Dorința lui Dumnezeu

Slujirea noastră preoțească trebuie să provină de la Dumnezeu și să fie conform limitării Sale

11/07/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, care fac parte din preoția sfântă și împărătească, ne îndeplinim slujirea preoțească Domnului; această slujire trebuie să provină de la El ca Dumnezeu al măsurii și trebuie să fie conform călăuzirii și limitării Sale. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat subiectul vieții și clădirii din epistolele lui Petru; gândul central al epistolelor lui Petru și al întregii Scripturi este viața și clădirea.

Ce este viața? Viața este Dumnezeul Triunic întrupat în Cristos și realizat ca Duhul care se împarte în noi pentru savurarea noastră. Ce este clădirea? Rezultatul savurării noastre din Cristos ca viață este biserica în calitate de Trup al lui Cristos, casa spirituală a lui Dumnezeu.

În epistolele lui Petru, vedem cum viața și clădirea merg împreună. Pe de o parte, suntem regenerați de Dumnezeu pentru o nădejde vie și suntem părtași la natura divină. Pe de altă parte, suntem pietre vii zidite împreună în calitate de casă spirituală a lui Dumnezeu și preoția Sa sfântă și împărătească.

Petru a avut o experiență specială cu Cristos când vine vorba de viață și clădire, căci Domnul Isus i-a schimbat numele din Simon în Chifa, adică Petru, o piatră. Apoi, Domnul a vorbit despre zidirea bisericii Sale și a spus că Își va zidi biserica pe această piatră, care este El Însuși și revelația cu privire la Cristos (Matei 16:18).

Clădirea lui Dumnezeu este o entitate vie, iar această clădire este creșterea; zidirea bisericii este creșterea în viață a credincioșilor în Cristos. Cu alte cuvinte, atunci când cooperăm cu Domnul pentru a crește în viață zi de zi, creșterea noastră în viață contribuie la și are legătură cu zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, casa spirituală a lui Dumnezeu.

Pe partea negativă, trebuie să tratăm multe obstacole din noi, astfel încât viața lui Cristos să poată crește în noi într-un mod nestingherit. Pe partea pozitivă, trebuie să fim hrăniți cu laptele neprefăcut al Cuvântului. Amin!

După ce am lepădat orice răutate, viclenie, ipocrizie, invidie și vorbe de rău, trebuie să tânjim după laptele neprefăcut al Cuvântului, ca prin el să putem crește spre mântuire. Pe măsură ce creștem în viață, bându-L pe Cristos ca lapte neprefăcut al Cuvântului, suntem transformați interior și făcuți pietre vii pentru clădirea lui Dumnezeu.

Rezultatul creșterii noastre în viață este zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Aleluia, suntem o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor dobândit ca moștenire! Ca atare, avem o slujbă preoțească colectivă pentru Dumnezeu, care este de a vesti virtuțile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată! Aceasta este evanghelia noastră!

Slujirea noastră preoțească adusă Domnului trebuie să provină de la El și să fie conform călăuzirii și limitării Sale

Cât de mult Îi mulțumim Domnului și Îl lăudăm că ne-a arătat că suntem o preoție sfântă, chiar împărați și preoți pentru Dumnezeu și suntem un popor câștigat pentru stăpânirea Sa (1 Petru 2:5, 9)!

Ca preoție sfântă, Îl savurăm pe Domnul, suntem infuzați cu El pe măsură ce petrecem timp cu El în cuvântul Său și în părtășie cu El pe tot parcursul zilei și oferim o slujire preoțească Domnului.

Însă trebuie să ne dăm seama că toată slujirea noastră preoțească adusă Domnului trebuie să provină de la El ca Dumnezeu al măsurii, și nu de la noi înșine (2 Corinteni 10:13; Ioan 12:24; 21:15-22; 2 Samuel 7:18, 25, 27).

Slujirea noastră preoțească adusă Domnului nu înseamnă să vedem o nevoie în viața de biserică sau în lume și apoi să avem grijă de ea; mai degrabă, ea este ceva inițiat de Domnul.

Pavel și apostolii împreună cu el nu s-au lăudat peste măsură, ci după măsura pe care Dumnezeul măsurii le-a dat-o. Ei și-au dat seama că sfinții din Corint erau măsura pe care Dumnezeul măsurii le-a dat-o și aveau încredere în Domnul în timp ce își îndeplineau slujba.

Unii alți lucrători, însă, și-au depășit măsura lor și s-au iscat multe tulburări din cauza faptului că funcția lor nu era conform măsurii lor.

Funcția noastră de preoți este la fel ca funcția Domnului: trebuie mai întâi să murim, căzând în pământ pentru a muri una cu Domnul, pentru ca moartea lui Cristos să lucreze în noi și să elibereze viața divină din noi.

De multe ori falimentăm în funcția noastră, iar slujirea noastră preoțească adusă Domnului este fie prea multă, fie complet absentă. Avem tendința să ne depășim măsura.

În Corint și, de asemenea, în bisericile din Galatia, îi vedem pe iudaizatori care au venit și au predicat o evanghelie diferită, cerându-le credincioșilor să respecte unele dintre regulile iudaismului. Aceștia au provocat multă tulburare, pentru că au adus învățături diferite și au funcționat peste măsura lor.

Apostolul Pavel, însă, știa că Dumnezeul măsurii îi măsurase biserica din Corint și bisericile din Galatia și că el a funcționat după măsura lui.

Noi, credincioșii în Cristos, avem slujirea noastră preoțească la adresa Domnului; slujirea noastră ar trebui să fie inițiată de Domnul și ar trebui să fie conform călăuzirii și limitării Sale. Aceasta înseamnă că trebuie să permitem morții lui Cristos să lucreze în noi, astfel încât viața învierii Sale să poată fi împărțită prin noi altora.

Un exemplu al unei astfel de slujiri este Petru; el L-a falimentat lamentabil pe Domnul, căci s-a lepădat de Domnul de trei ori, chiar dacă I-a promis că, indiferent dacă alții s-ar lepăda de El, el va fi dispus chiar și să moară pentru Domnul.

Așadar, Domnul a venit în Ioan 21:15-22 pentru a recâștiga și a reaprinde dragostea lui Petru pentru Domnul și, pe măsură ce Petru și-a dat seama că Domnul este dragostea lui, a fost adus în funcția de a-i păstori pe alții.

Dacă noi credem că putem să-L slujim pe Domnul și avem ceea ce este necesar pentru a ne îndeplini slujirea preoțească adusă Lui, Domnul va permite ca anumite situații și lucruri să se întâmple și vom fi expuși cât de naturali suntem și cât de descalificați suntem în omul nostru natural pentru a-L sluji pe El.

Chiar și atunci când El ne cheamă să-L slujim, când suntem desemnați să-L slujim pe Domnul în viața de biserică sau în predicarea evangheliei, ar trebui să-L luăm pe Domnul ca sursă a noastră, să funcționăm în măsura noastră și să căutăm măsura pe care Dumnezeul măsurii ne-a dat-o.

Fie ca toată slujirea noastră preoțească să fie conform călăuzirii lui Dumnezeu și limitării Sale. Fie ca moartea Sa să lucreze în noi, astfel încât viața învierii Sale să poată curge liber prin noi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai făcut preoția Ta sfântă, chiar preoția Ta împărătească, pentru ca să Te putem sluji și să ne putem închina Ție. Aleluia, fiecare credincios în Cristos este un preot și un împărat care să-L slujească pe Dumnezeu și să-L administreze pe Dumnezeu omului! Amin, Doamne, fie ca toată slujirea noastră preoțească adusă Domnului să provină de la El ca Dumnezeu al măsurii și nu de la noi înșine. Venim la Tine așa cum suntem. Nu suntem calificați, Doamne, dar Tu ne-ai ales, Tu ne-ai regenerat, Tu ne transformi și Tu ne califici și ne chemi să Te slujim. O, Doamne, fie ca Tu să fii Cel care originează și inițiază slujirea noastră preoțească Domnului. Fie ca noi să ne cunoaștem măsura în slujirea noastră. Fie ca noi să cunoaștem măsura pe care Dumnezeul măsurii ne-a dat-o și fie ca noi să nu o depășim. Amin, Doamne, fie ca toată slujirea noastră preoțească să fie conform călăuzirii Tale și limitărilor Tale. Îi permitem morții Tale să lucreze în noi, Doamne dragă, pentru ca viața învierii Tale să poată fi împărțită prin noi altora!

Să-L cunoaștem pe Dumnezeul măsurii și să funcționăm în măsura pe care El ne-a dat-o

Apostolul Pavel a fost chemat de Dumnezeu să-L slujească și, în mod clar, avea o mare măsură de har și o mare parte în lucrarea Domnului. Însă nu ar trebui să credem că Pavel era atât de spiritual și cu totul diferit de noi; chiar și el a trebuit să învețe să accepte restricțiile Domnului.

Dorința lui, de exemplu, era să meargă la Roma, dar Domnul a hotărât să meargă acolo în lanțuri, nu ca om liber. El le-a spus credincioșilor din Roma că se aștepta să meargă în Spania prin Roma (Romani 15:24); totuși, Pavel nu a mers niciodată în Spania, ci a ajuns la Roma în lanțuri.

Pavel a învățat să-L cunoască pe Dumnezeul măsurii și să funcționeze în măsura lui, măsura pe care Dumnezeu i-a dat-o. Legăturile în care a ajuns la Roma erau măsura Domnului, limitarea Lui.

Pavel nu s-a răzvrătit, nu s-a plâns și nici nu a căutat să iasă din această limitare. Dimpotrivă, și-a dat seama că, chiar dacă închisoarea sa era o mare limitare, totuși putea funcționa în măsura sa pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Pe măsură ce ne îndeplinim slujba preoțească înaintea Domnului, trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeul măsurii și trebuie să funcționăm în măsura pe care El ne-a repartizat-o.

În cazul lui Pavel, Domnul i-a măsurat o lungă perioadă de închisoare, iar în acest timp s-au întâmplat multe lucruri, el a scris multe epistole și a avut loc multă părtășie. Chiar dacă se afla sub o limitare și o restricție atât de mare, Pavel nu s-a plâns niciodată, nu a cârtit și nu s-a răzvrătit niciodată.

