Experimentăm pe Cristos

Să avem speranța gloriei și să-L savurăm pe Cristos în suferințele noastre pentru a fi mântuiți în viața Sa

07/11/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, avem speranță și ne lăudăm datorită speranței gloriei lui Dumnezeu; pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos în suferințele noastre, suntem mântuiți în viața Sa pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, expresia corporativă a lui Dumnezeu. Aleluia!

Trebuie să vedem că rezultatul justificării noastre nu este doar faptul că suntem justificați înaintea lui Dumnezeu și acum avem pace cu Dumnezeu, ci și mai mult, că suntem aduși la deplina savurare a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră.

Ce este justificarea? Este acțiunea lui Dumnezeu de a ne aproba conform standardului Său al dreptății. Dreptatea noastră ca și credincioși în Cristos nu este o condiție pe care o posedăm în noi înșine sau pe care o atingem pe măsură ce facem fapte bune. Mai degrabă, dreptatea noastră este o persoană cu care suntem uniți – Cristosul cel viu Însuși!

Când credem în Cristos, primim iertarea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu ne justifică făcându-L pe Cristos dreptatea noastră și îmbrăcându-ne cu Cristos ca haină a dreptății noastre. Rezultatul justificării noastre este savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră. Ce minunat e acest lucru!

În Romani 5:1-11, vedem că rezultatul justificării noastre este întrupat în șase lucruri minunate. În primul rând, Dumnezeu ne-a îndreptățit pe noi, păcătoșii, și ne-a împăcat pe noi, dușmanii Săi, cu Sine, iar dragostea Sa a fost turnată în inimile noastre.

Indiferent ce ni se întâmplă nouă sau în jurul nostru, ne putem exersa duhul de dragoste dat de Dumnezeu pentru a-L savura pe Dumnezeu, a ne păstra în dragostea lui Dumnezeu și a birui degradarea din biserica de astăzi!

Slavă Domnului, am obținut acces prin credință la acest har în care stăm (Romani 5:2). Stăm în har, savurându-L pe Dumnezeu în Cristos ca viață și rezervă de viață a noastră și umblăm în pace. Slavă Domnului, avem pace înspre Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos! Calea noastră astăzi este în pace; facem lucrurile în pace cu Dumnezeu și în pace cu oamenii.

Aici, în domeniul harului, ne lăudăm în Dumnezeu și ne lăudăm și în necazurile noastre, căci știm că necazul produce capacitatea de a îndura, iar capacitatea de a îndura produce aprobare, iar aprobarea produce speranță.

Prin necaz, Îl putem savura pe Cristos și se produce capacitatea de a îndura. Necazul este întruparea harului ca dulce vizită a harului.

Necazul rezultă în capacitatea de a îndura, iar capacitatea de a îndura produce aprobare. Avem nevoie de aprobare. Nu suntem potriviți pentru lucrarea Domnului, dar suntem testați și aprobați de Dumnezeu pe măsură ce trecem prin necazuri și obținem aprobarea Lui.

Aprobarea produce speranță și ne lăudăm datorită speranței gloriei lui Dumnezeu

Împreună cu aprobarea, avem speranță (Romani 5:4) și ne lăudăm datorită speranței gloriei lui Dumnezeu (v. 2). Necazul produce capacitatea de a îndura, capacitatea de a îndura produce aprobare, iar aprobarea produce speranță.

Deși stăm în har și umblăm în pace, nu suntem încă pe deplin în glorie, care expresia lui Dumnezeu. Totuși, știm că greutatea de o clipă a necazurilor noastre lucrează pentru noi, din ce în ce mai mult, o greutate eternă de glorie (2 Corinteni 4:17). Aleluia!

Astăzi trecem prin suferințe și necazuri și există o durere și o suferință trecătoare pe care le experimentăm; totuși, credem că acestea lucrează pentru noi o greutate eternă de glorie. Învățăm să Îl savurăm pe Cristos în suferințele noastre.

Slavă Domnului, Dumnezeul oricărui har ne-a chemat la gloria Sa eternă în Cristos Isus; aici și acum Îl savurăm pe Cristos ca speranță a gloriei noastre (1 Petru 5:10; 1 Tesaloniceni 2:12; Coloseni 1:27; Filipeni 3:21).

Slavă Domnului, Dumnezeul oricărui har, care ne-a chemat la gloria Sa eternă în Cristos Isus, după ce vom fi suferit puțină vreme, El Însuși ne va desăvârși, ne va întări, ne va stabili și ne va întemeia. Pe măsură ce trecem prin suferință, Îl savurăm pe Cristosul care locuiește în noi și suntem desăvârșiți, stabiliți, întăriți și întemeiați.

Faptul că Dumnezeu este al oricărui har înseamnă că există bogății ale abundenței vieții divine în multe aspecte care ne sunt slujite în multe etape ale lucrării divine în noi în economia lui Dumnezeu! Amin!

În primul pas, Dumnezeu ne-a chemat, iar ultimul pas este ca El să ne glorifice, căci El ne-a chemat la gloria Sa eternă. Acum, între chemarea Sa și glorificarea Sa, savurăm grija iubitoare a lui Dumnezeu în timp ce El ne disciplinează și El îndeplinește o lucrare de desăvârșire, stabilire, întărire și întemeiere în noi. Aleluia!

Dumnezeul oricărui har a trecut prin procesele încarnării, trăirii umane, răstignirii, învierii și înălțării la cer pentru ca El să ducă la îndeplinire răscumpărarea completă și deplină, astfel încât să ne poată aduce pe noi, poporul Său răscumpărat, într-o unire organică cu Sine.

Acum suntem uniți cu Domnul ca un singur duh (1 Corinteni 6:17) și ne putem împărtăși din bogățiile Dumnezeului Triunic ca savurare a noastră. În acest Cristos, prin răscumpărarea Sa atotinclusivă și pe baza tuturor realizărilor Sale, Dumnezeu poate fi Dumnezeul oricărui har pentru a ne chema la gloria Sa eternă și pentru a ne desăvârși, stabili, întări și întemeia în Dumnezeul Triunic (1 Petru 1:1-2).

Pe de o parte, trecem prin suferințe și necazuri; pe de altă parte, Îl savurăm pe Cristosul care locuiește în noi ca fiind tot harul și ne îndreptăm spre țelul glorios al lui Dumnezeu, care este glorificarea noastră.

Toate acestea au loc nu prin eforturile noastre, ci prin tot harul Său, care este adevăratul har al lui Dumnezeu (1 Petru 5:12). Astăzi, Domnul ne conduce pe noi, numeroșii Săi fii, la glorie, sfințindu-ne zilnic (Evrei 2:10-11) și suntem transformați zilnic din glorie în glorie (2 Corinteni 3:16-18; 4:16).

Pe măsură ce ne păstrăm inimile îndreptate către Domnul pentru a privi gloria lui Dumnezeu pe fața lui Isus Cristos, suntem transformați zilnic din glorie în glorie până când vom fi glorificați! Astăzi, avem speranța de a fi glorificați și ne lăudăm în speranța gloriei lui Dumnezeu (Romani 5:4).

Aceasta este speranța că într-o zi vom fi cu toții aduși în gloria lui Dumnezeu. Această glorie vine și nici măcar nu putem înțelege cum va fi aceasta, căci nimic nu se compară cu ea. Așa cum electricitatea este glorificată sau exprimată prin iluminarea unui bec strălucitor, tot așa vom fi glorificați pentru a-L exprima pe Dumnezeul Triunic în mod corporativ!

Dumnezeul Triunic invizibil face o lucrare minunată în noi, credincioșii Săi, pentru a ne face expresia Sa corporativă pentru strălucirea Sa în acest univers! Slavă Domnului! Nimic nu se poate compara cu această glorie (vezi Romani 8:18; 2 Corinteni 4:17; 1 Tesaloniceni 2:12; Evrei 2:10; 1 Petru 5:10).

Astăzi Îl savurăm pe Dumnezeu datorită speranței acestei glorii viitoare și sperăm în gloria viitoare! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, îți mulțumim că lucrezi în noi nu numai aprobarea, ci și speranța! Aleluia, ne lăudăm datorită speranței gloriei lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca să ne dăm seama că întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi, din ce în ce mai mult, o greutate eternă de glorie! Fă aceasta în noi, Doamne. Fie ca Tu să introduci gloria Ta în noi până când ne vei glorifica pe deplin. Slavă Domnului, Dumnezeul oricărui har ne-a chemat la gloria Sa eternă în Cristos Isus! Amin, Doamne, îți mulțumim că ai venit în noi ca speranță a gloriei și Te putem savura în duhul nostru ca speranță gloriei noastre! Ne exersăm duhul astăzi pentru a Te savura și a ne împărtăși din bogățiile gloriei Tale în duh. Slavă Domnului, El ne conduce pe noi, numeroșii Săi fii, spre glorie sfințindu-ne și transformându-ne zilnic. Amin, Doamne, vrem să Te privim cu fața descoperită, ca să putem fi transformați din glorie în glorie, după imaginea Ta glorioasă! Aleluia, Cristos este în noi, speranța gloriei!

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos în suferințele noastre, suntem mântuiți în viața Sa pentru zidirea bisericii

A cincea binecuvântare a rezultatului justificării noastre este că suntem mântuiți în viața Sa (Romani 5:10). Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos în suferințele noastre, suntem mântuiți în viața lui Cristos pentru îndeplinirea țelului organic al mântuirii dinamice a lui Dumnezeu!

