O Revelație a lui Cristos

Să privim la minunatul Isus pentru a fi infuzat cu credință și pentru a nu fi dezaprobați

02/10/2024 by Credincios in Cristos 1 Comment

Trebuie să privim la minunatul Isus care este întronat în ceruri pentru a fi infuzați cu credință, pentru a alerga cursa cu răbdare și pentru a nu fi dezaprobați.

În calitate de credincioși în Cristos alergând cursa creștină cu răbdare, vrem să alergăm în așa fel încât să nu fim dezaprobați; prin urmare, ne îndreptăm privirea către Isus, cea mai minunată persoană, pentru a fi infuzați cu El ca credință și a alerga cursa până când vom obține premiul. Amin!

Domnul Isus este Cel mai minunat, magnetul imens din acest univers, atrăgându-i la El pe toți căutătorii Săi.

Când privim spre El de la orice altceva, suntem infuzați cu El și credința se ridică în noi. Amin!

Noi alergăm cursa creștină nu prin propria noastră tărie, zel sau dorință, ci prin privirea țintă la Isus! Isus este Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre.

Când privim la El, credința se ridică în noi și continuăm să alergăm cursa cerească în viața noastră creștină.

Domnul Isus a venit ca Dumnezeu încarnat și El a dat naștere credinței. El a tăiat calea credinței, a pionier pe calea credinței și a umblat în credință și prin credință.

El privea mereu de la lucrurile și oamenii din jurul Lui către Tatăl, petrecând timp cu Tatăl pentru a fi infuzat cu Tatăl și a trăi una cu Tatăl.

Domnul Isus a trăit nu numai o viață umană perfectă pentru a împlini dorința lui Dumnezeu, ci și mai mult, El a trăit în unirea organică cu Dumnezeu Tatăl, o viață prin credință și El a deschis calea credinței pentru ca noi toți să mergem pe ea.

Dacă privim la viața și trăirea Lui pe pământ, vom fi foarte inspirați și mișcați, pentru că Această persoană a fost întotdeauna una cu Tatăl și viața Lui a fost atât de frumoasă, aromată și minunată.

Oamenii au fost atrași de El, nu din cauza frumuseții Sale exterioare, ci din cauză că El L-a exprimat pe Dumnezeu și trăind o viață prin credință.

Această persoană, acest Isus minunat, a trecut prin moarte și înviere, iar în înviere, El a devenit un Duh dătător de viață.

Ca Duh, El vine în cei care cred în El pentru a-i aduce în cursa cerească, unde aleargă cu răbdare, privind țintă la Isus.

Așa cum alergătorii dintr-o cursă privesc spre țintă și nu acordă atenție la stânga sau la dreapta, nici nu sunt încurcați cu asta sau cutare lucru, ci aleargă drept înainte, tot așa procedăm și în cursa noastră creștină.

Trebuie să înlăturăm orice obstacol și trebuie să punem deoparte păcatul care ne încurcă atât de ușor și să alergăm cursa cu răbdare.

Pe partea negativă, punem deoparte piedicile și păcatul; pe partea pozitivă, ne îndepărtăm privirea către Isus.

Când privim de la toate lucrurile către El, El ne infuzează cu credința de care avem nevoie pentru a alerga cursa.

Apoi, alergăm cursa cu răbdare nu prin puterea noastră, ci prin credința pe care Domnul a infuzat-o în noi și în care credința El Însuși este în noi. Amin!

Alergăm cursa nu pentru a fi dezaprobat, ci privind la Isus și fiind infuzat cu credință

Când vine vorba de alergarea cursei, există anumite reguli care se aplică, iar dacă vreun alergător încalcă acele reguli, este descalificat.

Dacă un alergător încalcă regulile cursei pe care o participă, el este dezaprobat, descalificat și reprobat; indiferent cât de repede poate alerga și ce record obține, pur și simplu prin încălcarea regulilor, este dezaprobat și descalificat.

În mod similar, în cursa cerească pe care noi creștinii o alergăm astăzi, există posibilitatea să fim descalificați sau dezaprobați dacă nu alergăm cursa într-un mod adecvat.

Paul a alergat cursa – a început așa cum se vede în Gal. 2:2 și 1 Cor. 9:26-27, iar mai târziu în viață încă mai alerga cursa, așa cum se vede în Fil. 3:5-8, 12-14.

Spre sfârșitul vieții sale, chiar înainte de martirajul său, el a mărturisit că a terminat cursa (2 Tim. 4:7-8).

În timp ce alerga cursa, și-a dat seama că doar o singură persoană primește premiul și a alergat în acest fel, cu un scop clar, ca să obțină cununa dreptății, o coroană nepieritoare. Amin!

Trebuie să ne dăm seama că alergarea noastră nu este în zadar; nu alergăm și alergăm și alergăm fără un obiectiv sau un premiu; mai degrabă, alergăm cursa cu răbdare, privind la Isus și fiind proaspăt infuzați cu El ca credință.

Trebuie să lăsăm deoparte orice obstacol și păcatul care ne încurcă atât de ușor și să alergăm într-un mod în care să nu fim dezaprobați.

Nicio persoană mântuită nu va pieri, dar există posibilitatea ca el să devină dezaprobat.

Cum putem deveni dezaprobați? S-ar putea să nu fim calificați pentru a obține premiul pentru că nu alergăm cursa cu perseverență, ci mai degrabă, suntem împovărați și frustrați de multe lucruri și nu ne întoarcem privirea către Isus.

Pe vremea lui Pavel, credincioșii evrei erau frustrați prin faptul că au dat atenție atâtor lucruri din vechea religie evreiască.

În loc să continue cu Domnul și să lase în urmă lucrurile religiei iudaice, ei zăboveau în aceste lucruri și practicau lucrurile poruncite de Moise prin lege.

Prin urmare, Pavel i-a încurajat să alerge cursa cu răbdare, privind țintă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței lor (Evr. 12:2).

Când ei privesc departe de lucrurile religiei iudaice cu rânduielile și practicile ei, Domnul Isus Se infuzează în ei pentru a fi credința lor, capacitatea lor de a crede.

Astăzi s-ar putea să nu fim încurați sau frustrați de lucrurile religiei iudaice sau ale legii, dar pot fi alte lucruri pe care le permitem să ne țină jos și să ne împiedice să alergăm la cursă.

Trebuie să ne întindem înainte, să uităm ce este în spate și să alergăm cursa cu răbdare pentru a obține premiul!

Trebuie nu doar să umblăm, ci și să alergăm cursa!

Să luăm în considerare avertismentul din Evr. 12 și să fim încurajați să alergăm cursa!

Să privim la premiu și să fim încurajați de Domnul să alergăm cu răbdare cursa care este înaintea noastră, privind la Isus, Cel care a tăiat drumul, a ajuns la țel și care acum ne infuzează cu Sine pentru fii credința noastră.

Să primim avertismentul și să luăm stimulentul pentru a alerga cursa.

Credința noastră ca credincioși nu este propria noastră credință, ci Cristos care intră în noi pentru a fi credința noastră (Romani 3:22; Gal. 2:16).

În noi înșine avem doar necredință, dar când privim la Isus, El ne infuzează cu credință. El inițiază credința în noi.

Fie ca noi să învățăm să privim la Isus și să alergăm cursa cu perseverență, avându-L pe El în noi drept credință!

Doamne Isuse, privim de la toate lucrurile către Isus! Infuzează-ne astăzi cu credință, astfel încât să putem alerga cursa cu răbdare. Aleluia, avem un premiu – Cristosul lui Dumnezeu, savurarea deplină a lui Cristos în epoca viitoare și domnia cu Cristos. Amin, Doamne, renunțăm la orice obstacol și păcatul care ne încurcă atât de ușor și alergăm cursa cu răbdare, privind țintă la Isus! Nu dorim să fim dezaprobați sau descalificați de la primirea premiului. Vrem să câștigăm recompensa la sfârșitul cursei noastre. Ține-ne în alergarea cursei astăzi. Nu privim la starea sau situația noastră; privim de la noi înșine, de la mediul nostru și de la situația noastră către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre! Ne întoarcem de la orice alt obiect și privim pur și simplu la Isus cu o atenție neîmpărțită. Doamne Isuse, Te iubim! Doamne Isuse, avem nevoie de Tine! Doamne Isuse, vrem să Te câștigăm! Tu ești viața noastră și resursa noastră de viață!

Privim la Minunatul Isus pentru a fi infuzat cu credință și alergăm cursa cu răbdare

Viața noastră creștină a început cu o privire aruncată minunatului Isus.

Când am auzit evanghelia și am văzut această persoană minunată, Domnul Isus Cristos, pur și simplu ne-am deschis Lui, ne-am pocăit și L-am primit în noi ca viață.

Credința vine prin auzire și auzirea este prin vorbirea Cuvântului lui Dumnezeu (Rom. 10:17); când am auzit evanghelia și inima noastră s-a întors către Domnul, am fost plini de credință.

Totuși, acest lucru nu ar trebui să fie ceva ce am făcut doar în mod inițial, la momentul regenerării noastre; trebuie să continuăm să privim la Isus pe tot parcursul zilei pentru tot restul vieții noastre.

Trebuie să privim la minunatul Isus așa cum este revelat în Cuvântul Său, astfel încât să putem fi infuzați cu credință pentru a alerga cursa cu răbdare.

Numai dacă privim la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:2) putem alerga în cursa creștină.

În epistole vedem că Domnul Isus este Cel care locuiește în duhul nostru (Romani 8:10; 2 Tim. 4:22) ca Duh dătător de viață (1 Corinteni 15:45), făcându-și domiciliul în inima noastră (Efeseni 3:16-17), fiind format în noi (Gal. 4:19), transformându-ne în chipul Său (2 Cor. 3:18), trăind în noi (Gal. 2:20) și fiind viața și resursa noastră de viață.

