Dorința lui Dumnezeu

Binecuvântarea înseamnă să-i aducem pe oameni în prezența lui Dumnezeu și să-L aducem pe Dumnezeu întru alții

12/07/2019 by Credincios în Cristos 5 Comments

Conform cu Numeri 6:23-26 și 2 Cor. 13:14, binecuvântarea nu este altceva decât savurarea Dumnezeului Triunic, pentru că a binecuvânta înseamnă să Îl aducem pe Dumnezeu întru om și să îl aducem pe om întru prezența lui Dumnezeu pentru ca omul să savureze tot ceea ce Dumnezeul Triunic are și este.

În Numeri 6 vedem binecuvântarea cu care preoții trebuiau să binecuvinteze pe copiii lui Israel; această binecuvântare este binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic care Se oferă pe Sine Însuși omului și vrea ca omul să vină la El să Îl savureze.

În primul rând, Tatăl ne binecuvântează și ne păstrează; El ne păzește de cel rău și ne aduce într-o poziție în care putem primi binecuvântarea Sa.

În al doilea rând, Fiul strălucește asupra noastră și este îndurător față de noi; Cristos a venit în calitate de strălucirea lui Dumnezeu ca să Îl exprime pe Dumnezeu și El este harul dat nouă pentru savurarea noastră.

În al treilea rând, Duhul Își înalță fața peste noi și ne dă pacea; Duhul este chipul înălțat al lui Dumnezeu asupra noastră și El Se oferă pe Sine Însuși nouă ca pace.

Aceste trei binecuvântări nu sunt separate, ci una singură, pentru că Dumnezeul Triunic vrea să ne binecuvinteze prin faptul că se distribuie pe Sine în Trinitatea Sa Divină întru noi pentru savurarea noastră.

Viața noastră creștină este o viață sub binecuvântarea Dumnezeului Triunic; Dumnezeul nostru este triunic astfel încât El să poată distribui tot ceea ce El este întru noi, iar adevărata binecuvântare în univers este savurarea Dumnezeului Triunic.

Am fost deosebit de impresionat de faptul că Duhul este chipul înălțat al lui Dumnezeu și El ne dă pacea.

Duhul împreună cu duhul nostru este emoticonul zâmbitor a lui Dumnezeu, fața zâmbitoare a lui Dumnezeu față de noi; când ne exersăm duhul și mărturisim tot ce stă între noi și Dumnezeu, avem zâmbetul lui Dumnezeu și Îl putem vedea față în față, uitându-ne la indicele ochilor Săi.

Dumnezeu nu vrea ca noi să Îl cunoaștem doar la exterior ca fiind Cel care ne păzește de cel rău sau Cel care a venit ca strălucirea lui Dumnezeu ca să fie îndurător față de noi; El vrea ca noi să avem strălucirea chipului Său, să fim umpluți cu El și să savurăm pacea Lui.

Nu există pace în lume astăzi; singura cale de a savura pacea este să fim sub distribuirea Dumnezeului Triunic și să savurăm chipul înălțat al lui Dumnezeu în Duhul. Aleluia!

Să ne ridicăm ochii de la situația și starea noastră, să ne exersăm duhul contopit și să Îl contactăm pe Domnul în duh astfel încât El, în calitate de Duhul cu duhul nostru, să ne împartă pace, să fie odihna și savurarea noastră și să ne umple cu prezența Dumnezeului Triunic.

Când Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic în mod obișnuit, noi înșine devenim canale ale binecuvântării divine pentru alții, administrând pe Dumnezeul Triunic întru oameni pentru savurarea lor.

Binecuvântarea înseamnă să-i aducem pe oameni în prezența lui Dumnezeu și să-L aducem pe Dumnezeu întru alții

În 2 Cor. 13:14 Pavel a rostit o binecuvântare nou-testamentară tuturor credincioșilor în Cristos: “Harul Domnului Isus Cristos și dragostea lui Dumnezeu și părtășia Duhului Sfânt cu voi toți.”

Această binecuvântare este de fapt la fel ca și cea din Numeri 6:23-27, pentru că este binecuvântarea Dumnezeului Triunic pentru ca poporul Său să Îl savureze.

Harul Domnului este de fapt Domnul Însuși ca viață și totul pentru noi pentru savurarea noastră. Dragostea lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși ca sursă a harului Domnului și această dragoste este față de noi. Părtășia Duhului este Duhul Însuși ca transmiterea și curgerea harului Domnului cu dragostea lui Dumnezeu pentru savurarea și participarea noastră.

Ceea ce vedem în Vechiul Testament în Numeri 6 sunt preoții care aduc oameni la Dumnezeu; prin binecuvântarea din acest capitol, omul este adus în prezența lui Dumnezeu.

Dumnezeu Tatăl ne păstrează, Dumnezeu Fiul este îndurător față de noi, iar Dumnezeu Duhul este fericit cu noi și ne dă pace; aceasta ne aduce pe noi, păcătoșii mântuiți prin har, în prezența lui Dumnezeu pentru a savura tot ceea ce este El pentru noi.

Ceea ce vedem în Noul Testament cu binecuvântarea din 2 Corinteni 13:14, este vizita plină de îndurare a Dumnezeului Triunic; în această binecuvântare, Dumnezeu este adus în om pentru savurarea și participarea omului.

Preoții îl aduc pe om la Dumnezeu pentru a fi în prezența lui Dumnezeu, iar apostolii Îl aduc pe Dumnezeu la om pentru savurarea Sa de către om. Prin binecuvântarea apostolului Pavel, suntem aduși în savurarea lui Dumnezeu ca dragoste, har și părtășie! Amin!

În Vechiul Testament, gândirea de bază privind binecuvântarea este că binecuvântarea lui Dumnezeu aduce omul în prezența lui Dumnezeu, dar în Noul Testament vedem că binecuvântarea este pentru a-L aduce pe Dumnezeu la om pentru savurarea Sa de către om.

Prin urmare, binecuvântarea este să aducă omul în prezența lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Dumnezeu și să aducă pe Dumnezeu în om pentru ca omul să Îl savureze pe Dumnezeul Triunic.

Prin urmare, într-un sens, binecuvântările din Numeri 6 și din 2 Corinteni 13:14 sunt foarte diferite, întrucât una îl aduce pe om la Dumnezeu, iar cealaltă Îl aduce pe Dumnezeu la om.

Aleluia, noi, ca popor al lui Dumnezeu, suntem sub binecuvântarea lui Dumnezeu, și astfel suntem aduși în prezența lui Dumnezeu și Dumnezeu este adus în noi pentru savurarea noastră!

Conceptul nostru legat de binecuvântare trebuie schimbat; trebuie să ne dăm seama că, pe de o parte, a-i binecuvânta pe alții înseamnă să-i aducem în prezența lui Dumnezeu și, pe de altă parte, a-i binecuvânta pe alții înseamnă a-L aduce pe Dumnezeu în ei ca dragoste, har și părtășie pentru ca ei să Îl savureze pe Dumnezeul Triunic.

Cu toate acestea, în creștinism, acest cuvânt “binecuvântare” a fost foarte alterat și înțeles greșit până acolo că, în cuvintele cântecului, “Numărați-vă binecuvântările, numiți-le una câte una”, ceea ce însemnă că oamenii numără câte lucruri exterioare a făcut Dumnezeu pentru ei, și acestea sunt considerate ca fiind binecuvântări.

De multe ori, la sfârșitul anului, credincioșii se adună împreună și iau în considerare înaintea Domnului ceea ce El a făcut pentru ei și listează “binecuvântările” una câte una.

Nu dezapreciem o astfel de practică, nici nu spunem că este nescripturală; totuși, conceptul nostru privind binecuvântarea trebuie să fie înălțat și adus în actualitate conform Cuvântului lui Dumnezeu.