Acest scop este producerea și zidirea Trupului organic al lui Cristos exprimat în bisericile locale. În bisericile locale, savurăm harul bogat al Domnului și aici Dumnezeul păcii îl zdrobește pe Satan sub picioarele noastre pentru exprimarea Sa glorioasă și pentru etalarea victoriei Sale (Romani 5:10; 12:5; 16:1, 4-5, 16, 20). Slavă Domnului!

Rezultatul justificării noastre este cu adevărat minunat, căci prin faptul că suntem justificați de Dumnezeu, suntem aduși la savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră zi de zi.

Capitolele de la 5 până la 16 din Romani vorbesc despre mântuirea organică a lui Dumnezeu. Chiar dacă noi, credincioșii în Cristos, am fost mântuiți inițial, căci duhul nostru a fost mântuit prin regenerare, încă avem nevoie să fim mântuiți în viața lui Dumnezeu de atâtea lucruri din viața noastră de zi cu zi.

Cu toții avem nevoie să fim mântuiți zilnic de atâtea lucruri negative. Trebuie să fim mântuiți de temperamentul nostru și de sinele nostru. Cum putem fi mântuiți de temperamentul nostru, pe care nu-l putem schimba, și de sinele nostru, pe care nimeni nu-l poate trata? Prin savurarea lui Cristos în mijlocul suferințelor, aceasta ne va face să fim mântuiți în viața Sa.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos în suferințele noastre, avem nevoie de mântuirea în viața Sa. Trebuie să fim mântuiți în viață de păcatul care ne înconjoară, adică trebuie să fim eliberați de legea păcatului și a morții (Romani 8:2).

Cum putem fi eliberați de legea păcatului și a morții? Prin a fi mântuiți în viața Sa, prin fixarea minții noastre pe duh și prin faptul că suntem în Cristos Isus.

Trebuie să fim mântuiți în viața Sa de la a fi lumești. Trebuie să fim sfințiți, ca să nu fim modelați după imaginea acestei epoci, ci să ne înnoim mintea, ca să fim transformați și să-L exprimăm pe Dumnezeu (Romani 12:2).

Trebuie să fim mântuiți în viața Sa de ființa noastră naturală; aceasta înseamnă că trebuie să fim transformați din viața noastră naturală, astfel încât să trăim prin viața divină pentru a-L exprima pe Dumnezeu.

Trebuie să fim mântuiți în viața Sa de la a fi asemănați sinelui nostru, adică trebuie să fim mântuiți de la exprimarea sinelui prin a fi conformați imaginii lui Cristos (Romani 8:28-29).

De atâtea ori ne dăm seama că încă ne exprimăm sinele, nu pe Cristos; trebuie să fim mântuiți de exprimarea sinelui prin a fi mântuiți în viața Sa, ca să putem fi conformați imaginii lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu.

În cele din urmă, trebuie să fim mântuiți în viața Sa de a fi individualiști, adică trebuie să fim zidiți împreună cu alții în Trupul lui Cristos (Romani 12). Cât de individualiști suntem în omul nostru natural! Cât de mult avem nevoie să fim mântuiți în viața Sa, ca să putem fi zidiți împreună cu sfinții în Trupul lui Cristos!

Prin justificare, am fost aduși în domeniul savurării; în acest domeniu stăm în har, umblăm în pace, suferim în speranță și Îl savurăm pe Dumnezeu în necazurile noastre.

Pe măsură ce suferim și, în același timp, Îl savurăm pe Cristos, suntem mântuiți în viața Sa. Aceasta este nevoia noastră astăzi – avem nevoie să fim mântuiți în viața Sa mult mai mult!

E adevărat că suferim și că învățăm să-L savurăm pe Cristos în suferințele noastre, dar, în același timp, trebuie să-L lăsăm pe Domnul să ne mântuiască în viața Sa până când vom fi exact ca El, exprimându-L pe Dumnezeu în mod corporativ ca Trupul lui Cristos!

Aceasta este rezultatul justificării – să-L savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca viața noastră pentru expresia Sa corporativă pe pământ!

Doamne Isuse, mântuiește-ne mult mai mult în viața Ta astăzi! O, ce binecuvântare este ca noi, credincioșii în Cristos, să fim mântuiți zilnic în viața lui Cristos până când devenim la fel ca El în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire! Amin, Doamne, vrem să-L savurăm pe Cristos în suferințele noastre, ca să putem fi mântuiți în viața lui Cristos! Mântuiește-ne mult mai mult în viața Ta pentru îndeplinirea țelului organic al mântuirii dinamice a lui Dumnezeu. Mântuiește-ne în viața Ta de toate lucrurile negative, de sinele nostru și de temperamentul nostru. Mântuiește-ne în viața Ta de păcatul care ne înconjoară și de legea păcatului și a morții. Mântuiește-ne în viața Ta de a fi lumești și de ființa noastră naturală. Amin, Doamne, transformă-ne și dă-ne imaginea și chipul Tău! Mântuiește-ne în viața Ta de a fi egoiști și individualiști. Amin, Doamne, vrem să stăm în har, să umblăm în pace, să suferim în speranță și să Îl savurăm pe Dumnezeu în necazul nostru! Aleluia, în timp ce suferim și savurăm, suntem mântuiți în viața lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Have the Hope of Glory and Enjoy Christ in our Sufferings to be Saved in His Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 2 cu tema: Rezultatul justificării noastre — savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Necazul rezultă în capacitatea de a îndura și capacitatea de a îndura produce aprobare prin testare

06/11/2025 by Credincios in Cristos 6 Comments

Pe măsură ce stăm în har și umblăm în pace, trecem prin necazuri și încercări, care rezultă în capacitatea de a îndura, iar capacitatea de a îndura produce aprobare, chiar testarea credinței noastre, care este mai prețioasă decât aurul; cu toții trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne acorde aprobare, astfel încât El să ne poată încredința Evanghelia și grija față de sfinți.

Noi, credincioșii în Cristos, suntem cei care Îl iubesc pe Domnul și care vrem să Îl savurăm, să-L câștigăm și să creștem în El. Învățăm să nu acordăm atenție lucrurilor exterioare sau să ne concentrăm asupra dificultăților noastre, căci ne dăm seama că necazul și încercările sunt porția noastră în această epocă.

Dumnezeu vine să ne viziteze astăzi sub formă de necazuri; de multe ori El ne dă mai mult har nu atunci când lucrurile merg bine, ci atunci când trecem prin necaz. Putem chiar spune că, atunci când lucrurile merg bine și nu avem probleme sau încercări, nu câștigăm la fel de mult din Dumnezeu ca atunci când suntem în necaz.

Asemenea apostolului Pavel, poate Îi cerem lui Dumnezeu să înlăture un anumit element care ne deranjează din carnea noastră sau din mediul nostru, iar Domnul s-ar putea să nu o facă. În loc să înlăture necazul, Domnul vrea să crească nivelul harului, astfel încât să Îl putem savura pe Domnul mai mult decât înainte.

Putem chiar spune că necazul este întruparea harului, căci Domnul ne vizitează într-un mod dulce ca har în timp ce trecem prin necaz. Nu căutăm necazul și nu dorim încercări, dar acestea sunt porția noastră în această epocă, fie că vrem acest lucru, fie că nu.

Toate ființele umane trec prin încercări și necazuri și fiecare ființă umană suferă; cu toate acestea, noi, ca și credincioși în Cristos, avem o porție suplimentară de necazuri, căci întreaga lume este împotriva Celui pe care Îl iubim, Isus Cristos.

Dar slavă Domnului, pe măsură ce trecem prin încercări și necazuri, Domnul face ca toate lucrurile, toate persoanele și toate situațiile să lucreze împreună spre binele nostru.

Atâta timp cât Îl iubim pe Domnul și ne deschidem Lui, Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru, pentru ca să putem câștiga mai mult din Cristos introdus în ființa noastră și să putem fi transformați și conformați imaginii lui Cristos.

Poate că vrem să trăim o viață pașnică, fără suferință sau probleme, dar gândul lui Dumnezeu este diferit de al nostru; El știe că ne deschidem mai mult către El atunci când suntem în încercări și necazuri, așa că El ne atribuie o anumită măsură de suferință.

O, fie ca noi să ne deschidem către Domnul și fie ca noi să Îl savurăm ca har, fie ca noi să ne lăudăm chiar în necazurile noastre, știind că necazul produce capacitatea de a îndura!

Necazul produce capacitatea de a îndura, căci testarea credinței noastre este mai prețioasă decât aurul

De ce ne lăudăm noi, credincioșii în Cristos, în necazurile noastre? Care este motivul pentru care ne putem lăuda în necazurile noastre, chiar dacă nu ne plac necazurile? Ne lăudăm în Dumnezeu lăudându-ne în necazurile noastre, știind că necazul produce capacitatea de a îndura, iar capacitatea de a îndura produce aprobare, iar aprobarea produce nădejde (Romani 5:3-4, 11).

Necazul rezultă în capacitatea de a îndura, iar capacitatea de a îndura produce aprobare. Ce este aprobarea? Aprobarea este un caracter testat și o vrednicie testată (Filipeni 2:19-22). Dacă Dumnezeu ne încredințează Evanghelia și grija față de cei din casa Lui depinde de aprobarea Lui, care vine din testarea Sa.

Apostolii au fost mai întâi testați și aprobați de Dumnezeu, apoi li s-a încredințat Evanghelia. Dumnezeu le-a testat și examinat inimile încontinuu, astfel încât vorbirea evangheliei de către ei nu era de la ei, ca să le placă oamenilor, ci de la Dumnezeu, ca să-I placă Lui (1 Tesaloniceni 2:4). O, Doamne Isuse!

