viața creștină

Experimentarea lui Cristos de către noi este un mister: Îl mărim pe Cristos pentru a-L exprima fără limitare

14/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Experimentarea lui Cristos de către noi este un mister, deoarece Dumnezeu, Cristos și biserica sunt un mister, deci noi înșine suntem un mister; trăirea noastră creștină este un mister și ar trebui să fie normal ca noi să-L mărim pe Cristos, adică să-L exprimăm fără limitare.

Începem un subiect nou în înviorarea noastră de dimineață, intitulat “Experimentarea lui Cristos”, și în special în această săptămână, ne concentrăm asupra Semnificației intrinsece a experimentării lui Cristos.

Aceasta nu înseamnă că ne întoarcem la o experiență de bază din viața noastră creștină, ci că trebuie să fim complet împrospătați și să avem o foame înnoită și un duh de urmărire pentru a-L experimenta pe Cristos în viața noastră de zi cu zi.

Trebuie să avem experimentarea lui Cristos în viața noastră de zi cu zi, altfel viața noastră de biserică va fi goală.

Este posibil să avem o cunoaștere a adevărului, anumite practici minunate și biblice în viața noastră zilnică și în viața de biserică, și putem fi chiar zeloși pentru evanghelie și pentru creșterea bisericii, dar s-ar putea să fim în mod fundamental goi dacă suntem lipsiți de Cristos în experimentarea noastră.

Trebuie să uităm de tot ce este în urmă, atât binele, cât și răul, și să nu ne lăsăm distrași de la unicul acest lucru – experimentarea lui Cristos. Trebuie să fim singulari în inimă, puri și simpli în a-L urmări pe Cristos, pentru a-L putea experimenta.

Cartea Filipeni este o carte minunată pe tema experimentării lui Cristos. Această carte este situată între cartea Efeseni (ce tratează biserica în calitate de Trup al lui Cristos) și Coloseni (care acoperă Capul Trupului, biserica), indicând oarecum că, pentru ca să mergem de la Trup la Cap și chiar în Capul, trebuie să trecem prin experimentările din Filipeni.

Noi creștem în viața divină prin experimentarea lui Cristos de către noi.

Ceea ce ne redă creșterea autentică în viața divină nu este altceva decât experimentarea lui Cristos de către noi; dacă nu Îl experimentăm pe Cristos, nu putem crește. Dar dacă Îl experimentăm pe Cristos, dacă avem experimentări mai profunde ale lui Cristos, dacă experimentarea lui Cristos de către noi este mai largă, vom crește în viață.

Există o singură unitate de măsură pentru măsurarea creșterii în viață: experimentarea lui Cristos; prin urmare, cu toții trebuie să urmărim cu disperare această experiență.

Cu cât Îl experimentăm pe Domnul în lucruri mărunte, în lucruri mari și chiar în toate lucrurile, cu atât există mai multă creștere întru Capul, Cristos, și din El va exista zidirea Trupului. Viața noastră de biserică, viața Trupului, și zidirea Trupului au loc numai atunci când Îl experimentăm pe Cristos.

Experimentarea lui Cristos este un mister, iar biserica este misterul misterului

Experimentarea lui Cristos de către noi este un lucru misterios; cum putem noi, ca ființe umane, să-L experimentăm pe Cristos ca întruparea Dumnezeului Triunic?

Este un lucru să citești Biblia și să știi despre Dumnezeu, dar pentru noi, ca ființe umane, experimentarea lui Cristos, este de fapt ceva misterios. Toate experimentările lui Cristos de către noi sunt misterioase în domeniul mistic.

Cu toate acestea, tendința omenească, naturală și religioasă este de a scoate misterul din experimentarea lui Cristos și din viața noastră creștină, pentru a face acest lucru să fie lipsit de mister, pentru a-l face mai tangibil, mai vizibil, ceva exterior, pentru ca simțurile omenești să înțeleagă.

Dar, de fapt, experimentările lui Cristos se petrec în domeniul divin și mistic și sunt misterioase, pentru că Dumnezeu, Cristos și biserica sunt toți misterioși; noi, credincioșii în Cristos, suntem persoane misterioase.

Un creștin este o persoană misterioasă, și toate experimentările sale sunt cu totul misterioase. Uneori, când oamenii ne întreabă: “Ce faci în viața ta creștină și de ce mergi aici și acolo pentru a te întâlni cu alți creștini?” – nu le putem explica în mod adecvat, deoarece ceea ce facem și ceea ce experimentăm este foarte misterios.

Chiar și în luarea deciziilor noastre, de multe ori nu știm dacă avem sau nu dreptate, dacă luăm decizii corecte pe măsură ce urmăm simțul interior din partea Domnului – acest lucru este atât de misterios.

Deci, în viața noastră creștină nu ar trebui să căutăm ceva exterior, nu ar trebui să umblăm după miraculos și supranatural, ci să umblăm după experimentarea interioară a lui Cristos, care este un mister.

Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos ca misterul lui Dumnezeu, să urmărim acest mister și să căutăm să experimentăm acest mister. Dumnezeu este un mister, Cristos este misterul lui Dumnezeu (Col. 2:2), iar biserica este misterul lui Cristos (Efes. 3:4); noi ca biserică, prin urmare, suntem un mister al misterului.

Universul în sine este un mister, omul este un mister, Dumnezeu este un mister, Cristos este misterul lui Dumnezeu, biserica este misterul lui Cristos, deci suntem un mister al misterului.

Inimile noastre trebuie să fie mângâiate, legate împreună în dragoste, pentru a putea avea asigurarea deplină a înțelegerii înspre cunoașterea deplină a misterului lui Dumnezeu, Cristos.

Suntem fericiți să Îl cunoaștem pe acest Cristos; Pavel L-a cunoscut, L-a experimentat și L-a trăit, și a spus: puteți percepe – prin epistola mea – cunoașterea misterului lui Cristos de către mine.

Noi, de asemenea, îl putem cunoaște pe Cristos; Îl putem experimenta pe Cristos și Îl putem experimenta într-un mod subiectiv, nu doar într-un mod obiectiv la exteriorul nostru. Fie ca să nu fim tentați să ne concentrăm pe lucruri exterioare sau pe lucruri miraculoase, ci mai degrabă să ne concentrăm pe Cristos, misterul lui Dumnezeu, și să căutăm să-L experimentăm.

Aleluia, noi ca ființe umane Îl putem experimenta pe Cristos, care este misterul lui Dumnezeu, pentru ca să devenim biserica, misterul lui Cristos. Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai făcut oameni misterioși, cei care Îl cunoaștem și Îl experimentăm pe Cristos în viața noastră de zi cu zi. Fie ca să nu ne concentrăm pe altceva decât pe Cristos, ca să-L savurăm, să-L cunoaștem, și să-L experimentăm pentru viața de biserică. O, ce minune că noi, ca ființe umane, Îl putem experimenta pe Cristos și astfel devenim biserica, misterul lui Cristos!

Trăirea noastră creștină este un mister, căci Îl putem mări pe Cristos pentru a-L exprima fără limitare

Faptul că experimentarea lui Cristos de către noi este un mister înseamnă că trăirea noastră creștină este un mister; de exemplu, deși dragostea noastră omenească este limitată, dragostea potrivită trăită de către un creștin este nelimitată.

Întreaga noastră viață creștină este pur și simplu un mister, căci în trăirea noastră exprimăm virtuțile creștine, iar aceste virtuți sunt virtuțile acestui mister, Cristos.

