Îl trăim pe Cristos

Să fim dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul bisericii ca om nou

08/10/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pe cruce, Cristos a creat omul nou în Sine Însuși, desființând în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli, zidul de mijloc al despărțirii; toate modurile noastre de viață și de închinare – care creează vrăjmășie și dezbinare – au fost desființate pe cruce, iar acum îl avem doar pe Cristos și unitatea autentică. Amin!

Unul dintre principalele motive pentru care biserica de astăzi nu este încă omul nou în realitate este că noi toți, ca credincioși în Cristos, ne ținem de rânduielile noastre, adică de modurile noastre de viață și de închinare.

De partea Sa, Domnul Isus a desființat în mod specific toate aceste rânduieli și a țintuit pe cruce înscrierea din rânduieli; de partea noastră, trebuie să aplicăm acest lucru astăzi în viața noastră de biserică și în viața noastră creștină.

Domnul vrea să câștige omul nou astăzi, dar cine este dispus să-L ia doar pe Cristos ca viață și persoană pentru singurul om nou? El vrea să câștige biserica în calitate de om corporativ care-L exprimă și reprezintă pe Dumnezeu, biserica în aspectul omului nou, dar cine este dispus să renunțe la rânduielile sale bune, chiar și la rânduielile făcute de ei înșiși, pentru a putea fi una cu alții în viața de biserică de dragul unității?

Dumnezeu vrea să obțină biserica în calitate de manifestare înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos și El ni l-a dat pe Cristos ca înțelepciune de la Dumnezeu pentru noi, ca dreptate, sfințire și răscumpărare. Dar cine Îl ia pe Cristos și numai pe Cristos ca fiind totul pentru el și cine Îl ia pe Cristos și numai pe Cristos ca persoană pentru omul nou, astfel încât Cristos să fie totul și în toți?

Domnul, de partea Sa, a făcut și face totul; noi, de partea noastră, trebuie să cooperăm cu El, chiar să-I permitem să crucifice și să desființeze toate rânduielile din ființa și viața noastră, astfel încât să putem fi biserica în calitate de un singur om nou.

Pe măsură ce creștem într-o anumită țară și într-un anumit oraș, pe măsură ce mergem la școală și ne dezvoltăm și creștem în carieră și în viața de familie, pe măsură ce ne întâlnim cu sfinții dintr-o anumită localitate pentru o perioadă lungă de timp, câștigăm o mulțime de obiceiuri, moduri de viață și moduri de închinare. Acestea pot să nu fie greșite, dar ne despart și ne separă de ceilalți.

Când mergem să vizităm alți sfinți, alte familii, alte localități și alte biserici din alte țări, ne dăm seama cât de diferiți sunt de noi. Rânduielile lor ne pot impresiona cel mai mult și ne putem da seama că fac una sau alta mai bine decât noi, sau că noi facem una sau alta mai bine decât ei.

Acesta nu ar trebui să fie obiectivul nostru. Oriunde mergem să vizităm și să ne omogenizăm, trebuie să renunțăm la rânduielile noastre, să nu insistăm asupra lor și pur și simplu să fim de acord cu modul în care fac alții lucrurile, astfel încât să putem fi una cu ei în Trup.

Cristos a desființat legea poruncilor în rânduieli și a creat omul nou

Efeseni 2:14-15 ne spune în mod clar că, pe cruce, Cristos a creat omul nou în Sine, desființând în carnea Sa legea poruncilor prin rânduieli, zidul de mijloc al despărțirii. Legea despre care se vorbește în acest verset nu este legea poruncilor morale, ci legea poruncilor rituale, cum ar fi orânduirile circumciziei, păzirea Sabatului și consumul anumitor alimente.

Există legea poruncilor morale, care nu va fi niciodată desființată, ci va rămâne pentru totdeauna; însă există și legea orânduirilor, modurile de viață și de închinare, care au fost desființate. Legea poruncilor morale nu va fi desființată în această epocă, nici în următoarea, nici în veșnicie.

Cu toate acestea, poruncile rituale legate de lucruri precum consumul anumitor alimente, păzirea unei anumite zile mai presus de altele și întâlnirea și închinarea la Dumnezeu într-un anumit mod au fost desființate.

Cei trei piloni ale iudaismului sunt păzirea Sabatului, circumcizia și alimentația; acestea au provenit din cuvântul lui Dumnezeu, însă au fost dispensaționale, adică au fost doar pentru o anumită dispensație de timp. Când a venit Cristos, toate ritualurile au fost terminate. Când Cristos era pe pământ, El a împlinit legea poruncilor morale, dar a încălcat legea rânduielilor.

Uneori, El vindeca pe cineva bolnav în ziua de Sabat, chiar dacă știa că ceilalți Îl urmăreau pentru a vedea dacă va încălca Sabatul. Odată, El a vindecat o femeie bolnavă în ziua de Sabat, iar altădată El a vindecat un paralitic în ziua de Sabat.

Mai târziu, lui Petru i s-a arătat o viziune de la Dumnezeu să ia și să mănânce dintr-un cearșaf plin cu animale necurate; și-a dat seama că Domnul voia ca el să meargă la neamuri și să le spună Evanghelia, chiar dacă acestea erau necurate pentru evrei.

Trebuie să ne dăm seama că pe cruce, Cristos a creat omul nou în Sine, desființând în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli. Pavel a fost, de asemenea, foarte ferm când a venit vorba de rânduieli și chiar l-a mustrat pe Petru în față când s-a retras de la masa cu sfinții neamuri, văzându-i pe sfinții evrei venind de la Iacov.

În capitolul 3 din Filipeni, Pavel a folosit un cuvânt peiorativ, concizie, numindu-i chiar pe iudaizatori „câini”, pentru că și-a dat seama că încercau să-i aducă pe credincioșii dintre neamuri înapoi la rânduielile din iudaism.

Rânduielile sunt forme sau moduri de viață și de închinare, care creează dușmănie și dezbinare. Pe cruce, Cristos a desființat toate rânduielile referitoare la viață și închinare, toate rânduielile care au divizat națiunile (Efeseni 2:15; Coloseni 2:14).

El a șters înscrisul din rânduieli și acum nu mai există rânduieli care să fie împotriva noastră sau contrare nouă; El le-a pironit pe toate pe cruce.

Pe măsură ce ne întâlnim astăzi în viața de biserică, nu ar trebui să insistăm asupra vreunei practici anume; dacă insistăm asupra vreunui mod de viață, de închinare sau de întâlnire, aceasta devine o rânduială care separă și creează dușmănie.

Creștinii din întreaga lume au fost divizați prin rânduieli, cum ar fi diferitele moduri de a face botezul, folosirea instrumentelor muzicale, practicarea vieții de biserică și întâlnirea unii cu alții.

Dacă insistăm asupra unei anumite practici, indiferent cât de bună este și cât de mult beneficiu spiritual obținem prin practicarea ei, o facem o rânduială și ne separăm de ceilalți.

Cristos a desființat toate rânduielile pe cruce. Trebuie să-I permitem să trateze toate rânduielile din noi, astfel încât să putem fi biserica în calitate de un singur om nou. Dacă vedem că rânduielile creează dușmănie și dezbinare, le vom trata cu mare seriozitate.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne lumineze cu privire la rânduielile noastre. Fie ca noi să nu ne uităm la rânduielile altora, ci să fim de acord cu modul în care fac lucrurile, cu excepția cazului în care este un anumit lucru este păcătos, imoral sau idolatru.

S-ar putea să nu aprobăm anumite practici, când suntem cu alții, ar trebui doar să fim de acord cu ele pentru a nu da loc rânduielilor.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai creat omul nou în Tine pe cruce, desființând în carnea Ta legea poruncilor în rânduieli! Aleluia, toate rânduielile au fost terminate pe cruce! Amin, Doamne, luminează-ne să vedem ce rânduieli avem în noi și cum ar trebui să le respingem! Strălucește asupra noastră și expune orice formalitate sau mod de viață pe care îl avem și care ne separă de ceilalți. O, Doamne, mântuiește-ne de a fi separați sau dezbinați de ceilalți prin felul în care mâncăm, bem sau prin respectarea anumitor zile, prin anumite practici și prin îndeplinirea anumitor ritualuri în viața de biserică! Fie ca să vedem că Cristos a desființat toate reglementările privind viața și închinarea, astfel încât El să poată crea un singur om nou în Sine Însuși! Slavă Domnului, zidul din mijloc de despărțire, diferitele moduri de viață și de închinare, au fost dărâmate și acum suntem un singur om nou! Amin, Doamne, Te luăm ca viața și persoana noastră. Te luăm ca modul nostru unic de viață și de închinare și suntem dispuși să mergem una cu alții în modul lor de a se întâlni sau de a practica ceva de dragul unui singur om nou!

Să fim dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul bisericii ca om nou

Încă din vremea lui Babel, omenirea a fost divizată prin rânduieli privind modurile de viață și de închinare (Gen. 11:1-9). Însă Cristos pe cruce a desființat toate rânduielile și a dărâmat zidul de despărțire din mijloc, iar acum trebuie să biruim Babelul în viața noastră creștină zilnică și în viața de biserică.

Am putea crede că noi, cei din viața de biserică, am părăsit creștinismul și nu avem rânduieli, căci ne adunăm pentru a-L savura pe Domnul, a-L mânca în cuvânt, a-I chema numele, a citi cu rugăciune cuvântul Său și a cânta, chiar și pentru a ne împărtăși savurarea noastră în cadrul întâlnirilor.

Însă am putea merge să vizităm biserica dintr-o altă localitate și am putea observa unele diferențe în modul în care se întâlnesc, în modul în care își conduc întâlnirile și chiar în modul în care aranjează scaunele în cadrul întâlnirii.

Acestea pot fi cu greu numite rânduieli, dar sunt diferențe; trebuie să fim dispuși să fim una cu ceilalți atunci când ne întâlnim cu ei, fiind dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul bisericii ca om nou. Putem compara modul în care practicăm viața de biserică cu modul în care o altă localitate sau o altă țară practică viața de biserică și putem fi expuși la rânduielile care sunt în noi.