Binecuvântarea potrivită este aceea de a-i aduce pe oameni în prezența lui Dumnezeu și de a-L aduce pe Dumnezeu în ei ca dragoste, har și părtășie, ca ei să Îl poată savura pe Dumnezeul Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul – ca totul al lor! Binecuvântarea este o chestiune de savurare a Dumnezeului Triunic!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai binecuvântat cu Tine Însuți pentru savurarea noastră. Înalță înțelegerea noastră cu privire la ceea ce este binecuvântarea Ta, Doamne, ca să avem același concept ca Tine în această privință. Fă-ne să ne dăm seama, Doamne, că binecuvântarea înseamnă ca omul să fie adus în prezența lui Dumnezeu ca să Îl savureze pe Dumnezeu și ca Dumnezeu să fie adus în om ca dragoste, har și părtășie pentru ca omul să Îl savureze pe Dumnezeul Triunic! Menține-ne în savurarea Ta, Doamne, ca dragoste, har și părtășie! Păstrează-ne în savurarea binecuvântării Tale și fă-ne canale de binecuvântare divină pentru alții, astfel încât să-i putem aduce la Dumnezeu și să Îl aducem pe Dumnezeu la ei pentru savurarea și participarea lor!

Savurarea transmisiei Dumnezeului Triunic ca și dragoste, har și părtășie întru noi

În 2 Corinteni 13:14 vedem vizita plină de îndurare a Dumnezeului Triunic pentru savurarea și participarea noastră; aceasta este o binecuvântare nou-testamentară pentru ca toți credincioșii în Cristos să Îl savureze pe Dumnezeul Triunic.

Dragostea, harul și părtășia nu sunt trei lucruri separate, așa cum Tatăl, Fiul și Duhul nu sunt trei “dumnezei” separați; mai degrabă, dragostea este sursa, harul este cursul și expresia, iar părtășia este curgerea și transmisia.

Dumnezeu Tatăl este sursa; El este sursa tuturor lucrurilor pozitive, inclusiv sursa dragostei, a vieții și a luminii, astfel că dragostea lui Dumnezeu este sursa.

Harul lui Cristos este cursul, expresia, venirea lui Dumnezeu; Cristos Fiul a venit să Îl exprime pe Dumnezeu plin de har și realitate și în El am văzut, am savurat și am primit harul lui Dumnezeu.

Părtășia Duhului este transmisia, curgerea, dragostei lui Dumnezeu ca sursă și a harului lui Cristos ca și curs.

Nu putem să Îl atingem pe Dumnezeu – El este sfânt și drept, El locuiește într-o lumină neaccesibilă, dar Dumnezeu, ca dragoste, a fost întrupat și exprimat în Cristos ca har.

Putem să venim la Cristos și să savurăm dragostea lui Dumnezeu prin harul lui Cristos.

Cum putem să Îl savurăm pe Cristos într-un mod practic? Acest lucru are loc prin părtășia Duhului Sfânt; ceea ce vine la noi și ajunge la noi este curgerea Dumnezeului Triunic, transmisia lui Dumnezeu, care este Duhul cu duhul nostru.

Atunci când am fost regenerați, am fost făcuți una cu Domnul ca un singur duh, pentru că Duhul se contopește cu duhul nostru și ne face un singur duh cu Domnul.

Acum tot ceea ce Dumnezeu este ca sursă și tot ceea ce Cristos este, are și a făcut în calitate de curs și expresie, este cu totul în Duhul, care a fost făcut una cu duhul nostru pentru a transmite și a comunica tot ceea ce este și are Dumnezeul Triunic pentru noi.

Dragostea este interioară, harul este expresia dragostei, iar dragostea și harul sunt transmise prin părtășie.

Ceea ce Dumnezeu ne dă nu sunt “lucruri”, cum ar fi dragoste, har și părtășie; mai degrabă Dumnezeu este dragoste, har și părtășie, și când Îl atingem de Domnul în duh, savurăm o curgere, o transmisie, o distribuire a dragostei lui Dumnezeu și a harului lui Cristos prin părtășia Duhului Sfânt.

Cât Îi mulțumim și Îl lăudăm pe Domnul că El este totul, El a făcut totul și El este transmis întru noi ca părtășia Duhului, pentru a împărți tot ceea ce are și este Dumnezeu întru noi!

Astăzi Duhul este transmisia harului lui Cristos cu dragostea lui Dumnezeu pentru experimentarea și savurarea de către noi a Dumnezeului Triunic împreună cu virtuțile Sale divine. Slavă Domnului!

Doamne, ne deschidem Ție ca să savurăm transmisia dragostei lui Dumnezeu cu harul lui Cristos prin părtășia Duhului în toată ființa noastră! Aleluia, Dumnezeu Tatăl este sursa, Dumnezeu Fiul este cursul și expresia lui Dumnezeu Tatăl, iar Duhul este transmisia Domnului cu Dumnezeu ca noi să experimentăm și să Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a savura binecuvântarea Dumnezeului Triunic prin savurarea transmisia dragostei lui Dumnezeu cu harul lui Cristos prin Duhul împreună cu duhul nostru!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Blessing is to bring people into the Presence of God and to bring God into others (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 7 ziua 5.

Duhul ca și chip înălțat al lui Dumnezeu ne confirmă, ne promite și ne dă pacea

11/07/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Slavă Domnului, Duhul în calitate de chip înălțat al lui Dumnezeu ne confirmă, ne promite, ne garantează totul și ne dă pacea!

Al treilea aspect al binecuvântării eterne a Dumnezeului Triunic asupra poporului Său așa cum este consemnat în Numeri 6 este legat de Duhul, pentru că Duhul Își înalță fața Sa peste noi și ne dă pacea (Num. 6:26).

Tatăl ne binecuvintează și ne păstrează, Fiul face ca fața Sa să strălucească asupra noastră și este îndurător față de noi, iar Duhul Își înalță fața peste noi și ne dă pacea.

Într-o astfel de binecuvântare eternă a Dumnezeului Triunic nu vedem nimic fizic, material sau exterior; ceea ce vedem aici este faptul că Dumnezeul Triunic se distribuie pe Sine în Trinitatea Sa Divină ca Tatăl, Fiul și Duhul, pentru a ajunge la noi și pentru a ne păzi, a fi îndurător față de noi și pentru a ne dea pace.

Tatăl ne păstrează ca poporul Său – ne păstrează în poziția potrivită ca noi să primim binecuvântarea Sa.

Fiul vine la noi în calitate de fața strălucitoare a lui Dumnezeu; El Îl face pe Dumnezeu real, exprimat și strălucitor asupra noastră și El este îndurător față de noi. Harul Domnului Isus Cristos să fie cu voi toți – ce binecuvântare este asta!

Mai întâi, Cristos a venit ca Dumnezeu întrupat ca să fie om, și El, în calitate de Cuvântul lui Dumnezeu, a devenit carne și a locuit printre noi, plin de har și realitate. Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu, ci Cristos a venit și L-a declarat, L-a exprimat și L-a strălucit, și am văzut cu toții gloria Sa, gloria singurului Fiu născut al Tatălui.

Dumnezeu S-a încarnat pentru ca El să ni se arate într-un mod strălucitor, iar când citim cele patru Evanghelii, vedem trăirea minunată, strălucitoare, divin-umană a Celui care L-a strălucit pe Dumnezeu și a fost îndurător față de noi.

În calitate de Cel al cărui chip strălucește asupra noastră, Cristos Fiul lui Dumnezeu este prezența vizibilă a Dumnezeului invizibil. Dumnezeu este invizibil, într-o lumină inaccesibilă și El nu poate fi atins sau văzut de om. Cu toate acestea, Cristos a venit în calitate de fața lui Dumnezeu, prezența vizibilă a lui Dumnezeu, și L-a întrupat pe Dumnezeu și L-a făcut pe Dumnezeu real nouă.

El a venit să Îl strălucească pe Dumnezeu și să-L exprime, și, de asemenea, a venit să ne dea har. Când Îl atingem de Domnul, când venim la Cuvântul lui Dumnezeu și avem o inimă întoarsă către El, vălul de pe fața noastră este luat și Îl vedem, Îl savurăm și primim har.

Când vedem fața Domnului în duh, avem strălucirea Sa și Îl savurăm ca har. Vrem să vedem fața Sa, să trăim înaintea feței Sale și să fim sub strălucirea chipului Său în toate zilele vieții noastre, pentru că acolo unde este fața Sa strălucitoare, acolo are loc distribuirea harului Său.