În societatea de astăzi, printre ființele umane, există multe virtuți omenești, cum ar fi dragostea, răbdarea, îngăduința, iertarea, înțelepciunea etc., dar acestea nu sunt misterioase; ele se termină și sunt corupte.

Dar dragostea, răbdarea, suferința și iertarea creștină sunt ceva mai profund decât acestea – ele sunt misterioase, pentru că sunt nelimitate. Dragostea omenească, răbdarea omenească și îngăduința omenească se termină; este posibil să iubim pe cineva pe moment, dar nu este ușor să iubim acea persoană pentru o perioadă de timp îndelungată.

Dar în calitate de creștini care Îl experimentează pe Cristos, virtuțile noastre omenești sunt diferite, căci Cristos trăiește în noi, iar virtuțile Sale exprimate prin noi sunt nelimitate.

Așa ar trebui să fim; ar trebui să fim oameni misterioși, cei pe care ceilalți îi pot vedea, dar nu pot înțelege cum putem continua să iubim, să îndurăm, să iertăm și să avem răbdare.

Dacă simțim că nu mai putem suporta, dacă simțim că nu mai putem iubi această persoană și nu mai avem răbdare cu soțul sau soția noastră… atunci nu Îl experimentăm pe Cristos.

Dacă răbdarea noastră poate fi epuizată, acest lucru arată că nu experimentăm și nu exprimăm răbdarea lui Cristos. Răbdarea noastră ca și creștini este nelimitată; cu cât circumstanțele noastre ne epuizează răbdarea, cu atât suntem mai răbdători, căci răbdarea noastră este inepuizabilă.

Virtuțile noastre creștine sunt nelimitate, incomensurabile și nesfârșite, pentru că ele nu sunt ale noastre, ci ale lui Cristos și El trăiește în noi, pe măsură ce Îl experimentăm pe El.

La fel ca Pavel, trebuie să-L mărim pe Cristos, adică să-L exprimăm fără limitare (Fil. 1:20). A-L mări pe Cristos înseamnă a arăta întregului univers că Însuși Cristosul prin care trăim este nelimitat.

În Filipeni îl vedem pe Pavel, un prizonier într-o închisoare romană, neștiind ce se va întâmpla în continuare. Totuși, acesta a spus, chiar și în această închisoare și în această situație groaznică: “Cristos va fi mărit în trupul meu, fie prin viață, fie prin moarte.”

Cristos este măreț și nelimitat, dar în ochii oamenilor, El este limitat și de multe ori inexistent; cu toate acestea, pe măsură ce Îl experimentăm pe Cristos și Îl mărim, noi Îl mărim pe El.

Cristos este măreț: El umple întregul univers și El este atât de multe lucruri, dar acest Cristos măreț trebuie să continuie să fie preamărit de un om, de o ființă umană, de unul dintre copiii Săi, ca El să fie exprimat fără limitare.

Aceasta este experimentarea lui Cristos; chiar și în suferințele noastre, în limitările noastre, în problemele noastre, putem să-L exprimăm pe Cristos, să-L mărim, să-L arătăm ca fiind fără limitare; putem fi fără rușine, plini de speranță și așteptare că Cristos va fi mărit în trupul nostru!

Experimentarea lui Cristos de către Pavel ca îngăduință nelimitată a fost mărirea Cristosului nelimitat; orice atribut pe care Îl avem prin Cristosul viu prin intermediul alimentării bogate a Duhului lui Isus Cristos va fi nelimitat și astfel misterios (vezi Fil. 1:19-21).

Cristos este nelimitat, iar noi – ca o lupă amplificatoare – Îl mărim pe acest Cristos nelimitat în viața noastră de zi cu zi.

Care este secretul în acest lucru? În cazul lui Pavel, el a spus că această situație în care se afla se va transforma în mântuire prin rugăciunile sfinților și prin alimentarea bogată a Duhului lui Isus Cristos.

Cu alte cuvinte, modul în care Îl putem mări pe Cristos este prin alimentarea Trupului în rugăciune și prin primirea și savurarea rezervei îmbelșugate a Duhului lui Isus Cristos.

Cristosul pe care Îl experimentăm nu poate fi epuizat; dacă trăim prin El, va fi mărit în noi în caracterul Său inepuizabil.

Fie prin viață, fie prin moarte, fie că suferim sau că nu suferim, atunci când Îl experimentăm pe Cristos și savurăm alimentarea Trupului și a Duhului, preamărim această Persoană nelimitată și inepuizabilă.

Dragostea și răbdarea noastră ca soți, soții, părinți, angajați, angajatori, studenți, și așa mai departe, se termină, dar atunci când Îl experimentăm pe Cristos, virtuțile noastre nu pot fi epuizate, căci Îl mărim pe Cristos, iar această Persoană este inepuizabilă! Aleluia!

Doamne, ne dăm Ție ca să-L experimentăm pe Cristos în viața noastră de zi cu zi, pentru ca Cristos să fie mărit în noi. O, Doamne, virtuțile noastre se termină și în noi înșine suntem limitați și ușor de ofensat. Vrem să Te experimentăm pe Tine, Doamne, și vrem să trăim datorită Ție. Fie ca întregul univers să-L vadă pe Cristos mărit în sfinții Săi pe măsură ce ei Îl experimentează pe Cristos și trăiesc prin Cristos. Amin, fie ca toți credincioșii în Cristos să devină o lupă amplificatoare, astfel ca Cristos să fie exprimat și arătat în caracterul Său inepuizabil! O, Doamne, fie prin viață sau prin moarte, Cristos să fie mărit în noi, arătat în noi și exprimat prin noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our Experience of Christ is a Mystery: we Magnify Christ to Express Him without Limitation (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 1 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Facem din păgâni oameni ai împărăției botezându-i întru Dumnezeul Triunic

11/10/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În realitatea învierii Sale, Domnul Isus, ca Rege al împărăției cerești, ne-a însărcinat să facem din păgâni oameni ai împărăției botezându-i în numele, persoana, realitatea, Trinității divine (Mat. 28:19).

Domnul Isus, ca om-Dumnezeu, a trecut prin procesul încarnorii, trăirii umane, crucificării, morții și învierii, iar în învierea Sa i s-a dat toată autoritatea în ceruri și pe pământ.

Aleluia, un om, Isus, are toată autoritatea în ceruri și pe pământ și El este Regele nostru glorios, Regele împărăției cerești, iar noi suntem mulții supuși și cetățeni ai acestei împărății!

Datorită faptului că toată autoritatea i-a fost dată acestui Cristos înviat, El ne însărcinează, ne poruncește și ne trimite să discipolizăm toate națiunile, iar noi mergem cu autoritatea Lui!

Când mergem să predicăm evanghelia, mergem cu autoritatea Domnului; e adevărat că mergem să distribuim viața divină oamenilor și vrem să-i aducem să-L cunoască pe Cristos și să primească iertarea păcatelor, dar, mai presus de toate, dorim să-i facem parte din lărgirea împărăției cerurilor.

Există aspectul vieții, în care Cristos în învierea Sa a venit să Se sufle pe Sine întru credincioșii Săi pentru a-i regenera și pentru a-i face multele mădulare ale Trupului Său, dar există și aspectul împărăției, în care Cristos ca Împărat îi însărcinează pe ucenicii Săi să discipolizeze toate națiunile.

Cum discipolizăm noi neamurile? Nu doar prin predicarea evangheliei împărăției ca ei să creadă în Domnul și să devină cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, ci botezându-i în Dumnezeul Triunic!