Chiar și modul nostru de a chema numele Domnului și de a citi cu rugăciune cuvântul Său poate fi o rânduială, căci ne poate separa de unii sfinți care vor să aibă părtășie cu noi. Nu ar trebui să insistăm asupra a nimic legat de felul sau formalitatea noastră de viață și de închinare, ci ar trebui să fim dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul unității.

Singura noastră sursă ar trebui să fie Cristos; nu ar trebui să permitem ca nimic din trecutul, cultura sau naționalitatea noastră să fie sursa noastră (vezi Coloseni 3:10-11). Cel mai mare obstacol în biserică, fiind omul nou, sunt rânduielile.

Modul în care ne exersăm duhul în cadrul întâlnirii, modul nostru unic de a ne elibera duhul, poate fi o rânduială; trebuie să învățăm să intrăm în modul în care alții își exersează duhul și să fim una cu ei, fără a ieși în evidență în niciun fel.

Fiecare rânduială creează diferențe, diviziuni și chiar dușmănie. Fie ca noi să nu insistăm asupra nimic altceva decât să fim de acord cu ceilalți. Mai ales astăzi, când lumea pare să devină mai mică și, când se întâmplă ceva într-o anumită localitate, toate celelalte localități află despre asta prin intermediul mijloacelor moderne de comunicare, fie ca noi să învățăm să renunțăm la rânduielile noastre.

Domnul poate binecuvânta o anumită localitate într-un anumit fel și noi am putea dori să copiem modul în care fac lucrurile; copierea sau preluarea rânduielilor altora nu va funcționa. Nu ar trebui să insistăm asupra modului nostru de viață și de închinare atunci când ne întâlnim și nici nu ar trebui să criticăm sau să expunem modul de viață și de închinare al altora.

Trebuie ca pur și simplu să-L lăsăm pe Cristos să crucifice toate rânduielile din noi în timp ce mergem înainte una cu alții în practicarea vieții de biserică astăzi, pentru ca Domnul să poată câștiga omul nou.

Atâta timp cât o practică nu este imorală, păcătoasă sau idolatră, chiar dacă s-ar putea să nu ne placă sau să nu fim de acord cu ea, ar trebui să fim flexibili și să renunțăm la diferențele noastre pentru a fi la fel ca ceilalți.

Nu facem aceasta într-un mod ecumenic sau exterior, de dragul altora, ci într-un mod organic, permițându-I Domnului să distrugă orice rânduială din noi de dragul omului nou.

Unii credincioși pot veni printre noi în viața de biserică și pot fi destul de surprinși sau șocați de modul în care practicăm viața de biserică. Fie că ne dăm seama de acest lucru sau nu, în biserica noastră locală avem un mod particular de a practica viața de biserică, care nu este rău sau malefic, ci poate deveni căile și formele noastre de închinare către Dumnezeu, rânduielile noastre.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne lumineze în această privință. Oamenii lumești consideră diferențele culturale ca o sursă de prestigiu; se laudă chiar cu trecutul lor, cu practicile și realizările lor. Dar în Cristos, noi, credincioșii în Cristos, am renegat acest prestigiu. Acum, singurul nostru prestigiu este Cristos și unitatea autentică.

Fie ca noi toți să fim dispuși să renunțăm la rânduielile și la mândria noastră culturală, astfel încât Domnul să aibă o cale de a avea o viață de biserică adecvată printre noi astăzi (Efeseni 4:22-24).

Fie ca noi să învățăm să mergem una cu alții în felul lor de a se întâlni și practica viața de biserică în bisericile locale, renunțând la rânduielile noastre și exersându-ne duhul pentru a fi una cu ceilalți pentru omul nou.

Nu ar trebui să vorbim despre propria noastră viață de biserică, despre cum practicăm lucrurile, cum facem una sau alta; ar trebui pur și simplu să mergem una cu alții și să practicăm lucrurile așa cum le fac ei în biserica lor locală.

Nu ar trebui să vorbim despre propria noastră istorie și nici să încercăm să aflăm care este sursa sau istoria modului în care fac ei lucrurile; mai degrabă, ar trebui să-L lăsăm pe Cristos să înlăture toate rânduielile.

Nu ar trebui să atingem situațiile negative și nici să ne întrebăm de ce alții fac asta în acel fel; ar trebui pur și simplu să ne exersăm să-L savurăm pe Domnul împreună cu sfinții.

Nu ar trebui să ne certăm despre nicio doctrină și nici să apărăm o anumită practică spirituală utilă; ar trebui pur și simplu să să-L savurăm pe Domnul și să lăsăm deoparte rânduielile noastre.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de orice atitudine de superioritate atunci când suntem cu alții și fie ca noi să fim salvați de a avea propriul nostru cerc de prieteni sau tovarăși, cei cu care ne petrecem timpul.

Fie ca noi să fim dispuși să fim zidiți și omogenizați cu toți sfinții din toate bisericile locale. În loc să insistăm asupra vreunei rânduieli, ar trebui pur și simplu să-L slujim pe Cristos altora într-un duh de dragoste și grijă.

Atâta timp cât nu există idolatrie, curvie, dezbinare sau erezie, ar trebui pur și simplu să renunțăm la rânduielile noastre și să fim pur și simplu una cu Domnul și cu ceilalți pentru a practica viața de biserică.

Dacă suntem cu toții dispuși să renunțăm la rânduielile noastre și la mândria noastră culturală, va fi posibil ca Domnul să aibă viața de biserică potrivită, iar omul nou va lua ființă.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să fim una cu Tine în timp ce practicăm viața de biserică pentru ca Tine să câștigăm realitatea omului nou! Te luăm ca singura noastră sursă; nu vrem să permitem ca nimic din trecutul sau cultura noastră să fie sursa noastră. Amin, Doamne, fie ca nimic din cultura sau naționalitatea noastră să nu fie sursa noastră. Renunțăm la orice prestigiu natural sau cultural și pur și simplu îl luăm pe Cristos ca prestigiu și unitate! Amin, Doamne Isuse, îndură-Te de noi când vizităm alte localități sau vedem modul în care alții practică viața de biserică. Expune rânduielile noastre și dă-ne harul să renunțăm la propriile noastre căi sau forme de viață și închinare atunci când ne întâlnim cu alții. Fie ca să învățăm să le urmăm, fiind flexibili în modul în care practicăm viața de biserică, pentru ca Tu să poți câștiga adevărata unitate printre noi și ca omul nou să poată lua ființă! Amin, Doamne Isuse, fie ca Tu să câștigi viața de biserică potrivită printre noi astăzi! Fie ca Tu să câștigi realitatea omului nou în toate bisericile locale!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Willing to Let Go of our Ordinances for the Sake of the Church as the New Man, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 22 cu tema: Creatorul singurului om nou ca fiind capodopera lui Dumnezeu, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

În carnea Sa, Cristos a terminat toate lucrurile negative pentru a crea omul nou în El Însuși

06/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Omul nou, ca și capodoperă a lui Dumnezeu, a fost creat prin moartea lui Cristos și în învierea Sa; în carnea Sa, Cristos a terminat toate lucrurile negative și, în El Însuși, El i-a creat pe evrei și pe neamuri într-un singur om nou. Aleluia!

Biblia ne spune că Dumnezeu are o intenție specială în crearea omului; El a creat omul într-un mod foarte specific, spre deosebire de celelalte animale, care au fost create în felul lor. Omul a fost creat după imaginea lui Dumnezeu și conform asemănării Sale, astfel încât omul să-L exprime pe Dumnezeu prin imaginea Sa și să-L reprezinte prin stăpânirea Sa.

Adam, strămoșul nostru, a fost creat după imaginea și asemănarea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a dat stăpânire asupra tuturor animalelor și lucrurilor de pe pământ. Cu toate acestea, Adam a fost înșelat de dușmanul lui Dumnezeu, Satan, și a decăzut; așa că Cristos a trebuit să vină ca Dumnezeu încarnat ca om pentru a împlini intenția lui Dumnezeu în crearea omului.

Cristos a venit ca om-Dumnezeu, Dumnezeu încarnat și a împlinit individual intenția lui Dumnezeu în creația Sa. El L-a exprimat pe Dumnezeu oriunde a mers și L-a reprezentat pe Dumnezeu cu stăpânirea Sa. El L-a manifestat și l-a exprimat pe Dumnezeu și, în același timp, a adus împărăția lui Dumnezeu și a înlocuit împărăția lui Satan.

Apoi, Cristos a trecut prin moarte și a intrat în înviere, iar în înviere a devenit Duhul dătător de viață care a venit în toți cei care cred în El pentru a-i face membre ale Trupului Său.

Acum, Cristos ca și Cap și noi ca și Trupul Său suntem singurul om nou, creat de Cristos prin moartea Sa și în învierea Sa, iar acest singur om nou împlinește în realitate intenția lui Dumnezeu în crearea omului în această epocă.

În epoca următoare, biruitorii vor împlini intenția lui Dumnezeu în crearea omului, căci ei Îl vor exprima pe Dumnezeu cu imaginea Sa și Îl vor reprezenta și pe El cu stăpânirea Sa, domnind ca mulții co-împărați ai lui Cristos.

Pentru veșnicie, Noul Ierusalim Îl va exprima pe Dumnezeu și Îl va reprezenta pe Dumnezeu, căci imaginea lui Dumnezeu va fi exprimată prin Noul Ierusalim, iar cetatea sfântă va fi centrul guvernării Sale în cerul nou și pământul nou. Aleluia!

Trebuie să vedem ce este omul nou, cum a luat ființă omul nou și cum putem intra practic în realitatea omului nou în viața noastră de zi cu zi. Fie ca Domnul să ne lumineze și să îndepărteze orice văluri de pe ochii noștri, astfel încât să putem vedea crearea omului nou prin moartea lui Cristos și în învierea Sa.

Prin moartea Sa în carnea Sa, Cristos a terminat toate lucrurile negative din univers

În Efeseni 2:15 există două expresii specifice: în carnea Sa și în El Însuși. Cristos a abolit în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli, ca să-i poată crea pe cei doi în El Însuși într-un singur om nou.

Pe partea negativă, Cristos a abolit legea poruncilor în rânduieli în carnea Sa; cu toate acestea, El nu a creat omul nou în carnea Sa. Lucrurile negative au fost toate terminate în carnea lui Cristos, în timp ce omul nou – care este pozitiv – a fost germinat în Cristos Însuși.