Putem savura această locuire interioară a lui Cristos pur și simplu exersându-ne duhul și chemând numele Lui (Fapte 2:21; Rom. 10:10-13).

În cartea Evrei, totuși, vedem nu numai pe Cristos care locuiește în interior, ci și pe Cristos care a șezut în ceruri și care are atât de multe aspecte și funcții în lucrarea Sa cerească.

Cristosul ceresc prezentat în cartea Evrei este minunat!

Când privim la minunatul Isus, suntem infuzați cu credință și putem alerga cursa creștină cu răbdare.

Calea în care Îl savurăm pe Cristosul care locuiește în interior este prin exersarea duhului nostru pentru a-L contacta.

Calea în care Îl savurăm pe Cristosul ceresc este să privim spre El de la toate lucrurile de pe pământ!

Minunatul Isus în înălțarea Sa șade în ceruri, în persoana Fiului lui Dumnezeu (Evr. 1:5) și a fiului Omului (2:6), în persoana lui Dumnezeu (1:8) și a omului (2:6), ca Moștenitor desemnat al tuturor lucrurilor (1:2), Unsul lui Dumnezeu (v. 9), Autorul mântuirii noastre (2:10), Sfințitorul (v. 11), Ajutătorul constant (v. 16), Ajutorul instantaneu (4:16), Apostolul de la Dumnezeu (3:1), Marele Preot (2:17; 4:14; 7:26), slujitorul adevăratului tabernacul (8:2) cu o slujbă mai excelentă (v. 6), garanția și Mijlocitorul unui legământ mai bun (7:22; 8:6; 12:24), Executorul noului testament (9:16-). 17), Înaintemergătorul (6:20), Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (12:2) și marele Păstor al oilor (13:20).

Ce Cristos ceresc avem! Când privim la minunatul Isus cu o atenție neîmpărțită, suntem infuzați cu El!

Când privim la acest Isus, El ne va administra cerul, viața și puterea.

El ne va infuza cu tot ceea ce este El, transfuzându-ne cu Sine, astfel încât să putem alerga cursa creștină cu răbdare și să trăim viața cerească pe pământ!

În acest fel, El ne va purta pe toată calea vieții și ne va conduce și ne va aduce în glorie ca mulți fii ai lui Dumnezeu (Evrei 2:10). Aleluia!

Fie ca toți să învățăm să privim la minunatul Isus care este întronat în cer și încununat cu glorie și onoare (v. 9).

El este cea mai mare atracție din univers.

Când privim la minunatul Isus, suntem atrași de El, pentru că El este ca un imens magnet care ne atrage pe noi, mulții Săi căutători, către Sine.

Prin faptul că suntem atrași de frumusețea Sa fermecătoare, privim departe de toate lucrurile, altele decât El.

Domnul Isus nu vine și ne spune să renunțăm la toți idolii noștri, hobby-urile noastre și viața sufletească; El ni se dezvăluie ca fiind Cel mai minunat și noi privim spontan de la toate lucrurile la El.

Prin apariția Lui, putem lăsa deoparte toate poverile noastre și orice ne frustrează, astfel încât să putem alerga cursa cu perseverență.

Doar prin privirea ațintită către Isus, Cel mai minunat, putem alerga cursa cu răbdare.

Minunatul Isus este cel mai prețios dintre zece mii de persoane.

Trebuie să fim captivați de frumusețea Sa, astfel încât să-L alegem cu bucurie și să lăsăm deoparte orice ne împiedică să alergăm cursa.

Când avem apariția Domnului și El ne atrage într-un mod proaspăt, putem alerga cursa cu perseverență.

Credința noastră este aprecierea noastră față de Cristos ca reacție la atracția Lui.

Trebuie să privim la Isus cu o atenție neîmpărțită, întorcându-ne de la orice alt obiect (Evrei 12:1-2; Cânt. Cânt. 1:4; Psalmul 27:4).

Fără a avea un obiect atât de fermecător – minunatul Isus întronat în cer și încununat cu glorie și onoare – cum am putea privi către El de la atâtea lucruri care ne distrag atenția pe acest pământ?

Doamne Isuse, vrem să-L privim pe minunatul Isus care este întronat în cer și încununat cu glorie și onoare! Amin, Doamne, privim de la toate lucrurile spre Tine. Ești cea mai mare atracție din univers. Tu ești Dumnezeu și om și Tu ești Unsul, Autorul mântuirii noastre, Sfințitorul și Marele Preot. Tu ești Slujitorul și Garantul și Mijlocitorul noului legământ. Tu ești marele Păstor al oilor și Tu ne împarți cerul și viața cerească. Doamne, Te iubim! Vrem să vedem valoarea Ta fără egal. Vrem să savurăm strălucirea frumuseții Tale. Aratăni-Te. Atrage-ne cu frumusețea Ta fermecătoare. Privim de la toate lucrurile în afară de Tine pentru că Tu ești cel mai fermecător! Amin, Doamne, credem în Tine, căci Te apreciem ca fiind Cea mai minunată persoană! Ne întoarcem și privim spre Isus cu o atenție neîmpărțită! Doamne Isuse, Te iubim! Atrage-ne, vom alerga după Tine!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Let us Look to the Wonderful Jesus to be Infused with Faith and not be Disapproved, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 2 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Alergăm cu răbdare cursa pusă înaintea noastră până când terminăm cursa, așa cum a făcut Pavel

29/09/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să alergăm cu răbdare cursa care ne este pusă înainte, căutând călătoria pe care Domnul ne-a rânduit-o și să mergem cu credincioșie pe ea și să alergăm cu răbdare cursa până când vom primi premiul! Amin!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, venim la subiectul: Să terminăm cursa; în 2 Tim. 4:7 Pavel a spus că a terminat cursa (a isprăvit alergarea).

Pe de o parte, luptăm lupta bună, iar pe de altă parte, terminăm cursa, adică alergăm cursa cu răbdare până când terminăm cursa și primim premiul.

Suntem cei care luptă lupta cea bună, terminăm cursa și iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca cunună a dreptății.

Trebuie să ne pregătim pentru venirea Domnului; pe măsură ce așteptăm cu nerăbdare venirea Lui, trebuie să avem senzația că revenirea iminentă a Domnului este legată de viața noastră de astăzi.

Venirea Domnului nu ar trebui să fie doar o doctrină în credința noastră creștină; ea ar trebui să ne facă să avem o mare schimbare în viața noastră de zi cu zi.

Săptămâna trecută am văzut că, pentru a ne pregăti pentru venirea Domnului, trebuie să luptăm lupta bună a credinței, mai ales că trăim în ultimele zile și biserica s-a degradat.

Săptămâna aceasta savurăm și aprofundăm subiectul finalizării cursei, care implică alergarea cursei cu răbdare.

În lumina venirii Domnului, trebuie să realizăm că fiecare dintre noi are de alergat o cursă, un curs anume stabilit de Domnul, pe care trebuie să-l parcurgem.

Alergarea noastră, însă, nu este să fim numărul unu la final și să fim cel mai bun alergător; nu este un sprint, ci un maraton care are loc toată viața noastră creștină.

Nu putem fi prezumți să spunem că ne-am terminat cursa; Pavel a putut spune acest lucru doar în ultima epistolă pe care a scris-o, când a simțit că timpul plecării lui era aproape.

În Fapte 20:24 el menţionează că vrea să-şi termine alergarea; această alergare este o cursă. Suntem cu toții într-o cursă astăzi.

În lume există o cursă spre vârf, o cursă de șobolani pentru a fi cel mai bun și pentru a câștiga mai mulți bani, faimă și posesiuni; în cele din urmă, cei care conduc această cursă sunt cei mai nenorociți oameni de pe pământ.

Dacă ai cunoștințe din interior despre frământările interioare ale celor care câștigă o asemenea faimă fie în divertisment, muzică sau afaceri, vei fi șocat să afli cât de chinuiți sunt și cât de mizerabili sunt în interior.

Dar noi, în calirate de credincioși în Cristos, ne uităm la Isus și suntem plini de credință și alergăm cu perseverență pentru a obține premiul! Amin!

Pavel a alergat cursa cerească și a proclamat triumfător: Am terminat cursa!

Apostolul Pavel este modelul nostru; a fost un persecutor al bisericii, dar Domnul l-a întâlnit personal și el s-a convertit la Cristos.

După ce Domnul l-a luat în stăpânire, Pavel a început să alerge cursa cerească și a alergat continuu (1 Cor. 9:24-26; Fil. 3:12-14) ca să o poată termina (Fapte 20:24).

El alerga în 1 Cor. 9, iar el alerga în Fil. 3; a continuat să alerge cu răbdare cursa pusă în fața lui.

Cuvântul lui către Timotei din 2 Tim. 4:7 indică faptul că el a terminat triumfător cursa, pentru că a declarat, mi-am terminat cursa!

La fel ca Pavel, am fost câștigați de Domnul și El ne-a luat în stăpânire; acum alergăm cursa cerească și alergăm continuu cursa pentru a o termina.

Viața creștină este o cursă și toți suntem alergători în cursă.

În Gal. 2 Pavel Îl urmărea pe Domnul de mulți ani, dar a spus că se temea că ar fi fugit în zadar, așa că a continuat să urmărească.

Întotdeauna a avut grijă să alerge corect în cursa creștină.

Nu vrem să alergăm în zadar și să nu fim răsplătiți de Domnul; vrem să alergăm cursa creștină cu răbdare și să primim premiul.

În 1 Cor. 9 Pavel i-a îndemnat pe credincioșii corinteni să alerge cursa. În Fil. 3 a spus că a urmărit și a alergat cursa către țintă.

Iar în Faptele Apostolilor 20:24 el a spus că voia să-și termine cursa și nu se temea pentru viața lui.

În cele din urmă, în 2 Tim. 4:7 Pavel a declarat triumfător: Am terminat cursa.