Domnul pare să fie interesat să ne restricționeze și să nu ne permită să rămânem la fel cum suntem. De exemplu, dacă un tânăr nu are o inimă care să-L slujească Domnului, El îl va încuraja să-L slujească. Odată ce este încurajat să-L slujească Domnului, El îl va limita.

Nouă nu ne plac limitările; mai degrabă, vrem să facem lucruri fără nicio limitare, chiar să mergem cât de departe putem. Nu ne place să fim limitați în mâncare, somn sau activități. Dar Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al măsurii și El ne limitează.

Dacă Îl iubim pe Domnul și dorim să-L slujim, El ne va limita și ne va restricționa. Dacă acceptăm restricția Domnului, dacă acceptăm limitarea Sa, El va avea o cale de a ne folosi și vom funcționa în măsura noastră pentru zidirea Trupului.

Pavel a putut mărturisi că, deși moartea a lucrat în el, viața a lucrat în sfinți (2 Corinteni 4:12). Putem fi limitați de Dumnezeu și chiar puși deoparte sau restricționați în funcția noastră pentru o vreme, dar dacă-i permitem morții lui Cristos să lucreze în noi, viața va curge liber în alții. Calea lui Dumnezeu este mai întâi să ne accelereze și să ne întărească, apoi să ne încetinească și să ne coboare.

Și Moise a trecut prin acest lucru; el știa că Dumnezeu l-a chemat, dar mai întâi trebuia să fie încetinit în omul său natural. În mod similar, lui Iosif i-au fost date de Dumnezeu niște vise minunate cu privire la ceea ce se va întâmpla în viața lui, dar a trecut prin niște limitări și restricții exterioare mari înainte ca aceste lucruri uimitoare să se poată întâmpla.

Dacă noi, ca și credincioși în Cristos, putem accepta suișurile și coborâșurile lui Dumnezeu, în cele din urmă vom deveni folositori în lucrarea Sa. Dar dacă nu putem tolera ca Dumnezeu să ne întărească și apoi să ne încetinească, s-ar putea să ne ofensăm față de Dumnezeu și s-ar putea să fim dezamăgiți.

Dispoziția noastră poate fi să fim mereu gata să slujim și să facem lucruri pentru Domnul în orice moment, fie să fim doar liniștiți tot timpul, relaxându-ne și nefăcând nimic pentru Domnul.

Însă Dumnezeu nu vrea să fim mereu undeva sus sau mereu undeva jos. Alternarea zilei și a nopții mărturisește despre acest lucru. Dumnezeu nu ne-a creat doar pentru a avea doar zi și fără noapte; mai degrabă, trebuie să avem o zi și apoi o noapte.

Fie ca noi să reflectăm cu rugăciune asupra porțiunii din 2 Corinteni 10:7-18 înaintea Domnului și să învățăm cum să ne comportăm în serviciul din biserică și cum să înaintăm în recâștigarea Domnului. Fie ca noi să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca Dumnezeul măsurii și să cunoaștem măsura pe care El ne-a repartizat-o în slujba noastră.

Pe măsură ce ne îndeplinim slujba preoțească adusă Domnului, fie ca noi să ne cunoaștem limita, măsura noastră. Domnul este credincios în a stabili anumite restricții și limite în slujba noastră și nu ar trebui să le încălcăm sau să încercăm să le depășim.

Omul nostru natural vrea să fie fără limite, dar Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al măsurii. Fie ca noi să rămânem în limitele pe care Domnul ni le-a stabilit și fie ca noi să funcționăm în măsura pe care El ne-a repartizat-o.

Doamne Isuse, vrem să Te cunoaștem ca Dumnezeul măsurii. Arată-ne, Doamne, care este măsura noastră în slujba noastră de preoți. Fie ca noi să ne îndeplinim slujba preoțească adusă Domnului în măsura pe care Dumnezeul măsurii ne-a dat-o. O, Doamne, ne deschidem pe deplin Ție. Vrem să Te cunoaștem, să Te savurăm, să fim umpluți de Tine și să funcționăm în măsura noastră pentru zidirea bisericii. Dă-ne harul, Doamne, să funcționăm nu într-un mod nelimitat și nerestricționat, ci conform măsurii pe care ne-ai dat-o. Dă-ne harul și îndurarea să acceptăm restricțiile și limitările pe care ni le repartizezi în timp ce Te slujim. Vrem doar să fim de folos în mâinile Tale și să funcționăm în măsura noastră pentru zidirea bisericii. Amin, Doamne, îndură-Te de noi. Fie ca Tu să ne îndemni să Te slujim și, de asemenea, să fim încetiniți atunci când vrei. Fie ca noi să cooperăm pe deplin cu Tine, astfel încât Tu să poți câștiga o biserică zidită astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our Priestly Service must Originate from God and be According to His Limitation, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 3 cu tema: Viața și clădirea în epistolele lui Petru, ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dăm la o parte răutatea și bem laptele neprefăcut al Cuvântului lui Dumnezeu pentru a crește pentru clădirea lui Dumnezeu

09/07/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pentru a crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, trebuie să dăm la o parte orice răutate, vicleșug și clevetire și trebuie să fim hrăniți cu laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu; pe măsură ce ne hrănim cu Cristos ca Cristos-lapte, suntem transformați cu El ca Cristos-piatra și suntem zidiți ca să fim Cristos-Trupul. Amin!

Dumnezeu este viață, iar viața lui Dumnezeu este cu adevărat viață; orice altă viață din univers nu este reală, căci numai viața divină este viața reală. Viața lui Dumnezeu este viața care este cu adevărat viață. Și ce privilegiu este pentru noi, ca credincioși în Cristos, să fi primit această viață!

La momentul regenerării noastre, am primit viața lui Dumnezeu. Acum, toți credincioșii autentici în Cristos au viața divină în duhul lor. Această viață nu este stagnantă sau fără țel; ea crește, curge și are un țel, care este clădirea lui Dumnezeu, biserica.

Viața lui Dumnezeu și clădirea lui Dumnezeu sunt gândul principal al Bibliei, chiar strada principală din cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Clădirea lui Dumnezeu, biserica, este rezultatul creșterii noastre în viață.

Creștem în viața divină nu doar pentru a ajunge la maturitate; creștem în viață pentru a fi zidiți împreună în biserică, ca și casă spirituală a lui Dumnezeu.

Cum creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu? Biblia ne arată multe căi prin care putem crește. O cale este să-L iubim pe Domnul; atunci când ne dăm pe noi înșine să-L iubim pe Domnul cu prima dragoste, creștem în viață.

O altă cale este să dăm atenție duhului nostru; atunci când ne exersăm duhul, viața divină din noi crește pentru a curge în clădirea lui Dumnezeu.

O altă cale este să ne păzim inima cu toată vigilența, căci din ea ies izvoarele vieții. Pe partea negativă, trebuie să permitem crucii lui Cristos să lucreze în noi, astfel încât toate obstacolele în calea vieții lui Dumnezeu din noi să fie înlăturate.

Principalul motiv pentru care viața lui Dumnezeu nu crește în noi este că avem unele obstacole interioare, unele lucruri în ființa noastră care împiedică creșterea lui Dumnezeu în noi.

În primul rând, nu cunoaștem calea vieții și, prin urmare, nu-L luăm pe Cristos ca unic țel. În al doilea rând, credem că spiritualitatea este determinată de aspectul nostru exterior și, de multe ori, suntem ipocriți, dând impresia a ceea ce noi nu suntem.

În al treilea rând, răzvrătirea este în noi; putem fi destul de activi și chiar zeloși pentru Domnul și putem face multe lucruri pentru El, dar Îl putem neglija și putem nu asculta de vorbirea Lui interioară.

În al patrulea rând, capacitățile noastre naturale s-ar putea să nu fie tratate; dacă nu permitem crucii să ne zdrobească omul natural, capacitățile noastre naturale pot deveni o problemă pentru viața lui Cristos.

Fie ca noi să tratăm toate obstacolele, pe partea negativă, și fie ca noi să-L iubim pe Domnul, să fim atenți la duhul nostru și să ne păzim inima pe partea pozitivă.

Pentru a crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, trebuie să lepădăm orice răutate și să fim hrăniți cu laptele neprefăcut al Cuvântului lui Dumnezeu

În 1 Petru 2:1-2 ni se spune despre o cale minunată prin care putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu: pe partea negativă trebuie să lepădăm orice răutate, vicleșug, prefăcătorie, invidie și clevetire, iar pe partea pozitivă trebuie să fim hrăniți cu laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu. Amin!

Aceste cinci lucruri păcătoase menționate în versetul 1 sunt legate între ele și progresive în dezvoltarea și manifestarea lor. În primul rând, există rădăcina, sursa, care este răutatea. Răutatea este un fel de amărăciune în inima ta.

Poate că ești ofensat și există o amărăciune care s-a strecurat în inima ta. Acum, gândurile și sentimentele tale față de o altă persoană nu sunt atât de plăcute. Poate că ne dorim chiar să vedem ceva rău întâmplându-se lor, poate niște eșecuri care să le vină în cale; aceasta înseamnă să avem răutate în inimă.

Rezultatul răutății este că avem vicleșug, prefăcătorie, invidie și, în cele din urmă, clevetire; vorbirile de rău sunt expresia rădăcinii răutății, dacă nu le tratăm la timp.

Vedem clevetire atunci când există tulburări în viața de biserică; rădăcina tuturor acestor clevetiri este răutatea, amărăciunea și nefericirea pe care le permitem să rămână în inima noastră față de ceilalți sau față de viața de biserică.

Fie ca răutatea să nu se stabilească în inima noastră, ci să dăm la o parte toată răutatea! Fie ca amărăciunea să nu se stabilească în inima noastră, ci să venim la Domnul și să tratăm inima noastră, astfel încât să putem îndepărta toată răutatea, toată viclenia, ipocrizia și toată vorbirea de rău.

Pe măsură ce venim la Domnul și ne întoarcem inima către El, trebuie să fim ca niște nou-născuți care tânjesc după lapte. Suntem ca niște prunci nou-născuți care tânjesc după laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu (v. 2).

Când tânjim după laptele cuvântului lui Dumnezeu și venim la Domnul în cuvântul Său pentru a-L bea ca lapte curat, laptele neprefăcut, creștem spre mântuire și ne dăm seama că Domnul este bun de mâncat. Fie ca să-I cerem Domnului să ne trezească dorul din inimă și foamea din ființa noastră pentru laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu.