Trebuie să ne dăm seama că toți am fost incluși în Cristos, în carnea Sa, când El a fost crucificat pe cruce. Am fost în carnea Sa și, când El a fost crucificat, am fost și noi crucificați împreună cu El (Galateni 2:20).

În carnea Sa, Cristos a terminat toate lucrurile negative din univers prin cruce. El l-a terminat pe Satan, vrăjmașul lui Dumnezeu (Evrei 2:14), păcatul (Romani 8:3; Ioan 1:29), carnea omului căzut (Galateni 5:24), lumea, cosmosul, sistemul malefic al lui Satan (Ioan 12:31), vechea creație reprezentată de omul vechi (Romani 6:6) și rânduielile despărțitoare ale legii (Efeseni 2:15).

Fiecare lucru negativ din univers a fost terminat de Cristos în carnea Sa pe cruce. Satan a fost distrus, păcatul a fost judecat, carnea a fost sfârșită, lumea a fost terminată, omul cel vechi a fost crucificat și rânduielile legii au fost terminate în carnea lui Cristos pe cruce.

Trebuie să considerăm cu rugăciune toate aceste versete pentru a fi impresionați de faptul că a avut loc o lucrare foarte importantă prin crucificarea lui Cristos în carnea Sa pe cruce. Satan, diavolul, care are puterea morții, a fost distrus pe crucea lui Cristos. Când vine la noi, trebuie să-i amintim de lucrarea lui Cristos pe cruce.

Lumea a fost judecată pe cruce; când lumea ne ademenește și încearcă să ne îndepărteze de Domnul și de viața de biserică, trebuie să ne exersăm duhul și să spunem lumii că suntem crucificați pentru lume și că lumea este moartă pentru noi. Carnea noastră, omul nostru cel vechi și tot ce este negativ au fost terminate pe cruce.

Mai mult, rânduielile au fost terminate în carnea Sa pe cruce. Am putea crede că rânduielile noastre, modurile noastre de a trăi, de a ne închina și de a face lucrurile, sunt bune, pentru că nu sunt păcătoase; totuși, ne separă unii de alții și cauzează divizare și separare în Trupul lui Cristos.

Cristos a abolit în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli. Avem nevoie ca Domnul să strălucească asupra rânduielilor noastre. Am putea crede că noi, în viața de biserică, suntem liberi de rânduielile religioase din creștinismul organizat, dar când mergem să ne omogenizăm cu o altă localitate sau unii vin să ne viziteze, ne dăm seama că facem lucrurile într-un anumit fel, în timp ce alții fac lucrurile diferit.

Putem practica modul de a avea întâlniri acasă într-un mod anume, dar alții îl pot practica într-un mod diferit. Toate acestea ni se par bune, în special propriile noastre rânduieli, dar dacă ne separă și ne fac să ne separăm de ceilalți, ele sunt rânduieli și trebuie să aplicăm crucea la toate acestea.

Ceea ce Îl frustrează cel mai mult pe Dumnezeu în a câștiga omul nou sunt rânduielile. El vrea să obțină expresia practică a unui singur om nou, dar există ceva care frustrează cel mai mult acest lucru; Nu este vorba de păcat, de lume sau de carne, ci de rânduielile.

Avem nevoie de strălucirea Domnului asupra acestei chestiuni. Motivul pentru care nu am intrat încă în deplina conștientizare și experiență a bisericii ca singur om nou este că încă ne ținem de rânduielile noastre și nu I-am permis Domnului să le desființeze în noi și printre noi.

Fie ca noi să ne dăm seama că Cristos, în carnea Sa pe cruce, a terminat toate lucrurile, inclusiv rânduielile și chiar pe noi înșine, dând la moarte vrăjmășia dintre oameni prin cruce. Slavă Domnului!

Slavă Domnului, în carnea Sa, Cristos a terminat toate lucrurile negative din univers! Aleluia, Satan, diavolul, dușmanul lui Dumnezeu, a fost distrus de Cristos pe cruce! Îți mulțumim, Doamne Isuse, pentru moartea Ta distrugătoare de diavol pe cruce. Slavă Ție nu numai că ai luat păcatul lumii, ci, mai mult, ai terminat păcatul pe cruce! Îți mulțumim că ai crucificat carnea pe cruce pentru a o desființa. Aleluia, lumea a fost crucificată pe cruce și sistemul malefic al lui Satan a fost judecat și terminat! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ai terminat omul vechi, vechea creație reprezentată de omul vechi, prin cruce. Aleluia, Cristos a terminat în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli. O, Doamne, ne deschidem Ție. Termină tot ce este negativ în noi prin crucea Ta. Fie ca noi să rămânem una cu Tine pe cruce, ca Tu să ai o cale să termini și să judeci pe Satan, păcatul, lumea și tot ce este negativ în noi!

În Sine Însuși, Cristos i-a creat pe evrei și pe neamuri într-un singur om nou în înviere

Pe partea negativă, Cristos a terminat toate lucrurile negative în carnea Sa pe cruce; pe partea pozitivă, El i-a creat pe cei doi – pe evrei și pe neamuri – în El Însuși într-un singur om nou, făcând astfel pace (Efeseni 2:15-16).

În Sine Însuși, ca sferă, element și esență, Cristos i-a creat pe evrei și pe neamuri într-un singur om nou. Mai întâi, noi eram în carnea lui Cristos și atât noi, cât și toate lucrurile negative am fost terminați prin cruce și pe cruce. Apoi, am fost înviați împreună cu El și am fost germinați cu viața și natura Lui pentru a fi creați ca parte a unui singur om nou în învierea Lui.

Moartea lui Cristos L-a adus la înviere; acum, în învierea Sa, El nu mai este în carne, ci El este Duhul minunat (1 Corinteni 15:45; 2 Corinteni 3:17).

Pe partea negativă, omul nostru vechi și natura noastră veche au fost crucificate împreună cu Cristos în carnea Sa, iar toate rânduielile legate de natura noastră decăzută au fost nimicite. Pe partea pozitivă, în învierea lui Cristos și în Duhul Său minunat, am fost creați într-un singur om nou. Ce minunat!

Este foarte semnificativ faptul că omul nou a fost creat în Cristos, în El Însuși. Cristos nu a fost doar Creatorul omului nou, biserica, ci și sfera în care acest om nou a fost creat și, de asemenea, esența omului nou. Cristos este totul în omul nou – El este totul și în toate, elementul, esența și persoana omului nou (Coloseni 3:10-11).

Când Cristos a înviat, El i-a creat pe cei doi – evrei și neamuri – într-un singur om nou. În exterior, nu există nicio cale ca evreii și neamurile să fie una, căci fiecare are un mod diferit de viață și de închinare. Dar în Cristos, am fost creați într-un singur om nou.

Religia separă oamenii, dar în Cristos suntem făcuți una. Cristos pe cruce a eliminat toate diferențele și a creat cele două popoare în El Însuși într-un singur om nou. Cristos este acum esența unui singur om nou.

Omul nou este aspectul cel mai înalt al bisericii. Biserica are multe aspecte, dintre care unul este omul nou; acest aspect este cel mai înalt.

Biserica este adunarea, care se referă la asocierea sau adunarea poporului lui Dumnezeu. Biserica sunt cei chemați și casa lui Dumnezeu; noi suntem familia lui Dumnezeu, ceea ce este o relație mai strânsă decât o asociere. Biserica este, de asemenea, Trupul lui Cristos; această relație este și mai strânsă, căci suntem membre unii altora, iar Cristos este viața noastră.

Biserica este, de asemenea, singurul om nou, ceea ce înseamnă că Cristos este persoana noastră, căci El este totul și în toți. Cristos este însăși elementul și esența singurului om nou, făcând natura divină a lui Dumnezeu o singură entitate cu umanitatea (Coloseni 3:10-11).

Cristos este totul și în toți. Putem înțelege aceasta ca Cristos fiind în mine și Cristos fiind în voi, dar este mult mai mult decât atât. Cristos este toate persoanele din omul nou și El este în toate persoanele din omul nou. Noi devenim Cristos și El devine noi; împreună, suntem omul nou.

Toate obstacolele sunt îndepărtate și acum suntem singurul om nou! Fie ca noi să vedem că Cristos a creat omul nou în El Însuși. El a introdus natura divină în natura umană și a împărțit viața divină în viața umană.

În vechea creație, Dumnezeu nu Și-a introdus natura sau viața în niciuna dintre creaturile Sale, dar în noua creație, viața și natura lui Dumnezeu au fost introduse în om. Aceasta înseamnă că chiar acum pe pământ există o entitate care are viața și natura lui Dumnezeu, iar Dumnezeu câștigă omul nou, care Îl are pe Cristos ca persoană.

Acest lucru îl îngrozește pe inamic. Inamicul, cu toate puterile sale demonice, încearcă să-i împiedice pe creștini să vadă faptul creării omului nou. Fie ca noi să ne rugăm pentru o minte clară și sobră, care să înțeleagă că nu numai că am fost terminați pe cruce, ci, mai mult, prin intermediul acestei terminări, am fost transferați în Cristos!

Acum suntem în Cristos, în El Însuși, iar El a creat singurul om nou în El Însuși pentru a obține expresia și reprezentarea Sa corporativă pe pământ. Dacă nu suntem în Cristos, nu putem fi creați în omul nou. În noi înșine, nu avem viața și natura divină, deci nu putem fi omul nou.