El nu numai că a început să alerge, ci a alergat continuu și a alergat cursa cerească cu răbdare până când a fost asigurat că va primi coroana dreptății.

La sfârșitul vieții sale, el a putut proclama triumfător că a terminat cursa și că va primi de la Domnul o răsplată – cununa dreptății (v. 8).

Mulți creștini cred că a alerga în cursa creștină este pentru mântuire. De fapt, doar cei mântuiți pot alerga la această cursă.

Cei care nu au fost mântuiți nu sunt calificați să alerge cursa.

Frați și surori, noi, credincioșii în Cristos, suntem calificați să alergăm cursa cerească până când noi, la fel ca Pavel, putem declara că am terminat cursa.

Nu trebuie să ne uităm la eșecurile și slăbiciunile noastre: trebuie pur și simplu să ne întoarcem privirea către Isus, Cel care ne-a chemat și care ne va duce până la capăt și să alergăm cursa cerească cu răbdare.

Am primit viața lui Cristos și această viață divină ne dă posibilitatea să alergăm cursa.

În cazul lui Pavel, înainte de a începe să alerge în cursa creștină, el s-a străduit să-I placă lui Dumnezeu, dar de fapt L-a frustrat pe Dumnezeu prin eforturile lui și i-a frustrat pe cei care erau în cursă.

Dar Domnul S-a îndurat de el și l-a întâlnit, l-a convertit și l-a adus în cursa creștină să alerge cu răbdare până când va primi premiul.

El a fost întors de la întuneric la lumină și, după ce s-a convertit la Cristos și după ce a început să alerge, el predica evanghelia pentru a-i transfera pe mulți de la întuneric la lumină.

Domnul a câștigat această persoană care obișnuia să alerge pe cursa greșită și cursa incorectă, iar această persoană, Pavel, a alergat cursa cerească și a terminat cursa.

Putem să-l luăm ca model și să alergăm astăzi cursa creștină cu răbdare până când primim și premiul. Îi putem spune Domnului,

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai mântuit cu viața Ta divină și ne-ai adus în cursa creștină. Aleluia, noi credincioșii în Cristos suntem alergători în cursa cerească! Amin, Doamne, vrem să alergăm cursa cu răbdare până vom primi premiul. Vrem să ne întoarcem privirea de la orice ne distrage atenția și pur și simplu să alergăm cursa cerească privind țintă la Isus! Te iubim, Doamne Isuse! Vrem să alergăm și să continuăm cursa până ajungem la destinație și primim premiul. Salvează-ne de la alergarea cursei greșite. Ține-ne în cursa vieții noastre creștine către premiul la care ne-a chemat Dumnezeu în Cristos. Vrem să alergăm, Doamne, ca să terminăm cursa și să primim premiul: cununa dreptății! Aleluia, apostolul Pavel a alergat cursa și a terminat cursa și a fost asigurat că Dumnezeu îi va da cununa dreptății. Doamne, ține-ne în cursa creștină alergând cu răbdare până când vom primi premiul!

Să căutăm călătoria pe care Domnul a rânduit-o pentru noi și să alergăm cu răbdare cursa pusă în fața noastră

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne dăm seama că o viață creștină potrivită presupune parcurgerea cursei, alergarea cursei vieții creștine, pentru realizarea economiei lui Dumnezeu conform scopului Său.

Această cursă nu este invenția noastră; mai degrabă, din veșnicie în veșnicie, Dumnezeu are o singură cale.

Dumnezeu nu are scopuri și economii diferite; are un singur scop etern și o singură economie.

Pentru ca El să-și împlinească scopul, toți cei pe care i-a ales și pe care i-a câștigat ar trebui să alerge cu răbdare cursa pusă înaintea lord.

Nu trebuie să ne inventăm propria cursă sau să ne stabilim propria cursă; trebuie doar să căutăm călătoria pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o și să mergem cu credincioșie pe ea.

Trebuie să vedem că viața noastră creștină este o cursă și să căutăm călătoria pe care Domnul ne-a rânduit-o și să o parcurgem cu credincioșie.

Trebuie să plătim orice preț pentru a ne continua călătoria cu toată inima până ajungem la capăt.

Nu ne grăbim, încercând să fim primul sau al doilea în cursa pusă înaintea noastră; mai degrabă, plătim prețul pentru a alerga cu răbdare cursa pusă înaintea noastră.

Pavel nu a spus că a primit premiul întâi; mai degrabă, a spus că și-a terminat cursa; el a terminat cursa.

Călătoria pe care Domnul ne-a rânduit-o este cursa pe care o alergăm cu toții (Evr. 12:1).

Avem un nor atât de mare de martori în jurul nostru; de aceea, ar trebui să lăsăm deoparte orice piedică și păcatul care ne înfășoară atât de ușor și să alergăm cu răbdare cursa care ne este pusă înainte.

Această cursă nu este altceva decât Cristos Însuși, pentru că El a spus: Eu sunt calea și realitatea și viața (Ioan 14:6).

Cristos este calea, iar noi mergem pe calee și alergăm cursa.

Deși Cristos este cursa noastră, nu ar trebui să luăm această cale pur și simplu ca pe o cale, ci mai degrabă, să o luăm ca pe o cursă de alergare!

Nu ar trebui să luăm timp să ne gândim, să privim în jur, să stăm pe loc sau să mergem încet, ci să alergăm cursa până când terminăm cursa! Amin!

Alergăm cursa pentru a câștiga o coroană nestricată (1 Cor. 9:25), care este o recompensă ca stimulent.

Această răsplată ne va fi dată conform faptelor noastre la întoarcerea Domnului (Mat. 16:27; Apoc. 22:12; 1 Cor. 4:5).

Acesta va fi hotărât la scaunul de judecată al lui Cristos (2 Cor. 5:10) și va fi savurat de noi în împărăția viitoare (Mat. 25:21, 23).

Acest premiu nu este mântuirea într-un sens comun (Efes. 2:8; 1 Cor. 3:15), ci o răsplată într-un sens special (Evr. 10:35; 1 Cor. 3:14).

Am primit mântuirea eternă prin credință, nu prin faptele noastre, pentru că suntem mântuiți prin har prin credință (Efes. 2:8-9).

Cu toate acestea, vom primi o răsplată pentru lucrarea noastră după ce vom fi mântuiți (1 Cor. 3:8, 14).

Toți credincioșii în Cristos au primit mântuirea lui Dumnezeu prin credință; cu toate acestea, dacă un credincios primește recompensa depinde de modul în care aleargă cursa.

A alerga este diferit de a umbla; nu doar mergem încet sau umblăm, privind în jur la peisajul din jurul nostru.

Mai degrabă, a alerga într-o cursă presupune să lăsăm deoparte orice ne împiedică și pur și simplu să alergăm.

Pentru ca noi să alergăm cu răbdare cursa pusă în fața noastră, trebuie să dăm laoparte orice greutate inutile, orice povară care ne îngreunează.

De asemenea, trebuie să dăm laoparte păcatul care ne împiedică atât de ușor.

Fiecare dintre noi are un păcat sau un lucru care ne împiedică și ne frustrează să alergăm cursa.

Trebuie să lăsăm deoparte orice ne îngreunează și pur și simplu să alergăm cu răbdare cursa pusă în fața noastră.

Există obstacole exterioare și păcate interioare care ne frustrează de la alergarea cursei.

Alergăm spre țintă și vrem să alergăm cu răbdare cursa pusă în fața noastră pentru a primi premiul.

Trebuie să luăm în considerare înaintea Domnului care sunt lucrurile din noi sau din jurul nostru care ne îngreunează și ne frustrează să alergăm cursa și să le dăm laoparte.

Vrăjmașul ne-a orbit atât pe noi cât și pe mulți creștini să credem că, acum că suntem mântuiți, cu toții vom fi răsplătiți de Dumnezeu cu tot ce avem nevoie, așa că nu trebuie să facem multe lucruri.

Biblia ne vorbește în mod repetat despre subiectul răsplății.

Dar cine acordă atenție chemării Domnului de a câștiga acest premiu?

Trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său, să fim purificați în gândirea și vorbirea noastră și să alergăm cursa cu răbdare, chiar să suferim opoziția cu răbdare (Evrei 12:2-3).

Vântul ne este contrar. Există un curent în lume astăzi și există o degradare în creștinism care ne este contrară.

Trebuie să alergăm cu răbdare cursa pusă în fața noastră, suferind opoziția.

Nu ar trebui să credem că este ciudat că există opoziție și că există lucruri care se ridică împotriva noastră pentru a ne frustra alergarea.

Mai degrabă, ar trebui să ne întoarcem privirea către Isus și să alergăm cu răbdare cursa pusă înaintea noastră.

Doamne Isuse, vrem să alergăm cu perseverență cursa pusă înaintea noastră până când vom termina cursa și vom primi răsplata. Vrem să dăm laoparte orice ne îngreunează. Arată-ne, Doamne, ce ne frustrează în alergarea cursei creștine. Vrem să dăm laoparte păcatul care ne împiedică atât de ușor și să alergăm cu răbdare cursa pusă înaintea noastră! Amin, Doamne, vrem să câștigăm cursa și să primim o coroană nepieritoare la venirea Ta! Nu ne mulțumim doar să fim mântuiți prin har prin credință; vrem să câștigăm răsplata la întoarcerea Ta! Amin, Doamne, dăm laoparte orice greutate inutilă și orice lucru care ne îngreunează. Suntem dispuși să suferim opoziția cu răbdare, astfel încât să putem alerga cursa cu răbdare până când vom primi recompensa! O, Doamne Isuse, nu ne uităm la noi înșine și nici nu avem încredere în puterea și rezistența noastră de a alerga; ne îndreptăm privirea către Isus pentru a fi proaspăt și continuu infuzați cu El ca credință în timp ce alergăm cu răbdare cursa creștină!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Run with Endurance the Race set Before Us until we Finish the Course, as Paul Did, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 2 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să apucăm viața eternă și a fi în adevărul divin pentru a birui degradarea

25/09/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

Apucarea vieții eterne este soluția la degradarea bisericii de astăzi, căci fără această viață eternă și adevărul divin din Sfintele Scripturi, noi, credincioșii în Cristos, nu suntem nimic și nu avem nimic. Amin!