Poate că realizăm că, în calitate de credincioși în Cristos care Îl iubesc și vor ca El să crească în noi pentru clădirea lui Dumnezeu, nu avem o foame după cuvântul Său și nu tânjim după laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu. Așadar, trebuie să-I cerem Domnului să ne dăruiască o foame și o sete după cuvântul Său.

Pe măsură ce ne deschidem către Domnul și conversăm cu El, cerându-I să ne reaprindă dragostea pentru El și să ne trezească foamea pentru cuvântul Său, El va străluci asupra oricărei răutăți din inima noastră, asupra oricărei viclenii și va expune orice prefăcătorie, invidie și clevetire.

Poate că avem o ofensă pe care o hrănim și o prețuim și, pentru că întreaga noastră ființă este concentrată asupra ei, nu suntem capabili să bem laptele din Cuvânt. Poate că avem o anumită durere care ne ocupă inima și ne ține ocupați cu emoția noastră rănită și, prin urmare, s-ar putea să nu avem o foame pentru laptele cuvântului lui Dumnezeu.

Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său zi de zi, cerându-I să strălucească asupra noastră și să ne dea o foame și o sete pentru cuvântul Său. Pe partea negativă, fie ca noi să dăm la o parte toată răutatea, toată viclenia, ipocrizia, invidia și toată vorbirea de rău. Pe partea pozitivă, fie ca noi să fim ca niște nou-născuți care tânjesc după laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu.

Laptele neprefăcut este transmis în Cuvântul lui Dumnezeu pentru a hrăni omul nostru interior prin înțelegerea minții noastre raționale și este asimilat de facultățile noastre mentale (Romani 8:6; Deuteronom 11:18).

Pe măsură ce venim la cuvântul Domnului cu exersarea duhului nostru, vom realiza că laptele neprefăcut al Cuvântului lui Dumnezeu ne hrănește duhul.

Laptele hrănitor al cuvântului este pentru suflet prin minte; totuși, în cele din urmă, hrănește duhul, făcându-ne nu sufletești, ci spirituali, cei potriviți pentru a fi zidiți ca o casă spirituală a lui Dumnezeu (1 Corinteni 2:15). Amin!

Doamne Isuse, vrem să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, înlăturând orice răutate și bând laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul și venim la Tine așa cum suntem; luminează-ne și expune orice rădăcină de amărăciune, orice răutate din inima noastră și orice ofensă. Vrem să dăm la o parte orice răutate și orice vicleșug din inima noastră. Vrem să dăm la o parte ipocriziile, invidia și toată vorbirea de rău. În loc să ne concentrăm pe aceste lucruri negative, vrem să fim ca niște prunci nou-născuți care tânjesc după laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu! Amin, Doamne, hrănește-ne astăzi cu laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu. Ne exersăm duhul și ne întoarcem inima către Tine pe măsură ce venim la cuvântul Tău. Fie ca cuvântul Tău să fie pentru noi ca laptele, hrănindu-ne atât sufletul, cât și duhul. Amin, Doamne, fie ca laptele neprefăcut transmis prin cuvântul lui Dumnezeu să hrănească omul nostru lăuntric prin înțelegerea minții noastre raționale. Fie ca noi să fim hrăniți în interior cu Cristos pe măsură ce venim la Cuvântul lui Dumnezeu ca niște prunci nou-născuți, tânjind după laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu!

Primim Cuvântul lui Dumnezeu prin orice rugăciune și cugetăm asupra lui pentru a ne hrăni cu Cristos ca lapte hrănitor și a crește spre mântuire pentru clădirea lui Dumnezeu

Cum putem bea laptele neprefăcut din cuvântul lui Dumnezeu? Pentru a savura laptele Cuvântului, adică pentru a-L gusta pe Dumnezeu cu bunătatea Lui în Cuvânt, trebuie să primim cuvântul Lui prin orice rugăciune și cugetare asupra cuvântului Său (1 Petru 2:3; Efeseni 6:17-18; Ps. 119:15, 23, 48, 78, 99, 148).

Căutătorii iubitori ai lui Dumnezeu L-au gustat din plin pe Domnul cugetând asupra cuvântului lui Dumnezeu și amestecând cuvântul cu rugăciunea lor, exersându-și duhul de credință.

Trebuie nu doar să citim Biblia, ci, mai mult decât atât, să cântăm Cuvântul, să cugetăm asupra faptelor minunate ale Domnului și să amestecăm Cuvântul cu rugăciunea noastră. A cugeta asupra cuvântului lui Dumnezeu înseamnă a-l gusta și a-l savura printr-o considerare atentă (1 Petru 2:2-3; Psalmul 119:103).

Nu doar citim Biblia: o considerăm cugetând asupra ei cu multă rugăciune. A cugeta asupra cuvântului include a vorbi cu noi înșine, a-L lăuda pe Domnul, a-I cânta Domnului, a plânge înaintea Lui, a-L aștepta și a ne ruga Lui în timp ce citim cuvântul lui Dumnezeu.

Așa cum vaca rumegă, tot așa trebuie să primim cuvântul lui Dumnezeu prin multă reconsiderare; aceasta înseamnă a bea laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta nu este o rutină sau o practică pe care trebuie să o învățăm; aceasta ar trebui să fie experiența noastră zilnică.

În fiecare dimineață trebuie să ne trezim puțin mai devreme pentru a lua câteva versete pe care să le „mestecăm” înaintea Domnului, cugetând la cuvântul lui Dumnezeu și exersându-ne duhul și întreaga noastră ființă pentru a absorbi bogățiile Sale prin cuvântul Său.

Noi, cei care credem în Cristos, L-am primit pe Cristos ca viață a noastră, dar acum trebuie să creștem în viață. Creșterea noastră în viață are ca rezultat mântuirea. Pe de o parte, am primit mântuirea lui Dumnezeu, căci am gustat că Domnul este bun. Dar mântuirea deplină și completă a lui Dumnezeu are o lungă durată – de la regenerare (inclusiv îndreptățirea) până la glorificare (Romani 8:30).

Am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu și acum trebuie să creștem hrănindu-ne cu Cristos ca laptele hrănitor din cuvântul lui Dumnezeu, spre mântuire, spre maturitate, spre glorificare. Când ajungem la maturitate, vom primi mântuirea sufletului nostru, care ne va fi revelată la dețelerirea Domnului Isus (1 Petru 1:5, 9-10, 13).

Pentru a crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, astfel încât să putem ajunge la maturitate și să primim mântuirea sufletului nostru, trebuie să fim hrăniți cu laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu.

Trebuie să avem un gust pentru cuvântul lui Dumnezeu. Poate că avem gustul multor alte lucruri din lume și putem crede că știm ce spune Biblia, dar trebuie să ne deschidem către Domnul și să-L rugăm să ne dea gustul cuvântului Său.

De asemenea, trebuie să citim slujba care interpretează în mod potrivit cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să-L putem mânca pe Domnul și să-L bem mai mult în cuvântul Său. Hrănindu-ne cu Cristos ca lapte hrănitor din Cuvânt, creștem spre mântuirea deplină, spre maturitate prin transformare spre glorificare. Amin!

Mântuirea menționată în 1 Petru 2:2 este ceva ce ține de transformare pentru clădirea lui Dumnezeu. Fie ca noi să-L savurăm pe „Cristosul-lapte” – Cristosul ca lapte neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu – pentru a fi hrăniți cu El și a fi transformați cu El ca „Cristos-piatra” – Cristos ca piatra vie care ne transformă în pietre vii.

Când bem Cristosul-lapte și suntem transformați de Cristos-piatra, suntem zidiți să fim Cristos-Trupul, casa spirituală a lui Dumnezeu ca preoția Lui sfântă (1 Petru 2:2-5; 1 Corinteni 12:12-13).

De partea noastră, trebuie să dăm la o parte de la noi orice răutate, vicleșug și clevetire și trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său pentru a fi hrăniți cu laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu. De partea Sa, El lucrează în noi pentru a crește în noi, a ne transforma și a ne zidi. El este laptele și El este piatra și El este, de asemenea, clădirea.

Cristos este totul pentru noi, pentru a fi introdus în noi și constituit în natura intrinsecă a ființei noastre, astfel încât să putem fi transformați și zidiți pentru a fi clădirea lui Dumnezeu! Aleluia!

Cristos este laptele neprefăcut al cuvântului pe care îl bem. Cristos este piatra vie pe care o contactăm și care ne transformă pentru a ne face pietre vii. Cristos este Trupul, clădirea lui Dumnezeu, care devenim devenim prin regenerare, creștere, mântuire, transformare și zidire. Cristos este totul!

Când Îl contactăm dimineața și cugetăm la cuvântul Său cu multă rugăciune și contemplare, Îl bem ca laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu. Apoi, pe parcursul zilei, are loc un proces de transformare în ființa noastră.

Seara, venim la întâlnirile bisericii și avem părtășie cu sfinții și suntem zidiți împreună. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, venim la Tine în cuvântul Tău pentru a Te savura și a Te bea ca laptele neprefăcut din cuvântul lui Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să savurăm laptele Cuvântului și să-L gustăm pe Dumnezeu cu bunătatea Sa în cuvântul Său. Ne exersăm duhul și ne îndreptăm inima către Tine pentru a primi cuvântul Tău prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri. Cugetăm la cuvântul Tău, amestecând cuvântul Tău cu rugăciunea noastră, cu considerația noastră plină de rugăciune și cu vorbirea noastră. Amin, Doamne, gustăm cuvântul Tău și ne bucurăm de el printr-o considerare atentă, căci am gustat că Domnul este bun! Luăm cuvântul Tău și îl rostim nouă înșine, Îl lăudăm pe Domnul și îl mestecăm pentru a putea bea laptele neprefăcut din cuvântul lui Dumnezeu. Aleluia, hrănindu-ne cu Cristos ca lapte hrănitor din Cuvântul lui Dumnezeu, creștem spre mântuire! Amin, Doamne, crește în noi astăzi! Crește în noi spre maturitate prin transformare spre glorificare! Fie ca noi toți să ne concentrăm pe a bea laptele neprefăcut din cuvântul lui Dumnezeu, pentru a putea crește spre mântuire, pentru clădirea lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Put Away Malice and Drink the Guileless Milk of God’s Word to Grow for God’s Building, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 3 cu tema: Viața și clădirea în epistolele lui Petru, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trebuie să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu și să lăsăm crucea să trateze orice obstacol

08/07/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Întrucât clădirea lui Dumnezeu este vie, ea crește; zidirea propriu-zisă a bisericii ca și casă a lui Dumnezeu se face prin creșterea în viață a credincioșilor, iar noi trebuie să creștem în viață pentru clădire și să tratăm orice obstacol în calea creșterii și eliberării vieții divine. Amin!