Noi am fost trimiși de Domnul nu numai pentru a-i mântui pe oameni din iad și din pierderea veșnică, ci și pentru a discipoliza națiunile pentru a le face cetățeni ai împărăției cerurilor!

A discipoliza națiunile înseamnă a face din poporul păgân poporul împărăției pentru înființarea împărăției lui Dumnezeu pe pământ, care este biserica astăzi. Și modul în care discipolizăm națiunile este botezându-le în Dumnezeul Triunic, adică prin aducerea lor într-o unire organică cu Dumnezeul Triunic.

Împărăția lui Dumnezeu este pur și simplu Dumnezeu Însuși; a-i aduce pe oameni întru împărăția lui Dumnezeu înseamnă a-i aduce întru Dumnezeu, într-o unire organică cu Dumnezeu, prin cufundarea lor în realitatea a tot ceea ce este Dumnezeu. Aleluia! Ce însărcinare mare avem!

Suntem însărcinați să facem din păgâni oameni ai împărăției botezându-i întru Dumnezeul Triunic

Marea însărcinare a Domnului este aceea ca să mergem și discipolizăm toate națiunile, botezându-le întru numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt (Mat. 28:19).

A-i boteza pe oameni înseamnă a-i aduce pe cei ce se pocăiesc din starea lor veche într-una nouă, terminând vechea viață și germinându-i cu noua viață a lui Cristos pentru ca ei să devină oameni ai împărăției.

Ioan Botezătorul a venit și a predicat botezul pocăinței, și acesta era doar botezul în apă; Domnul Isus i-a botezat de asemenea pe oameni, botezând pe cei care s-au pocăit pentru împărăție.

După ce Domnul Isus, ca Rege ceresc, și-a îndeplinit slujirea pe pământ, El a trecut prin procesul morții și învierii și a devenit un Duh dătător-de-viață.

Acum, în înviere, Cristos i-a însărcinat pe ucenicii Săi să-i boteze pe oameni întru Dumnezeul Triunic. Suntem însărcinați să-i facem pe păgâni oameni ai împărăției, botezându-i întru Dumnezeul Triunic!

Acest botez are două aspecte, unul fiind aspectul vizibil în apă și celălalt aspectul invizibil în Duhul Sfânt (Fapte 2:38, 41; 10: 44-48).

Pe de o parte, îi botezăm pe oameni în apă ca expresie și mărturie a realității invizibile; pe de altă parte, există o realitate invizibilă a botezului în Duhul Sfânt.

Fără aspectul invizibil al Duhului, aspectul vizibil prin apă este zadarnic, căci e doar o formalitate; fără aspectul vizibil în apă, aspectul invizibil al Duhului este abstract și nepractic.

După ce Cristos ca ultimul Adam și-a îndeplinit slujba pe pământ, El a trecut prin procesul crucificării, a intrat în domeniul învierii și a devenit Duhul care dă viață, El a revenit la ucenicii Săi în atmosfera și realitatea învierii Sale pentru a-i însărcina să-i facă pe păgâni poporul împărăției, botezându-i întru numele, persoana, realitatea, a Trinității Divine.

În primul rând, El Însuși și-a botezat discipolii și întreaga biserică în Duhul Sfânt (1 Cor. 12:13) în ziua Cincizecimii (Fapte 1:5; 2:4) și în casa lui Corneliu (Fapte 11:15- 17), apoi pe baza acestui botez, discipolii au continuat să-i boteze pe alții.

Ucenicii, în calitate de cetățeni ai împărăției cerești, i-au botezat pe noii convertiți (Fapte 2:38), nu numai vizibil în apă, ci și invizibil întru moartea lui Cristos (Rom. 6:3-4), întru Cristos Însuși (Gal. 3:27), întru Dumnezeul Triun (Mat. 28:19) și întru Trupul lui Cristos (1 Cor. 12:13).

Când Domnul ne-a însărcinat să discipolizăm națiunile pentru a face din ele oameni ai împărăției, botezându-i întru Dumnezeul Triunic, aceasta a însemnat că trebuie să-i punem pe oameni în El însuși Dumnezeu cu tot ce este El împreună cu moartea Sa, Cristos și Trupul lui Cristos.

Prin botez, pe partea negativă, viața veche este terminată, iar pe partea pozitivă începe noua viață, căci noii convertiți au viața divină a lui Dumnezeu ca să fie mădulare ai Trupului lui Cristos și să trăiască viața împărăției pe pământ.

Botezul obținut de Domnul este acela de a-i boteza pe oameni din viața lor în viața Trupului pentru împărăția cerurilor.

Îți mulțumim Doamne că ne-ai dat autoritatea de a-i face pe păgâni oameni ai împărăției botezându-i întru Dumnezeul Triunic. Aleluia, Cristos ca ultimul Adam a trecut prin procesul răstignirii, a intrat în înviere și a devenit un Duh dătător de viață pentru a fi dispensat în om, și El ne-a însărcinat să facem din păgâni oameni ai împărăției oameni botezându-i întru realitatea Trinității Divine! Slavă Domnului, noi am fost botezați în Dumnezeul Triunic, iar acum predicăm evanghelia împărăției pentru a-i boteza și pe alții în Trinitatea Divină!

Îi botezăm pe oameni întru Dumnezeul Triunic pentru a-i aduce într-o unire organică cu El

Predicarea evangheliei astăzi nu este rea, dar este în principal o predicare la cruce, pentru că este doar cu Cristosul răstignit ca obiectiv.

Dar Cristos nu mai este pe cruce – El există în înviere, chiar și în înălțare! Și în învierea Sa, El ne-a dat toată autoritatea din ceruri și de pe pământ pentru a propovădui evanghelia împărăției și a face din păgânii oameni împărăția botezându-i în Trinitatea divină! Amin!

Trebuie să predicăm evanghelia în acest fel de atmosferă, în atmosfera învierii, și chiar trebuie să le poruncim celor necredincioși să se pocăiască, să creadă în Domnul și să fie botezați.

Uneori suntem prea timizi atunci când predicăm evanghelia, și îi întrebăm cu blândețe pe oameni dacă vor să fie botezați … – dar toată autoritatea ne-a fost dată, pentru că suntem una cu Cristos și putem sta una cu Cristos pentru a porunci altora să se pocăiască și să fie botezați întru Dumnezeul Triunic!

Trebuie să exersăm autoritatea lui Cristos într-un mod adecvat; a venit timpul să recâștigăm nu doar puterea ci și autoritatea evangheliei în timp ce predicăm evanghelia împărăției.

Acest cuvânt, „întru” în Mat. 28:19 indică unire; a boteza oamenii întru numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt înseamnă a-i aduce într-o unire organică cu Dumnezeul Triunic.

A boteza oamenii întru numele Dumnezeului Triunic înseamnă a-i aduce în unirea spirituală și mistică cu El.

Există un singur nume pentru Trinitatea Divină și acest nume este suma totală a Ființei divine, echivalentă cu persoana Lui. Deci, atunci când predicăm evanghelia și oamenii cred, ar trebui să-i botezăm întru Dumnezeul Triunic, punându-i în persoana Dumnezeului Triunic.

Am fost însărcinați să smulgem oamenii din împărăția întunericului și să îi aducem în Împărăția lui Dumnezeu, punându-i întru persoana Dumnezeului Triunic. Însărcinarea noastră este aceea de a transfera oamenii din răzvrătire în ascultare, de sub autoritatea lui Satan și întru Dumnezeu Însuși.

