Cristos e țara bună

Să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, cârtiri și stagnarea în țară

09/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Voința și dorința lui Dumnezeu este ca noi să intrăm în savurarea și posesia Cristosului atotinclusiv ca țară bună, dar pentru ca noi să-L luăm în stăpânire, trebuie să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, de cârtiri și de a stagna în țară. Amin!

Săptămâna aceasta începem o nouă înviorare de dimineață, studiul-cristalizare Deuteronom și, în special, săptămâna aceasta ajungem la subiectul, „Semnificația intrinsecă a cărții Deuteronom – o carte despre Cristos”.

În Luca 24:44 Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi că toate lucrurile scrise în legea lui Moise, profeți și psalmi Îl privesc pe El și toate trebuiau împlinite. Acest lucru arată că întregul Vechi Testament este o revelație a lui Cristos și că El este centrul și conținutul.

În Noul Testament, primul verset este Mat. 1:1 care spune: Cartea generației lui Isus Cristos; ultimul verset din Apocalipsa 22:21 menționează numele lui Isus. Primul și ultimul verset al Noului Testament Îl menționează pe Domnul Isus – El este conținutul și subiectul întregului Noul Testament.

Cristos este centrul și conținutul Vechiului Testament și al Noului Testament.

Pe măsură ce ajungem la cartea Deuteronom, trebuie să fim săraci în duh, pentru a putea câștiga ceva nou și proaspăt de la Domnul ca împărăție a cerurilor (Matei 5:3).

Pentru a fi fericit în mod divin trebuie să facem eforturi pentru a fi săraci în duh – goi, pe deplin deschiși Domnului pentru a primi ceva proaspăt din El distribuit în noi.

În plus, trebuie să fim puri în inimă (v. 8) pentru a-L vedea pe Dumnezeu; singurul nostru scop trebuie să fie Cristos Însuși, să-L contactăm, să-L primim și să fim plini cu El.

Există o diferență clară între a auzi despre Dumnezeu și a-L vedea pe Dumnezeu; Iov a auzit despre Dumnezeu prin auzul urechii, dar când ochiul L-a văzut, s-a pocăit în praf și cenușă (Iov 42:5-6).

Fie ca nu doar să auzim despre Dumnezeu și scopul Său, nu doar să înțelegem că dorința lui Dumnezeu este ca noi să Îl câștigăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună, ci și să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să-L vedem pe Dumnezeu, să-L iubim pe Dumnezeu și să-L câștigăm pe Dumnezeu!

Fie ca să fim ca și copiii cei mici care primesc Împărăția lui Dumnezeu, așa cum a spus Domnul în Luca 18:17; să nu fim plini de concepții vechi, ci să fim ușor impresionați de Domnul și să primim noile Sale gânduri.

Este o îndurare din partea lui Dumnezeu să venim la El în cuvântul Său cu inima neocupată, primind Împărăția lui Dumnezeu ca un lucru nou. Putem să ne rugăm ca toți să primim noile gânduri ale Dumnezeului Triunic cu privire la Cristos ca centralitate și universalitate a economiei lui Dumnezeu.

Iar când venim la cuvântul Domnului, scopul nostru nu este doar să dobândim cunoștințe, ci să venim la El, pentru a avea viață (Ioan 5:39-40).

Ori de câte ori venim la cuvântul lui Dumnezeu, indiferent de cartea, capitolul sau versetul pe care-l citim, trebuie să venim la Domnul, pentru a-L primi ca viață. Amin!

Necesitatea revorbirii cuvântului pentru ca noua generație să fie perfecționată și să intre în țară

Deuteronom este un cuvânt final al legii și dă o concluzie atotcuprinzătoare a Pentateuhului – primele cinci cărți ale Bibliei, toate fiind scrise de către Moise.

După ce a dat legea și rânduielile, Moise a fost împovărat să le vorbească poporului Israel; Deuteronom înseamnă „a doua lege” și semnifică astfel o re-vorbire, o vorbire repetată, a legii divine.

Această carte a fost dată mai ales celei de-a doua generații, care au fost perfecționați de către Dumnezeu pentru a intra în țara bună.

Istoria lui Israel este un tip reprezentativ al istorii bisericii; trebuie să ne amintim că, orice este revelat cu privire la Israel, este o imagine despre noi astăzi, care ne arată unde suntem și ce suntem.

În natură, suntem identici cu copiii lui Israel și atunci când Dumnezeu i-a expus cu privire la un anumit lucru, acel lucru este și în noi.

Este posibil să fim credincioși de mulți ani și poate am fost în viața de biserică multă vreme, citind Biblia și aflându-ne în slujbă, dar nu ar trebui să avem nicio încredere în noi înșine, pentru că avem o natură răzvrătită și o ființă răzvrătită.

Suntem o constituție a răzvrătirii; de aceea, avem nevoie de îndurarea și harul Domnului.

Cu toții trebuie să ne dăm seama că suntem identici în natură cu copiii lui Israel și nu ar trebui să avem încredere în noi înșine; nu ar trebui să avem niciun fel de asigurare că suntem capabili să stăm și să rămânem în viața de biserică prin noi înșine.

Adevărul este că Îl putem savura pe Domnul dimineața, dar câteva ore mai târziu ne vom putea răzvrăti împotriva Sa; nu avem garanția că-I putem rămâne credincioși Domnului, așa că ar trebui să ne întoarcem în permanență către El și să-L inhalăm, primindu-L ca și cuvânt în ființa noastră.

În cartea Numeri vedem la final că, cu excepția lui Iosua și a lui Caleb, cei care erau calificați și gata să pună stăpânire pe țara bună au fost cei mai tineri.

Cea de-a doua generație nu a trecut la fel de multe lucruri ca prima generație, dar ei au primit beneficiul a ceea ce prima generație a experimentat.

Este probabil ca generația veche a vorbit generației tinere despre tot ceea ce au experimentat, au savurat și au suferit, iar această vorbire a făcut parte din creșterea și pregătirea celei de-a doua generații; ceea ce experimentau cei mai în vârstă era eficient în zidirea celor mai tineri.

Deci, Dumnezeu a obținut o a doua generație gata să intre în țara bună, cu mai mult de șase sute de mii de oameni, cu o moștenire bogată și cu un fundament puternic; ei au fost calificați pentru a fi formați într-o armată pentru a lupta pentru împărăția lui Dumnezeu.

Principiul este același cu noi astăzi în recâștigarea Domnului; ceea ce au experimentat cei mai în vârstă este transmis celor mai tineri și va fi foarte eficient în zidirea și pregătirea lor pentru a lupta împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

Totuși, cei mai tineri nu ar trebui să creadă că generația mai în vârstă „se va pensiona”, deoarece își împărtășește experiența cu ei; mai degrabă, cei mai tineri sunt aduși în funcție în viața de biserică pentru a servi alături și în coordonare cu cei mai în vârstă pentru ca Domnul să aibă o cale.

Fie ca să fim mântuiți de a fi fixați, așezați sau preocupați și fie ca să fim făcuți tineri, noi, proaspeți și să trăim împreună cu Domnul pentru a fi cei care Îl inhalează în cuvântul Său și sunt folosiți de El pentru a face ceva nou în această epocă!

Doamne Isuse, ne dăm pe noi înșine pentru a fi pregătiți și formați de Tine în armata pe care Tu o dorești ca să lupte pentru Tine și împreună cu Tine să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Amin, Doamne, pregătește-Ți o nouă generație în viața de biserică, o generație proaspătă, nouă, vie și tânără cu Tine, cei care sunt perfecționați prin cuvântul Tău și prin experiențele generației mai vechi pentru a intra și a lua în stăpânire țara. Salvează-ne de a deveni fixați, stabiliți și ocupați. Ne deschidem către Tine, Doamne, ne golim și vrem să fim proaspeți și noi și să trăim una cu Tine pentru mișcarea Ta pe pământ!

Să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, cârtiri și stagnarea în țară

Când Moise avea optzeci de ani, legea a fost dată prin el (Exod. 7:7); patruzeci ani mai târziu, însă, după ce prima generație (cu excepția lui Caleb și Iosua) a murit, el le-a vorbit din nou legea copiilor lui Israel.

De această dată a vorbit-o către a doua generație, generația care era gata să intre în țara bună și să o ia în stăpânire (Deut. 2:14; 8:6-10).

Dacă o să-L posedăm pe Cristos ca pe pământul bun, trebuie să învățăm din istoria Israelului și să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, de cârtiri și de stagnarea în țară.