Slavă Domnului, El a venit în noi ca viața noastră, pentru ca El să crească în noi, să ne transforme și să ne facă pietre vii pentru clădirea lui Dumnezeu și, de asemenea, El ne zidește într-o casă spirituală, locașul lui Dumnezeu, biserica!

Noi, credincioșii în Cristos, ne-am născut inițial din părinții noștri umani și, prin urmare, ne-am născut în păcat. Suntem făcuți din țărâna pământului pentru a fi vase de lut. Cum putem noi să facem parte din zidirea sfântă și glorioasă a lui Dumnezeu? Cum putem fi calificați să facem parte din clădirea lui Dumnezeu?

Numai prin procesele de regenerare, creștere în viață, transformare și zidire. Trebuie mai întâi să fim regenerați. Numai având viața lui Dumnezeu putem face parte din clădirea lui Dumnezeu, căci clădirea lui Dumnezeu, biserica, rezultă din viața Lui.

După ce suntem regenerați, trebuie să creștem în viață. Trebuie să creștem în viață spre maturitate zi de zi. Facem acest lucru venind la cuvântul viu al Domnului și bând laptele neprefăcut al cuvântului prin exersarea duhului nostru. Pe măsură ce bem laptele cuvântului, creștem prin el spre mântuire, căci am gustat că Domnul este bun.

Creșterea noastră în viață are ca rezultat transformarea noastră, căci pe măsură ce Îi permitem Domnului să crească în noi, El ne schimbă încet în interior. Transformarea este un proces metabolic interior prin care elementul nostru vechi este îndepărtat și elementul divin este adăugat.

Vedem o ilustrare a acestui lucru în lemnul pietrificat; pe măsură ce apa curge și bucata de lemn rămâne în curgerea apei, elementul lemnului este îndepărtat și eliminat, iar elementul piatră este adăugat la structura bucății de lemn. Ceea ce aveți la sfârșit este ceva care arată ca lemnul, dar este făcut din piatră, căci elementul de piatră din curgerea apei a înlocuit fiecare element de lemn.

Când suntem transformați, alții ne văd, dar în realitate, ei Îl văd pe Cristos în noi, căci omul nostru vechi și sinele nostru cu carnea au fost încetul cu încetul îndepărtate și eliminate, iar elementul lui Dumnezeu a fost adăugat încetul cu încetul ființei noastre. Slavă Domnului!

Pe măsură ce suntem transformați venind la Domnul ca o piatră vie, devenim pietre vii potrivite pentru clădirea lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Pentru a crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, trebuie să-L iubim pe Domnul, să acordăm atenție duhului nostru și să ne păzim inima

Clădirea lui Dumnezeu este o clădire vie și, prin urmare, crește; zidirea propriu-zisă a bisericii ca și casă a lui Dumnezeu este prin creșterea noastră în viață (Efeseni 2:21).

Viața lui Dumnezeu crește în noi; viața Sa trebuie să crească în noi puțin câte puțin și zi de zi. Este bine să-I cerem zilnic Domnului să ne dea porția de har de care avem nevoie pentru a putea crește în viață, chiar să-I cerem să ne dea măsura acelei zile de creștere în viață.

Trebuie să fim atenți la creșterea noastră în viața divină, căci trebuie să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu. Trebuie să-I dăm Domnului mai mult teren pentru ca El să crească în noi.

Nu creștem încercând mai mult să-I fim plăcuți lui Dumnezeu sau să facem ceea ce ne spune Biblia să facem; trebuie să cooperăm cu Domnul pentru ca El să crească în noi într-un mod normal, zilnic.

Pentru a crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, trebuie să-L iubim pe Domnul, să acordăm atenție duhului nostru și să ne păzim inima cu toată vigilența pentru a rămâne pe calea vieții (1 Petru 1:8; 2:2, 5; 3:4, 15; Prov. 4:18-23; Deut. 10:12; Marcu 12:30).

Există cel puțin trei moduri minunate prin care putem coopera cu Domnul pentru creșterea noastră în viața divină, spre clădirea lui Dumnezeu. În primul rând, trebuie să-L iubim pe Domnul. A-L iubi pe Domnul este începutul tuturor experiențelor spirituale ale lui Cristos. Dacă nu-L iubim pe Domnul, nu putem crește în viață.

Dacă vrem să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, trebuie mai întâi de toate să-L iubim pe Domnul. Cât de puternică este dragostea noastră pentru Domnul? Cu toții putem spune că-L iubim pe Domnul, dar avem o dragoste ferventă pentru El, chiar prima dragoste pentru El?

Trebuie să fim felul de oameni care spun „Domnul Isus, Te iubesc”. Ne stârnim dragostea pentru Domnul petrecând timp cu El, stând la picioarele Lui și permițându-I să ne vorbească.

Nu ar trebui să ne bazăm pe emoțiile noastre, ci mai degrabă ar trebui să ne exersăm duhul pentru a-I spune Domnului că-L iubim.

A-L iubi pe Domnul nu are nicio legătură cu felul în care ne simțim și dacă suntem undeva sus sau jos; mai degrabă, trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L iubi pe Domnul și a-I spune că Îl iubim!

Când nu-L mai iubim pe Domnul cu prima dragoste, vine degradarea. Biserica din Efes și-a pierdut prima dragoste; părăsirea primei dragoste aduce declin și degradare în biserică.

Fie ca noi să nu ne părăsim prima dragoste iubindu-L pe Domnul și fiind iubitorii Lui nebuni, astfel încât să putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu! Fie ca noi să profităm de fiecare ocazie de-a lungul zilei pentru a-I spune Domnului că Îl iubim.

În timp ce călătorim la serviciu cu mașina sau cu transportul în comun, fiind constrânși de multe lucruri precum traficul, oamenii din jurul nostru și întârzierile, trebuie pur și simplu să-I spunem Domnului că Îl iubim. Poate că suntem tocmai pe punctul de a ne certa cu soțul/soția noastră, trebuie pur și simplu să uităm de cearta noastră și să-I spunem Domnului că Îl iubim!

1 Petru 1:8 spune că noi, creștinii, Îl iubim pe Cel pe care nu L-am văzut. Putem chiar să-I spunem Domnului că nu ne este ușor să-L iubim, pentru că nu L-am văzut, așa că Îl putem ruga să ne stârnească dragostea pentru El. Când Îl iubim, Îl savurăm și putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

O altă cale prin care putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu este să acordăm atenție duhului nostru. Trebuie să ne exersăm duhul zi de zi. O cale prin care facem acest lucru este venind la Domnul și permițându-I să strălucească asupra noastră pentru a expune orice păcate, probleme și greșeli.

Când ne mărturisim păcatele în lumina Domnului, ne exersăm duhul, iar cerul dintre noi și Domnul devine senin. Domnul va străluci asupra păcatelor și fărădelegilor noastre, iar noi pur și simplu ne vom mărturisi păcatele; sângele lui Isus Cristos ne va curăți de orice păcat (1 Ioan 1:7, 9).

Indiferent de cât timp suntem în Domnul, tot trebuie să ne mărturisim păcatele sub lumina Domnului și să avem o curățare de păcatele și problemele noastre. S-ar putea să fim ofensați de cineva sau cineva ne poate deranja în mod continuu, chiar și simpla vedere a acestei persoane ne provoacă durere.

Nu trebuie să permitem vreunei ofense sau amărăciuni să prindă rădăcini în inima noastră, ci mai degrabă să venim la lumina Domnului, să ne mărturisim păcatele și să tratăm orice problemă.

Fie ca noi să ne cunoaștem duhul și să ne exersăm duhul. Ori de câte ori simțim că suntem în carnea noastră sau că sinele este exprimat, trebuie să ne întoarcem la duhul nostru și să ne îndreptăm atenția asupra duhului nostru (Romani 8:6).

O a treia cale de a crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu este să ne păzim inima cu toată silința, ca să putem rămâne pe calea vieții (Proverbe 4:18-23). Din inima noastră ies izvoarele vieții; trebuie să ne păzim inima.

Aceasta înseamnă că trebuie să venim la Domnul din nou și din nou în ceea ce privește inima noastră, pentru ca El să ne păzească inima. Trebuie să ne întoarcem inima către El, spunându-I că Îl iubim și pur și simplu trebuie să ne deschidem către El.

Când ne deschidem către Domnul zi de zi și Îi permitem să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră (Efeseni 3:17), vom crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu. De multe ori ne dăm seama că nu ne putem păzim inima, așa că venim la Domnul și Îi dăm tot terenul pentru a ne păzi inima.

Doamne Isuse, vrem să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi. Ne întoarcem inima către Tine. Te iubim, Doamne! Reaprinde dragostea noastră pentru Tine. Salvează-ne de a ne părăsi dragostea dintâi față de Tine. O, Doamne, fie că simțim asta sau nu, ne exersăm duhul să-Ți spunem că Te iubim! Doamne Isuse, Te iubim! Te iubim cu dragostea noastră dintâi. Te iubim cu cea mai bună dragoste a noastră. Ne exersăm duhul să Te iubim cu toată ființa noastră! Amin, Doamne, ne exersăm duhul și rămânem sub lumina Ta, ca Tu să strălucești asupra noastră și să expui orice nu se potrivește cu Tine. Suntem de acord cu lumina Ta și ne mărturisim păcatele. O, Doamne, ne exersăm duhul pentru a ne mărturisi păcatele, fiind de acord cu ceea ce strălucește lumina Ta. Ne deschidem Ție cu privire la greșelile, fărădelegile, păcatele și eșecurile noastre. Spală-ne și curăță-ne. Vrem să rămânem în părtășia vieții. O, Doamne, vrem să ne păzim inima cu toată vigilența, ca să putem rămâne pe calea vieții astăzi! Păzește-ne inima, Doamne Isuse!

