Trupul lui Cristos

Bisericile produse prin propagarea lui Cristos sunt împărăția lui Dumnezeu pe pământ

24/04/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Subiectul principal al predicării apostolilor în cartea Faptele Apostolilor este împărăția lui Dumnezeu; bisericile și împărăția lui Dumnezeu merg împreună, pentru că bisericile sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Amin!

Al treilea lucru principal pe care-l vedem în cartea Faptele Apostolilor este împărăția lui Dumnezeu. Când Domnul Isus a venit să predice Evanghelia, El a predicat Evanghelia împărăției lui Dumnezeu. El a venit să aducă o altă împărăție, nu împărăția pământească sau împărăția mesianică, ci împărăția lui Dumnezeu.

În Evanghelii, vedem din nou și din nou cum Domnul a zis: Pocăiți-vă, căci împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat. Ucenicii lui au crezut că El vorbea despre împărăția restaurată a lui Israel, unde Domnul Isus va fi Împărat; însă El a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu, domeniul speciei lui Dumnezeu, domeniul vieții divine.

Din nefericire, deoarece ucenicii se aflau în domeniul natural și nu aveau Duhul care îi călăuzește în toată realitatea a ceea ce este Cristos, ei nu puteau înțelege în acel moment. Deci Domnul a trebuit să mai rămână câteva zile după învierea Sa pentru a-i învăța lucrurile referitoare la împărăția lui Dumnezeu (Fapte 1:3).

După ce El a devenit Duhul dătător de viață și a venit în înviere pentru a Se sufla pe Sine în credincioșii Săi, Duhul a intrat în credincioși și ei au început să înțeleagă despre ce vorbea Domnul.

Într-un fel, multor creștini le-ar fi plăcut să trăiască în timpul Domnului Isus, să fie cu El și să-L vadă, să fie martori la miracolele pe care le-a făcut și să asculte cuvintele Sale. Dar într-un alt sens, toți cei care au fost cu Domnul când era pe pământ, înainte de învierea Sa, nu puteau decât să-L vadă și să-L audă, dar nu L-au putut primi.

În vremea aceea, împărăția lui Dumnezeu se apropiase, căci Însuși Domnul Isus este împărăția lui Dumnezeu, dar împărăția nu a venit în ei. Domnul Isus a spus multe lucruri când a fost pe pământ și a dat hotărârile împărăției în Mat. 5-7, El a vorbit despre tainele împărăției și ne-a vorbit despre realitatea, înfățișarea și manifestarea împărăției.

Dar toate aceste lucruri legate de împărăția lui Dumnezeu sunt făcute reale pentru noi, credincioșii în Cristos, prin Cristos Însuși ca Duhul care vine în duhul nostru pentru a ne călăuzi în realitatea a tot ceea ce este Dumnezeu. Amin!

Iată de ce Domnul Isus, după ce a înviat din morți, nu s-a înălțat public la cer imediat; El a întârziat, a rămas cu ucenicii câteva zile și le-a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu. El le-a deschis înțelegerea și i-a călăuzit în tainele împărăției lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu e Domnul Isus Cristos ca viața divină care crește și se răspândește în credincioșii Săi

Subiectul principal al predicării apostolilor în cartea Faptele Apostolilor a fost împărăția lui Dumnezeu (Fapte 1:3; 8:12; 14:22; 19:8; 20:25; 28:23, 31).

Faptul că Cristos cel înviat, prin arătarea Sa apostolilor într-o perioadă de patruzeci de zile, le-a vorbit „lucrurile privitoare la împărăția lui Dumnezeu” (Fapte 1:3), indică faptul că împărăția va fi subiectul principal al predicării apostolilor în urma botezului lor după Ziua Cincizecimii.

Timp de patruzeci de zile, înainte de înălțarea Sa, Cristos a rămas cu ucenicii, apărând și dispărând printre ei, și le-a vorbit despre lucrurile împărăției lui Dumnezeu. Centrul slujbei apostolilor era împărăția lui Dumnezeu. Lucrarea lor, însărcinarea lor, era să spună lucrurile referitoare la împărăția lui Dumnezeu.

Chiar dacă ucenicii au auzit de la Domnul Isus cu privire la împărăția lui Dumnezeu înainte de moartea și învierea Sa, ei nu au fost capabili să înțeleagă ceea ce Domnul, în calitate de Învățător al lor, îi învăța, pentru că El nu era în ei ca Duh care să-i călăuzească în această realitate.

Deci Domnul a repetat învățătura Sa în cele patruzeci de zile dintre învierea Sa și înălțarea Sa; de data aceasta, ei au avut înțelegerea spirituală pentru a vedea și înțelege împărăția lui Dumnezeu.

Pentru ca noi să înțelegem împărăția lui Dumnezeu și să cunoaștem această Împărăție avem nevoie de percepție spirituală, înțelegere spirituală.

În Ioan 20:22, Domnul Isus Sa suflat pe Sine în ucenicii Săi ca Duh care dă viață și, ca rezultat, acum ei pot înțelege și cunoaște împărăția lui Dumnezeu. Înainte de a fi mântuiți, nu putem vedea sau cunoaște împărăția lui Dumnezeu; însă când Îl primim pe Cristos ca viață, când ne pocăim și credem în Domnul Isus, obținem o înțelegere spirituală a ceea ce este împărăția lui Dumnezeu.

Duhul dătător de viață din noi ne face capabili să înțelegem vorbirea Domnului cu privire la împărăția lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu nu este o împărăție materială vizibilă cu ochii umani; mai degrabă, este o împărăție a vieții divine.

Nu este ceva exterior, ci ceva interior, Cristos ca viață în credincioșii Săi, crescând în ei, răspândindu-se în ei și crescând în ei, pentru a forma un domeniu în care Dumnezeu domnește în viața Sa.

Dacă citim Noul Testament, vom vedea că împărăția lui Dumnezeu nu este un domeniu material vizibil. Dimpotrivă, împărăția lui Dumnezeu este o persoană, Domnul Isus Cristos Însuși (Luca 17:20-21).

Ceea ce au predicat ucenicii și despre ce vorbim astăzi nu este o împărăție exterioară cu un împărat puternic; predicăm o persoană, pe Isus Cristos Însuși, care este sămânța vieții care se semănează pe Sine în credincioșii Săi pentru a crește și a se dezvolta în ei într-un domeniu în care Dumnezeu poate domni și guverna.

Împărăția lui Dumnezeu este propagarea lui Cristos ca viață în credincioșii Săi pentru a forma un domeniu în care Dumnezeu domnește în viața Sa. Mai mult, împărăția lui Dumnezeu este stăpânirea lui Dumnezeu, domnia lui Dumnezeu, cu toată binecuvântarea și savurarea ei.

Scopul Evangheliei lui Dumnezeu și a lui Isus Cristos este acela de a aduce împărăția lui Dumnezeu. Cum poate cineva să intre în împărăția lui Dumnezeu?

Pentru a intra în această împărăție, oamenii trebuie să se pocăiască de păcatele lor și să creadă în Evanghelie (Marcu 1:15) pentru ca păcatele să le fie iertate și să poată fi regenerați de Dumnezeu pentru a avea viața divină, care se potrivește cu natura divină a acestei împărății (Ioan 3:3, 5). Amin!

În calitate de credincioși în Cristos, avem parte din împărăție în epoca bisericii pentru a-L savura pe Dumnezeu în dreptatea, pacea și bucuria Sa în Duhul Sfânt (Romani 14:17).

Împărăția lui Dumnezeu va deveni împărăția lui Cristos și a lui Dumnezeu pentru ca credincioșii care vor birui să o moștenească și să o savureze în epoca împărăției care va veni (vezi 1 Cor. 6:9-1; Gal. 5:21; Efes. 5:5) pentru ca ei să domnească cu Cristos timp de o mie de ani (Apoc. 20:4, 5).

Vrem să fim credincioșii biruitori, care împărtășesc împărăția lui Dumnezeu și a lui Cristos în împărăția viitoare. Amin!

Apoi, ca împărăție eternă, împărăția lui Dumnezeu va fi o binecuvântare eternă a vieții veșnice a lui Dumnezeu pentru toți cei răscumpărați ai lui Dumnezeu pentru a savura în cerul nou și pământul nou pentru eternitate (Apoc. 21:1-4; 22:1-5, 14, 17).

Realitatea bisericii adusă de viața de înviere a lui Cristos prin Evanghelie (1 Cor. 4:15) este împărăția lui Dumnezeu. Intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin regenerare (Ioan 3:5) și această împărăție se dezvoltă în noi prin creșterea noastră în viața divină (2 Pet. 1:3-11). Amin!

Fie ca noi să fim cei care creștem zilnic în Domnul, zi de zi, permițându-I Domnului să crească în noi și să Se dezvolte în noi.

Fie ca noi să realizăm că împărăția lui Dumnezeu este Isus Cristos, Mântuitorul Însuși, ca sămânță a vieții semănată în noi, credincioșii în Cristos ca popor ales al lui Dumnezeu (Marcu 4:3, 26) să crească în noi și să se dezvolte în noi într-un domeniu peste care Dumnezeu poate domni ca împărăție în viața Sa divină.