Numai în esența divină și cu esența divină putem fi creați ca singurul om nou; acest lucru este posibil numai în Cristos. Aleluia, suntem în Cristos, Cristos este în noi, El este viața și persoana noastră, iar noi suntem singurul om nou!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai creat ca singurul om nou în Tine în învierea Ta! Aleluia, prin moartea lui Cristos pe cruce, El a terminat toate lucrurile negative, iar în învierea Sa în El Însuși, El a creat singurul om nou! Amin, Doamne, tot ce este negativ a fost terminat și judecat în carnea Ta pe cruce, iar noi am fost creați într-un singur om nou în Tine! Aleluia! Doamne, dă-ne o minte limpede și sobră pentru a înțelege că nu numai că am fost terminați pe cruce, ci am fost și transferați în Cristos! Aleluia, suntem acum în Cristos și, avându-l pe Cristos ca sferă și element, suntem singurul om nou! Slavă Domnului, în biserică în calitate de singurul om nou, nu există nici evreu, nici grec, ci Cristos este totul și în toți! Fie ca noi să vedem aceasta, Doamne, și să-L luăm pe Cristos ca viață și persoană pentru singurul om nou! Aleluia, în Cristos am fost creați pentru a fi singurul om nou și nu mai există vrăjmășie, dezbinare sau separare – în Cristos suntem una!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, In His Flesh Christ Terminated all Negative Things to Create the New Man in Himself, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 22 cu tema: Creatorul singurului om nou ca fiind capodopera lui Dumnezeu, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ca om nou, biserica este omul corporativ care-L exprimă și-L reprezintă pe Dumnezeu astăzi

05/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Intenția lui Dumnezeu în crearea omului a fost să aibă un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte pe Dumnezeu și, chiar dacă nu a obținut acest lucru cu Adam, El îl va obține cu omul nou creat de Cristos pe cruce. Amin!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, venim la cartea Efeseni, în special la capitolul 2, și ne concentrăm asupra Creatorul singurului om nou ca fiind capodopera lui Dumnezeu.

Dumnezeu a creat omul după imaginea Sa, astfel încât omul să-L exprime și să-L reprezinte pe Dumnezeu cu imaginea și asemănarea Sa pentru a aduce împărăția Sa. Slavă Domnului!

Fie ca noi să ne dăm seama că intenția lui Dumnezeu în economia Sa este legată de fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi și că, chiar și oră de oră, trebuie să-L savurăm pe Cristos, să-L experimentăm și să-L exprimăm ca fiind Creatorul omului nou, ca și capodoperă a lui Dumnezeu.

Trebuie să avem un sentiment și o înțelegere a acestui aspect al bisericii ca omul nou.

S-ar putea să știm că biserica este adunarea lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu și familia lui Dumnezeu sau s-ar putea să știm că biserica este Trupul lui Cristos. Dar cum rămâne cu biserica în calitate de unic om nou, capodopera lui Dumnezeu? S-ar putea să nu ne fie foarte clar privitor la biserică în calitate de unic om nou.

Cristos este Creatorul unicului om nou. El a creat omul nou ca o capodopera lui Dumnezeu.

Scopul lui Dumnezeu poate fi văzut chiar din primul capitol al Bibliei, în Geneza capitolul 1. În Geneza 1:26, vedem că Dumnezeu a vrut să creeze omul în imaginea Sa și conform asemănării Sale și le-a dat stăpânire peste peștii mării și peste orice ființă vie. Dumnezeu vrea să obțină imaginea și stăpânirea Sa.

Cum poate El să obțină imaginea Sa pentru a fi exprimat și stăpânirea Sa pentru a fi reprezentat? Este prin faptul că are un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte, iar acest om corporativ este unicul om nou.

Însă prin cădere, omul a fost lipsit de gloria lui Dumnezeu și omul a devenit divizat și împrăștiat, Acum, inamicul are o cale liberă de a distrage atenția omului, de a-l uzurpa și de a-l împiedica să împlinească scopul etern al lui Dumnezeu.

Dar slavă Domnului, Cristos a venit și, prin cruce, a pus capăt tuturor problemelor și tot ceea ce a fost folosit de Satan pentru a-l diviza și a-l împrăștia pe om. El a dărâmat zidul de despărțire din mijloc și a făcut pace prin trupul Său pe cruce.

Acum suntem făcuți una în El și, în și ca un singur om nou, îl putem exprima și reprezenta pe Dumnezeu cu autoritatea Sa. Domnul urmărește să câștige acest singur om nou astăzi. El vrea să câștige omul nou în realitate pe pământ.

Intenția lui Dumnezeu în crearea omului a fost să aibă un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte

Cea mai înaltă viață creată este viața umană. Omul a fost creat după imaginea lui Dumnezeu și conform asemănării Sale pentru a fi centrul creației lui Dumnezeu, chiar pentru a fi capul întregii creații. Ce minunat! Dumnezeu a creat cerurile, pământul și toate lucrurile din ele și apoi a creat omul din țărâna pământului; a făcut omul după imaginea Sa.

Am putea considera de la sine înțeles versetul din Geneza 1:26, dar trebuie să avem o perspectivă proaspătă asupra faptului că Dumnezeu l-a creat pe om după imaginea Sa pentru expresia Sa, și i-a dat omului stăpânirea Sa, astfel încât omul să-L reprezinte pe Dumnezeu în fața dușmanului Său.

Dumnezeu l-a creat pe om după imaginea Sa, astfel încât omul să-L exprime după imaginea Sa. Dumnezeu i-a dat omului stăpânirea Sa, astfel încât omul să-L reprezinte pe Dumnezeu prin autoritatea Sa.

Noi, ființele umane, purtăm imaginea lui Dumnezeu pentru a-L putea exprima. Dumnezeu ne-a dat stăpânirea Sa pentru a-l putea supune pe dușmanul lui Dumnezeu (Satan), care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, pentru a recâștiga pământul (care a fost uzurpat de Satan) și pentru a exercita autoritatea lui Dumnezeu asupra pământului, astfel încât împărăția lui Dumnezeu să poată veni.

Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, vedem că intenția lui Dumnezeu este aceeași: El dorește să obțină un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte. Dumnezeu dorește un om corporativ care să-L exprime pe Dumnezeu după imaginea și asemănarea Sa și să-L reprezinte cu autoritatea Sa.

El dorește ca împărăția Sa să vină pe pământ, ca voia Lui să se facă pe pământ și ca gloria Lui să se manifeste pe pământ (Matei 6:10, 13).

Însă primul om, Adam, a căzut și a fost înșelat de Satan, iar Dumnezeu nu a câștigat imaginea și stăpânirea Sa cu el. Intenția lui Dumnezeu ca omul să-L exprime și să-L reprezinte se va împlini cu omul nou, un om corporativ, creat de Cristos pe cruce.

Adam, ca primul om, a devenit omul vechi (Romani 6:6), dar noi, ca și credincioși în Cristos, suntem omul nou, Cristos ca și Cap și Trupul fiind una cu Capul, pentru a-L exprima și reprezenta pe Dumnezeu.

Singurul om nou, creat de Cristos pe cruce, este omul corporativ din economia lui Dumnezeu care Îl exprimă și Îl reprezintă pe Dumnezeu.

Intenția eternă a lui Dumnezeu de a avea un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte pe Dumnezeu este împlinită în Cristos ca al doilea om și este pe deplin împlinită în credincioșii biruitori care Îl trăiesc pe Cristos și Îl exprimă pe El!

Când noi, ca și credincioși în Cristos, suntem biruitori trăindu-L pe Cristos pentru expresia Sa corporativă (Filipeni 1:19-21) și avem autoritate asupra vrăjmașului, îl exprimăm și îl reprezentăm pe Dumnezeu. Credincioșii biruitori vor avea autoritate asupra națiunilor și vor domni ca și împărați împreună cu Cristos în mileniu.

Pentru veșnicie, intenția lui Dumnezeu se va împlini în cele din urmă în Noul Ierusalim. Cetatea sfântă va exprima imaginea lui Dumnezeu, având gloria Lui și purtând înfățișarea Lui și va exercita, de asemenea, autoritatea divină a lui Dumnezeu pentru a menține stăpânirea lui Dumnezeu asupra întregului univers pentru veșnicie! Aleluia!

Intenția lui Dumnezeu în crearea omului este împlinită de Cristos, singurul om nou, credincioșii biruitori și Noul Ierusalim. Astăzi, în epoca bisericii, trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a face parte din persoana corporativă pentru a-L exprima și reprezenta pe Dumnezeu în această epocă.

Am fost făcuți una în Cristos pe cruce, căci El a distrus și a șters tot ce ne desparte, dar trebuie să trăim în duhul contopit pe tot parcursul zilei, astfel încât să-L putem exprima și reprezenta pe Dumnezeu în mod corporativ.

Trebuie să vedem și să fim impresionați de faptul că intenția lui Dumnezeu în crearea omului a fost să aibă un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte și trebuie să cooperăm cu Domnul pentru împlinirea intenției Sale astăzi.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai creat după imaginea Ta și conform asemănării Tale, astfel încât să-L putem exprima și reprezenta pe Dumnezeu! Aleluia, noi, ființele umane, suntem cea mai înaltă viață creată, centrul creației lui Dumnezeu, iar noi, credincioșii, L-am primit pe Cristos ca viață a noastră pentru a face parte din omul nou! Amin, Doamne, vrem să trăim în duhul nostru astăzi, astfel încât să Te putem exprima în imaginea Ta și să Te reprezentăm cu autoritatea Ta. Salvează-ne de la expresia propriei noastre imagini. Fie ca noi să exprimăm imaginea Ta astăzi. Salvează-ne de la încercarea de a impune orice autoritate asupra altora; fie ca noi să fim sub autoritatea Ta, astfel încât autoritatea Ta să poată fi exprimată prin noi. Amin, Doamne Isuse, fie ca noi să vedem intenția lui Dumnezeu în crearea omului – de a câștiga un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte pe Dumnezeu! Ne dăm Ție, Doamne dragă, pentru a trăi o viață pentru împlinirea scopului Tău astăzi! Exprimă-te prin noi. Păstrează-ne sub autoritatea Ta astăzi, pentru ca autoritatea Ta să se manifeste prin noi! Aleluia, în Cristos, ca om nou, intenția lui Dumnezeu în crearea omului se împlinește astăzi!

Ca om nou, biserica poartă imaginea lui Dumnezeu pentru expresia Sa și luptă împotriva dușmanului lui Dumnezeu pentru împărăția lui Dumnezeu

Intenția lui Dumnezeu în crearea omului a fost ca El să obțină un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte pe Dumnezeu. Cu toate acestea, omul creat, Adam, a decăzut, iar acum toți urmașii săi sunt oameni decăzuți, căci sunt înrobiți de păcat, uzurpați de lume și păcătoși prin natură. Așadar, Cristos a venit prin încarnare.

