Să-L cunoaștem pe Dumnezeu

Ne lăudăm în necazurile noastre, realizând că necazul este încarnarea harului

05/11/2025 by Credincios in Cristos 7 Comments

Pe măsură ce stăm în har și umblăm în pace, Îl avem pe Dumnezeu ca laudă și exultare, căci ne lăudăm în Dumnezeu și ne lăudăm și în necazurile noastre, știind că necazul este de fapt încarnarea harului cu toate bogățiile lui Cristos. Amin!

Slavă Domnului pentru că ne-a mântuit și ne-a regenerat pentru a-Și distribui viața în noi și a ne face copii ai lui Dumnezeu! Acum suntem credincioși în Cristos, cei care Îl iubesc pe Domnul și care învață să se împărtășească din pomul vieții, astfel încât să putem rămâne pe linia vieții.

Domnul ne învață zilnic în viața noastră creștină să nu mai trăim după pomul cunoștinței binelui și răului, ci mai degrabă să Îl savurăm pe Cristos ca viață și sursă de viață, astfel încât să putem fi pe linia vieții.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de la pierderea timpului fiind pe linia morții, linia pomului cunoștinței binelui și răului. Fie ca noi să luăm calea pomului vieții și să umblăm pe această cale zi de zi.

Ajungem pe această cale prin justificare, căci Dumnezeu ne justifică prin credința în Cristos, iar acum umblăm pe calea vieții. Fără justificare, nu putem câștiga viața. Fără a fi justificați de Dumnezeu, nu putem obține viața divină a lui Dumnezeu.

Dar slavă Domnului că toți am fost justificați prin credința în Cristos! Acum că suntem justificați, mergem mai departe cu Domnul să savurăm viața Lui, să ne împărtășim din viața Lui și să trăim prin viața Lui, chiar pentru a fi mântuiți în viața Lui.

Justificarea este baza, temelia și poarta prin care putem intra pe calea vieții; prin justificare, suntem aduși la savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră. Rezultatul justificării este că putem avea savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră.

Fie ca să nu ne oprim la justificare, ci să mergem mai departe pentru a fi mântuiți în viața lui Dumnezeu, savurându-L pe Cristos în toate lucrurile! Acum că am fost justificați, savurăm dragostea lui Dumnezeu turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat!

Aleluia, din ziua mântuirii noastre, indiferent ce ni se întâmplă, indiferent de fericire sau tristețe, în adâncul nostru avem sentimentul că Dumnezeu ne iubește. El ne păstrează în dragostea Lui și noi trebuie să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu. Trebuie doar să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu și să avem întotdeauna dragostea cea dintâi față de El. Amin!

Pe lângă dragostea lui Dumnezeu, avem și har; suntem în domeniul harului și acum stăm în har. Și umblăm în pace; pacea este calea noastră, căci Cristos este pacea noastră. Umblăm în pace cu Dumnezeu și avem pace cu toți oamenii, căci Îl savurăm și Îl experimentăm pe Cristos ca pace a noastră.

În domeniul harului Îl avem pe Dumnezeu ca laudă pentru savurarea și bucuria noastră: ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos

Pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi în domeniul harului, stând în har, îl avem pe Dumnezeu ca laudă și exultare pentru bucuria și savurarea noastră. Vedem acest lucru în Romani 5:11, unde Pavel spune că și noi ne lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos.

În trecut, înainte de a fi mântuiți, ne lăudam cu noi înșine și, în cele din urmă, am fost dezamăgiți. Acum, că am crezut în Cristos, fiind justificați de El, stăm în har și umblăm în pace, iar lauda noastră este în Dumnezeu.

Nu ne lăudăm cu noi înșine sau cu ceea ce putem face. Nu ne lăudăm cu ceea ce suntem sau cu ceea ce putem face. Ne lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos.

Când ne lăudăm cu noi înșine, suntem dezamăgiți, pentru că toată gloria omului este ca florile și iarba de pe câmp – se ofilește și se stinge. Dar, pe măsură ce stăm în har și Îl savurăm pe Dumnezeu, putem fi din nou și din nou în Dumnezeu și ne putem lăuda cu Dumnezeu datorită speranței gloriei lui Dumnezeu!

Cum ne putem lăuda cu Dumnezeu? Ne lăudăm cu El datorită speranței gloriei lui Dumnezeu. Speranța noastră este în El; El ne va glorifica și, atunci când ne lăudăm cu El, suntem înălțați.

Noi, creștinii, nu trebuie să fim deprimați. Este posibil să falimentăm, să greșim și să avem multe falimente, dar putem veni la Domnul din nou și din nou pentru a ne mărturisi păcatele și a aplica sângele Său prețios.

Putem merge mai departe cu Domnul pentru că El ne va glorifica; El aranjează toate lucrurile pentru noi în așa fel încât toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru (Romani 8:28-29). Dumnezeu știe că ființa noastră naturală trebuie să fie sfințită, transformată și conformată. Așadar, El îngăduie anumite necazuri și suferințe spre binele nostru.

Poate că nu ne plac necazurile și suferințele și poate că nu le preferăm, dar acestea produc ceva bun în noi. Dumnezeu este Cel care lucrează în culise pentru a face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine, astfel încât noi, credincioșii în Cristos, să putem fi conformați imaginii lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu.

Dacă avem această perspectivă, ne vom da seama că necazul și suferința sunt pentru transformarea noastră și nu ne vom plânge de ele, nu ne vom certa cu Dumnezeu pentru a-I cere să le înlăture și nu vom lupta împotriva necazului și a suferinței.

Mai degrabă, ne vom deschide Domnului, ne vom mărturisi păcatele și falimentele și vom aplica sângele Său prețios și pur și simplu Îi vom permite Domnului să Se introducă pe Sine în noi.

Prin toate lucrurile care au loc în viața noastră, Domnul vrea să Se introducă pe Sine în noi pentru a fi viața și totul pentru noi și El aranjează tot felul de lucruri, persoane și situații din mediul nostru pentru a ne ajuta să fim deschiși lucrării Sale.

O, fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului în toate lucrurile prin care trecem, astfel încât El să se poată lucra în noi! Și fie ca noi să-I permitem Domnului să ne dărâme încrederea în sine și încrederea în sine, astfel încât să ne putem lăuda în Dumnezeu!

Pe măsură ce falimentăm din nou și din nou, pe măsură ce trecem prin necazuri și suntem în suferință, ne dăm seama că nu există nimic în noi cu care să ne putem lăuda; ne putem lăuda doar în Dumnezeu.

La fel ca Pavel, putem ruga Domnul să îndepărteze spinul din carne, dar El nu poate; El poate doar să ne sporească harul, căci harul Lui este suficient pentru noi. Stăm în har și ne lăudăm în Dumnezeu, nu în nimic din noi înșine sau din ceea ce putem face.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție! Stăm în har și ne lăudăm în Dumnezeu! Amin, Doamne, singura noastră laudă este în Dumnezeu, nu în nimic din noi înșine. Îți mulțumim că faci toate lucrurile în noi și în jurul nostru spre binele nostru, pentru ca noi să fim conformați imaginii lui Cristos. Ne deschidem Ție, dragă Doamne Isuse, pentru ca Tu să poți lucra toate lucrurile pentru scopul Tău în ființa noastră. Venim la Tine cu falimentele, greșelile și păcatele noastre și pur și simplu le mărturisim sub lumina Ta; spală-ne și curăță-ne cu prețiosul Tău sânge. Vrem să mergem mai departe cu Tine. Ne deschidem întreaga ființă Ție pentru ca Tu să poți lucra în noi ceea ce vrei Tu să faci. O, Doamne, fie ca să vedem că Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine, pentru ca noi să fim conformați imaginii lui Cristos, primul născut Fiu al lui Dumnezeu! Aleluia, ne lăudăm în Dumnezeu, care lucrează toate lucrurile! Amin, Doamne, ne lăudăm în Dumnezeu, căci Dumnezeu face totul în noi și prin noi. Te iubim, Doamne, și ne lăudăm în Tine!

Necazul este încarnarea harului cu toate bogățiile lui Cristos – ne lăudăm în necazurile noastre

În Romani 5:3, Pavel spune că ne lăudăm în necazurile noastre; în versetul 11, spune că ne lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Omenește vorbind, nu ne place necazul și nici nu-l primim cu brațele deschise. Dar practic vorbind, noi, credincioșii în Cristos, ne lăudăm în necazurile noastre, căci necazul este de fapt încarnarea harului cu toate bogățiile lui Cristos.

Așa cum îl putem cunoaște și savura pe Dumnezeu pentru că El S-a încarnat în Cristos, iar fără Cristos nu-L putem cunoaște pe Dumnezeu, tot așa necazul este încarnarea harului. Aparent, avem necaz în mediul nostru; de fapt, avem har. Uimitor!

De ce se întâmplă asta? Pentru că știm că necazul produce răbdare, răbdarea produce aprobare, iar aprobarea produce speranță, iar această speranță nu ne face de rușine. Aceasta este o imagine a vieții noastre creștine; viața noastră creștină este plină de necaz.

Am putea crede că, acum că suntem credincioși în Cristos, totul va fi lin și toate problemele vor dispărea. Dar ceea ce descoperim este că necazul se intensifică în viața noastră creștină și ne putem lăuda în necazurile noastre, căci necazul este încarnarea, întruparea harului.

Necazul este dulcea vizitare a harului, căci în necazul nostru Domnul ne poate vizita și poate deveni experimental pentru noi ca har. Harul ne vizitează în principal sub forma necazului, prin care Dumnezeu are o cale de a lucra în noi. Nimănui nu-i place necazul, dar nu-l putem evita.

