Inviorarea de Dimineață

Tratarea cărnii, sinelui și constituției naturale pentru creșterea înspre maturitate

30/01/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Pentru ca noi, ca și copii ai lui Dumnezeu, să ajungem la vârsta spirituală de douăzeci de ani, trebuie să trecem prin primele trei stadii ale experimentării vieții și să intrăm în al patrulea stadiu; este nevoie de tratarea cărnii, a sinelui și a constituției naturale.

Numai cei care aveau douăzeci de ani și peste puteau intra în armată, deoarece doar ei aveau maturitatea necesară pentru a fi formați într-o armată pentru a lupta pentru interesul lui Dumnezeu pe pământ.

Domnul este credincios ca să ne treacă prin experiențele pe care El le consideră necesare ca să fim transformați metabolic și maturizați în viață, pentru a putea face parte din armata Sa pe pământ.

Pe de o parte, El folosește toate lucrurile pentru binele nostru, pentru a putea fi transformați, având o schimbare metabolică, pentru a ne putea conforma imaginii Întâiului Fiului născut al lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, Domnul dorește ca nivelul vieții divine să crească, să sporească și să ne umple, astfel încât să putem fi aduși la maturitate.

În recâștigarea Domnului astăzi și în toate bisericile de pe pământ, este nevoie urgentă de creștere și maturitate în viață, astfel încât să fim formați în armata de care Dumnezeu are nevoie ca să lupte pentru interesul Său pe pământ.

Aceasta înseamnă că trebuie să creștem în viață zi de zi, trecând prin toate stadiile creșterii vieții până la maturitate, pentru a putea ajunge la un om pe deplin crescut, la statura plinătății lui Cristos.

În cartea sa, Experiența Vieții, fratele Witness Lee subliniază patru stadii principale ale experimentării noastre în viață; războiul spiritual este o problemă în al patrulea stadiu.

Copiii, bebelușii sau cei slabi nu pot lupta în război; numai cei care au atât creșterea potrivită, cât și maturitatea în viață și pregătirea necesară pot fi calificați pentru a intra în armată.

Astăzi vrem să vedem cum trebuie să trecem prin primele trei stadii ale experimentării vieții, pentru a putea ajunge la al patrulea stadiu; în special ne vom concentra pe al treilea stadiu al experimentării vieții.

Atingerea celui de-al treilea stadiu al experimentării vieții, Cristos care trăiește în noi și tratarea crucii

Primul stadiu al experimentării vieții este faptul de a fi în Cristos, al doilea stadiu este rămânerea în Cristos, iar al treilea stadiu este trăirea lui Cristos în noi – acest stadiu este și stadiul crucii (Gal. 2:20; 3:1; 5:24; Mat. 16:24).

În primul stadiu de experimentare a vieții suntem regenerați și părăsim trecutul. În al doilea stadiu ne consacrăm Domnului și tratăm păcatul, lumea și conștiința; apoi, începem să cunoaștem voia lui Dumnezeu și învățăm să ascultăm de învățătura ungerii.

Apoi urmează o direcție decisivă către al treilea stadiu, care este stadiul trăirii lui Cristos în noi, stadiul crucii.

Cu toate acestea, mulți credincioși se opresc în acest moment de cotitură, în al doilea stadiu; ei sunt oameni foarte buni și, de asemenea, creștini buni – își mărturisesc păcatele, nu iubesc lumea, își tratează conștiința și urmează învățătura ungerii.

Cei care se opresc la al doilea stadiu al experimentării vieții sunt oameni buni, dar nu sunt oameni-Dumnezeu; ei sunt oameni buni, oameni etici și spirituali, dar nu avansează în experimentarea lor în viață.

Al treilea stadiu al experimentării vieții poate fi considerat “adolescența spirituală”; este stadiul lui Cristos care trăiește în noi și crucea care operează în noi.

Trebuie să fim credincioși pentru a crește în viață și pentru a trata toate lucrurile pe care Domnul le expune în noi și despre noi și trebuie să fim pe deplin deschiși Domnului pentru a intra în al treilea stadiu.

Iar atunci când suntem în acest stadiu, este posibil să nu știm ce să facem, dar sunt mulți alți membri ai Trupului care au trecut pe aici și ne pot păstori în tratarea lucrurilor care trebuie tratate.

Este posibil să descoperim cât de urâtă este carnea noastră și cât de înfiorător este sinele și am putea fi cu adevărat expuși să vedem cât de mult tăria și abilitatea noastră naturală pot face lucruri fără Dumnezeu.

În al treilea stadiu ne dăm seama că carnea nu se va schimba sau îmbunătăți niciodată; sufletul nostru se transformă, dar carnea noastră nu se va îmbunătăți niciodată.

Viitorul nostru în această epocă și faptul dacă intrăm în bucuria Domnului în epoca următoare este determinat de faptul dacă avem sau nu o tratare amănunțită a cărnii, a sinelui și a constituției naturale.

Domnul este minuțios și neobosit; dacă Îi dăm consimțământul și ne consacrăm Lui, El nu Se va opri la jumătatea drumului, ci va continua până când carnea noastră, sinele nostru și constituția noastră naturală vor fi tratate.

Dacă Îi permitem Domnului să ne păstorească prin acest fel de experiențe, ne vom da seama că există un Trup al lui Cristos și că noi suntem membre ale Trupului.

Dacă cooperăm cu Domnul pentru a avea tratările de care avem nevoie, vom intra în al patrulea stadiu al experimentării vieții și vom fi calificați pentru a fi armata. Este dorința Domnului să ne aducă la maturitate.

Doamne Isuse, pune în noi aspirația de a crește în viață înspre maturitate până când vom ajunge la vârsta spirituală de douăzeci de ani pentru a fi formați ca armata Ta pentru a lupta pentru interesul Tău. Fie ca să experimentăm și să-L savurăm pe Cristos stadiu după stadiu până când ajungem la maturitate în viață, de dragul Trupului, al armatei, al războiului, al împărăției, al miresei Tale și a revenirii Tale! Amin, Doamne, fie ca să ajungem la maturitate chiar înainte ca omenește să fim bătrâni, astfel încât, de acum și până la întoarcerea Ta, să facem parte din armata Ta, provocând pierderi serioase lui Satan! Amin, Doamne, suntem aici pentru Tine și vrem să progresăm, să creștem, să avem tratările necesare și să fim aduși la maturitate!

În al treilea stadiu al experimentării vieții tratăm carnea, sinele și constituția naturală

În al treilea stadiu al experimentării vieții noi, în calitate de credincioși în Cristos, tratăm carnea, sinele și constituția naturală împreună cu puterea și abilitatea naturală.

Mai întâi vedem ce este carnea, sinele și constituția naturală și apoi cooperăm cu Domnul pentru a le trata una câte una, puțin câte puțin.

Ce este carnea? Carnea denotă totalitatea omului vechi decăzut, întreaga noastră ființă decăzută (vezi Gen. 6:3; Rom. 7:18; Galateni 2:16). Carnea este trăirea și expresia omului vechi (Rom. 6:6).

Carnea nu poate fi schimbată sau îmbunătățită, așa că nici nu ar trebui să încercăm acest lucru; mai degrabă, trebuie să fim atenți la faptul că carnea este întotdeauna cu noi (Gal. 5:16). Carnea este tabăra inamicului lui Dumnezeu în noi și este cea mai mare bază pentru lucrarea sa (Gal. 5:19-21).

Carnea este primul dintre inamicii noștri, preluând conducerea înaintea păcatului, a lumii și a lui Satan care luptă împotriva noastră. Dumnezeu urăște carnea în același mod în care îl urăște pe Satan și vrea să distrugă carnea în același fel în care vrea să-l distrugă pe Satan (Ex. 17:16; Deut. 25:17-19; 1 Sam. 15:2-3).