Amin, să botezi pe cineva întru numele Dumnezeului Triunic înseamnă să-l pui întru tot ceea ce este Dumnezeul Triunic.

Încă de la începutul evangheliei lui Matei, Trinitatea Divină este revelată pentru împărăția lui Dumnezeu; există un singur nume, dar trei în Dumnezeire, iar ei funcționează ca una pentru împărăția lui Dumnezeu.

În Matei 1:18 Îi vedem Duhul Sfânt și pe Cristos Fiul, iar în v. 23 Îl vedem pe Dumnezeu Tatăl care lucrează împreună pentru producerea omului Isus (v. 21) ca întruparea Dumnezeului Triunic.

Când Cristos era pe cale să înceapă lucrarea Sa pe pământ, El ca Fiul stătea în apă, Tatăl vorbea din ceruri (vv. 16-17), iar Duhul S-a coborât ca porumbel peste El. În cap. 12 Fiul a alungat demonii de Duhul pentru a aduce Împărăția Tatălui (v. 28).

Acum în Matt. 28, în ultimul capitol din Matei, vedem că Cristos în înviere S-a întors la discipolii Săi pentru a-i însărcina să-i facă pe păgâni să devină oameni ai împărăției botezându-i întru numele, persoana, realitatea Trinității Divine. Aleluia, ce însărcinare mare avem!

Doamne Isuse, mergem în numele Tău și cu autoritatea Ta pentru a predica evanghelia împărăției și pentru a boteza oamenii în Dumnezeul Triunic, astfel încât oamenii păgâni să devină cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu. Amin, Doamne, păstrează-ne în Tine, scufundați în Tine și saturați cu Tine, pentru ca noi să-i aducem și pe alții să fie cufundați în Dumnezeul Triunic și să intre într-o unire organică cu El. Da, Doamne Isuse, vrem ca și astăzi să-i aducem pe mulți în această unire spirituală și mistică cu Dumnezeul Triunic, predicând evanghelia împărăției și botezându oamenii întru Trinitatea Divină!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We are Making the Heathen the Kingdom People by Baptizing them into the Triune God (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 8 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Mergem cu Autoritatea lui Cristos să discipolizăm toate națiunile, botezându-le întru Dumnezeu

10/10/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Aleluia, toată autoritatea i-a fost dată lui Isus, Fiul Omului, în învierea Sa, iar El ne-a trimis să mergem și să discipolizăm toate națiunile, botezându-le în Dumnezeul Triunic (Mat. 28:18-19)!

evanghelia după Matei, o evanghelie despre împărăția lui Dumnezeu, se încheie cu Domnul care își întâlnește discipolii pe un munte, iar acolo El le spune că Lui i s-a dat toată autoritatea în ceruri și pe pământ; deci El îi însărcinează să meargă și să uceniceze toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Duhul Sfânt. Ce însărcinare minunată!

Pe de o parte ni se spune să mergem și să predicăm evanghelia împărăției pe întregul pământ locuit pentru o mărturie, iar apoi va veni sfârșitul (Mat. 24:14). Pe de altă parte, trebuie să mergem și să discipolizăm toate națiunile, botezându-le în numele Dumnezeului Triunic.

Aceasta înseamnă că avem o dublă însărcinare, o mare însărcinare în două aspecte principale: trebuie să predicăm evanghelia împărăției pentru a-i face pe păcătoși rebeli cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și trebuie, de asemenea, să discipolizăm acești noi credincioși pentru a-i aduce pe deplin sub autoritatea lui Dumnezeu și chiar în Însuși Dumnezeu Triunic. Aleluia!

Și toate acestea sunt până la sfârșitul veacului, în vederea încheierii acestei epoci. Domnul este alături de noi până la sfârșitul veacului și El este Fiul Omului în înviere și înălțare, având toată autoritatea în ceruri și pe pământ.

Cu El, în El, și în numele Său, noi, ca discipoli ai Săi, mergem și predicăm evanghelia împărăției și discipolizăm toate națiunile, botezându-le în Dumnezeul Triunic, pentru ca împărăția din Dumnezeu ar fi mărită și dezvoltată.

Fie ca să vedem cu adevărat care este semnificația intrinsecă a acestei mari însărcinări și să fim cu una cu Domnul pentru a predica evanghelia împărăției și pentru a discipoliza națiunile pentru răspândirea și dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu.

Pe măsură ce împărăția lui Dumnezeu este mărită și stabilită pe pământ, va exista o dezvoltare a împărăției și noi toți suntem discipolizați să fim și să trăim în împărăția lui Dumnezeu; când o asemenea realitate este dobândită până la un anumit nivel, Domnul se va întoarce și va încheia această epocă.

În primul rând, noi înșine trebuie să știm ce este evanghelia împărăției și să venim sub autoritatea cerească a Domnului nostru, iar apoi putem merge ca mesageri, trimiși, ambasadori și vestitori pentru a anunța evanghelia împărăției și discipoliza toate neamurile!

Toată autoritatea din Ceruri și de pe Pământ i-a fost dată lui Isus Cristos, Fiul Omului, Regele Împărăției Cerești

V-ați întrebat vreodată, de ce a spus Domnul Isus în Mat. 28:18 că Lui i s-a dat toată autoritatea în ceruri și pe pământ? Nu avea oare El această autoritate, din moment ce El era Dumnezeu?

În divinitatea Sa în calitate de singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, Domnul avea autoritate asupra tuturor lucrurile; cu toate acestea, în umanitatea Sa ca Fiul Omului să fie Rege al împărăției cerești, toată autoritatea în cer și pe pământ i-a fost dată după învierea Sa.

Aceasta înseamnă că, atunci când El era pe pământ, Domnul Isus în calitate de Om, nu avea toată autoritatea în ceruri și pe pământ; dar prin moartea și învierea Lui, El nu a fost numai aprobat și întronat de Dumnezeu, dar Lui i s-a dat și toată autoritatea (Mat. 28:1-10, 18).

El este Regele împărăției cerești și El este Regele ca Fiu al Omului, ca Dumnezeu-om; ca om-Dumnezeu în umanitatea Sa, Isus Cristos este Regele împărăției lui Dumnezeu. Regele nostru este un om și toți supușii din această împărăție sunt oameni.

Aleluia, autoritatea din ceruri și de pe pământ a fost dată Acestuia! Deoarece El are toată autoritatea în ceruri și pe pământ, Cristos ne poate însărcina acum pe noi, discipolii Săi – supușii din împărăția cerească – să mergem și să discipolizăm toate națiunile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Fiului și al Duhului Sfânt!

Numai în evanghelia după Matei vedem această mare însărcinare, căci această evanghelie este despre împărăția lui Dumnezeu.

Conform evangheliei lui Ioan, după învierea Sa, Domnul a venit să-i întâlnească pe discipolii Săi într-o cameră în care ușile au fost închise (Ioan 20:19); ei erau adunați acolo, temându-se pnetru viața lor din cauza evreilor.

Deci Domnul a venit la ei pentru a-i întări prin viață, iar El a suflat asupra lor și le-a spus să primească suflarea sfântă (Ioan 20:22).

În Matei Domnul le-a poruncit ucenicilor să meargă pe un anumit munte și acolo El îi va întâlni; acolo, pe baza faptului că i-a fost acordată toată autoritatea, El le-a poruncit să predice evanghelia și să discipolizeze națiunile.