În timp ce trăim în epoca degradării bisericii, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să ne întoarcem la cuvântul curat și nealterat al lui Dumnezeu și să rămânem în el.

Nu trebuie să inventăm lucruri noi, să venim cu noi moduri și să aducem noi învățături; pur și simplu trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său și să fim simpli: doar să Îl savurăm în Cuvânt și conform Cuvântului Său.

Există o luptă astăzi, lupta cea bună a credinței (1 Tim. 6:2).

Această luptă bună este pentru păstrarea credinței și respingerea diferitelor învățături.

Pavel i-a poruncit pe Timotei în 1 Tim. 1:3-4 să rămână în Efes, ca să poată cere unora să nu învețe lucruri diferite, ci mai degrabă să se concentreze asupra economiei lui Dumnezeu, care este în credință.

Economia lui Dumnezeu este punctul central al întregii Biblii.

Dumnezeu are o economie, un aranjament al casei, pentru ca El să distribuie tot ceea ce El este în noi, poporul Său ales.

În Vechiul Testament Dumnezeu a avut o economie, dar acum în Noul Testament El are o economie a Noului Testament, conform căreia noi suntem chemați să fim credincioșii în Cristos.

În economia Sa noutestamentară, Dumnezeu ne mântuiește prin har, nu prin faptele legii.

Pur și simplu trebuie să credem, iar când credem în Domnul Isus, suntem uniți cu El ca un singur duh (1 Cor. 6:17).

Viața noastră creștină ar trebui să fie o viață în acest duh unic, duhul contopit; zi de zi trebuie să trăim nu în viața noastră naturală și prin ea, ci în viața eternă și prin ea, prin viața divină din duhul nostru.

Din cauza degradării bisericii care este atât de predominantă astăzi, trebuie să apucăm viața eternă, la care am fost chemați.

Ceea ce avem nevoie nu sunt mai multe învățături, mai multe doctrine, mai multe daruri sau mai multe minuni; trebuie pur și simplu să apucăm viața eternă. Viața eternă poate face față întregii degradări.

Această viață eternă nu este numai eternă în timp; chiar mai mult, ea este viața divină necreată, viața lui Dumnezeu, care este eternă atât în timp, cât și în calitate.

Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem către Domnul și să savurăm zilnic viața eternă, să trăim prin viața eternă și să permitem ca viața eternă să fie exprimată prin noi.

Când suntem persoane ale vieții, cei care apucă viața eternă, vom birui declinul bisericii și orice degradare va fi expusă și înlăturată.

Când apucăm viața eternă, luptăm lupta cea bună a credinței în viața noastră creștină.

Noi luptăm în mod subiectiv lupta cea bună a credinței apucând viața eternă

Luptăm lupta cea bună a credinței nu numai în mod obiectiv, rostind niște doctrine sănătoase și care se regăsesc în cuvântul lui Dumnezeu, ci și mai mult, subiectiv, apucând viața eternă.

Suntem într-un război care este foarte subiectiv.

Războiul bun pe care-l luptăm astăzi nu este folosirea Bibliei pentru a-i lovi pe alții, a-i doborî sau a-i convinge.

Toate aceste lucruri sunt obiective. Lupta noastră este foarte subiectivă.

Numai apucând viața eternă în viața noastră de zi cu zi putem lupta lupta cea bună a credinței.

Dacă nu cunoaștem viața divină a lui Dumnezeu, dacă nu trăim această viață, atunci ne luptăm doar pentru unele lucruri exterioare, încercând să-i convingem sau să-i biruim pe oamenii pe dinafară, dar nu luptăm lupta bună a credinţă.

Lupta bună a credinței este ceva foarte subiectiv, în duhul nostru, și are legătură cu viața eternă.

S-ar putea să fim destul de limitati în exterior, iar munca noastră pentru Domnul pare să fie restrânsă și mică; s-ar putea să fim chiar în închisoare ca Pavel și Sila, dar în interior Îl savurăm pe Domnul apucând viața eternă.

Pavel și Sila au cântat în închisoare; pe dinafară, ei au fost înfrânţi, chiar întemnițați, dar pe
dinăuntru apucau viaţa eternă, pentru că Îl savurau pe Cristos la maxim.

Putem fi mântuiți prin alimentarea din belșug a Duhului lui Isus Cristos (Filipeni 1:19) și prin cererea sfinților, pentru că totul se va mântui când vom apuca viața eternă.

Dificultățile din jurul nostru, limitările care ne țin jos și ne îngrădesc în funcționare, toate acestea se vor transforma în mântuirea noastră, pentru că în interior apucăm viața eternă.

Subtilitatea vrăjmașului în a aduce abatere de la credință este să ne distragă pe noi, credincioșii în Cristos, de la viața eternă.

El aduce învățături și practici care devin centrul nostru și multe lucruri sunt folosite de dușman pentru a ne distrage atenția de la viața eternă.

Trebuie să fim în duh, una cu Domnul, pentru a dezvălui lucrările subtile ale vrăjmașului. El este atât de subtil; nu ne va arăta chipul lui diavolesc, ci mai degrabă se va îmbrăca cu piele de oaie.

Trebuie să ne ferim să nu fim zdrobiți de vânturile de învățături (Efeseni 4:14). Aceste vânturi sunt în viclenie, în vederea unui sistem de eroare.

Dacă luăm în considerare situația de intrare în lume și starea copiilor lui Dumnezeu, nu putem nega că dușmanul are o mulțime de lucrări înșelătoare și subtile.

Există o mulțime de lucruri pe care autoritatea întunericului le face în mod constant pentru a exercita controlul asupra oamenilor, astfel încât mulți credincioși în Cristos să se abată în mod inconștient de la credință.

Nu ar trebui să credem că acest lucru nu ni se va întâmpla niciodată, pentru că nu ne vom abate niciodată de la credință. S-ar putea să ne abatem doar puțin, un centimetru, iar mai târziu abaterea va fi de o kilometru.

Trebuie să cunoaștem economia lui Dumnezeu, să fim plini de învățătura sănătoasă din Cuvântul lui Dumnezeu și să ne concentrăm doar pe economia eternă a lui Dumnezeu în învățătura noastră.

Și trebuie să apucăm viața eternă la care am fost chemați.

Când cunoaștem economia lui Dumnezeu, vom putea discerne diferitele învățături, astfel încât să apucăm viața eternă și să nu fim distrași de multe lucruri care ne-ar entuziasma, ne-ar da așa-zisul succes și ne-ar aduce beneficii.

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să apucăm viața eternă, pentru că fără viața eternă nu suntem nimic (1 Ioan 5:11).

Dacă suntem cei care pun mâna pe viața eternă, vom putea duce lupta cea bună a credinței într-un mod subiectiv.

Scopul acestei lupte bune este ca economia lui Dumnezeu să poată fi împlinită, astfel încât El să poată obține o expresie corporativă în acest univers.

Aceasta este ceva ce ține de viață, nu ceva făcut prin aranjamentul sau lucrările omului.

Fie ca noi să creștem în cunoașterea vieții divine, să avansăm în Domnul apucând viața eternă și să ajungem la măsura deplină a staturii plinătății lui Cristos.

Biserica trebuie să ajungă la cunoașterea deplină a lui Cristos, pentru ca biserica să fie plină de toată plinătatea lui Cristos.

Când vine Domnul, El vrea să Se căsătorească cu o mireasă care se potrivește pe deplin cu El, o mireasă care este matură în viață și perfecționată în adevăr.

Această mireasă, care are o asemenea statură și măsură care să se potrivească cu El, este pregătită astăzi și noi putem fi parte din mireasa lui Cristos.

Fie ca noi să fim cei care apucăm zilnic viața eternă!

Doamne Isuse, vrem să luptăm în mod subiectiv lupta cea bună a credinței, apucând viața eternă în viața noastră de zi cu zi. Salvează-ne de la cădere și de la atacurile dușmanului care este atât de subtil în a aduce multe lucruri care să ne distragă atenția. Expune tacticile inamicului și lucrările sale subtile. O, Doamne, alegem să punem stăpânire pe viața eternă astăzi. Ne întoarcem către Tine și vrem să trăim în duhul nostru pentru ca viața Ta să se poată exprima prin noi. Doamne Isuse, fără viața eternă nu suntem nimic. Crești in noi. Fie ca viața Ta să crească în noi până la maturitate până când vom ajunge cu toții la măsura staturii plinătății lui Cristos! Amin, Doamne Isuse, dă-ne porțiunea de har de astăzi, ca să putem crește în viață puțin mai mult până la maturitate! Dorim să fim salvați de tendința descendentă a degradării bisericii prin apucarea vieții eterne. Vrem să ducem la îndeplinire economia lui Dumnezeu cu privire la biserică, apucând viața eternă! Aleluia pentru viața lui Dumnezeu din noi!

Să savurăm și să trăim prin viața eternă și nestricăcioasă a lui Dumnezeu și să rămânem în adevărul divin din Sfintele Scripturi

2 Tim. 1:10 spune că Mântuitorul nostru Isus Cristos a anulat moartea și a adus la lumină viața și nestricăciunea prin Evanghelie.

Pe măsură ce declinul bisericii are loc astăzi, trebuie să ne dăm seama că viața eternă a lui Dumnezeu conține antidotul acestui declin.

Pavel a văzut declinul bisericii la vremea sa, dar nu a fost descurajat sau dezamăgit; mai degrabă, el apuca viața eternă. El și-a dat seama că toți credincioșii au în ei ceva care nu se schimbă niciodată: viața eternă, necreată, incoruptibilă a lui Dumnezeu.