Minunea minunilor s-a întâmplat: Dumnezeu a devenit om! Minunatul Isus a venit să Se încarneze și, în El, Dumnezeu a trăit o viață în umanitate pe acest pământ.

El a fost crucificat, a înviat, s-a înălțat la cer și a fost întronat, apoi a fost revărsat ca Duh peste biserică pentru a produce biserica în calitate de Trup al lui Cristos, continuarea lui Cristos! Amin!

În Fapte 2:9-11, vedem că Duhul Sfânt a fost revărsat peste mulți în Ierusalim și au fost cel puțin cincisprezece naționalități care au fost menționate sau reprezentate acolo. Toți erau evrei (v. 5), dar sub suveranitatea lui Dumnezeu, nu vorbeau aceeași limbă; erau divizați și împrăștiați. Însă când ei au fost adunați la Paște, toți s-au adunat laolaltă, iar Duhul a fost revărsat; biserica a fost produsă!

Ceea ce era divizat și împrăștiat în omul vechi a fost pe deplin recâștigat și făcut una în omul nou! Astăzi, biserica în calitate de om nou în noua creație, poartă imaginea lui Dumnezeu pentru expresia lui Dumnezeu și luptă împotriva dușmanului lui Dumnezeu pentru împărăția lui Dumnezeu (Coloseni 3:10-11; Efeseni 2:15; 4:24; 6:10-11).

Pentru că omul vechi a căzut în vechime, răzvrătire și dezbinare, Dumnezeu a creat omul nou; omul nou creat de Dumnezeu Îl exprimă în mod corporativ. Omul nu a decăzut o singură dată; au existat patru decăderi ale oamenilor, până când omul a decăzut până la cel mai înalt grad și a devenit carne, imposibil să-L exprime și reprezinte pe Dumnezeu.

Așadar, Dumnezeu a venit să cheme un anumit neam, cu Avraam ca și cap al ei, dar chiar și acel neam a decăzut. Așadar, Dumnezeu a venit în Sine Însuși pentru a se încarna, și prin moartea Sa pe cruce, El a dărâmat zidul de despărțire din mijloc, desființând în trupul Său legea poruncilor în rânduieli, ca să-i creeze pe cei doi în Sine într-un singur om nou, făcând astfel pace (Efeseni 2:15). Amin!

Ceea ce era împrăștiat și divizat în omul vechi este acum recâștigat în omul nou (Geneza 11:5-9; Faptele Apostolilor 2:5-12; Coloseni 3:10-11). În Geneza 11, vedem finalizarea căderii; omul a fost împrăștiat și divizat până la cel mai înalt grad, până la punctul în care toți vorbeau limbi diferite.

Dar în Faptele Apostolilor 2 vedem cum a luat ființă omul nou în mod practic și toți vorbeau aceeași limbă, căci biserica a fost creată pentru a fi singurul om nou în noua creație a lui Dumnezeu.

Dacă citim Epistolele lui Pavel, vedem lumina cu privire la singurul om nou. Efeseni 2:13 ne spune în special că, în Cristos Isus, noi, care odinioară eram departe, ne-am apropiat prin sângele lui Cristos.

A te apropia înseamnă a te apropia nu numai de Dumnezeu, ci și de credincioși! Pe de o parte, prin crucea lui Cristos, am fost împăcați cu Dumnezeu și putem veni înaintea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, am fost apropiați unii de alții, de ceilalți credincioși în Cristos.

Cristos Însuși a devenit pacea noastră; El a făcut din amândoi unul și a dărâmat zidul de despărțire din mijloc, vrăjmășia. Omul nou a fost creat de Cristos pe cruce din două popoare: evrei și neamurile.

Acum trebuie doar să ne îmbrăcăm cu omul nou. Efeseni 4:22 spune că ar trebui să ne dezbrăcăm, în ceea ce privește felul nostru de viață anterior, de omul vechi, care se strică după poftele înșelăciunii. O, Doamne!

Trebuie să ne exersăm să ne dezbrăcăm de omul vechi, adică să ne dezbrăcăm de omul dezbinat și risipit și să ne îmbrăcăm cu omul nou (v. 24).

Trebuie să ne îmbrăcăm în omul nou, care a fost creat după imaginea lui Dumnezeu, în dreptatea și sfințenia realității. Amin!

Domnul a creat deja omul nou pe cruce și toate separările au fost dărâmate. Acum suntem biserica în calitate de omul nou în noua creație și împreună purtăm imaginea lui Dumnezeu pentru expresia lui Dumnezeu și luptăm împotriva dușmanului lui Dumnezeu pentru împărăția lui Dumnezeu. Aleluia!

Fie ca aceasta să devină o viziune pentru noi, ceva ce vedem, savurăm, în care rămânem și care devenim. Fie ca noi să ne dezbrăcăm de omul cl vechi și să ne îmbrăcăm cu omul nou. Fie ca Domnul să câștige omul nou ca fiind capodopera Sa în economia Sa, astfel încât să-L putem exprima și reprezenta pe Dumnezeu pe pământ astăzi!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai murit pentru noi pe cruce nu doar pentru a ne mântui, ci și mai mult, pentru a crea omul nou! Aleluia, pe cruce Cristos a abolit în trupul Său legea poruncilor în rânduieli, astfel încât să-i poată crea pe cei doi – evrei și neamuri – în Sine într-un singur om nou, făcând astfel pace! Slavă Domnului, acum avem pace în Trupul lui Cristos ca omul nou! Amin, Doamne, fă-ne să vedem că biserica, ca om nou în noua creație, poartă imaginea lui Dumnezeu pentru expresia lui Dumnezeu și luptă împotriva dușmanului lui Dumnezeu pentru împărăția lui Dumnezeu! Doamne, Îți mulțumim că ne-ai făcut un om nou, iar acum suntem una cu Tine și una unii cu alții, fără nicio separare între noi și Dumnezeu și între noi și poporul lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a dezbrăca, în ceea ce privește felul nostru de viață anterior, omul vechi! Ne exersăm să ne îmbrăcăm în omul nou, care a fost creat conform lui Dumnezeu în dreptatea și sfințenia realității!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Church as the New Man is the Corporate Man to Express and Represent God today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 22 cu tema: Creatorul singurului om nou ca fiind capodopera lui Dumnezeu, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim și umblăm prin Duhul, semănăm înspre Duhul și ne lăudăm în cruce

26/09/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Calea prin care Îl putem primi, experimenta și savura pe Cristosul atotinclusiv ca Duh atotinclusiv dătător de viață este trăind și umblând prin Duhul, avându-L pe Cristos format în noi prin durerile nașterii, semănând în Duhul și savurând harul Domnului cu duhul nostru. Amin!

Săptămâna aceasta, considerăm cu rugăciune care este calea prin care noi, credincioșii în Cristos, putem savura Duhul ca binecuvântare a Evangheliei. În cartea Galateni, ni se spune că noi, credincioșii în Cristos, suntem descendenți ai lui Avraam și moștenim binecuvântarea promisă, care este Cristos Însuși ca Duh.

Avraam este tatăl nostru spiritual; suntem fii ai lui Avraam în duh, căci suntem regenerați prin credința în Cristos și trăim prin credință pentru a savura toate bogățiile lui Dumnezeu promise nouă. Cristos a venit să împlinească scopul lui Dumnezeu prin încarnare și, în special, El a fost o sămânță întreită.

El este sămânța femeii, promisă Evei în Gen. 3:15; El a venit să distrugă lucrările diavolului și să-l facă de rușine, chiar să-l distrugă pe diavol pe cruce. Aleluia!

El este sămânța lui Avraam promisă în Gen. 12:2-3; ca sămânță a lui Avraam, Cristos a venit să fie binecuvântarea tuturor neamurilor și să ne dea Duhul ca realitate a țării bune.

Cristos este sămânța lui David promisă în 2 Samuel 7:12-14; ca sămânță a lui David, El a fost transfigurat pentru a fi Fiul lui Dumnezeu în putere și El aduce împărăția lui Dumnezeu.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca sămânța întreită în umanitate, devenim una cu El pentru a face parte din sămânța femeii care să-l zdrobească și să-l distrugă pe diavol.

Suntem una cu El și ne împărtășim din binecuvântarea Sa, chiar devenim o binecuvântare pentru alții, căci Îl savurăm și-L împărțim pe Cristosul atotinclusiv ca Duh atotinclusiv dătător de viață altora, fiind astfel parte din sămânța corporativă a lui Avraam.

Suntem una cu Cristos pentru a face parte din sămânța corporativă a lui David, căci noi, asemenea lui Cristos, vom fi transfigurați pentru a deveni fii ai lui Dumnezeu în deplinătate și suntem una cu Cristos pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu. Aleluia!

Astăzi, în viața noastră de zi cu zi, trebuie să avem o cale de a-L primi, experimenta și savura pe Cristosul atotinclusiv ca Duh atotinclusiv dătător de viață, agregatul binecuvântării atotinclusive a evangheliei depline a lui Dumnezeu.

Trebuie mai întâi ca Cristos să fie revelat în noi, căci Cristosul pe care îl experimentăm și pe care-L savurăm este bazat pe Cristosul pe care îl vedem. Apoi, trebuie să fim sub auzirea credinței, pentru a putea fi infuzați cu Cristos și a-L trăi pe Cristos.

Trebuie să fim identificați cu Cristos în moartea Lui și să trăim în învierea Lui, permițându-i lui Cristos să trăiască în noi. Fie ca noi să vedem calea prin care să Îl savurăm pe Duh ca binecuvântare a evangheliei și fie ca noi să fim cei mai buni savuratori ai Duhului în viața noastră de zi cu zi!

Savurăm Duhul ca binecuvântare trăind și umblând prin Duhul

Galateni 5:16 și 25 ne oferă calea prin care să-L primim, să-L experimentăm și să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca Duh atotinclusiv, dătător de viață – aceasta se face trăind și umblând prin Duhul. A trăi prin Duhul și a umbla prin Duhul cuprinde întreaga noastră ființă și întreaga noastră viață de zi cu zi; trebuie să avem întreaga noastră ființă prin Duhul.