Trebuie să fim ne ferim să avem o inimă rea de necredință (Deut. 1:25-26, 28, 35-39; 9:23; Evrei 3:12, 16-19; 4:2, 6; 11:1; cf. 2 Corinteni 4:13.; Gal. 3:2, 5; Romani 10:17; Fapte 6:5a; Num 13:25-33; 14:4-10; 32:11-12; Ios. 14:6-12).

În Fapte vedem că Ștefan era plin de credință și plin de Duhul Sfânt; chiar și frații care slujeau la mese erau plini de credință! Iosua și Caleb, care L-au urmat pe Iehova, erau plini de credință; ei nu aveau o inimă rea de necredință.

În noi înșine nu putem intra în țara bună, dar Dumnezeu ne-a promis-o și El o va face în noi! Îl putem lua pe Cristos ca absolutismul nostru, ofranda noastră arsă, iar El în noi va fi absolut pentru Dumnezeu.

Fie ca să primim cuvântul lui Dumnezeu, să-l credem și să-L urmăm pe Domnul conform cuvântului Său. Fie ca să nu fie nimeni printre noi care să aibă o inimă rea de necredință să cadă de la Dumnezeul cel viu (Evrei 3:12).

Fie ca să ne menținem inima întoarsă către Domnul și să nu o lăsăm să se abată de la El; când inima noastră este întoarsă către Domnul, vălul este dat de-o parte, și Îl privim cu fața dezvelită!

Pe măsură ce Îl vedem pe Domnul, El infuzează tot ce El este întru noi pentru a fi credința noastră; El Însuși devine credința prin care credem în El. O, fie ca să privim către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:2)!

Singurul mod în care putem avea credință este privind către El; El ne infuzează cu Sine Însuși ca element credincios pentru a crede pentru noi – El devine Autorul credinței noastre, iar pe măsură ce continuăm să ascultăm cuvântul Său, El devine Desăvârșitorul credinței noastre.

Să nu fim ca mulți dintre cei din poporul lui Israel care, pentru că aveau o inimă de necredință, nu au intrat în țara bună, ci au murit în pustie (Evrei 3:16-19).

Fie ca cuvântul pe care îl auzim să ne ajute în timp ce îl amestecăm cu credința noastră (Evrei 4:2); așa cum ne vorbește Domnul, să amestecăm acest cuvânt cu credința! Îndoielile sunt în mintea noastră, dar credința este în duhul nostru; duhul nostru este un duh de credință (2 Corinteni 4:13).

Când venim la cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul a tot felul de rugăciuni. Credința este substanțierea lucrurilor sperate, convingerea lucrurilor care nu se văd (Evrei 11:1); singurul mod în care putem Îl substanția pe Dumnezeu nevăzut și scopul Său este prin exersarea duhului nostru de credință pentru a-L atinge.

Moise a fost un astfel de om; el a perseverat, fiind unul care L-a văzut pe Cel nevăzut (Evrei 11:27).

Atunci când ne exersăm duhul pentru a-L substanția pe Cristos, toate cele cinci simțuri ale noastre sunt implicate în mod spiritual: Îl atingem pe Cristos, Îl vedem pe Cristos, Îl auzim pe Cristos, Îl gustăm pe Cristos și chiar Îl mirosim pe Cristos. Amin!

Pe măsură ce suntem sub ascultarea credinței, primim Duhul și suntem infuzați cu El (Galateni 3:2, 5); credința vine prin auzire și auzirea este prin cuvântul lui Cristos (Rom. 10:17).

Amin, fie ca să nu fim la fel ca prima generație a poporului Israel, care a avut o inimă rea de necredință, când au auzit raportul rău din partea celor zece spioni; fie ca să fim ca Iosua și Caleb, care au avut credință în Dumnezeu și în cuvântul Său, crezând că El le-a promis țara și că o va face, iar uriașii din țară sunt hrana lor!

Amin, toate problemele, dificultățile și încercările prin care trecem sunt pâinea noastră – ele sunt o ocazie ca noi să-L experimentăm și să-L savurăm pe Cristos!

Pentru ca noi să-L luăm în stăpânire pe Cristos ca țară bună, trebuie să ne ferim de cârtiri (murmurări nemulțumite și secrete, plângeri) – vezi 1 Cor. 10:5-6, 10-11; Deut. 1:27; Num. 14:1-4; Psa. 106:25; Fil. 2:14.

Așa cum murmurau copiii lui Israel, așa facem și astăzi; dar fie ca noi să fim cei care fac toate lucrurile fără cârtiri și raționamente, pentru a putea fi fără vină și fără vinovăție, copii ai lui Dumnezeu fără cusur în mijlocul unei generații strâmbe și pervertite, printre care strălucim ca lumini în lume, ținând sus cuvântul vieții!

Cârtirile sunt foarte grave în ochii lui Dumnezeu; copiii lui Israel au cârtit în corturile lor – aveau murmurări secrete, mormăiri și plângeri… ori de câte ori există o plângere la noi, trebuie să ne pocăim înaintea Domnului.

Este posibil să avem dificultăți, încercări, boli, iar alții ne pot maltrata, dar ar trebui să fim atenți referitori la plângeri.

Cârtirea este o expresie a cărnii, care este totalitatea ființei căzute a omului.

Istoria copiilor lui Israel este un exemplu pentru noi, astfel încât să nu cârtim la fel cum și ei au cârtit și astfel au pierit. O, Doamne Isuse, izbăvește-ne de orice cârtire – atât mică, cât și mare, atât de plângeri, cât și răzvrătirea împotriva autorității lui Dumnezeu!

Dacă o să-L posedăm pe Cristos ca țară bună, trebuie să fim atenți să nu stagnăm în țară; cuvântul stagnare implică pierderea prospețimii spirituale și stingerea impresiilor originale, produse de forța obișnuinței sau cu o ședere lungă în același loc – Deut. 4:25; Apocalipsa 3:15-22; Deut. 34:7.

Trebuie să ne ferim să stagnăm în țară; asta înseamnă că suntem în viața de biserică, dar ne-am pierdut prospețimea spirituală, deoarece am rămas în același loc (nu doar fizic, ci și spiritual) mulți ani.

Cum putem fi proaspeți cu Domnul? Trebuie să fim în prezența Sa, pentru a putea avea timpuri de împrospătare.

Fie ca noi să fim mântuiți de a pierde ascuțimea, percepția noastră incisivă despre Cristos. Fie ca să învățăm să ne omogenizăm cu sfinții și să ne păstrăm prospețimea cu Domnul și să rămânem în prezența Lui!

Există un mare pericol să credem că suntem bogați, că nu avem nevoie de nimic și că știm toate lucrurile; aceasta este atitudinea bisericii din Laodicea și Domnul a sfătuit-o să cumpere de la El pe Dumnezeul Triunic procesat.

Fie ca să venim la Domnul și să plătim prețul pentru a-L savura și a-L poseda pe Dumnezeu Tatăl, pe Cristos Fiul și pe Duhul care ne unge, pentru ca noi să vedem cu adevărat economia lui Dumnezeu într-un mod viu și vital!

Cea mai mare parte a celei de-a doua generații nu a fost prezentă pentru a auzi dăruirea celor Zece Porunci, statutele și decretele de la Muntele Sinai; de aceea, Dumnezeu l-a împovărat pe Moise să vorbească, să repete, legea; această re-vorbire a fost o pregătire reînnoită dată noii generații de copii ai lui Israel după îndelungarea lor rătăcire, pentru a-i pregăti să intre în țara bună promisă de Dumnezeu și să o moștenească ca posesia lor (vezi Ex. 3:8; Col. 1:12; 2:6-7).

Doamne Isuse, vrem să-L posedăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună! Tu ni L-ai promis pe Cristos ca moștenire, și credem că Tu o vei face în noi! Amin, Doamne, izbăvește-ne de a avea o inimă rea de necredință. Fie ca noi să rămânem sub ascultarea credinței și să privim către Isus, pentru a putea fi infuzați cu Tine ca credința noastră! Doamne, izbăvește-ne de cârtiri și de orice plângeri, nemulțumiri și mormăiri. Fie ca să transformăm toate plângerile noastre în rugăciune și să ne ferim de cârtiri pentru a nu pieri. Dragă Doamne Isuse, izbăvește-ne de a stagna în țară – izbăvește-ne de a ne pierde prospețimea noastră spirituală. Nu vrem să fim căldicei ci să plătim prețul pentru a-L obține din nou și din nou pe Dumnezeul Triunic procesat în experiența noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Beware of having an Evil Heart of Unbelief, Murmurings, and Languishing in the Land, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 1 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

În Cristos ca sol bogat sunt toate bogățiile de care avem nevoie să creștem în viață, deci să-L absorbim!

