O Revelație a lui Cristos

Biruim lumea, ambiția, înălțarea de sine și opiniile prin adevărul sfințitor

16/12/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Avem nevoie de adevărul sfințitor pentru a trata toți factorii de diviziune din ființa noastră, astfel încât să putem menține singurul acord între noi, expresia practică a unității care este în Dumnezeul Triunic și care a fost extinsă pentru a ne include și pe noi.

Domnul Isus S-a rugat în Ioan 17 ca noi toți să fim una; unitatea pentru care S-a rugat nu este doar o unitate în doctrină sau armonizare în mintea noastră, ci mai mult, unitatea Dumnezeului Triunic.

Putem avea o astfel de unitate pentru că suntem sfințiți prin adevăr. Când Tatăl ne sfințește în cuvântul Său al adevărului, suntem una. Sfințirea rezultă în unitatea autentică pentru că această sfințire ne păstrează în Dumnezeul Triunic. Când suntem sfințiți, suntem păstrați în Dumnezeul Triunic.

Așa cum Tatăl este în Fiul și Fiul este în Tatăl, tot așa suntem și noi în El fiind sfințiți în adevăr. Putem fi una, așa cum Tatăl și Fiul sunt una. O, ce unitate!

Aceasta nu este o unitate a organizării sau doar de a gândi la același lucru, pentru că suntem oarecum similari și cu toții suntem de acord. Mai degrabă, această unitate este unitate a coinerenței.

Singura cale prin care este posibil pentru noi să fim una este să fim în Dumnezeul Triunic. Trebuie să fim în Dumnezeul Triunic prin intermediul adevărului sfințitor. Trebuie să fim sfințiți în adevăr, care este în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a putea fi una.

Fie ca noi să aspirăm să avem o astfel de unitate și să fim în această unitate fiind în Dumnezeul Triunic! Când suntem în Dumnezeul Triunic fiind sfințiți de adevăr, orice factori de diviziune din noi sunt uciși.

Adevărul sfințitor ucide și pune capăt factorilor de diviziune, iar noi suntem aduși spontan în unitatea autentică. Pe măsură ce ne deschidem personal Domnului pentru a fi sfințiți de El în adevăr, avem spontan unitatea Trupului lui Cristos.

Unitatea Trupului lui Cristos este unitatea extinsă a Dumnezeului Triunic. Dumnezeul Triunic este unul; Tatăl este în Fiul, Fiul este în Tatăl, iar Duhul este una cu Fiul și cu Tatăl. Prin moartea și învierea Sa, unitatea Dumnezeului Triunic a fost extinsă pentru a ne include pe noi, mulții credincioși în Cristos.

Atâta timp cât rămânem în adevărul sfințitor, permițând adevărului din cuvântul lui Dumnezeu să ne înnoiască, să ne separe înspre Dumnezeu și să ne satureze, suntem în Dumnezeul Triunic și savurăm unitatea extinsă a Dumnezeului Triunic.

Învingem caracterul lumesc prin adevărul sfințitor pentru a-L iubi pe Dumnezeu și nu lumea

Există patru factori principali de diviziune, așa cum este indicat de Domnul Isus în Ioan 17; toți acești factori de diviziune sunt biruiți de adevărul sfințitor.

Primul dintre acești factori este caracterul lumesc. Atâta timp cât noi, credincioșii în Cristos, iubim un anumit aspect al caracterului lumesc, acel aspect al caracterului lumesc devine o cauză de dezbinare (Ioan 17:14-16, 18; 1 Ioan 2:15-17; 5:19).

Putem spune că nu iubim lumea, dar s-ar putea să iubim lumea doar într-un singur aspect; acel aspect al caracterului lumesc va cauza o dezbinare, separându-ne de frați și surori. O, Doamne!

Domnul Isus a menționat cuvântul „lume” de optsprezece ori în Ioan 17; uneori vorbea despre pământ, temelia lumii sau despre oamenii căzuți din lume, dar cel puțin jumătate din locurile în care lumea e menționată, s-a referit la sistemul lui Satan.

Lumea ne descalifică de la participarea la singurul acord. Apostolul Ioan a spus că nu ar trebui să iubim lumea, nici lucrurile din lume, pentru că oricine iubește lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Acest lucru este foarte practic.

Întreaga lume este un sistem satanic și zace în cel rău; când nu iubim lumea, nu cedăm teren dușmanului. Iubirea lumii măcar puțin îi oferă celui rău terenul pentru a ne învinge și a ne ocupa. O, Doamne!

Este bine să venim la Domnul cu privire la acest lucru, verificând cu El și fiind deschiși strălucirii Sale, astfel încât El să ne arate ce aspect al caracterului lumesc încă iubim.

Ne putem ruga ca Domnul să strălucească asupra noastră dacă mai este ceva în ființa noastră, ceva în obiceiurile noastre, ceva în viața noastră de zi cu zi, care este în lume și iubește lumea.

Dar cum ne folosim telefoanele, cum gestionăm internetul și rețelele sociale? Dar lucrurile din casa noastră și lucrurile din dormitorul nostru – sunt ele o expresie a dragostei noastre față de lume?

Oricine iubește lumea și este lumesc a terminat cu unitatea. Putem birui iubirea pentru lume iubindu-L pe Domnul și prin adevărul sfințitor.

Când suntem în Cuvântul lui Dumnezeu și adevărul este infuzat în ființa noastră, pur și simplu vedem lumea așa cum este și nu vom mai iubi lumea.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să expună orice aspect al caracterului lumesc pe care încă îl iubim și de care ne ținem, astfel încât să nu mai iubim lumea, ci să-L iubim pe Dumnezeu și să savurăm adevărul sfințitor!

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Salvează-ne de la a iubi lumea. Salvează-ne de caracterul lumesc. Ne deschidem strălucirii Tale, dragă Doamne: luminează-ne și expune orice caracter lumesc din ființa noastră. O, Doamne, cum rămâne cu felul în care vorbim și cum ne îmbrăcăm? Ne deschidem Ție cu privire la vorbirea noastră, la ușurătatea noastră, la implicarea noastră în lucrurile lumii și la iubirea lumii de către noi. Fie ca să vedem că lumea zace în cel rău și că iubirea ei, chiar și puțin, îi oferă celui rău terenul pentru a ne învinge și a ne ocupa. O, Doamne Isuse, ne întoarcem inima către Tine! Te iubim! Vrem să fim umpluți de dragoste pentru Tatăl și nu de dragoste pentru lume! Amin, Doamne, păstrează-ne în adevărul sfințitor, pentru ca lumea să fie expusă și să-L putem iubi pe Dumnezeu și nu lumea!

Îl contactăm pe Domnul prin Cuvânt pentru a-I permite să se infuze în noi și să trateze ambiția noastră

Un al doilea factor de diviziune este ambiția; ambiția este în fiecare dintre noi, ca o cârtiță care lucrează în subteran, într-un mod ascuns, pentru a provoca pagube (Isaia 14:13; Filipeni 2:3-4; Ioan 5:44; Romani 12:16; Matei 23:5-7; 1 Corinteni 10:24).

Când Îl contactăm pe Domnul prin Cuvânt și Îi permitem să Se infuzeze în noi, adevărul astfel împărțit în ființa noastră ne ucide ambiția. Ce poate trata ambiția noastră? Cu toții avem ambiție și, fie că ne dăm seama sau nu, ambiția ne subminează din interior.

Mustrarea nu funcționează și simpla expunere a ambiției cuiva nu o va trata. Trebuie pur și simplu să venim la Domnul și să fim sub cuvântul sfințitor; numai atunci când Domnul ne infuzează cu adevărul prin cuvântul Său nu mai putem fi ambițioși.

Ambiția este în noi toți; s-ar putea să nu se manifeste rapid sau des, dar este în noi, pândind și așteptând o oportunitate de a se manifesta. Putem fi într-un grup de slujire și altcineva poate fi rugat să facă ceva și nu noi, chiar dacă credem că suntem persoana potrivită pentru acel aspect practic; ambiția este expusă.

Trebuie să fim sfințiți în adevăr, savurând adevărul sfințitor pentru a trata acest factor al diviziunii. Trebuie să venim la Domnul și să ne deschidem către El, astfel încât El să ne poată sfinți.

Atunci când suntem sfințiți de Domnul prin cuvântul Său, ieșim din noi înșine și intrăm în Dumnezeul Triunic; în acest fel, microbul ambiției este ucis.

Doar adevărul împărțit în ființa noastră prin contactul nostru cu Domnul prin cuvântul Său poate trata ambiția noastră. Fie ca noi să rămânem în cuvântul lui Dumnezeu zi de zi. Fie ca noi să ne întoarcem la cuvântul lui Dumnezeu și să ne deschidem Domnului, astfel încât El să poată străluci asupra noastră și să ne expună ambiția.

Adevărul sfințitor este cel care ucide elementul ambiției din noi. Chiar dacă am putea crede că nu suntem oameni ambițioși în lume, există microbul ambiției în sângele nostru; avem nevoie de adevărul sfințitor ca antibiotic pentru a-l ucide.

Dacă ambiția din noi nu este dată la moarte, nu poate exista unitate autentică. Desigur, trebuie să fim ambițioși pentru a-I fi plăcuți Domnului și a trăi pentru El, dar ambiția pentru o poziție, ambiția de a fi cineva și de a realiza ceva, trebuie dată la moarte.

Singura cale prin care putem fi una este atunci când microbul ambiției este exterminat de cuvântul sfințitor. Dacă noi, credincioșii în Cristos și sfinții din viața de biserică, dorim să avem o unitate autentică în viața de biserică, avem nevoie de adevărul sfințitor pentru a trata cu ambiția noastră.

Numai atunci când suntem sfințiți prin adevărul din cuvântul lui Dumnezeu putem fi păstrați în Dumnezeul Triunic și suntem spontan una. Când suntem în Dumnezeu, suntem una, dar când suntem în afara Dumnezeului Triunic, suntem imediat divizați.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Strălucește asupra noastră. Purifică-ne. Intensifică strălucirea Ta asupra noastră și în noi. Expune orice element de ambiție din ființa noastră. O, Doamne, ai Tu o cale în noi. Vrem ca adevărul sfințitor să fie infuzat în noi, astfel încât ambiția noastră să fie dată la moarte și desființată. Dorim să avem unitate autentică în viața de biserică, așa că lăsăm ca adevărul sfințitor să trateze ambiția noastră! O, Doamne Isuse, ne deschidem pe deplin Ție! Venim să Te contactăm prin Cuvânt și Îți permitem să Te infuzezi în noi, astfel încât adevărul împărțit în ființa noastră să ucidă elementul ambiției din ființa noastră! Păstrează-ne în unitate. Păstrează-ne într-un singur acord. Păstrează-ne în Dumnezeul Triunic prin sfințirea noastră în Cuvânt!

Să fim diponibili să fim nimeni și să-L înălțăm doar pe Cristos pentru a trata înălțarea de sine

O a treia cauză a diviziunii este înălțarea de sine; acest factor de diviziune însoțește de obicei ambiția. Unii oameni sunt ambițioși și se înalță pe ei înșiși, în timp ce alții sunt ambițioși, dar nu se înalță niciodată.

Cei care se înalță pe ei înșiși își doresc să aibă o anumită preeminență și o poziție mai înaltă pentru ca alții să-i vadă și să-i aprecieze.

Ucenicii nu erau doar ambițioși pentru o poziție, ci, mai mult decât atât, se înălțau pe ei înșiși deasupra altora; Petru a luat inițiativa în a face acest lucru. O, Doamne!