Experimentăm crucea tratând orice obstacol ca să putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu

Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem ca viața lui Cristos să fie neîmpliedicată în noi, trebuie să experimentăm zdrobirea crucii, ca orice obstacol din noi să poată fi tratat și înlăturat (1 Petru 1:11; 4:14; Psalmul 139:23-24).

Trebuie să experimentăm uciderea morții lui Cristos în Duhul atotinclusiv al lui Cristos, ca Duh al gloriei pentru a putea crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră pentru a expune orice obstacole subiective din noi, astfel încât să putem permite crucii să le învingă, pentru ca noi să creștem în viață, spre transformarea noastră, spre clădirea lui Dumnezeu.

A fi creștin înseamnă a nu lua nimic altceva decât pe Cristos ca țel al nostru; cu toate acestea, s-ar putea să nu cunoaștem calea vieții și să nu-L luăm pe Cristos ca viață a noastră, iar acesta este un mare obstacol în calea creșterii vieții Domnului în noi (Matei 7:13-14; Filipeni 3:8-14; Coloseni 3:4; Romani 8:28-29).

A fi creștin înseamnă că Cristos este ținta și țelul nostru; El este Cel preeminent în viața noastră. Dar problema este că adesea nu-L luăm pe El ca viață a noastră și nu cunoaștem calea vieții. Mai degrabă, trăim în concepțiile noastre și conform concepțiilor noastre și ne aflăm în întunericul concepțiilor noastre umane.

Facem lucrurile nu conform lui Cristos care trăiește în noi, ci conform concepțiilor noastre, iar acest lucru ni se pare rezonabil. În afară de Cristos, însă, toate concepțiile noastre sunt întuneric; pot fi bune sau pot fi rele, dar sunt întuneric și moarte.

Ne ținem de un concept pentru că îl credem destul de bun; avem o opinie despre ceva și credem că avem dreptate și aducem un argument puternic pentru a-l susține.

Însă dacă Domnul nu are primul loc și El nu strălucește în această privință, ne aflăm în întunericul concepțiilor umane și nu putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

De atâtea ori în viața noastră de familie și mai ales în viața de biserică ne exprimăm opiniile bazate pe concepțiile noastre și întunericul apare. O, Doamne! Luăm decizii nu bazate pe contactarea Cristosului cel viu și pe faptul de a fi pe calea vieții, ci pe baza a ceea ce simțim și a ceea ce gândim.

Fie ca noi să învățăm să aducem toate lucrurile, toate problemele și toate situațiile Domnului și să ne deschidem către El, pentru ca El să ne lumineze și să ne conducă pe calea vieții.

Numai așa putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu și numai așa poate viața lui Cristos să curgă în mod neîmpliedicat în noi. Trebuie să fim pe calea vieții, verificând cu Domnul, pentru a nu trăi conform concepțiilor și comportamentului uman.

Al doilea obstacol în calea vieții Domnului în noi este ipocrizia; spiritualitatea unei persoane nu este determinată de aparența exterioară, ci de modul în care se îngrijește de Cristos (Matei 6:1-6; 15:7-8; Ioan 5:44; 12:42-43; Iosua 7:21).

Cea mai autentică parte a ființei noastre este duhul nostru. Când suntem în duhul nostru, suntem mântuiți de ipocrizie. Dar când nu ne exersăm duhul, nu-L trăim pe Cristos, iar ceea ce iese din noi este ipocrizia.

Putem încerca să facem un lucru bun sau altul și putem exprima concepțiile noastre bune, dar pentru că nu suntem în duhul nostru, aspectul exterior nu se potrivește cu realitatea interioară.

Un ipocrit este un actor de teatru; el dă impresia cuiva sau a unei emoții, dar în realitate nu este acea persoană și nu are acel sentiment. Fie ca noi să fim mântuiți de a ne preface, a da în spectacol, și de la a fi fățarnici.

Fie ca noi să învățăm să cultivăm și să dezvoltăm relația noastră interioară, intimă, cu Domnul, astfel încât să putem fi una cu El, să ne unim cu El și să cooperăm cu El. Domnul urăște ipocrizia.

Uneori, putem fi cu niște tineri și vrem să-i ajutăm în lucruri spirituale, așa că ne comportăm într-un anumit fel și spunem anumite lucruri care nu se potrivesc cu ceea ce suntem noi în interior.

Fie ca noi să nu ne preocupăm de dreptatea noastră înaintea oamenilor, ca să fim priviți de ei, ci mai degrabă să avem o viață interioară, ascunsă, spirituală și intimă cu Domnul, ca să putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

Fie ca noi să exersăm să petrecem timp ascuns și secret cu Tatăl nostru care vede în secret, ca să ne putem dezvolta rădăcinile ascunse în El, să avem o umblare cu El și să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

Al treilea obstacol este răzvrătirea; putem fi foarte activi și zeloși în a face lucruri, dar totuși să-L întemnițăm și să nu ascultăm pe Cristosul viu dinăuntrul nostru, ignorându-L (Lev. 14:9, 14-18; 11:1-2, 46-47; Romani 16:17; 1 Cor. 15:33).

Putem crede că noi, cei care credem în Cristos, nu suntem răzvrătiți, căci credem în Isus și Îl iubim. Cu toate acestea, putem fi zeloși în a face multe lucruri pentru Domnul sau în numele Lui, totuși tot nu ascultăm de Cristosul viu dinăuntrul nostru, ignorându-L.

El ne spune adesea: Nu, nu-i spune asta soției tale, sau, Nu, nu te băga; totuși, noi nu-L ascultăm. Suntem răzvrătiți ignorând vocea Lui blândă și liniștită. Îl întemnițăm pe Domnul în ființa noastră.

În multe lucruri mărunte ale vieții noastre de zi cu zi, cum ar fi felul în care ne îmbrăcăm, felul în care ne pieptănăm, felul în care vorbim și felul în care ne comportăm, Îl ignorăm pe Domnul și suntem răzvrătiți față de El, prin urmare, nu avem grijă de Cristosul cel viu dinăuntrul nostru. O, Doamne!

Fie ca noi să dezvoltăm o sensibilitate în duhul nostru, astfel încât să avem grijă de Cristosul cel viu din duhul nostru și să facem toate lucrurile conform Lui. De asemenea, fie ca noi să nu ne descurajăm atunci când ne dăm seama că întreaga zi a trecut și nu venit cu nimic la Domnul; mai degrabă, fie ca noi să începem să facem acest lucru chiar acum.

Fie ca noi să petrecem timp cu Domnul, verificând cu El în legătură cu toate lucrurile și având multe conversații intime cu El.

Deoarece putem fi atât de activi și zeloși în a face lucruri, chiar și în viața de biserică, s-ar putea să nu ne consultăm cu El, fie ca să învățăm să ne pesede simțul interior al vieții din noi. Fie ca să ne consultăm întotdeauna cu Domnul: O, Doamne, ce simți în legătură cu asta?

Al patrulea obstacol îl reprezintă capacitățile noastre naturale; dacă aceste capacități naturale rămân nezdrobite în noi, ele vor deveni o problemă pentru viața lui Cristos (2:14-15; 3:12, 16-17; Iuda 19; Levitic 10:1-2).

Poate că suntem destul de capabili să vorbim în mod natural despre cutare sau cutare lucru și, prin urmare, putem fi în întuneric și împiedica creșterea lui Cristos în noi. Suntem atât de sufletești și atât de naturali, și chiar și în viața de biserică, putem trăi în sufletul nostru și în omul nostru natural.

Învățăm ce este bine și ce nu este atât de bine, învățăm să ne comportăm într-un anumit fel și trăim într-un mod natural bun, dar fără exersarea duhului nostru. O, Doamne!

Poate că interacționăm cu ceilalți într-un mod adecvat, fără a spune lucruri care să-i ofenseze, totuși putem fi în omul natural și facem lucrurile conform capacității noastre naturale, nu conform duhului.

Omul sufletesc nu poate primi sau discerne lucrurile spirituale; un om spiritual, însă, discerne toate lucrurile. Fie ca noi să fim cei care petrec mult timp cu Domnul și să tratăm orice obstacole în viața Lui.

Fie ca noi să permitem crucii Sale să lucreze în noi pentru a trata capacitățile noastre naturale, astfel încât viața Lui să curgă în noi și să putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem ca viața Ta să curgă în noi fără nici o piedică. Dă-ne experiențele de care avem nevoie pentru a avea parte de zdrobirea crucii și pentru ca orice obstacole să fie eliminate și tratate. Amin, Doamne, fie ca noi să experimentăm darea la moarte a morții a lui Cristos în Duhul atotinclusiv al lui Cristos și în Duhul gloriei, pe măsură ce ne exersăm duhul astăzi. Vrem să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu într-un mod normal. Te luăm ca țel al nostru și vrem să rămânem pe calea vieții. O, Doamne, Tu ești viața noastră și Tu ești țelul nostru. Tu ești Cel Preeminent. Vrem să ne îngrijim de Cristosul cel viu dinăuntrul nostru și să nu încercăm să ne îmbunătățim aspectul exterior. Amin, Doamne, mântuiește-ne de orice ipocrizie. Vrem să fim atenți la Cristosul cel viu dinăuntrul nostru și să nu-L întemnițăm niciodată sau să nu-L ascultăm, fiind astfel răzvrătiți față de El. Vorbește-ne, Doamne. Vrem să ascultăm vocea Ta. Zdrobește în noi ceea ce trebuie zdrobit și tratează capacitățile noastre naturale. Fie ca noi să fim cei care petrec mult timp cu Domnul în secret pentru a-L savura, a fi tratați de El și a-I permite să curgă liber în noi. Amin, Doamne, fie ca noi să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi, tratând toate obstacolele în calea creșterii lui Cristos în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to Grow in Life for God’s Building and let the Cross Deal with any Obstacle, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 3 cu tema: Viața și clădirea în epistolele lui Petru, ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Gândul central al epistolelor lui Petru și al întregii Scripturi este viața și clădirea

06/07/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Gândul central al epistolelor lui Petru și al întregii Scripturi este viața și clădirea, iar viața nu este altceva decât Dumnezeul Triunic în Cristos, ca Duh care se distribuie în noi pentru a produce clădirea, biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Aleluia!