O, fie ca Domnul să ne arate carnea și fie ca să urâm carnea și să primim crucea, astfel încât carnea să fie tratată!

Ce este sinele? Sinele este viața-suflet cu accent pe gândurile și opiniile omenești (Mat. 16:23-25).

În Matei 16:23-25, trei termeni sunt legați unul de celălalt: mintea, sinele și viața-suflet.

Mintea noastră este expresia sinelui nostru, iar sinele nostru este întruparea vieții noastre sufletești. Viața noastră sufletească este întrupată și trăită de sinele nostru, iar sinele nostru este exprimat prin mintea, ideea, gândirea, conceptul și opinia noastră.

Sinele este întruparea lui Satan; sinele este esența lui Satan în suflet, făcând sufletul independent față de Dumnezeu pentru a-și exprima părerea de sine și voința de sine (Gen. 3:1-6; 2 Cor. 11:3).

Sinele este sufletul care își declară independența față de Dumnezeu (Mat. 16:23; Luca 14:26; Iov 42:5-6).

Trebuie să vedem sinele exact așa cum este; cu cât există mai multă lumină asupra sinelui, cu atât putem sta mai mult de partea Domnului și permitem crucii să opereze în ființa noastră.

Trebuie să cerem strălucirea Domnului asupra fiecărui aspect al sinelui pentru ca să vedem cum Satan ne folosește mintea și gândurile pentru a ataca și distruge; când vom vedea acest lucru, vom urî sinele și vom îmbrățișa crucea.

Ce este constituția naturală? Constituția naturală este agregatul abilităților noastre fizice și mentale (vezi 1 Corinteni 2:14-15; Fil. 3:3, 10-11).

Fiecare dintre noi este mândru și încrezător în sine când vine vorba de anumite abilități fizice sau mentale; puterea și abilitatea naturală nu au elementul divin, așa că ele nu sunt binevenite în Trupul lui Cristos.

Trupul lui Cristos nu acceptă istețea noastră naturală, creativitatea, capacitatea noastră administrativă și puterea noastră naturală; Trupul acceptă numai ceea ce este în înviere.

Suntem oare noi dispuși să intrăm în procesul morții și învierii, astfel încât capacitatea noastră naturală să fie înviată?

Dacă dorim să obținem o oarecare glorie și onoare pentru elocvența, inteligența sau creativitatea noastră, atunci viața de biserică și Trupul nu sunt locul potrivit; aici numai Dumnezeu primește gloria, căci gloria este a lui Dumnezeu în biserică!

În viața de biserică ne iubim unii pe alții, ne rugăm unii pentru alții și vrem să ne încurajăm unii pe alții să mergem mai departe, să fim în înviere, să ajungem în al patrulea stadiu al experimentării vieții, pentru a cunoaște Trupul, pentru a stăpâni în viață, pentru a fi în înălțare și pentru a lupta războiul spiritual!

Forța și abilitatea naturală acționează prin ele însele, nu conform cu voia lui Dumnezeu. Când lucrăm cu abilitatea noastră naturală, căutăm propria noastră glorie și ne satisfacem propria dorință.

Când puterea și abilitatea noastră naturală sunt tratate de cruce, ele devin utile în înviere.

Dacă vedem acest lucru, nu ne va părea rău de noi înșine și de ceea ce suntem, ci mai degrabă, vom preda Domnului tot ceea ce suntem, tot ceea ce s-a dezvoltat în noi, știind că El va fi credincios pentru a atinge în profunzime fiecare fibră din constituția noastră naturală și să aducă în întregime tot ceea ce suntem în înviere.

O astfel de problemă va fi onorată de Trup și discernută de către sfinții maturi. Fie ca Domnul să se îndure de noi și să strălucească asupra cărnii, a sinelui și a constituției naturale pentru ca El să nu mai fie restricționat de către noi.

El nu are nevoie ca noi să facem nimic, cu excepția faptului să Îi dăm acordul nostru și să spunem: Amin, Doamne, fă acest lucru în noi.

După ce puterea și abilitatea noastră naturală vor fi tratate de cruce, ele vor fi în înviere; atunci ceva divin va fi introdus în tăria și capacitatea noastră, și ele devin utile în serviciul nostru pentru Domnul.

Fie ca să avem multe rugăciuni de deschidere și de încuviințare înaintea Domnului, spunându-I:

Doamne, Te rugăm să ne dai experiențele de care avem nevoie, care vor aduce întreaga noastră ființă în înviere. Îndură-Te de noi, Doamne, și strălucește asupra cărnii noastre, asupra sinelui nostru și asupra constituției noastre naturale; fie ca toată ființa noastră naturală să fie adusă prin moarte și înviere pentru a-Ți fi de folos în serviciul Tău în înviere. Ne dăruim Ție, Doamne, pentru ca Tu să tratezi lucrurile din ființa noastră care sunt naturale. Nu vrem să Te împiedicăm sau să Te mai restricționăm în ființa noastră. Adu-ne la maturitate pentru Trup, pentru biserică, pentru formarea armatei și pentru împlinirea scopului Tău!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Dealing with the Flesh, the Self, and the Natural Constitution to Grow unto Maturity (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 2 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să atingem maturitatea având o voință supusă și înviată pentru războiul spiritual

30/01/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

În Cântarea Cântărilor 3 și 4 vedem că iubita căutătoare a ajuns la maturitate, iar secretul maturității ei este că voința ei a fost supusă și înviată, astfel că acum este folositoare Domnului în înviere; acest lucru este legat de războiul spiritual.

În ochii Domnului, pe de o parte suntem bărbați în armată, cei care trebuie să crească în viață înspre maturitate, pentru a atinge vârsta spirituală de douăzeci de ani pentru a fi formați în armata Sa; pe de altă parte, suntem iubita căutătoare, mireasa Sa, iar voința noastră trebuie să fie supusă și înviată.

Nevoia noastră disperată de astăzi este să creștem în viață până la maturitate, pentru ca Domnul să câștige armata-mireasă care luptă pentru interesul Său pe pământ. Când Domnul Își va fi lucrat pe deplin imaginea Sa în noi și când El va fi exprimat pe deplin prin noi, vom fi maturi în viață.

Unul dintre modurile de a ne da seama de creșterea cuiva în viață este dacă există sau nu o creștere a expresiei lui Cristos în acea persoană.

Când noi toți cu fața dezvelită privim și reflectăm ca o oglindă gloria Domnului, suntem transformați de la a nu avea nici o glorie la a avea o mică glorie, mai multă glorie, multă glorie, glorie în cea mai mare parte și toată gloria – din glorie către glorie (2 Cor. 3:18).

Pe de altă parte, trebuie să existe creșterea, creșterea continuă a vieții înspre maturitate.

Cei responsabili care veghează asupra sufletelor sfinților ar trebui să aibă grijă de ei cu adevărat și să fie atenți, să fie plini de rugăciune și să caute înaintea Domnului ca sfinții să crească în viață.

Este posibil să ne temem să ne cunoaștem situația reală și să avem o reținere, dar dacă-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și să ne arate, atunci va exista creșterea în viață, iar expresia lui Cristos va crește în noi.

Pe măsură ce ne păstorim unii pe alții în dragoste, ne rugăm cu disperare atât pentru noi înșine, cât și pentru toți sfinții ca Dumnezeu să ne dea experiențele de care avem nevoie pentru a fi transformați și să creștem în viață înspre maturitate.

Nu ar trebui să-i judecăm sau să-i criticăm pe alții, ci mai degrabă să ne rugăm pentru ei, să-i sprijinim, să îi iubim și să-i aducem în fața Domnului, ca toți să ajungem la un om pe deplin crescut, la măsura staturii plinătății lui Cristos.

Suntem în fața Domnului atât pentru noi înșine, cât și pentru toți sfinții din Trup, rugându-ne atât pentru tratarea inamicului care frustrează creșterea în viață, cât și pentru a coopera cu Domnul pentru eliberarea creșterii în viață zi de zi până la maturitate pentru toți sfinții Săi. Amin!