01/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Am fost înrădăcinați în Cristos ca sol bogat și în El am fost făcuți plini; pur și simplu trebuie să petrecem timp pentru a-L absorbi ca țară atotinclusivă și El ne va alimenta, va lucra în noi și va duce la îndeplinire scopul lui Dumnezeu în noi.

În Col. 2:6-7 Pavel ne spune că am fost înrădăcinați în Cristos ca solul bogat, țara bună atotinclusivă, deci ar trebui să umblăm în El și să fim zidiți în El.

Apoi, în versetele următoare el arată mai pe larg ce savurăm în acest sol bogat, oferindu-ne o descriere completă și o definiție a lui Cristos ca pământ în care nu ducem lipsă de nimic.

Când o plantă este în sol, planta primește tot ce are nevoie de la sol; planta trebuie pur și simplu să-și trimită rădăcinile și să absoarbă toate bogățiile solului, și cu cât se absoarbe mai mult, cu atât crește, înflorește și dă roade.

Noi, ca ființe vii, am fost plantați în Cristos ca solul bogat, realitatea țării bune atotinclusivă; noi nu doar am primit o porțiune din repartizarea țării bune, dar am fost și plantați aici, înrădăcinați în Cristos.

Acum, ca plante din acest pământ viu, trebuie să trimitem rădăcini adânc în Cristos, luând timp pentru a-L absorbi zi de zi. Din nou și din nou trebuie să petrecem timp cu Domnul, să chemăm numele Său, să ne deschidem întreaga noastră ființă către El și să absorbim ceva mai mult din bogățiile Sale.

Când bogățiile Sale sunt absorbite în ființa noastră, putem crește în viață, ajungem la maturitate și scopul lui Dumnezeu poate fi îndeplinit în noi.

Pe măsură ce petrecem timp pentru a absorbi bogățiile lui Cristos, substanța a ceea ce Cristos este ajunge în noi, se răspândește în noi, ne reconstituie și ne determină să trăim o viață pentru scopul lui Dumnezeu; rezultatul este că suntem zidiți, și împreună cu sfinții zidim biserica în calitate de Trup al lui Cristos, expresia Sa corporativă.

Deci, pe de o parte, trebuie să trimitem rădăcini în adâncime în El, pentru a absorbi bogățiile Sale și pentru a fi zidiți în El, iar pe de altă parte, trebuie să-L ținem ca și Cap; ca rezultat, noi ca mulții membri, suntem zidiți și legați împreună primind bogățiile Sale și creștem cu creșterea lui Dumnezeu.

Fie ca noi să venim înaintea Domnului cu privire la acest lucru și să petrecem timp pentru a-L absorbi pe Cristos; fie ca să ne dăm seama cine este Cristos ca pământ bogat și cum suntem înrădăcinați în El pentru a absorbi ceea ce este El și pentru a fi deplini în El.

Aleluia, în Cristos ca sol bogat nu ne lipsește nimic, ci suntem făcuți deplini!

Astăzi vrem să vedem mai multe bogății ale lui Cristos ca pământul în care suntem înrădăcinați; am văzut că acest Cristos este Cel în care toată plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește (Col. 2:9) și El este Capul oricărei stăpâniri și autorități (v. 10). Amin, vrem să vedem mai mult din acest Cristos bogat, ca să putem intra în experimentarea Sa!

În Cristos ca sol există puterea ucigătoare care ne dă la moarte și ne îngroapă

În Col. 2:11 vedem că în El am fost tăiați împrejur cu o circumcizie care nu a fost făcută cu mâini omenești, în dezbrăcarea trupului cărnii, în circumcizia lui Cristos.

Aceasta înseamnă că, pe măsură ce trimitem rădăcini adânc în Cristos ca pământ pentru a-L absorbi, una dintre bogățiile din sol este puterea ucigătoare care ne dă la moarte. Când ne exersăm duhul pentru a-L savura pe Cristos și pentru a-L absorbi, ceva din elementul Său ne omoară elementul natural, taie sinele în bucăți și ucide carnea.

Un astfel de element ucigător poate fi comparat cu sarea, care ucide corupția; în solul țării bune în care suntem înrădăcinați se află „sarea tăierii împrejur”, nu circumcizia cărnii, ci a Duhului.

Toți microbii din noi sunt uciși de cruce în timp ce petrecem timp pentru a-L absorbi pe Cristos, iar carnea este tăiată și ucisă. În multe situații, atunci când vorbim ceva, în noi există un sentiment că ar trebui să ne oprim, că nu ar trebui să spunem lucrul acesta sau acela; aceasta este crucea aplicată la vorbirea noastre.

Trebuie să fim înrădăcinați în Cristos și să absorbim bogățiile din pământul bogat al lui Cristos, în special în vorbirea noastră; în timp ce vorbim cu membrii familiei noastre sau la serviciu, în timp ce întâlnim oameni sau ne adunăm cu sfinții, trebuie să permitem ca elementul ucigător din Cristos să dea la moarte omul nostru natural, carnea noastră și sinele nostru.

Fie ca noi să fim credincioși să umblăm în Cristos și să absorbim circumcizia spirituală, puterea ucigătoare a crucii care operează în noi.

Modul de a face acest lucru nu este prin a fi conștienți de aceasta și a încerca să ne răstignim pe noi înșine, ci prin absorbirea lui Cristos.

În Cristos ca sol există un element care ne determină să fim îngropați; am fost îngropați împreună cu El în botez (v. 12) și aceasta a fost mărturia noastră, dar trebuie să rămânem îngropați împreună cu El.

Păcat că prea des ieșim din mormânt și umblăm și facem lucruri în viața bisericii precum „morții care umblă”.

Trebuie să ne asigurăm că morții sunt îngropați, și anume că omul vechi și carnea sunt îngropați și nu sunt „morții umblători” în viața de biserică pentru a răspândi moarte; mai degrabă, trebuie să petrecem timp pentru a-L absorbi pe Cristos! Aleluia, am fost îngropați împreună cu Cristos și acum trăim o viață nouă în înviere!

Mulțumim Doamne Isuse că ești solul bogat în care am fost înrădăcinați pentru a putea absorbi toate bogățiile Tale. Doamne, vrem să petrecem timp să Te absorbim și să savurăm toate elementele bogate și nutrienții din sol. Îți mulțumim că putem absorbi puterea de dare la moarte a morții Tale, astfel încât omul nostru natural, carnea noastră și sinele nostru să fie tăiate și ucise. Ne deschidem Ție Doamne ca să fim înrădăcinați în Tine și să Îți permitem să lucrezi în noi în vorbirea noastră, în felul în care facem lucrurile, și în toate lucrurile. Fie ca moartea Ta să lucreze în noi pentru a da la moarte orice rău și firesc și să rămânem îngropați cu Tine în moarte, pentru a putea trăi o viață nouă cu Tine în înviere!

În Cristos ca sol există un element care ne determină să fim înviați și care ne dă viață

O, ce bogat este solul în care noi, în calitate de credincioși în Cristos, am fost înrădăcinați! În Cristos ca sol există un element care ne duce la moarte, ne îngroapă cu Cristos și, de asemenea, ne înviază (Col. 2:12). În El ca pământ există un element care ne învie, adică ne dă viață (v. 13).

Pe de o parte atunci când absorbim bogățiile lui Cristos, toate lucrurile negative sunt tăiate, date la moarte și terminate; pe de altă parte, suntem înviați împreună cu El prin credința lucrării lui Dumnezeu, care L-a înviat din morți. Ce minunat!

Ori de câte ori Îl contactăm pe Domnul și Îl absorbim, există un element în El care ne ridică din morți! Există operarea lui Dumnezeu care a lucrat în Cristos pentru a-L ridica din morți, iar această operare lucrează și în noi pentru a ne ridica din morți.

Suntem cumva jos? Simțim că nu mai putem? Simțim că suntem în moarte? Pur și simplu trebuie să trimitem rădăcini în Cristos ca sol petrecând timp cu El; vom absorbi apoi un element care ne ridică.

S-ar putea să simțim că suntem morți, dar când Îl absorbim pe Cristos ca sol bogat, suntem ridicați împreună cu El! Și nu numai că suntem ridicați, dar suntem făcuți vii, adică viața divină este împărțită în noi!

Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul și Îl absorbim, una dintre bogățiile din acest pământ este aceea că suntem vii, pentru că viața divină, necreată, eternă, de înviere este împărțită în noi. Aleluia!