Întregul Imperiu Roman a încercat să distrugă această viață, dar nu a putut; mai degrabă, Cristos ca viață în credincioși a pus capăt Imperiului Roman.

Ar trebui să fim încurajați în viața lui Dumnezeu și să nu fim descurajați sau dezamăgiți de situație, deoarece cu toții putem apuca viața eternă.

Putem savura și trăi prin viața eternă și incoruptibilă a lui Dumnezeu astăzi.

Viața eternă după care am fost chemați este nestricată și neschimbătoare. Această viață locuiește în noi și nimic nu izbândește împotriva acestei vieți.

Dumnezeul Triunic procesat a venit în noi pentru a fi însăși viața noastră.

În această viață menționată în 2 Tim. 1:1 sunt incluse elementele de bază ale inoculării.

În viața eternă avem o conștiință curată, o credință neprefăcută, darul divin, un duh puternic, harul etern, elementul nestricăciunii, cuvântul sănătos și Duhul care locuiește în interior.

Când savurăm și trăim prin viața eternă a lui Dumnezeu din duhul nostru, noi suntem inoculați împotriva decăderii bisericii și biruim vrăjmașul, zidind biserica ca Trup al lui Cristos.

Slavă Domnului, viața eternă a lui Dumnezeu le-a fost dată tuturor credincioșilor în Cristos (1 Tim. 1:16) și este elementul principal al harului divin dat nouă (Rom. 5:17, 21).

Această viață a învins moartea (Fapte 2:24) și va înghiți moartea (2 Cor. 5:4).

Nimic nu poate birui această viață, căci această viață este Dumnezeu Însuși care devine viața noastră după ce a trecut prin procesele de încarnare, viață umană, răstignire, moarte, înviere și înălțare.

Pe măsură ce predicăm evanghelia, adminstrăm această viață eternă altora, iar această viață și neputrezirea sunt aduse la lumină și făcute vizibile altora prin evanghelie.

Când alții primesc viața divină, intervine neputrezirea. Viața și neputrezirea sunt capabile să contracareze moartea și corupția aduse de declinul dintre biserici.

Slavă Domnului, știm îm cine am crezut, căci Cel în care am crezut este o persoană vie, Isus Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu, și El este întruparea harului divin și a vieții eterne!

Am primit viața eternă și acum apucăm viața eternă pentru a savura și a trăi prin această viață în trăirea noastră de zi cu zi.

În El, această viață a fost foarte puternică, făcându-L să învingă toate lucrurile, inclusiv moartea.

În noi, această viață este foarte puternică, întărindu-ne să suportăm toate lucrurile și încurajându-ne să suferim de dragul Lui.

Slavă Domnului. În același timp, rămânem în adevărul divin din Cuvântul lui Dumnezeu, Sfintele Scripturi, pentru că viața divină este ascunsă în Cuvântul lui Dumnezeu.

Pe de o parte, Îl savurăm pe Cristos ca viață și trăim prin această viață.

Pe de altă parte, rămânem în adevărul în Cuvântul lui Dumnezeu, fiind constituiți cu învățătura sănătoasă a economiei Noului Testament a lui Dumnezeu și primind cuvântul lui Dumnezeu ca suflare a lui Dumnezeu (2 Tim. 3:14-17).

În acest fel, orice moarte din noi este înghițită și ne este oferită sursa de viață. Adevărul divin înlocuiește orice deșertăciune a corupției cu realitatea tuturor bogățiilor divine ale lui Cristos.

Sfintele Scripturi risipesc orice confuzie și ne oferă lumină și revelație divină. Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca viață eternă, pentru ca Tu să fii viața noastră. Vrem să Te savurăm și să trăim prin viața eternă din duhul nostru. Nu avem încredere în viața noastră naturală; ne renegăm sinele, ne pierdem viața sufletului și apucăm ceea ce este cu adevărat viață. Amin, Doamne Isuse, fii viața noastră astăzi. Trăiește în noi astăzi. Vrem să trăim un singur duh cu Tine, astfel încât viața Ta divină să se poată exprima prin noi. Salvează-ne de orice stricăciune și deșertăciune. Fie ca Tu să înghiți orice moarte din ființa noastră. O, Doamne, vrem să fim în Tine și ca Tu să fii în noi, ca să avem o singură viață și trăire cu Tine astăzi! Fie ca viața Ta divină să fie exprimată prin noi! Venim la Tine, dragă Doamne, în cuvântul Tău. Strălucește asupra noastră. Iluminează-ne. Risipește confuzia din ființa noastră și dă-ne lumină și revelație divină. Fie ca lumina Ta să strălucească asupra noastră prin cuvântul Tău. Expune declinul și degradarea și du-ne mai departe cu Tine pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Laying Hold on the Eternal Life and being in the Divine Truth to Overcome Degradation, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 1 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Revelația progresivă a lui Dumnezeu în Biblie: Dumnezeul burlac devine Dumnezeul căsătorit

03/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, L-am primit pe Cristos, Isus Domnul, și acum umblăm în El; Cristosul în care trebuie să umblăm este Cristosul în slujba Sa completă în trei etape și trebuie să vedem revelația progresivă a lui Dumnezeu în Biblie – de la „Dumnezeu burlac” la Dumnezeul încorporat, Noul Ierusalim. Aleluia!

Ce Cristos bogat, atotinclusiv și extins avem! El este totul pentru noi și El ne-a fost dat ca porțiune a noastră.

Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos, să Îl savurăm pe Cristos, să-L absorbim pe Cristos și să umblăm în Cristos.

Umblăm în Cristos ca țara noastră bună pentru a lua în stăpânire toate bogățiile Sale umblând în duhul și prin Duhul.

Zi de zi trebuie să ne întoarcem la duhul nostru, pentru că cheia mântuirii organice a lui Dumnezeu și cheia părtășiei noastre cu Dumnezeu este duhul nostru contopit.

Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem doar ființe umane; avem o altă viață în noi, viața divină, iar în duhul nostru există o nouă persoană – omul nostru nou, omul interior, duhul regenerat de Dumnezeu cu viața și natura Sa.

Acesta este motivul pentru care de atâtea ori când alții spun lucruri, nu putem fi de acord cu ei, iar când vor să meargă să facă ceva, există în noi un simț interior care ne deranjează.

Domnul Isus, ca fiind Duhul este în duhul nostru, este contopit cu duhul nostru și trebuie să trăim în duh și conform duhului pentru a-L cunoaște, a lua stăpânire pe El și a ne împărtăși din bogățiile Sale de nepătruns.

Biblia ne spune din nou și din nou că Dumnezeu este Duh și că putem să-L contactăm, să-L primim, să Îl savurăm și să-L experimentăm prin intermediul duhului nostru.

Dumnezeu este Duh, iar dacă vrem să ne închinăm Lui, mintea sau emoțiile noastre nu sunt calea – duhul nostru este cel care trebuie folosit și exersat pentru a ne închina lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne regenerează cu viața Sa în duhul nostru, iar duhul nostru este locuința lui Dumnezeu Duhul.

De partea Sa, esența lui Dumnezeu este Duhul și, chiar mai mult, Dumnezeu a trecut printr-un proces pentru a deveni un Duh dătător de viață, astfel încât El să poată distribui și împărți viața Sa în noi.

Acum avem viața divină a lui Dumnezeu în duhul nostru, iar Domnul Isus ca har este cu duhul nostru.

Zi de zi noi, credincioșii în Cristos, trebuie să umblăm în Duhul și în conformitate cu duhul nostru; Duhul Sfânt este contopit cu duhul nostru pentru a deveni un duh contopit și în acest duh trebuie să trăim, să acționăm și să ne avem întreaga noastră ființă.

Viața noastră creștină este o viață de zi cu zi, o viață de zi cu zi, în duhul contopit și conform Duhului.

În acest Duh împreună cu duhul nostru, avem o aprovizionare din belșug și în duhul nostru ne rugăm, suntem sfințiți, suntem înnoiți și transformați pentru a fi la fel ca Cristos.

Slavă Domnului pentru duhul nostru, un duh contopit!

Revelația progresivă a lui Dumnezeu în Biblie: Dumnezeul burlac devine Dumnezeu încorporat

Cristosul în care suntem înrădăcinați și în care trebuie să umblăm este un Cristos minunat, atotinclusiv, iar Biblia dezvăluie o revelație progresivă a lui Dumnezeu.

Revelația centrală a lui Dumnezeu este revelația progresivă a lui Dumnezeu în Biblie – Dumnezeul „burlac”, Dumnezeul încarnat, Dumnezeul răscumpărător, Dumnezeul compus, Dumnezeul intensificat, Dumnezeul care locuiește în interior și Dumnezeul încorporat! Amin!

La începutul Bibliei, vedem că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său și conform asemănării Sale și El a spus: Nu este bine ca omul să fie singur (Gen. 1:26; 2:18).

Când El a spus acest lucru, El se referea nu numai la om, ci și la Sine.

Acest lucru poate fi destul de șocant pentru mulți oameni, creștini și necreștini deopotrivă; cum putem spune că nu este bine ca Dumnezeu să fie singur?

Dumnezeu în Sine este bogat, complet și desăvârșit și nu are nevoie de nimeni pentru existența sau lucrarea Sa.

Dar El are nevoie de cineva care să I se potrivească cu El; El are nevoie de o parteneră.

Dacă nu credeți acest lucru, verificați doar cele 2-3 capitole de la începutul și de la sfârșitul Bibliei: ambele vorbesc despre un cuplu.

Biblia prezintă o revelație progresivă a lui Dumnezeu; în Geneza, îl vedem pe Dumnezeu „bulac”, un Dumnezeu care este singur și care caută o parteneră.

Întreaga Biblie dezvoltă acest gând; Dumnezeu vrea să câștige o parteneră, o soție.