Fie ca noi să fim dispuși să fim nimeni și să-L înălțăm pe Cristos ca singurul Cineva, căci El are preeminența universală (Coloseni 1:18; 2 Corinteni 4:5; 3 Ioan 9-11). Înălțarea de sine este ca un șarpe, provocând dezbinare între sfinți.

Fie ca noi să învățăm să nu ne înălțăm pe noi înșine, ci mai degrabă să-L înălțăm doar pe Cristos. Dacă ni se dă o anumită responsabilitate sau dacă preluăm conducerea în viața de biserică într-un anumit aspect, nu ar trebui să fim nerăbdători să menționăm acest lucru altora sau să pretindem că suntem cineva.

Dacă vrem să fim cineva, viața de biserică autentică nu este locul potrivit pentru noi, căci în viața de biserică suntem cu toții niște nimeni și doar Cristos este Cineva.

În recâștigarea Domnului, noi toți suntem smeriți și doar Cristos este înălțat. Suntem cu toții dispuși să-L înălțăm doar pe Cristos și să-I acordăm doar Lui preeminența în ființa noastră, căci El este singurul care este Cineva și noi suntem cu toții niște nimeni.

Suntem dispuși să luăm calea crucii și să trăim o viață crucificată, chiar și atunci când putem fi persecutați de cei din afară și vorbiți de rău de cineva din viața de biserică.

În economia lui Dumnezeu, preeminența Îi aparține numai lui Cristos. Trăim o viață crucificată doar astfel încât înălțarea de sine să fie învinsă și să-I dăm lui Cristos preeminența.

Chiar și atunci când Domnul face ceva minunat printre noi, căci există un anumit singur acord și dăm un raport sau o mărturie despre aceasta, fie ca noi să fim conștienți de înălțarea de sine.

Înălțarea de sine este dăunătoare, fiind exprimată chiar și atunci când nici nu ne dăm seama; ceilalți din jurul nostru o pot simți, dar noi s-ar putea să fim inconștienți. Înălțarea de sine este insidioasă și trebuie să ne pocăim pentru că ne-am înălțat pe noi înșine.

Trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său, să-I acordăm Lui primul loc și să fim în adevărul sfințitor, astfel încât orice element de înălțare de sine să poată fi eradicat din ființa noastră.

Dacă ne dăm seama că Cristos este preeminent înaintea lui Dumnezeu, nu vom mai încerca să ne înălțăm pe noi înșine, ci vom ține de Cristos, Îl vom înălța pe Cristos și Îi vom da preeminența în ființa noastră. Amin!

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în ființa noastră și în viața de biserică. Îți dăm primul loc în toate lucrurile prin credință. Ai Tu preeminența în noi și în tot ceea ce are legătură cu noi. Fie ca Tu să ai preeminența în viața de biserică și în toată slujirea noastră în biserică. Salvează-ne de înălțarea de sine. Salvează-ne de a ne înălța pe noi înșine sau de a ne ridica pentru ca alții să ne vadă și să ne aprecieze. O, Doamne, strălucește asupra noastră și expune orice exaltare a sinelui. Expune orice este din sine care încearcă să se înalțe pe sine. Fie ca noi să rămânem una cu Tine pe cruce pentru a trăi o viață crucificată, o viață în care sinele este crucificat și doar Cristos este înălțat. Amin, Doamne, nu mai sunt eu, ci Cristos! Nu eu, ci Cristos fie înălțat și apreciat! Slavă Domnului, Cristos are primul loc în toate lucrurile!

Să nu ne ținem de opiniile și concepțiile noastre, ci să ne concentrăm pe recâștigarea lui Cristos ca viață și ca totul pentru zidirea bisericii

Al patrulea factor de diviziune sunt opiniile și concepțiile (Matei 16:21-24). Cu toții avem concepții și opinii și, chiar și după ce devenim creștini, încă avem opinii; cu atât mai mult, acum ne ținem de opiniile noastre.

Opinia este ca un scorpion, care ne mușcă și ne face să pierdem viața și să fim lipsiți de savurarea lui Cristos. Părerea bună a lui Petru a fost exprimată când Domnul a spus că trebuie să meargă la cruce, iar Domnul a identificat-o imediat ca fiind Satan vorbind în Petru.

Probabil cel mai dăunător lucru sunt concepțiile și opiniile din viața de biserică. Putem vorbi despre ceva legat de creșterea copiilor noștri, iar unii își pot aduce concepțiile și opiniile bazate pe modul în care au fost crescuți și pe mediul lor.

Fie ca Domnul să ne dea harul să nu ne ținem de opiniile noastre, ci mai degrabă să le lăsăm laoparte și să ne concentrăm doar pe scopul lui Dumnezeu. Trebuie să urmărim pur și simplu scopul Domnului, care este recâștigarea lui Cristos ca viață și ca totul pentru zidirea bisericii.

Deoarece concepțiile și opiniile sunt de fapt expresia sinelui, nu ar trebui să ne ținem de ele. Chiar și opiniile noastre bune, grija față de ceilalți și faptul că nu vrem ca ei să sufere, pot fi ceva ce Satan folosește pentru a aduce dezbinare și a deteriora unitatea.

Mai ales în slujba Domnului și pe măsură ce învățăm să-I slujim în viața de biserică, trebuie să învățăm să spunem: Nu știu. Este ușor să-ți exprimi opinia și să faci lucrurile conform concepțiilor tale, căci s-ar putea să știi atât de multe lucruri.

Cu cât suntem mai implicați în viața de biserică și în lucrarea Domnului, cu atât mai mult trebuie să avem atitudinea că nu știm și că avem nevoie de părtășie.

Nu suntem experți. Nu devenim experți. Învățăm să depindem de Domnul și să nu ne ținem de opiniile și concepțiile noastre. Domnul vrea să ne înnoiască. Fie ca noi să învățăm să nu insistăm asupra nimic altceva decât asupra lui Cristos, ca viață și ca totul pentru biserică.

În afară de scopul lui Dumnezeu, nu ar trebui să insistăm asupra niciunei opinii sau concepții. Avem nevoie de adevărul sfințitor. Numai adevărul sfințitor poate trata opiniile și concepțiile noastre.

Când avem realitatea divină infuzată în ființa noastră, nu mai suntem lumești și nici nu iubim lumea, ambiția noastră este dată la moarte, înălțarea de sine este desființată, iar opiniile și concepțiile noastre sunt lăsate deoparte.

Slavă Domnului că avem adevărul sfințitor prin care putem trata și elimina factorii de diviziune din ființa noastră. Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul în fiecare zi, orice factor de diviziune din ființa noastră este biruit.

Factorii de diviziune sunt uciși de adevărul sfințitor, iar rezultatul este că suntem aduși într-o unitate autentică, căci sfințirea ne menține în Dumnezeul Triunic.

Dar dacă nu rămânem în cuvântul sfințitor prin exersarea duhului nostru, vom fi creștini lumești, creștini ambițioși, creștini care se înălță de sine sau creștini cu opinii ferme, iar astfel de oameni nu pot fi niciodată una!

Fie ca noi să permitem cuvântului sfințitor al adevărului să trateze caracterul lumesc, ambiția, înălțarea de sine și opiniile, astfel încât să putem rămâne și să fim păstrați în unitatea autentică, unitatea extinsă a Dumnezeului Triunic!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim biserica. Vrem să ne concentrăm doar pe recâștigarea lui Cristos ca viață și ca totul pentru zidirea bisericii. Ne deschidem Ție, Doamne. Strălucește asupra noastră și expune-ne opiniile și concepțiile noastre. Fie ca să nu ne ținem de opiniile noastre și să refuzăm să ne ținem de concepțiile noastre. O, Doamne, fie ca noi să învățăm să nu insistăm asupra nimic altceva decât asupra lui Cristos ca viață și ca totul pentru biserică! Amin, Doamne, fie ca scopul Tău să devină scopul nostru. Fie ca noi să fim dispuși să renunțăm la opiniile și concepțiile noastre și pur și simplu să-L luăm pe Cristos ca viață și ca totul pentru zidirea bisericii! Fie ca factorii de dezbinare din noi să fie uciși de adevărul sfințitor, ca să putem fi aduși la o unitate autentică! Aleluia, sfințirea ne menține în Dumnezeul Triunic și în El suntem una!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Overcome Worldliness, Ambition, Self-Exaltation and Opinions by the Sanctifying Truth, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 4 cu tema: Să menținem singurul acord prin cele trei substanțe ale puterii din recâștigarea Domnului — rugăciunea, Duhul și Cuvântul (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Sfințirea rezultă în unitatea autentică: sfințirea ne păstrează în Dumnezeul Triunic

15/12/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Pentru a menținem singurul acord, trebuie să fim sfințiți prin Cuvântul lui Dumnezeu; sfințirea prin Cuvânt are ca rezultat unitatea prin tratarea oricăror factori de diviziune, căci sfințirea are ca rezultat unitatea autentică – sfințirea ne păstrează în Dumnezeul Triunic, în unitatea Dumnezeului Triunic! Amin!

Trebuie să ne întoarcem la revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu când vine vorba de singurul acord; în cartea Faptele Apostolilor, vedem cum primii discipoli au avut singurul acord după ce s-au rugat timp de zece zile într-singur acord, iar Domnul a avut o cale liberă de a revărsa Duhul Sfânt.

După aceasta, discipolii au luat calea rugăciunii, a Duhului și a cuvântului; nu au luat nicio altă cale pentru creștere. Calea pe care ar trebui să o luăm astăzi pentru a menține singurul acord este rugăciunea, Duhul și Cuvântul.

Ori de câte ori folosim orice altă cale, oricât de bună ar fi, aceasta poate aduce dezbinare și disensiuni. Poate că începem foarte bine, unii oameni pot fi aduși și unele aspecte ale vieții de biserică pot fi îmbunătățite, dar nimic nu funcționează în afară de rugăciune, Duhul și Cuvânt.

Trebuie să intrăm în Cuvântul lui Dumnezeu zi de zi, căutându-L pe Domnul față în față și savurându-L personal. Trebuie să fim saturați și îmbibați cu Cuvântul lui Dumnezeu. Nu-i putem sluji pe alții și nici nu putem predica Evanghelia folosind propriile noastre cuvinte sau idei.

Pe măsură ce înaintăm în Domnul și cu Domnul, trebuie să ne asigurăm că rămânem pe calea vieții, fără să ne agățăm de nimic care este separat de Cristos, ci mai degrabă, concentrându-ne doar pe Cristos.

Domnul s-ar putea să fi folosit o anumită cale sau un anumit lucru pentru a ne ajuta să creștem în viață și s-ar putea să ne fi dat anumite experiențe cu Cristos pentru a ne face să mergem mai departe.

Ceea ce le împărțim altora, singurul lucru care îi ajută pe alții în creșterea lor în viață, este cuvântul lui Dumnezeu pe care-l savurăm și experimentăm, este infuzat în noi, constituit în noi și care curge prin noi ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu.

Trebuie să ne rugăm pentru a avea Duhul ca putere de a răspândi Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să vorbim cuvântul lui Dumnezeu prin puterea Duhului; trebuie să tratăm mult cu Duhul, cu Duhul Sfânt, pentru a fi pe deplin deschiși către El din interior.

Avem nevoie de strălucirea și expunerea Domnului. Avem nevoie de mustrarea Lui și de expunerea problemelor noastre în lumina Sa. Vrem să fim persoane pline de Duh în interior și în exterior, așa că vrem să plătim prețul pentru a câștiga mai mult din Duh, a fi umpluți de Cuvânt și a rămâne în rugăciune.