Duhul în calitate de chip înălțat al lui Dumnezeu ne confirmă, ne promite și ne dă pacea

În Numeri 6:26 vedem că Domnul Își înalță fața asupra noastră și ne dă pacea; acest lucru poate fi atribuit Duhului. Fața denotă prezența unei persoane; atunci când vezi fața cuiva, ai prezența sa.

Chipul denotă expresia persoanei, expresia simțămintelor sale interioare. Când vă înălțați fața peste o persoană, confirmați, asigurați, promiteți și dăruiți totul acelei persoane.

Mai întâi, Cristos a venit în calitate de fața strălucitoare a lui Dumnezeu pentru a fi îndurător față de noi, iar acum vedem că Duhul este chipul înălțat al lui Dumnezeu care ne asigură, ne garantează, ne promite și ne dă totul.

Chipul se referă la “emoticonul lui Dumnezeu”, fața zâmbitoare a lui Dumnezeu, chipul Său înălțat asupra noastră.

Dumnezeu nu are doar o față strălucitoare, ci și un chip înălțat; strălucirea chipului lui Dumnezeu este Cristos, iar chipul Său este Duhul Sfânt. Strălucirea radiantă a lui Dumnezeu este pur și simplu Cristos Fiul care este cu noi și prin faptul că avem fața strălucitoare a lui Dumnezeu, noi avem pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu, prezent cu noi.

Slavă Domnului, chiar dacă nu am trăit pe pământ în timpul Domnului Isus ca să avem strălucirea Sa asupra noastră, putem să ne exersăm duhul ca să savurăm fața Sa strălucitoare astăzi.

Mai mult, avem chipul lui Dumnezeu, care într-un fel este mult mai drag, pentru că este expresia chipului Său. Chipul lui Dumnezeu exprimă starea și simțământul Său interior.

Binecuvântarea lui Dumnezeu constă nu doar în faptul că El strălucește asupra noastră, ci și că vedem expresia părților sale interioare, chipul Său.

Apostolul Pavel a avut indicele ochilor Domnului; el nu doar privea fața strălucitoare a Domnului, dar avea și chipul Său, și putea discerne ceea ce era în inima Domnului cu privire la ceilalți, dacă Domnul era sau nu fericit.

Binecuvântarea Dumnezeului Triunic este un chip înălțat, faptul că Dumnezeu este fericit cu noi; când Dumnezeu vine la noi cu un chip înălțat, ce urmează e ceva bun.

Când Dumnezeu are un chip înălțat, El ne confirmă, ne asigură de ceea ce a spus, ne promite lucruri și ne dă tot ce a promis; ce chip este acesta!

Dacă punem acest lucru împreună cu Efeseni 4:30 unde ni se spune să nu întristăm pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, în care suntem sigilați înspre ziua răscumpărării, ne dăm seama de faptul că Duhul este chipul înălțat al lui Dumnezeu asupra noastră.

Binecuvântarea Duhului din Efeseni 1 este sub forma unei chezășii, o garanție; am fost sigilați de către Duhul, iar Dumnezeu ne-a dat Duhul ca și garanția moștenirii noastre.

Duhul care locuiește în noi, Duhul Sfânt cu duhul nostru, este chipul înălțat al lui Dumnezeu din interior care neîncetat ne asigură, ne confirmă, ne promite și ne garantează toate beneficiile provenite din distribuirea Dumnezeului Triunic, toate bogățiile nepătrunse ale lui Cristos și tot ceea ce este Dumnezeu ca posesia și porția noastră.

Duhul ne garantează, oferindu-ne un gust anticipat, o mostră a gustului deplin a ceea ce urmează, sigilându-ne astfel pentru acea zi – ziua răscumpărării noastre.

Aleluia, Duhul ne binecuvintează înspre ziua în care vom savura cu toții pe deplin pe Dumnezeul Triunic! De aceea, nu trebuie să întristăm pe Duhul Sfânt, nu trebuie să facem ca chipul înălțat al lui Dumnezeu să fie oprimat sau să Îl facem să fie nefericit cu noi înșine, pierzând astfel binecuvântarea Sa.

Dacă Îl întristăm pe Duhul Sfânt, chipul Său se va îndepărta; dar dacă Îl ascultăm, El va fi fericit cu noi și El Își va ridica chipul Său pentru a ne confirma, a ne asigura, a ne garanta, a ne promite și a ne da totul.

Pot exista momente în viața noastră creștină, în viața de biserică sau chiar în serviciul Domnului, când devenim obosiți, descurajați sau dezamăgiți; am putea simți că nu avem asigurarea și că ne-am pierdut toată speranța.

Dar atunci când Îl contactăm pe Domnul, vom safura binecuvântarea chipului înălțat al lui Dumnezeu, care este Duhul, și aceasta ne va înălța. Fără o astfel de binecuvântare, nu putem continua cu Domnul.

Înălțarea chipului Domnului asupra noastră și darul păcii Sale este lucrarea de îndurare a Duhului.

Duhul ne dă pace în mod constant; El ne dă pace nu numai în mediul nostru, ci și în ființa noastră – în inima, în duhul și mintea noastră. În Duhul, prin Duhul și cu Duhul avem pace.

Atunci când cei din jurul nostru sunt tulburați în inimă sau minte, când mediul nu este prea plăcut, noi nu suntem tulburați deoarece savurăm pacea din Duhul, căci chipul Său este înălțat peste noi.

Doamne Isuse, fie ca noi să avem chipul înălțat al lui Dumnezeu asupra noastră dându-ne pacea. Nu vrem să întristăm pe Duhul Sfânt în care am fost sigilați înspre ziua răscumpărării noastre. Amin, Doamne Isuse, ne deschidem Ție și vrem să Te savurăm ca Duhul cu duhul nostru care ne promite, ne asigură, ne confirmă și ne dă totul! Ce binecuvântare este ca chipul lui Dumnezeu să fie înălțat peste noi și să ne dea pacea! Vrem să rămânem aici, în distribuirea păcii de către Duhul care Își înalță chipul peste noi.

Binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic este pentru a de aduce în savurarea lui Dumnezeu

Dacă citim și ne rugăm cu versetele din Numeri 5 privitor la binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic, ne vom da seama, mai întâi de toate, că binecuvântarea lui Dumnezeu nu are nimic de a face cu ceva fizic sau exterior și, în al doilea rând, acestea ne aduc în savurarea lui Dumnezeu.

Nu există nici o mențiune cu privire la binecuvântarea materială, eliberarea de necazuri, alocarea țării bune, păzirea de foamete, protejarea de inamici sau prosperitate în Numeri 6:23-26.

Ceea ce vedem în această porțiune este pur și simplu faptul că Dumnezeu vine la noi în calitate de Dumnezeul Triunic în Trinitatea Sa Divină – Tatăl care ne binecuvintează și ne păzește, Fiul care strălucește asupra noastră și este îndurător și Duhul care Își înalță fața peste noi și ne dă pacea – pentru ca noi să-L savurăm pe Dumnezeul Triunic.

Păzirea și binecuvântarea Tatălui, faptul că Fiul strălucește și este îndurător față de noi, și înălțarea chipului Duhului pentru a ne da pacea, toate acestea sunt pentru savurarea și experimentarea de către noi a Dumnezeului Triunic în Trinitatea Sa Divină.

Binecuvântarea întreită din Numeri 6 este modelul binecuvântării preoților din Vechiul Testament, care este binecuvântarea potrivită; această binecuvântare este să aducă pe alții în prezența lui Dumnezeu, în lumina feței Sale și în strălucirea chipului Său, pentru ca ei să poată fi păziți de El, să participe în harul Său și să aibă pacea.

Dumnezeul Triunic vrea să ne binecuvinteze; Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care binecuvintează și binecuvântarea Sa este pur și simplu El Însuși distribuit întru noi, mai întâi ca să ne păstreze, apoi să strălucească asupra noastră și să ne dea har și, în final, să fie fericit cu noi și să ne dea pacea.

Binecuvântarea Trinității Divine nu este legată în principal de lucruri materiale, ci de faptul că Dumnezeul Triunic este îndurător față de noi, Își face apariția și se face văzut de către noi ca noi să Îl savurăm. Trebuie să savurăm binecuvântarea Dumnezeului Triunic și să-i binecuvântăm pe alții cu Dumnezeul Triunic în acest fel.