Doamne Isuse, mulțumim că ai venit în noi ca împărăția lui Dumnezeu pentru a crește în noi, a Te dezvolta în noi și a crește în noi până când Tu vei câștiga un domeniu în noi peste care Tu poți domni și guverna. Amin, Doamne, ne deschidem Ție! Crești mai mult în noi astăzi. Răspândește-Te mai mult în ființa noastră interioară. Așează-Ți tronul în inima noastră. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, am intrat în împărăția lui Dumnezeu pocăindu-ne și crezând în Domnul Isus! Amin, Doamne, vrem să ne împărtășim din împărăție în epoca bisericii pentru a-L savura pe Dumnezeu în dreptatea, pacea și bucuria Sa în Duhul Sfânt! Fie ca noi să fim astăzi în realitatea împărăției lui Dumnezeu, ca să putem intra în manifestarea ei în epoca viitoare! Amin, Doamne, aspirăm să fim credincioșii biruitori care vor moșteni și vor savura împărăția lui Dumnezeu și a lui Cristos în epoca viitoare! Doamne, crești în noi astăzi. Dezvoltă-Te în noi. Crești în ființa noastră. Răspândește-te în toate părțile sufletului nostru și fă-ți domiciliul în inima noastră pentru ca împărăția Ta să vină în noi!

Bisericile produse prin propagarea lui Cristos sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ

Când vorbim despre împărăția lui Dumnezeu, unii credincioși și necredincioși cred că acesta este ceva ce va veni în viitor; unii chiar cred că împărăția a fost „suspendată” și că în epoca viitor împărăția va veni din nou. Cu toate acestea, conform revelației divine din Biblie, împărăția lui Dumnezeu de astăzi este biserica.

Bisericile și împărăția lui Dumnezeu merg împreună; bisericile produse prin propagarea lui Cristos înviat sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ (Fapte 14:22; 20:25).

Într-un aspect, biserica de astăzi este casa noastră și este, de asemenea, casa lui Dumnezeu; aici suntem în odihnă, Îl savurăm pe Dumnezeu și Dumnezeu ne savurează pe noi. Cât de minunat este să fii în biserică ca împărăția dragostei Fiului lui Dumnezeu!

Cu toate acestea, trebuie să mergem mai departe cu Domnul și să avansăm în creșterea noastră în viață pentru a ne da seama că biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Da, viața de biserică este casa lui Dumnezeu și casa noastră, dar în același timp, în casa lui Dumnezeu astăzi suntem conduși de Dumnezeu pentru a fi în împărăția Sa. Trăim viața de biserică sub stăpânirea împărăției lui Dumnezeu.

Bisericile sunt produse prin propagarea Cristosului înviat; bisericile nu sunt diferite de împărăție, pentru că bisericile sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Fie ca aceasta să ne pătrundă pentru a deveni parte din realizarea noastră interioară.

Fie ca noi să avem o înțelegere mai profundă și mai largă a ceea ce înseamnă să fii într-o biserică locală. Suntem în bisericile locale – suntem în împărăția lui Dumnezeu!

Cristos cel înviat, care Se propagă pe Sine în înălțarea Sa, prin Duhul și prin ucenici, este realitatea împărăției lui Dumnezeu; împărăția lui Dumnezeu este extinderea Sa (Fapte 1:8; 8:12). Împărăția lui Dumnezeu nu este altceva decât extinderea, creșterea și dezvoltarea lui Cristos în umanitate.

Când Cristos a fost pe pământ, El a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu; când El a devenit Duhul și Sa întors ca Duh, El a început să se propage pe Sine în omenire și El o face ca Duh și prin ucenici. Rezultatul faptului că Cristos se propagă pe Sine însuși ca Duh prin ucenici, reproducerea lui Cristos, sunt bisericile ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi.

Bisericile de astăzi sunt expansiunea lui Cristos; El a venit să se semene pe Sine însuși ca sămânță a împărăției lui Dumnezeu – așa cum este revelat în Evanghelii (Marcu 4:3, 26). În Evanghelii ceea ce vedem este pe Cristos ca sămânță a împărăției lui Dumnezeu; în cartea Faptele Apostolilor, vedem propagarea acestei sămințe pentru a produce bisericile ca împărăția lui Dumnezeu (Fapte 8:1, 12; 13:1-4).

Cristosul care S-a semănat pe Sine ca sămânță a împărăției în Evanghelii Se răspândește și se propagă acum ca sămânță a vieții pentru a produce bisericile ca împărăția lui Dumnezeu.

Mulțumim Domnului că noi astăzi, în biserici, suntem în împărăția lui Dumnezeu și în locuința Tatălui; noi declarăm împărăția lui Dumnezeu ca Evanghelie, iar Cristos se extinde în umanitate.

Astăzi suntem încă în cartea Faptele Apostolilor; această carte nu are sfârșit, pentru că ultima parte a acestei cărți vorbește despre cum a vorbit Pavel despre împărăția lui Dumnezeu în locuința lui închiriată din Roma.

Mulțumim Domnului că astăzi în bisericile locale ne aflăm în împărăția lui Dumnezeu și Îl luăm pe Cristos ca viață și, de asemenea, ca Împărat! Noi, în biserici, suntem propagarea lui Cristos și extinderea lui Cristos și extindem împărăția lui Dumnezeu (Apoc. 1:9, 11).

Pe măsură ce vorbim cu vecinii și colegii noștri, sau chiar cu oamenii din magazin atunci când ne facem cumpărăturile, Îl putem administra pe Cristos ca sămânță a împărăției lui Dumnezeu, astfel încât El să fie sădit în ei și să crească în ei pentru a se dezvolta într-un domeniu peste care El poate domni și guverna.

Cei care primesc Evanghelia și cred în Domnul devin parte din extinderea lui Cristos, creșterea lui Cristos, bisericile ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Slavă Domnului, bisericile și împărăția lui Dumnezeu merg împreună! Amin, Doamne, să vedem că bisericile produse prin propagarea Cristosului înviat sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Fie ca noi să realizăm că biserica nu este doar casa Tatălui unde savurăm prezența Sa și de dulcea Sa vizitare în dragoste, ci și împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi. Amin, Doamne, Îți permitem cu toții să te extinzi în ființa noastră. Îți dăm terenul pentru a crește în noi până când vei avea un domeniu în noi peste care poți domni și guverna. Fie ca Tu să ai o cale liberă de a domni și de a guverna în sfinții din viața de biserică. Fie ca Dumnezeu să fie Cel care domnește și guvernează în biserică ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi. Crește în noi, Doamne, și răspândește-te în ființa noastră; stăpânește și domnește în noi pentru biserică, împărăția lui Dumnezeu. Amin, Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine pentru ca împărăția Ta să vină în noi și în jurul nostru prin vorbirea și trăirea noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Churches Produced by the Propagation of Christ are the Kingdom of God on the Earth, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 12 (Trinitatea divină, Duhul lui Isus și împărăția lui Dumnezeu) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Biserica este în Dumnezeu Tatăl: El este sursa unică, Inauguratorul și Inițiatorul unic

17/04/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Casa Tatălui, biserica, este în Dumnezeu Tatăl; Dumnezeu este Tatăl nostru, avem o relație de viață cu El și Îl luăm ca sursă unică, Creatorul și inițiatorul în toate lucrurile în viața noastră creștină și în viața de biserică. Amin!

Casa noastră, locuința noastră, nu este cerul; casa noastră este Dumnezeu Însuși. Așa cum a spus Moise într-unul dintre Psalmi, Dumnezeu a fost și este locuința noastră de-a lungul generațiilor. Dumnezeu vrea să locuiască împreună cu omul. El vrea să obțină un loc de locuit printre oameni, chiar să locuiască în om și ca omul să locuiască în Dumnezeu.

Cum poate Dumnezeu, care locuiește într-o lumină de neapropiat și care este sfânt, drept și glorios, să locuiască împreună cu omul păcătos, căzut și răzvrătit? Este doar prin venirea și plecarea Domnului. În primul rând, Domnul Isus – al doilea din Trinitatea Divină – a venit ca Dumnezeu încarnat pentru a fi om.

Prin încarnarea Sa, Cristos L-a adus pe Dumnezeu în om. Acesta este începutul împlinirii dorinței lui Dumnezeu. În primul rând, Dumnezeu a fost adus în om, iar acest om Isus a fost încarnarea lui Dumnezeu. Când alții L-au văzut, și-au dat seama că era ceva misterios la El – El era un om, dar Dumnezeu a fost exprimat prin El.

A fost un om aici, Isus Cristos, care era și Dumnezeu și om, și Dumnezeu a fost manifestat și trăit în El. Cu toate acestea, nu a fost posibil ca acesta să intre în credincioșii Săi.

Deci Domnul a trebuit să treacă prin moarte și să se întoarcă în învierea Sa; prin moarte, El a tratat toate obstacolele dintre noi și Dumnezeu și s-a ocupat de orice lucru negativ, iar în înviere, El a devenit un Duh dătător de viață!

Acum, ca Duh, Domnul Isus poate regenera pe fiecare dintre credincioșii Săi pentru a-i face copii ai lui Dumnezeu, membre ale Trupului lui Cristos și componenții casei Tatălui. Aleluia, toți credincioșii în Cristos sunt membre ale Trupului lui Cristos și multele locașuri din casa Tatălui!

Casa Tatălui din Ioan 14 nu este ceva fizic sau exterior; este Trupul lui Cristos cu multele sale membre. Prin venirea Sa prin încarnare, Domnul Isus L-a adus pe Dumnezeu în om. Prin trecerea Sa prin moarte și înviere, El l-a adus pe om în Dumnezeu.

Domnul Isus a îmbrăcat umanitatea prin încarnare, iar în învierea Sa, El a înălțat și a adus această umanitate, această parte umană, în divinitate! Acum este un Om în glorie, a cărui viață este pentru noi! Iar acest Om în glorie este Duhul dătător de viață, care să Se distribuie pe Sine însuși ca viață în duhul nostru! Slavă Domnului!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem zidiți împreună în Dumnezeu pentru a fi astăzi casa Tatălui!