Să atingem maturitatea în viață prin supunerea voinței noastre și aducând-o în înviere

În capitolul 3 din Cântarea Cântărilor vedem maturitatea căutătoarei; apoi, în capitolul următor, ni se spune că această maturitate este atinsă prin supunerea voinței și prin aducerea ei în înviere. Voința noastră trebuie să fie supusă și înviată.

Ultima parte a sufletului nostru care va fi transformată este voința noastră; mai întâi suntem înnoiți în duhul minții noastre, apoi mintea este înnoită și transformată, iar duhul are o cale de a curge în emoția noastră.

Scopul este ca Domnul să câștige voința noastră; voința noastră – indiferent dacă este puternică sau slabă – trebuie să fie supusă, astfel încât să fie puternică în fața Domnului și împotriva inamicului, totuși este flexibilă în mâinile Domnului.

Căutătoarea devine o lectică (palanchin), o miniatură a cetății; cetatea Îl conține pe Domnul într-un mod complet, în timp ce lectica (palanchinul) Îl conține la o scară mai redusă. Gâtul ei este ca turnul lui David; părul simbolizează voința noastră, și gâtul nostru, de asemenea, simbolizează voința noastră.

Când poporul lui Israel s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și, astfel, voința lor nu a cooperat cu voia Sa, Domnul i-a numit popor cu grumazul înțepenit (Exod 32:9; Fapte 7:51).

Dar în Cântarea Cântărilor 4:1 vedem că era o turmă de capre pe munte, ceea ce arată că voința căutătoarei era supusă; mai târziu se spune că era turnul lui David, ceea ce indică voința puternică în înviere.

În primul rând, voința noastră trebuie să fie supusă, apoi, ea trebuie să fie puternică în înviere.

Problema cu noi însă este că voința noastră este puternică în noi înșine, dar încăpățânată înaintea Domnului și slabă în fața inamicului; este posibil să fim puternici în a decide lucrurile în funcție de ceea ce ne dorim, dar când vine inamicul, cedăm necondiționat, iar el ne învinge mereu.

Voința noastră naturală trebuie tratată și apoi trebuie adusă în înviere pentru a fi înviată; Domnul are nevoie de o voință supusă și înviată pentru scopul Său și pentru războiul spiritual.

Când cooperăm cu Domnul ca să-L lăsăm să ne supună voința și să o aducă în înviere, vom ajunge la maturitatea în viață. Dar dacă voința noastră este nesupusă, ea este slabă înaintea inamicului și încăpățânată în fața Domnului; când vine inamicul, oricât de puternici am fi în voința noastră, vom ceda atacurilor sale.

Dar, dacă avem o voință supusă, o voință care a fost supusă ca o turmă de capre pe o coastă de munte, voința noastră este puternică față de inamic, luptând pentru interesul lui Dumnezeu, și voința noastră este de asemenea supusă în fața Domnului pentru a fi una cu El.

Acesta este secretul maturității pentru războiul spiritual așa cum se vede în Cântarea Cântărilor 3 și 4: ajungem la maturitate prin supunerea voinței noastre și prin aducerea ei în înviere.

Doamne Isuse, vrem să ajungem la maturitate prin faptul că voința noastră a fost supusă și înviată, astfel încât să Îți fie de folos în înviere. Mântuiește-ne din a avea o voință nesupusă și, astfel, rămânând la fel, stagnând în creșterea și maturitatea noastră în viață. Dragă Doamne, adu-ne mai aproape de Tine; ne deschidem Ție, ca să ne saturezi și să ne invadezi mintea, să ne umpli emoția și simțămintele, ne supunem voința și o aducem în înviere. Ne deschidem călăuzirii Tale, iar voința noastră nu este doar înfrântă, ci și supusă; Doamne, condu-ne, formează-ne în armata Ta, și ai o cale în noi conform cu voia Ta!

Să atingem maturitatea având o voință supusă și înviată pentru războiul spiritual

Cântarea Cântărilor portretizează într-un mod poetic faptul că noi, ca și căutători ai Domnului, trebuie să avem mai întâi voința noastră supusă și apoi înviată, ca ea să fie utilă în războiul spiritual.

Când voința noastră va fi supusă, va intra în înviere pentru a fi ca turnul lui David, având o casă de arme pentru războiul spiritual.

În Cântarea Cântărilor 4:4 se spune că gâtul iubitei căutătoare este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme, și o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.

Aceasta ne arată că, atunci când voința noastră este supusă și înviată, ea devine o casă de arme puternică care ține toate armele războiului spiritual; aceste arme, însă, sunt în cea mai mare parte pentru apărare, nu pentru atac.

În războiul spiritual nu luptăm pentru victorie, ci din victorie, deoarece victoria a fost deja câștigată de Domnul. Pavezele și scuturile sunt toate pentru protecție pentru a putea rezista.

În războiul spiritual, nu suntem în ofensivă atât de mult pe cât suntem în defensivă; stăm împotriva tuturor atacurilor diabolice, subtile ale inamicului.

Dacă citim Efeseni 6 vom vedea că majoritatea articolelor armurii ale războinicului spiritual corporativ nu sunt de atac, ci de apărare; nu este nevoie ca noi să luptăm – Domnul a câștigat deja lupta, iar noi trebuie doar să proclamăm victoria Sa și să stăm în victoria Sa.

Când ajungem la maturitate, având o voință supusă și înviată, pur și simplu vom sta în Domnul și vom rezista tuturor atacurilor inamicului; suntem protejați de săgețile inamicului de către “scut și pavăză” în turnul puternic al voinței noastre supuse și înviate.

Dar dacă nu cooperăm cu Domnul și nu-I permitem să ne supună voința și să o aducă în înviere, voința noastră nesupusă va face întotdeauna o predare necondiționată înaintea inamicului; o astfel de voință nu poate sta de partea lui Dumnezeu și nici nu poate fi folosită de El în războiul spiritual.

Este posibil să avem o formă exterioară de supunere față de Dumnezeu și față de ceilalți, dar dacă voința noastră nu este supusă față de Dumnezeu și nu este supusă de către El, ne vom preda atacurilor inamicului. O, Doamne Isuse!

Cât de importantă este voința noastră în războiul spiritual și cât de mult avem nevoie să cooperăm cu Domnul, având o voință supusă și înviată pe măsură ce ajungem la maturitate!

Când pornim pe calea noastră creștină, suntem ca un căutător la începutul Cântării Cântărilor, ca o iapă, plină de voință și zel și putere naturală; dar pe măsură ce mergem mai departe cu Domnul și Îi permitem să trateze toate părțile ființei noastre, devenim o persoană fără voință proprie, și suntem una cu voința Domnului.

Fie ca Domnul să ne dea experiențele de care avem nevoie ca să ieșim din voința noastră naturală și să stăm în voința noastră înviată împotriva inamicului, luptând războiul spiritual prin faptul că suntem un singur duh cu Domnul și stând în Trup cu semenii noștri.

Aleluia, dacă avem o voință supusă, voința noastră devine ca turnul lui David care deține tot felul de arme pentru război (2 Cor. 10:3-5) și vom duce războiul spiritual una cu Domnul.

Doamne Isuse, dă-ne experiențele de care avem nevoie ca să avem o voință supusă și înviată, o voință care poate fi una cu Tine pentru înfrângerea inamicului. Amin, Doamne, fie ca să cooperăm cu Tine pentru a ne supune voința și să o aducem în înviere pentru a fi ca turnul lui David, care deține tot felul de arme pentru război. Fă-ne armata Ta nupțială care se va întoarce împreună cu Tine pentru a-L trata pe inamic la Armaghedon! Amin, Doamne Isuse, fie ca să atingem maturitatea spirituală într-o asemenea măsură încât voința noastră să fie supusă și înviată!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Reaching Maturity by Having a Subdued and Resurrected Will for the Spiritual Warfare (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 2 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Nevoia noastră urgentă este să creștem în viață înspre maturitate pentru formarea armatei lui Dumnezeu

29/01/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pentru ca Domnul să-Și câștige astăzi armata Sa ca să lupte pentru interesul Său și pentru a-I proteja mărturia, este nevoie urgentă de creștere și maturitate, deci trebuie să creștem în viață înspre maturitate.