Când vorbim cu alții, trebuie pur și simplu să îi aducem în savurarea lui Dumnezeu, binecuvântându-i cu distribuirea Trinității Divine.

Trebuie ca nu doar să înțelegem binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic și să fim recunoscători pentru aceasta, ci să savurăm binecuvântarea lui Dumnezeu rugându-ne să fim păziți de către Tatăl, să savurăm faptul că Fiul strălucește ca har și să primim pacea Duhului!

Pe măsură ce savurăm binecuvântarea Dumnezeului Triunic, binecuvântarea eternă, vom fi oamenii binecuvântați ai binecuvântării Dumnezeului Triunic și vom binecuvânta și pe alții cu Dumnezeul Triunic!

Îți mulțumim Doamne pentru că ne-ai binecuvântat cu păzirea Tatălui, fața strălucitoare a Fiului și harul Său, și chipul înălțat al Duhului și pacea Sa. Păstrează-ne în savurarea binecuvântării Tale, Doamne, în toate aspectele ei minunate! Fie ca noi să fim păstrați sub binecuvântarea lui Dumnezeu, să Îl savurăm pe Cristos ca har în strălucirea Sa și să fim umpluți de pace, în timp ce Duhul este fericit cu noi. Fie ca noi să fim oamenii binecuvântați ai Dumnezeului Triunic binecuvântat, și fie ca noi să binecuvântăm pe alții cu distribuirea divină a Trinității Divine în ei pentru participarea lor în harul și pacea Sa!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Spirit as God’s Lifted-up Countenance Confirms us, Promises us, and Gives us Peace (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 7 ziua 3.

Dumnezeu ne binecuvintează păstrându-ne în distribuirea Dumnezeului Triunic și departe de cel rău

09/07/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Primul aspect al binecuvântării Dumnezeului Triunic, așa cum o vedem în Numeri 6, este faptul că Tatăl ne binecuvintează și ne păzește (ne păstrează, ne menține); Tatăl ne păstrează în distribuirea Dumnezeului Triunic și departe de cel rău – ce binecuvântare este asta! Amin!

Această binecuvântare din Numeri 6:2-27 este modelul de binecuvântare al preoților și nu este o binecuvântare vechi-testamentară, nici o binecuvântare nou-testamentară, ci e mai degrabă binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic! Amin!

Binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic nu este altceva decât Dumnezeul Triunic care Se distribuie în Trinitatea Sa Divină întru noi pentru savurarea noastră. Numeri 5 vorbește despre pângărire, de suspiciune (gelozia lui Dumnezeu) și apoi de jurământul de nazireu – toate acestea au legătură cu formarea armatei lui Dumnezeu.

După ce a fost dată legea nazireilor, ajungem la subiectul binecuvântării lui Dumnezeu. Binecuvântarea Dumnezeului Triunic are de-a face cu războiul nostru, cu lupta noastră pentru interesul lui Dumnezeu.

Cum putem lupta și să fim armata lui Dumnezeu fără binecuvântarea lui Dumnezeu?

În Psa. 44:3 se spune clar că poporul lui Israel nu a luat în posesie țara prin sabia lor și nici mâna lor nu a fost cea care i-a scăpat, ci mâna dreaptă al lui Iehova și lumina chipului Său.

Noi putem lua țara și putem să-i înfrângem pe vrăjmași nu prin puterea sau abilitatea noastră, ci prin puterea lui Dumnezeu și prin lumina chipului Său.

Domnul i-a zis lui Moise: “Prezența mea va merge cu tine și Eu îți voi da odihnă”; și Moise a răspuns: “Dacă prezența Ta nu merge cu noi, nu ne trimite acolo.” Prezența lui Dumnezeu este binecuvântarea Sa, este fața lui Dumnezeu, chipul lui Dumnezeu.

Noi trebuie să fim sub această binecuvântare pentru ca să fim armata lui Dumnezeu care luptă pentru interesul Său.

Și această binecuvântare specială din Numeri 6 nu este o binecuvântare vechi-testamentară a poporului lui Israel din Vechiul Testament, nici nu este doar o binecuvântare nou-testamentară pentru credincioșii de astăzi, aceasta este o binecuvântare eternă, pentru că Dumnezeul Triunic vrea să ne binecuvânteze în continuu și pentru totdeauna cu El Însuși prin distribuirea tot ceea ce este El în noi ca binecuvântare.

Dumnezeu vrea să ne dea tot ceea ce este El pentru noi pentru savurarea noastră și, pentru aceasta, El ne pune în poziția corectă în care ne poate binecuvânta și apoi Se distribuie pe Sine Însuși în noi.

După cum vom vedea mai târziu, Tatăl ne păstrează în distribuirea divină și ne ține departe de cel rău, pentru ca noi să savurăm distribuirea divină a Trinității Divine pentru savurarea noastră. Aleluia!

Tatăl ne binecuvintează în dragostea Sa și ne ține departe de cel rău în numele Său

“Iehova să te binecuvinteze și să te păzească (păstreze)” (Numeri 6:24) poate fi atribuită lui Dumnezeu Tatăl, care ne binecuvântează în orice fel și în orice aspect al dragostei Sale și ne păzește (păstrează) în toate privințele și în toate aspectele prin puterea Sa.

Dumnezeu Tatăl ne-a binecuvântat cu fiecare binecuvântare spirituală în locurile cerești în Cristos Isus (Efes. 1:3). Dumnezeu nu ne binecuvântează într-un mod obiectiv, dăruindu-ne lucruri, ci ni Se dăruiește pe Sine Însuși întru noi în Trinitatea Sa, pas cu pas și puțin câte puțin.

Binecuvântarea pe care o primim de la Dumnezeu nu sunt lucruri sau simțăminte, ci Dumnezeul Triunic Însuși distribuit întru noi în Trinitatea Sa Divină pentru savurarea noastră. Dumnezeul nostru Triunic este binecuvântarea noastră.

Tatăl ne binecuvintează în orice fel și în orice aspect în dragostea Sa, conform căreia El ne-a ales (Efes. 1:3) și, de asemenea, ne păzește (păstrează) în toate privințele și în toate aspectele prin puterea Sa (vezi Ioan 17:11, 15).

Domnul Isus S-a rugat Tatălui să ne păstreze; El a cerut Tatălui nu să ne scoată din lume, ci să ne păzească de cel rău.

Acest cuvânt, a păzi (a păstra), este de o importanță crucială. Noi suntem păziți în numele Tatălui; acest nume este numele cel mai înalt, care denotă persoana Tatălui, și noi suntem păziți în acest nume – aici suntem ocrotiți și protejați de cel rău.

Cum ne păzește Tatăl prin puterea Sa de cel rău? În Efeseni 1 vedem că, în eternitatea trecută, Tatăl ne-a ales chiar înainte de întemeierea lumii ca noi să fim sfinți și fără cusur înaintea Sa în dragoste.

De asemenea, El ne-a predestinat la filiație în El Însuși, potrivit bunei plăceri a voii Sale. Există oare ceva mai solid și mai de neclintit decât selecția și predestinarea eternă a lui Dumnezeu? Ar trebui să ne simțim în siguranță în selectarea și predestinarea Sa.

Deși în calitate de credincioși în Cristos suntem în lume, totuși nu suntem din lume și Tatăl nostru sfânt ne păzește de cel rău în numele Său.

A fi păziți în numele Tatălui înseamnă a fi păziți prin viața Sa, căci doar cei care s-au născut din Tatăl și au viața Tatălui pot participa în numele Tatălui.

Slavă Domnului, Fiul ne-a dat viața Tatălui, pentru că am fost dați Fiului (Ioan 17:2) și acum împărtășim numele Tatălui fiind păziți în El și chiar suntem una în acest nume!

Pe de o parte, suntem păziți de cel rău în numele Tatălui și, pe de altă parte, suntem făcuți una în acest nume!

În calitate de credincioși în Cristos, cei născuți din viața Tatălui, noi savurăm numele Tatălui ca factor al protecției și a unității noastre.