Biserica, casa Tatălui, este astăzi în Dumnezeu Tatăl: noi suntem copii ai lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este Tatăl nostru!

Casa Tatălui din Ioan 14:1-2 nu este doar o entitate spirituală care nu poate fi atinsă sau văzută; casa Tatălui astăzi este biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Și biserica este în Dumnezeu Tatăl (vezi 1 Tes. 1:2; 2 Tes. 1:1). Minunat!

Nu numai că suntem în mod individual credincioși în Cristos în Dumnezeu prin faptul că suntem în Cristos, dar suntem și împreună ca biserică, casa Tatălui și suntem în Dumnezeu Tatăl! Slavă Domnului!

În 1 Tes. 1:1 și 2 Tes. 1:1 Pavel a scris Bisericii Tesaloniceni în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Cristos. Unde este biserica în calitate de casa Tatălui? Biserica este în Dumnezeu Tatăl.

Ce înseamnă că biserica este în Dumnezeu Tatăl? Da, biserica este locală și este a mulți credincioși din acea localitate, dar locația bisericii, locația reală a bisericii, este Dumnezeu Tatăl.

Pentru ca biserica să fie în Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu trebuie să devină Tatăl pentru noi, iar noi trebuie să avem o relație de viață cu El (Ioan 20:17). Ce este Dumnezeu pentru noi? Dacă Dumnezeu este numai Creatorul nostru, Stăpânul nostru și Prietenul nostru, noi nu suntem în Dumnezeu Tatăl, pentru că Dumnezeu nu este Tatăl nostru.

Dumnezeu trebuie să devină Tatăl nostru. Prin regenerare, suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi copiii lui Dumnezeu; după cum spune Ioan 1:12-13, noi suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi copiii Lui, iar Dumnezeu este Tatăl nostru! Aleluia!

Dacă suntem fiul președintelui, nu-l numim pe președinte doar, Domnul președinte, ci chiar mai mult, putem spune cu drag, Tatăl meu, președintele. Nimeni nu poate spune că președintele este tatăl lor decât dacă au o relație de viață cu el.

Nimeni nu poate spune că Dumnezeu este Tatăl lor dacă nu sunt născuți din Dumnezeu. Știai tu că, de îndată ce chemi Numele Domnului și crezi în El, te naști din Dumnezeu? Nu trebuie să simțim asta sau să vedem ceva schimbat în exterior: pur și simplu suntem copii ai lui Dumnezeu, pentru că suntem fii ai lui Dumnezeu! Dumnezeu ne-a trimis Duhul Fiului Său în inimile noastre strigând: Ava, Tată (Romani 8:16).

Există un strigăt în noi, mai ales când Îl savurăm pe Domnul la masa Sa săptămână de săptămână, care spune: Avva, Tată! Nu ne rugăm doar lui Dumnezeu ca un Dumnezeu din ceruri care vrea să aibă grijă de noi pe pământ; ne rugăm lui Dumnezeu ca Tatăl nostru și venim înaintea Lui pentru a ne bucura de El și a ne împărtăși din ceea ce este El.

Suntem părtași naturii lui Dumnezeu prin intermediul promisiunilor sfinte ale lui Dumnezeu în Cuvântul Său (2 Pet. 1:4) și avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru.

Titlul Dumnezeu se referă la creație; cu toate acestea, titlul Tată se referă la împărtășirea și înmulțirea vieții (1 Ioan 3:1). Dumnezeu nu mai este doar Creatorul nostru; El este și Tatăl nostru, Născătorul nostru, pentru că El ne-a născut cu viața Sa. Viața Sa este în noi, în duhul nostru; avem viața lui Dumnezeu în noi și suntem copiii lui Dumnezeu.

Împreună, noi, ca biserică, suntem casa Tatălui, iar biserica este în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Cristos! Îl putem numi pe Dumnezeu Tatăl nostru pentru că ne-am născut din El, iar acum, ca și copii ai Săi, avem o relație de viață cu El (Romani 8:15-16).

Nimeni, în afară de copii, spune Ava; numai noi, ca copii ai lui Dumnezeu, copii autentici ai lui Dumnezeu, Îl putem numi Tatăl nostru. Îi mulțumim Domnului că, prin moartea Sa care dă viață și prin învierea care dă viață, El ne-a făcut una cu El, iar Tatăl Său este Tatăl nostru (Ioan 20:17).

Ceva s-a întâmplat în timpul învierii Domnului; înainte de învierea Sa, ucenicii Săi erau cel mult prietenii Lui, dar după învierea Sa, ei erau frații Săi. Aceasta este ceea ce Domnul a profețit în Ioan 17:20, că în ziua aceea – în ziua învierii Sale – vom ști că El este în Tatăl și noi în Cristos și Cristos în noi.

Suntem copii ai lui Dumnezeu, avem o relație de viață cu Dumnezeu și, ca biserică, suntem în Dumnezeu Tatăl! Slavă Domnului!

Aleluia, biserica în calitate de casă a Tatălui este în Dumnezeu Tatăl! Slavă Domnului, Dumnezeu este Tatăl nostru! Ce fapt glorios! Amin, Doamne Isuse, mulțumim că ai devenit un Duh dătător de viață pentru a ne regenera și a ne face copiii lui Dumnezeu! Acum Dumnezeu este Tatăl nostru și noi suntem mulții Săi copii. Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai trecut prin moarte și înviere pentru a ne face să fim copii ai lui Dumnezeu și frați ai lui Cristos! Aleluia, noi credincioșii în Cristos am fost născuți din Dumnezeu cu viața Sa pentru a fi copii ai lui Dumnezeu! Slavă Domnului, prin moartea Sa care eliberează viața și prin învierea care dă viață, Domnul Isus ne-a făcut una cu El, iar acum Tatăl Său este Tatăl nostru! Ce minunat, Doamne, și ce privilegiu este pentru noi să-L numim pe Dumnezeu Tatăl nostru! Dumnezeu nu mai este doar Creatorul nostru – El este și Tatăl nostru, Născătorul nostru, pentru că El ne-a născut cu viața Sa! Aleluia! Noi, ca biserică, suntem în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Cristos! Amin, în virtutea faptului că suntem în Cristos, suntem în Dumnezeu Tatăl!

Biserica este în Dumnezeu Tatăl: El este sursa unică și Creatorul și Inițiatorul unic

Ce înseamnă că biserica este în Dumnezeu Tatăl? Pe de o parte, aspectul organic al faptului de a fi în Dumnezeu Tatăl este că suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și Îl avem pe Dumnezeu ca Tată. Acest lucru este minunat!

Pe de altă parte, însă, a fi în Dumnezeu Tatăl înseamnă că Dumnezeu Tatăl este sursa unică, Creatorul și Inițiatorul (1 Cor. 8:6). Dumnezeu este Tatăl nostru; Tatăl este sursa, Inițiatorul, Planificatorul și Proiectantul.

Domnul Isus l-a luat pe Tatăl ca sursă; El a spus că El este de la Tatăl, iar Tatăl L-a trimis (Ioan 7:29). Tot ceea ce El a făcut pe pământ a fost luând pe Tatăl ca sursă. Tatăl este sursa și El l-a trimis pe Fiul pe pământ.

Domnul Isus știa că Tatăl dăduse totul în mâinile Sale și că venise de la Dumnezeu și Se ducea la Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl este sursa; El este Planificatorul, Inițiatorul și Creatorul și L-a trimis pe Dumnezeu Fiul, Domnul Isus Cristos, pentru a-I îndeplini scopul și dorința.

Domnul Isus a spus că El, ca Fiu, nu poate face nimic din Sine însuși decât ceea ce El vede pe Tatăl făcând, pentru că orice face Acela, aceste lucruri le face și Fiul la fel (Ioan 5:19).

Aceasta trebuie să fie experiența noastră și astăzi. Mântuirea noastră nu a fost inițiată de noi; Dumnezeu Tatăl a inițiat-o, pentru că El este sursa. El ne-a căutat ca Duh, sfințindu-ne pozițional în mediul nostru și dispozițional pentru a ne aduce la Sine.

Acum că suntem copii ai lui Dumnezeu și suntem biserica în Dumnezeu Tatăl, trebuie să-l luăm pe Tatăl ca sursă, inițiator și inaugurator. Când ne dăm seama că Dumnezeu este sursa și Creatorul tuturor lucrurilor, vom fi binecuvântați; ne vom da seama că nu suntem sursa și, de fapt, nu putem face nimic, pentru că suntem neputincioși.

În omul nostru natural putem face multe lucruri, iar partea spirituală a cărnii noastre este dornică să facă multe lucruri pentru Dumnezeu. Dar când Domnul ne arată pentru a vedea că biserica este în Dumnezeu Tatăl și, prin urmare, El este Sursa, ne vom opri pur și simplu ființa.

În loc să inițiem ceva sau să facem ceva conform ceea ce credem că ar trebui făcut pentru Dumnezeu, ne vom întreba: A inițiat Dumnezeu Tatăl acest lucru?

Asta a făcut Avraam. El a învățat prin multe eșecuri că nu el este sursa, ci Dumnezeu este sursa. El L-a ofensat pe Dumnezeu încercând să fie sursa și, prin urmare, l-a produs pe Ișmael, iar Dumnezeu nu i s-a arătat timp de treisprezece ani.

Dar apoi Dumnezeu i s-a arătat din nou și și-a dat seama că Dumnezeu trebuie să fie sursa seminței sale, în care vor fi binecuvântate toate națiunile pământului.

Trebuie să învățăm să ne oprim ființa și să venim la Domnul pentru a-L lua ca sursă în toate lucrurile. A-L cunoaște pe Dumnezeu ca Tată înseamnă a ști că totul provine de la El și că totul provine de la El (Matei 15:13; Rom. 11:36).