El a iertat toate ofensele noastre și a fost ridicat în înviere pentru a deveni un Duh dătător de viață (1 Corinteni 15:45). Ca Duh dătător de viață, El este unul dintre numeroasele elemente bogate din pământul în care am fost înrădăcinați.

Zi de zi, rădăcinile noastre trebuie să meargă mai adânc în Cristos ca pământ unic și, în timp ce facem acest lucru, toate elementele negative din noi sunt eliminate și ucise, noi suntem ridicați împreună cu Cristos pentru a trăi în noutatea vieții, iar viața divină este împărțită în ființa noastră!

Acum putem trăi în înviere o viață împreună cu Cristos, chiar și o viață în Cristos – viața lui Cristos, căci suntem reconstituiți în interior cu viața Sa, pe măsură ce elementele noastre naturale sunt eliminate.

Ce sol bogat este acela în care am fost înrădăcinat! Pot exista aceste lucruri negative care ne deranjează – carnea, păcatul, omul natural, lumea și jignirile, dar toate acestea au fost terminate de Cristos și putem absorbi elementele Sale bogate pentru a face față oricărui lucru negativ și pentru a ne aduce în viață!

Aleluia, am fost înrădăcinați în Cristos ca pământul bogat și putem petrece timp pentru a absorbi bogățiile Sale pentru a fi constituiți cu El pentru zidirea bisericii! Slavă Domnului, atunci când Îl absorbim pe Cristos ca solul bogat, suntem ridicați împreună cu El pentru a trăi în El și împreună cu El în noutatea vieții! Aleluia, atunci când petrecem timp pentru a-L absorbi pe Cristos, savurăm dispensarea bogată și proaspătă a vieții Sale de înviere în ființa noastră pentru a umple de viață și a învia împreună cu El! Slavă Domnului!

În Cristos ca sol există ștergerea înscrisului cu rânduielile sale

În Cristos ca sol bogat, există ștergerea înscrisului cu regulile sale, care era împotriva noastră și ne-a divizat; El l-a luat și l-a pironit pe cruce (Col. 2:14).

Toate rânduielile din legea care erau împotriva noastră și ne-au condamnat, toate au fost luate de Cristos și pironite pe cruce, iar El a făcut pace între noi și Dumnezeu.

În Cristos ca sol bogat există elementul ștergerii rânduielilor. Aceasta este un lucru continuu pe care trebuie să-l experimentăm, pentru că noi înșine avem propriile noastre rânduieli care ne separă și ne divizează de ceilalți.

Este posibil să nu avem rânduieli scrise, dar acestea sunt înscrise în mentalitatea noastră; aceste rânduieli ne separă de alții și ne împiedică să creștem în viață. Pentru ca noi să creștem corect, rânduielile trebuie șterse și pironite pe cruce.

Ceea ce avem nevoie nu sunt rânduieli, ci numai Cristos; ceea ce avem nevoie nu este să dărâmăm aceste rânduieli, ci să trimitem rădăcini adânci în Cristos ca pământ bogat, pentru a putea asimila nutrienții Săi bogați și toate rânduielile vor fi șterse.

Când asimilăm bogățiile lui Cristos ca pământ, creștem în viață și suntem zidiți.

Pentru omul cel nou Cristos a desființat toate rânduielile, dar în viața noastră practică putem avea în continuare propriile rânduieli. Ne putem judeca unii pe alții și putem să-i judecăm pe sfinți sau pe biserici conform rânduielilor noastre.

Dar slavă Domnului, în Cristos ca sol bogat există ștergerea rânduielilor; dacă suntem credincioși să petrecem timp pentru a-L absorbi pe Cristos, toate rânduielile noastre vor fi eliminate, noi vom crește în viață și putem fi împreună cu orice sfinți fără nicio problemă!

Dacă Îl absorbim pe Cristos zi de zi, putem fi fericiți în orice biserică locală, indiferent de practicile pe care le-ar putea avea sfinții – noi pur și simplu intrăm și învățăm să-L administrăm pe Cristos altora! Fie ca noi toți să absorbim mai mult din Cristos ca solul bogat în care suntem înrădăcinați!

Doamne Isuse, vrem să trimitem rădăcini adânc în Tine ca pământul bogat în care suntem înrădăcinați, astfel încât orice rânduieli pe care le-am avea să fie șterse pentru un om nou. Mântuiește-ne de rânduielile noastre, Doamne, chiar și de rânduielile noastre nespuse și nescrise, care ne îndepărtează de ceilalți și ne determină să nu creștem în viață. Dragă Doamne Isuse, vrem să petrecem mai mult timp cu Tine și să ne luăm timp pentru a Te absorbi, astfel încât să ștergi orice rânduieli din noi. Vrem să creștem în viață și să fim zidiți împreună cu sfinții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, In Christ as the Soil are all the Riches we need to Grow in Life: Let us Absorb Him!, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 2 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos ca țara ce curge cu lapte și miere ca să fim constituiți cu El și să-L distribuim altora

26/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Un mod minunat de a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună în aspectele Sale răscumpărătoare și generatoare, este să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu, căci Cuvântul lui Dumnezeu este lapte ca noi să bem și miere să mâncăm.

Țara bună la care Vechiul Testament face referire din nou și din nou este o țară care curge cu lapte și miere; de ce este atât de important aceste „lapte și miere” și cum se poate aplica acest lucru experienței noastre spirituale de astăzi?

Ei bine, atât laptele, cât și mierea sunt rezultatul contopirii atât a vieții animale, cât și a vieții vegetale și reprezintă două aspecte ale vieții lui Cristos – aspectul răscumpărător și cel generator.

Laptele este produs de vacile care mănâncă iarbă, o digeră și apoi iese lapte. Mierea este produsă de albinele care preiau nectarul din flori.

Laptele și mierea – care sunt contopirea atât a vieții animale, cât și a vieții vegetale – indică aspectul răscumpărător și aspectul generator al vieții lui Cristos, adică răscumpărarea juridică a lui Dumnezeu și mântuirea Sa organică.

Cristos a venit ca Mielul lui Dumnezeu pentru a îndepărta păcatul lumii; El a fost sacrificat pe cruce ca realitate a vieții animale în numele nostru și El a realizat răscumpărarea pentru noi.

El a făcut asta ca noi să putem intra în mântuirea deplină a lui Dumnezeu pentru a savura mântuirea Sa organică, mântuirea Sa în viață.

Cristos este, de asemenea, pâinea noastră a vieții, realitatea bobului de grâu care a fost măcinat în pulbere și a fost făcut în făină fină amestecată cu ulei, a fost copt, pentru a deveni rezerva noastră.

Vedem aceste două simboluri – aspectul răscumpărător și generator al vieții lui Cristos pentru mântuirea completă a lui Dumnezeu – la Masa Domnului cu simbolurile sale.

Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni realitatea țării bune, iar El este acum masa noastră, ospățul nostru pentru savurarea noastră. Aleluia!

Iar noi putem să-L savurăm în lumină; atunci când umblăm în lumină, tratând tot ceea ce lumina expune prin strălucire, astfel încât să fim copii ai luminii, savurăm porțiunea noastră din Cristosul atotinclusiv ca țară bună.

Slavă Domnului, Tatăl ne-a calificat pentru o parte din porțiunea repartizată sfinților în lumină! Suntem calificați de Tatăl ca, atunci când suntem în lumină și umblăm în lumină, Îl vom savura pe Cristosul atotinclusiv ca porțiune pentru savurarea noastră!

Să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună – cuvintele Sale sunt lapte și miere

Conform Bibliei, cuvântul lui Dumnezeu este lapte și miere pentru noi să bem și să mâncăm; trebuie să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țara bună!

Întrucât laptele și mierea reprezintă aspectele răscumpărătoare și generatoare ale vieții lui Cristos, atunci când ne exersăm duhul asupra Cuvântului lui Dumnezeu, noi mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună în aspectele Sale răscumpărătoare și generatoare.

În Ioan 6:9 vedem cele cinci pâini de orz și cei doi pești; aceștia Îl indică pe Cristos ca viață a noastră în aspectele răscumpărătoare și generatoare ale vieții Sale.

Pâinile sunt din viața vegetală și semnifică aspectul generator al vieții Sale, în timp ce peștii sunt din viața animală și semnifică aspectul răscumpărător al vieții Sale.

Pe de o parte, Cristos crește în țară (viața generatoare), iar pe de altă parte, El trăiește în mare, fără să fie afectat de ea.

La fel cum peștii trăiesc în apa sărată, dar nu sunt sărați, tot așa Cristos a trăit în lumea coruptă de Satan și nu a fost afectat de ea.