Adevărul ne sfințește, iar sfințirea rezultă în unitate – avem nevoie de sfințire!

Fie că ne dăm seama de acest lucru sau nu, există mulți factori de dezbinare în noi și printre noi, mai ales atunci când nu suntem în duhul nostru. Prin urmare, trebuie să fim sfințiți.

Sfințirea prin Cuvântul lui Dumnezeu are ca rezultat unitatea prin tratarea factorilor de dezbinare; adevărul sfințește, iar sfințirea rezultă în unitate (Ioan 17:14-24).

Ioan 17 este rugăciunea Domnului înainte de a fi arestat și ulterior omorât. În această rugăciune, după ce a spălat picioarele discipolilor și a pregătit masa Domnului, El s-a rugat. Principalul lucru pentru care S-a rugat a fost unitatea. S-a rugat pentru unitate.

Dacă citim Ioan capitolul 17 folosind lentila singurului acord, vom realiza că Domnul vrea ca poporul Său, credincioșii în Cristos, să fie într-un singur acord, adică să fie toți una.

Discipolii Săi nu erau una. Când le-a spus că va merge la Ierusalim și va fi dat la moarte și va învia după trei zile, ei se certau unii cu alții cine va fi primul în împărăție. Nu erau una. Așa că Domnul S-a rugat pentru unitate.

Exista ambiție acolo și mulți alți factori de diviziune. Așa că Domnul S-a rugat ca Tatăl să ne sfințească în cuvântul Său; cuvântul Său este adevăr. Sfințirea și gloria sunt menționate și este menționată și unitatea.

Dacă nu avem sfințire, nu există unitate în realitate. Pentru a avea unitate, avem nevoie de sfințire. În Ioan 17:17, în special, vedem că trebuie să fim sfințiți în adevăr, iar cuvântul lui Dumnezeu este adevărul.

În Evanghelia după Ioan, adevărul are cel puțin aceste două funcții: să ne sfințească și să ne elibereze (8:32). Trebuie să fim eliberați de orice factor de diviziune și trebuie să fim făcuți una, chiar să fim una; adevărul ne sfințește, iar sfințirea este unitatea. Amin!

Sfințirea, adevărul și unitatea sunt interconectate, așa cum se vede în Ioan 17. Sfințirea izvorăște din adevăr, iar atunci când suntem sfințiți, suntem una. Suntem una fiind sfințiți în Cuvântul lui Dumnezeu. Adevărul ne sfințește, iar sfințirea este unitatea.

Motivul pentru care putem fi sfințiți în adevăr este că Dumnezeu este întrupat în Cuvântul Său. Dumnezeu Tatăl este întrupat în Cristos, Fiul; Fiul este realizat ca Duh, iar Duhul este una cu Cuvântul.

Când venim la Cuvântul lui Dumnezeu cu exersarea duhului nostru, atingem Cuvântul și, în același timp, atingem Duhul.

Când ne exersăm duhul nu doar pentru a citi, ci și pentru a ne ruga asupra cuvântului lui Dumnezeu, vom atinge Duhul, iar ceva din Dumnezeul Triunic este infuzat în ființa noastră.

Ceea ce este infuzat în noi prin atingerea Duhului în Cuvânt este adevărul. Aceasta nu înseamnă că, cu cât citim mai mult Biblia, cu atât suntem sfințiți mai mult și cu atât mai mult suntem una.

Cunoașterea biblică poate fi implicată, căci adevărul este în cuvântul lui Dumnezeu, dar există ceva viu în interiorul acestei cunoașteri. Trebuie să atingem Duhul în Cuvânt prin exersarea duhului nostru pentru a-L avea pe Dumnezeul Triunic infuzat în noi și a-L transfuza în noi prin Cuvânt.

Pe măsură ce Îl atingem pe Domnul în acest fel, ceea ce primim nu este doar cunoaștere biblică, ci, mai mult, suntem contopiți cu Dumnezeul Triunic și El este infuzat în ființa noastră. El este adevărul infuzat în noi pentru a ne elibera și a ne sfinți. Amin!

Când Dumnezeul Triunic este infuzat în noi prin intermediul Cuvântului Său sfințitor, suntem una! Rezultatul e în mod spontan unitatea – suntem una în Dumnezeu și avem singurul acord!

Doamne Isuse, ne deschidem Ție pe măsură ce venim la cuvântul Tău. Sfințește-ne în adevăr; cuvântul Tău este adevărul. O, Doamne, infuzează-ne cu Tine Însuți pe măsură ce venim la Tine în cuvântul Tău. Ne exersăm duhul în timp ce citim Biblia. Sfințește-ne când atingem Duhul în Cuvânt. Aleluia, Tatăl este întrupat în Fiul, Fiul este realizat ca Duh, iar Duhul este una cu Cuvântul lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a atinge Duhul în timp ce atingem Cuvântul lui Dumnezeu! Infuzează-ne cu adevărul. Fie ca să câștigăm nu doar cunoștințe biblice sau doctrine scripturale, ci și mai mult, ceva viu din Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să cunoaștem adevărul și să avem adevărul pentru a putea fi eliberați! Aleluia, sfințirea prin Cuvânt are ca rezultat unitatea prin tratarea oricărui factor de diviziune! Slavă Domnului, adevărul sfințește și sfințirea este are ca rezultat unitatea! Amin, Doamne, păstrează-ne astăzi în Cuvântul Tău sfințitor!

Sfințirea rezultă în unitatea autentică, deoarece sfințirea ne păstrează în Dumnezeul Triunic

Unitatea pentru care Domnul Isus S-a rugat în Ioan 17 nu este doar unitatea Duhului sau o unitate între credincioși; El s-a rugat ca noi să fim una, așa cum Dumnezeul Triunic este unul.

În Ioan 17:17-23, vedem că sfințirea are loc în unitatea autentică, deoarece această sfințire ne păstrează în Dumnezeul Triunic; versetul 21 spune: „Ca toți să fie una, așa cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu sunt în Tine, așa și ei să fie în Noi”.

Singura cale prin care putem avea unitate este în Dumnezeul Triunic. Suntem păstrați în Dumnezeul Triunic prin intermediul sfințirii. Sfințirea rezultă în unitatea autentică, deoarece sfințirea ne păstrează în Dumnezeul Triunic.

Această unitate este unitatea coinerării, unitatea Tatălui fiind în Fiul, Fiul fiind în Tatăl și credincioșii fiind în Dumnezeul Triunic. Singura cale de a fi într-o astfel de unitate este să fim în Dumnezeul Triunic.

Este posibil ca noi să fim în Dumnezeul Triunic prin intermediul sfințirii Sale prin cuvântul Său. Calea este prin cuvântul care ne sfințește și lucrează în noi, pe măsură ce atingem Cuvântul lui Dumnezeu prin rugăciune și Duh (Ioan 17:19; 1 Tesaloniceni 5:23; Efeseni 5:26; Evrei 2:11).

Când atingem Cuvântul lui Dumnezeu cu rugăciune și Duh, ieșim din noi înșine și intrăm în „Noi” – în Dumnezeul Triunic, într-un mod cât se poate de practic și intim. Amin! Pentru a fi una, trebuie să fim în „Noi” – în Dumnezeul Triunic! Aceasta este adevărata unitate! Amin!

Singura cale prin care putem fi în Dumnezeul Triunic este prin adevărul sfințitor care tratează toți factorii de diviziune.

Cuvântul lui Dumnezeu, adevărul din cuvântul lui Dumnezeu, ne eliberează și ne sfințește și lucrează în noi pentru a trata orice lucru negativ. Când suntem în procesul de a fi sfințiți, suntem aduși la o unitate autentică, deoarece sfințirea ne păstrează în Dumnezeul Triunic.

Când suntem ținuți în Dumnezeul Triunic, suntem una; însă când suntem în afara Dumnezeului Triunic, suntem imediat divizați.

Care este cauza diviziunii? Nu este vorba doar de dezacordul față de anumite doctrine sau de observarea unor probleme care nu sunt tratate în biserică; este faptul de a fi în afara Dumnezeului Triunic.

Fie ca noi să fim păstrați în Dumnezeul Triunic fiind sfințiți în adevăr. Fie ca noi să-L contactăm pe Domnul în fiecare dimineață, să atingem Cuvântul viu, și fie ca factorii de dezbinare să fie înlăturați și biruiți în experiența noastră.

Zi de zi, și mai ales dimineața, trebuie să Îl contactăm pe Domnul. Fiecare dintre noi trebuie să aibă o relație personală cu Domnul. Nu putem avea singurul acord dacă nu avem o relație personală cu Domnul.

Chiar dacă singurul acord este corporativ, el este, de asemenea, intrinsec și foarte personal, deoarece depinde de relația noastră personală cu Domnul. Dimineața, trebuie să începem prin a ieși din noi înșine și a intra în Dumnezeul Triunic în timpul nostru personal, intim și spiritual cu Domnul.

Trebuie să venim la El așa cum suntem, să-L lăsăm să strălucească asupra noastră și să mărturisim orice ne expune prin lumina Sa. Trebuie să-I permitem Domnului să trăiască în noi pe tot parcursul zilei, fiind într-o conversație continuă cu El în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile, astfel încât să putem fi una cu El.

Cât de mult trebuie să ieșim din noi înșine și să intrăm în Dumnezeul Triunic prin intermediul sfințirii divine prin cuvântul lui Dumnezeu! Pe măsură ce suntem sfințiți în adevăr, rezultatul este o unitate autentică, căci suntem păstrați în Dumnezeul Triunic ca unitate a noastră.

Când factorii de diviziune din noi sunt uciși de adevărul sfințitor, suntem aduși în unitatea autentică, căci sfințirea ne menține în Dumnezeul Triunic! Ce minunat e că sfințirea ne păstrează în Dumnezeul Triunic!

Cu toții putem mărturisi că am avut această experiență. Petrecem timp cu Domnul dimineața și, pe tot parcursul zilei, fie că conducem sau luăm transportul public la serviciu sau la școală, ochii și inimile noastre sunt atrase de atât de multe lucruri. Sau poate soția noastră spune ceva, sau șeful nostru are o anumită cerere de la noi și pur și simplu suntem îndepărtați de Domnul.

Dar dacă ne întoarcem în continuare către duhul nostru, conversând cu Domnul tot timpul, suntem sfințiți. Dacă continuăm să ne rugăm și să cugetăm la cuvântul lui Dumnezeu, suntem sfințiți.

Trebuie să fim păstrați în Dumnezeul Triunic prin intermediul sfințirii în cuvântul lui Dumnezeu. Sfințirea prin Cuvântul adevărului are ca rezultat unitatea Trupului lui Cristos, care este unitatea extinsă a Dumnezeului Triunic (Ioan 17:21).

Când suntem sfințiți, suntem aduși în Dumnezeul Triunic ca unitate a noastră; suntem aduși în coinerența Dumnezeului Triunic, astfel încât unitatea divină este extinsă pentru a ne include pe noi.

Unitatea Dumnezeului Triunic este extinsă pentru a ne cuprinde pe noi, Trupul lui Cristos! Aleluia!