Săptămâna aceasta venim la subiectul: Viața și clădirea în epistolele lui Petru. În epistolele lui Petru vedem guvernarea lui Dumnezeu și economia lui Dumnezeu și cum poate fi dusă la bun sfârșit viața creștină și viața de biserică în conformitate cu aceste două aspecte.

Guvernarea lui Dumnezeu nu este izolată de economia lui Dumnezeu; cele două merg împreună. Îl apreciem adesea pe Pavel și vorbim despre scrierile sale, dar Petru vorbește și el despre același lucru, având aceeași viziune ca Pavel.

Proveniența lor este foarte diferită, căci Petru era pescar, probabil needucat și mereu cauza probleme și făcea greșeli. Cu toții ne putem identifica cu el, căci suntem la fel. Însă Domnul a făcut o lucrare bună în fratele nostru și a văzut ceva legat de economia lui Dumnezeu, așa cum se vede în epistolele sale.

Săptămâna aceasta vrem să vedem subiectul vieții și a clădirii în scrierile lui Petru. Putem considera viața și clădirea drept strada principală din Biblie. Recâștigarea Domnului este o recâștigare a vieții și a clădirii.

Acest lucru s-a pierdut de-a lungul secolelor de istorie a bisericii, căci au existat multe abateri și erori care i-au făcut pe credincioși să se îndepărteze de această stradă principală, viață și clădire.

Avem nevoie de viață pentru a avea adevărata clădire, iar clădirea lui Dumnezeu necesită viața lui Dumnezeu. Clădirea lui Dumnezeu are loc cu și în viața divină; viața și clădirea merg întotdeauna împreună.

În aceste zile, când vedem situația mondială, tulburarea din lume și haosul din jurul nostru, chiar și violența, cu toții ne gândim la subiectul întoarcerii Domnului, căci devine din ce în ce mai clar că venirea Lui este foarte curând.

Dar dacă El nu câștigă clădirea, El nu se poate întoarce. El nu vrea doar să câștige mulți creștini care sunt mântuiți și acum așteaptă venirea Domnului. El vrea să câștige clădirea, căci viața Lui produce clădirea.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului într-un mod proaspăt, nou astăzi, pentru a vedea ceva actual de la El cu privire la viață și clădire și să fim pe strada principală a Bibliei, viața și clădirea.

Petru, acest pescar neîndemânatic, a fost tratat de Domnul pentru a vedea care este strada principală din Biblie – viața și clădirea. Fie ca noi să ne deschidem Domnului și să-L lăsăm să ne impresioneze cu subiectul vieții Sale divine care produce clădirea Sa divină.

Gândul central al epistolelor lui Petru și al întregii Scripturi este viața și clădirea

Care este gândul central al epistolelor lui Petru? Gândul central al epistolelor lui Petru și al întregii Scripturi este viața și clădirea (1 Petru 1:23; 2:2-5; 2 Petru 1:3-4).

Am văzut că prima Epistolă a lui Petru are ca subiect viața creștină sub guvernarea lui Dumnezeu, iar a doua Epistolă se concentrează pe provizia divină pentru ca noi să trăim o viață sfântă pentru viața de biserică. Însă accentul central și structura de bază a acestor Epistole nu sunt guvernarea lui Dumnezeu, ci faptul că Dumnezeul Triunic lucrează pentru a-Și îndeplini economia și a fi deplina noastră savurare. Aleluia!

Gândul central al Epistolelor lui Petru este viața și clădirea. Dumnezeul Triunic lucrează pentru a-Și duce la îndeplinire mântuirea Sa completă, astfel încât să putem fi regenerați, să ne hrănim cu cuvântul Său, să creștem în viață, să fim transformați și să fim zidiți în casa Sa spirituală. Amin!

Viața și clădirea. Ce este viața? Viața este Dumnezeul Triunic încarnat în Cristos și realizat ca Duhul care se distribuie în noi pentru savurarea noastră. Aleluia! Viața este Dumnezeu Însuși care ajunge la noi și se distribuie în noi pentru a fi însăși viața noastră și savurarea noastră zilnică.

Ce este clădirea? Clădirea este biserica, Trupul lui Cristos, casa spirituală a lui Dumnezeu, ca mărire și expansiune a lui Dumnezeu pentru exprimarea corporativă a lui Dumnezeu (Gen. 2:8-9, 22; Matei 16:18; Coloseni 2:19; Efeseni 4:16).

De la Geneza la Apocalipsa există un gând central: viața și clădirea. Din primele capitole ale Bibliei, unde vedem că Dumnezeu a creat toate lucrurile, Dumnezeu l-a pus pe om în fața pomului vieții, iar în curgerea râului, vedem materiale prețioase pentru clădirea lui Dumnezeu.

Viața este Dumnezeu Însuși. Viața este doar Dumnezeu Însuși în Cristos, ca Duh care se distribuie în noi. Când Îl primim pe Cristos ca Mântuitor și viață a noastră, primim viața divină în duhul nostru. Viața divină crește în noi, ne saturează și ne transformă, iar această viață ne zidește și pe noi împreună ca locuință a lui Dumnezeu.

În această epocă, Dumnezeu Își zidește locuința, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu, casa spirituală a Dumnezeului celui viu. Pentru veșnicie, această casă a lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu, va fi Noul Ierusalim. Dar astăzi, locuința lui Dumnezeu este biserica, Trupul lui Cristos.

Pe măsură ce Îi permitem Domnului să crească în noi, pe măsură ce viața Lui divină crește în noi zi de zi, are loc un proces de transformare interioară și suntem zidiți împreună, căci viața rezultă în clădire.

Zi de zi trebuie să-L contactăm pe Domnul, în special dimineața și apoi pe parcursul zilei. Trebuie să Îl savurăm pe Domnul și să-L experimentăm pe Cristos zi de zi, pentru a putea crește în Cristos.

Pe măsură ce trecem prin multe lucruri în viața noastră de zi cu zi, pe măsură ce facem una și alta, trebuie să ne deschidem către Domnul și pur și simplu să-L contactăm. Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul și primim distribuirea Lui divină, Domnul crește în noi pentru clădirea Lui.

Pe măsură ce Îl atingem pe Domnul ca Duh dătător de viață, El se distribuie în noi. Distribuirea divină a vieții divine în noi provoacă o transformare interioară, iar această transformare este pentru clădire.

Clădirea lui Dumnezeu este expresia corporativă a lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să fie exprimat; El vrea să dobândească o clădire, o locuință corporativă a lui Dumnezeu și a omului, prin care El să poată fi exprimat.

Pentru a-L exprima pe Dumnezeu, trebuie să avem viața lui Dumnezeu. Numai având viața lui Dumnezeu și trăind prin această viață îl putem exprima pe Dumnezeu în mod corporativ.

Viața este Dumnezeul Triunic încarnat în Cristos, care este realizat ca Duh dătător de viață. Viața noastră creată nu-L poate exprima pe Dumnezeu, dar viața lui Dumnezeu poate produce clădirea, expresia corporativă a lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, fie ca noi să avem o viziune clară a vieții și a clădirii ca strada principală din întreaga Biblie. Îți mulțumim că ai venit la noi ca viață pentru a Te împărți în noi. Aleluia, Dumnezeul Triunic a trecut printr-un proces pentru a deveni Duhul vieții, chiar Duhul dătător de viață! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi: distribuie-Te ca viață în noi. Păstrează-ne sub distribuirea Ta divină. Distribuie tot ceea ce ești și tot ceea ce ai în noi. Crești în noi. Fie ca viața Ta divină să se răspândească în toate părțile interioare ale ființei noastre. Fie ca Tu să crești în noi puțin mai mult astăzi. Transformă-ne după chipul Tău. Fă să se întâmple o schimbare interioară în noi, astfel încât să putem fi schimbați metabolic după asemănarea Ta! Amin, Doamne, zidește-ne împreună în viața Ta! Fie ca viața Ta să crească în noi spre maturitate, până când vom fi zidiți împreună ca biserică, Trupul lui Cristos! O, Doamne Isuse, vrem să Te contactăm astăzi, să ne păstrăm ființa deschisă distribuirii Tale divine și să Te savurăm și să Te experimentăm, astfel încât Tu să poți crește în noi, să ne transformi și să ne zidești! Aleluia pentru viață și clădire!

Puterea divină a lui Dumnezeu ne-a dat tot ce are legătură cu viața și evlavia pentru zidirea bisericii

În 2 Petru 1:3-4 vedem că puterea divină a lui Dumnezeu ne-a dat tot ce are legătură cu viața și evlavia, ca să devenim părtași naturii divine, după ce am scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă. Amin! Cristos, ca sămânță a vieții, este puterea vieții din noi, care ne-a dat tot ce are legătură cu viața și evlavia, spre zidirea bisericii (Faptele Apostolilor 3:15). Slavă Domnului!

Biserica este surplusul bogat de viață și expresia vieții prin creșterea și dezvoltarea vieții. Acest lucru este uimitor! Petru este unic în expresiile și ilustrațiile sale cu privire la viață și clădire. Dumnezeu ne-a dat puterea divină minunată și misterioasă.

De fapt, această putere divină este Dumnezeu Însuși, care a trecut prin creație, răscumpărare și înviere pentru a deveni Duhul dătător de viață (1 Corinteni 15:45).

Toate lucrurile vizibile ale creației au luat ființă prin puterea divină a lui Dumnezeu. Răscumpărarea lui Cristos a fost realizată prin puterea divină a lui Dumnezeu, căci Isus a putut muri în numele tuturor oamenilor pentru a realiza o răscumpărare veșnică (Evrei 9:12) datorită puterii divine. Aleluia!

Acum, astăzi, ca Duh dătător de viață, Cristos ni se oferă ca putere divină în înviere. Când Îl primim pe Domnul Isus, primim nu numai viața divină, ci și mai mult, puterea divină, care este Dumnezeul Triunic care intră în noi ca viață în înviere! Extraordinar!

Dumnezeu ne-a dat puterea divină, care este puterea vieții divine în duhul nostru; această putere divină a vieții ne-a dat toate lucrurile care sunt legate de viață și evlavie. Cum putem trăi viața creștină? Cum putem exprima pe Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi? Prin intermediul puterii divine ne-a dat toate lucrurile care sunt legate de viață și evlavie.