Când Îl slujim pe Domnul și trăim viața creștină în viața de biserică, avem multe necazuri; nu le spunem celor cărora le slujim că ne cauzează necazuri, dar noi le experimentăm. De exemplu, este posibil să avem o întâlnire cu o persoană nouă pe care o păstorim, iar aceasta întârzie; apoi, întârzie din nou și din nou, ceea ce ne provoacă suferință și necaz.

În viața noastră creștină, avem și mult necaz, care produce capacitatea de a îndura, iar capacitatea de a îndura produce aprobare.

Necazul produce capacitatea de a îndura. În tot felul de medii, chiar dacă ne putem simți tulburați de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, de modul în care se comportă alții și de modul în care oamenii ne tratează, trebuie să venim la Domnul pentru a-L savura ca har, astfel încât necazurile să producă capacitatea de a îndura în noi.

Fie ca necazurile noastre să nu producă în noi mânie sau amărăciune, ci capacitatea de a îndura.

1 Petru 1:7 vorbește despre testarea credinței noastre; Petru spune că această testare este mult mai prețioasă decât aurul, care piere, deși este încercat prin foc. Petru a descoperit că credința noastră trebuie să fie încercată; avem credință, ne prețuim credința și trăim prin credință, dar credința trebuie să fie încercată.

Încercarea credinței este mai prețioasă decât testarea aurului, care este încercat prin foc. Aurul este prețios, dar aurul brut trebuie să treacă prin purificarea focului pentru a fi purificat și a deveni prețios.

Când aurul brut trece prin testarea focului purificator, dobândește o calitate ușor de aprobat de toată lumea (Maleahi 3:3); devine aur curat, foarte prețios.

În mod similar, noi, credincioșii în Cristos, avem credință, căci credem în Domnul Isus. Dar credința noastră are multe lucruri în ea, căci are unele impurități. De exemplu, unii cred în Domnul Isus și cred, de asemenea, că Domnul îi va face să prospere; cred că, dacă au credință în Cristos, Dumnezeu îi va îmbogăți.

Alții așteaptă alte lucruri de la Dumnezeu, așa că credința lor nu este pură sau purificată. De asemenea, putem crede că El ne va da multe lucruri și ne va proteja, ne va menține sănătoși și ne va da mulți bani.

Există multe impurități în credința noastră, așa că credința noastră trebuie să fie testată prin foc, focul necazurilor. Când credința noastră trece prin necaz și este testată din nou și din nou, focul Duhului Sfânt o va arde și va îndepărta toate impuritățile până la punctul în care credința noastră va fi aur curat.

Noi Îl iubim doar pe Domnul și suntem absoluți pentru El, nepăsându-ne de nimic altceva decât de economia lui Dumnezeu. Domnul vrea să plătim prețul pentru a-L câștiga ca credință de aur prin încercări de foc, astfel încât să putem ne împărtășim din aurul adevărat!

Aurul adevărat este Cristos Însuși ca viață divină cu natura divină pentru zidirea Trupului lui Cristos (2 Petru 1:4).

În acest fel, pe măsură ce trecem prin încercări și necazuri de foc, credința noastră este aprobată și purificată și Îl câștigăm pe Cristos ca aur adevărat, obținând astfel credința de aur. Astfel, putem deveni un lampadar de aur curat pentru zidirea Noului Ierusalim de aur (Apocalipsa 3:18; 1:20; 21:18, 23). Amin!

Fie ca noi să-L iubim pe Domnul și să ne deschidem Lui astăzi, astfel încât necazurile noastre să producă capacitatea de a îndura, iar această capacitatea de a îndura să producă aprobare.

Fie ca Domnul să ne testeze credința prin multe încercări și necazuri, pentru ca El să poată câștiga credința de care are nevoie și pe care o dorește; când Fiul omului se va întoarce, fie ca El să ne găsească cu credință pe pământ!

Doamne Isuse, Te iubim și credem în Tine! Ne deschidem Ție. O, Doamne, chiar și atunci când trecem prin încercări și necazuri, ne deschidem Ție! Fie ca Tu să câștigi ceea ce cauți în noi astăzi. Nu ne uităm la necazuri, Doamne, ci ne uităm la Tine pentru ca credința noastră să fie aprobată și purificată. Ne deschidem Ție continuu pentru ca Tu să ne poți dovedi, examina și testa inimile astăzi. Îți mulțumim, Doamne, testarea credinței noastre este mult mai prețioasă decât aurul, care piere deși este dovedit prin foc! Fie ca noi să ne deschidem Ție pe măsură ce trecem prin focul încercărilor și suferințelor, pentru ca credința noastră să fie purificată și aprobată! Amin, Doamne, fie ca credința noastră să câștige o calitate ușor de aprobat de toată lumea! Fie ca noi să plătim prețul pentru a-L câștiga pe Cristos ca credință de aur prin încercările de foc! Amin, Doamne, fie ca noi să câștigăm mai mult din Tine ca aur adevărat, viața și natura divină, pentru zidirea Trupului care să devină un lampadar de aur curat pentru zidirea Noului Ierusalim de aur!

Din moment ce ne lipsește aprobarea, trebuie să ne rugăm, Doamne, dă-ne aprobarea!

Trebuie să ne rugăm și să fim deschiși Domnului, astfel încât necazurile prin care trecem să producă capacitatea de a îndura, iar capacitatea de a îndura să producă aprobare (Romani 5:4).

Aprobarea este o calitate aprobată care rezultă din capacitatea de a îndura necazul și încercarea. Răbdarea este bună, dar trebuie să producă aprobare. Uneori este dificil să aprobi unii dintre frații tineri, deoarece sunt încă neexperimentați și încă trebuie să treacă prin încercări și necazuri.

Tuturor ne lipsește aprobarea, calitatea care este ușor aprobată de alții. Așadar, Domnul aranjează o anumită măsură de suferințe și El permite necazul în viața noastră, astfel încât necazul să poată rezulta în capacitatea de a îndura, iar apoi capacitatea de a îndura să producă calitatea aprobării.

Aprobarea include experiență, dar este mai mult decât atât; cu cât suferim mai mult, cu atât avem mai multă capacitatea de a îndura și cu atât mai mult se va produce virtutea aprobării. Nu posedăm aprobarea prin nașterea noastră naturală; ea este câștigată prin multe necazuri și încercări.

Unii dintre sfinții care Îl iubesc pe Domnul cred că sunt potriviți să lucreze pentru Domnul. Ei au o anumită cantitate de viață și lumină, Îl iubesc pe Domnul, cunosc slujba și vor să-I fie de folos Domnului în viața de biserică.

Cu toate acestea, sunt neprelucrați și le lipsește calitatea aprobării; le lipsește calitatea aprobată care rezultă din capacitatea de a îndura necazul și încercarea. Această calitate a aprobării îi face pe oamenii cărora li se slujește fericiți, plăcut și confortabili.

De multe ori, tinerii sunt ca aurul brut, nefiind aprobați; ceea ce au nevoie nu este mai multă lustruire sau lustruire, ci mai multă ardere. Ceea ce avem nevoie cu toții este mai multă ardere și testare prin încercări și necazuri de foc, astfel încât să putem obține calitatea aprobării.

Putem crede că suntem potriviți să lucrăm pentru Domnul, dar ne lipsește aprobarea. Pe de o parte, putem fi destul de productivi oriunde mergem; totuși, pe de altă parte, putem fi neprelucrați, ducând lipsă de virtutea care îi face pe oameni fericiți, plăcut și confortabili. O, Doamne!

În loc să avem aprobare, putem avea dezaprobare, ceva care îi face pe alții să se simtă neconfortabili, neplăcut și neliniștiți. De exemplu, s-ar putea să fim destul de împovărați pentru viața de biserică și pentru grija față de sfinți și s-ar putea să dorim să-i ajutăm pe sfinți să funcționeze în întâlniri, astfel încât să ne dăm seama că sfinții trebuie să fie perfecționați în funcția lor.

Poate că suntem împovărați pentru ca tinerii să crească în viață și să funcționeze în măsura lor, dar putem fi atât de împovărați încât, în vorbirea noastră, putem deveni prea puternici, chiar exigenți. Așadar, atunci când îi vedem pe alții, când le privim fețele sau le citim mesajele, ne putem da seama că nu sunt fericiți.

Avem viață, Îl iubim pe Domnul, avem o povară, dar nu avem calitatea aprobată; Domnul ne mustră în interiorul nostru cu privire la lipsa noastră de aprobare.

Pe de o parte, sperăm ca sfinții de care avem grijă vor continua și vor funcționa în mod potrivit; pe de altă parte, nu prin cerințe, ci prin păstorire se poate realiza acest lucru.

Trebuie să avem inima iubitoare și iertătoare a Tatălui și duhul căutător și păstoritor al Fiului.

Deoarece ne lipsește aprobarea, trebuie să ne rugăm, Doamne, dă-ne aprobarea! Dacă ne rugăm în acest fel, dacă avem cu adevărat o conversație serioasă cu Domnul, El va aduce anumite circumstanțe în mediul nostru care vor produce aprobare pentru noi.

El ne va da o soție, de exemplu, care Îi este cea mai utilă în a produce aprobare în noi. Soția noastră este un ajutor excelent, căci ea Îl ajută pe Dumnezeu în a produce aprobare pentru slujitorii Săi, soții. Într-un fel, soția nu îl ajută pe soț; ea Îl ajută pe Dumnezeu, căci însăși carnea unei soții Îl ajută pe Dumnezeu să producă aprobare în soțul ei. O, Doamne!

Domnul poate, de asemenea, să ridice anumiți sfinți sau un anumit coleg de la serviciu care cooperează cu Dumnezeu pentru a produce în noi aprobare. Fie ca noi să ne dăm seama că problema nu este cu alții, căci ei ne deranjează, ne limitează și ne fac probleme; problema este lipsa noastră de aprobare.