Din ziua în care am fost atrași de Domnul să-L iubim și să-L urmărim, Domnul ne-a permis să experimentăm anumite necazuri. Dar nu ar trebui să ne temem sau să ne descurajăm, căci chiar dacă avem lacrimi din cauza suferinței noastre în necaz, Domnul ca har este porția noastră pentru savurarea noastră în necaz.

A respinge necazul înseamnă a respinge harul, care este Dumnezeu ca porția noastră pentru savurarea noastră. Harul ne vizitează în principal sub forma necazului prin care Dumnezeu face ca toate lucrurile – toate persoanele, toate situațiile, toate circumstanțele și toate mediile – să lucreze împreună spre bine (Romani 8:28-29)!

Binele pe care Dumnezeu îl dorește pentru noi, adevăratul bine pentru noi, credincioșii în Cristos, este să putem câștiga mai mult din Cristos, pentru a-L avea introdus în ființa noastră, astfel încât să putem fi transformați metabolic și conformați imaginii lui Cristos până când vom fi aduși în deplina filiație! Aleluia!

Pentru un scop atât de glorios, experimentăm necazul și ne lăudăm în necazurile noastre.

În 2 Corinteni 12:7-9, vedem că Pavel s-a lăudat cu slăbiciunea sa în necazul său, căci prin această slăbiciune, harul Domnului a fost sporit pentru el, devenind chiar suficient pentru el. Mulți credincioși nu au crucea și caută să o evite pentru că este o suferință, un necaz.

Madame Guyon, dimpotrivă, a primit crucea și chiar a sărutat-o, așteptând să vină mai mult, pentru că și-a dat seama că crucea i-a adus pe Dumnezeu. Și-a dat seama că, atunci când avea crucea, îl avea pe Dumnezeu. O, Doamne!

Poate că nu suntem atât de îndrăzneți să declarăm că sărutăm crucea și o primim cu brațele deschise, dar trebuie să avem viziunea că necazul este încarnarea lui Dumnezeu ca har, căci prin necaz, Dumnezeu ne vizitează pentru a ne distribui mai mult din Sine Însuși.

De aceea, ne lăudăm cu necazurile noastre, nu cu victoriile noastre; ne lăudăm cu slăbiciunea noastră, nu cu puterea sau punctele noastre forte. Harul vine întotdeauna sub forma necazului, cu scopul ca toate lucrurile, problemele, situațiile și circumstanțele să lucreze împreună spre bine, adică, pentru ca noi să-L putem câștiga pe Dumnezeu!

Acest lucru este foarte aplicabil vieții noastre creștine, căci în atâtea lucruri și în atâtea feluri întâlnim necazuri, așa cum ne-au fost alocate de Dumnezeu, și ne putem deschide Domnului pentru a-L putea savura ca har.

Poate că nu ne place ca cineva să întârzie la întâlnire, dar poate întârzia întotdeauna; acesta este ceva mic, dar ne provoacă suferință, fiind un necaz pentru noi. Chiar și într-un lucru atât de mic, ceva interior pe care îl suferim, ne putem deschide Domnului și Îi putem permite să Se introducă pe Sine Sine Însuși în ființa noastră, chiar pentru a ne câștiga mai mult și a ne conforma imaginii lui Cristos.

Fie ca noi să rămânem pe acest proces al vieții în care Dumnezeu aranjează toate lucrurile, toate persoanele și toate situațiile din jurul nostru spre binele nostru, pentru ca noi să fim conformați imaginii lui Cristos!

El știe de ce șef avem nevoie, de ce soț sau soție avem nevoie și în ce fel de viață de biserică vrea să fim. El știe ce prezbiteri să pună în viața de biserică, ce oameni să pună în jurul nostru și ce fel de manager ar trebui să avem.

El cunoaște toate nevoile noastre și El aranjează toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru, pentru a fi conformați imaginii lui Cristos. Fie ca noi să ne lăudăm în necazurile noastre și să ne lăudăm în Dumnezeu, căci El face toate lucrurile și noi pur și simplu ne deschidem Lui!

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că necazul este de fapt încarnarea harului, chiar dulcea vizitare a harului. Fie ca noi să nu respingem necazul, ci mai degrabă să ne deschidem Ție pentru a-L savura pe Dumnezeu ca porția noastră spre savurarea noastră. Amin, Doamne, crește nivelul harului chiar și atunci când trecem prin necaz. Ne deschidem Ție. Te iubim. Ne dăm Ție. Nu vrem să facem nimic separat de Tine. Vrem să rămânem în unirea organică cu Tine chiar și atunci când trecem prin necaz. Ne încredem în Tine, Doamne, și ne lăudăm în necazul nostru, căci știm că necazul produce răbdare, iar răbdarea, aprobare, iar aprobarea, speranță! Aleluia, Cristos este în noi ca speranță a gloriei, iar Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine, pentru ca noi să câștigăm mai mult din Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să câștigăm mai mult din Cristos și ca El să fie introdus în ființa noastră, astfel încât să putem fi transformați metabolic și conformați imaginii lui Cristos! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Boast in our Tribulations, Realising that Tribulation is the Incarnation of Grace, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 2 cu tema: Rezultatul justificării noastre — savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Fiind justificați prin credință, savurăm dragostea lui Dumnezeu, stăm în har și umblăm în pace

04/11/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Suntem justificați prin credința în Cristos, iar dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre, am obținut acces prin credință la acest har în care stăm și avem pace înspre Dumnezeu; trebuie să savurăm dragostea lui Dumnezeu și să ni se amintească de ea și trebuie să stăm în har și să umblăm în pace.

Slavă Domnului pentru lucrarea Sa răscumpărătoare pentru noi pe cruce! Prin credința în Domnul și în răscumpărarea Sa, suntem justificați de Dumnezeu; trecem prin poarta justificării și acum savurăm dragostea lui Dumnezeu, stăm în har și umblăm în pace.

Întreaga Biblie este despre două linii – linia vieții și linia morții, iar Romani 8 în special este un capitol care vorbește despre acest miez al Bibliei, viața și moartea. Pe ce linie ne aflăm? În viața noastră de zi cu zi, pe ce linie trăim: trăim pe linia morții sau pe linia vieții?

Prin pocăință și credință în Cristos, am intrat pe linia vieții și am părăsit linia morții. Totuși, nu este ușor să umblăm pe această cale, pe calea vieții. De atâtea ori descoperim că nu mai suntem pe linia vieții, ci pe linia morții.

Pentru a rămâne pe linia vieții, trebuie să luăm calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții. Trebuie să ne pocăim înaintea Domnului, căci petrecem mulți ani nu pe linia vieții, ci mai degrabă pe linia morții.

Ducem lipsă de viață. Putem avea o mulțime de activități și practici exterioare, dar în interior s-ar putea să nu fim pe linia vieții. Când Domnul Se îndură de noi și strălucește asupra noastră pentru a ne arăta cât ducem lipsă de viață și cât de mult încă trăim pe linia morții, ne vom pocăi și vom mărturisi înaintea Domnului.

Putem să-L urmărim pe Cristos personal și putem fi implicați în slujirea din viața de biserică, dar rămânem oare pe linia vieții? În slujirea noastră alături de sfinți, mâncăm din pomul vieții sau ne împărtășim din pomul cunoștinței binelui și răului?

Considerăm lucrurile în lumina binelui și a răului sau în lumina pomului vieții? Când ne coordonăm cu cineva, avem noi o cale mai bună decât ei, oare vrem să-i corectăm și suntem gata să arătăm lucrurile care sunt greșite sau le dăm viață? O, Doamne!

Când vedem o slăbiciune la alții, vrem oare să o corectăm sau le dăm viață? Ne dăm oare noi seama că nevoia noastră de astăzi este mai multă viață, nu mai multe învățături, corecții, doctrine sau practici?

Cât de mult trebuie să ne pocăim înaintea Domnului și să venim la El ca pom al vieții, luând calea de a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții în viața noastră creștină și în viața de biserică de astăzi!

Dumnezeu ne-a justificat și ne-a împăcat cu Sine, iar dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre

Biblia ne spune că, prin moartea răscumpărătoare a lui Cristos, Dumnezeu ne-a justificat pe noi, păcătoșii, și ne-a împăcat pe noi, dușmanii Săi, cu Sine (Romani 5:1, 10-11).

Eram păcătoși, așa că Dumnezeu ne-a justificat. Eram dușmanii lui Dumnezeu; în inimile și atitudinea noastră, eram în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu ne-a împăcat pe noi, dușmanii Săi, cu Sine.

Mai mult, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat (v. 5). Dumnezeu nu ne-a dat doar ceva din dragostea Lui; nu ne-a dat puțină dragoste, ci Și-a turnat dragostea în inimile noastre prin Duhul Sfânt.

Duhul Sfânt este în duhul nostru, căci El a venit în noi prin regenerare; împreună cu Duhul Sfânt, avem dragostea lui Dumnezeu. Întrucât Duhul Sfânt este pururea cu noi, în noi, tot așa dragostea lui Dumnezeu este cu noi pururea.

Chiar și atunci când nu simțim acest lucru sau ne simțim frustrați, având suișuri și coborâșuri, faptul neschimbător este dragostea Lui.

Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, iar dragostea Lui în noi este abundentă și suficientă; această dragoste ne face să ne pierdem în El și să fim mai mult decât biruitori în toate lucrurile.

Duhul Sfânt ne întărește zilnic, ne descoperă și ne asigură cu dragostea lui Dumnezeu. Deși putem fi afectați, săraci și deprimați, nu putem nega prezența dragostei lui Dumnezeu în noi.

Uneori trecem prin anumite lucruri pe care nu le înțelegem sau nu ne plac și suferim și suntem asupriți. Poate că nu înțelegem de ce trebuie să suferim acum, dar Duhul din noi ne confirmă că Dumnezeu ne iubește și că nu intenționează să ne facă rău sau să ne rănească.