Duhul lui Dumnezeu a venit în duhul nostru și S-a contopit cu duhul nostru (Romani 8:16); a trăi și a umbla prin Duh înseamnă a trăi și a umbla prin duhul contopit cu El. Cum facem asta? Cum putem fi cei care trăiesc și umblă prin Duh în fiecare moment al vieții noastre de zi cu zi? Este ceva ce ține de practică.

În primul rând, trebuie să vedem că am fost identificați cu Cristos. În duhul nostru, suntem una cu Domnul. Aleluia, suntem un singur duh cu Domnul și, ori de câte ori ne întoarcem la duhul nostru, Domnul Se contopește cu noi puțin mai mult în fiecare zi!

Văzând că suntem un singur duh cu Domnul, trebuie pur și simplu să chemăm Numele Domnului. Trebuie să începem dimineața prin a chema Numele Domnului. Primul lucru pe care trebuie să-l facem dimineața este să ne întoarcem inima către Domnul și să chemăm Numele Său.

Nu ar trebui să fim pasivi dimineața, luându-ne timp să facem una și alta; mai degrabă, pe măsură ce facem una și alta, trebuie să chemăm Numele Domnului pentru a-L atinge. Ori de câte ori chemăm Numele Domnului, suntem în duh (1 Corinteni 12:3). Când chemăm Numele Domnului, savurăm bogățiile lui Cristos.

Pe măsură ce chemăm Numele Domnului dimineața devreme, începem ziua într-un mod bun și întreaga zi este condusă de Cristos. Când avem un început bun dimineața, contactându-L pe Domnul, vom putea face față oricărei situații din timpul zilei.

Apoi, pe măsură ce trecem prin lucruri în timpul zilei, trebuie să chemăm în continuare Numele Domnului. A chema Numele Domnului din nou și din nou înseamnă a trăi și a umbla prin Duh.

Fie ca noi să exersăm să trăim și sp umblăm prin Duhul pe tot parcursul zilei. Fie ca noi să exersăm întoarcerea de la sinele nostru, de la omul nostru natural și de la carnea noastră și pur și simplu să ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul.

Când suntem pe cale să facem una sau alta, trebuie mai întâi să-L contactăm pe Domnul. Domnul este în duhul nostru și noi suntem un singur duh cu Domnul. Trebuie să ne dăm seama că suntem una cu Domnul și trebuie să rămânem în unirea organică cu El pe tot parcursul zilei.

Pe măsură ce ne ocupăm de multe lucruri pe parcursul zilei, pe măsură ce ne facem treaba la serviciu sau ne ocupăm de treburile familiei, pe măsură ce studiem sau călătorim, trebuie să-L contactăm pe Domnul din nou și din nou, chemând Numele Său.

De asta avem nevoie astăzi. Trebuie să trăim și să umblăm prin Duhul. Pe măsură ce trăim și umblăm prin Duhul, contactându-L pe Domnul chemând Numele Lui din nou și din nou, vom savura Duhul ca binecuvântare în viața noastră de zi cu zi într-un mod practic.

Doamne Isuse, vrem să primim, să experimentăm și să savurăm Duhul ca binecuvântarea Evangheliei, trăind și umblând prin Duhul astăzi! Amin, Doamne, îți mulțumim că ai venit în noi pentru a Te uni cu noi ca un singur duh! Aleluia, Cristos trăiește în noi, căci El este Duhul contopit cu duhul nostru ca un singur duh! Ne exersăm duhul, Doamne dragă, doar pentru a chema Numele Tău! O, Doamne Isuse, vrem să chemăm Numele Tău astăzi! Umple-ne cu Tine Însuți. Umple-ne cu duhul Tău. Fie ca noi să Te contactăm pe tot parcursul zilei! Aleluia, în duhul nostru suntem una cu Domnul și El trăiește în noi! Amin, Doamne, vrem să avem întreaga noastră ființă prin Duh. Chemăm Numele Tău din nou și din nou pentru a Te contacta și a fi umpluți cu Tine. Vrem să trăim și să umblăm prin Duh, chemând Numele Domnului în orice timp și în orice loc!

Savurăm Duhul ca binecuvântare avându-L pe Cristos format în noi și semănând înspre Duhul

Calea prin care Îl putem primi, savura și experimenta pe Cristosul atotinclusiv ca Duh atotinclusiv este prin a-L avea pe Cristos format în noi prin travaliu, așa cum se vede în Galateni 4:19. Cristos este format în noi. Aceasta implică trudă și travaliu. Trebuie să ne întoarcem la Domnul din nou și din nou și trebuie să-L lăsăm pe Cristos să fie format în noi.

Cristos este în noi, dar El trebuie să crească în noi. Imaginea Sa este în duhul nostru, dar El trebuie să fie exprimat prin noi. Pe măsură ce exersăm să ne întoarcem inima către Domnul și ne exersăm duhul pentru a-L privi față în față, suntem transformați în aceeași imagine, iar Cristos este format în noi. Chipul Său este format în noi. Aceasta implică mult travaliu.

De asemenea, aceasta nu este în, din și prin noi înșine, ci este în Trup și prin Trup. Avem nevoie ca Trupul, membrele Trupului, să fie în durerile nașterii asupra noastră, astfel încât Cristos să poată fi format în noi. De asemenea, trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a fi în durerile nașterii, astfel încât Cristos să poată fi format în sfinți.

O altă cale de a savura, experimenta și primi Duhul atotinclusiv ca binecuvântare a Evangheliei este prin semănarea înspre Duhul, având în vedere dorința și scopul Duhului, pentru a realiza ceea ce dorește Duhul (Galateni 6:7-8).

Tot ceea ce facem seamănă o sămânță. Orice facem, semănăm semințe. Când rostim un anumit cuvânt în duh, pe măsură ce trăim și umblăm în Duhul, semănăm semințe de viață. Dar dacă suntem în carne și rostim cuvinte în carne, semănăm semințe în carne care duc la moarte.

Când Domnul ne luminează și ne arată că atât de mult din ceea ce facem și spunem este semănat înspre carne, vom veni la Domnul, ne vom pocăi înaintea Lui și ne vom întoarce la El. Ne vom ruga să fim cei care trăiesc și umblă în Duh, astfel încât tot ceea ce facem, tot ceea ce spunem și chiar atitudinea și înfățișarea noastră să fie o semănare înspre Duh.

Cine seamănă înspre carnea sa va secera stricăciunea cărnii, dar cine seamănă înspre Duhul va secera din Duh viața etenră. Fie ca noi să fim înaintea Domnului în ceea ce privește viața noastră zilnică.

Fie ca noi să ne deschidem către El și să-L lăsăm să ne infuzeze cu Sine însuși pe tot parcursul zilei. De aceea trebuie să chemăm numele Domnului în timpul zilei, începând de dimineață.

Când chemăm numele Domnului din adâncul ființei noastre, suntem umpluți de Domnul ca viață. Când chemăm Numele Domnului, suntem umpluți în interior cu Domnul, iar El ne spală, ne curăță și ne saturează cu Sine Însuși.

Apoi, venim la Domnul în cuvântul Său pentru a ne înnoi mintea în cuvântul lui Dumnezeu. Cât de mult avem nevoie ca mintea noastră să fie înnoită, spălată, curățită și purificată!

Dacă suntem pasivi și nu permitem în mod activ cuvântului lui Cristos să locuiască în noi din belșug, mintea noastră va fi vechime, plină de concepții, iar moartea este prezentă. Dacă nu învățăm să ne concentrăm activ atenția asupra duhului nostru, vom simți moartea, dar dacă ne concentrăm atenția asupra duhului nostru, savurăm viață și pace (Romani 8:6).

Din prisosul inimii vorbește gura noastră; trebuie să adunăm cuvântul Domnului în inima noastră, să cumpărăm adevărul, să prețuim adevărul și vom avea o comoară în inima noastră din care vom semăna înspre Duhul.

Zi de zi trebuie să cooperăm cu Domnul în viața noastră personală pentru a fi umpluți în duh, pentru a umbla și a trăi în Duh și pentru a semăna înspre Duhul. Dacă semănăm ceva înalt și bun, vom secera același lucru, dar dacă semănăm ceva josnic și urât, vom secera același lucru.

Fie ca noi să venim cu adevărat la Domnul în legătură cu aceasta, căci semănăm ceea ce suntem și vom secera fie stricăciune, fie viață eternă. Chiar și felul în care ne îmbrăcăm este o semănare; când alții ne văd, își fac o anumită impresie despre cum este și cum umblă un credincios.

Când ne îmbrăcăm într-un anumit fel, când ne coafăm părul într-un anumit fel și când umblăm și vorbim într-un anumit fel, semănăm semințe. Nu ar trebui să ne lăsăm înșelați – Dumnezeu nu este batjocorit, căci ceea ce seamănă omul, va și secera. Fie ca noi să semănăm înspre Duhul și să secerăm conform Duhului astăzi!

Doamne Isuse, descoperă-ne ca să Te vedem față în față, ca să putem fi transformați în aceeași imagine. Amin, Doamne, vrem să Te privim și să Te reflectăm, pentru ca Cristos să fie format în noi! O, Doamne, fie ca Tu să Te răspândești în ființa noastră interioară, să ne reconstitui cu Tine Însuți, să crești în noi și să fii format în noi! Fie ca imaginea lui Cristos să fie imprimată și văzută în noi tot mai mult, zi de zi! Amin, Doamne, ne dăm Ție astăzi pentru a Te savura și a Te experimenta ca Duh dătător de viață atotinclusiv. Umple-ne cu Tine Însuți. Vrem să chemăm Numele Tău. Vrem să semănăm înspre Duhul și nu înspre carne. O, Doamne, fie ca noi să fim cei care semănăm înspre Duhul cu dorința și scopul Duhului! Salvează-ne de la semănarea înspre carne, care ne duce la secerarea stricăciunii. O, Doamne, fie ca niciun cuvânt stricat să nu iasă din gura noastră, ci unul bun spre zidire! Introdu-Te în noi. Umple-ne cu cuvântul Tău. Fie ca noi să Te exprimăm și să semănăm înspre Duhul zi de zi, ca să putem împlini ceea ce dorește Duhul!