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că sfințirea rezultă în unitatea autentică! Amin, Doamne, fie ca să ne dăm seama că sfințirea în adevăr ne păstrează în Dumnezeul Triunic! Venim la Tine, dragă Doamne, pentru a fi sfințiți de Tine în adevăr. Fie ca să învățăm să ieșim din noi înșine și să intrăm în Dumnezeul Triunic prin intermediul sfințirii în adevăr! O, Doamne, fie ca să vedem că singura cale de a fi în Dumnezeul Triunic este prin adevărul sfințitor care tratează toți factorii de diviziune. Ne deschidem Ție în timp ce venim la cuvântul Tău. Amin, Doamne, păstrează-ne în Tine astăzi. Păstrează-ne în Dumnezeul Triunic. Venim la Tine dimineața pentru a Te contacta și a atinge Cuvântul viu. Infuzează realitatea divină în ființa noastră. Venim să Te contactăm zi de zi, pentru ca orice factor de diviziune din noi să fie eliminat. Adu-ne în unitatea autentică și păstrează-ne prin sfințire în Dumnezeul Triunic! Aleluia, sfințirea prin cuvântul adevărului are ca rezultat unitatea Trupului lui Cristos – unitatea extinsă a Dumnezeului Triunic!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Sanctification Issues in Genuine Oneness: Sanctification Keeps us in the Triune God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 4 cu tema: Să menținem singurul acord prin cele trei substanțe ale puterii din recâștigarea Domnului — rugăciunea, Duhul și Cuvântul (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Urmăm modelul lui Pavel de a-L trăi pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuarea Sa astăzi

04/12/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Apostolul Pavel, ca un model pentru toți credincioșii, L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuarea Sa; el a fost un discipol al lui Cristos, un vas ales care a trăit în duhul său contopit, a fost plin de Duh, s-a bucurat în Domnul, a fost aliat cu Dumnezeu și ajutat de Dumnezeu și i-a îngrijit cu drag și hrănit pe sfinți pe măsură ce L-a trăit pe Cristos. Amin!

Pe de o parte, cartea Faptele Apostolilor ne arată continuarea lui Cristos, iar această continuare a fost profețită în Vechiul Testament și, de asemenea, în Noul Testament de către Domnul Isus. Pe de altă parte, nu rămânem fără un model când vine vorba de continuarea lui Cristos, căci apostolul Pavel a fost un model pentru credincioși în această privință.

Noul Testament are o porțiune considerabilă referitoare la istoria lui Pavel, viața lui Pavel, lucrarea lui Pavel și modelul lui Pavel. El a început ca un persecutor al bisericii, dorind să-i întemnițeze pe discipolii lui Isus, dar a fost întâmpinat de Însuși Domnul Isus pe drumul spre Damasc și a fost convertit la Cristos.

Faptele Apostolilor 9 relatează convertirea lui Pavel; a fost întâmpinat de Domnul cu o lumină orbitoare în timp ce se afla în drum spre Damasc pentru a-i lega pe cei care credeau în Isus și Îl urmau.

Domnul Isus i s-a arătat și a avut o convertire la Cristos. Apoi, fiind orbit de lumină, a așteptat într-o casă de pe strada numită Dreaptă, în Damasc, până când Anania, un membru al Trupului, a fost trimis de Domnul să-l aducă în părtășia Trupului.

Anania a fost reticent să vină la Saul (numit mai târziu Pavel), deoarece auzise că acesta era acolo pentru a-i persecuta și a-i întemnița pe urmașii lui Isus. Dar Domnul l-a asigurat pe Anania că Pavel era un vas ales, chiar un model pentru cei care cred, care va suferi mult pentru Numele Domnului. Foarte interesant de văzut asta.

Domnul a luat această persoană care L-a urât pe Cristos și pe urmașii Săi și l-a făcut un model pentru toți cei care cred. Viața și lucrarea lui Pavel au fost o continuare a lui Cristos, căci L-a mărit pe Cristos ca discipol al lui Cristos.

El a fost un vas ales care a trăit în duhul său contopit, a depins de Trup, a trăit prin Duhul atotinclusiv al lui Isus, a fost umplut de Duhul bucuriei, s-a exersat să aibă o conștiință pură și bună, a trăit o viață de bucurie în Domnul și a fost aliat cu Dumnezeu și ajutat de Dumnezeu să vestească evanghelia.

Trebuie să vedem modelul lui Pavel ca fiind o persaonă care a fost făcut de Dumnezeu să fie continuarea lui Isus.

Apostolul Pavel ca model pentru toți credincioșii L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuarea a Sa

1 Timotei 1:16 spune că Pavel este un model pentru toți credincioșii; apostolul Pavel L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuare a Sa (vezi Filipeni 1:19-21a; Fapte 9:4-5, 15; 26:18-19).

Cum putem fi noi o continuare a lui Cristos astăzi? Cum ar trebui să trăim ca fiind continuarea lui Cristos? Trebuie să ne uităm la modelul lui Pavel, care L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa, ca fiind continuarea Sa.

Pavel a fost un discipol al lui Cristos – L-a văzut pe Cristos, L-a auzit pe Cristos și L-a învățat pe Cristos așa cum realitatea este în Isus

Una dintre trăsăturile remarcabile ale lui Pavel a fost că a fost un discipol al lui Cristos, văzându-L pe Cristos, auzindu-L pe Cristos și învățându-L pe Cristos așa cum realitatea este în Isus (vezi Fapte 9:1-19, 25-27; 22:14-15; Efeseni 4:20-21).

În momentul convertirii sale, Pavel L-a văzut pe Cristos și a avut o viziune clară despre cine este această minunată persoană. Apoi, de-a lungul vieții sale, a continuat să Îl savureze pe Cristos, să-L vadă pe Cristos, să-L audă pe Cristos și să-L învețe pe Cristos așa cum realitatea este în Isus.

El L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa, ca fiind continuarea Sa, căci Cristos a fost reprodus în Pavel. Pe măsură ce L-a privit pe Cristos și L-a învățat pe Cristos, Cristos a trăit în el.

Pavel a fost un vas ales al lui Cristos și un om al rugăciunii

Încă de la începutul vieții sale creștine, când Domnul l-a convertit pe Pavel, el și-a dat seama că era un vas.

Pavel nu era în primul rând un instrument, ci un vas care trebuia umplut cu Cristos; aceasta era realitatea vieții și lucrării sale zilnice, iar acest lucru a ieșit la iveală și în scrierile sale (Fapte 9:15; 2 Corinteni 4:7; Efeseni 1:22-23; 3:19).

Noi, cei care credem în Cristos, suntem vase care trebuie umplute cu Domnul. Suntem vase care să-L conțină pe Dumnezeu, să fie umpluți cu Dumnezeu și să ne umplem de Dumnezeu pentru plinătatea Lui. Fie ca noi să ne deschidem vasul Domnului pentru a fi umpluți cu El.

Pavel a fost și un om al rugăciunii (vezi Fapte 9:11; 13:1-3; 14:23; 16:13, 25; 20:36; 21:5; 22:17; 28:8; Efeseni 6:18; Coloseni 4:2).

El se ruga din nou și din nou. Aducea toate lucrurile, toate situațiile, toate problemele și toți sfinții la Domnul în rugăciune. Chiar în timp ce își scria epistolele, se ruga și rămânea într-un duh de rugăciune.

Ca urmare a rugăciunii, a fost trimis de Duhul Sfânt împreună cu un alt frate și, oriunde mergeau, rugăciunea era obiceiul lui. Din nou și din nou, fie că vizita un loc sau pleca dintr-un loc, se ruga. Ne-a îndemnat să perseverăm în rugăciune, veghind în ea cu mulțumire.

Chiar și atunci când citim Biblia, trebuie să o citim și să ne rugăm, să ne rugăm cu ea și să o citim, chiar să veghem în rugăciune cu toată stăruința și cererea pentru toți sfinții.

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne-ai făcut vase care să Te conțină! Ne deschidem vasul nostru Ție pentru a Te primi, a fi umpluți cu Tine și a da pe dinafară cu Tine. Umple-ne vasul astăzi. Umple-ne până la refuz. Revarsă prin noi și în alții. Vrem să fim oameni ai rugăciunii. Vrem să aducem toate lucrurile la Tine în rugăciune. Fie că mâncăm, fie că bem, fie că facem ceva sau mergem undeva, vrem să ne rugăm. Fă-ne să venim la Tine cu privire la toate lucrurile și în toate lucrurile. O, Doamne, fă-ne oameni ai rugăciunii care se roagă neîncetat și stăruiesc în rugăciune. Fie ca să veghem în rugăciune cu mulțumire!

Pavel se baza pe Trup și practica chemarea numelui Domnului

Chiar dacă era matur în viață și destul de avansat în cunoașterea spirituală, apostolul Pavel se baza pe Trup și făcea totul în Trup, prin Trup și pentru Trup (Fapte 9:11, 17-18, 25-27; 1 Corinteni 1:1; 12:14-27).

El a predicat evanghelia, a întemeiat biserici și a numit prezbiteri, totuși se baza în continuare pe Trup. Chiar de la convertirea sa, când Anania a venit la el, Pavel și-a dat seama că era membru al Trupului, căci avea nevoie de un alt membru care să-l aducă la Domnul, să-l boteze și să-l aducă în părtășia Trupului.

Apoi, când a fost persecutat pentru că predica Evanghelia, ceilalți discipoli l-au ajutat să fugă de persecutori, coborându-l într-un coș prin zid.

În mod repetat, el se baza pe Trup. Când a scris Epistolele, erau și niște frați cu el, și a scris epistolele în principiul Trupului.

Dumnezeu a așezat membrele în Trup așa cum a voit El, și nimeni din noi să nu poftească slujba altuia, nici să nu-și disprețuiască slujba.

Fiecare din noi este membru al Trupului, și slujba noastră este necesară pentru zidirea Trupului. Chiar și membrele care nu par frumoase, Dumnezeu le acoperă cu mai multă cinste.

Trebuie să depindem de Trup, să trăim în Trup și să facem toate lucrurile în Trup și pentru Trup. Nu ar trebui să ne mândrim și să spunem că slujba noastră este mai importantă decât slujba altora, nici să spunem că ar trebui să avem slujba altora, altfel nu suntem în Trup.

Ca model pentru noi, Pavel L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa, ca fiind continuarea Sa, și a practicat chemarea Numelui Domnului (Faptel 9:14, 21; 22:16; 2 Timotei 2:22; Romani 10:12-13; Filipeni 2:9-11).

El obișnuia să-i prigonească pe cei care chemau acest Nume, dar apoi a devenit unul dintre cei care cheamă și ne-a încurajat să fim cu cei care cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură.

Slavă Domnului că nu există nicio diferență între iudeu și grec, căci același Domn este Domn al tuturor și bogat pentru toți cei ce-L cheamă. Căci oricine cheamă Numele Domnului va fi mântuit.

Fie ca noi să-L mărturisim deschis pe Isus Cristos ca Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim Trupul! Fie ca noi să fim cei care depind de Trup, să facem totul în Trup și să trăim pentru Trup! Amin, Doamne, fie ca tot ce facem să fie în Trup, prin Trup și pentru Trup, ca Tu să poți câștiga gloria! Arată-ne că suntem membre ale Trupului, chiar membre unii altora. Arată-ne că depindem nu numai de Cristos ca și Cap, ci și de membrele Trupului. Amin, Doamne, păstrează-ne chemând Numele Tău împreună cu cei care Te urmează dintr-o inimă pură! O, Doamne Isuse, Tu ești atât de bogat pentru noi, cei care chemăm Numele Tău! Mântuiește-ne mult mai mult în viața Ta, pe măsură ce te chemăm! Te lăudăm, Doamne!