El nu era păcătos; El nu a fost afectat de lume, la fel cum peștii trăiesc în apă sărată, dar nu sunt sărați.

Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni suficient de mic pentru ca noi să-L mâncăm, pentru ca noi să-L luăm ca rezerva vieții noastre. Este posibil să căutăm minuni și lucruri mărețe de la El, dar El vrea să fie hrana noastră ca noi să-L mâncăm.

În Ioan 6:57 Domnul a spus că El a trăit datorită Tatălui, așa că noi, cei care Îl mâncăm pe El, trebuie să trăim și noi datorită Lui. Ceea ce mâncăm nu este carnea Sa fizică (care nu este profitabilă la nimic), ci cuvintele Sale, care sunt duh și sunt viață (v. 63).

Petru ne încurajează în 1 Pet. 2:2 ca să bem laptele fără viclenie (laptele neprefăcut) al Cuvântului, ca prin acesta să creștem înspre mântuire; indiferent dacă suntem noi credincioși sau suntem maturi, trebuie să bem zilnic laptele Cuvântului lui Dumnezeu pentru ca noi să creștem în viață.

Laptele Cuvântului nu este lapte pentru trup, ci lapte pentru suflet, ființa interioară; acest lapte ne este transmis în cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne hrăni omul interior prin înțelegerea minții noastre raționale și este asimilat de facultățile noastre naturale.

Pe măsură ce bem laptele Cuvântului, creștem până la mântuire; creștem în viață, căci suntem hrăniți cu laptele transmis în cuvântul lui Dumnezeu.

Mai mult, așa cum se vede în Psa. 119:103 și Ezechiel 3:3, cuvintele lui Dumnezeu sunt dulci pe gustul nostru ca mierea și Îl putem savura pe Dumnezeu în cuvântul Său ca fiind cel mai dulce.

Aleluia! Când găsim cuvintele lui Dumnezeu, când mâncăm cuvântul lui Dumnezeu – nu doar citindu-l, ci iubindu-L pe Domnul, întorcându-ne inima către El, exersându-ne duhul și contactându-L pe Domnul în timp ce citim cuvântul Său, cuvântul lui Dumnezeu devine dulce la gust, chiar la fel de dulce ca mierea în gura noastră.

Când mâncăm cuvintele lui Dumnezeu, noi Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună, căci Cuvântul lui Dumnezeu este lapte ca noi să-L bem și miere ca noi să-L mâncăm.

Doamne Isuse, tânjim după laptele neprefăcut al cuvântului, ca prin el să creștem înspre mântuire! Venim la cuvântul Tău cu un duh exersat și cu o inimă întoarsă către Tine: hrănește-ne, dă-ne să bem și fă-ne să creștem în viață mult mai mult! O, Doamne, cuvintele Tale sunt dulci pentru gustul nostru, chiar mai dulci decât mierea în gura noastră. Ne place să Te mâncăm și să Te bem în cuvântul Tău, luându-Te întru noi ca Cristosul atotinclusiv, realitatea țării bune. Amin, Doamne Isuse, Cuvântul Tău este lapte ca noi să Te bem și miere ca noi să Te mâncăm.

Să-L savurăm pe Cristos ca țara în care curge lapte și miere ca să fim constituiți cu de El și să-L distribuim și altora

În Cântarea Cântărilor, pe măsură ce Domnul o aprecia pe iubitoarea Sa, El a spus despre ea: Buzele tale picură miere proaspătă, mireasa mea, mierea și laptele sunt sub limba ta (Cântarea Cântărilor 4:11).

Domnul ne privește, iubita Sa, și El vede că buzele noastre picură miere proaspătă, iar mierea și laptele sunt sub limba noastră; ce înseamnă asta?

Mierea este dulce și îi restabilește pe cei loviți; dacă ești obosit și ostenit, mierea te va întări și te va restabili.

O astfel de dulceață, însă, nu se produce peste noapte; mai degrabă, ea provine dintr-o perioadă lungă de adunare, activitate interioară și depozitare atentă – doar uitați-vă la albine cum produc miere.

Când mâncăm cuvintele lui Dumnezeu ca lapte și miere, ceea ce iese din noi nu sunt bârfe, glume sau cuvinte pripite, ci cuvinte dulci și răcoritoare.

Și cuvintele noastre nu sunt izbucniri de torente, ci picături de miere, căci picurăm miere pentru ca alții să fie împrospătați și întăriți.

Unora le place să vorbească mult și chiar vorbind despre lucruri spirituale, vorbirea lor arată că nu au trecut prin lucrarea mai profundă a harului.

Dar dacă Îi permitem Domnului să Se introducă pe Sine Însuși în noi pe măsură ce mâncăm cuvintele lui Dumnezeu ca lapte și miere, mierea și laptele vor fi sub limba noastră, căci suntem constituiți cu Cristos ca lapte și miere pentru a-L împărți pe El altora.

Când Îi vom permite Domnului să Se introducă pe Sine Însuși prin cuvântul Său dulce și hrănitor întru noi, bogățiile Sale vor fi păstrate în ființa noastră; vom avea mai mult decât avem nevoie pentru a mânca, vom fi umpluți cu bogățiile Sale și chiar vom administra aceste bogății celor nevoiași în orice moment.

Acest lucru înseamnă că Îl mâncăm pe Domnul ca țară bună în cuvântul Său și că purtăm țara bună cu noi oriunde mergem, gata să Îl distribuim altora în funcție de nevoie.

Există atât de multă savurare a Cristosului atotinclusiv ca țară bună, încât nu doar că picurăm miere, dar mierea și laptele sunt păstrate sub limba noastră.

Mierea îi reface pe cei loviți și laptele îi hrănește pe cei noi; trebuie să avem o depozitare bogată a lui Cristos în noi, în așa fel încât mâncarea să fie sub limba noastră și suntem pregătiți să distribuim în orice moment bogățiile lui Cristos celor nevoiași (vezi Isaia 50:4; Mat. 12:35-36; Luca 4:22; Efes. 4:29-30).

Cristos a fost o asemenea persoană: El a știut să-i susțină pe cei obosiți cu un cuvânt și El este porțiunea noastră; pe măsură ce Îl savurăm și Îl mâncăm în cuvântul Său, El poate trăi în noi același fel de viață astăzi.

Cu toții putem depune mărturie din experiența noastră în viața de biserică de faptul că uneori chiar și un salut din partea unui frate sau soră ne administrează laptele pentru a ne hrăni și mierea pentru a ne restaura.

Uneori un simplu salut saturat cu lapte și miere, un salut autentic din inimă, ne poate zidi; nu trebuie să fie o predică lungă, un mesaj sau un verset din Biblie, ci pur și simplu salutul cu lapte și miere.

Aceasta este ceea ce avem nevoie în viața de biserică de azi; trebuie să-L savurăm pe Cristos ca țară bună care curge cu lapte și miere, trebuie să fim constituiți cu El și, pe măsură ce ne întâlnim, trebuie să-L administrăm pur și simplu pe Acesta ca lapte și miere altora pentru hrănirea și restaurarea lor.

Această dulceață nu se produce însă peste noapte; trebuie să avem o perioadă lungă de adunare a cuvântului lui Dumnezeu în inima noastră, o activitate lăuntrică pentru a ne deschide Domnului și a-L lăsa să trateze cu părțile noastre lăuntrice și e nevoie de depozitarea atentă prin cooperarea cu Domnul pentru a digera cuvântul Său (2 Cor. 12:7-9).

Vedem acest lucru în Cântarea Cântărilor, către sfârșit, și anume cum căutătoarea este atât de constituită cu aceste bogății ale lui Cristos, încât nu se teme să spună: Trezește-te, vânt din nord și vino vânt din sud, suflă asupra grădinii mele, fie ca să curgă mirodeniile.

Devenim o grădină plină de mirodenii chiar dacă vântul este rece și aspru din nord sau este cald și ușor dinspre sud, căci vântul eliberează parfumul pentru Iubitul nostru. Cu toții putem să-L savurăm pe Cristos în cuvântul Său într-un mod detaliat și într-o asemenea măsură încât cu toții avem această realitate!

Fie ca să nu ne mai rugăm pentru o schimbare a vremii noastre, astfel încât vântul ușor și cald să sufle, ci fie ca să-L savurăm pe Cristos ca țară bună care curge cu lapte și miere, până atunci când avem lapte și miere sub limba noastră și putem da har altora, vorbind ce este profitabil pentru a-i zidi pe alții!