Întreaga lume se află în cel rău (1 Ioan 5:19), așa că trebuie să fim păziți din mâinile celui rău și trebuie să fim mereu vigilenți în rugăciune, ca să fim eliberați de cel rău (Mat. 6:13). Aleluia!

Tatăl Însuși ne păzește de la cel rău în numele Său și ne binecuvintează cu Sine Însuși, cu distribuirea Sa divină – și toate acestea sunt pentru zidirea casei Sale, biserica!

Îți mulțumim, Tată, că ne-ai binecuvântat cu fiecare binecuvântare spirituală în locurile cerești în Cristos Isus! Aleluia, noi suntem binecuvântați de tot ceea ce Dumnezeul Triunic are și este! Îți mulțumim, Tată, pentru că ne binecuvintezi în toate privințele și în toate aspectele în dragostea Ta. Păstrează-ne, Tată, în numele Tău. Păzește-ne de cel rău. Chiar dacă suntem în lume, Doamne, noi nu suntem din lume; Îți aparținem Ție, și avem viața divină și avem nevoie de puterea Ta care ne păzește! Tată, păzește-ne în numele Tău și fă-ne una în numele Tău pentru zidirea casei Tale, biserica!

Dumnezeu ne binecuvintează păstrându-ne în distribuirea Dumnezeului Triunic și departe de cel rău

Noi toți trebuie să ne rugăm pentru binecuvântarea de a fi păstrați absolut în distribuirea Dumnezeului Triunic și cu totul în afara celui rău; ce binecuvântare este acest lucru! Amin!

În Numeri 6:24 vedem că primul aspect al binecuvântării lui Dumnezeu este faptul că El ne binecuvintează și ne păzește; aceasta înseamnă că Cel ce binecuvintează este și Cel ce păzește, și aceste două lucruri sunt asociate.

Tatăl ne păzește nu numai de atacurile și uneltirile celui rău, ci El ne păstrează în distribuirea divină a Dumnezeului Triunic.

Faptul că Tatăl ne păstrează înseamnă că El ne păstrează în numele Său, chiar în persoana Sa, pentru ca să distribuie tot ceea ce este El întru noi. În timp ce Dumnezeul Triunic Se distribuie în noi, suntem păstrați în Cel care se distribuie, iar răul nu are nimic în noi – nici un motiv și nici o posibilitate!

Trebuie să ne rugăm să fim păstrați de Tatăl în distribuirea Sa divină și, pe măsură ce El ne păstrează sub distribuirea Sa, suntem automat păziți de cel rău. Când suntem păstrați în distribuirea Dumnezeului Triunic, nu mai rămâne nimic pentru mâna dușmanului. Aleluia!

Dacă înțelegem cu adevărat acest lucru, dacă vedem binecuvântarea de a fi păstrați în distribuirea Dumnezeului Triunic și, astfel, departe de cel rău, nu ne vom mai ruga pentru binecuvântări exterioare sau prosperitate ci ne vom ruga pentru această binecuvântare!

Noi toți trebuie să ne rugăm pentru binecuvântarea de a fi păstrați în mod absolut în distribuirea Dumnezeului Triunic și cu totul în afara celui rău!

Pe măsură ce trăim în lume, ne dăm seama că întreaga lume se află în cel rău, fiind sub sfera sa de influență; lumea se află adormită sub operarea celui rău, iar noi trăim în această lume, dar nu suntem din această lume.

Pe măsură ce trăim în lume, trebuie să fim păstrați de Tatăl pentru a fi una cu El și cu credincioșii Săi, la fel cum și Trinitatea Divină este una, adică să fim una în Trinitatea Divină.

Domnul Isus S-a rugat ca noi să fim păstrați în numele Tatălui și prin puterea Sa; în același fel, noi trebuie să imităm rugăciunea Domnului și să ne rugăm pentru acest lucru.

Putem fi păstrați în numele Tatălui în distribuirea Dumnezeului Triunic și departe de cel rău pentru că avem viața divină în duhul nostru și, prin urmare, putem participa în numele Tatălui.

Aleluia, noi suntem născuți din Dumnezeu – ni sa dat autoritatea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, născuți din Dumnezeu, iar acum putem fi păstrați în numele Tatălui pentru a fi în distribuirea Dumnezeului Triunic și departe de cel rău!

Când Tatăl ne păstrează în numele Său, suntem păziți în distribuirea Dumnezeului Triunic și nu vom mai acționa sau trăi prin propria noastră persoană, ci trăim, acționăm și lucrăm în persoana Tatălui pentru zidirea bisericii.

Nu ar trebui să fim încrezuți, gândindu-ne că ne putem păzi pe noi înșine și că suntem suficient de puternici pentru a rezista inamicului prin noi înșine; mai degrabă, ar trebui să ne smerim, să imităm rugăciunea Domnului din Ioan 17 și să-L rugăm pe Tatăl să ne păstreze în distribuirea Dumnezeului Triunic și departe de cel rău.

Tată, păstrează-ne în distribuirea Dumnezeului Triunic și departe de cel rău! Ne rugăm pentru binecuvântarea de a fi păstrați absolut în distribuirea Dumnezeului Triunic și cu totul departe de cel rău! O, Tată, numai în numele Tău, în persoana Ta, noi suntem păstrați, păziți și protejați; păstrează-ne în numele Tău și prin puterea Ta departe de cel rău. Păstrează-ne sub distribuirea Ta divină până când nu mai există nimic în noi pentru cel rău, și suntem pe deplin în afara celui rău! Amin, Tată, binecuvintează-ne și păzește-ne!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God Blesses us by Keeping us in the Dispensing Triune God and Away from the Evil One (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 7 ziua 2.

Adâncul cheamă adânc: să prindem rădăcini în Cristos și să avem experiențe profunde cu El

04/07/2019 by Credincios in Cristos 4 Comments

Viața împărăției – viața și trăirea împărăției lui Dumnezeu – este o viață care poate prinde rădăcini în adâncime și aduce rod la suprafață; adâncul cheamă adânc, deci Cristos trebuie să prindă rădăcină în inima noastră, iar noi trebuie să prindem rădăcini adânc în Cristosul atotinclusiv.

Atunci când Domnul Isus a venit în inima noastră, El S-a semănat pe Sine Însuși ca sămânța vieții [întru noi]; inima noastră este solul în care S-a semănat, așa că inima noastră trebuie să fie solul potrivit în care Domnul să crească.

Pe de altă parte, noi, ca plante vii în Cristos, am fost plantați întru El și trebuie să fim înrădăcinați adânc în solul Cristosului atotinclusiv în calitate de țară bună. Inima noastră trebuie să fie tratată pentru a fi lipsită de stânci / pietre (păcate ascunse, pofte și dorințe ascunse) și spini (îngrijorările acestei vieți) așa încât Domnul ca sămânță a vieții să crească în inima noastră și să aducă rod.

Fie ca să cooperăm cu Domnul pentru a trata orice lucru care împiedică creșterea seminței vieții, astfel încât Domnul să prindă rădăcină adânc în inima noastră, iar noi să ne trimitem rădăcina în adâncime și să aducem rod la suprafață.

Trebuie să dezvoltăm un sistem puternic de rădăcini sub pământ; trebuie să existe multe momente ascunse cu Domnul și mai multe tranzacții cu El decât ceea ce pot vedea ceilalți la exterior.

Trebuie să avem o viață ascunsă cu Domnul, trimițându-ne rădăcini adânc în Cristosul atotinclusiv și îngăduindu-I să-și facă domiciliul în inima noastră.

O persoană care a avut experiențe profunde cu Cristos a fost apostolul Pavel; el a fost un model pentru noi toți, și el a mărturisit în 2 Corinteni 12 cum a avut experiențe minunate și înalte cu Dumnezeu, dar el nu a vorbit niciodată despre aceste experiențe cu nimeni.

Da, el a recunoscut că a avut astfel de experiențe, dar nu ne-a spus niciodată în ce constau aceste experiențe și ce i-a spus Domnul în acest timp.

