină în toate părțile ființei noastre, în special în sufletul nostru (2 Cor. 3:18; Rom. 12:2).

Pe măsură ce suntem transformați, Cristos și bogățiile Sale sunt aduse întru noi ca fiind noul nostru element, iar elementul nostru vechi și natural este îndepărtat în mod gradat.

În timp ce ne întoarcem inima către Domnul, vălul este luat și avem o față dezvăluită pentru a-L privi și a-L reflecta; în acest fel, suntem transformați de la un grad de glorie la alt grad de glorie, chiar și de la Domnul Duh.

Când Îl vedem pe Domnul în duhul nostru, Îl reflectăm spontan în ceilalți. Când ne prezentăm trupul pentru practicarea vieții Trupului, adică atunci când ne prezentăm ca fiind un sacrificiu viu pentru viața de biserică, suntem transformați prin reînnoirea minții (Rom. 12:2).

Slavă Domnului că, prin mila și harul Său, de când am intrat în recâștigarea Domnului, a avut loc o schimbare metabolică în noi!

Aceasta este experiența de a fi reînnoiți pentru creșterea noastră în viață și transformarea în viață, pentru a fi aduși în savurarea lui Cristos ca țara noastră bună pentru clădirea și împărăția lui Dumnezeu!

Ce îndurarea de la Domnul este ca noi să fim într-un loc în care să-L putem savura pe Domnul împreună cu sfinții pentru ca să fim transformați prin moartea omului vechi și prin reînnoirea omului nou!

Doamne Isuse, ne îndreptăm inima către Tine pentru a Te privi cu fața dezvelită și a fi transformați în aceeași imagine de la Domnul Duh! Amin, Doamne, Îți permitem să Te introduci în noi cu toate bogățiile Tale, pentru ca omul nostru interior să poată fi reînnoit pe măsură ce omul nostru exterior este mistuit și dat la moarte. Dragă Doamne Isuse, ne prezentăm Ție pentru viața Trupului, pentru ca noi să fim transformați prin reînnoirea minții. Păstrează-ne în acest proces metabolic de a fi reînnoiți pentru creșterea noastră în viață și transformarea în viață, pentru a putea fi aduși întru savurarea lui Cristos ca țara noastră bună pentru clădirea și împărăția lui Dumnezeu!