Pentru a rămâne pe linia vieții, care este Cristos Însuși (Ioan 14:6a), trebuie să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu (Iuda 20-21), care este Dumnezeu Însuși (1 Ioan 4:8, 16).

Când ne exersăm duhul, Duhul împreună cu duhul nostru, ne asigură de dragostea lui Dumnezeu, confirmând că Dumnezeu ne iubește și vrea să ne transforme, așa că, indiferent ce suferim acum, totul este spre binele nostru, căci Îl iubim pe Dumnezeu și Dumnezeu ne iubește.

O, cât de minunat este că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre! Datorită dragostei Sale turnate în inimile noastre, știm că El ne iubește și, indiferent ce ni se întâmplă nouă sau în jurul nostru, nu putem nega prezența dragostei lui Dumnezeu în noi.

Nu putem nega că Cristos a murit pentru noi; El a murit pentru noi, păcătoșii nelegiuiți, și Și-a vărsat sângele pe cruce pentru a ne împăca cu Dumnezeu. Ce dragoste este aceasta!

Când vedem dragostea Sa și simțim cât de mult ne iubește, pur și simplu Îl iubim înapoi! Ne dăm seama că, din moment ce Dumnezeu ne-a dat propriul Său Fiu, cu siguranță El nu va face nimic care să ne rănească sau să ne provoace rău!

Dimpotrivă, în dragostea Sa față de noi, El este suveran în aranjarea tuturor lucrurilor, situațiilor, problemelor și persoanelor pentru a lucra toate lucrurile spre binele nostru (Romani 8:28-29).

El știe ce este mai bine pentru noi; alegerea este a Sa, nu a noastră. El plănuiește și pregătește lucrurile pentru noi și, indiferent de preferințele noastre, ceea ce plănuiește El pentru noi este porția noastră. El ne iubește atât de mult și face atât de multe lucruri pentru noi, astfel încât să putem fi transformați în imaginea lui Cristos și conformați imaginii Sale glorioase.

Poate că avem necazuri și sărăcie și poate că avem situații deprimante, dar avem cu adevărat un simțământ pe care nu-l putem renega, adică faptul că dragostea lui Dumnezeu este în noi și este cu noi.

Puțini ar muri pentru omul drept, dar Cristos a murit pentru noi chiar și când eram păcătoși; aici vedem dragostea lui Dumnezeu. Trebuie să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu, fără să ne îndoim de dragostea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu ne iubește până la sfârșit.

Fie ca noi să-I cerem Domnului să ne păstreze în dragostea Lui și să nu negăm și să nu ne îndoim niciodată de dragostea Lui față de noi. Fie ca noi să înflăcărăm duhul nostru de dragoste dat de Dumnezeu, astfel încât să putem avea un duh de dragoste arzător pentru a birui degradarea bisericii de astăzi (2 Timotei 1:6-7; 4:22).

Cum putem înflăcăra duhul dragostei dat de Dumnezeu? Prin rămânerea în contact cu El, exersându-ne duhul zi de zi. A ne înflăcăra duhul înseamnă a ne forma obiceiul de a ne exersa continuu duhul, astfel încât să putem rămâne în contact cu Domnul ca Duh în duhul nostru.

El este în duhul nostru și ne iubește și ne îngrijește întotdeauna; Îl putem contacta exersând duhul dragostei noastre și având un duh de dragoste arzător astăzi. Dacă nu suntem atenți, mediul din jurul nostru, oamenii și problemele legate de noi ne pot face să ne răcim.

Fie ca noi să ținem cont de îndemnul lui Pavel de a ne aprinde și a ne înflăcăra duhul. Fie ca să ne încurajăm unii pe alții să ne înflăcărăm duhul dragostei, ca să nu ne îndepărtăm de la prima dragoste față de Domnul. Domnul nostru ne iubește până la sfârșit și trebuie să fim dispuși să-L iubim până la sfârșit.

Doamne Isuse, Te iubim! Îți mulțumim, Doamne, că ai turnat dragostea Ta în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat! O, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre! Îți mulțumim, Doamne, că ne iubești și că ai turnat dragostea Ta în inimile noastre. Indiferent cât de afectați, săraci sau deprimați am fi, avem prezența dragostei lui Dumnezeu în noi! O, Doamne, Îți mulțumim că ai murit pentru noi, păcătoșii necredincioși, ca să ne poți justifica. Îți mulțumim că ne-ai împăcat cu Dumnezeu prin moartea Ta pe cruce. Te iubim, Doamne! Nu înțelegem de ce ne vin suferințele, necazurile și durerea, dar ne încredem în dragostea Ta. Tu ne vei iubi până la sfârșit. Dragostea Ta este prevalentă și, în dragostea Ta, Tu ești suveran să aranjezi toate lucrurile ca să lucreze spre bine. O, Doamne, voia Ta să se facă în noi. Lăsăm deoparte preferințele și dorințele noastre și Îți permitem să faci ceea ce vrei Tu să faci în noi. Lăsăm toate lucrurile în întregime în mâinile Tale, căci Tu ne iubești și știi ce este mai bine pentru noi! Amin, Doamne, ne exersăm duhul dragostei pentru a Te iubi și a-i iubi pe ceilalți cu Tine ca dragoste a noastră!

Fiind justificați de Dumnezeu, trebuie să stăm în har și să umblăm pe calea păcii

Când credem în Domnul Isus și în lucrarea Sa răscumpărătoare, suntem justificați de Dumnezeu. Am obținut acces prin credință la acest har în care stăm (Romani 5:2).

Prin credința în Cristos, suntem justificați de Dumnezeu și acum suntem în har; harul este domeniul în care ne aflăm și stăm în har. Fie ca noi să rămânem acolo unde este harul. Fie ca noi să stăm în har. Când simțim că suntem în afara domeniului harului, fie ca noi să ne întoarcem imediat la har.

De exemplu, simțim că suntem pe cale să ne certăm cu soțul/soția noastră. În acest moment, putem pur și simplu să ne întoarcem către duhul nostru și să ne aflăm în har.

Când suntem pe cale să facem sau să spunem ceva, dacă simțim că suntem pe cale să ieșim din domeniul harului, trebuie să ne oprim din ceea ce facem, să ne întoarcem în domeniul harului și să stăm acolo.

Fie ca noi să ne dăm seama că, prin credința în Cristos, am fost aduși în domeniul harului, unde Îl savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca fiind totul pentru noi. Avem acces la acest har în care ne aflăm; dacă facem ceva care ne scoate din acest domeniu al harului, trebuie să oprim acel lucru și să ne întoarcem la har.

Dacă facem ceva păcătos, suntem separați de har. Și chiar dacă nu facem ceva păcătos, dacă pur și simplu stăm într-un loc prea mult timp, vom simți că ne-am mutat din domeniul harului într-o altă sferă. Când simțim acest lucru, fie ca noi să cerem iertare Domnului și să ne deschidem către El, astfel încât El să ne poată aduce înapoi în domeniul harului.

Cum ne întoarcem în domeniul harului pentru a putea sta în har? În același fel în care am intrat inițial în har, prin justificarea prin credință. Trebuie doar să ne mărturisim păcatele lui Dumnezeu, să ne mărturisim pasivitatea și lipsa de exersare pentru a-L iubi pe Domnul și să ne deschidem către El.

Pe măsură ce ne mărturisim păcatele și ne pocăim, sângele lui Cristos ne curăță de orice păcat (1 Ioan 1:9) și suntem aduși înapoi în har pentru a sta în har.

Aceasta este o experiență pe care o avem cu toții zilnic, căci de atâtea ori în timpul zilei ieșim din domeniul harului; prin urmare, trebuie să ne pocăim și să mărturisim, și vom fi aduși înapoi în domeniul harului. Aleluia!

Deoarece am fost justificați prin credință și stăm în har, trăind în domeniul harului, avem pace înspre Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos (Romani 5:1). Pavel nu spune că avem pace cu Dumnezeu, ci că avem pace înspre Dumnezeu.

A avea pace înspre Dumnezeu înseamnă că suntem într-o călătorie către Dumnezeu prin faptul că suntem justificați prin credință; această călătorie nu este încă încheiată, căci suntem încă pe drumul spre Dumnezeu. Amin!

În călătoria noastră spirituală, începem prin a intra prin poarta justificarii, iar acum mergem pe calea către Dumnezeu și înspre Dumnezeu. Avem pace înspre Dumnezeu și trebuie să umblăm în pace.

Conform Luca 7, Domnul Isus i-a spus femeii păcătoase, care „iubea mult” pentru că i s-a iertat mult (vv. 47-48) pentru a fi mântuită, să „mergă în pace” (v. 50). Trebuie să mergem în pace, căci ni s-a iertat mult, așa că Îl iubim mult pe Domnul.

Eram păcătoși umili și disprețuiți, dar Domnul S-a dat pe Sine pentru noi, a murit pentru noi, ne-a răscumpărat, ne-a împăcat cu Sine și ne-a justificat. El Și-a turnat dragostea în inimile noastre și, pentru că ne-a iubit atât de mult, Îl iubim și noi; acum umblăm în pace.

Suntem justificați de Dumnezeu și acum suntem pe calea către Dumnezeu; umblăm pe calea păcii (Romani 3:17). Când ne fixăm mintea pe duh, mintea noastră devine pace pentru a ne da un sentiment interior de odihnă, eliberare, strălucire și mângâiere (Romani 8:6).