Nu suntem noi sursa. Nu nevoia din mediul nostru este sursa. Abilitatea și aptitudinile noastre nu sunt sursa. Dumnezeu este sursa. Trebuie să învățăm în viața de biserică că Tatăl este sursa unică și că noi toți ar trebui să fim în scopul și planul Său unic (2 Tim. 1:9; Rom. 8:28).

Dacă știm că Dumnezeu este Tatăl și, prin urmare, Îl luăm ca sursă, nu vom fi atât de încrezători în noi înșine să facem ceva sau să mergem undeva și nu ne va place să facem tot ce vrem. Mai degrabă, vom depinde de Domnul. Îl vom lua ca sursă, știind că, dacă El este dispus să facă ceva, El o va face.

Asta nu înseamnă că acum suntem indeciși și nu știm ce să facem nimic, chiar și să ne îmbrăcăm sau să ne legăm pantofii. Mai degrabă, învățăm să trăim un singur duh cu Domnul, luându-L pe Dumnezeu ca sursă în toate lucrurile.

Fie ca Domnul să ne dea să avem nu doar o cunoaștere doctrinară a lui Dumnezeu Tatăl, ci să-L luăm în realitate ca sursă în viața noastră de zi cu zi. Fie ca noi să învățăm lecția că nu putem face nimic fără Dumnezeu și că totul depinde de Dumnezeu.

Fie ca noi să vedem că Dumnezeu este Tatăl și El este Inițiatorul tuturor. Atât în lucrurile mari, cât și în cele mici, atât în viața noastră personală, cât și în viața noastră de familie, și în tot ceea ce este în viața de biserică, să învățăm să-L luăm pe Dumnezeu ca Tată.

Fie ca noi să fim deschiși Domnului ca El să ne dea experiențele de care avem nevoie pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu ca Sursă unică, Inițiator și Creator în toate lucrurile.

Doamne, vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca Tată, luându-L ca sursă unică în toate. Amin, Doamne, Tu ești sursa; noi nu suntem sursa tuturor, ci Tu ești sursa noastră. Dă-ne experiențele de care avem nevoie pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu ca Tată într-un mod subiectiv. Salvează-ne de la a ști doar într-un mod doctrinar că biserica este în Dumnezeu Tatăl și că Dumnezeu este Tatăl nostru. Fie ca acest lucru să fie real pentru noi în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne Isuse, fie ca noi să învățăm lecția că Dumnezeu este Tatăl, Inițiatorul și Creatorul tuturor lucrurilor. Fie ca să ne dăm seama că nu putem face nimic și că totul depinde de Dumnezeu. Amin, Tată, Tu ești sursa! Tu ești sursa vieții noastre. Tu ești sursa lucrării noastre. Tu ești sursa tuturor lucrurilor. Te luăm ca sursă. Ne închinăm Ție. Depindem de Tine. Te așteptăm. Tu ești și noi nu suntem. Ne place să fim aici cu Tine, luându-Te ca sursă și origine a tuturor lucrurilor. Ava Tată, Te iubim!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Church is in God the Father: He’s the unique Source, Originator, and Initiator, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 11 (În casa Tatălui — să trăim în locul pregătit pentru noi prin moartea și învierea lui Cristos) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Avem o poziție ca să intrăm în Dumnezeu: suntem locașuri în casa Tatălui

14/04/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În casa Tatălui sunt multe locașuri, care sunt multele membre ale Trupului lui Cristos, iar Domnul ne-a pregătit un loc prin împlinirea răscumpărării pentru a face o poziție ca noi să intrăm în Dumnezeu. Aleluia!

În calirate de credincioși în Cristos, suntem cei care credem în Domnul și suntem uniți organic cu El și suntem membre ale Trupului lui Cristos pentru a face parte din casa Tatălui, adică să fim multele locașuri din casa Tatălui.

casa Tatălui nu este raiui și nici locuințe cerești; este Trupul lui Cristos ca lărgire și extindere a lui Cristos pentru a fi locuința lui Dumnezeu și a omului. Dacă venim la cuvântul Domnului din Noul Testament și îl lăsăm să strălucească asupra noastră, ne vom da seama că casa Tatălui nu are nimic de-a face cu ceea ce mulți creștini vorbesc astăzi.

Unor creștini le plac mașinile rapide sau le place să joace golf, așa că ei cred că în casa Tatălui va fi un loc unde își vor avea conacul și terenul de golf sau hipodromul lor. Aceasta este o gândire naturală. Mulți creștini de astăzi cred că se pot numi creștini și pot trăi așa cum își doresc, pentru că au „câștigat la loterie” crezând în Isus, căci El se va întoarce să-i aducă la cer și să le dea un conac ceresc.

Un astfel de gând despre locul ceresc după ce murim dacă ne comportăm într-un mod bun este firesc și există atât în păgânism, cât și în păgânism. Fie că este vorba de perși, druizi, greci sau orice altă naționalitate sau trib, toată lumea are acest concept despre viața de apoi și despre lucrurile bune care ne așteaptă acolo.

Cât de mult îl urâm pe Satan pentru că a adus un astfel de gând în creștinism și l-a făcut atât de predominant chiar și printre creștinii care caută! Trebuie să arătăm drojdia adusă de vrăjmaș pentru a o amesteca cu cuvântul curat al lui Dumnezeu și a face din el ceva atât de atrăgător pentru omul natural și pentru trup!

Ceea ce dorește Dumnezeu și ceea ce are pentru noi nu este un loc fizic, ci El Însuși! Dumnezeu vrea să ne aducă în Dumnezeu Însuși. El nu vrea ca noi să mergem în rai și să savurăm tot felul de lucruri acolo; El vrea să ne aducă în Sine și ca El să fie în noi pentru ca împreună, omul și Dumnezeu, Dumnezeu și omul, să fie o locuință reciprocă și eternă.

Destinul nostru nu este un conac ceresc sau ceva fizic; destinul nostru este Dumnezeu Însuși. El a trecut printr-un proces pentru ca El să vină în noi și să locuiască în noi, făcând din noi locuința Sa și El ne duce printr-un proces pentru ca noi să fim transformați și maturizați, chiar să fim zidiți, astfel încât să putem fi zidiți în Dumnezeu. Dumnezeu rămâne în noi, noi rămânem în Dumnezeu; Dumnezeu locuiește în noi și noi locuim în Dumnezeu.

Toți credincioșii în Cristos sunt multele locașuri din casa Tatălui, Trupul lui Cristos

Ioan 14:2 spune că în casa Tatălui sunt multe locașuri. În primul rând, cea mai înaltă definiție a Casei Tatălui este aceea că este o încorporare divină și umană a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat, constituit cu aleșii Săi răscumpărați, regenerați și transformați (Ioan 14:20).

Casa Tatălui este o încorporare a lui Dumnezeu și a omului, dar nu doar Dumnezeul etern și omul păcătos, ci Dumnezeul procesat și finalizat și omul care a fost răscumpărat, regenerat și transformat. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a trecut printr-un proces pentru a fi unit, contopit și încorporat cu omul, iar omul trece și el printr-un proces pentru a fi unit cu Dumnezeu.

Fie ca să uităm de conacele cerești și să ne dăm seama că casa Tatălui este această încorporare divin-umană a lui Dumnezeu și a omului! Aceasta este ceea ce Dumnezeu urmărește și El o va câștiga!

În casa Tatălui sunt multe locașuri (Ioan 14:2). Ce sunt multele locașuri din casa Tatălui? Multele locașuri din casa Tatălui sunt multele membre ale Trupului lui Cristos, care este templul lui Dumnezeu (Romani 12:4; 1 Cor. 3:16-17).

Cuvântul grecesc pentru locașuri este forma de plural a cuvântului locaș, care este menționat și în Ioan 14:23. În acest verset, Domnul a indicat clar cine sau ce sunt multele locașuri din casa Tatălui.
El a spus că, dacă Îl iubim și ținem cuvântul Lui, Tatăl și Fiul vor veni la noi și își vor face locuința cu noi.

Cu alte cuvinte, noi, credincioșii în Cristos, care Îl iubim pe Dumnezeu și rămânem în Cuvântul Său, suntem multele locașuri din casa Tatălui. Fiecare credincios autentic în Cristos este o locuință în casa Tatălui. Multele locașuri din casa Tatălui sunt multele membre ale Trupului lui Cristos (Romani 12:5), iar Trupul lui Cristos este templul lui Dumnezeu. Aleluia!

Când a fost pe pământ, Cristos a fost în mod individual templul lui Dumnezeu, casa Tatălui; cu toate acestea, prin moarte și înviere, El a fost glorificat și lărgit pentru a fi Trupul lui Cristos, cuprinzând multe membre ale Trupului.

Toți credincioșii în Cristos sunt numeroasele membre ale Trupului lui Cristos și fiecare credincios este templul lui Dumnezeu în mod individual, iar împreună, împreună suntem templul lui Dumnezeu. Aleluia! Cât de recunoscători suntem că suntem multele locașuri din casa Tatălui!

Mai ales la masa Domnului, când ne împărtășim din simbolurile de pe masă și ne amintim de Domnul în dragoste, suntem conduși să ne închinăm Tatălui pentru că ne-a făcut locașuri în casa Tatălui. Nu suntem doar credincioși, ci și mai mult, suntem locașuri în Dumnezeu.

Toți credincioșii în Cristos sunt locașuri în clădirea lui Dumnezeu, casa Tatălui; această clădire este Trupul lui Cristos (Efeseni 1:22-23; 2:21-22; 5:30; 1 Cor. 12:27). Cristos a venit să locuiască în noi, făcându-ne locașul Său, iar noi locuim în Dumnezeu, luându-L drept locaș.