În recâștigarea Domnului, astăzi, există o nevoie urgentă de creștere și maturitate necesară pentru formarea armatei lui Dumnezeu; cu toții trebuie să creștem în viață înspre maturitate (Ex. 30:14; Num. 1:2-3, 18; Ef. 4:12-16).

Războiul spiritual este ceva ce experimentăm în a patra etapă a experimentării vieții, iar această etapă începe cu cunoașterea Trupului.

Trebuie să avem o cunoștință intrinsecă, interioară, organică a Trupului în viață, iar această cunoaștere se bazează pe experimentări amănunțite de tratare a cărnii, a sinelui și a constituției naturale.

Acestea sunt trei straturi din ființa noastră, care suprimă conștiința Trupului care este în viața divină ce se află în duhul nostru.

Orice face Domnul în viața credincioșilor Săi, El o face ]n mod amănunțit – acesta este caracterul Său.

Când trecem prin tratarea crucii, tratarea sinelui și tratarea cărnii, acestea sunt tratări amănunțite; când apare lumina Domnului, noi suntem expuși, inamicul fuge și viața divină curge.

Trebuie să ne tratăm constituția noastră naturală, astfel încât toată capacitatea noastră – atât de la naștere, cât și din educație – să fie tratată și adusă în înviere.

Apoi, în mod spontan, viața divină din noi începe să iasă la suprafață și începem deja să cunoaștem Trupul; ne dăm seama că suntem membre și ne este imposibil să fim independenți și individualiști și recunoaștem ordinea și autoritatea din Trup.

Acum suntem într-un alt domeniu – suntem membre ale Trupului, nu putem trăi fără Trupul și nici nu putem citi Biblia, să ne rugăm, să predicăm evanghelia, să slujim în biserică sau trăim viața creștină de unii singuri – avem nevoie de Trup.

Odată ce cunoaștem Trupul într-un mod atât de intrinsec, vom cunoaște înălțarea și vom domni în viață; acum suntem la vârsta spirituală de douăzeci de ani, deci ne putem implica în războiul spiritual. Atingerea vârstei de douăzeci de ani în semnificația spirituală înseamnă intrarea în a patra etapă a experimentării vieții.

Cu toate acestea, nu trebuie să fim la fel de avansați în această etapă precum a fost apostolul Pavel sau chiar atât cât a fost fratele Witness Lee; Domnul nu dorește ca noi să fim ca altcineva, ci mai degrabă să creștem în viață înspre maturitate, astfel încât să ne putem maturiza conform porției noastre în Trup, pentru a fi formați într-o armată care luptă pentru interesul lui Dumnezeu.

Trebuie să creștem în viață înspre maturitate și să fim umpluți de viața divină care ne schimbă

Din punct de vedere spiritual, bărbații care au vârsta de douăzeci de ani și mai mult îi simbolizează pe aceia din poporul lui Dumnezeu care, indiferent de statutul lor natural, sunt puternici în duh și maturi în viața divină; numai aceștia sunt calificați ca să fie formați într-o armată pentru a lupta pentru interesul lui Dumnezeu și pentru a se deplasa pe pământ (Ex. 30:14; Num. 1:3).

Creșterea în viață este creșterea elementului lui Dumnezeu (Col. 2:19), creșterea staturii lui Cristos (Efeseni 3:17a; 4:13), extinderea terenului Duhului Sfânt (5:18), scăderea elementului omenesc, zdrobirea vieții naturale și supunerea fiecărei părți a sufletului nostru (2 Tim. 1:7).

Ce definiție înaltă, profundă și completă a ceea ce înseamnă să creștem în viață înspre maturitate!

Mai întâi trebuie să avem creșterea elementului lui Dumnezeu; zi de zi trebuie să-I cerem Domnului să crească în noi și să lărgească terenul Duhului Sfânt în mintea, emoția și voința noastră.

Corespunzător creșterii Domnului în noi, există și scăderea elementului nostru omenesc; în acest sens avem vești bune – noi vom scădea și Dumnezeu va crește!

S-ar putea să nu ne placă zdrobirea vieții naturale, dar ce este și mai înfricoșător decât aceasta este faptul de a fi în viața de biserică timp de cincizeci de ani și să nu fim niciodată zdrobiți în viața noastră naturală.

În primul rând, există creșterea elementului lui Dumnezeu, iar acest lucru este asociat cu scăderea elementului omenesc; mai întâi este creșterea staturii lui Cristos; acest lucru este asociat cu zdrobirea vieții naturale.

Mai întâi, există lărgirea terenului Duhului Sfânt, iar acest lucru este asociat cu supunerea fiecărei părți a sufletului nostru.

Domnul nu vrea doar să ne înfrângă tot timpul, ci mai degrabă ca noi să fim supuși; a fi supus înseamnă că nu există nicio rezistență. Cu toate acestea, probabil, nimeni dintre noi nu poate privi fața Domnului și să spună: Doamne, nu există niciun fel de rezistență în mine!

Domnul știe unde suntem; El nu este șocat că încă avem elementul omenesc, viața naturală și că nu suntem supuși; dar dacă suntem deschiși înspre El, vom experimenta creșterea în viață și vom fi foarte încurajați.

Pe măsură ce ne deschidem Domnului, creștem în viață înspre maturitate și creștem până când devenim un om pe deplin crescut; Dumnezeu crește în noi, Cristos crește în ființa noastră și Duhul își extinde terenul în noi.

A fi transformați înseamnă a fi schimbați metabolic în viața noastră naturală, în timp ce a fi maturizați înseamnă a fi umpluți cu viața divină care ne schimbă; ultima etapă a transformării este maturitatea, plinătatea vieții (Evrei 6:1).

Prin urmare, să fim aduși înspre maturitate!

Domnul este credincios să folosească toate lucrurile, toți oamenii, toate problemele și toate situațiile pentru a ne transforma, astfel încât viața Sa din noi să opereze pentru a ne conforma metabolic imaginii lui Cristos.

Atunci, această viață divină care operează în interior ne saturează, ne umple și ne pătrunde pentru a ne determina să creștem în viață înspre maturitate și să fim formați într-o armată care luptă pentru interesul lui Dumnezeu pe pământ.

Scopul nostru nu este doar de a fi transformați, ci de a ajunge la maturitate; dorim nu numai să creștem în viață și să fim conformați chipului lui Cristos, ci și să fim umpluți cu viața lui Dumnezeu până când vom deveni persoane adulte și mature care au plinătatea vieții.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție; crești în noi zi de zi până când suntem maturi, plini de viața divină care ne transformă. Fie ca să avem creșterea elementului lui Dumnezeu, creșterea staturii lui Cristos și extinderea Duhului Sfânt pe măsură ce elementul omenesc scade, viața naturală este zdrobită și fiecare parte a sufletului nostru este supusă. Amin, Doamne, ne deschidem ființa cât de mult putem pentru creșterea Ta în noi și pentru scăderea elementului nostru; fie ca să existe o creștere zilnică a vieții înspre maturitate pentru zidirea bisericii și formarea armatei!