În Ioan este vorba despre suflarea vieții, Duhul care este suflat în discipoli pentru regenerarea și viața lor spirituală; în Matei este vorba de a fi însărcinat și de a avea toată autoritatea pentru lărgirea împărăției lui Dumnezeu.

evanghelia după Ioan, evanghelia vieții, revelează învierea ca fiind legată de viață, putere, respirație și păstorire; evanghelia după Matei revelează învierea ca fiind ceva legat de dreptate, autoritate și discipolizarea națiunilor.

Aleluia, avem nevoie atât de viață cât și de autoritate, atât de putere cât și dreptate, atât de discipolizare cât și de păstorire!

Aleluia, toată autoritatea din ceruri și de pe pământ a fost dată lui Isus Cristos ca Fiu al Omului și Acesta este Regele Împărăției cerești a lui Dumnezeu! Slavă Domnului, Isus ca Om, omul-Dumnezeu, a fost înălțat de Dumnezeu și Lui i S-a dat toată autoritatea, iar noi, ca ucenicii Săi, am fost însărcinați să mergem și să discipolizăm toate națiunile cu autoritatea Sa! Îți mulțumim Doamne pentru că Tu nu doar intri în noi ca viață, suflându-Te în noi ca Duh, ci și ne dai autoritatea Ta de a Te reprezenta și de a discipoliza națiunile!

Având autoritatea lui Cristos, mergem să discipolizăm toate națiunile botezându-le întru Dumnezeul Triunic

Deoarece toată autoritatea din ceruri și de pe pământ a fost dată Cristosului înviat, El i-a trimis pe ucenicii Săi să discipolizeze toate națiunile, iar ei merg cu autoritatea Lui!

Când predicăm evanghelia, accentuăm de multe ori viața și harul și iertarea păcatelor – și toate acestea sunt importante; dar trebuie să ne dăm seama că, atunci când mergem să predicăm evanghelia, noi avem autoritatea Regelui!

Conform evangheliei după Matei, mergem cu autoritatea lui Cristos pentru a discipoliza toate națiunile, botezându-le întru Dumnezeul Triunic! Cristos ne-a împuternicit cu toată autoritatea Sa, și El este cu noi până la sfârșitul acestei epoci; prin urmare, trebuie să mergem în numele Lui și cu autoritatea Lui pentru a discipoliza toate națiunile!

Cel căruia i s-a dat toată autoritatea în ceruri și pe pământ este Emmanuelul nostru astăzi; trebuie să mergem și să discipolizăm națiunile cu acea autoritate în înviere.

Când mergem și predicăm evanghelia trebuie să fim conștienți de faptul că mergem nu doar cu viața divină pentru a semăna sămânța vieții, ci și cu autoritate; mergem să le poruncim oamenilor să se pocăiască și le spunem să creadă în Domnul.

Prea adesea predicarea de către noi a evangheliei este într-un mod timid, aproape că implorându-i pe alții să se roage și să creadă în Domnul…este timpul să fim plini de credință, credința acestei autorități care ne-a fost dată nouă, bisericii, de către Cristosul înviat!

Noi mergem acum cu această autoritate și în această autoritate pentru a predica evanghelia! Nu ar trebui să-i implorăm pe alții sau să le cerem ceva; mai degrabă, trebuie să mergem cu autoritatea lui Cristos și să discipolizăm națiunile! Satan are putere, dar noi avem autoritate!

Noi am fost trimiși de către Domnul nu doar pentru a-i aduce pe oameni la mântuire, ci și pentru a discipoliza națiunile; aceasta este ceva legat de împărăția lui Dumnezeu.

A discipoliza oamenii înseamnă mai mult decât a-i mântui; a-i discipoliza înseamnă a-i face ucenici, a-i face urmașă ai Regelui, adepții Regelui.

A discipoliza națiunile înseamnă a face din păgâni oameni ai împărăției pentru înființarea împărăției lui Dumnezeu, care este biserica de pe pământ astăzi (vezi 1 Tes. 1:9; 2:12; Apocalipsa 1:5-6 , 9; 9-10).

Nu suntem aici doar pentru a-i mântui pe oameni; suntem aici pentru a predica evanghelia împărăției și pentru a discipoliza toate națiunile pentru viața de biserică, a cărei realitate este împărăția lui Dumnezeu astăzi.

Scopul intrinsec al predicării de către noi a evangheliei este acela de a-i aduce pe oameni din toate națiunile întru Dumnezeul Triunic, astfel încât ei să devină cetățeni ai împărăției cerurilor.

Împărăția lui Dumnezeu nu este nimic altceva decât Însuși Dumnezeul Triunic; Dumnezeul Triunic este domeniul divin și mistic al împărăției, un domeniu care este în înviere, domeniul împărăției.

Când predicăm evanghelia împărăției și oamenii cred în Domnul, trebuie să îi botezăm, să îi cufundăm și să îi punem în acest domeniu – întru Dumnezeul Triunic!

Prin predicarea de către noi a evangheliei și botezarea oamenilor întru Dumnezeul Triunic, îi aducem pe aceștia într-o unire organică cu Dumnezeul Triunic, astfel încât ei să fie una cu împărăția Sa, fiind cetățenii împărăției lui Dumnezeu! Aleluia!

Doamne Isuse, mergem cu autoritatea lui Cristos să predicăm evanghelia împărăției și să discipolizăm toate națiunile, botezându-le întru Dumnezeul Triunic! Aleluia, toată autoritatea I-a fost dată lui Cristos, și noi mergem cu această autoritate pentru a discipoliza națiunile, punându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Amin, Doamne, suntem una cu Tine să mergem și să-i aducem pe oameni într-o unire organică cu Dumnezeul Triunic, ca ei să fie cetățenii împărăției lui Dumnezeu, cetățenii regatului ceresc!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We go with Christ’s Authority to Disciple all the Nations, Baptizing them into God (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 8 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Evanghelia împărăției trebuie predicată pentru ca toți oamenii să se pocăiască pentru împărăție!

09/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Dumnezeu poruncește tuturor să se pocăiască pentru împărăție, iar noi, în viața de biserică, trebuie să ducem evanghelia împărăției la întregul pământ locuit pentru o mărturie și atunci va veni sfârșitul!

Evanghelia harului, evanghelia iertării păcatelor, a fost predicată pe tot pământul; evanghelia împărăției nu a fost însă predicată și mulți dintre credincioși nu știu că scopul și subiectul evangheliei este ca Dumnezeu să câștige o împărăție pe pământ.

Evanghelia împărăției îi aduce pe cei care cred nu numai în mântuirea lui Dumnezeu, ci și în împărăția Sa; când cineva crede în Domnul Isus, este adus în împărăția lui Dumnezeu, sub stăpânirea cerească a lui Dumnezeu.

Faptul că împărăția lui Dumnezeu este accentuată în evanghelia împărăției arată că există o luptă, un război și anume că împărăția lui Satan luptă împotriva împărăției lui Dumnezeu; Satan este în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și omul s-a unit cu el în această răzvrătire.

Când credem în Domnul, primim mântuirea lui Dumnezeu și chiar mai mult, suntem aduși în împărăția lui Dumnezeu. Pe de o parte savurăm mântuirea glorioasă și completă a lui Dumnezeu cu aspectul său juridic și organic, iar pe de altă parte, suntem aduși sub autoritatea lui Dumnezeu.