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm ca țara care curge cu lapte și miere până când vom fi constituiți cu Tine ca lapte și miere și suntem pregătiți să Te distribuim altora pentru restaurarea celor loviți și hrănirea celor noi. Amin, Doamne, distribuie-Te în noi ca lapte hrănitor și ca mierea de restaurare și revitalizare atunci când venim la cuvântul Tău. Vrem să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu ca lapte și miere, să adunăm aceste cuvinte în inima noastră, să cooperăm cu Tine în interior pentru a trata cu orice Tu dorești să tratezi, și să păstrăm cu atenție bogățiile Tale în ființa noastră! O, Doamne, fă acest lucru în toți sfinții de pe tot pământul – fie ca noi toți să-L savurăm pe Cristos ca țara bună care curge cu lapte și miere, până când vom da har altora și vom vorbi ce este profitabil pentru a zidi, dăruind har conform cu nevoia actuală!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ as the Land of Milk and Honey to be Constituted with Him and Minister Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 2 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Necesitatea războiului spiritual pentru a intra în savurarea lui Cristos

06/04/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să conștientizăm necesitatea războiului spiritual pentru ca poporul lui Dumnezeu să-L ia în stăpânire pe Cristos ca țară bună pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Săptămâna aceasta am ajuns la ultimul mare cristal din cartea Numeri, Necesitatea războiului spiritual și Poporul lui Dumnezeu fiind format într-o armată pregătită pentru luptă, așa cum se vede în Num. 21, 27 și 31.

Istoria copiilor lui Israel în eliberarea lor din Egipt, traversând Marea Roșie, trecând prin pustie, construind tabernacolul și având călăuzirea lui Dumnezeu, ajungând la râul Iordan, traversând râul, luptând pentru a câștiga țara bună, împărțind țara bună, trăind și locuind în țară și zidind templul lui Dumnezeu și orașul lui Dumnezeu în țara bună, toate acestea sunt un tip al experienței noastre spirituale ca biserică.

Și în special când venim în cartea Numeri, vedem o mulțime de principii importante în viața noastră spirituală și în viața de biserică, inclusiv faptul că Dumnezeu ne-a alocat nouă, credincioșilor în Cristos, o porțiune din Cristosul atotcuprinzător ca realitatea țării bune.

Aleluia, Cristos ca țara bună este înaintea noastră, toți avem o parte din porțiunea alocată a sfinților în lumină și trebuie să ne ridicăm cu toții și să luăm în stăpânire țara!

Cu toate acestea, pe măsură ce suntem în călătoria noastră pentru a lua în stăpânire țara bună, există multe obstacole, situații, probleme și lucruri care ne împiedică și, prin urmare, acestea trebuie tratate.

Mai întâi trebuie să tratăm alegerea și preferința noastră personală și să o dăm de moarte, permițându-i lui Dumnezeu să aibă alegerea Sa și să ne ofere porțiunea pe care El vrea să ne-o ofere din pământul bun.

Trebuie să cunoaștem autoritatea, să tratăm răzvrătirea și să învățăm să fim un reprezentant corespunzător al lui Dumnezeu, învățând din lecția lui Moise cum să nu eșuăm în a-L reprezenta pe Dumnezeu.

Dorința noastră arzătoare în calitate de popor al lui Dumnezeu ar trebui să fie ca atât noi cât și tot poporul lui Dumnezeu, să profețim, adică să vorbim pentru Dumnezeu și să-L vorbim pe Dumnezeu pentru zidirea bisericii.

Trebuie să-L găsim, să-L urmăm și să-L câștigăm pe Cristos ca Steaua din Iacov; acest lucru ne va produce astăzi să fim stelele vii în această epocă întunecată.

Și așa cum am văzut săptămâna trecută, trebuie să vedem viziunea Celui Atotsuficient – viziunea divină a poporului lui Dumnezeu.

Când vom vedea că Atotficientul este Cel care ne-a chemat și ne-a adus pe calea vieții creștine și a vieții bisericești, ochii noștri vor fi luminați pentru a-i vedea pe semenii noștri credincioși la fel cum El îi vede, și anume ca oameni plin de viață și lumină trăind o viață cerească pe pământ.

Săptămâna aceasta vrem să ne concentrăm pe a vedea necesitatea războiului spiritual și ca poporul lui Dumnezeu să fie formați într-o armată pregătită pentru luptă, pentru ca noi să intrăm în țara bună să o luăm în stăpânire.

Să realizăm necesitatea războiului spiritual și să stăm una cu voința lui Dumnezeu pe pământ astăzi

În acest univers are loc o război spiritual, care își are sursa în conflictul dintre cele două mari voințe – voința divină și voința satanică.

În acest univers există trei voințe: voința divină (voința necreată, existentă de sine, creatoare), voința satanică (voința egoistă, voința malefică, voința răzvrătită) și voința umană.

Cartea Numeri ne arată cum Dumnezeu pregătește și formează o armată pentru a intra în țara bună și a o poseda; există necesitatea războiului spiritual pentru ca noi, ca biserică, să-L luăm în stăpânire pe Cristos ca țară bună.

Pentru a cunoaște modul în care biserica poate fi războinicul lui Dumnezeu pentru a se angaja în război spiritual, trebuie să ne dăm seama că există trei voințe, trei intenții în acest univers. Voința lui Dumnezeu este voința existentă, eternă, necreată; voința Lui este perfectă și, după voia Lui, toate lucrurile au fost și au fost create.

Îngerii, ca ființe create, au și ei o voință; unul dintre acești îngeri s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.

Satan este un arhanghel creat de Dumnezeu și desemnat de El să conducă universul care a existat înainte de crearea lui Adam. Cu toate acestea, din cauza poziției sale înalte și a frumuseții sale, acest arhanghel a devenit mândru, iar acest lucru a dat naștere unei intenții rele, care a devenit voința satanică.

Acum, în univers, există nu numai voința lui Dumnezeu, ci și voința Satanei, intenția satanică, care se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu și a voinței Sale, fiind pusă împotriva voinței lui Dumnezeu.

Acesta este motivul principal pentru care există conflicte, războaie și contradicții în această lume – toate acestea se datorează faptului că Satan s-a ridicat pentru a contrazice voința divină. Controversele din univers au început odată cu răzvrătirea arhanghelului împotriva lui Dumnezeu și, prin urmare, a devenit voința satanică.

Pentru că Dumnezeu este măreț, când El l-a creat pe om, El i-a dat o voință ca să aleagă, astfel încât omul să aleagă voia lui Dumnezeu sau voința satanică. Da, Dumnezeu a avertizat pe om că dacă mănâncă din pomul cunoașterii binelui și răului, va muri, dar Dumnezeu i-a permis omului să aleagă liber.

Problema crucială din grădina Edenului și astăzi este aceeași: alege oare omul voința divină sau voința satanică?

În grădina Eden, omul a ales voința satanică și astfel omul a căzut; voința omului a ales voința satanică, iar voința Satanei este realizată temporar. Omul a ales – și încă alege – să-l urmeze pe Satan, urmând voința satanică, și astfel Satana este învingător temporar.

Dar slavă Domnului, prin pocăință omul se poate întoarce din partea lui Satan în partea lui Dumnezeu.

Când omul se pocăiește, crede în Domnul Isus și este botezat în apă, el este transferat de la voința satanică la voința divină. Acest lucru îl introduce pe om într-un nou domeniu, domeniul cooperării cu voia lui Dumnezeu pentru înfrângerea și izgonirea inamicului.

Din ziua în care am fost mântuiți, viața noastră creștină a fost o viață de război. Așa cum li s-a întâmplat copiilor lui Israel din pustie mergând spre țara bună pentru a o câștiga, tot așa suntem și noi într-o călătorie plină de război spiritual pentru a-l câștiga pe Cristos ca țara bună.

Voința noastră trebuie să fie de partea lui Dumnezeu, alegând voia lui Dumnezeu, chiar rugându-ne așa cum ne-a învățat Domnul, voia Sa să se facă pe pământ așa cum este în ceruri (Mat. 6:10).

Doamne, vie împărăția Ta și facă-se voia Ta pe pământ așa cum este în ceruri. Stăm pe pământ una cu voia Ta și voia noastră alege voia Ta. Ne pocăim că trăim în răzvrătire față de Tine, respingem orice răzvrătire și voință satanică din noi și Te alegem pe Tine și voia Ta. Amin, Doamne, ca biserică stăm una cu Tine, una cu voia divină, pentru ca Împărăția lui Dumnezeu să vină și să crească pe pământ, iar voința lui Dumnezeu să fie îndeplinită pe pământ în noi și prin noi ca biserică!