În Vechiul Testament, Dumnezeu a considerat poporul lui Israel ca fiind soția Sa și de multe ori a fost gelos pe ei pentru că ei L-au părăsit și au mers după idoli, părăsindu-și astfel Soțul.

Deci, într-o zi, Dumnezeul burlac a devenit Dumnezeul încarnat.

În Evanghelii, vedem nu numai un Dumnezeu în ceruri făcând lucruri pentru poporul Său de pe pământ, ci și mai mult, vendem un Dumnezeu încarnat.

Dumnezeu s-a născut în om (Matei 1:18) pentru a fi Emanuel, Dumnezeu cu noi (v. 23).

Dumnezeul încarnat a venit nu numai pentru a îndeplini lucrarea mântuirii și pentru a deveni un Duh dătător de viață pentru a regenera omul și a face pe om parte din expresia corporativă a lui Dumnezeu; chiar mai mult, El a venit pentru a-l curte și câștiga pe om.

Când Dumnezeu S-a încarnat, El a devenit Dumnezeu-plus, Dumnezeu plus viața și natura umană, viața umană, crucificarea, moartea și înmormântarea.

El a fost procesat, pentru că El a trecut prin procesele încarnării, vieții umane, crucificării și înmormântării.

Dumnezeul burlac a devenit Dumnezeul încarnat. În a treia etapă, Dumnezeul încarnat a devenit Dumnezeul răscumpărător; pe cruce, Cristos a devenit Răscumpărătorul.

Trecând prin crucificare, Dumnezeu a devenit Dumnezeul răscumpărător.

El ne-a răscumpărat pentru a ne aduce înapoi la Sine, plătind cel mai mare preț pentru noi.

De asemenea, Dumnezeul răscumpărător a biruit moartea, a supus-o și a ieșit din moarte.

Slavă Domnului pentru Dumnezeul încarnat care devine Dumnezeul răscumpărător!

După moartea Sa, El a intrat în înviere pentru a deveni Dumnezeu compus. Extraordinar!

Domnul astăzi este Duhul (2 Cor. 3:17) și în acest Duh avem totul: Dumnezeu, om, umanitate, divinitate, încarnare, viață umană, crucificare, moarte și înviere.

Totul a fost compus în Dumnezeul compus, care este acum rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos pentru a face ca toate lucrurile să lucreze pentru mântuirea noastră, astfel încât să-L putem mări pe Cristos în orice împrejurare (Fil. 1:19-21).

Ca atare, El a venit în seara învierii Sale pentru a Se sufla pe Sine întru ucenicii Săi și pentru a le împărți viața și natura divină (Ioan 20:22).

El este acum Dumnezeul care locuiește în noi, pentru că El nu este doar o persoană din afara noastră, care a trecut prin multe procese, ci și mai mult, El a venit să locuiască în noi (Col. 1:27; 3:4).

Cristos este acum în noi; El este Dumnezeul care locuiește în interior, Dumnezeul care, ca Duh, locuiește în duhul nostru pentru a fi Cristosul care locuiește în interior (Rom. 8:10-11).

Cristos a devenit Duhul dătător de viață (1 Cor. 15:45) și a venit în noi pentru a locui în noi și a trăi în noi.

Aceasta este revelația progresivă a lui Dumnezeu în Biblie, de la Dumnezeul burlac până la Dumnezeul încarnat, Dumnezeul răscumpărător, Dumnezeul compus și acum Dumnezeul care locuiește în interior.

Mai mult, în Apocalipsa 1-5, vedem cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu; din cauza degradării bisericii, Dumnezeul compus care locuiește în noi a fost intensificat de șapte ori pentru a produce biruitori, pentru a zidi Trupul lui Cristos și pentru a finaliza Noul Ierusalim.

Acum Dumnezeu este Dumnezeul intensificat – Dumnezeul care a fost procesat și finalizat este acum intensificat de șapte ori pentru a îndeplini administrația lui Dumnezeu pe pământ și pentru a duce la îndeplinire mântuirea Sa organică într-un mod intensificat pentru a produce biruitorii și a finaliza Noul Ierusalim. Aleluia!

La sfârșitul Bibliei, vedem Noul Ierusalim, care este mireasa, soția Mielului (Apoc. 21:2); în acest oraș sfânt Îl vedem atât pe Dumnezeu, cât și pe om, iar Dumnezeu aici este Dumnezeul încorporat.

Spunem că Dumnezeu este Dumnezeul încorporat pentru că El este încorporat cu omul pentru a fi nu numai unit în viață și contopit în natură, ci și mai mult încorporat în persoană, omul care locuiește și omul locuiește în Dumnezeu, pentru a fi Noul Ierusalim. Extraordinar!

În cetatea sfântă, vedem numele celor doisprezece apostoli pe temeliile cetăţii şi numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel pe porţile cetăţii; atât sfinții Vechiului Testament cât și credincioșii Noului Testament sunt încorporați cu Dumnezeu pentru a fi orașul sfânt, Noul Ierusalim. Extraordinar, Aleluia!

Pentru eternitate, Dumnezeul burlac este Dumnezeul încorporat, Dumnezeul căsătorit, pentru că El a lucrat de-a lungul veacurilor pentru a obține o mireasă pentru Sine, o mireasă compusă din omul creat, răscumpărat, regenerat, transformat și glorificat!

În Vechiul Testament, îl vedem pe Dumnezeul cel burlac, în Evanghelii pe Dumnezeul încarnat și pe Dumnezeul răscumpărător, în Faptele Apostolilor și Epistole vedem pe Dumnezeul compus și pe Dumnezeul care locuiește în interior, iar în cartea Apocalipsa Îl vedem pe Dumnezeul intensificat și Dumnezeul căsătorit, Dumnezeul încorporat.

Ce revelație progresivă a lui Dumnezeu în Biblie!

Trebuie să vedem această revelație progresivă a lui Dumnezeu și să Îl savurăm pe El în fiecare etapă, pentru că astăzi în viața de biserică avem o pregustare a tot ceea ce Dumnezeu este, are, a realizat și va realiza!

Noi Îl savurăm nu numai Dumnezeul cel necăsătorit, ci și mai mult pe Dumnezeul încarnat, pe Dumnezeul răscumpărător, pe Dumnezeul compus, pe Dumnezeul care locuiește înăuntru, pe Dumnezeul intensificat și pe Dumnezeul căsătorit.

În viața de biserică de astăzi avem o pregustare a Noului Ierusalim, căci ori de câte ori ne adunăm și ne exersăm duhul pentru a-L savura pe Cristos, a vorbi pe Cristos și a fi în Cristos cu toți sfinții, Îl savurăm pe o dulce pregustare a Mirelui împreună cu mireasa Sa.

Putem mărturisi cu toții că de multe ori în adunările bisericii atingem ceva din eternitate, ceva din Dumnezeu încorporat, pentru că suntem încorporați în Dumnezeu și Dumnezeu locuiește în noi într-un mod bogat! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, acordă-ne să vedem revelația progresivă a lui Dumnezeu în Biblie! Fie ca să vedem că Dumnezeul care a creat toate lucrurile este un Dumnezeu „burlac” care caută o parteneră care I se potrivește pentru căsătoria lor. Amin, Doamne, mulțumim că ai venit prin încarnare pentru a fi Dumnezeul încarnat, Isus Cristos în trup. Mulțumim că ai mers la cruce pentru a fi Dumnezeul răscumpărător, pentru a birui moartea, a supus moartea și a ieși din moarte. Aleluia, Cristos a înviat pentru a deveni un Duh dătător de viață, iar acum El este Dumnezeul compus cu o provizie bogată pe care s-o savurăm și din care ne putem împărtăși astăzi! Doamne, Îți mulțumim că ai venit în noi ca să locuiești în noi și să fii Dumnezeul care locuiește în noi, Dumnezeul Triunic în Cristos ca Duhul care locuiește în duhul nostru. Slavă Domnului, Dumnezeu ca Duhul a fost intensificat de șapte ori pentru a fi cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, Dumnezeul intensificat, pentru îndeplinirea administrației lui Dumnezeu, producerea biruitorilor și finalizarea Noului Ierusalim! Aleluia, pentru eternitate Dumnezeu va fi Dumnezeul încorporat, Dumnezeul căsătorit, căci El se va căsători cu mireasa compusă din toți oamenii creați, răscumpărați, regenerați, transformați și glorificați ai lui Dumnezeu! Slavă Domnului, astăzi în viața de biserică Îl putem savura pe Dumnezeu așa cum El este revelat în fiecare etapă! Amin, Doamne, ne exersăm duhul ca să Îl savurăm pe Tine, să ne împărtășim din bogățiile Tale și să Te slujim altora, pentru ca astăzi să avem o pregustare a Noului Ierusalim!

Cristosul în care umblăm este Cristosul în slujba Sa completă în trei etape

Atunci când spunem că Cristos este atotinclusiv și inepuizabil, ne bazăm afirmația pe ceea ce spune Biblia despre această Persoană minunată.

Biblia Îl descoperă pe Cristos într-un mod minunat și progresiv și Îl putem savura în fiecare etapă și în orice moment.

Recâștigarea Domnului este recâștigarea lui Cristos în slujba Sa completă în trei etape: încarnare, includere și intensificare.

Recâștigarea Domnului este că Dumnezeu devine carne, carnea devine Duh dătător de viață și Duhul dătător de viață devine Duhul intensificat de șapte ori pentru a zidi biserica care devine Trupul lui Cristos care finalizează Noul Ierusalim. Amin

! În Ioan 1:1, 14 și 29 vedem că Dumnezeu a devenit trup; Cuvântul etern al lui Dumnezeu a fost încarnat pentru a deveni om, iar aceasta este prima etapă a slujbei complete a lui Cristos.

În încarnarea Sa, Dumnezeu S-a făcut om; Dumnezeul „burlac” a devenit Dumnezeul încarnat și Dumnezeul răscumpărător. Aleluia!