Lipsa noastră de aprobare Îl deranjează pe Dumnezeu și ne dăunează nouă; acest lucru îi deranjează și pe sfinți și casa lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse! Putem să-i ajutăm pe sfinți pe de o parte, dar îi putem răni pe de altă parte.

Putem avea lumină și un dar și putem spune ceva pentru a zidi biserica; apoi, prin trăirea și atitudinea noastră, ne exprimăm lipsa de aprobare, iar acest lucru îi rănește (Matei 24:45-51; 1 Tesaloniceni 2:7-9).

Cât de mult avem nevoie cu toții de aprobarea care vine din capacitatea de a îndura! Cât de mult trebuie să ne rugăm înaintea Domnului cu privire la acest lucru. El trebuie să răzbească în noi în acest aspect și trebuie să câștige aprobare în noi!

Doamne Isuse, dă-ne aprobare! Suntem serioși cu Tine în această privință. Te iubim, Doamne, ne place să fim sub lumina Ta și Te savurăm în cuvântul Tău. Avem o povară să Te slujim și să fim de folos în mâna Ta în îngrijirea sfinților. O, Doamne, dă-ne aprobarea care vine din capacitatea de a îndura în suferința necazurilor și încercărilor. O, Doamne Isuse, mântuiește-ne de a fi nechibzuiți și neaprobați de Dumnezeu! Fie ca noi să le împărțim viață altora și să avem și virtutea aprobării, care îi face pe alții fericiți, plăcut și confortabili. Ne deschidem Ție, Doamne, atunci când trecem prin tot felul de încercări și necazuri. Ne deschidem testării Tale. Fie ca noi să acceptăm ajutorul pe care ni-l oferi prin intermediul soțului/soției noastre, al familiei noastre, al circumstanțelor din jurul nostru și al tuturor lucrurilor și persoanelor pe care ni le pui alături. Fie ca să câștigăm aprobarea de care Tu ai nevoie în noi, pentru ca Tu să ne încredințezi Evanghelia! O, Doamne, suntem sclavii Tăi – nu avem altă opțiune. Dă-ne aprobarea de care avem nevoie pentru a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Tribulation issues in Endurance and Endurance Produces Approvedness through Testing, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 2 cu tema: Rezultatul justificării noastre — savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne lăudăm în necazurile noastre, realizând că necazul este încarnarea harului

05/11/2025 by Credincios in Cristos 7 Comments

Pe măsură ce stăm în har și umblăm în pace, Îl avem pe Dumnezeu ca laudă și exultare, căci ne lăudăm în Dumnezeu și ne lăudăm și în necazurile noastre, știind că necazul este de fapt încarnarea harului cu toate bogățiile lui Cristos. Amin!

Slavă Domnului pentru că ne-a mântuit și ne-a regenerat pentru a-Și distribui viața în noi și a ne face copii ai lui Dumnezeu! Acum suntem credincioși în Cristos, cei care Îl iubesc pe Domnul și care învață să se împărtășească din pomul vieții, astfel încât să putem rămâne pe linia vieții.

Domnul ne învață zilnic în viața noastră creștină să nu mai trăim după pomul cunoștinței binelui și răului, ci mai degrabă să Îl savurăm pe Cristos ca viață și sursă de viață, astfel încât să putem fi pe linia vieții.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de la pierderea timpului fiind pe linia morții, linia pomului cunoștinței binelui și răului. Fie ca noi să luăm calea pomului vieții și să umblăm pe această cale zi de zi.

Ajungem pe această cale prin justificare, căci Dumnezeu ne justifică prin credința în Cristos, iar acum umblăm pe calea vieții. Fără justificare, nu putem câștiga viața. Fără a fi justificați de Dumnezeu, nu putem obține viața divină a lui Dumnezeu.

Dar slavă Domnului că toți am fost justificați prin credința în Cristos! Acum că suntem justificați, mergem mai departe cu Domnul să savurăm viața Lui, să ne împărtășim din viața Lui și să trăim prin viața Lui, chiar pentru a fi mântuiți în viața Lui.

Justificarea este baza, temelia și poarta prin care putem intra pe calea vieții; prin justificare, suntem aduși la savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră. Rezultatul justificării este că putem avea savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră.

Fie ca să nu ne oprim la justificare, ci să mergem mai departe pentru a fi mântuiți în viața lui Dumnezeu, savurându-L pe Cristos în toate lucrurile! Acum că am fost justificați, savurăm dragostea lui Dumnezeu turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat!

Aleluia, din ziua mântuirii noastre, indiferent ce ni se întâmplă, indiferent de fericire sau tristețe, în adâncul nostru avem sentimentul că Dumnezeu ne iubește. El ne păstrează în dragostea Lui și noi trebuie să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu. Trebuie doar să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu și să avem întotdeauna dragostea cea dintâi față de El. Amin!

Pe lângă dragostea lui Dumnezeu, avem și har; suntem în domeniul harului și acum stăm în har. Și umblăm în pace; pacea este calea noastră, căci Cristos este pacea noastră. Umblăm în pace cu Dumnezeu și avem pace cu toți oamenii, căci Îl savurăm și Îl experimentăm pe Cristos ca pace a noastră.

În domeniul harului Îl avem pe Dumnezeu ca laudă pentru savurarea și bucuria noastră: ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos

Pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi în domeniul harului, stând în har, îl avem pe Dumnezeu ca laudă și exultare pentru bucuria și savurarea noastră. Vedem acest lucru în Romani 5:11, unde Pavel spune că și noi ne lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos.

În trecut, înainte de a fi mântuiți, ne lăudam cu noi înșine și, în cele din urmă, am fost dezamăgiți. Acum, că am crezut în Cristos, fiind justificați de El, stăm în har și umblăm în pace, iar lauda noastră este în Dumnezeu.

Nu ne lăudăm cu noi înșine sau cu ceea ce putem face. Nu ne lăudăm cu ceea ce suntem sau cu ceea ce putem face. Ne lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos.

Când ne lăudăm cu noi înșine, suntem dezamăgiți, pentru că toată gloria omului este ca florile și iarba de pe câmp – se ofilește și se stinge. Dar, pe măsură ce stăm în har și Îl savurăm pe Dumnezeu, putem fi din nou și din nou în Dumnezeu și ne putem lăuda cu Dumnezeu datorită speranței gloriei lui Dumnezeu!

Cum ne putem lăuda cu Dumnezeu? Ne lăudăm cu El datorită speranței gloriei lui Dumnezeu. Speranța noastră este în El; El ne va glorifica și, atunci când ne lăudăm cu El, suntem înălțați.

Noi, creștinii, nu trebuie să fim deprimați. Este posibil să falimentăm, să greșim și să avem multe falimente, dar putem veni la Domnul din nou și din nou pentru a ne mărturisi păcatele și a aplica sângele Său prețios.

Putem merge mai departe cu Domnul pentru că El ne va glorifica; El aranjează toate lucrurile pentru noi în așa fel încât toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru (Romani 8:28-29). Dumnezeu știe că ființa noastră naturală trebuie să fie sfințită, transformată și conformată. Așadar, El îngăduie anumite necazuri și suferințe spre binele nostru.

Poate că nu ne plac necazurile și suferințele și poate că nu le preferăm, dar acestea produc ceva bun în noi. Dumnezeu este Cel care lucrează în culise pentru a face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine, astfel încât noi, credincioșii în Cristos, să putem fi conformați imaginii lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu.

Dacă avem această perspectivă, ne vom da seama că necazul și suferința sunt pentru transformarea noastră și nu ne vom plânge de ele, nu ne vom certa cu Dumnezeu pentru a-I cere să le înlăture și nu vom lupta împotriva necazului și a suferinței.

Mai degrabă, ne vom deschide Domnului, ne vom mărturisi păcatele și falimentele și vom aplica sângele Său prețios și pur și simplu Îi vom permite Domnului să Se introducă pe Sine în noi.

Prin toate lucrurile care au loc în viața noastră, Domnul vrea să Se introducă pe Sine în noi pentru a fi viața și totul pentru noi și El aranjează tot felul de lucruri, persoane și situații din mediul nostru pentru a ne ajuta să fim deschiși lucrării Sale.

O, fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului în toate lucrurile prin care trecem, astfel încât El să se poată lucra în noi! Și fie ca noi să-I permitem Domnului să ne dărâme încrederea în sine și încrederea în sine, astfel încât să ne putem lăuda în Dumnezeu!

Pe măsură ce falimentăm din nou și din nou, pe măsură ce trecem prin necazuri și suntem în suferință, ne dăm seama că nu există nimic în noi cu care să ne putem lăuda; ne putem lăuda doar în Dumnezeu.

La fel ca Pavel, putem ruga Domnul să îndepărteze spinul din carne, dar El nu poate; El poate doar să ne sporească harul, căci harul Lui este suficient pentru noi. Stăm în har și ne lăudăm în Dumnezeu, nu în nimic din noi înșine sau din ceea ce putem face.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție! Stăm în har și ne lăudăm în Dumnezeu! Amin, Doamne, singura noastră laudă este în Dumnezeu, nu în nimic din noi înșine. Îți mulțumim că faci toate lucrurile în noi și în jurul nostru spre binele nostru, pentru ca noi să fim conformați imaginii lui Cristos. Ne deschidem Ție, dragă Doamne Isuse, pentru ca Tu să poți lucra toate lucrurile pentru scopul Tău în ființa noastră. Venim la Tine cu falimentele, greșelile și păcatele noastre și pur și simplu le mărturisim sub lumina Ta; spală-ne și curăță-ne cu prețiosul Tău sânge. Vrem să mergem mai departe cu Tine. Ne deschidem întreaga ființă Ție pentru ca Tu să poți lucra în noi ceea ce vrei Tu să faci. O, Doamne, fie ca să vedem că Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine, pentru ca noi să fim conformați imaginii lui Cristos, primul născut Fiu al lui Dumnezeu! Aleluia, ne lăudăm în Dumnezeu, care lucrează toate lucrurile! Amin, Doamne, ne lăudăm în Dumnezeu, căci Dumnezeu face totul în noi și prin noi. Te iubim, Doamne, și ne lăudăm în Tine!