Trebuie să avem experiențe profunde cu Cristos și trebuie să [le] păstrăm în ascuns; nu putem “să ne expunem rădăcinile” cu Domnul înaintea oamenilor, ci mai degrabă trebuie să avem o viață spirituală bogată, adâncă și ascunsă cu Dumnezeu, fără să spunem altora despre aceasta.

Domnul ne poate spune să împărtășim câteva dintre aceste experiențe cu câțiva sfinți din cauza nevoii lor; totuși, dacă ne lăudăm cu experiențele noastre în Cristos, pierdem profunzimea acestor bogății.

Doar atunci când avem experiențe profunde cu Cristos și nu ne lăudăm cu ele, putem trăi în realitatea “adâncul cheamă adânc”, pentru că putem împărtăși lucrurile despre Cristos din adâncul ființei noastre pentru a atinge pe alții în adâncul ființei lor.

Să prindem rădăcini adânci în Cristos în viața noastră ascunsă cu El pentru a crește cu creșterea lui Dumnezeu

Psalmul 42:7 spune: “adâncul cheamă adânc”; singurul mod în care ceilalți pot răspunde din adâncul lor la ceea ce izvorăște din adâncul nostru este dacă ne tratăm inima noastră astfel încât aceasta să fie solul adecvat pentru ca Domnul să fie înrădăcinat acolo, și dacă prindem rădăcini adânc în Cristos.

Orice nu este din adâncuri nu va atinge niciodată adâncimile celorlalți; trebuie să-L experimentăm pe Cristos în calitate de lucruri adânci ale lui Dumnezeu din adâncul ființei noastre.

Viața împărăției este o viață în adâncimi, o viață care prinde rădăcini în adâncime și aduce rod la suprafață (vezi Isaia 10:1-4; Fapte 1:13). Pentru ca noi să creștem în sus, trebuie să prindem rădăcini în adâncime.

Pe de o parte, trebuie să Îi permitem lui Cristos ca sămânța vieții să prindă rădăcini adânc în solul inimii noastre ca pământ bun (Matei 13:23), căci El a fost semănat în noi ca sămânța împărăției.

Pe de altă parte, noi, ca plante vii în Cristos, trebuie să prindem adânc rădăcini în solul Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune (Coloseni 2:6-7).

Ce înseamnă ca inima noastră să fie pământ bun pentru ca sămânța să crească în noi? Pământul bun simbolizează inima bună care nu este îngreunată de traficul lumesc, adică nu are păcate ascunse și este fără îngrijorările acestui veac și înșelăciunea bogățiilor.

Pentru ca inima noastră să fie pământul bun, trebuie să-I permitem Domnului zilnic să trateze aceste lucruri din inima noastră ca să putem crește cu creșterea lui Dumnezeu (Coloseni 2:19).

Pentru că am fost plantați în Cristos ca realitatea țării bune, trebuie să ne facem timp să Îl absorbim; mai ales în timpul nostru cu El dimineața, trebuie să prindem rădăcini adânci în El, să ne facem timp să privim spre El și să ne facem timp să-L absorbim.

În Matei 13:4-8, 18-23 Domnul a vorbit și a interpretat parabola semănătorului; în timp ce semănătorul a semănat, unele semințe au căzut lângă drum, unele pe loc pietros, unele printre spini și altele pe pământ bun, arătându-ne cele patru moduri diferite în care omul primește cuvântul.

Printre aceste condiții diferite, unul este locul stâncos (pietros); există puțin pământ la suprafață, dar sub acesta este stâncă, astfel că atunci când sămânța cade în acest fel de pământ, înflorește repede, dar imediat ce iese soarele, se ofilește din cauza lipsei rădăcinii.

O rădăcină este creșterea care se produce sub pământ și frunzele sunt parte din creșterea care se produce la suprafața solului. Cu alte cuvinte, pentru ca noi să avem rădăcini adânci în Cristos, trebuie să avem o viață ascunsă; ca să avem frunze înseamnă să ne manifestăm viața interioară.

Problema cu mulți creștini este că, deși există multă viață aparentă, există foarte puțină viață secretă, pentru că lipsește viața ascunsă.

Dacă toate experiențele noastre spirituale se manifestă și vorbim despre ele altora, atunci creșterea noastră este de suprafață și nu există o creștere în adâncime; dacă așa stau lucrurile cu noi, suntem niște persoane care au doar frunze fără rădăcini și ne aflăm pe un teren fără adâncime.

Creștinul care își etalează toate virtuțile și experiențele sale în fața oamenilor și care nu are nimic în adâncul ființei sale, el nu are rădăcină; o astfel de persoană nu va putea să stea în picioare în ziua încercării și a ispitei.

Fie ca Dumnezeu să lucreze în noi pentru ca noi să prindem rădăcini în adâncime. Fie ca să cooperăm cu Domnul pentru a prinde rădăcini adânc în Cristos în viața ascunsă și în experiența noastră cu El, pentru ca să creștem cu creșterea lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să prindem rădăcini în Cristos în viața noastră ascunsă și în experimentarea Sa de către noi. Fie ca să fim cei care au multă creștere “sub pământ” prinzând rădăcini adânc în Cristos ca să Îl absorbim și să creștem cu creșterea lui Dumnezeu. Doamne, Îți dăm inima; tratează-ne inima, ca să fie un pământ bun pentru ca sămânța împărăției să crească în noi. Fie ca inima noastră să fie eliberată de traficul lumesc, de păcatele ascunse, de egoism, de interesul propriu și de autocompătimire. Amin, Doamne, fă din inima noastră un sol bun pentru ca Tu să crești în noi. Fie ca noi să prindem rădăcini în adâncime în Cristos și să creștem la suprafață cu creșterea lui Dumnezeu!

Avem nevoie de experimentări profunde ale lui Cristos prin prinderea de rădăcini secrete și ascunse în Cristos, chemări adânci în adâncime

Avem nevoie de experimentări profunde ale lui Cristos, precum cea a apostolului Pavel, așa cum a mărturisit el în 2 Cor. 12:1-4. El a spus că cunoștea un om în Cristos cu paisprezece ani în urmă, dacă era în trup sau în afara trupului – el nu știa, dar Dumnezeu știa – care a fost luat la al treilea cer și în Paradis.

În experiența sa, Pavel a făcut o vizită în Paradis și în al treilea cer și aici a auzit cuvinte inexplicabile, cu neputință omului să le vorbească.

Cu toate acestea, Pavel a păstrat această experiență în secret timp de paisprezece ani și nu a spus nimănui despre asta. Rădăcinile sale erau adânc sub pământ; chiar și atunci când a mărturisit despre experiența sa, el nu a spus ce erau lucrurile pe care Domnul i le-a spus.

Dacă vrem să avem lucrarea lui Pavel, trebuie să avem “rădăcina” lui; dacă dorim să avem conduita exterioară a lui Pavel, trebuie să avem viața sa interioară; dacă vrem să avem puterea manifestată a lui Pavel, trebuie să avem experimentarea sa secretă.

Aceasta nu înseamnă că nu ar trebui să depunem mărturie despre ceea ce experimentăm din Cristos, ci că trebuie să ne dăm seama că multe experiențe trebuie să fie ascunse; avem nevoie de experiențe profunde ale lui Cristos prin prinderea de rădăcini secrete și ascunse în Cristos, iar atunci când vorbim cu ceilalți, Îl vorbim pe Cristos Isus ca Domn (2 Cor. 4:5).

A fi fără rădăcină înseamnă a fi fără vreo comoară ascunsă, a fi fără viață ascunsă sau fără experiențe ascunse; este esențial ca unele din experiențele noastre în Cristos și cu Domnul să rămână acoperite, pentru că dacă descoperim totul, pierdem totul.

Tot ceea ce a descoperit împăratul Ezechia înaintea mesagerilor veniți din partea împăratului Babilonului, a și pierdut (vezi Isaia 39:2-8).

Orice secrete avem cu Domnul trebuie să fie păstrate; nu ar trebui să fim nerăbdători să spunem altora experiențele profunde din Cristos, ci mai degrabă, numai dacă El mișcă în noi pentru a dezvălui ceva, atunci ar trebui să îndrăznim să le dezvăluim.

În părtășie în Trup, Domnul poate dori ca noi să împărtășim o anumită experiență cu un frate, și nu ar trebui să ne reținem, pentru că acest lucru ar însemna să încălcăm o lege a membrilor Trupului lui Cristos – legea părtășiei.