Pavel a trăit prin Duhul atotinclusiv al lui Isus pentru lucrarea sa de predicare

Fiind o persoană care L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuarea lui Isus, Pavel a trăit prin Duhul atotinclusiv al lui Isus pentru lucrarea sa de predicare.

Fapte 16:6-7 este o porțiune enigmatică, dar minunată, care ne arată că lui Pavel i-a fost interzis de Duhul Sfânt să meargă undeva, iar Duhul lui Isus nu le-a permis să meargă în altă parte. Foarte interesant.

Acest lucru ne arată că Pavel și conlucrătorii săi nu au mers undeva conform unui program sau preferințe personale, ci au urmat călăuzirea Duhului. El a suferit pentru Domnul, iar Duhul lui Isus i-a hrănit.

Pavel a trăit prin Duhul atotinclusiv al lui Isus, care este Duhul unui om cu putere îmbelșugată pentru suferință (Ioan 7:37-39; Fapte 9:16; 16:7, 22-34; Filipeni 3:10; Coloseni 1:24; 2 Corinteni 6:4; 11:23; Evrei 6:19-20; 13:13).

El și-a îndeplinit slujba de suferință printre ființele umane și pentru ființele umane în viața umană, pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Oriunde mergea, suferința era porția lui, iar persecuția era peste tot; Duhul lui Isus, însă, îl hrănea, căci în acest Duh există rezerva de a trăi viața umană și de a îndura suferințele ei.

Isus a fost un om care a fost persecutat și a suferit de-a lungul vieții Sale. Elementul suferinței, puterea suferinței, se află acum în Duhul lui Isus, care este cu duhul nostru.

Noi astăzi putem trăi viața umană și viața creștină, chiar ne putem îndeplini slujba în Domnul, savurând rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus.

Pe măsură ce ne întoarcem către duhul nostru, simțim că există o rezervă îmbelșugată în Duhul lui Isus cu duhul nostru; s-ar putea să nu fim eliberați de suferințele noastre, ci mai degrabă, putem fi conduși spre mai multe suferințe, dar există rezerva interioară pe măsură ce suferim.

Oriunde ne-am afla, orice am face și oricare ar fi situația în timp ce trăim viața creștină, trebuie să trăim prin Duhul atotinclusiv al lui Isus pentru slujba noastră, astfel încât să-L putem exprima pe Dumnezeu în toate detaliile vieții noastre de zi cu zi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Duhul lui Isus cu duhul nostru, cu provizia suferinței. O, cât de mult avem nevoie de Tine! Ne exersăm duhul pentru a fi una cu Tine și pentru a savura Duhul lui Isus cu puterea de a suferi. Aleluia, Duhul lui Isus este cu duhul nostru, alimentându-ne constant cu puterea de care avem nevoie pentru a-L trăi pe Cristos pentru mărirea Sa, chiar și în suferințele noastre! O, Doamne, noi nu putem face asta, dar Tu poți. Noi nu putem reuși, dar Duhul lui Isus este cu duhul nostru, alimentându-ne mereu. Fie ca să ne întoarcem către duhul nostru pentru a Te savura și a ne împărtăși din rezerva îmbelșugată a Duhului atotinclusiv al lui Isus!

Pavel a trăit în duhul său contopit, a fost plin de Duhul bucuriei și s-a exersat pentru a avea o conștiință bună

Pe măsură ce L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa, pentru continuarea Lui, Pavel a trăit în duhul său contopit. De nenumărate ori, atât în scrierile sale, cât și în viața și lucrarea sa umană pentru Domnul, Pavel a trăit în Duhul divin contopit cu duhul său uman ca un singur duh (Fapte 17:16; 19:21; Romani 8:4, 6, 16; 1 Corinteni 6:17).

Duhul său a fost provocat când a văzut niște idoli și și-a propus în duhul său să facă anumite lucruri. Trebuie să vedem că cerințele drepte ale legii sunt împlinite în noi atunci când trăim și umblăm conform Duhului, nu conform cărnii.

Când mintea noastră este fixată pe duh, savurăm viață și pace, dar când mintea este fixată pe carne, suntem în moarte.

Slavă Domnului că suntem uniți cu Domnul ca un singur duh, iar Duhul lui Dumnezeu mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Amin!

Pavel a fost umplut de Duhul bucuriei în mod esențial pentru existența sa și de Duhul puterii în mod economic pentru funcția sa (Fapte 13:9, 52; Efeseni 5:18).

Chiar dacă a suferit atât de mult pentru Domnul, chiar dacă a fost supus multor persecuții și presiuni, Pavel a fost umplut de Duhul bucuriei și s-a bucurat întotdeauna în Domnul, chiar și în închisoare.

De multe ori, când ne întâlnim cu sfinții, înfățișarea noastră nu este plăcută, căci nu-L savurăm pe Domnul. Cum îi putem păstori pe alții când noi înșine nu suntem umpluți de Domnul ca bucurie a noastră? Nu-i putem păstori pe alții dacă avem o înfățișare tristă.

Asemenea lui George Müller, prima îndatorire dimineața pentru noi ar trebui să fie să ne facem sufletul fericit în Domnul. Putem avea o familie cu mulți copii mici, putem avea multe responsabilități la locul de muncă sau în biserică, dar în toate aceste lucruri, trebuie să învățăm să ne facem inima fericită în Domnul!

Pavel s-a străduit să aibă întotdeauna o conștiință bună și pură (Fapte 23:1; 24:16; 1 Timotei 1:19; 3:9); înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor, s-a străduit să aibă o conștiință pură.

Acesta este o exersare a duhului nostru. Pe măsură ce ne exersăm duhul și trăim în duhul contopit, nu suntem doar umpluți cu Duhul bucuriei, ci avem și o conștiință pură.

Fie ca noi să fim cei care trăiesc mereu o viață de bucurie în Domnul, rugându-ne neîncetat și mulțumindu-I pentru toate lucrurile (Fapte 16:25; 27:35; Filipeni 4:4; Coloseni 3:16; 1 Tesaloniceni 5:16-18).

Putem aduce toate aceste lucruri Domnului, căci în noi înșine nu suntem asemenea persoane, dar când suntem în duhul nostru, pur și simplu Îl trăim pe Cristos și Îl preamărim!

Doamne Isuse, umple-ne cu Duhul bucuriei în interior și în esență pentru existența noastră! Umple-ne cu Duhul puterii în mod economic pentru funcția noastră! Vrem să trăim astăzi în duhul contopit. Vrem să facem toate lucrurile în duh, fiind una cu Tine în duh, în timp ce facem una și alta. O, Doamne, Îți mulțumim că Te-ai contopit cu duhul nostru. Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh! Ne exersăm duhul, Doamne, pentru a avea o conștiință bună și pură. Ne exersăm să trăim o viață de bucurie mereu în Domnul, rugându-ne neîncetat și mulțumindu-Ți pentru toate lucrurile! Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi!

Pavel a fost aliat cu Dumnezeu și ajutat de Dumnezeu să vestească Evanghelia și să-i păstorească pe sfinți

Pe măsură ce L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuarea Sa, Pavel a fost aliat cu Dumnezeu și ajutat de Dumnezeu să vestească Evanghelia cu îndrăzneală (vezi Fapte 9:20, 27; 26:22-29; 28:31; 1:8; 1 Tesaloniceni 2:2; comp. cu Romani 15:24, 28).

El a fost aliat cu Dumnezeu, căci a obținut ajutorul care vine de la Dumnezeu pentru a da mărturie atât celor mici, cât și celor mari despre Evanghelia lui Cristos. El putea vesti Evanghelia cu îndrăzneală în numele lui Isus pentru a răspândi mărturia lui Isus până la marginile pământului! Amin!

Dumnezeu a fost aliat cu Pavel, iar Pavel a obținut ajutorul care vine de la Dumnezeu.

Când Îl trăim pe Cristos pentru ca mărirea Sa să fie continuarea Sa, Dumnezeu ne ajută, Dumnezeu este aliatul nostru și El ne dă ajutorul de care avem nevoie pentru a predica Evanghelia și a răspândi mărturia Sa până la marginile pământului.

Trebuie să vedem că suntem într-o alianță cu Dumnezeu pe măsură ce Îl slujim în duhul nostru. El ne ajută în această alianță; Dumnezeu este aliatul nostru. Slavă Domnului!

Pavel i-a păstorit pe sfinți conform lui Dumnezeu (Fapte 20:18-38; 1 Tesaloniceni 2:1-12). El i-a îngrijit cu drag pe sfinți în umanitatea lui Isus și i-a hrănit în divinitatea lui Cristos cu toate adevărurile economiei eterne a lui Dumnezeu, arătând în trăirea sa cuvântul Domnului Isus că este mai bine să dai decât să primești.

El le-a împărtășit nu numai Evanghelia, ci și propriul lui suflet, care a fost constituit din umanitatea lui Cristos, pentru a-i îngriji cu drag și i-a hrănit cu învățătura sănătoasă a economiei lui Dumnezeu. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi!

Doamne Isuse, ne dăm Ție astăzi. Fie ca noi să obținem ajutorul care vine de la Dumnezeu pentru a sta în picioare și a vesti Evanghelia cu îndrăzneală și a răspândi mărturia Ta pe tot pământul. Aleluia, Dumnezeu este aliatul nostru în timp ce Îl slujim în duhul nostru în Evanghelia Fiului Său! Amin, Doamne, ne bazăm pe Tine și vrem să ne dăm seama de ajutorul Tău în această alianță! Trăiește în noi astăzi. Fie ca noi să fim cei care predică Evanghelia și, de asemenea, cei care-i îngrijim cu drag pe sfinți și îi hrănim una cu Tine! Fie ca noi să-i îngrijim cu drag pe sfinți în umanitatea lui Isus și să-i hrănim în divinitatea lui Cristos cu toate adevărurile economiei lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca viața noastră să arate cuvântul Domnului Isus că este mai bine să dai decât să primești!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Follow Paul’s Pattern to Live Christ for His Magnification as His Continuation Today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 1 cu tema: Continuarea cărții Fapte – continuarea corporativă a lui Cristos (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să vedem că continuarea lui Cristos în Fapte a fost profețită de Isaia și Mica

02/12/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Continuarea lui Cristos în cartea Fapte este profețită în Biblie, în special în Isaia și în Mica, unde vedem că Cristos va câștiga o sămânță pentru a-Și prelungi zilele (biserica) spre satisfacția Sa și că ieșirile Sale sunt din timpuri străvechi și El încă merge înainte și astăzi! Amin!

Este cu adevărat uimitor să vedem nu numai împlinirea profețiilor în Cristos cu viața și lucrarea Sa pe pământ, ci și profețiile privind continuarea lui Cristos în cartea Fapte!

Pe de o parte, Cristos a fost profețit că va veni și va împlini planul de răscumpărare al lui Dumnezeu; pentru aceasta, profeții au privit, au căutat, s-au rugat și au căutat cu sârguință să vadă în ce vremuri și în ce fel de timpuri va veni Cristos. Uimitor!

Apoi, Cristos a venit și a împlinit profețiile; El a venit și a împlinit ceea ce a fost profețit despre El, atât în lucrarea Sa de vindecare, predicare și viață, cât și în lucrarea Sa de răscumpărare.

El nu a căutat în mod dinadins să împlinească profețiile; mai degrabă, trăind viața unui om-Dumnezeu, Cristos a împlinit ceea ce profeții din Vechiul Testament au spus despre El.