Să-L avem pe Cristos format complet în noi și să fim transformați întru imaginea Sa, ca să fim maturi în viață

În Noul Testament, cuvântul “matur” se referă la credincioșii care sunt deplin crescuți și perfectați în viața lui Dumnezeu (Matei 5:48; Ioan 3:3, 5-6, 15); trebuie să creștem în viață înspre maturitate până când vom fi pe deplin crescuți în viața divină și perfectați în această viață.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să înaintăm și să fim aduși la maturitate uitând de lucrurile care sunt în urmă și întinzându-ne înainte înspre lucrurile care sunt în față, urmărind savurarea deplină și câștigarea lui Cristos pentru savurarea cea mai înaltă a lui Cristos în împărăția milenială (Fil. 3:12-15).

Fie ca să învățăm să uităm ce este în urmă și să ne întindem înainte ca să-L câștigăm pe Cristos și să-L urmărim pe Cristos, ca să putem crește în viață înspre maturitate zi de zi.

Condiția necesară pentru maturitate în viața spirituală este să creștem continuu în viața divină; trebuie să creștem nu numai atunci și acum, ci în mod continuu (Efeseni 4:15).

Așadar, zi de zi trebuie să cerem Domnului să ne dea măsura zilnică de creștere în viață; numai El știe cât de mult ar trebui să creștem zilnic, de aceea trebuie să cooperăm cu El în rugăciune, ca El să determine creșterea în noi zi de zi.

Așadar, de ce să nu-I cerem: Doamne, dă-mi creșterea de astăzi în viața divină, ca să pot crește în viață înspre maturitate, până când voi fi răpit ca primele roade pentru satisfacția Ta și pentru înfrângerea inamicului! Amin!

Rezultatul final al creșterii și maturității credincioșilor în viața lui Cristos este un om pe deplin crescut – biserica în calitate de Trupul lui Cristos care crește într-un om matur (v. 13, 16).

A fi maturi înseamnă a-L avea pe Cristos pe deplin format în noi și mai înseamnă că am fost transformați complet întru imaginea Sa (Galateni 4:19; 2 Corinteni 3:18).

Din momentul când am fost regenerați, Domnul a lucrat în noi pentru ca noi să avem imaginea Sa (Rom. 8:29) și, când El Își va fi lucrat pe deplin imaginea Sa în noi, și când această imagine este exprimată pe deplin prin noi, vom fi maturi în viață.

Cu toate acestea, de multe ori Domnul este întemnițat în duhul nostru, deoarece ființa noastră interioară nu este deschisă răspândirii Sale din duhul nostru în toate părțile interioare ale sufletului nostru. Este ca și cum, oriunde vrea să meargă, există un semn de “Trecere interzisă” în ființa noastră.

Aceasta nu înseamnă că nu-L recunoaștem deloc pe Domnul; mai degrabă, Îl avem pe Domnul în duhul nostru și ne place să-L savurăm, dar El s-ar putea să nu aibă nici un teren în gândurile, deciziile, alegerile și dorințele noastre.

Sinele poate avea tot terenul și, chiar dacă suntem mântuiți și Îl avem pe Domnul în duhul nostru, El este limitat la duhul nostru și nu are nici un control asupra minții, emoției și voinței noastre, pentru că nu-I dăm terenul.

Ca noi să creștem în viață înspre maturitate, astfel încât Cristos să fie format pe deplin în noi și noi să fim transformați întru imaginea Sa, trebuie să ne deschidem inima către Domnul și trebuie să deschidem fiecare parte din inima noastră către El tot mereu.

Când suntem pe cale să decidem ceva, când ne gândim la ceva și când dorim sau iubim ceva, ar trebui pur și simplu să ne deschidem către El și să-I spunem: Doamne Isuse, Te iubesc; sunt dispus să Îți fiu pe plac!

Deschiderea către Domnul în acest fel și cu asemenea rugăciuni scurte Îi vor oferi cooperarea de care El are nevoie să Se răspândească din duhul nostru în fiecare parte a sufletului nostru și El va satura ființa noastră interioară cu Sine Însuși.

Trebuie să fim cei care cresc în viață zi de zi, pe măsură ce ne deschidem către El tot mereu, având o creștere normală în viață în viața de biserică pentru ca Domnul să ne formeze în armata Sa luptând pentru interesul Său pe pământ.

Doamne Isuse, dă-ne în fiecare zi măsura creșterii în viață înspre maturitate. Crești în noi în fiecare zi, Doamne, și fă-ne să creștem în viață înspre maturitate continuu. Amin, Doamne Isuse, Te iubim și suntem dispuși să Îți fim pe plac. Ne deschidem mintea, emoția și voința către Tine. Menține-ne întorși către Tine și deschizându-ne toate părțile interioare ale ființei noastre către Tine, astfel ca Tu să ai calea în noi și să ne saturezi ființa noastră interioară cu Tine. Amin, Doamne Isuse, fie ca să-L avem pe Cristos format pe deplin în noi și fie ca să fim transformați pe deplin întru imaginea Sa!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our Urgent need is to Grow in Life unto Maturity for the Formation of God’s Army (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 2 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Creșterea și maturitatea sunt necesare pentru a intra în armată și pentru a lupta pentru mărturia lui Dumnezeu

29/01/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În cartea Numeri vedem cum s-au format israeliții într-o armată pentru a proteja mărturia lui Dumnezeu și pentru a lupta pentru mișcarea Sa pe pământ; pentru aceasta, un bărbat israelit trebuia să aibă cel puțin douăzeci de ani, ceea ce este legat de creștere și maturitate.

În această săptămână, în studiul nostru aprofundat al cărții Numeri, am ajuns la subiectul “Creșterea și maturitatea necesare pentru formarea armatei pentru a proteja mărturia lui Dumnezeu și a lupta pentru mișcarea Sa pe pământ.”

În calitate de credincioși în Cristos, suntem membri ai familiei lui Dumnezeu și toți suntem în diferite etape ale creșterii în viață înspre maturitate.

Pur și simplu trebuie să venim la Domnul așa cum suntem, pe baza sângelui Său prețios, iar El va veni la noi acolo unde suntem ca să ne spele picioarele, să ne hrănească, să ne alimenteze, să ne lumineze, să ne descopere și să ne ajute să avem înțelegerea corectă a locului în care ne aflăm în viața noastră creștină.

Atunci, Îl putem lăsa să ne alimenteze și, de asemenea, să atingă orice parte a ființei noastre care trebuie atinsă, ca El să înlăture orice piedică și frustrare pentru a realiza în noi ceea ce era pe inima Sa pentru fiecare membru al Trupului Său.

Tatăl îi iubește pe toți copiii Săi; El a rânduit ca Fiul Său să fie Cristosul pentru a face totul și pentru a fi totul și vrea să ne servească și să ne slujească deoarece El are o mare nevoie.

Nevoia lui Dumnezeu este să obțină o mărturie corporativă pe pământ, un grup de oameni care Îl vor exprima și Îl vor reprezenta ca El să-Și exercite stăpânirea și să-l facă pe Satan să sufere pierderi grave.

Pentru aceasta, El are nevoie de o armată; El vrea să Se miște dintr-o țară în alta pe tot pământul, dar oriunde vrea să meargă, există o rezistență acerbă, așa că trebuie să Se miște luptând.

De partea noastră, există o nevoie disperată, o nevoie urgentă de creștere înspre maturitate; El dorește să aibă credincioși care au creșterea și maturitatea necesară în viață și care să se prezinte Domnului pentru a înălța slujba de rugăciune a bisericii, astfel încât multe rugăciuni să fie oferite la altarul de tămâie pentru a răspunde nevoilor lui Dumnezeu.

Săptămâna aceasta ne vom concentra în special pe semnificația spirituală a vârstei de douăzeci de ani menționată în Numeri; aceasta era vârsta potrivită ca bărbații din Israel să intre în armată și să lupte pentru interesul lui Dumnezeu.

Trebuie să avem o înțelegere clară a semnificației spirituale a vârstei de douăzeci de ani; Domnul nu a spus că cei care vor intra în armată vor fi de treizeci și cinci, cincizeci și șapte sau șaptezeci și doi, ci de douăzeci de ani.