Necazul este încarnarea harului cu toate bogățiile lui Cristos – ne lăudăm în necazurile noastre

În Romani 5:3, Pavel spune că ne lăudăm în necazurile noastre; în versetul 11, spune că ne lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Omenește vorbind, nu ne place necazul și nici nu-l primim cu brațele deschise. Dar practic vorbind, noi, credincioșii în Cristos, ne lăudăm în necazurile noastre, căci necazul este de fapt încarnarea harului cu toate bogățiile lui Cristos.

Așa cum îl putem cunoaște și savura pe Dumnezeu pentru că El S-a încarnat în Cristos, iar fără Cristos nu-L putem cunoaște pe Dumnezeu, tot așa necazul este încarnarea harului. Aparent, avem necaz în mediul nostru; de fapt, avem har. Uimitor!

De ce se întâmplă asta? Pentru că știm că necazul produce răbdare, răbdarea produce aprobare, iar aprobarea produce speranță, iar această speranță nu ne face de rușine. Aceasta este o imagine a vieții noastre creștine; viața noastră creștină este plină de necaz.

Am putea crede că, acum că suntem credincioși în Cristos, totul va fi lin și toate problemele vor dispărea. Dar ceea ce descoperim este că necazul se intensifică în viața noastră creștină și ne putem lăuda în necazurile noastre, căci necazul este încarnarea, întruparea harului.

Necazul este dulcea vizitare a harului, căci în necazul nostru Domnul ne poate vizita și poate deveni experimental pentru noi ca har. Harul ne vizitează în principal sub forma necazului, prin care Dumnezeu are o cale de a lucra în noi. Nimănui nu-i place necazul, dar nu-l putem evita.

Din ziua în care am fost atrași de Domnul să-L iubim și să-L urmărim, Domnul ne-a permis să experimentăm anumite necazuri. Dar nu ar trebui să ne temem sau să ne descurajăm, căci chiar dacă avem lacrimi din cauza suferinței noastre în necaz, Domnul ca har este porția noastră pentru savurarea noastră în necaz.

A respinge necazul înseamnă a respinge harul, care este Dumnezeu ca porția noastră pentru savurarea noastră. Harul ne vizitează în principal sub forma necazului prin care Dumnezeu face ca toate lucrurile – toate persoanele, toate situațiile, toate circumstanțele și toate mediile – să lucreze împreună spre bine (Romani 8:28-29)!

Binele pe care Dumnezeu îl dorește pentru noi, adevăratul bine pentru noi, credincioșii în Cristos, este să putem câștiga mai mult din Cristos, pentru a-L avea introdus în ființa noastră, astfel încât să putem fi transformați metabolic și conformați imaginii lui Cristos până când vom fi aduși în deplina filiație! Aleluia!

Pentru un scop atât de glorios, experimentăm necazul și ne lăudăm în necazurile noastre.

În 2 Corinteni 12:7-9, vedem că Pavel s-a lăudat cu slăbiciunea sa în necazul său, căci prin această slăbiciune, harul Domnului a fost sporit pentru el, devenind chiar suficient pentru el. Mulți credincioși nu au crucea și caută să o evite pentru că este o suferință, un necaz.

Madame Guyon, dimpotrivă, a primit crucea și chiar a sărutat-o, așteptând să vină mai mult, pentru că și-a dat seama că crucea i-a adus pe Dumnezeu. Și-a dat seama că, atunci când avea crucea, îl avea pe Dumnezeu. O, Doamne!

Poate că nu suntem atât de îndrăzneți să declarăm că sărutăm crucea și o primim cu brațele deschise, dar trebuie să avem viziunea că necazul este încarnarea lui Dumnezeu ca har, căci prin necaz, Dumnezeu ne vizitează pentru a ne distribui mai mult din Sine Însuși.

De aceea, ne lăudăm cu necazurile noastre, nu cu victoriile noastre; ne lăudăm cu slăbiciunea noastră, nu cu puterea sau punctele noastre forte. Harul vine întotdeauna sub forma necazului, cu scopul ca toate lucrurile, problemele, situațiile și circumstanțele să lucreze împreună spre bine, adică, pentru ca noi să-L putem câștiga pe Dumnezeu!

Acest lucru este foarte aplicabil vieții noastre creștine, căci în atâtea lucruri și în atâtea feluri întâlnim necazuri, așa cum ne-au fost alocate de Dumnezeu, și ne putem deschide Domnului pentru a-L putea savura ca har.

Poate că nu ne place ca cineva să întârzie la întâlnire, dar poate întârzia întotdeauna; acesta este ceva mic, dar ne provoacă suferință, fiind un necaz pentru noi. Chiar și într-un lucru atât de mic, ceva interior pe care îl suferim, ne putem deschide Domnului și Îi putem permite să Se introducă pe Sine Sine Însuși în ființa noastră, chiar pentru a ne câștiga mai mult și a ne conforma imaginii lui Cristos.

Fie ca noi să rămânem pe acest proces al vieții în care Dumnezeu aranjează toate lucrurile, toate persoanele și toate situațiile din jurul nostru spre binele nostru, pentru ca noi să fim conformați imaginii lui Cristos!

El știe de ce șef avem nevoie, de ce soț sau soție avem nevoie și în ce fel de viață de biserică vrea să fim. El știe ce prezbiteri să pună în viața de biserică, ce oameni să pună în jurul nostru și ce fel de manager ar trebui să avem.

El cunoaște toate nevoile noastre și El aranjează toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru, pentru a fi conformați imaginii lui Cristos. Fie ca noi să ne lăudăm în necazurile noastre și să ne lăudăm în Dumnezeu, căci El face toate lucrurile și noi pur și simplu ne deschidem Lui!

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că necazul este de fapt încarnarea harului, chiar dulcea vizitare a harului. Fie ca noi să nu respingem necazul, ci mai degrabă să ne deschidem Ție pentru a-L savura pe Dumnezeu ca porția noastră spre savurarea noastră. Amin, Doamne, crește nivelul harului chiar și atunci când trecem prin necaz. Ne deschidem Ție. Te iubim. Ne dăm Ție. Nu vrem să facem nimic separat de Tine. Vrem să rămânem în unirea organică cu Tine chiar și atunci când trecem prin necaz. Ne încredem în Tine, Doamne, și ne lăudăm în necazul nostru, căci știm că necazul produce răbdare, iar răbdarea, aprobare, iar aprobarea, speranță! Aleluia, Cristos este în noi ca speranță a gloriei, iar Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine, pentru ca noi să câștigăm mai mult din Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să câștigăm mai mult din Cristos și ca El să fie introdus în ființa noastră, astfel încât să putem fi transformați metabolic și conformați imaginii lui Cristos! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Boast in our Tribulations, Realising that Tribulation is the Incarnation of Grace, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 2 cu tema: Rezultatul justificării noastre — savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Fiind justificați prin credință, savurăm dragostea lui Dumnezeu, stăm în har și umblăm în pace

04/11/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Suntem justificați prin credința în Cristos, iar dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre, am obținut acces prin credință la acest har în care stăm și avem pace înspre Dumnezeu; trebuie să savurăm dragostea lui Dumnezeu și să ni se amintească de ea și trebuie să stăm în har și să umblăm în pace.

Slavă Domnului pentru lucrarea Sa răscumpărătoare pentru noi pe cruce! Prin credința în Domnul și în răscumpărarea Sa, suntem justificați de Dumnezeu; trecem prin poarta justificării și acum savurăm dragostea lui Dumnezeu, stăm în har și umblăm în pace.

Întreaga Biblie este despre două linii – linia vieții și linia morții, iar Romani 8 în special este un capitol care vorbește despre acest miez al Bibliei, viața și moartea. Pe ce linie ne aflăm? În viața noastră de zi cu zi, pe ce linie trăim: trăim pe linia morții sau pe linia vieții?

Prin pocăință și credință în Cristos, am intrat pe linia vieții și am părăsit linia morții. Totuși, nu este ușor să umblăm pe această cale, pe calea vieții. De atâtea ori descoperim că nu mai suntem pe linia vieții, ci pe linia morții.

Pentru a rămâne pe linia vieții, trebuie să luăm calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții. Trebuie să ne pocăim înaintea Domnului, căci petrecem mulți ani nu pe linia vieții, ci mai degrabă pe linia morții.

Ducem lipsă de viață. Putem avea o mulțime de activități și practici exterioare, dar în interior s-ar putea să nu fim pe linia vieții. Când Domnul Se îndură de noi și strălucește asupra noastră pentru a ne arăta cât ducem lipsă de viață și cât de mult încă trăim pe linia morții, ne vom pocăi și vom mărturisi înaintea Domnului.

Putem să-L urmărim pe Cristos personal și putem fi implicați în slujirea din viața de biserică, dar rămânem oare pe linia vieții? În slujirea noastră alături de sfinți, mâncăm din pomul vieții sau ne împărtășim din pomul cunoștinței binelui și răului?