Mai mult, Isaia și Mica au profețit despre continuarea lui Cristos, pe care o vedem în cartea Fapte. În Fapte, vedem nu doar cum discipolii lui Cristos au încercat să răspândească învățăturile Sale și să boteze noi convertiți; în această carte, vedem continuarea lui Cristos, reproducerea lui Cristos, căutând să-L mărească pe Cristos în umanitate pentru venirea împărăției lui Dumnezeu pe pământ.

Discipolii lui Cristos nu numai că au mers peste tot să predice Evanghelia și să răspândească biserica; ei L-au trăit pe Cristos, L-au exprimat pe Cristos, L-au slujit pe Cristos, L-au predicat pe Cristos și au făcut ca Cristos să fie mărit oriunde au mers și oriunde au trăit.

Chiar și o astfel de creștere a lui Cristos, o continuare a lui Cristos, a fost profețită în Vechiul Testament. Când vorbim despre profeție, de multe ori ne referim la a vorbi în numele Domnului, a vorbi despre Domnul și a-L împărți pe Cristos; cu toate acestea, există și sensul de profeție ca prezicere a viitorului, sub inspirația Duhului.

Isaia și Mica au vorbit în numele Domnului; Ei au vorbit cuvântul lui Dumnezeu și le-au spus poporului lui Dumnezeu care era mesajul lui Dumnezeu pentru ei. De asemenea, ei au proorocit în sensul prezicerii viitorului, în special prezicerii continuării lui Cristos, așa cum se vede în Fapte și, de asemenea, în Epistole.

Trebuie să ne deschidem Domnului și să citim cu rugăciune cuvântul Lui pentru a avea o viziune a continuării lui Cristos în Fapte, așa cum a fost profețit în Vechiul Testament.

Isaia a profețit cu privire la continuarea lui Cristos în învierea Sa: El va vedea o sămânță, Își va prelungi zilele!

Isaia 42:4 spune că Cristos va veni din nou când va termina de stabilit dreptatea lui Dumnezeu pe pământ. Aceasta înseamnă că Cristos va stabili mântuirea lui Dumnezeu ca rezultat al judecății drepte a lui Dumnezeu asupra lui Cristos și El va veni din nou.

Asta s-a întâmplat în moartea și învierea Sa; prin moartea Sa, Cristos a dus la îndeplinire răscumpărarea pentru a aduce dreptatea, căci El a fost judecat pe cruce prin dreptatea lui Dumnezeu. Apoi, El a venit din nou în învierea Sa. Slavă Domnului!

Acum, pe baza răscumpărării lui Cristos, putem primi viața lui Dumnezeu! Toate nelegiuirile noastre au fost puse asupra Lui, El a luat păcatul lumii (Ioan 1:29) și El a avut grijă de toate păcatele noastre, faptele noastre teribile, faptele noastre greșite și natura noastră păcătoasă.

După aceasta, Cristos s-a întors; El s-a întors prin și în învierea Sa. El nu va cădea de oboseală și nici nu se va descuraja, chiar dacă a trecut prin multe suferințe; astăzi, prin venirea Sa în noi, El nu se descurajează, chiar dacă am putea falimenta și uita de Domnul din nou și din nou. Mulțumesc, Doamne!

Isaia 53:10 profețește despre continuarea lui Cristos în învierea Sa. Acest verset spune: El va vedea o sămânță, Își va prelungi zilele și plăcerea lui Iehova va prospera în mâna Sa.

Pe de o parte, Cristos a suferit mult, chiar suferința morții pe cruce; pe de altă parte, El va vedea o sămânță, prelungirea zilelor Sale, continuarea lui Cristos, care suntem noi, credincioșii în Cristos.

Noi toți suntem continuarea lui Cristos; El lucrează în noi, El se revarsă din noi în alții, iar noi suntem prelungirea zilelor Sale!

Sămânța de aici este o sămânță corporativă, biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Sămânța cuprinde toți credincioșii produși ca multe boabe prin moartea lui Cristos ca un singur bob și prin învierea Sa reproducătoare de Sine (Ioan 12:24; 1 Petru 1:3).

Slavă Domnului că Cristos, ca Slujitorul lui Iehova, dătătorul de viață înviat, Duhul dătător de viață (1 Corinteni 15:45; 2 Corinteni 3:6, 17), a produs o sămânță pentru zidirea Trupului Său ca și continuare a Lui, spre plăcerea lui Iehova și spre satisfacția lui Cristos. Ce minunat!

Cristos a murit ca Mielul lui Dumnezeu pentru a ridica păcatul lumii. El a suferit în trup pe cruce și, după moartea Sa, a intrat în înviere pentru a fi dătătorul de viață, Duhul dătător de viață, pentru a obține o sămânță, o continuare pentru Sine.

Cristos Își prelungește zilele astăzi, adică Își prelungește zilele trăind în noi, credincioșii în Cristos (Galateni 2:20). Noi, fiind credincioșii Săi, suntem Trupul Său, extensia lui Cristos, extensia zilelor Sale. Asemenea lui Pavel, astăzi putem spune că pentru noi a trăi este Cristos.

Aceasta este spre plăcerea lui Dumnezeu (Efeseni 1:5, 9; Filipeni 2:13), adică pentru ca El să vadă mulți fii născuți din Dumnezeu care să devină membre ale Trupului lui Cristos, expresia Sa corporativă.

Dorința inimii lui Dumnezeu, buna Sa plăcere, este să obțină biserica în calitate de Trup al lui Cristos, expresia corporativă a lui Cristos, care suntem noi, continuarea lui Cristos. Ceea ce Îl face fericit pe Dumnezeu este să obțină continuarea lui Cristos astăzi. Suntem aici pentru asta, pentru ca Cristos să aibă o continuare pe pământ!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit ca Mielul lui Dumnezeu să ridici păcatul lumii. Îți mulțumim că nu Te descurajezi până nu stabilești dreptatea pe pământ! Aleluia pentru moartea răscumpărătoare a lui Cristos pe cruce! Slavă Domnului, Cristos a venit din nou în învierea Sa și a obținut o sămânță! Slavă Domnului, noi suntem sămânța lui Cristos, continuarea lui Cristos pe pământ astăzi! Amin, Doamne, Îți mulțumim și Te lăudăm pentru moartea Ta răscumpărătoare și învierea Ta reproducătoare! Aleluia, Cristos astăzi este dătătorul de viață înviat, Duhul dătător de viață care produce o sămânță pentru zidirea Trupului lui Cristos ca și continuare a Sa! Amin, Doamne, noi suntem continuarea Ta astăzi, reproducerea Ta, creșterea Ta și duplicatul Tău. Suntem aici pentru satisfacția Ta și pentru buna Ta plăcere. Ne dăm Ție astăzi, dragă Doamne!

Fiind continuarea lui Cristos, noi suntem rodul ostenelii sufletului Său și El este satisfăcut

Isaia 53:11 spune că Cristos va vedea rodul ostenelii sufletului Său și El va fi satisfăcut. Aici Isaia profețește cu privire la continuarea lui Cristos, care suntem noi, credincioșii în Cristos.

La ce se referă rodul ostenelii sufletului Său? Implică toate elementele produse în și prin învierea lui Cristos ca și continuare a Sa.

Se recomandă citirea notei de subsol 1 din Isaia 53:11, care enumeră cele șapte elemente principale implicate și implicite în rodul ostenelii sufletului lui Cristos.

În primul rând, fiind Cel procesat, ultimul Adam, Cristos a devenit Duhul dătător de viață ca realitate a Cristosului pneumatic pentru propagarea Sa prin dăruirea de viață (1 Corinteni 15:45; 2 Corinteni 3:17).

Aleluia, Cristos a devenit Duhul dătător de viață pentru a avea o cale de a Se propaga în noi, credincioșii Săi, pentru a ne face continuarea Sa!

În al doilea rând, fiind Cel preeminent, Cel care are primul loc în toate lucrurile, Cristos a devenit Cel Întâi Născut din morți pentru germinarea noii creații a lui Dumnezeu și pentru ca Cristos să fie Capul Trupului (Coloseni 1:18; Apocalipsa 1:5).

El este Cel preeminent și El are primul loc atât în creația veche, cât și în cea nouă; El este Cel Întâi Născut din morți și El este, de asemenea, Capul Trupului. Slavă Domnului!

În al treilea rând, ca om-Dumnezeu, Cristos a fost născut de Dumnezeu în umanitatea Sa (Fapte 13:33) pentru a fi primul născut Fiu al lui Dumnezeu atât în natura divină, cât și în cea umană, pentru a fi un model pentru a ne conforma pe noi, mulții fii ai lui Dumnezeu, după imaginea Sa (Romani 8:29).

Când a înviat, Cristos nu a fost doar singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, care posedă doar divinitate; mai mult, El a fost primul născut Fiu al lui Dumnezeu, posedând atât divinitate, cât și umanitate divinizată. El a adus umanitatea Sa în divinitatea Sa și a devenit primul Fiu al lui Dumnezeu.

Umanitatea Sa a fost sfințită, înălțată și transformată în divinitate. Ca atare, El a devenit modelul nostru, prototipul; ca și continuare a lui Cristos, noi suntem reproducerea și înmulțirea Lui astăzi, fiind făcuți asemenea imaginii Sale. Aleluia!

În al patrulea rând, ca viața învierii (Ioan 11:25), Cristos i-a regenerat pe toți credincioșii Săi (1 Petru 1:3), făcându-i frații Săi și mulții fii ai lui Dumnezeu (Evrei 2:10-12; Romani 8:29b; Ioan 20:17), care sunt membrele casei lui Dumnezeu pentru a fi împărăția lui Dumnezeu (Efeseni 2:19; Galateni 6:10) și prețioasa moștenire a lui Dumnezeu (Efeseni 1:11).

Când Cristos a înviat, El ne-a regenerat pe noi; am fost regenerați la momentul învierii lui Cristos. Acum, Cristos ne conduce pe noi, cei mulți fii ai lui Dumnezeu, la glorie. El este în glorie, El a croit calea spre glorie și ne conduce la glorie sfințindu-ne. Suntem sfințiți nu doar fiind separați pentru Dumnezeu, ci și mai mult, fiind saturați cu Dumnezeu pentru a fi glorificați.

În al cincilea rând, ca un singur bob de grâu, Cristos a devenit multele boabe (Ioan 12:24), care sunt creșterea Lui (3:30) și componentele Trupului Său, adică singura pâine, biserica (1 Corinteni 10:17; Efeseni 1:22-23).

Cristos nu este doar singurul bob de grâu care cade în pământ pentru a muri; El este, de asemenea, multele boabe. Pe de o parte, noi suntem continuarea lui Cristos, multele boabe produse de El; pe de altă parte, Cristos este multele boabe!

În al șaselea rând, prin moartea Sa eliberatoare de viață și prin învierea Sa dătătoare de viață, Cristos a produs o sămânță corporativă ca rezultat al ostenelii sufletului Său, sămânță pe care a văzut-o în învierea Sa și a fost satisfăcut (Isaia 53:10-11; cf. Galateni 3:29).

Suntem sămânța corporativă a lui Cristos pentru satisfacția și desfătarea Sa; noi, cei care credem în Cristos, suntem parte din Cristos, sămânța lui Avraam, moștenitori conform promisiunii.

Cristos este sămânța transfigurată a lui Avraam și, atunci când credem în El, devenim parte din sămânța transfigurată a lui Avraam, continuarea lui Cristos.