Împreună, Dumnezeu și noi, noi și Dumnezeu, suntem o locuință reciprocă și, ca biserică, Trupul lui Cristos, suntem templul lui Dumnezeu cu toți credincioșii în Cristos ca și multele locașuri din casa Tatălui. Aleluia!

Fie ca noi să-L contactăm zilnic pe Domnul, să-L iubim și să-L savurăm în Cuvântul Său, astfel încât să putem avea o vizită proaspătă a Dumnezeului Triunic pentru a ne locui pe dinăuntru.

Fie ca să nu uităm niciodată să ne întoarcem la Domnul, să-L savurăm și să ne împărtășim din bogățiile Sale în Cuvântul Său, astfel încât să avem mai mult din Dumnezeu introdus în noi și pentru ca noi să fim zidiți în Dumnezeu.

Și când ne întâlnim cu sfinții, să ne apreciem și să ne vedem unii pe alții ca multele locașuri din casa Tatălui! Aleluia, noi rămânem în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în noi!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai făcut multele locașuri din casa Tatălui! Aleluia, noi credincioșii în Cristos suntem acum în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi! Slavă Domnului, noi locuim în Dumnezeu și Dumnezeu locuiește în noi. Te iubim, Doamne, și iubim cuvântul Tău. Ne place să venim la cuvântul Tău ca să Te savurăm și să ne împărtășim din bogățiile Tale. Îți mulțumim că ai venit la noi din nou și din nou pentru a-ți face o locuință cu noi. Îți mulțumim că ne faci templul lui Dumnezeu, locuința lui Dumnezeu în duh. Ne închinăm Ție, Doamne, și Îți mulțumim. Dorim să savurăm și să experimentăm viața Ta în fiecare zi. Vrem să rămânem în Tine și să avem rămânerea Ta în noi. Fie ca să ne întoarcem la Tine, Doamne Isuse, și să Te savurăm în duhul nostru. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi, ca să putem fi în contopirea dintre Dumnezeu și om. Fă-ți domiciliul în noi. Te luăm ca domiciliul nostru. Vrem să trăim în Tine și Tu să trăiești în noi. Rămânem în Tine, Doamne, ca Tu să rămâi în noi. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem multele locașuri din casa Tatălui!

Cristos a pregătit un loc prin realizarea răscumpărării pentru a deschide calea și a stabili o poziție pentru ca noi să intrăm în Dumnezeu

Pe de o parte, noi suntem multele locașuri din casa Tatălui. Pe de altă parte, Domnul Isus a spus că El merge să ne pregătească un loc (Ioan 14:2). Ce înseamnă că Domnul merge să ne pregătească un loc? Înseamnă că Domnul va pregăti un loc, va împlini răscumpărarea, va deschide calea și va face o poziție pentru ca noi să intrăm în Dumnezeu (Ioan 14:2-3, 6).

A merge să pregătească un loc nu înseamnă că Domnul, ca fiu al lui Iosif, tâmplarul, lucrează acum neobosit de mai bine de două mii de ani pentru a face un conac ceresc pentru fiecare dintre credincioșii Săi. Nu, Domnul are o singură lucrare și o singură dorință. El dorește să câștige clădirea Sa, casa Tatălui, locuința lui Dumnezeu și a omului.

Dar pentru ca El să obțină o astfel de clădire a lui Dumnezeu și a omului, El trebuie mai întâi să trateze toate problemele și obstacolele din cale. Chiar dacă Dumnezeu are o intenție și dorință ca El să ne aducă în Sine pentru a zidi locuința Sa, există o mulțime de probleme și obstacole între Dumnezeu și om.

Există păcatul, păcatele, lumea, moartea, trupul, sinele, omul vechi și chiar diavolul însuși; toate acestea sunt obstacole în calea zidirii lui Dumnezeu. Așa că Domnul a venit prin încarnare să trateze și să aibă grijă de toate problemele negative; El a trecut prin moartea pe cruce pentru a realiza răscumpărarea, astfel încât El să poată deschide o cale nouă și vie pentru ca noi să ne apropiem de Dumnezeu.

Acum avem o cale de a veni la Dumnezeu și chiar de a intra în Dumnezeu. În întregul univers, Dumnezeu are o singură clădire – biserica în calitate de Trup al lui Cristos care se finalizează în Noul Ierusalim.

Pentru ca această clădire să fie câștigată de Domnul, Domnul a trebuit să pregătească un loc, adică să realizeze răscumpărarea, să deschidă calea și să facă o poziție pentru ca omul să intre în Dumnezeu. Despre aceasta vorbea El în Ioan 14.

Pentru ca noi să locuim în Dumnezeu și să-i permitem lui Dumnezeu să locuiască în noi, mai întâi trebuie să intrăm în El. Pentru ca noi să intrăm în Dumnezeu, avem nevoie de răscumpărarea lui Cristos prin sângele Său; sângele Lui ne deschide calea pentru a intra în Dumnezeu.

Cum putem noi, ca păcătoși, să locuim în Dumnezeu? Cum putem noi, ca păcătoși răzvrătiți, să intrăm în Dumnezeu și cum poate Dumnezeu să intre în noi? Numai prin Cristos pregătește calea și tratează toate problemele.

Prin moartea Sa pe cruce, Cristos a tratat păcatul (Romani 8:3; Ioan 1:29), păcatele, lumea, trupul (Gal. 5:24), moartea, trupul, sinele și omul vechi (Romani 6:6); El a pus capăt tuturor lucrurilor și ființelor negative de pe cruce. El a făcut o lucrare de pregătire în plecarea Sa; plecarea lui a fost prin moarte și înviere.

Cât de recunoscători suntem că toate obstacolele au fost înlăturate prin moartea atotinclusivă și atot-terminătoare a Domnului! Prin moartea și învierea Sa, Cristos a deschis calea, a îndepărtat obstacolele, a coborât dealurile și a acoperit fiecare vale pentru ca drumul omului să fie adus la Dumnezeu. Aleluia!

Prin moartea și învierea Sa, Domnul Isus a deschis calea și a pregătit locul pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să fim aduși la Dumnezeu. Toți munții au fost îndepărtați, toate golurile au fost umplute și drumul este acum larg deschis; nu trebuie să plătim nicio taxă: pur și simplu putem veni direct în Dumnezeu.

Crezând în Cristos, suntem îndreptățiți prin El, împăcați cu El și mântuiți prin El. Pe partea judiciară s-a făcut răscumpărarea și o putem revendica. Pe partea organică, suntem regenerați de Dumnezeu pentru a fi copiii lui Dumnezeu.

Aceasta este evanghelia noastră. Nu proclamăm doar că omul este un păcătos și trebuie să se pocăiască înaintea Domnului pentru a-și primi viața; proclamăm că Cristos a murit și a înviat pentru a ne deschide calea de a veni la Dumnezeu și de a fi multele locașuri din casa Tatălui!

Acum avem o poziție în Dumnezeu. Avem o poziție înăuntrul lui Dumnezeu, pentru că nu suntem doar înaintea Domnului, ci și mai mult, suntem în Dumnezeu! Nici măcar Dumnezeu nu ne poate respinge, pentru că Cristos este dreptatea noastră și El este și viața noastră.

Avem o poziție fermă în Dumnezeu și suntem ferm siguri de faptul că suntem în Dumnezeu. El a făcut tot ce era necesar pentru asta. Din moment ce Domnul Isus a trecut prin cruce și a înviat din morți, știm că avem o poziție înaintea lui Dumnezeu și o poziție în Dumnezeu. Slavă Domnului! Suntem plini de bucurie și veselie când îi spunem Domnului din adâncul inimii noastre:

Aleluia, avem o poziție în fața lui Dumnezeu! Slavă Domnului, prin moartea și învierea lui Cristos am fost răscumpărați și îndreptățiți, iar acum avem o poziție în Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne, că ai tratat tot ceea ce ne-a împiedicat să intrăm în Dumnezeu prin moartea Ta. Moartea Ta a tratat obstacolele păcatului, păcatelor, lumii, diavolului, morții, cărnii, sinelui și omul vechi. Mulțumim, Doamne, că putem pur și simplu să ne exersăm duhul și să venim înainte la Dumnezeu, chiar să intrăm în Dumnezeu! Aleluia, prin moartea și învierea Sa Domnul a deschis calea și a pregătit locul pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să fim aduși la Dumnezeu! Amin, Doamne, credem în numele Tău și primim lucrarea împlinită pe cruce. Aleluia, avem o poziție în Dumnezeu! Slavă Domnului, noi suntem multele locașuri din casa Tatălui și avem o poziție fermă în Dumnezeu! Mulțumim, Doamne Isuse!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We have a Standing for us to Enter into God: we’re the Abodes in the Father’s House, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 11 (În casa Tatălui — să trăim în locul pregătit pentru noi prin moartea și învierea lui Cristos) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Credem întru Dumnezeu pentru a intra în Dumnezeu și a fi parte a bisericii – casa Tatălui

13/04/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Gândul central al capitolului 14 din Ioan este că trebuie să credem întru Dumnezeu și, prin aceasta, să intrăm în Dumnezeu; în acest capitol vedem casa Tatălui, locuința lui Dumnezeu pe pământ; casa Tatălui este un tip reprezentativ al Trupului lărgit al lui Cristos, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu. Amin!

Săptămâna aceasta venim la subiectul „În casa Tatălui — să trăim în locul pregătit pentru noi prin moartea și învierea lui Cristos”. Casa Tatălui din Ioan 14 a fost foarte greșit interpretată de-a lungul istoriei. În ultimul Său mare discurs înainte de crucificarea Sa, de la Ioan 14 până la Ioan 17, Domnul Isus a vorbit în Ioan 14 despre casa Tatălui.