Înainte de încarnarea Sa, Dumnezeu era Dumnezeu și omul era om, dar după încarnare, Dumnezeu s-a făcut om și Dumnezeu a intrat în om.

Apoi, în a doua etapă a slujbei Sale complete, Dumnezeu a devenit Duh. Carnea, care este Dumnezeu care se face carne, a devenit Duhul dătător de viață (1 Cor. 15:45; 2 Cor. 3:17). Extraordinar!

Mai întâi, Dumnezeu S-a făcut om, chiar carne; S-a făcut carne fără păcatul dinn carne.

Apoi, El a devenit Duhul dătător de viață și, ca Duh dătător de viață, El a fost compus cu tot ceea ce a realizat și atins.

Acum Cristos este în stadiul includerii Sale și tot ceea ce El a, a făcut și a obținut este inclus în El ca Duh dătător de viață, compus cu duhul nostru.

Acesta este Cristos în stadiul includerii Sale. În cele din urmă, în stadiul intensificării Sale, Cristos ca Duh a fost intensificat de șapte ori pentru a fi Duhul lui Dumnezeu intensificat de șapte ori (Apoc. 1:4; 3:1; 4:5; 5:6).

Ca Duh compus și ca Duh de șapte ori intensificat, El este Dumnezeul care locuiește în interior.

El nu a trecut doar printr-o mulțime de procese fără ca noi să fim implicați sau fără să fim părtași la ceea ce este El; El a trecut prin toate aceste lucruri pentru ca noi să Îl savurăm pe El și să ne împărtășim din tot ceea ce este El în duh!

Rezultatul savurării lui Cristos de către noi în etapele întrupării, includerii și intensificării Sale este că devenim biserica zidită care devine Trupul lui Cristos care se finalizează în Noul Ierusalim!

Acesta este Dumnezeul încorporat, Trupul-Cristos, care finalizează Noul Ierusalim! Aleluia!

Noul Ierusalim este unirea, contopirea și încorporarea supremă a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu biserica tripartită procesată și finalizată (Ioan 17:21; Ef. 4:4-6, 16; Col. 2:19; Apoc. 19:7-9; 21:2, 9-10). Extraordinar, Aleluia!

Acesta este Cristosul în care umblăm, acesta este Cristosul din care ne împărtășim și acesta este destinul nostru în calitate de credincioși în Cristos.

Indiferent dacă cooperăm cu Domnul pentru a umbla într-un astfel de Cristos astăzi sau dacă facem asta în epoca următoare sub o altă dispensație, Dumnezeu va câștiga ceea ce El urmărește!

Dumnezeul burlac va deveni Dumnezeul căsătorit, Dumnezeul încorporat și noi toți vom fi parte din încorporarea universală a lui Dumnezeu și a omului, Noul Ierusalim! Slavă Domnului!

Acesta este cu adevărat cel mai înalt vârf al revelației divine și poate fi realizat în noi încetul cu încetul, zi de zi, pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul, Îl savurăm pe El și umblăm în Cristos.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că Cristosul în care trebuie să umblăm este Cristos în slujba Sa completă, în trei etape. Aleluia, Îl savurăm pe Cristos și umblăm în El care este în încarnarea, includerea și intensificarea Sa pentru a fi biserica zidită care devine Trupul lui Cristos și finalizează Noul Ierusalim! Aleluia! Extraordinar! Doamne, mulțumim că ai ieșit din eternitate pe podul timpului pentru a deveni Dumnezeul încarnat pentru îndeplinirea mântuirii lui Dumnezeu. Îți mulțumim pentru că ai trecut prin moarte și înviere pentru a fi Dumnezeul compus care a devenit Dumnezeul care locuiește în interiorul nostru pentru ca noi să Te savurăm, să Te experimentăm și să ne împărtășim din Tine! Aleluia, acum Îl savurăm pe Dumnezeul care locuiește în interior, care a fost intensificat de șapte ori, și devenim biserica, Trupul lui Cristos, pentru expresia Sa corporativă pe pământ! Slavă Domnului, destinul nostru este să fim Noul Ierusalim, unirea, contopirea și încorporarea supremă a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu biserica tripartită procesată și finalizată! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Progressive Revelation of God in the Bible: the Bachelor God becomes the Married God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să ne ostenim asupra Cristosului atotinclusive reprezentat de țara bună pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, pentru realitatea și manifestarea împărăției, și pentru ca mireasa să se pregătească pentru venirea Domnului – săptămâna 10 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să trăim o viață de ostenire asupra lui Cristos pentru a-L savura în mod personal și colectiv pentru Trup

02/07/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să trăim o viață de ostenire asupra lui Cristos, o viață de a-L savura în mod personal pe Cristos, astfel încât să-L putem savura împreună pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Aleluia pentru Cristos atotinclusiv, ca țara noastră bogată, bună, pentru savurarea noastră!

În această săptămână, în studiul nostru de cristalizare a Deuteronomului, ajungem la subiectul: Viața în țară și rezultatul țării – biserica în calitate de templu, locuința lui Dumnezeu, și în calitate de cetate, împărăția lui Dumnezeu.

Suntem în țară; vrem să știm să trăim o viață în țară, iar rezultatul țării este scopul savurării noastre de Cristos ca țară atotinclusivă – biserica în calitate de templu (locașul lui Dumnezeu) și în calitate de oraș (împărăția lui Dumnezeu).

Când copiii lui Israel au intrat în țara bună după ce au traversat râul Iordan, mana a încetat și în acel an au mâncat produsele agricole din țara bună, căci nu mai exista mană (Iosua 5:12).

Când erau în Egipt, au savurat Paștele; în pustie, au savurat mana, iar acum, în țara bună, au savurat produsele agricole ale țării.

Când copiii lui Israel erau în pustie, aveau mană în fiecare zi; nu trebuiau să muncească pentru mâncarea lor, ci pur și simplu urmau modalitățile prescrise de Dumnezeu de a mânca mana.

Odată ce au intrat în țara bună, însă, mana a încetat și au intrat în stadiul de se osteni asupra țării bune pentru a savura produsele sale bogate.

Trebuie ca nu doar să-L savurăm zilnic pe Cristos ca mană dimineața, pentru care nu trebuie să muncim, ci pur și simplu să ne trezim și să ne exersăm duhul pentru a-L savura.

Trebuie ca să și ne ostenim asupra lui Cristos ca să-l producem pe Cristos; zi de zi trebuie să-L producem pe Cristos.

Trebuie ne ostenim asupra lui Cristos tot timpul și trebuie să căutăm să-L savurăm pe El și să-L experimentăm în orice situație; aceasta înseamnă să ne ostenim asupra lui Cristos, adică să-L savurăm și să-L experimentăm în orice situație.

Dar cu toții trebuie să recunoaștem că ducem lipsă în acest sens, căci de multe ori nu privim către Domnul ca să-L savurăm și să-L experimentăm în toate situațiile.

În Efes. 4:12-13 Pavel a mărturisit că a învățat secretul: a învățat cum să savureze bogata aprovizionare a Duhului lui Isus Cristos în toate situațiile!

Așa că el a știut cum să fie abătut (a fi scăzut) și cum să abundeze (a fi înalt), căci în toate lucrurile și în tot ceea ce a învățat secretul să-L savureze și să-L experimenteze pe Cristos.

Indiferent de situația în care ne aflăm, trebuie să învățăm secretul savurării și experimentării lui Cristos pentru zidirea bisericii ca templu al lui Dumnezeu și ca și cetatea lui Dumnezeu.

Trebuie să fim aprovizionați în mod îmbelșugat cu Duhul, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos pentru mărirea Lui și să nu fim dați de rușine în nimic.

Fie ca să căutăm să umblăm cu adevărat în Domnul, ca să-L mulțumim în toate lucrurile (Col. 1:10). Fie ca să fim la fel ca Enoh, obținând mărturia că-I suntem plăcuți lui Dumnezeu (Evrei 11:5-6).

Cum putem să-L mulțumim pe Dumnezeu în toate lucrurile? Prin a da rod în fiecare lucrare bună și crește prin cunoașterea deplină a lui Dumnezeu.

Dăm roade în fiecare lucrare bună și creștem prin cunoașterea deplină a lui Dumnezeu; în acest fel umblăm demn de Domnul și ne ostenim asupra lui Cristos ca realitate a țării bune.

A da roade în orice lucrare bună se referă la trăirea lui Cristos, la creșterea lui Cristos, la exprimarea lui Cristos și la propagarea lui Cristos în toate privințele; aceasta este esența reală a fiecărei fapte bune creștine.

A ne ostenim asupra lui Cristos ca țară bună înseamnă a-L trăi pe Cristos, a-L crește pe Cristos, a-L exprima pe Cristos și a-L propaga pe Cristos în toate privințele.

Cum să trăim o viață în ochii lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună

Trebuie să vedem cum să trăim o viață în ochii lui Dumnezeu care să ne permită să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv, simbolizat de țara bună.

Cristos este porțiunea alocată a sfinților în lumină (Col. 1:12); aceasta este porțiunea noastră a lui Cristos ca țară bună. Toți credincioșii în Cristos Îl au pe Cristos ca porțiune alocată și trebuie să se ostenească asupra lui Cristos și să-L savureze în fiecare zi.

Cristos este realitatea țării bune. Din moment ce L-am primit pe Cristos, Isus Domnul, trebuie să umblăm în El; aceasta înseamnă să umblăm în Cristos ca țară (Col. 2:6-7).

Am fost înrădăcinați în El și suntem zidiți în El. Pe de o parte, când am fost regenerați, am fost înrădăcinați în Cristos ca pământ, dar această înrădăcinare pe pământ nu este o dată pentru totdeauna, ci este un proces.

Trebuie să fim mai adânc înrădăcinați în Cristos în fiecare zi, având un sistem de rădăcini în Cristos.