În înțelegerea noastră omenească putem spune că la douăzeci de ani ajungem la sfârșitul adolescenței și suntem în primii ani de maturizare; devenim un adult tânăr. Ca să intrăm în armată nu trebuie să avem maturitatea apostolului Pavel sau a apostolului Ioan, ci este nevoie de un anumit grad de maturitate pentru a fi înrolat în armată.

Poporul lui Dumnezeu este format într-o armată pentru a proteja mărturia lui Dumnezeu și pentru a lupta pentru mișcarea Sa pe pământ

Accentul din cartea Numeri este pe modul în care poporul lui Israel – care a fost răscumpărat, a primit revelație și a fost instruit de Dumnezeu – a fost format într-o armată pentru a proteja mărturia lui Dumnezeu și pentru a lupta pentru mișcarea Sa pe pământ (Num. 1:2-3, 19-20).

Mărturia lui Dumnezeu are nevoie de protecție, pentru că există asalt pretutindeni pe pământ. Din nou și din nou, există val după val de atac asupra mărturiei lui Dumnezeu, așa că este nevoie de o armată care să înconjoare și să protejeze mărturia lui Dumnezeu.

Cortul Întâlnirii era înconjurat de armată, așa că mărturia lui Dumnezeu era în siguranță și securizată; inamicul nu avea cum să pătrundă, iar poporul Israel a luptat pentru mișcarea și mărturia lui Dumnezeu pe pământ.

Astăzi trebuie să fim formați într-o armată pentru a proteja mărturia lui Dumnezeu și a lupta pentru mișcarea Sa pe pământ; când înconjurăm și protejăm mărturia lui Dumnezeu, mărturia Sa va fi în siguranță și securizată, inamicul nu va avea cum să pătrundă, iar Dumnezeu are o cale liberă de a Se mișca pe pământ.

Dumnezeu vrea să Se miște pe tot pământul și mai ales în Europa, și El vrea să se miște în toate națiunile arabe; pentru aceasta, trebuie să avem creșterea și maturitatea în viață și să luptăm în rugăciune pentru interesul lui Dumnezeu.

Este nevoie de mai mult decât entuziasm – trebuie să existe vârsta spirituală de douăzeci de ani și înrolarea în armată pentru ca interesul lui Dumnezeu să fie realizat pe pământ.

Întrucât pământul creat de Dumnezeu a fost ruinat de Satan, Dumnezeu trebuie să câștige un grup de oameni care să fie format într-o armată pentru mișcarea Sa pe pământ.

Cartea Numeri arată cum Dumnezeu a format pe poporul Său răscumpărat într-o armată pentru a înconjura și a proteja mărturia Sa (Num. 2:1-2, 32, 34). În special în primele patru capitole ale acestei cărți, vedem cum israeliții au fost formați într-o armată conform aranjamentului lui Dumnezeu.

Pentru ca copiii lui Israel să fie formați într-o armată, ei trebuiau să fie numărați; numai după ce erau numărați, israeliții puteau fi formați într-o armată (Num. 1:2-3, 19-20).

Noi, ca popor al lui Dumnezeu astăzi, trebuie să vedem că Dumnezeu are o nevoie – pe partea pozitivă El vrea să fie exprimat de un grup de oameni care trăiesc o viață corporativă de om-Dumnezeu, iar de partea negativă, El are nevoie de o armată care să-l trateze pe inamicul Său.

Fie ca să-I permitem Domnului să ne instruiască și să ne formeze în armata Sa și fie ca să creștem în viață până la maturitate, pentru a atinge vârsta spirituală de douăzeci de ani, astfel încât să fim înrolați în armata lui Dumnezeu pentru a lupta pentru mișcarea Sa pe pământ și pentru a proteja interesele Sale.

Doamne Isuse, ne dăruim Ție ca să creștem în viață până la maturitate și să atingem vârsta spirituală de douăzeci de ani, pentru a putea fi înrolați în armata Ta și ca să luptăm pentru interesul Tău și să Te miști pe pământ. Amin, Doamne, fie ca noi să fim formați în armata sfântă și preoțească pentru a proteja mărturia lui Dumnezeu și a lupta pentru mișcarea Sa pe pământ. Câștigă armata de care ai nevoie, Doamne, pe pământ, armata care Îți va da cooperarea în rugăciune necesară pentru a Te mișca pe pământ și pentru ca mărturia Ta să fie protejată și apărată.

Creșterea și maturitatea sunt necesare pentru a intra în armată și pentru a lupta pentru mărturia lui Dumnezeu

În Num. 1:3 vedem că un bărbat israelit trebuia să aibă cel puțin douăzeci de ani pentru a merge la serviciul militar; acest lucru este legat de creștere și maturitate.

Existau aproximativ două milioane de israeliți, dar doar 603.550 aveau douăzeci și ceva de ani și mai mult, așa că numai aceștia au putut să meargă la serviciul militar (v. 45-46); toți ceilalți israeliți erau prețioși și necesari, dar ei nu puteau fi războinici.

Chiar dacă există atât de mulți credincioși pe pământ, doar un număr mic dintre ei sunt maturi în viață până acolo încât sunt capabili să lupte pentru mărturia lui Dumnezeu (Efeseni 4:12, 15-16; 6:10-12).

În viața de biserică în recâștigarea Domnului există un număr mare de sfinți, dar numai un număr mic este matur în viață până acolo încât să poată lupta pentru mărturia lui Dumnezeu.

Când vorbim despre maturitate în viață, deoarece creșterea și maturitatea sunt necesare pentru a intra în armată, trebuie să ne dăm seama că maturitatea este o etapă.

Cei de douăzeci de ani sunt maturi – există o anumită maturitate acolo, iar cei de cincizeci de ani sunt mai maturi, în timp ce cei de optzeci de ani sunt și mai maturi; acest lucru nu anulează gradul de maturitate pe care îl are un bărbat de douăzeci de ani, care va crește la rândul său.

Este la fel și în domeniul spiritual; vorbim despre calificarea de bază a vârstei de douăzeci de ani, vârsta la care putem primi o anumită instruire pentru a fi formați ca armată.

Numeri menționează vârsta pentru cei care intră în armată, care era de douăzeci de ani și mai mult, dar această carte nu menționează vârsta pentru pensionare.

Nu există nicio îmbătrânire în armată; nu există o vârstă de pensionare când vine vorba de războiul spiritual și nu există nicio limită de vârstă înaintată.

Caleb avea optzeci și cinci de ani și și-a pus ochii pe Hebron ca să-l ia, și spunea că era la fel de plin de vigoare ca la douăzeci de ani; în Hebron erau nefilimi uriași și anachimi gigantici, dar Caleb a spus: “Ei sunt mâncarea noastră!”

Armata lui Dumnezeu era puternică, la fel cum Caleb a putut lupta și a fost la fel de puternic în fața lui Dumnezeu, la optzeci de ani, ca și la patruzeci de ani (Ios. 14:6, 10-11). Aceasta înseamnă că noi, credincioșii în Cristos, trebuie să avem atât viață, cât și maturitate în viață, pentru a fi numărați de Dumnezeu.

Conform cărții Numeri, nici copiii, nici femeile nu au fost numărați; copiii simbolizează imaturitate, iar femeile simbolizează slăbiciune.

Faptul că doar bărbații care aveau douăzeci de ani și mai mult au putut să se angajeze în război înseamnă că, printre credincioși, doar cei care sunt maturi în viață și puternici pot lupta în războiul spiritual.

În aplicarea acestui principiu pentru noi, atât frații cât și surorile pot fi “bărbați” în ochii lui Dumnezeu pentru formarea armatei, având atât creștere cât și maturitate în viață pentru a fi puternici și capabili să lupte în războiul spiritual.

Cei numărați trebuiau să fie confirmați de Moise, Aaron și conducătorii celor 12 triburi (Num. 1:4, 16-18).