Cum ne fixăm mintea pe duh? Având grijă de duhul nostru, folosindu-ne duhul nostru, acordând atenție duhului nostru, contactându-L pe Dumnezeu prin duhul nostru în părtășie cu Duhul lui Dumnezeu și umblând și trăind în duhul nostru. În acest fel, umblăm în pace, mergând pe calea păcii.

Dacă facem ceva sau mergem într-o anumită direcție și nu simțim pace în interior, ar trebui să ne oprim. Oriunde mergem, ar trebui să luăm calea păcii. Dacă nu simțim viață și pace în interiorul nostru, ar trebui să ne oprim din ceea ce facem. Dacă nu-L avem pe Domnul ca pace în interior, nu ar trebui să spunem nimic sau să facem nimic.

Stăm în har și umblăm în pace, urmând calea păcii. Acest lucru este atât de practic pentru viața noastră de zi cu zi; dacă nu avem harul de a rămâne într-un anumit loc, nu ar trebui să rămânem acolo, iar dacă nu avem pacea de a lua o anumită direcție, nu ar trebui să mergem pe acea cale.

Fie ca noi să fim cei care iau calea păcii pentru a merge în pace și fie ca noi să rămânem în har!

Aleluia, am obținut acces prin credință în acest har în care stăm! Slavă Domnului, din moment ce am fost justificați prin credință, acum stăm în har! Amin, Doamne, vrem să stăm în har astăzi și să ne păstrăm în harul lui Dumnezeu. Nu vrem să ieșim din domeniul harului, ci să rămânem aici, savurându-L pe Dumnezeu în Cristos ca fiind viața noastră și ca fiind totul pentru noi. Aleluia, suntem justificați prin credință, stăm în har și avem pace înspre Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos! Amin, Doamne, avem pace înspre Dumnezeu, căci suntem într-o călătorie înspre Dumnezeu și avem pace pe măsură ce umblăm pe calea înspre Dumnezeu! Fie ca noi să umblăm în pace astăzi. Fie ca noi să luăm calea păcii în tot ceea ce facem și spunem. Ne fixăm atenția pe duhul nostru pentru a savura viață și a rămâne în pace. Amin, Doamne, vrem să ne îngrijim de duhul nostru, să ne folosim duhul și să fim atenți la duhul nostru! Vrem să trăim și să umblăm în duhul nostru, astfel încât să putem avea sentimentul interior de odihnă, eliberare, strălucire și confort! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Justified by Faith, we Enjoy the Love of God, Stand in Grace, and Walk in Peace, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 2 cu tema: Rezultatul justificării noastre — savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Justificarea este a vieții: rezultatul justificării este să Îl savurăm pe Cristos ca viață

03/11/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Țelul mântuirii lui Dumnezeu este viața, căci justificarea este a vieții și înspre viață; rezultatul justificării noastre este savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră, căci Dumnezeu vrea să Îl savurăm pe El ca viață după ce suntem justificați prin credință. Slavă Domnului!

Cum putem noi, ființele umane păcătoase, să-L contactăm pe Dumnezeu, să avem părtășie cu Dumnezeu, să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să-L savurăm? Dumnezeu este sfânt, drept și glorios, iar noi suntem păcătoși, nedrepți și lipsiți de gloria lui Dumnezeu.

Dar slavă Domnului, El ne-a dat o cale pentru noi să ne ne apropiem de Dumnezeu, pe baza răscumpărării lui Cristos! Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, să vină și să realizeze răscumpărarea. Acum, pe baza răscumpărării Sale, când credem în Domnul Isus, Dumnezeu ne justifică și ne acoperă cu Cristos ca dreptate a noastră. Slavă Domnului!

Niciunul dintre noi nu poate împlini sau satisface cerințele dreptății lui Dumnezeu; cu toate acestea, Cristos a murit pe cruce pentru noi și El a împlinit toate cerințele dreptății lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament, în Levitic 16, vedem subiectul ispășirii; în ziua ispășirii, marele preot aducea sângele jertfei în Sfânta Sfintelor și îl stropea pe capacul ispășirii. În chivot, sub capacul ispășirii, se află legea lui Dumnezeu care îl condamnă pe om după ceea ce este Dumnezeu, iar deasupra capacului, se află heruvimii care semnifică gloria lui Dumnezeu.

Fără sângele sacrificiilor, omul nu poate intra în Sfânta Sfintelor și nu se poate apropia de Dumnezeu. Dar datorită sângelui sacrificiilor, Dumnezeu poate fi împăciuit, căci există ispășire. Datorită acestui sânge, cerința dreaptă a lui Dumnezeu este satisfăcută, iar sfințenia și gloria lui Dumnezeu sunt potolite; prin urmare, omul poate veni cu îndrăzneală la Dumnezeu.

Aceasta este o imagine a ceea ce se întâmplă în domeniul spiritual astăzi, realitatea lucrării Domnului pe cruce și aplicarea ei în experiența noastră creștină. În Noul Testament, îl vedem pe Domnul Isus venind să facă ispășire pentru păcatele noastre și El a fost rânduit de Dumnezeu să fie locul ispășirii.

Ce minunat e că Cristos nu doar că a făcut ispășirea și nu este doar El Însuși jertfa de ispășire, ci este și locul ispășirii unde ne întâlnim cu Dumnezeu! Amin! Cristos este jertfa de ispășire; El face ispășire pentru noi și este locul ispășirii pentru ca noi să ne întâlnim cu Dumnezeu și să Îl savurăm.

Prin credința în Cristos putem veni la Dumnezeu și să ne întâlnim cu El în Cristos, locul ispășirii, astfel încât să avem părtășie cu Dumnezeu și să ne împărtășim din Dumnezeu. Slavă Domnului! Astăzi, putem veni la Dumnezeu și să Îl savurăm pe baza jertfei lui Cristos pe cruce, prin credința noastră în El!

Țelul mântuirii lui Dumnezeu este viața, iar justificarea este a vieții, aducându-ne la standardul dreptății lui Dumnezeu pentru ca noi să savurăm viața Lui

Mulți creștini se bucură astăzi când își dau seama că sunt justificați înaintea lui Dumnezeu, dar se opresc aici. Însă justificarea în sine nu este țelul sau finalul. Viața este țelul mântuirii lui Dumnezeu!

Conform cu Romani 5:18, așa cum o singură greșeală a dus la osânda tuturor oamenilor, tot așa a dus la o singură faptă dreaptă a dus la justificarea spre viață pentru toți oamenii. Aleluia, justificarea este a vieții!

Fapta dreaptă a lui Cristos murind pe cruce a dus la justificarea vieții. Prin justificare, am ajuns la standardul dreptății lui Dumnezeu și acum corespundem cu ea, astfel încât El să poată împărtăși viața Sa în noi.

Țelul justificării este viața, iar țelul mântuirii lui Dumnezeu este ca viața divină să fie împărțită în noi pentru a ne umple, a crește în noi până la maturitate și a ne satura întreaga ființă. Slavă Domnului!

Ne-am gândit vreodată că justificarea este a vieții? Justificarea este minunată, dar justificarea nu este de dragul justificării; justificarea este a vieții și înspre viață. Dumnezeu ne justifică pentru ca noi să fim în poziția potrivită pentru a-L savura pe Dumnezeu și a ne împărtăși de El ca viață. Justificarea este pentru ca noi să câștigăm viață.

Nu e de mirare că Pavel a scris în Romani 4 despre Avraam ca un exemplu de justificare; Avraam L-a crezut pe Dumnezeu și Dumnezeu i-a socotit acest lucru ca dreptate. În Geneza 15, nu este vorba de păcat; nu este vorba că păcatul trebuie înlăturat, ci că omul crede pe Dumnezeu și Dumnezeu îi dă omului o sămânță și țara bună, pentru ca Dumnezeu să câștige o împărăție pe pământ.

Justificarea este înspre viață și justificarea este a vieții. Dumnezeu ne justifică pentru ca noi să fim aduși în poziția și condiția potrivită pentru a-L savura pe Dumnezeu ca viață și ca totul pentru noi. Acum că am fost justificați, harul domnește prin dreptate înspre viață (Romani 5:21). Viața vine ca rezultat al dreptății (8:10).

Fie ca noi toți să mergem înainte cu Domnul zi de zi, știind că am fost justificați și realizând că justificarea este a vieții. Fie ca noi să ne exersăm duhul, să ne mărturisim păcatele, să aplicăm sângele prețios al Domnului și să savurăm justificarea vieții, astfel încât să ne putem împărtăși din bogățiile din Dumnezeu ca porție a noastră!

Slavă Domnului, poziția noastră exterioară s-a schimbat; fiind justificați, nu mai suntem în păcat sau sub condamnare – acum suntem în poziția corectă înaintea lui Dumnezeu pentru a ne împărtăși tot ceea ce este Dumnezeu!

Justificarea schimbă poziția noastră exterioară, calificându-ne să venim la Domnul și să savurăm viața Sa. Justificarea înspre viață indică faptul că accentul din Romani capitolul 5 este viața și că unirea organică a vieții este ceva ce ține de justificare. Slavă Domnului!

Fie ca noi să nu fim împiedicați de la o rămânere doctrinară în înțelegerea justificării, ci să savurăm faptul că suntem justificați și să mergem mai departe cu Domnul pentru a-L savura pe El ca viață! Fiind justificați de Dumnezeu, suntem aduși într-o unire organică cu Cristos, astfel încât să putem savura tot ceea ce este Dumnezeu.