Pentru ca noi să-L posedăm și să-L savurăm Cristos ca țara bună, trebuie să luptăm și să învingem forțele satanice

Războiul spiritual își are sursa în conflictul dintre voința satanică (voința creată, voința rebelă) și voința divină (voința lui Dumnezeu, voința necreată și eternă).

Astăzi există necesitatea războiului spiritual între Împărăția lui Satan și Împărăția lui Dumnezeu (vezi Mat. 6:10; 7:21; 12:26, 28; Isaia 14:12-14).

Iar noi, ca credincioși, nu putem fi neutri; voința noastră trebuie câștigată de Domnul pentru a fi puternică și flexibilă, pentru a putea să stăm împreună cu El și să ne împotriva dușmanului, indiferent de ce ne aruncă în cale.

În cartea Numeri războiul are un obiectiv specific: să-l trateze pe vrăjmașul care a uzurpat țara Canaanului pentru a face posibil ca poporul lui Dumnezeu să primească moștenirea lor și să înceapă să savureze bogățiile țării.

Există necesitatea de războiul spiritual pentru ca noi, ca popor ai lui Dumnezeu, să-l tratăm pe Satan, dușmanul lui Dumnezeu, care a uzurpat țara bună, și pentru a face posibilă primirea moștenirii noastre și să savurăm bogățiile Cristosului atotinclusiv.

Bătălia de astăzi este pentru experimentarea și savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune.

Astăzi, în viața de biserică, suntem pregătiți de Domnul și sunte formați pentru a fi o armată care să lupte pentru interesul Său, astfel încât atât noi cât și toți sfinții căutători să intre în experimentarea și savurarea Cristosului atotinclusiv.

Cartea Iosua ne oferă o imagine clară a războiului spiritual menționat în Efes. 6. Există un război spiritual în scena invizibilă din spatele scenei vizibile.

În exterior, pe pământ, vedem războaie, auzim zvonuri despre războaie și vedem luptă, zbatere, certuri și dezbateri; în spatele scenei, însă, se petrece un război spiritual, iar acest război este ca noi, ca popor al lui Dumnezeu, să intrăm în savurarea lui Cristos ca țară bună.

Cerurile sunt pline de forțele lui Satan, și ca noi ca popor al lui Dumnezeu să intrăm în țara bună, pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv, trebuie să luptăm și să învingem forțele satanice.

Acesta este motivul pentru care astăzi luptăm războiul spiritual în viața de biserică, pentru a-L putea lua în stăpânire pe Cristosul atotinclusiv pentru savurarea noastră; pentru aceasta, trebuie să învingem forțele satanice.

În viața de biserică în recâștigarea Domnului astăzi suntem pe câmpul de luptă și ar trebui să fim Iosua și Caleb de astăzi, cei care luptă împotriva forțelor aeriene ale lui Satan, astfel încât să putem câștiga mai mult din Cristos pentru zidirea bisericii.

Nu este atât de ușor să intrăm în posesia Cristosului atotinclusiv ca țară bună – există necesitatea războiului spiritual pentru a intra în moștenirea noastră spirituală.

Fie ca Domnul să ne facă Iosua și Caleb de astăzi, cei care luptă împotriva puterilor rele ale lui Satan pentru a înființa și răspândi împărăția lui Dumnezeu, astfel încât Cristos să Se poată întoarce și să moștenească pământul! Amin!

Fie ca să învățăm de la Iosua și Caleb să reprezentăm interesul lui Dumnezeu în această epocă și să învingem dușmanii, astfel încât Cristos să poată fi câștigat de oameni și Cristos să poată fi sporit în urmăritorii Săi (Ios. 5:2 – 6:16)!

Doamne Isuse, vrem să intrăm în savurarea și experimentarea Cristosului atotinclusiv ca realitatea țării bune. Fă-ne Iosua și Caleb de azi, cei care împreună cu sfinții luptă împotriva forțelor aeriene ale lui Satan, astfel încât să putem câștiga mai mult din Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos, aducând și răspândind împărăția lui Dumnezeu pentru ca Cristos să se poată întoarce pentru a moșteni pământul! Amin, Doamne, luptăm pentru noi înșine și pentru ca toți sfinții să intre în savurarea și experimentarea Cristosului atotinclusiv! Vrem să învățăm să reprezentăm interesul lui Dumnezeu în această epocă pentru a învinge dușmanii pentru cc Cristos să fie câștigat de oameni și pentru ca Cristos poate fi mărit de urmăritorii Săi! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Necessity of Spiritual Warfare for us to Enter into the Enjoyment of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 12 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să nu ne exersăm preferința ci să trecem prin moarte și înviere pentru a-L savura pe Cristos

05/03/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Cartea Numeri dezvăluie pregătirea prealabilă a distribuției țării bune, care simbolizează savurarea Cristosului bogat conform alegerii lui Dumnezeu; în special, vrem să vedem că nu ar trebui să ne exersăm preferința în acest lucru.

Dumnezeu a dat țara lui Israel; El le-a promis strămoșilor lor, i-a scos din Egipt și i-a dus prin pustie în țara bună pentru a le-o da.

Fiind un Dumnezeu ordonat și înțelept, El a avut un mod special de a distribui țara bună; cu toate acestea, două triburi și jumătate din Israel, și-au exersat preferința în moștenirea țării.

Gad, Ruben și jumătatea seminției lui Manase au ales țara care se află la estul râului Iordan și Dumnezeu le-a permis să o aibă; acest aranjament și situație particulară deschid multe lecții cruciale, căci noi nu ar trebui să ne exersăm preferința în viața de biserică la participarea noastră și în posedarea țării bune.

Mulți creștini falimentează în această chestiune a posedării și savurării țării bune.

Ceea ce au savurat cele două triburi și jumătate din Israel în partea de est a râului Iordan nu a fost alegerea lui Dumnezeu, iar mai târziu în Biblie acea parte nu este nici măcar menționată ca fiind țara lui Israel, pentru că a fost acaparată de dușmani.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne aducă pe deplin în alegerea Lui legată de posedarea și savurarea țării bune și să ne exersăm duhul și să fim supuși în voința noastră, astfel încât să putem alege ceea ce alege Dumnezeu, nefiind mulțumiți de al doilea cel mai bun ci cu cel mai bun din partea lui Dumnezeu.

În Num. 32:1-42 și 33:50 – 36:13 vedem pregătirea distribuției țării bune; lecția principală de învățat aici este problema alegerii, a preferinței. În ceea ce privește împărtășirea noastră din savurarea lui Cristos, trebuie să fim atenți în ceea ce privește alegerea și preferința noastră.

Savurarea lui Cristos de către noi se află în sfera morții Sale și în învierea și înălțarea Sa

Țara bună este înconjurată de cele două mări (Marea Mediterană și Marea Moartă) și un râu (râul Iordan); aceste două mări și acest râu simbolizează moartea lui Cristos (vezi Num. 34:2-3, 6, 12).

Pe partea de vest se află Marea Mediterană, pe partea de sud există Marea de Sud sau Marea Moartă, iar râul Iordan este pe celelalte două părți, cuprinzând țara bună. Toate acestea simbolizează moartea lui Cristos.

S-ar putea să credem că acest lucru nu sună foarte pozitiv, dar Cristosul atotinclusiv este înconjurat de moartea Sa, iar modul în care intrăm în savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitatea țării bune este prin moartea Sa.

De aceea, încă de la începutul vieții noastre creștine, trebuie să fim botezați în moartea Lui pentru a muri împreună cu El în omul nostru vechi, pentru ca noi să creștem împreună cu El pentru a-L savura pentru a trăi împreună cu El în țara ridicată din Canaan.

Savurarea lui Cristos este strâns legată de moartea Sa; putem spune că savurarea lui Cristos trebuie să fie în sfera, în teritoriul morții Sale.

Nu ar trebui să ne temem de moartea lui Cristos, căci cu cât suntem mai mult una cu El în moartea Sa, cu atât murim împreună cu El și în El în experiența noastră, cu atât Îl savurăm.

În Fil. 3:7-11 Pavel a vorbit despre urmărirea lui Cristos și a fi găsit în El și, în timp ce a vorbit despre aceasta, el era în părtășia suferinței Domnului și a fost conformat morții Sale.

Cu cât Pavel a fost conformat morții lui Cristos, adică cu cât mai mult i-a fost aplicată moartea lui Cristos, cu atât el L-a savurat pe Cristosul atotinclusiv ca realitatea țării bune.