Cu cât chemăm mai mult numele Domnului Isus, cu atât mai mult suntem aduși sub El ca și Capul și Împăratul nostru. Aleluia, noi, în calitate de credincioși în Cristos, am fost aduși în domeniul guvernării divine, pentru a putea participa în binecuvântările vieții divine din împărăția divină!

Faptul de a fi în împărăția lui Dumnezeu și de a trăi în împărăția lui Dumnezeu este rezultatul evangheliei împărăției; Dumnezeu vrea să-l recupereze pe om, să-l câștige pe om și să-l readucă pe om sub autoritatea Sa, pentru ca omul să savureze tot ceea ce Dumnezeu este, are și a făcut.

El ne-a chemat în împărăția și gloria Sa, iar aici, în împărăția lui Dumnezeu, noi savurăm toate bogățiile gloriei Sale, toate binecuvântările vieții divine. Aleluia!

Finalizarea acestui lucru poate fi văzută în Noul Ierusalim, unde tronul lui Dumnezeu și al Mielului este centrul și punctul cel mai înalt, și din el curge și iese tot ceea ce este Dumnezeu.

În Noul Ierusalim vom savura tot ceea ce este Dumnezeu ca viață, alimentare și lumină pur și simplu fiind sub tronul Său, prin supunerea față de calitatea Sa de Cap. Iar pentru a intra în această minunată realitate și pentru a savura acest destin glorios, trebuie să ne pocăim pentru împărăție!

Dumnezeu poruncește tuturor să se pocăiască pentru împărăție, să aibă o schimbare a minții și a scopului

Ioan Botezătorul și Domnul Isus, împreună cu discipolii lor, au proclamat evanghelia împărăției și au spus: Pocăiți-vă căci împărăția cerurilor s-a apropiat (vezi Mat. 3:2; 4:17; Fapte 17:30).

Dumnezeu poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască pentru împărăție. În cartea Faptelor, discipolii (urmașii Domnului) au predicat evanghelia spunând oamenilor de pretutindeni să se pocăiască pentru împărăție.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să stăm la colțul străzii cu o barbă lungă și o placă mare spunând: “Pocăiți-vă pentru împărăție!”, ci mai degrabă, să ne dăm seama că Dumnezeu dorește ca omul să aibă o schimbare, o întoarcere – omul trebuie să se pocăiască pentru împărăție!

Uneori predicarea de către noi a evangheliei nu este plină de însărcinarea și porunca lui Dumnezeu; trebuie să le spunem oamenilor: Păcătoșilor, trebuie să vă pocăiți pentru împărăția lui Dumnezeu! Trebuie să vă pocăiți nu doar de păcatele voastre, ci și de răzvrătirea și nesupunerea față de Dumnezeu – trebuie să vă pocăiți pentru împărăție! Trebuie să vă pocăiți nu numai pentru fărădelegile voastre, ci și pentru neascultarea voastră!

Ce înseamnă să ne pocăim? Înseamnă că inițial am fost răzvrătiți și împotriva lui Dumnezeu, dar acum ne întoarcem la Domnul în supunere (Mat. 3:2; 4:17).

Pocăința autentică și o credința în evanghelie sunt întotdeauna într-o atitudine de supunere; atunci când ne pocăim, ne supunem Cuvântului lui Dumnezeu, predicării evangheliei.

Trebuie ca nu doar să credem evanghelia, ci să ascultăm de evanghelie; aceasta este evanghelia împărăției.

Împăratul vorbește prin poporul Său oamenilor de pretutindeni că toată lumea trebuie să se pocăiască pentru împărăție!

Trebuie să-i ajutăm pe păcătoși, pe cei necredincioși, să se supună Domnului, să asculte de cuvântul Său și să facă ceea ce spune evanghelia – să se pocăiască pentru împărăție, să se pocăiască pentru a veni sub autoritatea cerească a lui Dumnezeu!

A ne pocăi înseamnă să avem o schimbare a minții ce rezultă în regret, a avea o schimbare a scopului (vezi Luca 3:3, 8; 5:32; 17:3; Fapte 17:30-31).

A ne pocăi nu înseamnă doar că ne simțim rău sau că ne pare rău că am greșit; cu siguranță, nu înseamnă doar întoarcerea unei noi pagini și a face binele. A ne pocăi înseamnă să ne întoarcem, să avem o întoarcere completă, o schimbare a minții.

Înainte, gândeam într-un fel, iar după ce ne pocăim avem o schimbare completă – gândim la fel ca Dumnezeu, într-un mod diferit.

Înainte mergeam într-o anumită direcție, iar când ne pocăim nu doar că regretăm calea noastră, ci avem o întoarcere de 180 de grade față de la ceea ce facem și gândim, având o schimbare în scop, țel și înțelegere.

Trebuie să predicăm evanghelia într-un mod nou, dându-ne seama că pocăința este pentru ca oamenii să intre în împărăția lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu se pocăiesc, adică nu au o schimbare de concept, ei nu pot intra în împărăția lui Dumnezeu (Marcu 1:15; Mat. 3:2; 4:17).

Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de atâția ani – trebuie să le spunem oamenilor că, de când Domnul a venit, împărăția lui Dumnezeu este aproape, așa că ei trebuie să se pocăiască și să creadă în evanghelie!

Motivul pentru care oamenii trebuie să se pocăiască este pentru că împărăția vine, împărăția este aproape. Oamenii trebuie să se pocăiască nu doar pentru că ei sunt păcătoși care fac greșeli, ci pentru împărăție, pentru stăpânirea Domnului.

Trebuie să ne pocăim și să credem în evanghelie pentru a putea intra și trăi în împărăția lui Dumnezeu, sub stăpânirea divină a lui Dumnezeu! Amin!

Doamne Isuse, suntem una cu Tine în declararea și proclamarea evangheliei împărăției, spunându-le oamenilor de pretutindeni să se pocăiască pentru că împărăția este aproape! Amin, Doamne, vrem să avem o apreciere înălțată a evangheliei și a predicării de către noi a evangheliei, astfel încât nu doar să vorbim despre mântuirea și iertarea păcatelor de către Dumnezeu, ci mai mult, să le spunem oamenilor să se pocăiască pentru împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să avem mai întâi o întoarcere, o schimbare în concept, să ne întoarcem de la căile noastre păcătoase și vechi către Tine și apoi să proclamăm altora evanghelia împărăției!

Evanghelia împărăției trebuie dusă pe întregul pământ locuit pentru o mărturie și atunci va veni sfârșitul!

Evanghelia împărăției va fi predicată pe întregul pământ locuit pentru o mărturie pentru toate națiunile înainte de sfârșitul acestei epoci (Mat. 24:14).

Dar cine cunoaște evanghelia împărăției, cine realizează importanța predicării acestei evanghelii și cine se ridică să predice evanghelia împărăției pentru ca mulți să intre în împărăția lui Dumnezeu și să fie sub stăpânirea cerească a lui Dumnezeu?

E puțin probabil că toți oamenii vor crede în această evanghelie – poate chiar mai puțin decât cei care cred în evanghelia harului, dar evanghelia împărăției trebuie dusă pe întregul pământ locuit pentru o mărturie și atunci va veni sfârșitul.

Evanghelia împărăției – care include evanghelia harului – aduce oamenii nu numai întru mântuirea lui Dumnezeu, ci și întru împărăția cerurilor (Apoc. 1:9); această evanghelie a împărăției va fi predicată pe întregul pământ ca o mărturie pentru toate națiunile înainte de sfârșitul acestei epoci!