În ochii lui Dumnezeu, suntem la înălțimea standardului dreptății Sale și corespundem acesteia, așa că acum Dumnezeu ne poate distribui viața Lui. Standardul Lui al dreptății este satisfăcut și acum Dumnezeu își distribuie viața și tot ce este El în ființa noastră. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai realizat răscumpărarea pentru noi pe cruce. Credem în Tine și credem în lucrarea Ta răscumpărătoare. Aleluia, suntem justificați de Dumnezeu prin credința în Cristos! Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai justificat, ca să putem savura viața Ta! Aleluia, viața este țelul mântuirii lui Dumnezeu. Îți mulțumim, Doamne, că justificarea este a vieții! Amin, justificarea ne aduce la standardul dreptății lui Dumnezeu. Amin, Doamne, suntem acum la înălțimea standardului dreptății Tale, căci Cristos este dreptatea noastră! Aleluia, așa cum printr-o singură greșeală s-a ajuns la condamnarea tuturor oamenilor, tot așa și printr-o singură faptă dreaptă s-a ajuns la justificarea vieții tuturor oamenilor! Amin, Doamne, Îți mulțumim pentru justificarea spre viață. Ne deschidem Ție. Distribuie-Te în noi ca viață astăzi. Păstrează-ne în unirea organică cu Tine, ca să putem savura tot ceea ce Dumnezeu este în Cristos, spre savurarea noastră! Slavă Domnului, justificarea este a vieții și înspre viață!

Rezultatul justificării noastre este savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră

În Romani 5:1-11 vedem subiectul justificării care ne conduce la savurarea lui Cristos ca viață. Rezultatul justificării noastre este savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră. Dumnezeu nu ne justifică doar și atât; El ne justifică pentru ca noi să putem intra în deplina savurare a lui Dumnezeu în Cristos, viața noastră.

În această porțiune din Romani, vedem șase cuvinte remarcabile: dragoste, har, pace, speranță, viață și glorie. Fiind justificați prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos (v. 1). Slavă Domnului, după ce suntem justificați, mai întâi avem pace cu Dumnezeu!

Prin Isus, am obținut acces prin credință la acest har în care stăm (v. 2). Rezultatul faptului de a fi justificați prin credință este că stăm în har. Acest lucru se datorează speranței gloriei lui Dumnezeu; acesta este al treilea rezultat al justificării noastre, care este speranța, cât și al patrulea este gloria lui Dumnezeu.

În primul rând, suntem justificați prin credință, iar apoi rezultatul este că avem pace cu Dumnezeu, stăm în har, avem speranță și avem glorie. În versetul cinci, vedem că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. Acesta este al cincilea punct.

În versetul 10, vedem al șaselea punct al rezultatului justificării noastre, care este mântuirea în viața Lui, împăcarea cu El. Ce minunat!

Romani 5:1-11 ne arată că a fi justificați prin credință înseamnă a ne aduce în deplina savurare a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră. Aceasta include să avem pace cu Dumnezeu, să stăm în har, să avem speranța gloriei lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu turnată în inimile noastre și să fim mântuiți în viața Sa.

Fie ca noi să nu rămânem doar la a fi justificați prin credință; fie ca noi să vedem imaginea completă a mântuirii lui Dumnezeu și să ne dăm seama că justificarea este a vieții, căci rezultatul justificării este deplina noastră savurare a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră!

Rezultatul justificării noastre este întrupat în șase lucruri minunate – dragostea (v. 5), harul (v. 2), pacea (v. 1), speranța (v. 2), viața (v. 10) și gloria (v. 2) – spre savurarea noastră; aceste versete îl dezvăluie și pe Dumnezeul Triunic – Duhul Sfânt (v. 5), Cristos (v. 6) și Dumnezeu (v. 11) – spre savurarea noastră.

Împreună cu aceste șase cuvinte minunate, ca rezultat al justificării noastre, avem și trei persoane minunate. Aceste trei persoane nu sunt trei persoane distincte și separate, ci sunt unul singur – Dumnezeul Triunic.

Romani 5:5 vorbește despre Duhul Sfânt, versetul 6 vorbește despre Cristos murind pentru noi, iar versetul 11 vorbește despre lăudarea în Dumnezeu. Ne lăudăm și ne exultăm în Dumnezeu, ne glorificăm și ne exultăm în Dumnezeu, pentru că El este savurarea noastră.

Cât de minunat este să vedem că rezultatul justificării noastre este reprezentat de șase lucruri minunate și trei persoane uimitoare! Prin faptul că suntem justificați, avem dragoste, har, pace, speranță, viață și glorie și savurăm o unire organică cu Dumnezeul Triunic – Duhul Sfânt, Cristos și Dumnezeu, căci Dumnezeul Triunic a devenit savurarea noastră! Slavă Domnului!

Trebuie să luăm această porțiune a cuvântului și să ne rugăm asupra ei. Nu trebuie ca doar să o înțelegem și să fim de acord cu ea, iar memorarea ei nu este suficientă; trebuie să ne rugăm mult asupra acestei porțiuni, chiar să o luăm în considerare cu rugăciune în viața noastră de zi cu zi, pentru a-L putea savura pe Dumnezeu în Cristos ca fiind totul pentru noi în experiența noastră zilnică.

Slavă Domnului că, prin moartea răscumpărătoare a lui Cristos, Dumnezeu ne-a justificat pe noi, păcătoșii, și ne-a împăcat pe noi, dușmanii Săi, cu Sine (Romani 5:1, 10-11). Acum avem pace cu Dumnezeu, suntem justificați înaintea Sa, iar dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.

Primul lucru de care ne exultăm în acest domeniu minunat al mântuirii organice a lui Dumnezeu este dragostea lui Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu ne încurajează și ne confirmă, ne susține și ne mângâie. Putem avea îndoieli și putem suferi mult în timp ce trecem prin încercări și teste; însă dragostea lui Dumnezeu este în noi, confirmându-ne și susținându-ne.

Duhul ne descoperă, ne confirmă și ne asigură de dragostea lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu ne iubește, nu avem nicio îndoială în Dumnezeu, nu ne temem de moarte sau de suferință și putem depăși orice ne iese în cale, căci El este cu noi. Slavă Domnului pentru dragostea Sa, care a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat!

Doamne Isuse, adu-ne să vedem și să savurăm rezultatul justificării noastre astăzi! Aleluia, ca urmare a justificării noastre, intrăm în savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră! Ce minunat e, Doamne, că acum putem veni la Dumnezeu pentru a-L savura pe El! Dumnezeu în Cristos este acum porția noastră pentru savurarea noastră! Amin, ne exersăm duhul astăzi și venim la Tine doar pentru a Te savura. Îți mulțumim, Doamne, că ai turnat dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre prin Duhul Sfânt. Slavă Domnului, acum avem acces la acest har în care ne aflăm! Amin, Doamne, din moment ce am fost justificați prin credință și am fost împăcați cu Dumnezeu, acum avem pace cu Dumnezeu! Acum ne lăudăm, ne exultăm și ne glorificăm în Dumnezeu datorită speranței! Slavă Domnului ce suntem și vom fi mântuiți în viața Lui! Aleluia, ne așteptăm să împărtășim chiar și gloria lui Dumnezeu, căci El ne aduce la deplina savurare a lui Dumnezeu în Cristos în viața noastră de zi cu zi! Slavă Domnului pentru minunata mântuire organică a lui Dumnezeu, în care intrăm prin a fi justificați prin credință!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Justification is of Life: the Result of Justification is Enjoying Christ as life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 2 cu tema: Rezultatul justificării noastre — savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Fiind copii ai luminii, suntem lumină în Domnul și umblăm în lumină, exprimându-L pe Dumnezeu

17/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Odată eram întuneric, dar acum suntem lumină în Domnul, așa că trebuie să umblăm ca fiind copii ai luminii; trebuie să umblăm în lumină, așa cum Domnul este în lumină, să aducem roadele luminii și să-L avem pe Dumnezeu ca expresie în viața noastră de zi cu zi. Amin!

Fiecare dintre noi, credincioșii în Cristos, suntem copii ai lui Dumnezeu și, ca atare, trebuie să umblăm în dragoste și lumină, pentru că Dumnezeu este dragoste și lumină. Suntem născuți din Dumnezeu – suntem oameni-Dumnezeu, ființe umane care posedă viața și natura lui Dumnezeu și aparțin speciei lui Dumnezeu.

Aceasta este într-adevăr cea mai mare minune din univers, că noi, ființele umane, putem fi născuți din Dumnezeu și că păcătoșii pot fi făcuți copii ai lui Dumnezeu! Amin! Poate că nu ne dăm seama ce suntem și cine suntem astăzi, dar știm că Dumnezeu este în noi, căci Dumnezeu în Cristos, ca Duh, a venit în duhul nostru pentru a ne regenera, iar acum El crește în noi.

Ne-am născut din Dumnezeu și acum avem viața și natura divină a lui Dumnezeu. Ca atare, ca fiind copii ai lui Dumnezeu, putem fi imitatori ai lui Dumnezeu; îl putem imita pe Dumnezeu pentru că putem trăi prin viața și natura Lui, iar El poate fi exprimat prin noi.

Zi de zi, putem și ar trebui să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină. Pe măsură ce Îl cunoaștem pe Dumnezeu ca atare și Îl experimentăm ca dragoste și lumină, vom umbla și noi în dragoste și lumină.

Pe de o parte, Îl savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca har și adevăr, căci dragostea lui Dumnezeu este exprimată prin harul lui Cristos, iar lumina lui Dumnezeu strălucește prin adevăr. Pe de altă parte, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca har și adevăr, suntem aduși mai adânc în Dumnezeu pentru a-L cunoaște ca dragoste și lumină.

Vom umbla în dragoste și lumină, ceea ce este mai profund și mai delicat decât a trăi conform adevărului și harului. A umbla în dragoste înseamnă a umbla în intimitate cu Dumnezeu, a-ți păsa de ceea ce-I pasă lui Dumnezeu și a trăi intim în dragostea Lui.