Considerăm lucrurile în lumina binelui și a răului sau în lumina pomului vieții? Când ne coordonăm cu cineva, avem noi o cale mai bună decât ei, oare vrem să-i corectăm și suntem gata să arătăm lucrurile care sunt greșite sau le dăm viață? O, Doamne!

Când vedem o slăbiciune la alții, vrem oare să o corectăm sau le dăm viață? Ne dăm oare noi seama că nevoia noastră de astăzi este mai multă viață, nu mai multe învățături, corecții, doctrine sau practici?

Cât de mult trebuie să ne pocăim înaintea Domnului și să venim la El ca pom al vieții, luând calea de a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții în viața noastră creștină și în viața de biserică de astăzi!

Dumnezeu ne-a justificat și ne-a împăcat cu Sine, iar dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre

Biblia ne spune că, prin moartea răscumpărătoare a lui Cristos, Dumnezeu ne-a justificat pe noi, păcătoșii, și ne-a împăcat pe noi, dușmanii Săi, cu Sine (Romani 5:1, 10-11).

Eram păcătoși, așa că Dumnezeu ne-a justificat. Eram dușmanii lui Dumnezeu; în inimile și atitudinea noastră, eram în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu ne-a împăcat pe noi, dușmanii Săi, cu Sine.

Mai mult, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat (v. 5). Dumnezeu nu ne-a dat doar ceva din dragostea Lui; nu ne-a dat puțină dragoste, ci Și-a turnat dragostea în inimile noastre prin Duhul Sfânt.

Duhul Sfânt este în duhul nostru, căci El a venit în noi prin regenerare; împreună cu Duhul Sfânt, avem dragostea lui Dumnezeu. Întrucât Duhul Sfânt este pururea cu noi, în noi, tot așa dragostea lui Dumnezeu este cu noi pururea.

Chiar și atunci când nu simțim acest lucru sau ne simțim frustrați, având suișuri și coborâșuri, faptul neschimbător este dragostea Lui.

Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, iar dragostea Lui în noi este abundentă și suficientă; această dragoste ne face să ne pierdem în El și să fim mai mult decât biruitori în toate lucrurile.

Duhul Sfânt ne întărește zilnic, ne descoperă și ne asigură cu dragostea lui Dumnezeu. Deși putem fi afectați, săraci și deprimați, nu putem nega prezența dragostei lui Dumnezeu în noi.

Uneori trecem prin anumite lucruri pe care nu le înțelegem sau nu ne plac și suferim și suntem asupriți. Poate că nu înțelegem de ce trebuie să suferim acum, dar Duhul din noi ne confirmă că Dumnezeu ne iubește și că nu intenționează să ne facă rău sau să ne rănească.

Pentru a rămâne pe linia vieții, care este Cristos Însuși (Ioan 14:6a), trebuie să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu (Iuda 20-21), care este Dumnezeu Însuși (1 Ioan 4:8, 16).

Când ne exersăm duhul, Duhul împreună cu duhul nostru, ne asigură de dragostea lui Dumnezeu, confirmând că Dumnezeu ne iubește și vrea să ne transforme, așa că, indiferent ce suferim acum, totul este spre binele nostru, căci Îl iubim pe Dumnezeu și Dumnezeu ne iubește.

O, cât de minunat este că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre! Datorită dragostei Sale turnate în inimile noastre, știm că El ne iubește și, indiferent ce ni se întâmplă nouă sau în jurul nostru, nu putem nega prezența dragostei lui Dumnezeu în noi.

Nu putem nega că Cristos a murit pentru noi; El a murit pentru noi, păcătoșii nelegiuiți, și Și-a vărsat sângele pe cruce pentru a ne împăca cu Dumnezeu. Ce dragoste este aceasta!

Când vedem dragostea Sa și simțim cât de mult ne iubește, pur și simplu Îl iubim înapoi! Ne dăm seama că, din moment ce Dumnezeu ne-a dat propriul Său Fiu, cu siguranță El nu va face nimic care să ne rănească sau să ne provoace rău!

Dimpotrivă, în dragostea Sa față de noi, El este suveran în aranjarea tuturor lucrurilor, situațiilor, problemelor și persoanelor pentru a lucra toate lucrurile spre binele nostru (Romani 8:28-29).

El știe ce este mai bine pentru noi; alegerea este a Sa, nu a noastră. El plănuiește și pregătește lucrurile pentru noi și, indiferent de preferințele noastre, ceea ce plănuiește El pentru noi este porția noastră. El ne iubește atât de mult și face atât de multe lucruri pentru noi, astfel încât să putem fi transformați în imaginea lui Cristos și conformați imaginii Sale glorioase.

Poate că avem necazuri și sărăcie și poate că avem situații deprimante, dar avem cu adevărat un simțământ pe care nu-l putem renega, adică faptul că dragostea lui Dumnezeu este în noi și este cu noi.

Puțini ar muri pentru omul drept, dar Cristos a murit pentru noi chiar și când eram păcătoși; aici vedem dragostea lui Dumnezeu. Trebuie să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu, fără să ne îndoim de dragostea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu ne iubește până la sfârșit.

Fie ca noi să-I cerem Domnului să ne păstreze în dragostea Lui și să nu negăm și să nu ne îndoim niciodată de dragostea Lui față de noi. Fie ca noi să înflăcărăm duhul nostru de dragoste dat de Dumnezeu, astfel încât să putem avea un duh de dragoste arzător pentru a birui degradarea bisericii de astăzi (2 Timotei 1:6-7; 4:22).

Cum putem înflăcăra duhul dragostei dat de Dumnezeu? Prin rămânerea în contact cu El, exersându-ne duhul zi de zi. A ne înflăcăra duhul înseamnă a ne forma obiceiul de a ne exersa continuu duhul, astfel încât să putem rămâne în contact cu Domnul ca Duh în duhul nostru.

El este în duhul nostru și ne iubește și ne îngrijește întotdeauna; Îl putem contacta exersând duhul dragostei noastre și având un duh de dragoste arzător astăzi. Dacă nu suntem atenți, mediul din jurul nostru, oamenii și problemele legate de noi ne pot face să ne răcim.

Fie ca noi să ținem cont de îndemnul lui Pavel de a ne aprinde și a ne înflăcăra duhul. Fie ca să ne încurajăm unii pe alții să ne înflăcărăm duhul dragostei, ca să nu ne îndepărtăm de la prima dragoste față de Domnul. Domnul nostru ne iubește până la sfârșit și trebuie să fim dispuși să-L iubim până la sfârșit.

Doamne Isuse, Te iubim! Îți mulțumim, Doamne, că ai turnat dragostea Ta în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat! O, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre! Îți mulțumim, Doamne, că ne iubești și că ai turnat dragostea Ta în inimile noastre. Indiferent cât de afectați, săraci sau deprimați am fi, avem prezența dragostei lui Dumnezeu în noi! O, Doamne, Îți mulțumim că ai murit pentru noi, păcătoșii necredincioși, ca să ne poți justifica. Îți mulțumim că ne-ai împăcat cu Dumnezeu prin moartea Ta pe cruce. Te iubim, Doamne! Nu înțelegem de ce ne vin suferințele, necazurile și durerea, dar ne încredem în dragostea Ta. Tu ne vei iubi până la sfârșit. Dragostea Ta este prevalentă și, în dragostea Ta, Tu ești suveran să aranjezi toate lucrurile ca să lucreze spre bine. O, Doamne, voia Ta să se facă în noi. Lăsăm deoparte preferințele și dorințele noastre și Îți permitem să faci ceea ce vrei Tu să faci în noi. Lăsăm toate lucrurile în întregime în mâinile Tale, căci Tu ne iubești și știi ce este mai bine pentru noi! Amin, Doamne, ne exersăm duhul dragostei pentru a Te iubi și a-i iubi pe ceilalți cu Tine ca dragoste a noastră!

Fiind justificați de Dumnezeu, trebuie să stăm în har și să umblăm pe calea păcii

Când credem în Domnul Isus și în lucrarea Sa răscumpărătoare, suntem justificați de Dumnezeu. Am obținut acces prin credință la acest har în care stăm (Romani 5:2).

Prin credința în Cristos, suntem justificați de Dumnezeu și acum suntem în har; harul este domeniul în care ne aflăm și stăm în har. Fie ca noi să rămânem acolo unde este harul. Fie ca noi să stăm în har. Când simțim că suntem în afara domeniului harului, fie ca noi să ne întoarcem imediat la har.

De exemplu, simțim că suntem pe cale să ne certăm cu soțul/soția noastră. În acest moment, putem pur și simplu să ne întoarcem către duhul nostru și să ne aflăm în har.

Când suntem pe cale să facem sau să spunem ceva, dacă simțim că suntem pe cale să ieșim din domeniul harului, trebuie să ne oprim din ceea ce facem, să ne întoarcem în domeniul harului și să stăm acolo.

Fie ca noi să ne dăm seama că, prin credința în Cristos, am fost aduși în domeniul harului, unde Îl savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca fiind totul pentru noi. Avem acces la acest har în care ne aflăm; dacă facem ceva care ne scoate din acest domeniu al harului, trebuie să oprim acel lucru și să ne întoarcem la har.

Dacă facem ceva păcătos, suntem separați de har. Și chiar dacă nu facem ceva păcătos, dacă pur și simplu stăm într-un loc prea mult timp, vom simți că ne-am mutat din domeniul harului într-o altă sferă. Când simțim acest lucru, fie ca noi să cerem iertare Domnului și să ne deschidem către El, astfel încât El să ne poată aduce înapoi în domeniul harului.