Pentru ca sfârșitul să vină, înainte de sfârșitul acestei epoci, această evanghelie trebuie predicată. Indiferent cine și cât de mulți se pocăiesc și cred, această evanghelie trebuie predicată tuturor națiunilor, inclusiv oamenilor din fiecare popor, etnie, rasă, culoare, gen, trib și națiune; această evanghelie trebuie predicată pentru o mărturie!

Această predicare – simbolizată de calul alb al primului sigiliu din Apocalipsa 6:1-2 – va fi un semn al finalizării acestei epoci.

Când Mielul a deschis cele șapte sigilii în înălțarea Sa – și Ioan a fost chemat să vină – primul lucru a fost calul alb, care se referă la evanghelia împărăției.

Calul alb al evangheliei a început să alerge după înălțarea Domnului în ziua Cincizecimii și încă aleargă și astăzi; chiar și astăzi predicăm evanghelia împărăției pentru ca oamenii să se pocăiască pentru împărăția lui Dumnezeu!

Calul alb aleargă împreună cu ceilalți cai – război, foamete și moarte; aceștia au alergat pe pământ timp de două mii de ani, și evanghelia preia conducerea. Cu toții ar trebui să fim pe acest cal, una cu Cel de pe calul alb, pentru a predica evanghelia împărăției.

Evanghelia merge înspre împărăția lui Dumnezeu! Evanghelia împărăției trebuie să fie adusă pe întregul pământ locuit prin bisericile din recâștigarea Domnului (Mat. 24:14; 1 Tes. 1:8).

Oamenii de pretutindeni au nevoie de evanghelia împărăției. Trebuie să ne rugăm, să postim, să fim înaintea Domnului atât în mod personal, cât și corporativ, și să-L căutăm pe Domnul în legătură cu acest lucru, și atunci vom merge împreună cu El să predicăm evanghelia împărăției ca o mărturie pentru toate națiunile!

Trebuie să declarăm tuturor națiunilor și popoarelor de pe cele cinci continente să se pocăiască pentru împărăție! Trebuie să proclamăm împărăția ca evanghelie și să cerem oamenilor să creadă în evanghelie și să vină sub stăpânirea cerească a acestei împărății pentru a savura binecuvântările vieții divine în împărăție!

Doamne, suntem una cu Tine pentru a declara tuturor oamenilor care trăiesc pe pământ să se pocăiască pentru împărăția cerurilor! Amin, toți oamenii din America, pocăiți-vă! Oamenii care locuiesc în Australasia, pocăiți-vă pentru împărăție! Oamenii care trăiesc în Africa, pocăiți-vă pentru împărăție! Oamenii care trăiesc în Europa, pocăiți-vă! Oamenii care trăiesc în Asia, trebuie să vă pocăiți! Pocăiți-vă și credeți în evanghelie ca să intrați sub stăpânirea cerească a împărăției lui Dumnezeu și să savurați binecuvântările vieții divine din această împărăție! Amin, Dumnezeu poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, iar noi suntem una cu Dumnezeu în proclamarea evangheliei împărăției pentru ca toți oamenii să se pocăiască și să intre în împărăția lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Gospel of the Kingdom must be Preached for All Men to Repent for the Kingdom! (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 8 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Prin evanghelia împărăției, Dumnezeu îi aduce pe oameni sub conducerea autorității Sale

08/10/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Prin evanghelia împărăției, Dumnezeu îi aduce pe oameni sub conducerea autorității cerești, pentru ca ei să devină împărăția Sa, cei care savurează toate bogățiile vieții divine, pe măsură ce sunt guvernați de autoritatea Sa.

Problema fundamentală în acest univers este răzvrătirea împotriva autorității lui Dumnezeu. Omul nu este doar păcătos; omul nu doar că face greșeli din când în când, ci mai degrabă, omul este răzvrătit, deoarece omul s-a unit cu Satan în răzvrătirea sa împotriva lui Dumnezeu.

Dumnezeul nostru este viu și activ, și El vrea să facă multe lucruri, dar Satan, inamicul Său, se opune întotdeauna lui Dumnezeu și încearcă să împiedice planul Său și îndeplinirea economiei Sale.

Satan a vrut să fie ca Dumnezeu, chiar să se așeze pe tronul lui Dumnezeu și să fie ca Cel Preaînalt, dar făcând acest lucru s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a devenit inamicul lui Dumnezeu. Datorită faptului că omul a fost atras în răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu de către Satan, acum omul este una cu Satan în răzvrătire.

Satan vrea să uzurpe autoritatea lui Dumnezeu și să Îi răstoarne tronul, și dorește să încalce suveranitatea lui Dumnezeu și să-și stabilească propria împărăție. Așadar, când omul a căzut, el s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a negat autoritatea lui Dumnezeu, respingând guvernarea lui Dumnezeu.

Când privim în jurul nostru în societate astăzi, tot ce vedem este răzvrătire; vedem răzvrătire ascunsă și răzvrătire deschisă, de la cei mai săraci până la cei mai bogați, de la muncitorul din fabrică până la cele cei mai inteligenți, și de la cetățenii țării până la conducătorii țării.

Trăim într-o epocă a nelegiuirii și, atunci când predicăm evanghelia, vrem nu doar ca oamenii să fie mântuiți de păcat, ci, prin predicarea evangheliei împărăției, ca omul să fie adus sub conducerea autorității cerești și să fie în împărăția lui Dumnezeu.

Răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu a început cu mult timp în urmă și va continua să se înrăutățească până când Antichrist, omul fărădelegii, va declara război deschis în răzvrătirea sa împotriva lui Dumnezeu.

Până la acel moment, până la sfârșitul acestei epoci a evangheliei, trebuie să fim una cu Domnul pentru a predica nu doar evanghelia harului și a iertării păcatelor, ci și evanghelia împărăției.

Trebuie să predicăm evanghelia împărăției pentru ca mulți oameni plini de diavol și oameni posedați de demoni care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu să fie întorși la Dumnezeu și să vină sub autoritatea lui Dumnezeu!

Trebuie să predicăm evanghelia împărăției, pentru ca mulți oameni satanici să fie eliberați de uzurparea lui Satan și să se întoarcă la Dumnezeu!

Prin evanghelia împărăției, Dumnezeu îi aduce pe oameni sub conducerea autorității Sale

Este nevoie de predicarea evangheliei împărăției pentru ca Dumnezeu să aducă mulți oameni sub conducerea autorității cerești, ca aceștia să devină împărăția Sa, cei conduși de autoritatea Sa (Mat. 24:14; Apoc. 1:5-6).

Omul trebuie nu doar să fie mântuit de păcatele sale și să găsească viața veșnică, ci chiar mai mult să fie eliberat de răzvrătirea lui împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale.

Punctul primordial este împărăția lui Dumnezeu, deci trebuie să predicăm evanghelia nu doar pentru a le oferi oamenilor viață și pace, iertarea păcatelor și mântuirea cu viața eternă, ci și pentru a-i aduce în împărăția lui Dumnezeu.

Noi predicăm Evanghelia pentru ca stăpânirea cerească a lui Dumnezeu să fie stabilită pe pământ.

Noul Testament predică evanghelia în calea împărăției; când Ioan Botezătorul a venit, el a predicat evanghelia împărăției, iar când Domnul Isus Și-a început slujba, El a predicat împărăția ca evanghelie.