De ce avem nevoie pentru a trăi viața creștină? Tot ce avem nevoie se află în puterea divină, iar sursa acestei puteri este inepuizabilă. În puterea divină, cu sursa ei, avem legea vieții (Romani 8:2; Evrei 8:10), smerenia, înțelepciunea, bucuria, dragostea, nădejdea, supunerea, bunătatea, blândețea, îndelunga răbdare și pacea.

Avem tot ce ne trebuie pentru a avea atât viața divină în interior, cât și o viață evlavioasă în exterior: totul se află în puterea vieții divine din duhul nostru. Ce minunat!

Așa cum în mica sămânță, există puterea vieții care include tot ce are legătură cu creșterea seminței, a tulpinii, a ramurilor, a frunzelor, a florilor și a fructului plantei, tot așa în viața divină din noi există puterea divină! Aleluia!

Nu trebuie să ne străduim sau să ne chinuim să fim blânzi, smeriți, umili, buni, amabili etc. și nici nu trebuie să ne fabricăm propria pace sau bucurie – totul se află în puterea divină a vieții divine din duhul nostru! În această putere divină, avem dragoste, răbdare, smerenie, bunătate și îndelungă răbdare.

Prin această putere divină, Dumnezeu ne-a dat promisiuni prețioase și nespus de mari, ca prin acestea să devenim părtași naturii divine, după ce am scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă (2 Petru 1:4).

Avem multe promisiuni date de Dumnezeu, care sunt legate în principal de viața noastră spirituală. Promisiunile lui Dumnezeu nu sunt pentru binecuvântarea noastră fizică, ci pentru împărtășirea și savurarea noastră spirituală.

Efeseni 3:20 este o astfel de promisiune; Dumnezeu promite să facă mai mult decât cerem sau gândim în domeniul spiritual pentru noi, în ceea ce privește viața de biserică. Domnul va face cu siguranță mai mult decât cerem sau gândim pentru viața de biserică, conform puterii interioare care lucrează în noi. Slavă Domnului!

Slavă Domnului pentru promisiunile Sale. Ne bazăm pe promisiunile Sale. Nu ne uităm la starea noastră actuală și nici nu ne concentrăm asupra situației noastre; stăm pe promisiunile Sale, ne rugăm pentru promisiunile Sale și luăm promisiunile Sale ca fiind totul pentru noi, astfel încât să putem fi părtași la natura Sa divină.

Când citim promisiuni precum cele din Matei 28:20; Ioan 6:57; 7:38-39; 10:28-29; 14:19-20, 23; 15:5; și 16:13-15, suntem umpluți de credință și Domnul crește în noi spre maturitate, pentru clădirea lui Dumnezeu. Promisiunile Sale susțin viața noastră spirituală, iar noi stăm ferm în promisiunile Sale, fiind siguri că puterea Sa divină le va duce la îndeplinire și le va împlini în viața noastră.

Pe măsură ce citim și ne rugăm asupra cuvântului Său, exersându-ne duhul pentru a-L savura pe Domnul și a ne împărtăși natura Sa divină, creștem în viață pentru clădirea Sa astăzi.

Doamne Isuse, dă-ne să vedem că puterea divină a lui Dumnezeu ne-a dat toate lucrurile care sunt legate de viață și evlavie! Aleluia, Dumnezeu ne-a dat toate lucrurile de care avem nevoie pentru a avea viața lui Dumnezeu și a-L exprima pe Dumnezeu prin intermediul puterii Sale divine! Ce minunat e, Doamne, că există o putere uimitoare și supraabundentă în viața divină care a venit în duhul nostru! Tot ce avem nevoie se află în viața divină pe care am primit-o în momentul regenerării noastre! Ne exersăm duhul pentru a savura sursa inepuizabilă a puterii divine! Aleluia, putem savura lucrarea interioară a legii vieții și putem avea smerenie, înțelepciune, dragoste, bucurie, speranță și supunere în duhul nostru prin intermediul puterii divine! Slavă Domnului, tot ce are legătură cu viața ne-a fost dat pentru ca noi să putem trăi viața creștină și să-L exprimăm pe Dumnezeu! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău, cu exersarea duhului nostru, pentru a ne împărtăși din promisiunile Tale bogate. Ne bazăm pe promisiunile Tale și credem că Tu vei face cu siguranță mai mult decât cerem sau gândim în noi pentru viața de biserică, ca să poți câștiga clădirea Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Central Thought of Peter’s Epistles & the Entire Scripture is Life and Building, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 3 cu tema: Viața și clădirea în epistolele lui Petru, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne împărtășim din Dumnezeul Triunic prin omul ascuns al inimii cu Duhul gloriei

02/07/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Obiectivul central și structura de bază a 1 și 2 Petru sunt Dumnezeul Triunic energizant care operează în economia Sa pentru a-i aduce pe aleșii Săi la deplina savurare a Dumnezeului Triunic; ne putem împărtăși din bogățiile Sale ca Duh al gloriei și Duh al lui Cristos prin intermediul omului lăuntric al inimii, duhul nostru omenesc. Slavă Domnului!

Când citim cărțile 1 și 2 Petru, vom fi destul de impresionați de subiectul acestor cărți, care este guvernarea lui Dumnezeu; cu toate acestea, structura de bază și obiectivul central a acestor cărți nu este guvernarea lui Dumnezeu.

Am putea fi în mod natural înclinați să credem că Petru vorbește în principal despre guvernarea lui Dumnezeu cu judecata Sa, dar există așa ceva ca un obiectiv central și o structură de bază a epistolelor sale.

Acest obiectiv central și structură de bază au legătură cu structura de bază și obiectivul central a întregii Biblii, deoarece se referă la economia lui Dumnezeu.

Petru ne spune, în felul său unic de a scrie, că Dumnezeul Triunic vine la noi pentru a fi savurarea noastră deplină pentru participarea noastră, astfel încât să putem fi regenerați, să creștem în viață spre mântuire, să fim transformați și să fim zidiți pentru a duce la îndeplinire economia lui Dumnezeu.

Chiar dacă expresia „economia lui Dumnezeu” nu apare în Epistolele lui Petru, ideea fundamentală este acolo. Chiar dacă termenul „Dumnezeul Triunic” nu apare în scrierile sale, Petru vorbește despre Dumnezeul Triunic care lucrează împreună, operează în noi și în jurul nostru și face toate lucrurile pentru ca noi să fim în procesul mântuirii complete a lui Dumnezeu pentru îndeplinirea economiei Sale.

Fie ca noi să venim la Epistolele lui Petru cu ochelarii economiei lui Dumnezeu, realizând că Dumnezeu dorește să facă un singur lucru: să-Și câștige locuința cu și în om. Slavă Domnului!

Viața noastră creștină este sub guvernarea lui Dumnezeu, dar guvernarea lui Dumnezeu nu este doar pentru a putea fi disciplinați sau pedepsiți, ci pentru a putea fi aduși înapoi la o savurare mai profundă și mai deplină a Dumnezeului Triunic.

Când luăm în considerare aspectele legate de guvernarea lui Dumnezeu și exemplele istorice ale acțiunilor Sale în guvernarea Sa, nu ar trebui să ne lăsăm distrași de aceste aspecte. Dimpotrivă, guvernarea lui Dumnezeu trebuie să ne readucă la punctul central și la structura de bază a acestor epistole, care este Dumnezeul Triunic ca savurare deplină.

Fie ca Domnul să ne descopere pentru a vedea că Dumnezeul Triunic lucrează pentru a-Și realiza mântuirea completă, astfel încât să putem fi regenerați, să ne putem hrăni cu cuvântul Său și să putem crește, să fim transformați și să fim zidiți pentru ca El să aibă o locuință și să putem fi glorificați pentru a-L exprima. Aleluia!

1 și 2 Petru ni-L arată pe Dumnezeul Triunic lucrând în noi pentru a-Și realiza mântuirea completă

Încă din primele versete din 1 Petru capitolul 1, ceea ce vedem nu este guvernarea lui Dumnezeu sau judecata Sa, ci-L vedem pe Dumnezeul Triunic. Dumnezeul Triunic este primul subiect fundamental abordat de Petru în scrierile sale.

Dumnezeul Triunic lucrează din veșnicie în veșnicie și chiar mai mult în timp pentru a ne aduce în savurarea Sa, astfel încât să putem participa la mântuirea Lui deplină.

1 Petru 1:2 spune că am fost aleși după știința mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, în sfințirea Duhului, spre ascultarea și stropirea sângelui lui Cristos. Aleluia, Tatăl ne-a cunoscut mai dinainte, Fiul ne-a stropit cu sângele Său prețios și Duhul ne-a sfințit spre răscumpărarea noastră!

Apoi, versetul 3 ne spune că Tatăl ne-a regenerat. Cristos – Dumnezeu Fiul – a realizat răscumpărarea cu sângele Său prețios; Duhul – Dumnezeu Duhul – aplică mântuirea deplină a lui Dumnezeu nouă, poporului Său ales; iar Tatăl ne regenerează, căci ne-a cunoscut mai dinainte și acum ne împorțiearte

Aceasta este ceea ce ne spune Petru chiar de la începutul epistolei sale. Obiectivul central și structura de bază a 1 și 2 Petru sunt Dumnezeul Triunic energizant care operează în economia Sa pentru a-i aduce pe aleșii Săi la savurarea deplină a Dumnezeului Triunic și a participa la mântuirea deplină a lui Dumnezeu.

Dumnezeul nostru Triunic este un Dumnezeu Triunic energizant. El este plin de vitalitate și energie și lucrează neobosit și constant pentru a face un singur lucru: să ne aducă pe noi, aleșii Săi, la savurarea deplină a Dumnezeului Triunic.

Pe partea pozitivă, Dumnezeul Triunic a trecut printr-un proces pentru ca Tatăl să ne regenereze, Fiul să ne mântuiască și Duhul să ne aplice mântuirea deplină a lui Dumnezeu. Pe partea negativă, Dumnezeu își folosește guvernarea cu judecata Sa într-un mod înțelept, astfel încât să putem fi aduși înapoi la savurarea Dumnezeului Triunic și să avansăm în procesul mântuirii depline a lui Dumnezeu. Aleluia!