Scopul cărții Efeseni este să ne aducă în dragoste ca substanță interioară a lui Dumnezeu; atunci când suntem în dragoste, în dragostea divină, savurând dulceața dragostei divine, îi vom iubi pe ceilalți așa cum i-a iubit Cristos. Într-o astfel de condiție și atmosferă de dragoste, suntem saturați de Dumnezeu pentru a fi sfinți și fără pată înaintea Lui.

O, dragostea lui Dumnezeu în Cristos este nemăsurată și întrece orice cunoaștere, dar o putem cunoaște experimentând-o! Fie ca noi să vedem că, în calitate de cei care am fost regenerați de Dumnezeu pentru a deveni parte a speciei Sale, ar trebui să umblăm în dragoste și chiar să devenim dragoste, devenind la fel cum este Dumnezeu ca dragoste, căci suntem copiii Lui!

Astăzi vrem să vedem ce înseamnă ca noi să umblăm în lumină; suntem copii ai luminii, trebuie să fim în lumină, să umblăm în lumină și să aducem roadele luminii.

Suntem copii ai luminii, lumină în Domnul, și ar trebui să umblăm în lumină

Efeseni 5:8 ne spune că noi, credincioșii în Cristos, eram odată întuneric, dar acum suntem lumină în Domnul, așa că ar trebui să umblăm ca copii ai luminii. Nu eram doar în întuneric; eram întuneric. Acum nu mai suntem doar în lumină, ci mai mult, suntem lumină în Domnul. Amin!

Așa cum Dumnezeu este lumină, tot așa și noi, ca copii ai lui Dumnezeu, suntem copii ai luminii (1 Ioan 1:5; Efeseni 5:8; Ioan 12:36). Dumnezeu este lumină și în El nu este întuneric deloc; acum suntem copii ai lui Dumnezeu și umblăm ca și copii ai luminii.

Îl avem pe Cristos ca lumină în noi și credem în lumină; suntem fii ai luminii. Nu suntem doar copii ai luminii – suntem însăși lumina; suntem lumină pentru că suntem una cu Dumnezeu în Domnul (Matei 5:14; 1 Ioan 1:5).

Domnul Isus ne-a spus că suntem lumina lumii, căci credem în El și Îl avem ca lumină în noi. Însă nu suntem lumină în Domnul atunci când trăim în carne, conform concepțiilor noastre naturale sau atunci când ne exprimăm sinele. Numai atunci când umblăm în lumină ca și copii ai luminii suntem lumină în Domnul, chiar lumina lumii.

Ce înseamnă a umbla în lumină? Cum putem noi, credincioșii în Cristos, să umblăm în lumină? Cum putem umbla în lumină în mod obișnuit? Cuvântul pentru „a umbla” din 1 Ioan 1:7 este o umblare obișnuită, ceva ce facem în mod obișnuit și nu doar din când în când.

Trebuie să umblăm în mod obișnuit în lumină, așa cum Domnul este în lumină și Dumnezeu este lumină. Când suntem în lumină și umblăm în lumină, suntem în afara domeniului binelui și răului.

De multe ori, noi, credincioșii în Cristos, suntem în domeniul binelui și răului. Când nu ne exersăm duhul pentru a trăi una cu Domnul și a umbla în lumină, „ne fabricăm propria lumină” și trăim conform pomului cunoștinței binelui și răului.

Dar când umblăm în lumină, așa cum Domnul este în lumină, suntem copii ai luminii și suntem în afara domeniului binelui și răului. Intenția lui Dumnezeu pentru noi astăzi este să umblăm în lumină ca fiind copii ai luminii, adică să trăim conform principiului pomului vieții, nu conform principiului cunoștinței binelui și răului.

Omul, însă, de la bun început, a ales sursa greșită; femeia a fost ademenită și înșelată de Satan, șarpele, iar bărbatul a urmat-o mâncând din pomul greșit. Atât de mulți creștini trăiesc astăzi în domeniul de a face ceea ce este corect și de a respinge lucrul greșit și vor să fie buni și nu răi.

Dar noi, astăzi, în experiența noastră creștină zilnică, umblăm în lumină, luând pomul vieții ca principiu al vieții noastre de zi cu zi? Trebuie să creștem în viață spre maturitate și să Îl savurăm pe Domnul în măsura în care alegem viața și nu moartea și umblăm în lumină în mod obișnuit.

Când ne certăm cu soțul/soția noastră, suntem puternici să ne impunem punctul de vedere pentru că credem și știm că avem dreptate. Dar dacă avem sentimentul că greșim și că nu avem dreptate în ființa noastră, nu vom dezbate sau argumenta.

Aceasta implică un aspect profund al relației noastre personale cu Domnul. Trebuie să-I cerem Domnului să ne ajute să trăim în domeniul pomului vieții, luându-L pe El ca viață a noastră și trăind una cu El, astfel încât să putem trăi în lumină, așa cum El este în lumină.

Când trăim în mod obișnuit în lumină, chiar și reacția noastră față de alți oameni, față de lucruri și față de evenimentele care au loc în jurul nostru Îl va exprima pe Domnul. Domnul este preocupat de ființa noastră; El nu vrea doar să facem ceea ce trebuie sau să spunem cuvintele corecte, ci să umblăm în lumină, luând pomul vieții ca principiu al vieții noastre zilnice.

Așadar, El aranjează toate persoanele, problemele și lucrurile din jurul nostru pentru a ne expune cât de mult încă trăim în întunericul concepțiilor noastre umane și cât de mult credem că avem dreptate. O, Doamne Isuse!

Domnul este într-un domeniu diferit, nu în domeniul binelui sau răului, ci în lumină! El a venit în noi ca lumină și ne face lumină în Domnul. Fie ca noi să ne întoarcem încontinuu către Domnul, să-I aplicăm prețiosul sânge ori de câte ori păcătuim și să mergem mai departe cu El în lumină.

Fie ca noi să ne pese mai mult să fim în lumină, să trăim conform principiului dependenței de Domnul, decât să fim corecți și să facem ceea ce trebuie. Trebuie să avem multe rugăciuni directe și sincere către Domnul, rugându-L să ne țină în lumină, să ne aducă întreaga ființă în lumină și să ne facă să trăim conform principiului pomului vieții.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să umblăm în lumină astăzi! Slavă Domnului, acum suntem lumină în Domnul și putem umbla în lumină! Aleluia, Dumnezeu este lumină, iar noi, ca fiind copii ai lui Dumnezeu, suntem copii ai luminii. Ne deschidem Ție astăzi, dragă Doamne. Ne deschidem pentru a Te savura și a ne împărtăși din Tine. Îți permitem să strălucești în ființa noastră. Salvează-ne de la a trăi conform principiului binelui și răului. Salvează-ne de la a trăi conform pomului cunoștinței binelui și răului. O, Doamne, adu întreaga noastră ființă în lumină. Fie ca noi să vedem că suntem copii ai luminii și că ar trebui să umblăm în lumină. Fie ca noi să realizăm că suntem însăși lumina, căci suntem una cu Dumnezeu în Domnul! Aleluia, noi, cei care credem în Domnul Isus și care Îl avem pe Cristos ca lumină în noi, suntem lumină în Domnul și suntem lumina lumii! Amin, Doamne, fie ca noi să trăim și să umblăm în lumină astăzi! Fie ca noi să trăim conform principiului pomului vieții astăzi!

Umblăm ca fiind copii ai luminii pentru a avea rodul luminii și pentru ca Dumnezeu să fie exprimat în trăirea noastră

Când noi, copiii luminii, umblăm în lumină, avem rodul luminii (Efeseni 5:9). După ce Pavel ne poruncește să umblăm ca fiind copii ai luminii (v. 8), el a spus că rodul luminii constă în toată bunătatea, dreptatea și adevărul (v. 9).

Când noi, credincioșii în Cristos, umblăm ca fii ai luminii, vom avea o anumită exprimare – bunătate, dreptate și adevăr. Natura roadei luminii este bunătatea. Calea sau procedura prin care se produce roadele luminii este dreptatea. Realitatea, expresia reală a roadei luminii, este adevărul.

Dacă umblăm în lumină ca fii ai luminii, vom aduce rod. Roada luminii trebuie să fie bună în natură, dreaptă în procedură și reală în exprimare, astfel încât Dumnezeu să poată fi exprimat ca realitatea umblării noastre zilnice.

Aceasta înseamnă că, pe măsură ce umblăm în lumină ca fii ai luminii, Dumnezeu este exprimat prin noi; El este exprimat în viața noastră de zi cu zi. Este foarte semnificativ faptul că, vorbind despre roadele luminii, Pavel menționează doar trei lucruri: bunătatea, dreptatea și adevărul.

Acestea se referă la Dumnezeul Triunic, fiind expresia Dumnezeului Triunic în viața noastră de zi cu zi. Faptul că există un rod atunci când umblăm în lumină arată că acesta este organic; este rezultatul organic al vieții noastre în lumină. Nu este lucrarea luminii, nici conduita luminii; este rodul luminii.

Când umblăm în lumină, avem bunătate, dreptate și adevăr. Bunătatea îl denotă pe Dumnezeu Tatăl și se referă la Dumnezeu Tatăl, singurul care este bun (Matei 19:17). Niciunul dintre noi nu este bun; numai Dumnezeu Tatăl este bun, iar expresia noastră va fi bunătate atunci când umblăm în lumină. Natura rodului luminii este Dumnezeu Tatăl.

Procedura prin care este produs rodul luminii este dreptatea. Cristos este dreptatea lui Dumnezeu. El a venit să producă anumite lucruri conform dreptății lui Dumnezeu și a împlinit toată dreptatea (Romani 5:17-18, 21). Dumnezeu are o cale, o procedură, prin care face toate lucrurile; aceasta este dreptatea. Rodul luminii în procedura sa este dreptatea, referindu-se la Dumnezeu Fiul.