El a spus că în casa Tatălui Său sunt multe locașuri, căci El merge și ne pregătește un loc pentru noi, ucenicii Săi, iar El vine și ne va primi la Sine, pentru ca acolo unde este El, să fim și noi. Nicăieri nu vorbește Domnul despre mersul în rai sau în conacele cerești; El vorbește doar despre casa Tatălui și despre cum El ne pregătește un loc.

În creștinismul de astăzi, însă, acest lucru a fost foarte greșit înțeles și interpretat greșit. De multe ori aceste versete sunt citate la înmormântări și lucruri de genul acesta pentru a mângâia rudele morților și le spune să nu fie tulburați, ci să creadă întru Dumnezeu și întru Cristos, pentru că persoana iubită a mers în ceruri și acum locuiește într-un conac ceresc.

Mulți spun că Domnul Isus, fiind fiul unui tâmplar, este acum în ceruri pregătindu-ne un loc uimitor, unde putem face sport, juca golf și ne plimbăm pe străzile aurii.Acesta este drojdia în creștinism, ceva rău care a fost adăugat cuvântului curat al lui Dumnezeu pentru a-l face mai plăcut și pentru a-l adapta așteptărilor oamenilor.

Trebuie să ne întoarcem la revelația pură din Cuvântul lui Dumnezeu și să-i permitem Domnului să ne adapteze conceptele și opiniile noastre cu privire la casa Tatălui. Mulți creștini cred că astăzi, după ce sunt mântuiți, trebuie să facă tot posibilul pentru a fi buni și pentru a face fapte bune, pentru că au un bilet de mers în cer și într-o zi Domnul îi va duce acolo.

Ei cred că vor sta pe nori, vor intra pe porțile de mărgăritare unde Sf. Petru îi așteaptă pentru a le lăsa să intre, apoi vor merge pe străzile aurii și s-ar putea să cânte câteva imnuri pe fundal. Apoi fiecare își va primi propriul conac luxuriant pe stradă, pavat cu aur. O, Doamne Isuse!

Despre astfel de lucruri nu se vorbește în Biblie, dar creștinismul de astăzi le învață. Astfel de învățături sunt în mare măsură conform concepției și așteptărilor naturale ale omului. Fiecare trib și națiune are niște învățături culturale și tradiționale care spun că, după ce oamenii vor muri, vor merge în ceruri și acolo totul va fi în regulă. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să ne vorbească în Cuvântul Său pentru a străluci asupra noastră, să ne dezvăluie, să îndepărteze orice concepte care sunt contaminate și afectate de învățăturile rele de astăzi și să ne întoarcem la revelația divină din Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la casa Tatălui.

Trebuie să credem întru Dumnezeu și prin aceasta să intrăm în Dumnezeu, având o unire organică cu El

Gândul central al capitolului 14 din Ioan este că trebuie să credem întru Dumnezeu (nu doar să credem în Dumnezeu) și astfel să intrăm în Dumnezeu (v. 1). Domnul Isus ne-a spus să nu ni se tulbure inima, ci mai degrabă să credem întru Dumnezeu și să credem și întru Cristos.

În primul rând, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu și Cristos sunt una, pentru că trebuie să credem întru Dumnezeu și să credem și întru Cristos. Domnul Isus este Însuși Dumnezeu; trebuie să credem întru Dumnezeu și să credem și întru Cristos.

Există o diferență între a crede în Dumnezeu și a crede întru Dumnezeu. A crede în Dumnezeu înseamnă a crede că Dumnezeu este, că Dumnezeu există și că Dumnezeu face multe lucruri; toți cred în Dumnezeu, dar nu sunt afectați de acest lucru în viața personală.

A crede în Dumnezeu înseamnă a crede că Dumnezeu ne va ajuta și va face lucruri pentru noi, dar a crede întru Dumnezeu înseamnă că intrăm întru Dumnezeu, suntem uniți organic cu Dumnezeu și devenim una cu Dumnezeu.

Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem cei care doar credem în Dumnezeu; noi suntem cei care credem întru Dumnezeu și credem întru Domnul Isus Cristos. A crede în Dumnezeu este ceva obiectiv, dar a crede întru Dumnezeu este ceva subiectiv; a crede întru Dumnezeu înseamnă a avea o credință subiectivă care ne aduce la Dumnezeu.

La fel vedem în Ioan 3:16, unde Domnul Isus a spus că oricine crede întru El nu va pieri, ci va avea viață veșnică. Noi credem nu numai în Cristos, ci și întru Cristos. Această prepoziție, întru, este foarte importantă; credem nu unele fapte în mod obiectiv, ci într-o persoană într-un mod subiectiv.

Noi credem nu numai că Dumnezeu este real, că Dumnezeu este adevărat și că Dumnezeu este atotputernic; credem întru Dumnezeu. Facem o mișcare către El pentru a ne uni cu El în duh și a fi una cu El.

Prin credința noastră subiectivă în Dumnezeu suntem uniți organic cu El și suntem una cu El. Crezând întru Domnul intrăm în El pentru a fi una cu El, pentru a ne împărtăși cu El și pentru a participa la tot ceea ce El a realizat pentru noi (Ioan 3:15).

Demonii și duhele rele cred în Dumnezeu, pentru că sunt conștienți și se tem de existența lui Dumnezeu. Dar noi, ca credincioși în Cristos, credem întru Dumnezeu și intrăm întru El pentru a fi una cu El în mod organic. Nu numai că credem că Cristos a murit pentru ca noi să ne mântuiască; intrăm într-o unire organică cu Cristosul crucificat pentru a ne împărtăși din minunata Sa răscumpărare în duh.

Pentru a crede în Cristos necesită să ne exersăm duhul credinței pentru a crede în El și, prin urmare, să fim uniți organic cu El. A crede întru Cristos înseamnă a intra în Cristos, a fi una cu Cristos și a fi unit cu Cristos. Înseamnă a fi unit cu Cristos și a fi una cu El a avea o unire organică vie cu El.

Când credem în Dumnezeu, intrăm în Dumnezeu în duh, iar El intră în noi; El ca Duhul intră în duhul nostru și noi intrăm în Dumnezeu; crezând în Dumnezeu, suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi.

Noi nu vedem asta cu ochii noștri fizici și nici nu putem atinge asta cu mâinile noastre, dar putem înțelege asta cu duhul nostru, pentru că Dumnezeu este Duh (Ioan 4:24). Prin credința întru Cristos, avem o unire organică cu El și ne contopim în El, astfel încât noi doi să fim una organic (Ioan 15:4-5).

Suntem contopiți cu El; suntem omogenizați, uniți, contopiți și încorporați cu Domnul prin credința noastră în El. Nu credem orbește într-un set de doctrine cu un grup de reglementări; suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și suntem în El și El este în noi! Slavă Domnului!

Înainte de a putea cunoaște casa Tatălui, trebuie să vedem că credem întru Dumnezeu pentru a fi uniți organic cu El și pentru ne împărtăși toate bogățiile ființei Sale.

Doamne Isuse, credem întru Dumnezeu și credem și întru Tine! Amin, Doamne, nu numai că Te credem sau credem în Tine, ci și mai mult, credem întru Tine! Aleluia, avem o credință subiectivă care ne aduce la Dumnezeu! Slavă Domnului, crezând întru Domnul intrăm în El pentru a fi una cu El! Amin, Doamne, prin credința noastră întru Cristos ne împărtășim din tot ceea ce este Cristos și participăm la tot ceea ce El a realizat pentru noi. Te iubim, Doamne Isuse, și credem întru Tine. Credem întru Tine și avem o uniune organică cu Tine. Amin, Doamne, ființa Ta și ființa noastră sunt contopite împreună și noi doi suntem unul singur în mod organic! Slavă Domnului pentru unirea organică dintre Dumnezeu și om prin credință! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem uniți, contopiți și încorporați cu Dumnezeu, pentru ca ființa Sa și ființa noastră să se îmbine și să avem o viață cu o singură viață! Și toate acestea sunt prin credință! Amin, Doamne, ne exersăm duhul credinței pentru a crede întru Dumnezeu și a crede și întru Cristos!

Casa Tatălui este Trupul lui Cristos, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu

Ioan 14:2 este un verset minunat care ne spune că în casa Tatălui sunt multe locașuri, iar Domnul a mers să ne pregătească un loc. Ce este casa Tatălui? Care sunt multele locuințe? Mulți creștini cred fără să vrea că casa Tatălui este al treilea cer, sau cel puțin raiul. Dar nu este ceea ce spune Biblia despre casa Tatălui.

Potrivit revelației divine din Biblie, casa Tatălui este ceva ce ține de Dumnezeul Triunic – prin încarnare, crucificare și înviere – care se introduce întru credincioși pentru a fi pe deplin contopit cu ei, astfel încât El să-i poată zidi ca un organism pentru locuința și exprimarea Sa (Ioan 14:2-3, 23).

Trebuie să fim mântuiți de la a rămâne în conceptele noastre naturale și de a ne gândi la ceea ce cred și mulți necredincioși, că există un loc în ceruri pentru toți cei care cred în Isus. Trebuie să lăsăm Biblia să interpreteze Biblia; în loc ca noi să interpretăm Biblia conform propriilor noastre concepte și sentimente, avem nevoie de Scriptură pentru a interpreta Scriptura.

În Ioan 2:16, Domnul Isus a menționat casa Tatălui ca fiind locuința lui Dumnezeu pe pământ, templul. Aici este prima mențiune despre casa Tatălui în Evanghelia după Ioan. Templul este un tip reprezentativ sau o figură a trupului lui Isus, care în înviere a fost mărită pentru a fi Trupul lui Cristos (vv. 19-22).