În Trupul lui Cristos există o curgere a vieții între membrii; trebuie să învățăm nevoia de a păstra partea ascunsă pe care o avem înaintea Domnului, experiențele lui Cristos care nu sunt cunoscute de ceilalți.

Dacă viața noastră nu are adâncime, lucrarea noastră superficială va afecta pe alții doar în mod superficial; numai “adâncul cheamă adânc.”

Dar dacă avem experiențe profunde din Cristos prin trimiterea rădăcinilor secrete și ascunse în El, ceea ce împărtășim cu ceilalți vor fi “chemări adânci în adâncime”, pentru că experiențele noastre adânci vor vorbi adâncul ființei celorlalți.

O viață spirituală pură și frumoasă este derivată din părtășia interioară, ascunsă și neîntreruptă cu Dumnezeu. Dacă trimitem rădăcini “asemenea copacilor din Liban”, vom “înmuguri asemenea crinilor” (vezi Osea 14:5); o astfel de viață este capabilă să aducă mult rod (v. 5-7).

Copacii din Liban sunt maiestuoși, își trimit rădăcini adânci în sol; dar ceea ce apare este înmugurirea ca un crin, ceea ce semnifică a avea o viață pură de încredere în Dumnezeu în mijlocul unei situații amestecate și complicate.

Pentru ca noi să trăim o viață în adâncimi, trebuie să avem o părtășie directă și intimă cu Domnul; după cum spune Cântul Cânturilor 4:12, trebuie să fim ca o grădină închisă, un izvor închis, o fântână sigilată pentru savurarea intimă a Domnului.

În calitate de căutătorii Săi iubiți, noi devenim o grădină pentru satisfacția intimă a lui Cristos și ceea ce avem este întru totul pentru plăcerea Preaiubitului nostru și nimeni altcineva.

Dacă credincioșii de astăzi s-ar închide un pic mai mult și s-ar sigila mai strâns, lucrarea lor ar deveni mai prevalentă / predominantă.

Fie ca Domnul să ne dea har și să facă o lucrare mai adâncă în noi prin cruce pentru ca să prindem rădăcini adânci și să trăim o viață ascunsă în adâncimi pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu și pentru a satisface inima Lui!

Fie ca noi să avem experiențe adânci din Cristos prin trimiterea rădăcinilor secrete și ascunse în El până la “adâncul cheamă adânc”!

Iubite Doamne Isuse, Te iubim, ne deschidem Ție și vrem să prindem rădăcini adânci în Cristos pentru a trăi o viață ascunsă în adâncimile lui Cristos, astfel încât dorința inimii Tale să fie satisfăcută! Fie ca noi să fim salvați din a avea doar o trăire exterioară pe care alții să o vadă. Fie ca să prindem rădăcini în Cristos în secret în părtășia noastră cu El pentru ca noi să putem trăi în adâncimile lui Cristos și să experimentăm “adâncul cheamă adânc.” Amin, Doamne, fie ca părtășia noastră interioară, ascunsă și neîntreruptă cu Dumnezeu să rezulte într-o viață spirituală pură și frumoasă cu Dumnezeu și înaintea oamenilor. Dă-ne acest har și fă o lucrare mai adâncă în noi prin cruce pentru ca noi să prindem rădăcini adânci și să trăim o viață ascunsă în adâncimi pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu și pentru a satisface inima Lui!

Acest articol este o traducere în limba română pentru, Deep Calls unto Deep: Sending Roots into Christ and having Deep Experiences of Him (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea Împărâției lui Dumnezeu în Viața Creștină și viața de Biserică – săptămâna 2 ziua 6.

Domnul Isus este unicul nazireu care a savurat cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste

02/07/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Dorința lui Dumnezeu este ca tot poporul Său să fie nazirei, iar Domnul Isus este unicul nazireu care trăiește în duhul nostru astăzi!

Un nazireu este un tip reprezentativ al lui Cristos în faptul că El a trăit absolut pentru Dumnezeu în umanitatea Sa, savurându-L pe Dumnezeu ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste pentru a alege lucrurile bune și să refuze răul.

Cristalul pe care ne centrăm în Numeri 6 este dorința lui Dumnezeu ca tot poporul Său să fie nazireii de astăzi. Aceasta vrea Domnul astăzi – El dorește o armată de nazirei, adică El vrea ca tot poporul Său să fie nazireii care sunt formați într-o armată care luptă pentru interesul Său.

Jurământul unui nazireu așa cum este prezentat în Numeri 6:1-9 este minunat; noi toți trebuie să avem un astfel de jurământ. În viața de biserică din recâștigarea Domnului suntem în țara șanselor egale și noi toți putem fi nazirei.

Legământul de nazireu este o provizie specială împotriva degradării din preoție. Când preoția a devenit învechită și degradată, Domnul avea nevoie de câțiva care să facă acest jurământ special pentru a deveni nazireii preoțești.

În general vorbind, toți credincioșii sunt preoți pentru Dumnezeu, însă trebuie să recunoaștem că, în adevărul și experiența subiectivă, preoția a devenit degradată și învechită. Nu vrem să fim vechi, ci noi, nu vrem să fim învechiți, ci proaspeți, și nu vrem să fim degradați, ci recâștigați.

Principiul din economia nou-testamentală a lui Dumnezeu este că Dumnezeu are nevoie de om care să Îi corespundă în mișcarea Sa pe pământ; El dorește ca tot poporul Său să fie nazirei pentru mișcarea Sa pe pământ și pentru satisfacția Sa în acest univers.

Patru caracteristici vitale ale nazireilor care sunt absoluți pentru Dumnezeu

Mai întâi de toate, numai nazireii Îl pot aduce pe Domnul Isus înapoi; nazireii sunt biruitorii, iar atunci când Domnul câștigă un grup suficient (în număr) de biruitori, El se va întoarce. Doar nazireii Îl pot aduce pe Domnul înapoi, și nazireii sunt constituenții miresei lui Cristos; ca atare, ei Îl aduc înapoi pe Domnul Isus.

În al doilea rând, nazireii sunt de fapt mesagerii bisericilor, după cum se vede în Apocalipsa 2-3. Când Domnul S-a adresat bisericilor, El nu S-a adresat direct bisericilor ci mesagerilor fiecărei biserici. Fără mesageri, nu există nici o vorbire din partea Domnului către biserici.

Dacă nu suntem mesagerii în bisericile de astăzi, Domnul nu are nici o cale să vorbească bisericilor prin noi. Un mesager este cineva care Îl ia pe Cristos ca adevăratul Mesager și care are un mesaj proaspăt din partea lui Dumnezeu vorbit poporului Său; acest mesaj este și Cristos.

Cu toții trebuie să aspirăm să fim mesageri de astăzi către biserici, care sunt nazireii de astăzi.

În al treilea rând, în Numeri 6, imediat după secțiunea despre jurământul nazireilor, este binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic prin preot; acest lucru nu este întâmplător, ci mai degrabă foarte semnificativ.

Pentru a binecuvânta oamenii cu Dumnezeul Triunic, trebuie să fim nazireii de astăzi; nu putem binecuvânta oamenii cu Dumnezeul Triunic dacă nu suntem nazireii de astăzi.

În Geneza 12:2 Domnul i-a spus lui Avraam că El îl va binecuvânta și că el va fi o binecuvântare; rugăciunea noastră ar trebui să fie:

Doamne, binecuvintează-ne și fă-ne o binecuvântare pentru alții! Binecuvintează-ne cu Tine Însuți ca Dumnezeu Triunic și fă-ne un canal de binecuvântare cu Dumnezeul Triunic pentru toți sfinții din recâștigarea Ta și pentru toți oamenii de pe pământ!

În final, cea de-a patra caracteristică vitală a nazireilor este că sunt pentru satisfacția lui Dumnezeu, care este mărturia lui Isus în această epocă. În Vechiul Testament ei erau în jurul tabernaculului, slujind lui Dumnezeu legat de Cortul Mărturiei, cu orice era nevoie.