Este posibil să fi fost unii sub vârsta de douăzeci de ani care doreau să se alăture armatei, iar dorința lor era apreciată, dar ei trebuiau să fie evaluați atât de Moise, de Aaron, cât și de conducătorii triburilor.

Intrarea noastră în armată este confirmată de discernământul celor care au adevărata autoritate spirituală; aceștia trebuie să poată să mărturisească în numele casei că nu suntem indivizi izolați, nu vrem să fim “eroi”, ci mai degrabă facem parte din comunitate și trăim în părtășie.

Moise Îl simbolizează pe Cristos în calitate de Capul Trupului care Își exercită autoritatea, Aaron Îl simbolizează pe Cristos ca Marele Preot care își exercită preoția, iar conducătorii celor 12 triburi îi simbolizează pe bătrânii și conducătorii din biserică (Col. 1:18; Ev. 8:1; Fapte 14:23).

Acest lucru indică faptul că noi, ca popor al lui Dumnezeu, suntem numărați pentru armată pe baza vieții și maturității în viață, iar acest lucru este confirmat de autoritatea spirituală.

Viața, maturitatea și confirmarea autorității spirituale sunt necesare pentru formarea armatei lui Dumnezeu.

Pentru a fi numărați, copiii lui Israel trebuiau să se afle în părtășia vieții casei tatălui lor și trebuiau să crească în viață până la maturitate, care este simbolizată de vârsta de douăzeci de ani (Num. 1:1-16) .

Trebuie să fim în părtășia bisericii și să fim una cu biserica; dacă luptăm pentru familia lui Dumnezeu, trebuie să fim în pace și în unitate.

Doamne Isuse, dă-ne creșterea și maturitatea vieții necesare ca să fim înrolați în armata Ta pentru a putea lupta pentru mărturia Ta. Amin, Doamne Isuse, fie ca să continuăm să creștem în viață până la maturitate, astfel încât să putem primi instruirea de care avem nevoie și să fim formați în armata sfântă și preoțească a lui Dumnezeu pe pământ. Fie ca să creștem în viață până la maturitate zi de zi, iar creșterea și maturitatea noastră în viață să fie confirmate de autoritatea spirituală. Amin, Doamne, păstrează-în părtășia Trupului în viața de biserică și câștigă-ne ca armata Ta pe pământ, care luptă pentru interesele Tale ca să protejeze mărturia Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Growth and Maturity are Required to Join the Army and Fight for God’s Testimony (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 2 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

În viața de biserică suntem formați într-o armată sfântă pentru a lupta împreună cu Dumnezeu

28/01/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cartea Numeri, în ansamblu, revelează nevoia ca poporul ales al lui Dumnezeu să fie format într-o armată sfântă pentru a duce războiul sfânt; pentru aceasta, ei parcurg multe stații și experimentează multe lucruri, astfel încât Dumnezeu să-Și câștige armata Sa sfântă.

Am văzut că, în cartea Exod, Dumnezeu a scos pe poporul Său de sub uzurparea lui faraon și Și-a deschis inima față de ei la Muntele Sinai, arătându-le cine este El și ce vrea El prin faptul că le-a dat legea și prin faptul că le-a dat un model al zidirii lui Dumnezeu, tabernaculul.

Tabernaculul este un lucru foarte semnificativ, deoarece în el vedem revelația lui Dumnezeu și economia Sa; în economia Sa, Dumnezeu vrea să Se zidească în om și să-l zidească pe om în El Însuși, astfel încât Dumnezeul Triunic să fie una cu omul și să trăiască împreună cu omul ca o singură entitate, o locuință corporativă, mărturia lui Dumnezeu.

Despre acest lucru vorbește întreaga Biblie, iar în Vechiul Testament – în special în Exod – vedem acest lucru în tip reprezentativ, în timp ce în Noul Testament avem revelația și definiția clară a economiei lui Dumnezeu.

Înainte ca Dumnezeu să creeze toate lucrurile, El a avut dorința inimii Sale de a câștiga o expresie corporativă; pentru aceasta, El ne-a ales, ne-a predestinat și, cu timpul, a venit să ne răscumpere și să ne mântuiască. Acum, după mântuirea noastră, ne dezvăluie cine este El pentru noi și ne arată care este dorința inimii Sale.

Conform dorinței inimii Sale, Dumnezeul Triunic Se zidește pe Sine în om și se contopește pe Sine Însuși cu omul, ca să obțină o locuință, o mărturie.

Acest lucru este văzut în tabernacul, în care vedem multe tipuri reprezentative ale faptului că Dumnezeului Triunic și omul sunt contopiți și zidiți împreună.

Scândurile tabernaculului, chivotul, lampadarul, altarele și tot ce are legătură cu tarbernaculul sunt un tip reprezentativ al Dumnezeului Triunic care Se introduce în om și Se contopește cu omul, astfel încât Dumnezeu să obțină o mărturie pentru El Însuși, o expresie corporativă în umanitate.

Cartea Exod descoperă acest lucru.

Apoi, cartea Levitic ne arată cum Dumnezeu Și-a instruit poporul cum să I se închine și să se împărtășească din El, și cum să trăiască o viață sfântă, curată și plină de bucurie.

Întreaga carte este plină de vorbirea lui Dumnezeu despre cum noi, poporul sfânt al Dumnezeului sfânt, ar trebui să ne închinăm Lui și să ne împărtășim din El; pe măsură ce facem acest lucru, vom trăi o viață sfântă, curată și plină de bucurie împreună cu Dumnezeul nostru, care trăiește în mijlocul nostru.

Dumnezeul nostru ne instruiește – noi suntem discipolii Săi și suntem instruiți să Îl savurăm pe Domnul, să trăim o viață sfântă, o viață curată și o viață plină de bucurie.

Nevoia poporului lui Dumnezeu de a fi format într-o armată sfântă pentru a duce la îndeplinire războiul sfânt

În totalitatea sa, cartea Numeri descoperă nevoia ca noi, în calitate de popor ales și răscumpărat al lui Dumnezeu, să fim formați într-o armată pentru a duce războiul sfânt (1 Tim. 1:18; 2 Tim. 2:3-4).

Prin urmare, poporul Israel a trebuit să treacă prin multe experiențe și să ajungă prin multe stații, călătorind cu Dumnezeu și luptând împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu, astfel încât să fie formați într-o armată sfântă pentru a lupta pentru interesele lui Dumnezeu pe pământ.

Pentru a fi formați într-o armată sfântă, poporul lui Dumnezeu trebuia mai întâi să fie numărat în funcție de maturitatea lor în viață (vezi Num. 1:3, 18).

Ca să fim formați într-o armată sfântă pentru a lupta împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu, trebuie să fim aduși la maturitate (Evrei 6:1), ca să fim parte a acestei armate trebuie să avem o oarecare maturitate în viață.

După ce au fost numărați, poporul ales al lui Dumnezeu a fost, de asemenea, zidit într-un singur trup (Num. 1:44-46); așezarea lor în aranjamentul rânduit de Dumnezeu arăta că ei au fost zidiți ca un singur trup.

Apoi, poporul lui Dumnezeu a călătorit împreună cu Dumnezeu, și în călătoria lor au avut prezența lui Dumnezeu. Oriunde mergeau, poporul lui Israel a avut prezența lui Dumnezeu așa cum este simbolizată de norul din timpul zilei și de focul din timpul nopții (Exo. 33:14; 40:36-38; Num. 9:15-23).

Pentru a fi formați în armata sfântă ca să luptăm pentru interesul lui Dumnezeu, trebuie să călătorim împreună cu Dumnezeu, având prezența Sa cu noi; prezența Sa ne face poporul Său, un grup distinct și remarcabil pe pământ, care stă pentru Dumnezeu și pentru interesul Său.