În cele din urmă, în al șaptelea rând, ca viață a credincioșilor, Cristosul înviat este toate membrele și în toate membrele omului nou (Coloseni 3:10-11). Aleluia, Cristos este totul și în toți!

Slavă Domnului, noi astăzi suntem rodul ostenelii sufletului lui Cristos, continuarea lui Cristos! Îți mulțumim, Doamne, că ai devenit Duhul dătător de viață pentru a Te propaga în umanitate prin dăruirea de viață! Amin, Doamne, fiind Cel preeminent, Tu ai devenit primul născut din morți pentru germinarea noii creații a lui Dumnezeu și Tu ești Capul Trupului! Aleluia, Cristos, ca om-Dumnezeu, a fost născut de Dumnezeu în umanitatea Sa pentru a fi Primul Fiu Născut al lui Dumnezeu ca model pentru a ne conforma pe noi, mulții fii ai lui Dumnezeu, după imaginea Sa! Amin, Doamne, Te lăudăm pentru că ești viața de înviere pentru a ne regenera și a ne face mulții fii ai lui Dumnezeu, membrii casei lui Dumnezeu pentru a fi împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ești singurul bob de grâu care a căzut în pământ pentru a muri și a deveni multele boabe pentru creșterea Ta, pentru a produce singura pâine, biserica! Aleluia, Cristos a produs o sămânță corporativă ca rod al ostenelii sufletului Său, sămânță pe care a văzut-o în învierea Sa și a fost satisfăcut! Îți mulțumim, Doamne, Tu ești acum viața noastră pentru a trăi în noi și a fi totul în toți în membrii bisericii ca singurul om nou!

Continuarea lui Cristos este profețită de Mica: ieșirile Lui sunt din vremuri străvechi, din zilele veșniciei

Mica 5:2 este un verset minunat care profețește despre continuarea lui Cristos. În ultima parte a acestui verset, Mica spune: Ieșirile Lui sunt din vremuri străvechi, din zilele veșniciei (tradurere literală).

Aici vedem o profeție referitoare la încarnarea lui Cristos în Betleem, și nu doar atât; ieșirile Sale continuă și astăzi. Ieșirile lui Cristos sunt din vremuri străvechi; El a ieșit în încarnarea, trăirea umană, moartea și învierea Sa, iar acum El încă merge înainte.

Ca Duh în învierea Sa, Cristos încă înaintează în duhul nostru; apoi El înaintează în toate părțile sufletului nostru până când suntem pe deplin fiizați, pe deplin îndumnezeiți pentru a deveni Noul Ierusalim, mireasa, soția Mielului.

Ieșirile lui Cristos, apariția Sa, sunt ceva continuu. El a început să se manifeste în momentul încarnării Sale și a continuat să se manifeste prin trăirea Sa umană, moartea Sa, învierea Sa, înălțarea Sa, revărsarea Cristosului finalizat și răspândirea Sa prin evanghelie.

Duhul finalizat este realitatea lui Cristos Însuși și El continuă să înainteze prin predicarea Evangheliei pe întregul pământ locuit. Toți aceștia sunt pași mari în ieșirile Cristos. Ieșirile Sale nu au încetat odată cu înălțarea Domnului; El continuă să înainteze și astăzi!

Ieșirile lui Cristos, manifestarea Sa, se va finaliza când Se va întoarce cu biruitorii ca cei puternici (Ioel 3:11) pentru a-l învinge pe Anticrist și a-l arunca în iazul de foc (Apocalipsa 19:19-20), când Satan va fi aruncat în abis (20:2-3) și când Cristos își va așeza tronul pentru a domni ca Împărat (Matei 25:31, 34, 40). Amin!

În acel moment apariția Lui va fi completă. Astăzi, noi, ca credincioși în Cristos, facem parte din continuarea lui Cristos, ieșirile lui Cristos în umanitate.

Și într-o zi, cei puternici vor coborî cu Cristos pentru a pune capăt acestei epoci! Cei puternici sunt biruitorii; ei sunt produși de ieșirile lui Cristos pentru a fi una cu El, pentru a-l învinge pe Anticrist și a-l arunca în lacul de foc.

În mod subiectiv și personal, ieșirile lui Cristos în noi contină astăzi și zi de zi, pe măsură ce ne deschidem către El, Îl savurăm și Îi permitem să-Și facă domiciliul în inima noastră.

El vrea să înainteze în mintea, emoția și voința noastră pentru a ne umple, a ne satura și a ne poseda, astfel încât să poată ieși din noi pentru a se revărsa și în alții, continuându-Și astfel ieșirile și obținând continuarea lui Cristos.

Pe măsură ce înaintează în noi, El este, de asemenea, cusut în ființa noastră, devenind haina noastră de nuntă cu care să fim îmbrăcați atunci când Domnul se va întoarce și ne vom alătura Lui ca armate ale Sale pentru a-l învinge pe inamic.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului astăzi pentru a-I permite să înainteze în noi până când Își va finaliza ieșirile!

Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru ieșirile Tale încarnarea Ta, trăirea Ta umană, moartea, învierea și revărsarea Duhului! Aleluia, ieșirile lui Cristos sunt din vremuri străvechi, din zilele veșniciei, iar ieșirile Sale au ajuns până la noi! Slavă Domnului, acum suntem continuarea lui Cristos, căci El înaintează în noi. Amin, Doamne, îți mulțumim că ne atingi duhul în ieșirile Tale; înaintează din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră pentru a umple și a satura întreaga noastră ființă. Amin, Doamne, curgi în noi și revarsă-Te din noi în alții ca Evanghelie pentru ca Tu să câștigi continuarea lui Cristos pe pământ astăzi! Aleluia, ieșirile lui Cristos se vor finaliza când Se va întoarce cu biruitorii ca cei puternici pentru a-l învinge pe Anticrist și a-l arunca în lacul de foc! Slavă Domnului, Satan va fi aruncat în abis, iar Cristos Își va așeza tronul pentru a domni ca Împărat! Aleluia! Înaintează în noi, dragă Doamne, și trăiește în noi astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Seeing that the Continuation of Christ in Acts was Prophesied by Isaiah and Micah, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 1 cu tema: Continuarea cărții Fapte – continuarea corporativă a lui Cristos (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Duhul nostru este viață datorită dreptății și ne împărtășim din sfințenia și gloria lui Dumnezeu

27/11/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, duhul nostru este viață datorită dreptății, iar în procesul mântuirii organice a lui Dumnezeu, suntem mântuiți în viață prin justificare în duhul nostru (pentru a ne potrivi cu dreptatea lui Dumnezeu), sfințire în sufletul nostru (pentru a ne potrivi cu sfințenia lui Dumnezeu) și glorificare în trupul nostru (pentru a ne potrivi cu gloria lui Dumnezeu)! Slavă Domnului!

Ce mântuire este aceasta, ca Cristos să trăiască în noi, să locuiască în noi, să fie în noi și să ne facă la fel ca El! Slavă Domnului că ne-a deschis ochii pentru a vedea miezul Bibliei, Romani 5-8, și în special pentru a vedea centrul și punctul focal al Bibliei, Romani 8!

În Romani capitolul 8, vedem că Cristos nu este doar în ceruri, pe cruce sau în înviere, ci mai mult, că El este în noi! Cristos este în noi! Viața noastră creștină este ceva ce ține de a ne îngriji de Cristosul cel viu din noi. Nu este vorba de a încerca să fii oameni mai buni, să-L slujești pe Dumnezeu mai mult sau să faci mai multe lucruri pentru Dumnezeu, conform Bibliei sau conform a ceea ce spune biserica.

A fi creștin înseamnă a-L savura pe Cristosul care locuiește înăuntrul nostru, a trăi în unitate cu El pe tot parcursul zilei și a rămâne în Domnul fiind în duhul nostru unit.

Unde este Cristos astăzi? Pe de o parte, El este în ceruri, chiar în al treilea cer, întronat mult mai presus de toate, încoronat cu glorie și onoare. Pe de altă parte, El este în duhul nostru, căci L-am primit prin regenerare.

Când am auzit Evanghelia și ne-am deschis Domnului, în îndurarea și harul Său, ne-am pocăit și L-am primit pe Domnul ca Mântuitor și Răscumpărător al nostru.

Am crezut în El ca Mântuitor al nostru și El a venit în noi ca Duh. Acum Cristos este în noi, dar El este în noi ca Duh, iar Duhul mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu (Romani 8:16). Credem în Cristos și primim Duhul. Acum suntem uniți cu Domnul ca un singur duh (1 Corinteni 6:17).

Viața noastră creștină este aici, în duhul unit, duhul contopit; trăim o viață creștină adevărată exersându-ne duhul și umblând conform duhului. Slavă Domnului, Dumnezeu este Duh, iar cei care I se închină trebuie să se închine în duh și în adevăr (Ioan 4:24).

Domnul Isus a venit ca Dumnezeu încarnat pentru a fi om și a trecut printr-un proces pentru a deveni Duh; acum Domnul este Duhul. Acesta este Duhul triunic al Dumnezeului Triunic care vine în noi pentru a fi unit cu noi, contopit cu noi și pe deplin una cu noi.

Fie ca noi să rămânem în unirea organică cu Domnul astăzi, savurând contopirea dintre Dumnezeu și om, pentru a-L putea exprima în toate lucrurile din trăirea noastră de zi cu zi. Amin!

Duhul nostru este viață datorită dreptății, deși trupul este mort din cauza păcatului

A doua parte a Romani 8:10 spune: „Deși trupul este mort din cauza păcatului, duhul este viață din cauza dreptății.” Ce minunat e că duhul nostru este viață!

Înainte de a fi mântuiți, trupul nostru era viu și plin de activități și păcate; nu știam că trupul nostru este mort din cauza păcatului. De aceea Dumnezeu a dat legea: pentru a expune omul vechi și carnea.

Prin decăderea omului, păcatul a intrat în trupul uman și a adus cu el moartea; acum trupul este mort și neputincios în lucrurile lui Dumnezeu. Ființele umane decăzute pot dori să facă lucruri pentru Dumnezeu sau să fie morale, drepte, drepte și amabile, dar carnea lor nu le permite să fie astfel de oameni.

Dumnezeu a condamnat păcatul în carnea (Romani 8:3); cu toate acestea, acest păcat nu a fost dezrădăcinat sau eradicat din trupul căzut al omului. Chiar și ca și credincioși în Cristos, care avem viața și natura lui Dumnezeu în duhul nostru, încă avem păcat în trupul nostru căzut, iar trupul nostru este încă mort.

Acesta este cu adevărat un mister, ceva ce experimentăm zi de zi; deși avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru și duhul nostru este viață datorită dreptății, trupul nostru este mort din cauza păcatului. În loc să ne concentrăm asupra păcatului din trupul nostru căzut, trebuie să ne concentrăm asupra duhului nostru, care este viață.

Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, am fost regenerați de Dumnezeu cu viața Lui, iar El este în noi; pentru că El este în noi și pentru că Cristos este dreptatea noastră prin credința în Cristos, duhul nostru este viață!

Acest duh nu se referă la Duhul lui Dumnezeu, căci Duhul lui Dumnezeu este întotdeauna viață; mai degrabă, se referă la duhul uman. Deoarece există condiția ca Cristos să fie în noi, duhul de aici se referă la duhul uman, care este regenerat de Dumnezeu ca Duh și locuit de Cristos ca viață. Acest lucru este minunat!

Prin credința în Domnul Isus, Dumnezeu L-a făcut pe Cristos dreptatea noastră; Cristosul lui Dumnezeu este acum dreptatea noastră, haina noastră glorioasă, îmbrăcămintea noastră minunată înaintea lui Dumnezeu.