A avea un sistem de rădăcini înseamnă că avem experiențe ascunse ale lui Cristos, savurări ascunse dim Cristos, savurare secretă a lui Cristos, astfel încât să putem crește în viață pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Pentru aceasta, trebuie să fim înrădăcinați în jos și să aducem roade în sus (Isaia 37:31). Pentru ca noi să creștem în viață absorbind bogățiile lui Cristos ca țară bună trebui ca mai întâi să creștem în jos, petrecând timp pentru a-L absorbi pe Domnul în timpul nostru personal și privat cu El.

În timpul nostru personal, privat și secret cu Domnul, ne putem lua timp să-L absorbim pe Domnul. În timpul nostru cu Domnul vrem să-L contactăm, să-L experimentăm, să-L savurăm, să-L atingem și să fim atinși de El.

Când ne înrădăcinăm în jos prin savurarea și experimentarea noastră secretă și ascunsă a lui Cristos, dăm și roade în afară.

De multe ori dimineața ne grăbim timpul cu Domnul; ne grăbim să citim Biblia sau înviorarea de dimineață, crezând că ne facem treaba în a-L contacta doar citind cu rugăciune un verset și citind câteva paragrafe, fără a-L contacta pe Domnul.

Trebuie să ne luăm timp pentru a-L savura pe Domnul, să nu ne grăbim timpul cu El, ci mai degrabă să ne rugăm cuvântul înapoi Domnului, pentru a-L absorbi.

Fie să prețuim timpul nostru împreună cu Domnul! Și când credem că nu știm ce să facem sau ce să spunem în timpul nostru cu Domnul, putem să-L rugăm să ne învețe ce să facem și ce să spunem și să-L lăsăm să ne atingă.

Doamne Isuse, vrem să petrecem zilnic timp cu Tine în cuvântul Tău pentru a Te absorbi, astfel încât să putem trimite rădăcini în Tine și să avem o creștere corespunzătoare în sus. Doamne, vrem doar să Te atingem, să Te vedem, să Te savurăm, să Te experimentăm și să fim atinși de Tine în timpul nostru cu Tine. Venim din nou la Tine pentru a obține viața în cuvânt. Vorbește-ne, Doamne, și vom spune Amin cuvântului Tău și îl vom repeta înapoi înaintea Ta. Amin, Doamne, Te iubim și iubim cuvântul Tău!

Trăind o viață de a ne osteni asupra lui Cristos pentru a-L savura personal și corporativ pentru Trup

Trebuie să trăim o viață de osteneală asupra lui Cristos, o viață de savurare personală a lui Cristos, astfel încât să-L putem savura împreună împreună pentru zidirea Trupului ca templul, casa, Dumnezeul cel viu (1 Corinteni 3:16; 1 Tim. 3:15).

Cristosul nostru este nemăsurat de bogat, dar biserica de astăzi e plină de sărăcie; de ce oare e așa? Acest lucru se datorează faptului că copiii Domnului sunt nepăsători; ei sunt leneși.

De multe ori suntem leneși; noi nu facem lucruri în Cristos, cu Cristos, prin Cristos, prin intermediul lui Cristos, lăsându-l pe Cristos să trăiască prin noi și să facă totul și să fie totul în noi și prin noi.

Fie ca noi să începem de dimineața, iubind nu patul nostru ci timpul nostru împreună cu Domnul și putem fi înviorați de Tată dimineață după dimineață pentru a auzi instrucțiunile Sale și pentru a primi cuvântul Său, pentru a putea să vorbim un cuvânt potrivit celor osteniți (Isaia 50:4-5).

Voința lui Dumnezeu pentru noi este să-L savurăm pe Cristos. După cum vedem în Evrei 10:5-10, voința Lui pentru noi chiar acum este să-L savurăm pe Cristos; El a înlăturat sacrificiile animalelor și S-a stabilit pe El însuși drept realitatea unică a tuturor ofrandelor pe care noi să-L luăm, să-L primim și să-L savurăm zilnic – aceasta este voia lui Dumnezeu!

Dumnezeul nostru este credincios; El ne-a chemat în părtășia, participarea în comun a Fiului Său, Isus Cristos Domnul nostru (1 Corinteni 1:9).

Nu numai că atunci când obținem o slujbă mai bună, o mașină nouă sau când absolvim școala, putem spune că Dumnezeu este credincios; mai degrabă, Dumnezeul nostru este credincios pentru a îndepărta toți idolii, tot ceea ce avem în ființa noastră și posedăm și iubim mai mult decât Cristos.

Orice avem și chiar ce suntem putem fi un idol; suntem la fel ca poporul lui Israel în a fi necredincioși lui Dumnezeu. Dar slavă Domnului, Dumnezeu este credincios în faptul că ne-a chemat în părtășia Fiului Său – și totuși se poate ca El să nu pară credincios în grija bunăstării noastre.

Credincioșia lui Dumnezeu nu este conform înțelegerii noastre naturale. Poate că ne așteptăm să primim pace și binecuvântare, dar avem bucluc, probleme de sănătate și pierderea lucrurilor noastre; oare mai spunem că Dumnezeu este credincios atunci când toate acestea ni se întâmplă?

Dumnezeul nostru este credincios în scopul Său de a îndepărta tot ceea ce Îl înlocuiește, pentru ca noi să bem numai din El ca fântână a apelor vii!

Dumnezeu este credincios în a ne conduce în economia Sa pentru a-L savura pe Cristos, a-L absorbi pe Cristos, a-L bea pe Cristos, a-L mânca pe Cristos și a-L asimila pe Cristos, pentru ca El să crească în noi pentru a-și îndeplini economia.

Deci trebuie să căutăm să-L savurăm pe Cristos și să-L experimentăm în orice situație; a ne osteni asupra lui Cristos înseamnă a-L savura pe Cristos și a-L experimenta în orice situație.

Fie ca noi să ne consacrăm Domnului în fiecare zi pentru a-L savura și pentru a-L experimenta.

În Fil. 3: 7-14 Pavel a spus că el a socotit toate lucrurile ca fiind pierderi în contul excelenței cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul său; el dorea doar să-L câștige pe Cristos, să fie găsit în El și să aibă mai mult din El, considerând toate celelalte drept gunoaie, refuz și murdărie.

A-L câștiga pe Cristos înseamnă a-L câștiga pe Cristos; în fiecare zi vrem să câștigăm mai mult din Cristos și în fiecare întâlnire vrem să câștigăm mai mult din El.

Cristos este premiul nostru nu numai în Împărăția milenară, ci și astăzi! Vrem să-L cunoaștem și să fim găsiți în El, cunoscându-l pe Cristos în mod subiectiv și experimental.

Pentru aceasta, Îl urmărim pe Cristos, astfel încât, așa cum El a pus stăpânire pe noi, să-L apucăm și noi.

Amin, fie ca să uităm de lucrurile care ne stau în urmă și să ne îndreptăm spre lucrurile care sunt înainte, ca să-L câștigăm pe Cristos!

Ori de câte ori venim la adunări pentru a ne închina Domnului, nu trebuie să venim cu mâinile goale; mai degrabă, trebuie să venim cu mâinile noastre pline de Cristos.

În Deut. 16:15-17 vedem că nu ar trebui să ne arătăm înaintea lui Iehova cu mâinile goale; când mergem la întâlnire, nu ar trebui să mergem cu mâna goală, ci mai degrabă, să avem ceva din Cristos gata de împărtășit cu sfinții.

Zi de zi ne ostenim asupra lui Cristos și venim la întâlnire cu ceva din Cristos pentru a da sfinților!

Adevăratul sens de a fi preot este să avem mâinile noastre umplute; mâinile noastre trebuie să fie umplute cu produsul din Cristos și cu savurarea lui Cristos, astfel încât, atunci când ne adunăm, să-L dăm pe Cristos altora.

Trebuie să producem suficient din Cristos, astfel încât să rămână un surplus pentru săraci și nevoiași, pentru preoți și leviți și cu tot ce este mai bun pentru Domnul Însuși (Deut. 15:11; 18:3-4; 12:11).

Întotdeauna vor exista sfinți nevoiași în viața de biserică, căci Domnul vrea ca noi să-L administrăm pe Cristos lor. A ne închina lui Dumnezeu cu Cristos înseamnă a ne închina Lui împreună cu toți copiii lui Dumnezeu, savurându-L pe Cristos unii cu alții și împreună cu Dumnezeu.

Ori de câte ori ne adunăm, fiecare are o porțiune din Cristos și fiecare își poate împărtăși porțiunea sa de Cristos cu alții pentru a savura, a edifica și pentru a zidi (1 Cor. 14:26).

Fiecare dintre noi are un aspect diferit al lui Cristos; Îl posedăm și Îl păstrăm pe Cristos ostenindu-ne asupra lui Cristos și putem aduce porția noastră de Cristos pentru ca și alții să o savureze împreună cu Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să trăim o viață de a osteni asupra lui Cristos, o viață de a-L savura pe Cristos în mod personal, astfel încât să-L savurăm împreună cu sfinții în mod colectiv pentru zidirea Trupului lui Cristos! Amin, Doamne, izbăvește-ne să fim nepăsători sau leneși în țară. Fie ca să ne ostenim zilnic asupra Cristosului bogat și să lucrăm asupra lui Cristos zi de zi pentru a-L câștiga și a fi constituiți cu El. Doamne, uităm lucrurile din trecutul nostru și ne îndreptăm către Cristosul vast, inepuizabil, care se află înaintea noastră ca să-L savurăm, să-L obținem, să-L posedăm și să avem o porție de vârf pe care să o împărtășim cu sfinții la întâlniri și cu Dumnezeu! Amin, Doamne, căutăm să Te savurăm și să Te experimentăm în orice situație și vrem să-L aducem pe Cristosul pe care-L savurăm și-L experimentăm la întâlnire pentru zidirea Trupului lui Cristos!