Adevărul este expresia roadei luminii; rodul luminii trebuie să fie real, adică trebuie să fie expresia lui Dumnezeu, strălucirea luminii ascunse. Dacă umblăm în lumină ca fii ai luminii, există o expresie particulară – Dumnezeu strălucește în noi și prin noi, iar noi umblăm în adevăr.

Adevărul se referă la Duhul adevărului, Duhul realității, al treilea Dumnezeu Triunic (Ioan 14:17; 16:13). Cât de minunat!

Dacă ne dăm seama cine suntem ca și credincioși în Cristos, dacă vedem că suntem fii ai luminii, chiar lumina însăși, vom umbla în lumină și va exista un rod particular pe care îl vom aduce – rodul luminii.

Rodul luminii este expresia lui Dumnezeu în viața noastră, căci Tatăl ca bunătate este exprimat prin noi, Fiul ca dreptate este trăit în noi, iar Duhul ca adevăr este manifestat în noi. Fie ca noi să umblăm ca fii ai luminii pentru a aduce rodul luminii astăzi.

Dovada că umblăm ca fii ai luminii se vede în aducerea roadelor luminii. Fie ca noi să umblăm în mod obișnuit în lumină astăzi. În această epocă, umblăm în lumină; în epoca următoare, lumina va fi intensificată și, pentru veșnicie, în cerul nou și pământul nou, Noul Ierusalim va fi expresia lui Dumnezeu ca lumină.

Apocalipsa 21:23 ne spune că cetatea Noului Ierusalim nu are nevoie de soare sau de lună ca să strălucească în cerul nou și pământul nou, căci gloria lui Dumnezeu o luminează prin Cristos ca lampă și Noul Ierusalim ca difuzor. Ce minunat e că devenim parte a expresiei corporative a lui Dumnezeu ca lumină în și ca Noul Ierusalim!

Doamne Isuse, vrem să umblăm în lumină ca fii ai luminii pentru a aduce roadele luminii. Păstrează-ne în lumină astăzi. Vrem să umblăm în lumină pentru a putea aduce roadele luminii, care sunt bune în natură, drepte în procedură și reale în exprimare! Amin, Doamne, fie ca Dumnezeu să fie exprimat ca realitatea umblării noastre zilnice! Păstrează-ne deschiși către Tine astăzi. Strălucește în noi și strălucește prin noi. Expune și îndepărtează orice întuneric și tratează orice parte întunecată din ființa noastră. O, Doamne, fie ca Dumnezeu Tatăl, ca bunătate, să fie exprimat în viața noastră de zi cu zi. Fie ca Cristos, ca dreptate, să fie trăit în noi, astfel încât să putem face lucrurile în calea lui Dumnezeu, conform procedurii Sale drepte. Fie ca Duhul realității să se manifeste prin noi și să ne călăuzească viața de zi cu zi, pe măsură ce umblăm în lumină și, prin urmare, umblăm în adevăr. O, Doamne, câștigă rodul luminii în noi, în viața noastră de zi cu zi! Fie ca noi să rămânem în lumină, să umblăm în lumină și să fim una cu Tine în lumină, până când vom deveni Noul Ierusalim, expresia lui Dumnezeu ca lumină în Cristos ca lampă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As Children of Light we are Light in the Lord and Walk in the Light expressing God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 23 cu tema: Copiii lui Dumnezeu care umblă în dragoste și lumină, ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Văzând dragostea Tatălui pentru noi, umblăm în dragoste, având grijă de simțământul Tatălui

15/10/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos și copii ai lui Dumnezeu, trebuie să umblăm în dragoste, așa cum Dumnezeu ne-a iubit și Cristos S-a jertfit pentru noi; trebuie să umblăm în intimitate cu Dumnezeu, savurând nu doar harul Său, ci și dragostea Sa, având grijă de simțământul Tatălui și trăind intim în dragostea Sa delicată.

O, cât de mult Îl iubim pe Domnul! Amin, cât de mult Îl iubim pe dragul nostru Tată ceresc! Eram păcătoși, morți în păcate și greșeli, dar Dumnezeu ne-a iubit atât de mult! Ne-a iubit atât de mult încât a devenit om și a venit să moară pentru noi, chiar dacă noi eram morți în păcate și greșeli. Ce fel de dragoste este aceasta?

În calitate de credincioși în Cristos, fie ca noi să ne amintim mereu de dragostea pe care o are Tatăl pentru noi. Dumnezeu este dragoste. El este pur și simplu dragoste. El iubește și iubește și iubește. El iubește pe toți oamenii fără discriminare.

Dumnezeul nostru este dragoste. Și El ne-a întins mâna în Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, pentru a veni și a fi viața noastră. Cristos a venit ca expresie și întrupare a iubirii Tatălui și L-a exprimat pe Dumnezeu, L-a manifestat pe Dumnezeu și ni L-a făcut cunoscut tuturor.

Când privim la Domnul Isus, vedem cât de mult ne iubește Dumnezeu. Cristos nu a venit să ne condamne; El a venit să ne mântuiască, să ne salveze și să-Și împartă viața și natura în noi, astfel încât să putem face parte din împărăția lui Dumnezeu.

Astăzi suntem parte din împărăția lui Dumnezeu, iar viața și natura Dumnezeului nostru sunt în noi. Fiind copii ai lui Dumnezeu, trebuie să umblăm în dragoste și lumină, căci dragostea și lumina sunt natura ființei lui Dumnezeu.

Pe măsură ce facem una și alta în viața și umblarea noastră de zi cu zi, trebuie să avem o umblare care să fie constituită din substanța iubitoare a lui Dumnezeu și elementul strălucitor al lui Dumnezeu. Amin! Substanța lui Dumnezeu este dragostea, iar elementul Său este strălucitor, plin de lumină.

Ne place să fim cu Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină! Și pe măsură ce facem acest lucru, pe măsură ce Îl cunoaștem și Îl experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină, umblăm spontan în dragoste și lumină.

Rezultatul cunoașterii și experimentării lui Dumnezeu ca dragoste și lumină este că umblarea noastră zilnică este constituită din substanța iubitoare a lui Dumnezeu și din elementul strălucitor al lui Dumnezeu. Sursa interioară a umblării noastre nu mai devine eu, ci Cristos și, în special, Dumnezeu în Cristos exprimat prin noi ca dragoste și lumină.

Cu toții putem mărturisi că, în noi înșine, nu suntem oameni iubitori și nici nu ne place să umblăm în lumină. Dar atunci când Îl contactăm pe Domnul în duhul nostru și rămânem în părtășie cu Domnul, umblăm spontan în dragoste și lumină. Slavă Domnului!

Fiind copii ai lui Dumnezeu, trebuie să umblăm în dragoste, adică să umblăm în intimitate cu Dumnezeu

Efeseni 5:2 ne spune să umblăm în dragoste, așa cum și Cristos ne-a iubit pe noi și S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca jertfă și mireasmă lui Dumnezeu. Dacă citim și ne rugăm, ne rugăm și citim și cugetăm cu rugăciune la acest verset, vom atinge ceva din dulceața și tandrețea iubirii lui Dumnezeu.

Când atingem dragostea lui Dumnezeu, vom umbla pur și simplu în dragoste, căci Dumnezeu este dragoste. A umbla în dragoste înseamnă a umbla în intimitate cu Dumnezeu (1 Ioan 3:1). Dumnezeu este dragoste.

Îl savurăm și Îl cunoaștem pe Dumnezeu ca dragoste și umblăm în dragoste. În prezența Tatălui, nu numai că savurăm har, expresia dragostei, ci savurăm și dragostea însăși. Dragostea se găsește în Dumnezeu, căci Dumnezeu este dragoste.

Nu este ușor să ilustrăm ce fel de umblare ar trebui să avem în dragoste, dar un exemplu ar fi relația intimă dintre o fiică și o mamă. Când o fiică își iubește mama și vrea să-i facă pe plac, va face multe lucruri împotriva propriei voințe doar pentru a-i putea face pe plac. Nu va face multe lucruri pentru că mamei sale nu-i plac acele lucruri și va fi fericită când o va face fericită pe mama ei.

Când umblăm în dragoste, umblăm în intimitate cu Dumnezeu; umblăm nu doar în har sau prin har, ci în dragoste. Noi, cei care credem în Cristos, suntem copii ai lui Dumnezeu și avem o relație intimă cu Dumnezeu, Tatăl nostru.

Am primit har și venim în Fiul pentru a-L contacta pe Tatăl. Pe măsură ce venim la Tatăl pentru a-L savura și a-L cunoaște, savurăm dragoste. În prezența Tatălui, există însăși dragostea; nu există doar har, ci, mai mult decât atât, există dragoste.

Pe măsură ce umblăm în dragoste, căci Dumnezeu este dragoste, nu vom dori să facem nimic care să-I displacă Tatălui. Mai degrabă, umblăm în intimitate cu Dumnezeu și nu vrem să-L întristăm, ci să facem întotdeauna lucruri care să-I fie plăcute.

Așa a spus Pavel, că vrem să-I fim plăcuți Domnului; Îl iubim atât de mult încât nu facem nimic care să-I displacă. De exemplu, Tatăl urăște curvia, necurăția și pofta; ca și copii ai lui Dumnezeu care umblăm în dragoste, noi ne ferim și de astfel de lucruri (1 Corinteni 6:18; Evrei 13:4; 1 Corinteni 7:2; Matei 5:32; 19:9).

Există mult păcat, imoralitate și răzvrătire împotriva lui Dumnezeu în jurul nostru peste tot în lume, dar noi, credincioșii în Cristos, Îl iubim pe Tatăl nostru, umblăm în dragoste și ne ferim de astfel de lucruri. Acest fel de umblare este blândă și delicată; nu este doar o viață prin har, ci mai mult, o umblare în dragoste.