Cu cât mai mult moartea lui Cristos este aplicată la ființa noastră și la orice lucru din creația veche din noi cum ar fi carnea, sinele și viața-suflet, cu atât participăm în Cristos.

Țara bună s-a ridicat din apele morții care o mărginesc; aceasta înseamnă că țara bună ca pământ înălțat și ridicat este un tip al lui Cristos înviat și înălțat, Cristos ceresc!

Cristos a intrat în noi în învierea Sa (Ioan 20:22) iar noi savurăm bogățiile Sale în înălțarea Lui (Efes. 2: 6; Col. 3:1-4).

Atunci când moartea lui Cristos este aplicată la orice lucru al omului vechi din ființa noastră, intrăm într-un domeniu nou, un domeniu înălțat și înălțat, unde Îl savurăm pe Cristos în învierea și înălțarea Sa.

Dar dacă nu trecem prin moartea Lui, în învierea și înălțarea Sa și dacă nu suntem așezați împreună cu El sus în ceruri, nu putem să-L savurăm pe acest Cristos bogat ca realitatea țării bune.

Trebuie să fim într-o anumită poziție și să avem o condiție specială pentru a-L savura cu adevărat pe Cristosul ceresc înălțat împreună cu toate bogățiile Sale.

La fel ca Pavel, ar trebui să dorim să-L cunoaștem pe El și puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale, fiind conformat morții Sale, pentru a intra în posesia și savurarea Cristosului atotinclusiv ca țară bună.

Amin, fie ca să ne dăm seama că savurarea lui Cristos de către noi este în sfera morții Sale și este în învierea și înălțarea Sa, căci Cristosul atotinclusiv este un Cristos crucificat, înviat și înălțat pentru a fi Duhul dătător-de-viață atotinclusiv, Duhul ca realitatea țării bune atotinclusive!

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm ca țara bună atotinclusivă în duhul nostru. Ne exersăm duhul, Doamne, și aplicăm moartea Ta la orice lucru din sine, din carne, din omul natural, din vechea creație și din viața-suflet. Fie ca orice este natural și vechi să fie adus prin moarte și înviere, pentru ca să putem să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca Duhul în învierea și înălțarea Sa. Amin, Doamne Isuse, adu-ne pe deplin pe domeniul învierii și înălțării pentru a-L savura pe Cristosul ridicat și înălțat ca realitatea țării bune!

Să nu ne exersăm preferința, ci să trecem prin moarte și înviere pentru a-L savura pe Cristos

În Num. 32:1-5, 33 vedem că cele două triburi și jumătate ale lui Ruben, Gad și jumătatea seminției lui Manase i-au avut o cerere lui Moise, și anume de a moșteni țara de la estul râului Iordan. Această cerere nu a fost greșită, dar, în același timp, ei nu au avut dreptate în dorința lor de a primi moștenirea în funcție de alegerea lor cu privire la ceea ce a fost cel mai bun.

Dorința lor de a moșteni țara bună nu a fost greșită, dar nu au avut dreptate în a-și exercita preferința și a nu primi repartizarea de către Dumnezeu a țării bune; în acest fel, ei au înlocuit cel mai bun pentru cel de-al doilea cel mai bun.

Chiar și în experimentarea lui Cristos de către noi există măsuri și niveluri; putem avea ceva bun, dar nu este cel mai bun pe care Dumnezeu l-a planificat, pentru că ne exersăm preferința și obținem astfel cel de-al doilea cel mai bun.

Aceste două triburi și jumătate au spus că au vite și animale, așa că au nevoie să aibă această porțiune de pământ. Uneori „vitele” și „animalele” noastre devin o ispită pentru a ne face propria alegere și astfel are loc o mare pierdere.

Nu trebuie să lăsăm nimic din ceea ce avem să afecteze alegerea noastră sau să ne ispitească să ne exersăm propria alegere și preferință în această problemă.

În cele din urmă, această porțiune a țării din estul râului Iordan a fost prima parte a țării lui Israel care a fost luată de neamurile invadatoare de la răsărit, căci când au venit asirienii, au fost primii care au fost prinși și luați captivi (1 Cronici 5:25-26).

Cei care rămân la jumătatea drumului și sunt mulțumiți doar de o mică binecuvântare de la Dumnezeu vor fi ușor de prins de către inamic.

Dacă ne exersăm preferința, suntem cu ușurință prima pradă a inamicului. Dacă ne exersăm preferința, putem suferi același fel de soartă ca aceste seminții și urmașii lor, căci dacă suntem doar la jumătatea drumului în Domnul, la graniță, simțindu-ne OK și fiind mulțumiți doar cu o mică binecuvântare de la Dumnezeu, dușmanul ne poate lua captivi.

Când vine vorba de câștigarea lui Cristos, nu trebuie să ne mulțumim niciodată cu o sosire la jumătatea drumului; nu ar trebui să fim ușor mulțumiți ci, la fel ca Pavel, ar trebui să continuăm să ne întindem înainte pentru a-L câștiga pe Cristos pe deplin!

În lucrurile spirituale, este mult mai bine să nu acționăm conform preferinței noastre ci să lăsăm lucrurile în mâna Domnului și să-L lăsăm pe El să acționeze conform alegerii Sale (vezi Gen. 13:5-18). Să-L lăsăm pe Domnul să ne conducă.

De multe ori ne dorim cu disperare propria noastră alegere și se pare că Domnul ne permite acest lucru – așa cum și Dumnezeu prin Moise le-a permis celor două triburi și jumătate să-și aibă moștenirea în estul râului, dar aceasta este voința permisivă a Domnului.

Este posibil să obținem ceea ce ne dorim, este posibil să avem alegerea noastră, dar după un timp ne dăm seama că suferim o pierdere, căci obținând ceea ce ne dorim, uităm imaginea de ansamblu.

Dacă noi toți în viața de biserică nu ne-am exercita alegerea și preferința, ci am lăsa alegerea de partea Domnului, nu ar exista multe probleme între noi; multe dintre problemele noastre își au sursa în căutarea noastră ascunsă a propriei noastre alegeri.

Ar trebui să-L lăsăm pe Domnul să ia decizia și să aleagă, și vom primi partea noastră de moștenire.

Ținutul pe care l-au solicitat Ruben și Gad putea fi atins fără a traversa râul Iordan, ceea ce înseamnă că omul vechi nu a fost tratat și îngropat (vezi Iosua 3:16 – 4:12 și notele de subsol din Biblia Versiunea Recâștigării).

Abia după ce omul nostru vechi a fost tratat și îngropat (Rom. 6:3-6), suntem în stare să-L posedăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună pentru moștenirea și savurarea noastră.

În mod specific, dacă dorim să-L câștigăm pe Cristos ca țară bună și atotinclusivă, trebuie să nu ne exersăm preferința, ci să-L lăsăm pe Domnul să aleagă și să ne aloce țara; astfel, trebuie să trecem prin moarte și înviere pentru a-L savura pe Cristos, umblând împreună cu El în noutatea vieții.

Unde nu există moarte, nu există nici viață; dacă nu trecem prin apele morții – apele Iordanului, nu putem intra în savurarea țării bune a Canaanului.

Pământul dat lui Ruben, lui Gad și jumătății seminției din Manase (Num. 32:33), țara conform alegerii lor, putea fi atins fără a traversa Iordanul și, prin urmare, nu a fost o parte a țării bune a Canaanului (vezi Num. 34:14-15; 35:14).

Aceasta indică faptul că, în tip reprezentativ, această porțiune din țară se afla în afara morții lui Cristos. Abia după ce omul nostru vechi este mort și îngropat vom fi în măsură să vorbim despre posedarea țării bune ca savurare a noastră.

Când încercăm să-L savurăm pe Domnul fără să trecem prin moarte și înviere, savurarea noastră nu este reală și nu Îl savurăm pe Cristos în Trup. Fie ca să aducem acest lucru înaintea Domnului și să-I spunem:

Doamne Isuse, vrem să savurăm ceea ce Tu ne repartizezi din Cristos atotinclusiv ca țară bună. Nu vrem să ne exersăm preferința în savurarea pe Cristos, ci să trecem prin moarte și înviere pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv. Amin, Doamne, salvează-ne de la alegerea celui de-al doilea cel mai bun; salvează-ne de a avea propria preferință și alegere în lucrurile spirituale, și salvează-ne de a merge pe jumătate în savurarea noastră de Cristos. Fie ca să nu fim mulțumiți doar de o mică savurare a lui Cristos conform alegerii noastre; adu-ne în savurarea deplină a repartizării de către Tine a Cristos atotinclusiv împreună cu toți sfinții din Trup!