Cu alte cuvinte, casa Tatălui este trupul lui Isus care a fost mărit pentru a fi Trupul lui Cristos, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu pentru a fi locuința Lui. Casa Tatălui din Ioan 2:16 nu denotă un loc în ceruri, ci templul lui Dumnezeu pe pământ, iar Domnul Isus a spus că acesta este templul trupului Său.

Când a fost pe pământ, Domnul Isus a posedat un trup uman, deși unul mic, dar prin procesele morții și învierii, acest trup a fost mărit și crescut pentru a deveni un Trup universal, Trupul lui Cristos. Noi toți, ca mulții credincioși în Cristos, suntem parte a Trupului lărgit al lui Cristos în învierea Sa.

Casa Tatălui este locuința lui Dumnezeu, nu al treilea cer, ci Trupul lui Cristos. Cu alte cuvinte, Domnul a spus în Ioan 14 că El va trece prin moarte și Se va întoarce în învierea Sa pentru a pregăti un loc pentru fiecare dintre noi ca mulți credincioși în Cristos – El a pregătit Trupul lui Cristos. Casa Tatălui este Trupul lui Cristos, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu.

Epistolele continuă să dezvăluie că Trupul lui Cristos este biserica, iar biserica este casa lui Dumnezeu. 1 Tim. 3:15 ne spune că biserica este casa Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului. Ce este casa Tatălui astăzi? Este biserica, casa Dumnezeului celui viu.

Casa Tatălui nu este ceva acolo sus, în ceruri, ci ceva aici, pe pământ, printre noi și chiar în noi. 1 Cor. 3:16 spune că noi, credincioșii în Cristos, ca entitate corporativă, suntem templul lui Dumnezeu, iar 1 Pet. 2:5 spune că noi, ca pietre vii, suntem zidiți ca o casă spirituală. Slavă Domnului!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem multele locașuri din casa Tatălui, pentru că am devenit parte a Trupului lărgit al lui Cristos! Evrei 3:6 spune că noi suntem casa lui Dumnezeu, iar Efes. 2:21-22 spune că noi, credincioșii, suntem zidiți împreună ca locuință a lui Dumnezeu în duhul nostru.

Aceasta este cheia: duhul nostru. Unde este casa Tatălui astăzi? Este în duhul nostru. Unde este Cristos astăzi? El este în duhul nostru. Cum putem face parte din casa Tatălui în realitate? Fiind în duhul nostru.

Casa Tatălui, conform întregii revelații din Noul Testament, este Trupul lui Cristos, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu, locașul lui Dumnezeu. Noi astăzi facem parte din casa Tatălui, pentru că suntem biserica în calitate de locuință a lui Dumnezeu și suntem zidiți ca locuință a lui Dumnezeu în duh!

Doamne Isuse, dezvelește-ne să vedem casa Tatălui. Fie ca să fim eliberați de concepția că casa Tatălui este ceruri sau conace cerești. Adu-ne înapoi la revelația divină în cuvântul Tău curat. Ne deschidem, dragă Doamne, să vedem ce este casa Tatălui. Fie ca să vedem că astăzi noi suntem casa Tatălui! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem multele locașuri din casa Tatălui fiind în duhul nostru! Slavă Domnului Isus pentru faptul că templul individual al lui Dumnezeu – Isus Cristos – a fost mărit pentru a fi Trupul lui Cristos și noi toți suntem multele membre ale Trupului Său! Aleluia, ca membre ale Trupului lui Cristos, noi suntem astăzi multele locașuri din casa Tatălui! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi pentru a fi zidit ca un locaș al lui Dumnezeu în duhul nostru. Ne exersăm să fim un singur duh cu Tine și să Te lăsăm să faci o lucrare de zidire în noi. Amin, Doamne, zidește-ne ca Trup al Tău! Vizitează-ne iar și iar și fă din noi locuința Ta! Cât de mult ne place să fim astăzi aici, în casa Tatălui!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Believe into God to Enter into God and be Part of the Church as the Father’s House, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 11 (În casa Tatălui — să trăim în locul pregătit pentru noi prin moartea și învierea lui Cristos) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Experimentăm transfigurarea în viața de biserică, pierzându-ne viața-suflet pentru Domnul

27/02/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Experimentăm transfigurarea astăzi în viața de biserică pierzându-ne viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii. Biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu nu poate exista în viața naturală, ci doar în domeniul transfigurării; dacă astăzi suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului, vom experimenta transfigurarea și viața de biserică va experimenta o trezire. Amin!

Pe de o parte, împărăția lui Dumnezeu este Cristos care crește în noi și Se dezvoltă în noi pentru a fi un domeniu în care Dumnezeu poate domni și domni.

Pe de altă parte, în mod corporativ, împărăția lui Dumnezeu este viața de biserică de astăzi; totuși, viața de biserică nu poate fi în viața noastră naturală, ci în domeniul transfigurării. De dragul Domnului și de dragul vieții de biserică, trebuie să ne pierdem savurarea sufletească astăzi, pentru ca El să ne răsplătească cu savurarea Sa și pentru ca biserica să experimenteze o trezire.

A renega sinele și a ne pierde viața-suflet înseamnă a da o lovitură de moarte vrăjmașului, deci a face lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi este dublă: pe de o parte, El vrea să-și câștige expresia corporativă și, pe de altă parte, are nevoie de un grup de oameni care să îl trateze pe dușmanul Său.

Pe de o parte, trebuie să Îl savurăm pe Domnul zi de zi și să ne împărtășim din bogățiile Sale, dându-I mai mult teren în inima noastră și pe tot parcursul zilei, pentru ca El să crească în noi. Împărăția Lui trebuie să se extindă în noi, pentru ca El să conducă și să domnească în ființa noastră.

Pe de altă parte, trebuie să-l facem pe Satan să sufere o pierdere fatală, plătind prețul pentru a renega sinele și a ne pierde viața-suflet de dragul Domnului. Dacă ne păstrăm sinele, dacă nu ne pierdem savurarea sufletească astăzi, Satan încă mai are teren în ființa noastră și nu suntem pe deplin una cu Domnul pentru a-l trata pe dușmanul Său.

Pentru ca noi să împlinim scopul lui Dumnezeu, trebuie să abandonăm cu desăvârșire sinele și să-i refuzăm sufletului savurarea sa în această epocă. Dacă suntem persoane cu mintea dublă, nu vom putea niciodată să tratăm cu Satan într-un mod amănunțit.

Când îl tratăm pe Satan, dușmanul lui Dumnezeu, nu putem lăsa nici măcar o mică bucată de teren pentru noi înșine. Fie ca noi să fim cei care Îl savurăm pe Domnul într-o asemenea măsură încât să fim dispuși să ne renegăm sinele și să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului, astfel încât să-l putem trata pe dușman astăzi.

Acest lucru nu înseamnă că trebuie să fim agitați în sufletul nostru și să ne exersăm pentru a ne trata pe noi înșine într-un mod strict; carnea nu poate trata cărnii, doar Domnul și crucea pot să termine sinele și să facă să dispară savurarea sufletească.

Fie ca să ne deschidem Domnului și să fim luminați cu privire la ceea ce El vrea să facă în noi astăzi și să fim absolut pentru Domnul astăzi în viața noastră de zi cu zi, contactându-L și învățând să ne renegăm sinele și să ne pierdem savurarea sufletească.

Experimentăm transfigurarea în viața de biserică pierzându-ne viața-suflet de dragul Domnului

Rom. 14:17 spune că biserica, în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și savurare în Duhul Sfânt. Biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu nu este savurarea sufletească sau savurarea cărnii, ci este ceva în Duhul și a Duhului Sfânt.

În Mat. 16:18 Domnul Isus i-a spus lui Petru că Își va zidi biserica; calea de a zidi biserica se găsește în vv. 21-26. Modul în care Cristos zidește biserica este prin faptul că El este crucificat și înviat. Dacă El nu este crucificat și înviat, biserica nu poate lua ființă și nici nu poate fi zidită.

Modul în care zidim biserica astăzi este prin experimentarea lui Cristos în moartea și învierea Sa. Când Domnul a trecut prin moarte și înviere, a intrat într-un domeniu al transfigurării; aici, în acest domeniu, este locul în care biserica poate exista astăzi.

Biserica nu poate exista în domeniul natural sau cu oameni carnali – biserica poate exista doar în domeniul transfigurării. Când experimentăm transfigurarea, putem fi în viața de biserică într-un mod practic și real.

Cum putem experimenta transfigurarea astăzi? Este prin pierderea vieții noastre sufletești de dragul Domnului. Marcu 8:35-36 spune că, oricine vrea să-și salveze viața-suflet, o va pierde, dar oricine își va pierde viața-suflet pentru Domnul și de dragul Evangheliei, o va mântui. Ce ne folosește dacă câștigăm întreaga lume, dar ne pierdem viața-suflet?

Calea de a avea o viață de biserică potrivită, chiar și o viață de biserică în transfigurare, având o trezire în viața de biserică, este pierderea sufletului, adică pierderea savurării noastre sufletești astăzi.

Da, trebuie să ne renegăm sinele și să purtăm crucea, dar când vine vorba de viața noastră de zi cu zi, de lucrurile pe care le facem zilnic și de lucrurile pe care ne place să le facem și cu care ne petrecem timpul, trebuie să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului.

Dacă ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului și de dragul bisericii, vom găsi savurare în Domnul și vom experimenta transfigurarea în viața de biserică.