Cum ne întoarcem în domeniul harului pentru a putea sta în har? În același fel în care am intrat inițial în har, prin justificarea prin credință. Trebuie doar să ne mărturisim păcatele lui Dumnezeu, să ne mărturisim pasivitatea și lipsa de exersare pentru a-L iubi pe Domnul și să ne deschidem către El.

Pe măsură ce ne mărturisim păcatele și ne pocăim, sângele lui Cristos ne curăță de orice păcat (1 Ioan 1:9) și suntem aduși înapoi în har pentru a sta în har.

Aceasta este o experiență pe care o avem cu toții zilnic, căci de atâtea ori în timpul zilei ieșim din domeniul harului; prin urmare, trebuie să ne pocăim și să mărturisim, și vom fi aduși înapoi în domeniul harului. Aleluia!

Deoarece am fost justificați prin credință și stăm în har, trăind în domeniul harului, avem pace înspre Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos (Romani 5:1). Pavel nu spune că avem pace cu Dumnezeu, ci că avem pace înspre Dumnezeu.

A avea pace înspre Dumnezeu înseamnă că suntem într-o călătorie către Dumnezeu prin faptul că suntem justificați prin credință; această călătorie nu este încă încheiată, căci suntem încă pe drumul spre Dumnezeu. Amin!

În călătoria noastră spirituală, începem prin a intra prin poarta justificarii, iar acum mergem pe calea către Dumnezeu și înspre Dumnezeu. Avem pace înspre Dumnezeu și trebuie să umblăm în pace.

Conform Luca 7, Domnul Isus i-a spus femeii păcătoase, care „iubea mult” pentru că i s-a iertat mult (vv. 47-48) pentru a fi mântuită, să „mergă în pace” (v. 50). Trebuie să mergem în pace, căci ni s-a iertat mult, așa că Îl iubim mult pe Domnul.

Eram păcătoși umili și disprețuiți, dar Domnul S-a dat pe Sine pentru noi, a murit pentru noi, ne-a răscumpărat, ne-a împăcat cu Sine și ne-a justificat. El Și-a turnat dragostea în inimile noastre și, pentru că ne-a iubit atât de mult, Îl iubim și noi; acum umblăm în pace.

Suntem justificați de Dumnezeu și acum suntem pe calea către Dumnezeu; umblăm pe calea păcii (Romani 3:17). Când ne fixăm mintea pe duh, mintea noastră devine pace pentru a ne da un sentiment interior de odihnă, eliberare, strălucire și mângâiere (Romani 8:6).

Cum ne fixăm mintea pe duh? Având grijă de duhul nostru, folosindu-ne duhul nostru, acordând atenție duhului nostru, contactându-L pe Dumnezeu prin duhul nostru în părtășie cu Duhul lui Dumnezeu și umblând și trăind în duhul nostru. În acest fel, umblăm în pace, mergând pe calea păcii.

Dacă facem ceva sau mergem într-o anumită direcție și nu simțim pace în interior, ar trebui să ne oprim. Oriunde mergem, ar trebui să luăm calea păcii. Dacă nu simțim viață și pace în interiorul nostru, ar trebui să ne oprim din ceea ce facem. Dacă nu-L avem pe Domnul ca pace în interior, nu ar trebui să spunem nimic sau să facem nimic.

Stăm în har și umblăm în pace, urmând calea păcii. Acest lucru este atât de practic pentru viața noastră de zi cu zi; dacă nu avem harul de a rămâne într-un anumit loc, nu ar trebui să rămânem acolo, iar dacă nu avem pacea de a lua o anumită direcție, nu ar trebui să mergem pe acea cale.

Fie ca noi să fim cei care iau calea păcii pentru a merge în pace și fie ca noi să rămânem în har!

Aleluia, am obținut acces prin credință în acest har în care stăm! Slavă Domnului, din moment ce am fost justificați prin credință, acum stăm în har! Amin, Doamne, vrem să stăm în har astăzi și să ne păstrăm în harul lui Dumnezeu. Nu vrem să ieșim din domeniul harului, ci să rămânem aici, savurându-L pe Dumnezeu în Cristos ca fiind viața noastră și ca fiind totul pentru noi. Aleluia, suntem justificați prin credință, stăm în har și avem pace înspre Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos! Amin, Doamne, avem pace înspre Dumnezeu, căci suntem într-o călătorie înspre Dumnezeu și avem pace pe măsură ce umblăm pe calea înspre Dumnezeu! Fie ca noi să umblăm în pace astăzi. Fie ca noi să luăm calea păcii în tot ceea ce facem și spunem. Ne fixăm atenția pe duhul nostru pentru a savura viață și a rămâne în pace. Amin, Doamne, vrem să ne îngrijim de duhul nostru, să ne folosim duhul și să fim atenți la duhul nostru! Vrem să trăim și să umblăm în duhul nostru, astfel încât să putem avea sentimentul interior de odihnă, eliberare, strălucire și confort! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Justified by Faith, we Enjoy the Love of God, Stand in Grace, and Walk in Peace, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 2 cu tema: Rezultatul justificării noastre — savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Justificarea este a vieții: rezultatul justificării este să Îl savurăm pe Cristos ca viață

03/11/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Țelul mântuirii lui Dumnezeu este viața, căci justificarea este a vieții și înspre viață; rezultatul justificării noastre este savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră, căci Dumnezeu vrea să Îl savurăm pe El ca viață după ce suntem justificați prin credință. Slavă Domnului!

Cum putem noi, ființele umane păcătoase, să-L contactăm pe Dumnezeu, să avem părtășie cu Dumnezeu, să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să-L savurăm? Dumnezeu este sfânt, drept și glorios, iar noi suntem păcătoși, nedrepți și lipsiți de gloria lui Dumnezeu.

Dar slavă Domnului, El ne-a dat o cale pentru noi să ne ne apropiem de Dumnezeu, pe baza răscumpărării lui Cristos! Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, să vină și să realizeze răscumpărarea. Acum, pe baza răscumpărării Sale, când credem în Domnul Isus, Dumnezeu ne justifică și ne acoperă cu Cristos ca dreptate a noastră. Slavă Domnului!

Niciunul dintre noi nu poate împlini sau satisface cerințele dreptății lui Dumnezeu; cu toate acestea, Cristos a murit pe cruce pentru noi și El a împlinit toate cerințele dreptății lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament, în Levitic 16, vedem subiectul ispășirii; în ziua ispășirii, marele preot aducea sângele jertfei în Sfânta Sfintelor și îl stropea pe capacul ispășirii. În chivot, sub capacul ispășirii, se află legea lui Dumnezeu care îl condamnă pe om după ceea ce este Dumnezeu, iar deasupra capacului, se află heruvimii care semnifică gloria lui Dumnezeu.

Fără sângele sacrificiilor, omul nu poate intra în Sfânta Sfintelor și nu se poate apropia de Dumnezeu. Dar datorită sângelui sacrificiilor, Dumnezeu poate fi împăciuit, căci există ispășire. Datorită acestui sânge, cerința dreaptă a lui Dumnezeu este satisfăcută, iar sfințenia și gloria lui Dumnezeu sunt potolite; prin urmare, omul poate veni cu îndrăzneală la Dumnezeu.

Aceasta este o imagine a ceea ce se întâmplă în domeniul spiritual astăzi, realitatea lucrării Domnului pe cruce și aplicarea ei în experiența noastră creștină. În Noul Testament, îl vedem pe Domnul Isus venind să facă ispășire pentru păcatele noastre și El a fost rânduit de Dumnezeu să fie locul ispășirii.

Ce minunat e că Cristos nu doar că a făcut ispășirea și nu este doar El Însuși jertfa de ispășire, ci este și locul ispășirii unde ne întâlnim cu Dumnezeu! Amin! Cristos este jertfa de ispășire; El face ispășire pentru noi și este locul ispășirii pentru ca noi să ne întâlnim cu Dumnezeu și să Îl savurăm.

Prin credința în Cristos putem veni la Dumnezeu și să ne întâlnim cu El în Cristos, locul ispășirii, astfel încât să avem părtășie cu Dumnezeu și să ne împărtășim din Dumnezeu. Slavă Domnului! Astăzi, putem veni la Dumnezeu și să Îl savurăm pe baza jertfei lui Cristos pe cruce, prin credința noastră în El!

Țelul mântuirii lui Dumnezeu este viața, iar justificarea este a vieții, aducându-ne la standardul dreptății lui Dumnezeu pentru ca noi să savurăm viața Lui

Mulți creștini se bucură astăzi când își dau seama că sunt justificați înaintea lui Dumnezeu, dar se opresc aici. Însă justificarea în sine nu este țelul sau finalul. Viața este țelul mântuirii lui Dumnezeu!

Conform cu Romani 5:18, așa cum o singură greșeală a dus la osânda tuturor oamenilor, tot așa a dus la o singură faptă dreaptă a dus la justificarea spre viață pentru toți oamenii. Aleluia, justificarea este a vieții!

Fapta dreaptă a lui Cristos murind pe cruce a dus la justificarea vieții. Prin justificare, am ajuns la standardul dreptății lui Dumnezeu și acum corespundem cu ea, astfel încât El să poată împărtăși viața Sa în noi.

Țelul justificării este viața, iar țelul mântuirii lui Dumnezeu este ca viața divină să fie împărțită în noi pentru a ne umple, a crește în noi până la maturitate și a ne satura întreaga ființă. Slavă Domnului!

Ne-am gândit vreodată că justificarea este a vieții? Justificarea este minunată, dar justificarea nu este de dragul justificării; justificarea este a vieții și înspre viață. Dumnezeu ne justifică pentru ca noi să fim în poziția potrivită pentru a-L savura pe Dumnezeu și a ne împărtăși de El ca viață. Justificarea este pentru ca noi să câștigăm viață.