Cristos a venit să fie savurarea noastră și El este plin de har și realitate (Ioan 1:17). Când Îl savurăm pe Cristos, savurăm har; apoi, mergem mai adânc și-L savurăm pe Tatăl ca dragoste, sursa harului.

Fie ca noi să fim copiii lui Dumnezeu care savurează dragostea lui Dumnezeu și umblă în dragoste. Fie ca noi să ne amintim întotdeauna că suntem sfinți care suntem separați de El și saturați de El și trăim și umblăm în intimitate cu Dumnezeu.

Putem ilustra diferența dintre dragoste și har în relația dintre o mamă și copilul ei. Uneori, un copil poate dori ceva de la mama sa, iar mama sa i-l dăruiește cu dragoste; acesta este har. Alteori, copilul vrea pur și simplu să rămână în îmbrățișarea mamei sale; aceasta este dragoste.

Când primim ceva de la Dumnezeu, acesta este har, dar când savurăm ceea ce este Dumnezeu, aceasta este dragoste. Trebuie nu doar să-L savurăm pe Cristos ca har, ci și mai mult, să mergem mai departe și mai adânc cu Domnul pentru a-L savura pe Dumnezeu Tatăl ca dragoste, astfel încât să putem umbla în dragoste.

Când atingem dragostea Tatălui, vom trăi în intimitate cu Dumnezeu; vom savura harul, dar și mai mult, Îl vom savura pe Dumnezeu ca dragoste și îl vom exprima pe Dumnezeu ca dragoste în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Tată, Te iubim! Îți mulțumim că ne-ai iubit mai întâi. Îți mulțumim că ne-ai arătat dragostea Ta făcându-ne copii ai lui Dumnezeu! Aleluia, Dumnezeul nostru este Tatăl nostru și El este dragoste! O, Doamne, ne deschidem Ție! Revarsă mai mult din Tine în noi ca dragoste. Constituie-ne cu dragostea Ta. Vrem să savurăm nu doar harul Tău, ci și mai mult, să Te atingem ca dragoste și să umblăm în dragoste. Ne dăm Ție, Doamne. Îți dăm umblarea și viața noastră zilnică. Vrem să trăim și să umblăm în dragoste. Te iubim atât de mult, Doamne, încât nu vrem să facem nimic care să-Ți displacă. Fie ca viața și umblarea noastră zilnică să fie în intimitate cu Dumnezeu. O, Doamne Tată, Te iubim! Ne place să fim în prezența Ta, savurând dragostea Ta. Ce fel de dragoste este aceasta, că Dumnezeu a venit să fie om și ne-a răscumpărat, ne-a regenerat și ne-a făcut fii ai lui Dumnezeu! Doamne Tată, Te iubim și iubim ceea ce iubești Tu! Te iubim și urâm ceea ce urăști Tu. Alegem să trăim în intimitate cu Dumnezeu astăzi și ne ținem departe de orice Îți displace! Amin, vrem să umblăm în dragoste astăzi!

Când vedem dragostea Tatălui pentru noi, umblăm în dragoste și ne pasă de simțământul Tatălui, trăind intim în dragostea Sa delicată

Natura esenței lui Dumnezeu este dragostea; ceea ce este El prin însăși esența Sa este dragostea. În aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu printre noi, că Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu născut în lume, ca noi să avem viață și să trăim prin El (1 Ioan 4:9).

Dumnezeu este dragoste și Și-a manifestat dragostea trimițându-L pe Fiul Său să vină și să moară pentru noi, chiar să devină viața noastră, ca noi să putem deveni copii ai lui Dumnezeu. O, ce fel de dragoste este aceasta?

Una e să iubești pe cineva care este demn de iubit și bun, dar noi eram morți în păcate și greșeli, răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu și departe de Dumnezeu, totuși Dumnezeu ne-a iubit și L-a trimis pe Fiul Său să vină și să moară pentru noi.

El iubește omenirea decăzută (1 Ioan 4:19); atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică (Ioan 3:16). Când vedem dragostea lui Dumnezeu manifestată în Cristos, suntem mișcați, inima noastră se topește și pur și simplu Îi răspundem cu dragoste. Pur și simplu Îl iubim înapoi.

Dumnezeu ne-a iubit atât de mult încât ne-a dat viață prin Fiul Său cu propria Lui viață, ca să putem deveni copiii Lui.

1 Ioan 4:10 spune în continuare că așa s-a manifestat dragostea lui Dumnezeu – nu că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit și L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Aceasta este dragostea mai înaltă și mai nobilă a lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a iubit atât de mult încât L-a trimis pe Fiul Său ca să ne mântuiască și să ne dea viața lui Dumnezeu, ca să devenim copii ai lui Dumnezeu. Dumnezeul nostru, fiind bogat în îndurare, datorită marii Sale iubiri cu care ne-a iubit, ne-a întins mâna chiar și atunci când eram morți în păcate și greșeli și ne-a adus la viață împreună cu Cristos, dându-ne viața Lui și făcându-ne copii ai lui Dumnezeu (Efeseni 2:4-6).

Ne aflam într-o stare jalnică, foarte umili, nevrednici de dragostea lui Dumnezeu; însă Dumnezeu este bogat în îndurare și ne-a atins în îndurarea Sa pentru a ne aduce într-o stare potrivită în care să ne poată iubi.

Iubirea mai nobilă a lui Dumnezeu este atributul Său esențial și El Și-a exercitat atât îndurarea, cât și dragostea Sa pentru a ne aduce în împărăția lui Dumnezeu, făcându-ne copii ai lui Dumnezeu.

Cât de mult Îi mulțumim Domnului că, datorită marii Sale iubiri, El este bogat în îndurare pentru a ne mântui din poziția noastră jalnică într-o stare potrivită pentru dragostea Sa și ne-a iubit nespus de mult!

Pe măsură ce vedem dragostea Tatălui în Cristos, Îi răspundem cu dragoste și, în umblarea noastră zilnică, vom ține cont de simțământul Tatălui, căci trăim intim în dragostea Sa delicată. Când ne gândim la Tatăl, care a trimis Duhul Fiului Său în inimile noastre strigând: „Ava, Tată” (Romani 8:16), suntem umpluți de dragoste față de El.

Ne vom preocupa nu doar de cerințele Tatălui, ci și de simțământul Tatălui, iar simțământul Tatălui va deveni simțământul nostru. Când îi vom întâlni pe alții, îi vom iubi cu dragostea lui Dumnezeu, care a fost turnată în inimile noastre. Când vorbim cu sfinții și cu cei din jurul nostru, în special cu cei din familia noastră, ei vor atinge ceva din dragostea lui Dumnezeu.

Când alții ne atacă și chiar ne urăsc, când cei mai apropiați ne urăsc și nu vor să vorbească cu noi, dragostea lui Dumnezeu se va exprima prin noi, căci trăim în intimitate cu Dumnezeu, ne pasă de simțământul Tatălui și umblăm în dragoste.

Nu vom fi indignați și nici nu-i vom ataca pe cei care ne urăsc; mai degrabă, vom permite Tatălui ca dragoste să fie exprimat prin noi. Așa cum Dumnezeu Tatăl ne iubește și se întinde spre noi în îndurarea Sa pentru a ne aduce într-o stare în care ne poate iubi până la capăt, tot așa și noi exprimăm dragostea Tatălui, chiar dragostea pe care Tatăl o are în noi.

Această dragoste nu este dragostea noastră naturală; dragostea noastră naturală este limitată și se strică, dar dragostea divină este nelimitată, nobilă și eternă. Dragostea lui Dumnezeu este atât de puternică încât nimic nu ne poate separa de dragostea lui Dumnezeu în Isus Cristos.

Însă această dragoste este atât de intimă și delicată, căci ne atinge, ajunge la noi și ne împarte ceea ce este Dumnezeu, chiar în adâncul ființei noastre. Fie ca noi să fim cei care Îl savurează și Îl experimentează pe Dumnezeu ca dragoste, astfel încât să umblăm în dragoste.

Fie ca noi să permitem dragostei lui Dumnezeu să ne atingă, să ne topească inima și să ne infuzeze, astfel încât să putem umbla în dragoste, umblând în intimitate cu Dumnezeu și îngrijindu-ne de inima Tatălui. O, cât de mult ne iubește Dumnezeu! Cât de mult Îl iubim noi! Ce dragoste delicată are El față de noi!

Îți mulțumim, Tată, că ești bogat în îndurare, datorită marii Tale iubiri cu care ne-ai iubit. Îți mulțumim că ai venit la noi în îndurarea Ta pentru a ne mântui în Fiul și a ne regenera cu viața Ta, astfel încât să putem fi copii ai lui Dumnezeu! Ce fel de dragoste este aceasta, nu că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre! Te iubim, Doamne Tată! Îți mulțumim că ne-ai arătat dragostea Ta cea mai nobilă și mai înaltă. Amin, în aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu printre noi, că Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu în lume, ca noi să avem viață și să trăim prin El! Te iubim, Tată! Îți răspundem în dragoste. Vrem să umblăm în dragoste, având întotdeauna grijă de simțământul Tatălui în umblarea noastră zilnică. Fie ca noi să trăim intim în dragostea Ta delicată astăzi. Fie ca dragostea Ta să fie exprimată prin noi către cei din jurul nostru. Desăvârșește-ne în dragostea Ta. Păstrează-ne în dragostea Ta. Cât de mult avem nevoie de dragostea Ta astăzi! Cât de mult vrem ca dragostea Ta să fie exprimată prin noi, pe măsură ce umblăm în dragoste!