Deoarece legea ca mărturie a lui Dumnezeu era în chivot, chivotul se numea Chivotul Mărturiei, și întregul Tabernacul se numea Tabernaculul Mărturiei. Astăzi suntem mărturia lui Isus și toți nazireii sunt pentru mărturia lui Isus.

În Apocalipsa 1:2 Ioan a spus că era pe insula Patmos din cauza cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei lui Isus.

Mărturia lui Isus este revelată în Apocalipsa ca sfeșnicele din capitolul 1, marea mulțime din capitolul 7, femeia strălucitoare din capitolul 12, recolta cu primele sale roade în capitolul 14, biruitorii de pe marea de sticlă din capitolul 15, mireasa gătită pentru nuntă în capitolul 19 și Noul Ierusalim în capitolele 21-22.

Mărturia lui Isus este duhul profeției (Apoc. 19:10); este substanța, dispoziția și caracteristica profeției din cartea Apocalipsa. Suntem aici pentru mărturia lui Isus, iar nazireii trăiesc în mod absolut pentru satisfacția lui Dumnezeu, care este mărturia lui Isus astăzi.

Doamne Isuse, ne dăruim Ție ca să fim nazireii de astăzi care Te aduc înapoi. Fă-ne cei din biserici care au mesajul proaspăt al lui Dumnezeu pentru biserica lui Dumnezeu. Doamne, binecuvintează-ne cu Tine Însuși ca Dumnezeul Triunic și fă-ne un canal de binecuvântare cu Dumnezeul Triunic pentru toți sfinții și pentru toți oamenii. Amin, Doamne Isuse, suntem aici pe pământ pentru satisfacția Ta, mărturia lui Isus. Nu suntem aici pentru noi înșine sau pentru interesul nostru, ci pentru biserica care mărturisește, pentru ca biserica să fie mărturia potrivită a lui Isus pe pământ!

Domnul Isus este unicul nazireu care a savurat cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste

Când vorbim despre a fi un nazireu, trebuie să ne dăm seama că în rasa umană, unicul nazireu este Domnul Isus; de aceea, un nazireu este un tip reprezentativ al lui Cristos în trăirea Sa absolut pentru Dumnezeu în umanitatea Sa (vezi Ioan 5:30, Filipeni 2:8; Matei 11:28-30; Efes. 4:20-21; Ioan 6:57).

În noi înșine și prin noi înșine nu putem fi un nazireu, nici nu vrem să fim; dar slavă Domnului, avem un Nazireu în duhul nostru! În duhul nostru avem pe Cineva absolut pentru Dumnezeu și pur și simplu trebuie să Îl contactăm și să Îl învățăm pe Cristos așa cum realitatea este în Isus (Efes. 4:20-21).

Aceasta înseamnă că trebuie să Îl învățăm pe Cristos într-un mod subiectiv, experimental, potrivit stării actuale a lui Isus așa cum este consemnată în Evanghelii.

Când mâncăm pe Domnul ca mâncarea noastră spirituală, trăim datorită Lui, pentru că El devine factorul, elementul și esența de bază a vieții noastre (vezi Ioan 6:57).

Dacă ne uităm la Domnul Isus ca adevăratul și unicul nazireu, ne-am putea întreba: Cum a putut El ca om să respingă răul și să facă binele? Cum a putut să aleagă voia Tatălui și să refuze propria Sa voie? Cum a putut respinge gloria de la om și să caute gloria de la Dumnezeu? Cum a putut să refuze lumea și să Îl aleagă pe Dumnezeu?

În Isaia 7:14-15 ni se dă cheia – în viața Sa umană, Domnul Isus a mâncat unt (cel mai bogat har) și miere (cea mai dulce dragoste) în toate zilele vieții Sale și astfel a fost în stare să aleagă lucrurile bune ale voii Tatălui și să refuze răul.

Domnul Isus, Emanuel cel profețit în Isa. 7:14 care S-a născut dintr-o fecioară, a fost un nazireu, și a mâncat unt și miere până când a învățat să respingă răul și să aleagă lucrurile bune.

Untul, cel mai bogat aliment, se referă la cel mai bogat har; mierea, cea mai dulce hrană, se referă la cea mai dulce dragoste. Trebuie să învățăm cum să participăm în cel mai bogat har și în cea mai dulce dragoste și vom fi în stare să refuzăm răul și să alegem lucrurile bune.

Lucrurile bune de aici sunt de fapt voia bună, plăcută și perfectă a lui Dumnezeu (Rom. 12:2).

Când Domnul Isus avea doar doisprezece ani și a rămas în templu, părinții Lui L-au căutat și când L-au găsit, El le-a spus că El trebuie să fie în lucrurile Tatălui Său (vezi Luca 2:48). El avea numai doisprezece ani, dar a mâncat cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste până când a fost umplut cu intenția și dorința Tatălui.

Mai mult, în loc să le spună părinților să-L lase să rămână în templu, Domnul S-a dus cu ei acasă și a fost supus în toate lucrurile. Pe de o parte, El a fost întărit în interior pentru a alege lucrurile bune și, pe de altă parte, El a fost în stare să aleagă voința lui Dumnezeu și astfel să fie supus părinților Săi.

Dacă am fi fost în locul Lui, am fi vrut să scăpăm de părinții noștri și să fim în casa lui Dumnezeu; dar Domnul a ales lucrul dificil pe care Dumnezeu i L-a dat pentru că a mâncat cele mai bogate și mai dulci alimente înaintea lui Dumnezeu.

Apoi, în Mat. 11:25-26, după ce orașele principale din Israel în care a mers L-au respins, în loc să spună ceva pentru a le pedepsi, Domnul a răspuns și a spus: Te preamăresc Tată… – El răspundea și Îi spunea Tatălui, fiind întotdeauna în părtășie cu El. Și L-a lăudat pe Tatăl chiar și pentru că a fost respins, deoarece și-a dat seama că Tatăl a ascuns unele lucruri de cei capabili și inteligenți, însă le-a revelat copiilor și celor sărmani.

În caz după caz, vedem că Domnul în calitate de unicul nazireu L-a savurat pe Dumnezeu ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste și că El a fost în stare să facă binele și să respingă răul.

În Marcu 1:35 Domnul era în casă, și tot satul s-a adunat la ușă; dacă eram noi, am fi rămas acolo multă vreme, dar Domnul a ieșit și a plecat noaptea într-un loc pustiu, și acolo S-a rugat; iar când au venit ceilalți și L-au găsit, El a spus: Să mergem de aici.

Ceea ce L-a guvernat pe El nu era mediul, ci voia Tatălui. El a ales voia Tatălui, pentru că El Îl savura pe Tatăl ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste.

Motivul pentru care noi sau altcineva putem alege voia Tatălui, putem renunța la ceva, putem să ne renegăm pe noi înșine sau să alegem lucrurile grele este că în spatele nostru există o mare putere susținătoare a savurării lui Cristos ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste (1:17; Rom. 5:17; 2 Tim. 2:1; 2 Cor. 5:14-15; Gal. 2:20; Rom. 8:37; 12:1-2).

Voia Tatălui este ca noi să fim nazireii Săi; prin urmare, trebuie să Îl savurăm de Cristos ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste și vom fi în stare să alegem voia lui Dumnezeu și să respingem răul, fiind una cu Dumnezeu pentru mișcarea Sa pe pământ.

Să continuăm să Îl savurăm pe Domnul ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste, și aceasta va fi puterea noastră susținătoare pentru a alege să fim nazireii de astăzi.

Doamne Isuse, alegem să fim nazireii de astăzi, cei care Îl mâncă și Îl savurează pe Cristos ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste. Venim la Tine, Doamne, unicul și adevăratul nostru Nazireu din duhul nostru, ca să fim infuzați cu Tine și să fim făcuți la fel ca Tine. Doar mâncându-Te pe Tine ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste putem alege lucrurile bune ale voiei Tatălui și să refuzăm răul. Doamne, păstrează-ne în savurarea Ta, păstrează-ne în părtășia Ta, și fă-ne pe deplin una cu Tine ca unicul Nazireu, așa încât să fim nazireii de astăzi, cei formați într-o armată care să lupte pentru interesele Tale pe pământ!