Pe măsură ce copiii lui Israel călătoreau împreună cu Dumnezeu, Îngerul lui Iehova lua conducerea (Ex. 32:34); titlul de Îngerul lui Iehova este un titlu special al lui Cristos în Vechiul Testament, așa cum a fost revelat în Exod 3:2-6. Acest lucru arată că, în călătoria lor, copiii lui Israel se mișcau, umblau și trăiau împreună cu Iehova, Dumnezeul Triunic.

În călătoria noastră împreună cu Dumnezeu pe pământ, în timp ce suntem formați într-o armată sfântă pentru a lupta pentru interesele Sale, trebuie să ne mișcăm, să umblăm și să trăim împreună cu Dumnezeul Triunic; viața noastră zilnică trebuie să fie una cu Domnul și în Domnul, și tot ceea ce facem trebuie să fie în această uniune organică cu El și sub conducerea Sa.

Poporul ales și răscumpărat al lui Dumnezeu a trecut prin pustiul cel mare și înfricoșător cu tot felul de încercări, suferințe și îngrijire, alimentare și disciplină divină (Deut. 1:19; 8:2-5).

Acesta este un tip reprezentativ al vieții noastre creștine; deși am putea crede că viața creștină ar trebui să fie plină de bucurie și pace, în tipul reprezentativ al copiilor lui Israel vedem cum călătoria noastră creștină este precum pustiul întins și avem tot felul de încercări, suferințe, împreună cu îngrijirea, proviziile și disciplina divină a lui Dumnezeu.

Pe de o parte experimentăm încercări și suferințe, iar pe de altă parte Domnul este credincios și delicat să ne îngrijească, să ne alimenteze cu hrană și băutură și chiar să ne disciplineze.

Domnul este cu noi în timp ce trecem prin suferințele și încercările din viața noastră creștină; El nu doar ne conduce prin aceste necazuri și încercări, ci, de asemenea, El se îngrijește de noi în mod divin, ne alimentează în mod îmbelșugat și ne disciplinează.

De multe ori suntem precum copiii lui Israel, “creștini obraznici”, așa că Domnul vine să ne disciplineze pentru un timp, până când învățăm lecțiile pe care El vrea să le învățăm și ne deschidem către El fără rezerve, ca El să ne instruiască și să ne formeze în armata sfântă de care El are nevoie ca să lupte pentru interesele Sale.

În călătoria lor prin pustie, copiii lui Israel au trecut prin patruzeci și două de stații pentru a intra în odihnă în țara bună promisă de Dumnezeu (vezi Num. 33:1-49; Iosua 1:2).

Aceste patruzeci și două de stații simbolizează cele 42 de generații de la Avraam la Cristos (vezi Mat. 1); țelul celor patruzeci și două de stații era țara bună, iar țelul celor patruzeci și două de generații era Cristos.

Corespondența de aici ne arată că intenția lui Dumnezeu este de a-Și duce pe poporul Său în țara bună, deoarece acest Cristos atotinclusiv este țelul.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai ales, ne-ai mântuit și ne-ai făcut poporul Tău, ca să fim formați într-o armată sfântă pentru a duce războiul sfânt, luptând pentru interesele Tale pe pământ. Fie ca noi să fim aduși la maturitate, astfel încât să fim formați într-o armată, și fie ca să fim zidiți cu sfinții într-un singur trup pentru interesul Tău. Doamne, vrem să ne mișcăm, să umblăm și să trăim împreună cu Dumnezeul Triunic în timp ce călătorim în viața noastră creștină zi de zi. Îți mulțumim că ne-ai condus pas cu pas, stație după stație, prin tot felul de încercări și suferințe, și Îți mulțumim că ai venit să ne îngrijești în mod divin, să ne alimentezi și să ne disciplinezi, până când vom deveni armata sfântă de care Tu ai nevoie pentru scopul Tău pe pământ.

Ca o armată preoțească, poporul ales și răscumpărat al lui Dumnezeu luptă împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu

Gândul central al cărții Numeri este că Cristos este sensul vieții, mărturia, centrul poporului lui Dumnezeu, și El este Conducătorul, calea și scopul călătoriei și luptei lor.

Întreaga Biblie ne arată un singur lucru, și anume că intenția lui Dumnezeu este să aibă un popor format într-o armată care să-L ia pe Cristos ca înțelesul vieții, mărturie, centru, Conducător, cale și scop și să meargă înainte și să lupte pentru Dumnezeu, ca El să poată avea un popor zidit ca împărăție a Sa și casă a Sa, care se va finaliza în Noul Ierusalim (Gen. 1:26-28; Exo. 12:41, 51; 13:18; Mat. 16:16-19; Efes. 6:10-12; Apoc. 17:14; 19:11-16; 21:2, 10-11). Aleluia!

Întreaga Biblie ne arată acest lucru – pe partea pozitivă, Dumnezeu câștigă mărturia și expresia Sa, iar pe partea negativă El câștigă o armată sfântă, o armată preoțească, care luptă pentru interesul Său pe pământ.

Astăzi noi, în calitate de credincioși în Cristos, suntem formați ca să fim armata preoțească, pentru a lupta împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

Pentru aceasta, mai întâi trebuie să ne mișcăm, să trăim și să umblăm împreună cu El și, de asemenea, trebuie să trecem prin multe lucruri în viața și experiența noastră creștină; numai în acest fel putem fi calificați să luptăm împreună cu Dumnezeu.

În viața de biserică astăzi ar trebui să luptăm pentru Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu ca armata sfântă pe care El a pregătit-o și a format-o.

Aceasta înseamnă că viața de biserică nu este în mod principal pentru noi, ci pentru Dumnezeu; Dumnezeu ne-a regenerat și ne-a adus în viața de biserică, pentru ca noi să fim formați în armata sfântă, luptând pentru interesele Sale.

Dar, de multe ori, în simțământul nostru cu privire la viața de biserică, am putea fi prea egoiști și prea subiectivi – nu într-un mod negativ, ci în modul de a ne gândi că viața de biserică este în mod principal pentru noi, pentru savurarea noastră.

Să mulțumim și să-L lăudăm pe Domnul că ne-a adus în viața de biserică, căci aici ne-am găsit casa; am rătăcit în multe diviziuni, am căutat un loc pe care să-l numim acasă, și nu am putut găsi hrană, băutură, odihnă, pace și satisfacție – dar slavă Domnului, am găsit viața de biserică!

O, cât de bună este viața de biserică! Înainte de a intra în viața de biserică, eram fără adăpost, dar acum suntem acasă în biserică! Amin! Și acest lucru este absolut adevărat și corect să-l spunem și pentru care să ne rugăm.

Cu toate acestea, ar trebui să ne ridicăm ochii și să vedem că Dumnezeu Însuși are o nevoie – El are nevoie nu doar de o casă în care El și noi să avem odihnă, în savurare și satisfacție reciprocă, ci și de o armată, o armată sfântă, o armată preoțească, care să lupte împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

Numele lui Dumnezeu, interesul Său și cuvântul Său este înăbușit pe pământ astăzi, iar împărăția Sa este împiedicată să vină; acest lucru este pentru că nu există o armată sfântă pregătită să lupte războiul împreună cu Dumnezeu. Deci este bine să învățăm să ne rugăm în felul următor,

Doamne Isuse, viața de biserică este de fapt viața Ta; Tu vrei să trăiești în acest fel și noi toți trăim împreună cu Tine. Dacă nu am vrea să trăim și să ne mișcăm împreună cu Tine, Tu nu ai fi satisfăcut. Doamne, Tu nu vrei să fii singur: ai nevoie de o armată sfântă care să lupte împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu și interesul Său pe pământ. Îți mulțumim că ne-ai ales, ne-ai răscumpărat și ne-ai mântuit ca să Te însoțim în mișcarea Ta. Viața noastră de biserică, Doamne, este cu adevărat pentru Tine. Câștigă-ne ca armata preoțească care să lupte împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu în viața de biserică!