Dumnezeu folosește atât aspecte pozitive, cât și aspecte negative pentru un singur scop: să-Și împlinească economia eternă, care este să Se introducă pe Sine în noi și să ne zidească în Sine, astfel încât noi și El, El și noi, să devenim o singură entitate, Trupul lui Cristos, pentru expresia corporativă a Dumnezeului Triunic.

Suntem aleși de Dumnezeu Tatăl în sfințirea Duhului, spre ascultarea și stropirea cu sângele lui Isus Cristos. Putem mărturisi despre acest lucru minunat în viața noastră creștină de astăzi. Eram departe de Dumnezeu, dar Tatăl ne-a ales și ne-a cunoscut mai dinainte, iar Duhul a venit să ne sfințească.

Gândește-te la cum te-a mântuit Domnul. Ai fost departe de El, nici măcar fără să-L iei în considerare, sau poate chiar te-ai opus Lui, dar Domnul ți-a întins mâna prin Duhul Său sfințitor și te-a adus la o vedere a minunatului Cristos pentru a fi stropit cu sângele Său.

În noi înșine și prin noi înșine, nu L-am căutat pe Dumnezeu și nici nu L-am contactat, ci El ne-a căutat prin Duhul Său, așa cum femeia aprinde lampa și caută moneda pierdută în Luca 15. În noi înșine, eram departe de Dumnezeu, pierduți în lume și departe de turma lui Dumnezeu, dar Păstorul a venit să ne caute, să ne găsească și să ne pună pe umerii Săi pentru a ne aduce înapoi la turma Sa.

Iar Tatăl ne așteaptă cu nerăbdare, chiar alergând spre noi să ne îmbrățișeze, să ne sărute și să ne primească înapoi. Slavă Domnului!

Dumnezeu ne-a creat după chipul și asemănarea Sa, pentru ca noi să putem participa la economia Sa, ca să ne putem împărtăși din Dumnezeu, să ne bucurăm de Dumnezeu și să fim constituiți cu Dumnezeu, ca să putem face porție din Trupul lui Cristos, casa Sa spirituală. Slavă Domnului!

Aleluia, Dumnezeul Triunic lucrează împreună pentru a ajunge la noi și a ne aduce la deplina savurare a Sa! Îți mulțumim, Dumnezeule Tată, că ne-ai cunoscut mai dinainte și ne-ai ales în veșnicia trecută, chiar înainte de începutul lumii. Îți mulțumim, Dumnezeule, Duhul, că ne-ai sfințit prin strălucirea luminii cuvântului lui Dumnezeu în noi, ca să ne găsească și să ne aducă înapoi la Dumnezeu. Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai murit pentru noi, ca să împlinești minunata Ta răscumpărare și să ne stropești cu sângele Tău. Aleluia pentru Dumnezeul Triunic energizant care lucrează în economia Sa pentru a ne aduce pe noi, aleșii Săi, la deplina savurare a Dumnezeului Triunic! Doamne, adu-ne înapoi la savurarea Dumnezeului Triunic. Chiar și astăzi, Doamne, păstrează-ne în savurarea Ta! Lucrează în noi în economia Ta pentru a ne menține în savurarea Ta, astfel încât să putem fi înnoiți, transformați, perfecționați și zidiți ca și casa Ta spirituală, locuința Ta. Aleluia, Duhul aplică mântuirea deplină a lui Dumnezeu asupra noastră, poporul Său ales, astfel încât să putem rămâne în deplina savurare a Dumnezeului Triunic!

Ne împărtășim din Dumnezeul Triunic prin omul ascuns al inimii, duhul nostru contopit cu Duhul lui Dumnezeu

Petru dezvăluie în epistolele sale că Dumnezeul Triunic nu numai că lucrează în noi și în jurul nostru pentru a ne aduce la mântuirea deplină a lui Dumnezeu, ci și că Dumnezeul Triunic este porția noastră și ne putem împărtăși din El. Acest lucru este indicat de faptul că spune că suntem părtași la natura Lui divină în 2 Petru 1:4.

Aleluia, Dumnezeu este porția noastră și ne putem împărtăși din ceea ce este El, din însăși natura Lui! Cum putem noi, ființele umane, să ne împărtășim din ceea ce este Dumnezeu? Cum putem să-L savurăm pe Dumnezeu ca porție a noastră?

Nu este vorba doar de a ne gândi la asta și de a înțelege acest lucru în mintea noastră. Calea prin care ne putem împărtăși din Dumnezeul Triunic cu toate bogățiile Sale este omul ascuns al inimii (1 Petru 3:4), care este duhul nostru uman. Prin intermediul omului ascuns al inimii, putem să-L savurăm pe tot ceea ce este Dumnezeu ca porție a noastră.

În 1 Petru 4:14 vedem Duhul gloriei și al lui Dumnezeu; Duhul gloriei este Duhul lui Dumnezeu. În 1 Petru 1:11 vedem și Duhul lui Cristos. Duhul nostru uman, ca omul ascuns al inimii, și Duhul lui Dumnezeu, ca Duh al gloriei și ca Duh al lui Cristos, sunt contopite, iar acest duh contopit este mijlocul prin care ne putem împărtăși din Dumnezeu ca porție a noastră.

Aleluia, duhul nostru uman, ca omul ascuns al inimii, și Duhul lui Dumnezeu, ca Duh al gloriei și ca Duh al lui Cristos, sunt mijlocul prin care ne putem împărtăși cu Dumnezeu, în natura Sa divină, ca porție a noastră (1 Petru 1:2-3, 5, 11; 2:1-3, 5, 9; 3:4; 4:14; 5:10; 2 Petru 1:4). Cât de minunat!

Conform structurii de bază a 1 și 2 Petru, Dumnezeul Triunic a fost procesat pentru a deveni porția noastră, astfel încât să ne împărtășim din El și să Îl savurăm prin Duhul Său – care este Duhul lui Cristos și Duhul gloriei – și prin exersarea duhului nostru, care este omul ascuns al inimii.

Prin regenerare, l-am primit pe Dumnezeul Triunic în noi ca Duh și suntem contopiți cu El ca un singur duh; duhul nostru a devenit acum omul ascuns al inimii. Ce gând minunat e că Dumnezeu a fost procesat pentru a deveni Duhul care vine în duhul nostru pentru a Se contopi cu noi și a deveni un singur duh cu noi, astfel încât să ne putem împărtăși din Dumnezeul Triunic!

Atât în Epistolele lui Petru, cât și în Epistola lui Iuda, vedem indicația că Dumnezeul Triunic a trecut printr-un proces pentru a face multe lucruri pentru noi și chiar pentru a deveni totul pentru noi, astfel încât să ne putem împărtăși din El ca savurarea noastră.

Astăzi putem și ar trebui să ne împărtășim din Dumnezeul Triunic ca porția noastră, exersându-ne duhul, omul ascuns al inimii. Slavă Domnului că ne-a dat provizia divină, căci puterea divină ne-a dăruit toate lucrurile legate de viață și evlavie, pentru ca noi să fim părtași la natura divină. Această provizie divină ne dă viața divină și lumina divină (2 Petru 1:19).

La sfârșitul celei de-a doua Epistole a sa, Petru a spus: „Creșteți în harul și în cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos” (2 Petru 3:18).

Pe partea negativă, Dumnezeu își exercită guvernarea pentru a aranja toate lucrurile din jurul nostru, a se purta cu noi și a ne disciplina așa cum consideră El de cuviință, astfel încât să putem participa la sfințenia Lui.

Pe partea pozitivă, Dumnezeul Triunic a trecut printr-un proces pentru a deveni porția noastră, iar astăzi putem să-L savurăm și ne putem împărtăși din Dumnezeul Triunic prin intermediul duhului nostru, omul ascuns al inimii.

Fie ca Domnul să ne lumineze să vedem că, deși Petru acoperă multe aspecte în epistolele sale, structura de bază a scrierilor sale este Dumnezeul Triunic care devine harul nostru, pentru ca noi să putem să-L savurăm pe El, să creștem în viață și, prin creșterea în viață, să fim perfecționați, stabiliți, întăriți și întemeiați în Dumnezeul Triunic.

Dumnezeul Triunic lucrează pentru a realiza o mântuire întreită, astfel încât să putem fi regenerați, să ne hrănim cu cuvântul Lui, să creștem în viață, să fim transformați și să fim zidiți, pentru ca El să aibă o locuință și ca noi să-L putem exprima.

Pe măsură ce trăim o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu, trebuie să fim deschiși Domnului și să fim una cu El pentru ca El să-Și îndeplinească mântuirea organică și să ne aducă pe deplin în savurarea și participarea la Dumnezeul Triunic.

El a făcut totul pentru noi și face totul în noi pentru a-Și îndeplini economia, iar noi trebuie doar să cooperăm cu El exersându-ne duhul, omul ascuns al inimii, pentru a ne putea împărtăși din bogățiile Sale în duh și a fi părtași la natura Sa divină.

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne-ai făcut părtași naturii divine! Aleluia, ne putem exersa duhul, omul ascuns al inimii, pentru a ne împărtăși din bogățiile Dumnezeului Triunic conținute în natura divină! Slavă Domnului, Dumnezeul Triunic este acum porția noastră în duhul nostru. Amin, Doamne, vrem să fim cei care se împărtășesc zilnic din ceea ce Tu ești în duh, pentru ca Tu să-Ți poți îndeplini economia în noi și cu noi. Îți mulțumim că ai venit în noi ca Duh al gloriei și Duhul lui Cristos pentru a locui în noi, a Te contopi cu noi și a face totul în noi. Aleluia, duhul nostru uman ca omul ascuns al inimii și Duhul lui Dumnezeu ca Duh al gloriei și ca Duh al lui Cristos sunt mijlocul prin care ne putem împărtăși din Dumnezeu ca porție a noastră! Amin, Doamne, alegem să ne exersăm duhul astăzi! Vrem să fim atenți la duhul nostru. Aleluia, Dumnezeul Triunic a devenit harul nostru, pentru ca noi să putem să-L savurăm pe El, să creștem în viață și, prin creșterea în viață, să fim perfecționați, stabiliți, întăriți și întemeiați în Dumnezeul Triunic!