Dacă suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului, vom experimenta o transfigurare predominantă în viața de biserică, iar această transfigurare va fi o adevărată trezire (Marcu 8:35-38; Mat. 16:15-27). Amin!

Suntem oare noi dispuși să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului astăzi? Sau ne ținem de savurarea sufletească și vrem să avem și viața de biserică? Aceste două sunt incompatibile.

Dacă vrem să savurăm astăzi de viața-suflet și să permitem sufletului nostru să se bucure în această epocă, nu putem avea viața de biserică potrivită. Dar dacă ne exersăm duhul și suntem dispuși să ne pierdem sufletul de dragul Domnului și de dragul altora, cei din jurul nostru vor fi iluminați, hrăniți și umpluți. Amin! În felul acesta se zidește biserica.

Dacă toți sfinții din viața de biserică sunt dispuși să-și piardă astăzi savurarea sufletească de dragul Domnului, vom avea o situație minunată printre noi! Nu vor mai exista ofense, pentru că cu toții ne pierdem viața-suflet și nici nu este nevoie de iertare – cu toții Îl iubim pe Domnul și ne iubim unii pe alții.

Vom experimenta o transfigurare predominantă și biserica va fi reînviată. Dar dacă nu suntem dispuși să ne pierdem sufletul, vom fi în întuneric și venirea la adunările bisericii va fi o suferință pentru noi. O, Doamne Isuse!

Putem da mărturie că uneori suntem la întâlnire și nu numai că nu Îl savurăm pe Domnul, ci și mai mult, simțim că este o suferință să fim acolo și sfinții din jurul nostru ar putea chiar să ne enerveze.

Aceasta arată că nu ne-am exersat duhul și nici nu ne-am pierdut viața-suflet de dragul Domnului. Alții Îl savurează pe Domnul și experimentează transfigurarea, dar noi suntem în întuneric și scrâșnim din dinți. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să fim mântuiți de la a fi în întuneric în viața de biserică până la a experimenta transfigurarea prin pierderea vieții sufletului nostru de dragul Domnului! Fie ca Domnul să ne facă dispuși să pierdem savurarea sufletească astăzi, de dragul Domnului, pentru ca biserica să fie transfigurată!

Când sfinții își pierd viața-suflet, biserica experimentează trezirea, pentru că Domnul se poate manifesta în sfinți și prin sfinți. Când Domnul Se manifestă printre noi, El îi răsplătește pe credincioșii Săi pozitiv cu transfigurare și pe cei necredincioși negativ cu întuneric.

Dacă suntem în viața de biserică și scrâșnim din dinți, fiind în întuneric, aceasta înseamnă că nu ne pierdem savurarea sufletească de dragul Domnului. Fie ca noi toți să ne rugăm cu privire la acest lucru și să spunem Domnului:

Doamne Isuse, fie ca astăzi să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului! Amin, Doamne, arată-ne că biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu nu poate exista în viața naturală, ci poate exista doar în domeniul transfigurării! Salvează-ne de la a rămâne în noi înșine și de a savura astăzi de viața-suflet. Fie ca noi să fim cei care cooperăm cu Tine pentru a zidi biserica pierzând savurarea noastră sufletească actuală de dragul bisericii! Amin, Doamne Isuse, Te iubim și venim să Te savurăm. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și pentru a trăi un singur duh cu Tine. Nu vrem să petrecem timp făcând ceea ce îi place sufletului să facă; ne exersăm să trăim în duhul nostru și să ne negăm sufletului nostru savurarea sa în această epocă de dragul Tău. Amin, Doamne, de dragul Tău, de dragul Evangheliei și de dragul bisericii, fă-ne dispuși să pierdem savurarea sufletească prezentă! Vrem să experimentăm transfigurarea în viața de biserică prin renegarea de sine și pierzându-ne viața-suflet de dragul Domnului!

Învățăm să ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului ca să fim transformați și să experimentăm transfigurarea

Viața de biserică se bazează pe viața noastră de zi cu zi; nu putem veni doar la întâlnirile bisericii ca spectatori și apoi să ne întoarcem la viața de zi cu zi, fără a avea nimic de-a face cu savurarea și experimentarea lui Cristos.

Dar cum rămâne cu viața noastră de zi cu zi, lucrurile pe care le facem zi de zi și lucrurile cu care petrecem timpul? În calitate de credincioși în Cristos, nu avem reguli exterioare precum să facem cutare lucru și să nu facem cutare lucru; Îl avem pe Domnul Isus care trăiește în noi, iar El în noi ne dă un simț cu privire la lucruri.

Cu toate acestea, Domnul ne spune în Mat. 16:25-27 cu privire la pierderea savurării noastre sufletești în această epocă, de dragul Lui.

Fiecare dintre noi are un anumit suflet, iar sufletul nostru iubește anumite lucruri. Unora le place sportul, în timp ce altora le plac știrile. Sufletul nostru se bucură să facă anumite lucruri.

Dacă astăzi, în calitate de credincioși în Cristos, ne exersăm duhul și suntem dispuși să pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului, vom fi transformați și vom experimenta transfigurarea. De asemenea, aceasta va avea ca rezultat o viață de biserică care este trezită, plină de viață, vie și vitală.

Când soții și soțiile se ceartă, niciunul dintre ei nu este dispus să-și piardă savurarea sufletească și se luptă pentru că fiecare crede că are dreptate. Puteți chiar să spuneți că le place să se certe, pentru că aceasta este savurarea lor sufletească. O, Doamne Isuse!

Totuși, dacă fratele își pierde sufletul pierzând cazul său înaintea soției sale, Domnul îl va răsplăti venind la un anumit moment pentru a-i mântui sufletul. Întrebarea este, vrem să ne salvăm sufletul astăzi sau vrem ca Domnul să ne salveze sufletul?

S-ar putea să luptăm pentru noi înșine, să luptăm pentru drepturile noastre și să ne apărăm într-un fel sau altul – și putem crede că este dreptul nostru să facem acest lucru, deoarece principalul lucru legat de sine este autoconservarea.

În viața de familie, singurul mod în care putem avea o viață de familie adecvată este dacă ne pierdem savurarea, plăcerea sufletului nostru, astfel încât să avem grijă de ceilalți.

Când mama își pierde savurarea sufletească pentru a-și servi copiii și pregătește cea mai bună mâncare pentru familie, deși își pierde savurarea ei sufletească actuală, toți cei din jurul ei sunt fericiți, iar fericirea lor devine fericirea ei. Nu putem avea o viață de familie adecvată fără a ne pierde sufletul; de dragul familiei, trebuie să ne pierdem savurarea.

În mod similar, pentru viața de biserică de astăzi și de dragul Domnului, trebuie să ne pierdem savurarea sufletească prezentă pentru a putea experimenta transfigurarea. Trebuie să fim cei care ne pierd viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii. În viața de biserică, toți avem nevoie să ne pierdem sufletul, adică să pierdem savurarea sufletească prezentă.

Când facem asta, când nu numai că negăm sinele cu opiniile și gândurile sale, ci și mai mult, ne exersăm duhul și ne negăsim sufletului nostru savurarea sa de dragul Domnului, Domnul are o cale de a ne transforma. El se poate răspândi din duhul nostru în fiecare cale a sufletului nostru, astfel încât El să ne transforme sufletul (Romani 12:2; 2 Cor. 3:18).

În cele din urmă, El va avea o cale de a ne conforma întreaga ființă cu chipul Lui (Romani 8:29). Când se va întâmpla acest lucru, vom fi gata să fim împreună-împărați cu El pentru a savura împărăția Sa și pentru a participa la savurarea Lui în epoca viitoare (Matei 25:21; 2 Tim. 2:12; Apocalipsa 3:21; 20:4, 6).

Ești dispus să-ți pierzi viața-suflet? Apocalipsa 12:11 spune că vrăjmașul ne acuză înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte, dar noi îl putem birui datorită sângelui Mielului și datorită cuvântului mărturiei noastre și prin faptul că nu ne iubim viața-suflet până la moarte.

Când păcătuim și facem greșeli, putem aplica sângele lui Cristos și putem fi curățați de orice nedreptate; în felul acesta, biruim inamicul cu acuzaţiile lui. În plus, dacă dușmanul continuă să ne atace, noi îi putem declara adevărul, stând pe Cuvântul Domnului, și el va fi învins.

Cel mai bun mod de a învinge dușmanul este să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului; în felul acesta, vrăjmaşul nu are teren în noi şi este cu totul învins. Fie ca noi să fim asemenea persoane azi.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul și negăm sufletului nostru savurarea actuală de dragul Tău și de dragul bisericii. Amin, Doamne, alegem să ne exersăm duhul și să nu permitem sufletului nostru să se își aibă savurarea în această epocă, ca să Te savurăm și să fim transformați! Strălucește asupra noastră, dragă Doamne, și dezvăluie care este savurarea noastră sufletească prezentă. Fie ca noi să cooperăm cu Tine astăzi, exersându-ne duhul pentru a ne pierde viața-suflet de dragul Domnului și pentru a experimenta transformarea și transfigurarea. Amin, Doamne, așa cum ne pierdem savurarea sufletească de dragul vieții de familie, fie ca și noi să ne exersăm duhul și să ne pierdem viața-suflet pentru viața de biserică! Aleluia, îl putem birui pe vrăjmaș prin sângele Mielului, prin cuvântul mărturiei noastre și prin faptul că nu ne iubim viața-suflet până la moarte! Fie ca noi să fim asemenea persoane azi. Fie ca noi să aplicăm sângele lui Cristos, să declarăm adevărul și să fim dispuși să ne pierdem viața-suflet pentru a învinge dușmanul, a experimenta transfigurarea și a trăi viața împărăției în viața de biserică!