Savurăm și experimentăm Duhul ca binecuvântare lăudându-ne cu crucea lui Cristos și prin savurarea harului lui Cristos cu duhul nostru

Galateni 6:14-15 ne oferă a noua cale în Galateni prin care Îl putem primi, experimenta și savura Duhul ca binecuvântare: lăudându-ne cu crucea lui Cristos și trăind o creație nouă.

Ca și credincioși în Cristos, departe fie de noi gândul de a ne lăuda decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost crucificată față de noi și noi am fost crucificați față de lume. Crucea lui Cristos este lauda noastră.

Nu ne lăudăm cu cât știm, ce avem, ce putem face și chiar cu ce experiențe avem cu Cristos; ne lăudăm cu crucea lui Cristos. Aceasta înseamnă că crucea lui Cristos lucrează în noi pentru a termina orice lucru și tot ce aparține omului natural cu lucrurile lui naturale. Ne lăudăm cu faptul că totul a fost terminat pe cruce.

Nu ne lăudăm cu mașina noastră, ci cu crucea lui Cristos. Nu ne lăudăm cu casa noastră mare sau cu hainele pe care le purtăm, căci dragostea noastră pentru o casă mare și dragostea pentru moda elegantă au fost toate anulate.

Tot ce este în lume a fost desființat pe cruce. Totul a fost șters; ne lăudăm cu faptul că am fost crucificați împreună cu Cristos, iar crucea lui Cristos a desființat tot ce este în vechea creație. Acum suntem o creație nouă.

Nici măcar nu ne lăudăm cu cunoștințele noastre spirituale sau cu realizările spirituale; ne lăudăm cu crucea lui Cristos. Ceea ce contează nu este circumcizia, nici necircumcizia, ci o creație nouă.

Totul este nou acum, căci suntem o creație nouă în Cristos. Ceea ce contează este că suntem în Cristos, Cristos este în noi, am fost crucificați împreună cu Cristos, iar lumea a fost crucificată față de noi și noi față de lume. Slavă Domnului!

Acum suntem o creație nouă și umblăm într-o viață nouă. Ne lăudăm cu crucea lui Cristos și trăim o creație nouă! Amin!

Calea finală prin care putem să-L primim, să-L experimentăm și să-L savurăm pe Cristos ca Duh este prin harul Domnului Isus Cristos cu duhul nostru (Galateni 6:18). Epistola către Galateni se încheie cu: Harul Domnului Isus Cristos să fie cu duhul vostru, fraților. Amin. Minunat!

Harul Domnului Isus Cristos este cu duhul nostru; așa putem să-L primim, să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv ca Duh atotinclusiv dătător de viață, realitatea binecuvântării Evangheliei.

Când ne exersăm duhul, când trăim și umblăm în duhul nostru, savurăm harul Domnului Isus Cristos cu duhul nostru. Totul se reduce la aceasta: Duhul cu duhul nostru.

Duh minunat, atotinclusiv, dătător de viață este cu duhul nostru, iar acest Duh ne conduce la auzirea credinței, să ne îmbrăcăm cu Cristos, să fim crucificați, să umblăm și să trăim în Duh, să răspundem Duhului, să semănăm înspre Duhul, să trăim prin Duhul, să umblăm potrivit Duhului, să ne lăudăm cu crucea lui Cristos, să trăim o creație nouă și să savurăm harul lui Cristos cu duhul nostru.

Harul Domnului Isus Cristos este cu duhul nostru, pentru ca noi să-L putem primi, savura și experimenta pe Cristos ca Duh, binecuvântarea Evangheliei.

Doamne Isuse, vrem să Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca Duh, binecuvântarea Evangheliei, lăudându-ne cu crucea lui Cristos! Aleluia, am fost crucificați împreună cu Cristos! Slavă Domnului, prin crucea lui Cristos suntem crucificați față de lume și lumea este crucificată față de noi! Amin, Doamne, nu mai aparținem acestei lumi, iar unica noastră laudă nu este nimic din această lume, ci crucea lui Cristos! Slavă Domnului, prin cruce am fost terminați, lumea a fost terminată și acum suntem o creație nouă în Cristos! Amin, Doamne, acum trăim în înviere ca o creație nouă și trăim în duhul contopit! Aleluia, harul Domnului Isus Cristos este cu duhul nostru! Amin, Doamne, Te primim ca har astăzi. Tu ești har cu duhul nostru. Ne întoarcem către duhul nostru. Ne exersăm duhul. Ne exersăm să Te savurăm ca Duh cu duhul nostru, căci harul Domnului Isus Cristos este cu duhul nostru! Continuăm să Te savurăm astăzi ca Duhul cu duhul nostru.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Living and Walking by the Spirit, Sowing unto the Spirit, and Boasting in the Cross, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 20 cu tema: Calea de a-L primi, experimenta și savura pe Cristosul atotinclusiv ca Duh dătător de viață atotinclusiv — suma binecuvântării atotcuprinzătoare a evangheliei depline a lui Dumnezeu, ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Suntem identificați cu Cristos în moartea Lui: nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi

25/09/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Calea în care Îl putem primi, experimenta și savura pe Cristosul atotinclusiv ca Duh atotinclusiv și dătător de viață este prin a fi identificați cu El în moartea Lui, astfel încât să nu mai fim noi cei care trăiesc, ci Cristos să fie Cel care trăiește în noi, iar viața pe care o trăim acum în trup o trăim în credința lui Cristos. Amin!

Cartea Galateni ne oferă multe căi prin care să savurăm și să experimentăm binecuvântarea evangheliei, care este Cristosul atotinclusiv ca Duh atotinclusiv și dătător de viață cu duhul nostru.

Trebuie să fim ajutați de Domnul prin cuvântul Său și strălucirea Lui pentru a ieși din noi înșine, din situația și condiția noastră și pentru a fi aduși în Cristos, în savurarea și experimentarea a ceea ce este El.

Viața noastră creștină este pe deplin implicată cu tot ceea ce Dumnezeu în Cristos este pentru noi, ca Duh; trăim viața creștină nu în și prin noi înșine, ci în duhul nostru, unde suntem un singur duh cu Cristos.

Însă noi, credincioșii în Cristos, suntem plini de concepții care ne împiedică să-L vedem pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să ne împărtășim din El. Se pare că, cu cât creștem mai mult în viața noastră umană, cu cât ne dezvoltăm mai mult și învățăm să avem grijă de lucruri, cu atât suntem mai plini de concepții.

Aceste concepții ne împiedică să-L vedem pe Domnul într-un mod proaspăt și ne întunecă înțelegerea, chiar împiedicându-ne să vedem strălucirea Domnului. Cât de mult avem nevoie de îndurarea Domnului pentru a renunța la concepțiile noastre.

Avem nevoie ca El să strălucească asupra noastră și în noi pentru a pătrunde prin concepțiile noastre și trebuie să cooperăm cu El pentru a îndepărta orice văluri, astfel încât să-L putem vedea față în față!

Acesta este secretul: trebuie să-L vedem pe Domnul cu o față descoperită, pentru a putea fi infuzați cu El. Pentru aceasta, trebuie să ne întoarcem zilnic inima către Domnul.

Inima noastră este atât de lipicioasă – se lipește de multe lucruri, persoane și probleme. Uneori, inima noastră se lipește de un anumit sentiment; alteori, se lipește de un anumit gând sau concept. Trebuie să învățăm să ne întoarcem inima către Domnul și să o îndreptăm absolut asupra Lui.

Și nu facem asta singuri; ne întoarcem inima către Domnul deschizându-ne către El, chemând Numele Lui și cerându-I să ne întoarcă inima către El. O, când inima noastră este întoarsă către Domnul, vălurile sunt luate și Îl putem privi pe Domnul și putem fi infuzați cu El!

Când suntem dezvăluiți înaintea Domnului, suntem umpluți de revelația Fiului lui Dumnezeu și devenim o creație nouă în Cristos, căci Cristos trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos! Slavă Domnului! Fie ca aceasta să fie realitatea noastră astăzi în viața noastră creștină.

Savurăm Duhul ca binecuvântare fiind identificați cu Cristos în moartea Sa, astfel încât Cristos să trăiască în noi

Galateni 2:20 ne oferă o cale foarte practică și aplicabilă pentru noi de a-L primi, experimenta și savura pe Cristosul atotinclusiv ca Duh atotinclusiv dătător de viață – prin a fi identificați cu El în moartea Sa, astfel încât să nu mai fim noi cei care trăiesc, ci Cristos să trăiască în noi. Aleluia!

Când am crezut în Domnul Isus și am fost botezați, am fost identificați cu Cristos. Romani 6:3 ne spune că am fost botezați în Cristos și, prin urmare, am fost botezați în moartea Sa. Botezul nu este un ritual sau o formă exterioară; botezul semnifică identificarea noastră cu Cristos.

Prin botez, oamenii pocăiți sunt cufundați în Cristos, luându-L pe Cristos ca domeniu al lor, pentru a putea fi uniți cu El ca fiind unul singur în moartea și învierea Lui. Când suntem botezați în Cristos, suntem botezați în moartea Lui.

Moartea Domnului ne-a separat de lume și de puterea satanică a întunericului și a pus capăt vieții noastre naturale, naturii noastre vechi, sinelui nostru, cărnii noastre și chiar întregii noastre istorii.

Prin credință și botez, suntem uniți cu Cristos – suntem identificați cu Cristos în moartea Sa. Aceasta înseamnă că suntem făcuți una cu Cristos; prin credință și botez suntem făcuți una cu Cristos. Botezul ne identifică cu Cristos făcându-ne o singură entitate cu Cristos.

Slavă Domnului, am fost botezați în Cristos și în moartea Sa și am fost identificați cu Cristos în moartea Sa, astfel încât nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi! În cazul lui Cristos, moartea Lui este istorie; în cazul nostru, moartea Lui este o experiență prezentă, vie și intensă.

Putem și ar trebui să-L experimentăm pe Cristos în moartea Sa zi de zi. Suntem identificați cu Cristos în moartea Sa și nu mai suntem noi cei care trăiesc, căci am murit împreună cu Cristos; acum Cristos este cel care trăiește în noi. Acesta este secretul vieții noastre creștine.