Deoarece împărăția lui Dumnezeu este adevărata evanghelie, pentru a cunoaște evanghelia este necesar să cunoaștem împărăția (Marcu 1:14-15; Fapte 8:12).

Predicarea împărăției lui Dumnezeu este predicarea evangheliei; împărăția este evanghelia Noului Testament, iar evanghelia din Noul Testament este împărăția lui Dumnezeu.

Calea ca noi să-i scoatem pe alții din lume și să-i aducem în împărăția cerurilor nu este prin predicarea unei evanghelii superficiale așa cum o vedem predicată astăzi, ci prin predicarea evangheliei împărăției cerurilor.

Evanghelia împărăției include nu doar iertarea păcatelor (Luca 24:47) și distribuirea vieții divine (Ioan 20:31), ci și împărăția cerurilor cu puterea epocii viitoare (Evrei 6:5) pentru alungarea demonilor și vindecarea bolilor (Isaia 35:5-6; Mat. 10:1).

Evanghelia împărăției include evanghelia harului (Fapte 20:24) și aduce oamenii nu doar întru mântuirea lui Dumnezeu, ci și întru împărăția cerurilor (Apoc. 1:9).

Accentul evangheliei harului este pe iertarea păcatului, pe răscumpărarea lui Dumnezeu și pe viața eternă; accentul evangheliei împărăției este pe stăpânirea cerească a lui Dumnezeu și pe autoritatea lui Dumnezeu.

Evanghelia vieții, evanghelia harului și evanghelia mântuirii sunt toate aspecte diferite ale împărăției lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu este ca butucul, iar celelalte elemente sunt precum spițele, care sunt centrate pe butuc.

Totul iese din împărăție și este centrat pe împărăție; evanghelia vieții este pentru împărăție, evanghelia mântuirii este pentru împărăție, iar evanghelia iertării, de asemenea, este pentru împărăție.

Împărăția este adevărata evanghelie; trebuie să cunoaștem împărăția lui Dumnezeu și să fim constituiți cu evanghelia împărăției pentru a vesti această evanghelie întregului pământ locuit, astfel încât Dumnezeu să aducă pe mulți sub conducerea autorității Sale.

Fie ca nu doar să avem o înțelegere doctrinară a acestui lucru, ci să cunoaștem împărăția, să cunoaștem evanghelia împărăției într-un mod complet și predicăm această împărăție a evangheliei una cu Domnul pentru ca toți oamenii să audă și să intre în împărăția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să predicăm evanghelia împărăției, pentru ca mulți să fie scoși de sub autoritatea întunericului și a lui Satan și aduși în împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi, ca biserică, să predicăm această evanghelie, astfel încât Dumnezeu să aducă pe mulți oameni sub conducerea autorității cerești pentru ca ei să devină împărăția Sa, cei care sunt conduși de autoritatea Sa! Fie ca împărăția Ta să vină pe pământ! Vrem ca predicarea de către noi a evangheliei să-Ți lărgească împărăția și să-i facă pe mulți dintre cei uzurpați de diavol cetățeni ai împărăției cerurilor!

Evanghelia împărăției este proclamată pentru ca păcătoșii răzvrătiți să fie calificați să intre în împărăția lui Dumnezeu

Evanghelia nu este doar ca să fim mântuiți pe vecie și să primim viața divină; ea este pentru împărăția lui Dumnezeu. Noi proclamăm evanghelia pentru ca păcătoșii răzvrătiți să poată fi mântuiți, calificați și echipați să intre în împărăția lui Dumnezeu (Marcu 1:14-15; Mat. 4:17; Fapte 8:12).

Ori de câte ori predicăm Evanghelia trebuie să ne dăm seama că este o luptă; adevărata predicare a evangheliei nu este niciodată ușoară, deoarece există rezistență, răzvrătire și nelegiuire.

Există un alt duh în această lume care îi ține pe oameni în întunericul satanic, iar noi suntem aici pentru a proclama evanghelia împărăției ca oamenii să fie eliberați din acea împărăție!

Amin, evanghelia împărăției este proclamată pentru ca oamenii să fie transferați din împărăția lui Satan și să fie aduși în împărăția dragostei Fiului lui Dumnezeu.

Pentru aceasta, avem nevoie de multă rugăciune, căci dăm seama că evanghelia este o adevărată luptă, o bătălie; suntem aici ca să vestim evanghelia și să îi aducem pe păcătoși – care nu sunt doar plini de păcate, ci și răzvrătiți – în împărăția lui Dumnezeu.

Prin predicarea evangheliei împărăției, oamenii sunt mântuiți și calificați și echipați să intre în împărăția lui Dumnezeu și să devină parte a dezvoltării împărăției lui Dumnezeu.

Accentul acestei evanghelii este pus pe stăpânirea cerească a lui Dumnezeu și pe autoritatea lui Dumnezeu.

Dăm slavă Domnului pentru evanghelia mântuirii și evanghelia harului, care ne aduc ca să savurăm mântuirea deplină a lui Dumnezeu – răscumpărarea Sa juridică și mântuirea Sa organică!

Dar trebuie să ne dăm seama că sfera completă a mântuirii lui Dumnezeu, evanghelia nu este doar ca noi să savurăm mântuirea lui Dumnezeu, ci mai ales ca să fim aduși în împărăția lui Dumnezeu!

Accentul nostru nu ar trebui să fie doar pe mântuire, ci pe autoritatea lui Dumnezeu, stăpânirea Sa, domnia Sa, guvernarea Său, tronul Său, care este Împăratul și împărăția!

Prin evanghelia împărăției mulți sunt aduși în domeniul conducerii divine, astfel încât să poată participa în binecuvântările vieții divine din împărăția divină (1 Tes. 2:12).

Evanghelia nu este predicată doar ca să îi aducă pe oameni într-un loc fericit, într-un fel de situație binecuvântată; mai presus de toate, evanghelia împărăției îi aduce pe oameni într-un domeniu al guvernării directe a lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a chemat în propria Sa împărăție și glorie; în această glorie există tot felul de bogății – bogățiile gloriei Sale, cu tot felul de binecuvântări ale vieții divine.

Pentru a savura toate bogățiile lui Dumnezeu, trebuie să fim în domeniul stăpânirii lui Dumnezeu, domeniul împărăției cerurilor.

Aceasta va culmina cu Noul Ierusalim, împărăția eternă a lui Dumnezeu, unde vedem că centrul este tronul lui Dumnezeu, iar din tron ies tot felul de binecuvântări ale vieții divine pentru savurarea noastră!

Din tronul lui Dumnezeu iese râul apei vieții cu pomul vieții, și lumina divină strălucește de la tron.

Fie ca să fim una cu Domnul să vestim evanghelia împărăției pentru ca mulți păcătoși răzvrătiți să fie calificați și echipați să intre în împărăția lui Dumnezeu!

Evanghelia harului a fost propovăduită pe fiecare continent, dar trebuie să ne ridicăm pentru a vorbi evanghelia mai înaltă pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu pe pământ!

Doamne Isuse, vestim evanghelia împărăției pentru ca păcătoșii răzvrătiți să fie mântuiți, calificați și echipați ca să intre în împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, leagă-l pe omul cel puternic din gândurile și mințile oamenilor pentru ca ei să vadă lumina evangheliei, să fie eliberați de sub autoritatea întunericului și să fie transferați în împărăția dragostei Fiului lui Dumnezeu! Doamne, fie ca mulți să intre în domeniul guvernării divine, pentru a participa în binecuvântarea vieții divine din împărăția divină!