Deoarece Cristos este dreptatea noastră, putem primi și fi umpluți cu viața lui Dumnezeu în duhul nostru, iar duhul nostru nu este doar viu – duhul nostru este viață!

Aleluia, duhul nostru uman locuit de Dumnezeu ca Duh este viață! Când am crezut în Domnul Isus, El, ca Duh divin al vieții, a venit în duhul nostru pentru a se contopi cu duhul nostru; duhul nostru cu Duhul divin sunt uniți și devin un singur duh (1 Corinteni 6:17).

Acum duhul nostru este viață. Duhul nostru era mortificat înainte de regenerarea noastră și, chiar dacă conștiința noastră ne-ar fi putut deranja din când în când, duhul nu avea nicio funcție, căci era mortificat din cauza păcatului.

Dar slavă Domnului, prin credința în Cristos, El a devenit dreptatea noastră și acum duhul nostru este viață! O treime din ființa noastră, duhul nostru, este viață!

În loc să ne concentrăm asupra morții în trupul nostru sau asupra independenței sinelui, ar trebui să ne concentrăm asupra duhului nostru!

Dumnezeu ne-a justificat prin credință și, în justificarea Sa, am primit dreptatea. Această dreptate este Dumnezeul Triunic Însuși intrând în ființa noastră, în duhul nostru. Această dreptate are ca rezultat viața, iar duhul nostru este acum viață.

Trebuie să vedem că duhul nostru este viață. Așa cum o singură greșeală a dus la osândă pentru toți oamenii, tot așa și printr-o singură faptă dreaptă a dus la viață pentru toți oamenii (Romani 5:18). Suntem justificați înspre viață.

Mai înainte, păcatul domnea în moarte, dar acum harul domnește prin dreptate înspre viața eternă, prin Isus Cristos, Domnul nostru (v. 21). Pe măsură ce ne îndreptăm atenția către duhul nostru și ne întoarcem către el pentru a trăi într-un singur duh cu Domnul, harul domnește în noi, iar aceasta este spre viața eternă! Slavă Domnului!

Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai venit în noi ca Duh pentru a ne regenera cu viața Ta și a Te contopi cu noi! Amin, Doamne, îți mulțumim că Te-ai contopit cu noi și ești una cu noi în duh. Aleluia, cine se unește cu Domnul este un singur duh! Slavă Domnului, suntem un singur duh cu Domnul! O, Doamne, fie ca să vedem că suntem atât de uniți cu Tine încât suntem una cu Tine în duh! Aleluia, deși trupul nostru este mort din cauza păcatului, duhul nostru este viață datorită dreptății! Amin, Doamne, duhul nostru este viață! O treime din ființa noastră este viață. Ne întoarcem la Tine în duhul nostru, Doamne, căci vrem să fim umpluți de viața Ta! Îți mulțumim că ai devenit dreptatea noastră prin credința noastră în Cristos. Credem în Tine. Venim la Tine. Fie ca harul să domnească în noi prin dreptate înspre viața eternă, prin Isus Cristos, Domnul nostru. Aleluia, harul domnește în noi înspre viața eternă! Domnește în noi, Doamne, ca har. Fă-ne să ne întoarcem către Tine în duh pe tot parcursul zilei. Fie ca viața Ta în duhul nostru să se răspândească în întreaga noastră ființă!

În mântuirea lui Dumnezeu, ne împărtășim din dreptatea Lui (justificarea în duhul nostru), sfințenia Lui (sfințirea în sufletul nostru) și gloria Lui (glorificarea în trupul nostru)

Cartea Romani ne arată minunata mântuire organică a lui Dumnezeu. Ea nu ne arată doar că Dumnezeu ne-a răscumpărat și ne-a mântuit, ci acum ne pregătește să mergem să-L întâlnim pe Domnul; aceasta este o perspectivă foarte superficială asupra acestei cărți.

Pe măsură ce Dumnezeu ne tratează, El are grijă de dreptatea, sfințenia și gloria Lui și, mai mult, El vrea să fim părtași la dreptatea, sfințenia și gloria Lui, astfel încât El să ne poată face la fel ca El în orice mod posibil.

Ce este dreptatea lui Dumnezeu? Dreptatea este legată de căile lui Dumnezeu, de faptele Sale, de acțiunile Sale și de activitățile Sale. Dumnezeu este drept; El este însăși dreptatea și tot ceea ce face El este drept.

Nu putem ajunge la standardul dreptății lui Dumnezeu, dar slavă Domnului, prin mântuirea Sa, Cristos devine dreptatea noastră! Acest lucru se vede în prima etapă a mântuirii lui Dumnezeu; participăm la dreptatea lui Dumnezeu și câștigăm dreptatea lui Dumnezeu prin credința în Cristos.

Când credem în Cristos, El devine dreptatea noastră, acoperindu-ne înaintea lui Dumnezeu pentru a ne justifica, iar duhul nostru este viață datorită dreptății (Romani 8:10; 2 Corinteni 5:21; 1 Corinteni 1:30).

Ne putem împărtăși din dreptatea lui Dumnezeu; suntem justificați de Dumnezeu în Cristos și datorită lui Cristos și câștigăm dreptatea lui Dumnezeu.

Justificarea are grijă de duhul nostru; prin faptul că suntem justificați de Dumnezeu, duhul nostru poate primi viața lui Dumnezeu și duhul nostru este viață datorită dreptății! Slavă Domnului!

Ce este sfințenia lui Dumnezeu? Sfințenia nu este ceva ce ține de de acțiune, ci de natură; natura lui Dumnezeu este sfântă, și El este sfânt.

Dumnezeu este sfânt în natura Sa, căci El este pus deoparte și deosebit de orice și oricine altcineva. Cu toate acestea, Dumnezeu vrea să fim părtași sfințeniei Sale; în a doua etapă a mântuirii lui Dumnezeu, suntem în procesul de sfințire, în care Dumnezeu introduce natura Sa divină în noi.

După ce suntem regenerați cu viața lui Dumnezeu în duhul nostru, intrăm în procesul de sfințire în care suntem sfințiți atât în aspectul de a fi separați pentru Dumnezeu, cât și în aspectul de a fi saturați cu natura sfântă a lui Dumnezeu.

Domnul ne sfințește zilnic pe măsură ce citim cuvântul Său cu exersarea duhului nostru (Ioan 17:17); suntem în procesul de a fi sfințiți (Evrei 10:14).

Pe măsură ce ne fixăm mintea pe duhul nostru, și mintea noastră devine viață; duhul nostru este viață datorită dreptății, și pe măsură ce mintea este îndreptată spre duh, și mintea devine viață! Fie ca noi să ne deschidem continuu Domnului pentru a fi sfințiți în sufletul nostru (Romani 12:2; 2 Corinteni 3:18).

Suntem părtași la natura sfântă a lui Dumnezeu prin promisiunile prețioase din Cuvântul lui Dumnezeu, fugind de stricăciunea care este în lume prin poftă (2 Petru 1:4) și suntem părtași sfințeniei lui Dumnezeu (Evrei 12:10-11).

Acest lucru se întâmplă în principal în sufletul nostru, căci sufletul nostru trebuie să fie sfințit; în procesul mântuirii lui Dumnezeu, suntem sfințiți în sufletul nostru până când sufletul nostru este saturat și pătruns de natura sfântă a lui Dumnezeu și chiar sufletul nostru devine viață! Amin!

Pe de o parte, am obținut și ne-am împărtășit din dreptatea lui Dumnezeu în exterior; pe de altă parte, trebuie să mergem mai departe și să avem sfințenia lui Dumnezeu introdusă în noi în interior.

Ce este gloria lui Dumnezeu? Gloria este Dumnezeu exprimat; atunci când Dumnezeu este exprimat, aceasta este glorie. Din cauza păcatului suntem lipsiți de gloria lui Dumnezeu (Romani 3:23-25), dar prin procesul mântuirii organice a lui Dumnezeu, ne împărtășim din gloria lui Dumnezeu.

În primul rând, ne împărtășim din dreptatea lui Dumnezeu în duhul nostru, iar duhul nostru este viață datorită dreptății. În al doilea rând, ne împărtășim din sfințenia lui Dumnezeu în sufletul nostru, iar sufletul nostru devine viață prin sfințire. În al treilea rând, ne împărtășim din gloria lui Dumnezeu în trupul nostru, căci chiar și trupul nostru va fi înghițit de viață și va fi glorificat.

Pe cei pe care Dumnezeu i-a cunoscut mai dinainte, i-a și predestinat să fie conformați imaginii Fiului Său, ca să-i și glorifice (Romani 8:29-30).

Dumnezeu lucrează în noi, din duhul nostru, prin sufletul nostru și chiar în trupul nostru, pentru a ne satura cu viața și natura Sa, până când întreaga noastră ființă este sfințită – duh, suflet și trup (1 Tesaloniceni 5:23).

Nu știm cum va fi aceasta sau ce vom fi, dar știm că, atunci când Se va arăta Cristos, viața noastră, vom fi și noi cu El în glorie, vom fi chiar la fel cum este El (Coloseni 3:4), căci Îl vom vedea așa cum este (1 Ioan 3:2).

Cristos ne conduce acum pe noi, cei mulți fii ai lui Dumnezeu, în glorie (Evrei 2:10). Slavă Domnului că El, care L-a înviat pe Cristos din morți, va da viață și trupurilor noastre muritoare prin Duhul Său care locuiește în noi (Romani 8:11). Aleluia!

Fie ca noi să cooperăm zilnic cu Cristosul care locuiește în noi, fixându-ne mintea asupra duhului nostru pentru a permite Duhului vieții să ne satureze mintea cu Sine Însuși. Pe măsură ce facem aceasta, mintea noastră devine viață.

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul în viața noastră de zi cu zi, chemând Numele Lui și fixându-ne mintea asupra duhului nostru, chiar acceptând aranjamentul suveran al lui Dumnezeu și modul în care El ne tratează, astfel încât El să se poată răspândi în noi din duhul nostru în sufletul nostru și chiar în trupul nostru!

Într-o zi, ne vom împărtăși din gloria lui Dumnezeu, când trupul nostru va fi transfigurat pentru a fi transformat în trupul gloriei Sale! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne-ai adus în procesul minunatei mântuiri organice a lui Dumnezeu. Îți mulțumim nu doar că ne-ai salvat de la pierzarea eternă, ci, mai mult decât atât, că ne-ai adus în savurarea și împărtășirea din dreptatea, sfințenia și gloria Ta! Amin, Doamne, ne deschidem către Tine astăzi. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta. Aleluia, duhul nostru este viață datorită dreptății! Ne fixăm mintea pe duhul nostru, astfel încât chiar și mintea noastră să devină viață. Sfințește-ne în sufletul nostru. Răspândește-Te din duhul nostru în sufletul nostru astăzi. Venim la Tine în cuvântul Tău, Doamne, pentru a fi sfințiți și a ne împărtăși din sfințenia Ta. Răspândește-Te ca viață din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. O, Doamne, răspândește-Te în trupul nostru și chiar înghite trupul nostru muritor în viața Ta! Vrem doar să cooperăm cu Tine astăzi și în fiecare zi, Doamne, în procesul mântuirii Tale organice! Amin, Doamne, credem că într-o zi ne vom împărtăși din gloria Ta când Te vei întoarce, căci vei transfigura trupul nostru de umilință pentru a-l glorifica! Slavă Domnului!