Cum putem trăi viața creștină? Cum Îl putem exprima pe Cristos? Cum putem împlini cuvântul lui Dumnezeu? Cum putem să-i fim plăcuți lui Dumnezeu? Nu este prin străduința sau încercarea noastră. Nu este prin a face tot posibilul să ascultăm de cuvântul lui Dumnezeu și să ținem promisiunile Sale. Nu este prin efort sau luptă proprie.

Doar prin identificarea cu Cristos în moartea Lui putem trăi viața creștină, căci Cristos trăiește în noi și suntem crucificați împreună cu Cristos. Acest aspect al identificării este crucial în experiența noastră creștină; este o experiență spirituală în care trebuie să intrăm zi de zi.

Nu este pentru că am realizat ceva sau suntem mai buni decât alții. Nu este vorba că am ajuns la ceva anume și că suntem cumva mai avansați. Este faptul că suntem identificați cu Cristos în moartea Lui; am fost crucificați cu Cristos. Suntem identificați cu Cristos în moartea Lui, pentru ca să nu mai trăim noi, ci Cristos să trăiască în noi (Romani 6:3-4; Galateni 2:20).

Toate lucrurile prin care a trecut Cristos sunt acum experiența noastră; ceea ce a experimentat El este al nostru în duh. Suntem în Cristos. Suntem una cu Cristos. Ne identificăm cu El și orice este El, orice a trecut El, este al nostru.

În fiecare zi trebuie să ne aflăm în această poziție de a fi identificați cu Cristos. A fi identificați cu Cristos înseamnă a fi un singur duh cu El și chiar a fi o singură entitate cu El (1 Corinteni 15:45b; 6:17; Filipeni 1:20-21).

Nu ar trebui să încercăm să fim ceva sau să realizăm ceva prin noi înșine sau în noi înșine. Cristos a făcut deja totul pentru noi. El a venit să fie realitatea fiecărui lucru pozitiv. El a împlinit toată legea cu cerințele ei. El este realitatea tuturor ofrandelor.

Nu trebuie să ne îmbunătățim; trebuie pur și simplu să-L luăm pe Cristos ca realitatea tuturor ofrandelor zi de zi. Când ne trezim dimineața și venim să-L contactăm pe Domnul, Îl luăm ca realitatea tuturor ofrandelor.

El este ofranda noastră pentru păcat, ofranda noastră pentru vină și ofranda arsă. Pur și simplu ne identificăm cu El; ne așezăm mâinile peste El și suntem una cu El. Nu trebuie să inventăm ceva, ci pur și simplu ne așezăm mâinile peste El.

Defectele noastre sunt transferate asupra Lui și El le ia pe toate; toate atributele și virtuțile Sale devin ale noastre, fiind transferate în noi. Fie ca noi să-L savurăm pe Cristos și să-L trăim pe Cristos în această identificare cu Cristos.

Doamne Isuse, credem că prin credință și botez suntem una cu Tine! Amin, Doamne, suntem identificați cu Cristos în moartea Lui, astfel încât nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi! Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Pur și simplu venim la Tine așa cum suntem! Nu ne luptăm și nu ne străduim să ne îmbunătățim, ci pur și simplu ne așezăm mâinile peste Tine. Tu ești una cu noi și Tu ne-ai făcut una cu Tine. Vrem să rămânem în această unire organică. Slavă Domnului, prin credință și botez în Cristos am fost identificați cu Cristos în moartea Lui! Aleluia, am fost crucificați cu Cristos și nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi! Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi. Vrem să rămânem în identificarea cu Cristos în duhul nostru contopit și să Te lăsăm să trăiești în noi. Te luăm pe Tine ca realitatea tuturor ofrandelor. Vrem să rămânem una cu Tine în moartea Ta, astfel încât să nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi. Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi!

Nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi, iar noi trăim în credința lui Cristos

Galateni 2:20 este un verset minunat care ne oferă o perspectivă asupra vieții creștine conform economiei lui Dumnezeu. Nu este un verset doctrinar, un verset care ne vorbește despre doctrina trăirii lui Cristos; este un verset experiențial, un verset care poate fi aplicat vieții noastre de zi cu zi.

Noi, cei care credem în Cristos, am fost crucificați împreună cu Cristos și nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi. Am fost identificați cu Cristos în moartea Lui și Cristos trăiește în noi astăzi.

Însă noi trăim; nu am fost înlocuiți de Cristos, nici viața și persoana noastră nu sunt date la schimb cu viața și persoana lui Cristos, ci încă trăim. Încă trăim o viață în trup, dar această viață nu este în și prin noi înșine, ci prin credința în Cristos, chiar prin credința lui Cristos.

Trebuie să luăm acest verset și să ne rugăm mult asupra lui, aducând fiecare cuvânt și expresie înaintea Domnului și amestecându-l cu duhul nostru de credință, cerându-I Domnului să facă acest lucru real pentru noi în experiența noastră.

Nu mai sunt eu, ci Cristos – o, Doamne, ce înseamnă asta? Cristos trăiește în mine – Doamne Isuse, fă acest lucru real pentru noi! Noi nu mai trăim, ci trăim în trup și trăim prin credința în Cristos – Doamne, adu-ne în realitatea acestui fapt astăzi!

Este un fapt că am fost crucificați împreună cu Cristos. Acest lucru s-a împlinit, căci suntem identificați cu Cristos în moartea Sa. Omul nostru cel vechi a fost crucificat împreună cu Cristos; acesta este un fapt împlinit (Romani 6:6). Trebuie să ne exersăm duhul și să ne bazăm pe acest fapt spiritual.

Pe baza faptului că am fost identificați cu Cristos în moartea Sa, nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi. Și viața pe care o trăim acum în trup, o trăim prin Cristos ca credință a noastră, chiar trăim în credința lui Cristos.

Nu este credința noastră – nu avem credință în noi înșine, ci Cristos care trăiește în noi devine credința noastră. Avem credință atunci când Îl vedem pe Cristos, când Îl savurăm pe Cristos și când Îl apreciem pe Cristos.

Când venim la Domnul și pur și simplu Îl atingem, Îl vedem și Îl savurăm pe El, credința se ridică în noi, căci credința este reacția noastră la atracția Lui.

Credința nu este altceva decât Cristos care se infuzează în noi pentru a deveni capacitatea noastră de a crede. Cu cât îl atingem mai mult pe Cristos, cu atât Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât El devine credința noastră prin care trăim.

Trăirea noastră ca fiind creștini este în credință și prin credință, adică trăim în credința lui Cristos, căci Cristos devine credința noastră. Oamenii din jurul nostru încă văd că trăim, mâncăm, dormim, studiem, muncim și facem tot felul de lucruri. Dar realitatea noastră este că da, încă trăim, dar nu trăim prin nimic din noi înșine, ci prin Cristos ca credință a noastră.

Trăim în credința lui Cristos, trăim prin credința lui Cristos și Cristos trăiește în noi. Cristos este Cel care trăiește în noi, căci suntem una cu El. Deci, de fapt, nu este vorba de trăirea noastră – este trăirea lui Cristos, căci nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi.

Încă mai avem o viață, căci trebuie să facem multe lucruri în viața noastră de zi cu zi, totuși această viață nu este prin noi înșine sau în noi înșine, ci Cristos trăiește în noi.

Cu cât El trăiește mai mult în noi, cu atât ne dăm seama mai mult de valoarea Sa. Pur și simplu Îl apreciem și avem credință; reacționăm la valoarea Sa crezând în El și trăind prin credință (2 Corinteni 5:14-15; Evrei 12:2).

Aceasta nu este o viață prin noi înșine, ci prin Cristos; suntem terminați, nu mai trăim, suntem anulați, pentru că am fost crucificați împreună cu Cristos, dar totuși trăim, pentru că Cristos trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos.

Încă trăim, dar nu trăim prin ceva din noi înșine, ci prin Cristos Însuși ca credință a noastră. Slavă Domnului

Acesta este un fapt. Trebuie să ne rugăm mult înaintea Domnului asupra versetului 20 din Galateni 2 pentru ca Domnul să facă acest lucru real pentru noi.

Calea în care putem să-L primim, să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca Duh, binecuvântarea Evangheliei, este să fim identificați cu Cristos în moartea Sa și să trăim prin credința în Cristos, chiar prin Cristos ca și credința noastră.

Cum facem asta? Trebuie să găsim multe căi pe parcursul zilei de a-L contacta pe Domnul. Putem petrece timp cu El dimineața și putem lua câteva versete pentru a le savura în duh înaintea Lui. Putem chiar să le scriem și să le păstrăm cu noi pentru a le analiza și a le reconsidera pe parcursul zilei.

Apoi, stabilim câteva momente de rugăciune și-L contactăm pe Domnul în timpul zilei. Chemăm Numele Lui pentru a ne înflăcăra duhul. Când chemăm Numele Domnului, Îl trăim pe Cristos (Romani 10:13).

Fie ca noi să învățăm să-L contactăm pe Domnul pe tot parcursul zilei, bazându-ne pe faptul că am fost identificați cu Cristos în moartea Sa și nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi, iar viața pe care o trăim în trup o trăim în credință, în unitate cu Domnul!

Doamne Isuse, adu-ne în realitatea faptului că nu mai sunt eu, ci Cristos care trăiește în mine! Amin, Doamne, credem că am fost crucificați împreună cu Cristos. Aleluia, suntem identificați cu Cristos în moartea Lui și nu mai trăim! Amin, Doamne, viața pe care o trăim acum în trup o trăim în credință, credința Fiului lui Dumnezeu! O, Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este atât de minunat, atât de prețios și atât de plăcut, și El a devenit credința noastră! Te iubim, Doamne Isuse, și Îți mulțumim că ne iubești și Te-ai dat pentru noi! Amin, încă trăim, dar nu trăim prin nimic din noi înșine – trăim prin Cristos ca credință a noastră! Slavă Domnului, Cristos este Cel care trăiește în noi și trăim într-un singur duh cu El! Trăiește în noi astăzi, Doamne Isuse. Noi nu mai trăim, ci Cristos trăiește în noi. Cât de prețios și minunat este Cristos! Te iubim, Doamne, și Te apreciem. Tu ești credința noastră. Trăim prin credință. Vrem să te contactăm pe tot parcursul zilei, ca Tu să poți trăi în noi și noi să-L putem trăi pe Cristos!