Nu e de mirare că Pavel a scris în Romani 4 despre Avraam ca un exemplu de justificare; Avraam L-a crezut pe Dumnezeu și Dumnezeu i-a socotit acest lucru ca dreptate. În Geneza 15, nu este vorba de păcat; nu este vorba că păcatul trebuie înlăturat, ci că omul crede pe Dumnezeu și Dumnezeu îi dă omului o sămânță și țara bună, pentru ca Dumnezeu să câștige o împărăție pe pământ.

Justificarea este înspre viață și justificarea este a vieții. Dumnezeu ne justifică pentru ca noi să fim aduși în poziția și condiția potrivită pentru a-L savura pe Dumnezeu ca viață și ca totul pentru noi. Acum că am fost justificați, harul domnește prin dreptate înspre viață (Romani 5:21). Viața vine ca rezultat al dreptății (8:10).

Fie ca noi toți să mergem înainte cu Domnul zi de zi, știind că am fost justificați și realizând că justificarea este a vieții. Fie ca noi să ne exersăm duhul, să ne mărturisim păcatele, să aplicăm sângele prețios al Domnului și să savurăm justificarea vieții, astfel încât să ne putem împărtăși din bogățiile din Dumnezeu ca porție a noastră!

Slavă Domnului, poziția noastră exterioară s-a schimbat; fiind justificați, nu mai suntem în păcat sau sub condamnare – acum suntem în poziția corectă înaintea lui Dumnezeu pentru a ne împărtăși tot ceea ce este Dumnezeu!

Justificarea schimbă poziția noastră exterioară, calificându-ne să venim la Domnul și să savurăm viața Sa. Justificarea înspre viață indică faptul că accentul din Romani capitolul 5 este viața și că unirea organică a vieții este ceva ce ține de justificare. Slavă Domnului!

Fie ca noi să nu fim împiedicați de la o rămânere doctrinară în înțelegerea justificării, ci să savurăm faptul că suntem justificați și să mergem mai departe cu Domnul pentru a-L savura pe El ca viață! Fiind justificați de Dumnezeu, suntem aduși într-o unire organică cu Cristos, astfel încât să putem savura tot ceea ce este Dumnezeu.

În ochii lui Dumnezeu, suntem la înălțimea standardului dreptății Sale și corespundem acesteia, așa că acum Dumnezeu ne poate distribui viața Lui. Standardul Lui al dreptății este satisfăcut și acum Dumnezeu își distribuie viața și tot ce este El în ființa noastră. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai realizat răscumpărarea pentru noi pe cruce. Credem în Tine și credem în lucrarea Ta răscumpărătoare. Aleluia, suntem justificați de Dumnezeu prin credința în Cristos! Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai justificat, ca să putem savura viața Ta! Aleluia, viața este țelul mântuirii lui Dumnezeu. Îți mulțumim, Doamne, că justificarea este a vieții! Amin, justificarea ne aduce la standardul dreptății lui Dumnezeu. Amin, Doamne, suntem acum la înălțimea standardului dreptății Tale, căci Cristos este dreptatea noastră! Aleluia, așa cum printr-o singură greșeală s-a ajuns la condamnarea tuturor oamenilor, tot așa și printr-o singură faptă dreaptă s-a ajuns la justificarea vieții tuturor oamenilor! Amin, Doamne, Îți mulțumim pentru justificarea spre viață. Ne deschidem Ție. Distribuie-Te în noi ca viață astăzi. Păstrează-ne în unirea organică cu Tine, ca să putem savura tot ceea ce Dumnezeu este în Cristos, spre savurarea noastră! Slavă Domnului, justificarea este a vieții și înspre viață!

Rezultatul justificării noastre este savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră

În Romani 5:1-11 vedem subiectul justificării care ne conduce la savurarea lui Cristos ca viață. Rezultatul justificării noastre este savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră. Dumnezeu nu ne justifică doar și atât; El ne justifică pentru ca noi să putem intra în deplina savurare a lui Dumnezeu în Cristos, viața noastră.

În această porțiune din Romani, vedem șase cuvinte remarcabile: dragoste, har, pace, speranță, viață și glorie. Fiind justificați prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos (v. 1). Slavă Domnului, după ce suntem justificați, mai întâi avem pace cu Dumnezeu!

Prin Isus, am obținut acces prin credință la acest har în care stăm (v. 2). Rezultatul faptului de a fi justificați prin credință este că stăm în har. Acest lucru se datorează speranței gloriei lui Dumnezeu; acesta este al treilea rezultat al justificării noastre, care este speranța, cât și al patrulea este gloria lui Dumnezeu.

În primul rând, suntem justificați prin credință, iar apoi rezultatul este că avem pace cu Dumnezeu, stăm în har, avem speranță și avem glorie. În versetul cinci, vedem că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. Acesta este al cincilea punct.

În versetul 10, vedem al șaselea punct al rezultatului justificării noastre, care este mântuirea în viața Lui, împăcarea cu El. Ce minunat!

Romani 5:1-11 ne arată că a fi justificați prin credință înseamnă a ne aduce în deplina savurare a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră. Aceasta include să avem pace cu Dumnezeu, să stăm în har, să avem speranța gloriei lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu turnată în inimile noastre și să fim mântuiți în viața Sa.

Fie ca noi să nu rămânem doar la a fi justificați prin credință; fie ca noi să vedem imaginea completă a mântuirii lui Dumnezeu și să ne dăm seama că justificarea este a vieții, căci rezultatul justificării este deplina noastră savurare a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră!

Rezultatul justificării noastre este întrupat în șase lucruri minunate – dragostea (v. 5), harul (v. 2), pacea (v. 1), speranța (v. 2), viața (v. 10) și gloria (v. 2) – spre savurarea noastră; aceste versete îl dezvăluie și pe Dumnezeul Triunic – Duhul Sfânt (v. 5), Cristos (v. 6) și Dumnezeu (v. 11) – spre savurarea noastră.

Împreună cu aceste șase cuvinte minunate, ca rezultat al justificării noastre, avem și trei persoane minunate. Aceste trei persoane nu sunt trei persoane distincte și separate, ci sunt unul singur – Dumnezeul Triunic.

Romani 5:5 vorbește despre Duhul Sfânt, versetul 6 vorbește despre Cristos murind pentru noi, iar versetul 11 vorbește despre lăudarea în Dumnezeu. Ne lăudăm și ne exultăm în Dumnezeu, ne glorificăm și ne exultăm în Dumnezeu, pentru că El este savurarea noastră.

Cât de minunat este să vedem că rezultatul justificării noastre este reprezentat de șase lucruri minunate și trei persoane uimitoare! Prin faptul că suntem justificați, avem dragoste, har, pace, speranță, viață și glorie și savurăm o unire organică cu Dumnezeul Triunic – Duhul Sfânt, Cristos și Dumnezeu, căci Dumnezeul Triunic a devenit savurarea noastră! Slavă Domnului!

Trebuie să luăm această porțiune a cuvântului și să ne rugăm asupra ei. Nu trebuie ca doar să o înțelegem și să fim de acord cu ea, iar memorarea ei nu este suficientă; trebuie să ne rugăm mult asupra acestei porțiuni, chiar să o luăm în considerare cu rugăciune în viața noastră de zi cu zi, pentru a-L putea savura pe Dumnezeu în Cristos ca fiind totul pentru noi în experiența noastră zilnică.

Slavă Domnului că, prin moartea răscumpărătoare a lui Cristos, Dumnezeu ne-a justificat pe noi, păcătoșii, și ne-a împăcat pe noi, dușmanii Săi, cu Sine (Romani 5:1, 10-11). Acum avem pace cu Dumnezeu, suntem justificați înaintea Sa, iar dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.

Primul lucru de care ne exultăm în acest domeniu minunat al mântuirii organice a lui Dumnezeu este dragostea lui Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu ne încurajează și ne confirmă, ne susține și ne mângâie. Putem avea îndoieli și putem suferi mult în timp ce trecem prin încercări și teste; însă dragostea lui Dumnezeu este în noi, confirmându-ne și susținându-ne.

Duhul ne descoperă, ne confirmă și ne asigură de dragostea lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu ne iubește, nu avem nicio îndoială în Dumnezeu, nu ne temem de moarte sau de suferință și putem depăși orice ne iese în cale, căci El este cu noi. Slavă Domnului pentru dragostea Sa, care a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat!

Doamne Isuse, adu-ne să vedem și să savurăm rezultatul justificării noastre astăzi! Aleluia, ca urmare a justificării noastre, intrăm în savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră! Ce minunat e, Doamne, că acum putem veni la Dumnezeu pentru a-L savura pe El! Dumnezeu în Cristos este acum porția noastră pentru savurarea noastră! Amin, ne exersăm duhul astăzi și venim la Tine doar pentru a Te savura. Îți mulțumim, Doamne, că ai turnat dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre prin Duhul Sfânt. Slavă Domnului, acum avem acces la acest har în care ne aflăm! Amin, Doamne, din moment ce am fost justificați prin credință și am fost împăcați cu Dumnezeu, acum avem pace cu Dumnezeu! Acum ne lăudăm, ne exultăm și ne glorificăm în Dumnezeu datorită speranței! Slavă Domnului ce suntem și vom fi mântuiți în viața Lui! Aleluia, ne așteptăm să împărtășim chiar și gloria lui Dumnezeu, căci El ne aduce la deplina savurare a lui Dumnezeu în Cristos în viața noastră de zi cu zi! Slavă Domnului pentru minunata mântuire organică a lui Dumnezeu, în care intrăm prin a fi justificați prin credință!