Dorința lui Dumnezeu

Savurăm capacitatea divină a legii Duhului vieții care operează în noi astăzi

11/08/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, avem legea interioară a vieții, legea Duhului vieții, care funcționează în noi și are capacitatea divină de a ne permite să-L trăim pe Dumnezeu, să fim constituiți cu Dumnezeu, să devenim la fel ca Dumnezeu în viață și natură și să fim constituiți ca membre ale Trupului lui Cristos cu multe funcții! Aleluia!

Slavă Domnului că a venit în noi ca viață, chiar pentru a fi legea Duhului vieții în ființa noastră! Ca ființe umane, suntem născuți din părinții noștri și suntem născuți în păcat; există o lege în membrele noastre numită legea păcatului și a morții, care operează constant. Legea păcatului și a morții este mai puternică decât voința noastră de a face binele.

De aceea, de multe ori oamenii din lume își dau seama că, chiar dacă încearcă tot posibilul să facă binele, căci sunt de acord să facă bine și să-I fie plăcere lui Dumnezeu, nu au cum să o facă, căci de îndată ce încearcă să facă binele, răul este prezent cu ei.

Nu ne naștem răi; mai degrabă, Satan este în carnea noastră și operează în noi ca o lege, un principiu spontan și automat, pentru a ne învinge ori de câte ori încercăm să facem binele. Trebuie să intrăm într-un alt domeniu, un domeniu în care învingem legea păcatului și a morții, iar acest domeniu este legea Duhului vieții!

Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, am fost regenerați de Dumnezeu, iar Cristos a venit în noi ca Duh pentru a fi instalat în noi ca lege a Duhului vieții! Acum tot ce trebuie să facem este să ne întoarcem către duhul nostru, să ne concentrăm asupra duhului nostru și să facem toate lucrurile în duhul nostru și vom învinge spontan legea păcatului și a morții.

Mai mult, viața divină din noi, cu legea ei, legea Duhului vieții, nu numai că ne face să învingem orice rău, dar ne și modelează după chipul lui Cristos, făcându-ne să fim la fel ca El.

Așa cum legea vieții unei pisici modelează acea pisică după chipul unei pisici, iar pisica crește și se comportă ca o pisică, făcând lucrurile pe care le-ar face o pisică, tot așa legea Duhului vieții nu numai că îl învinge pe Satan din noi, ci ne modelează și pe noi după chipul lui Cristos.

Pe măsură ce ne îndreptăm inima către Domnul și ne îndreptăm atenția asupra duhului nostru zi de zi, Îl savurăm pe Domnul ca lege a Duhului vieții care operează în noi, iar această lege interioară care funcționează ne modelează după chipul lui Cristos pentru a ne conforma chipului Său și a ne face la fel ca El! Slavă Domnului!

Atâta timp cât ne îndreptăm atenția asupra duhului și umblăm conform duhului în viața noastră de zi cu zi, există un proces interior de transformare care ne înnoiește, ne sfințește, ne transformă și ne conformează chipului lui Cristos.

Dumnezeu în noi, ca lege a Duhului vieții, face totul: trebuie doar să activăm această lege, adică să fim în Cristos Isus, fiind în duhul nostru contopit!

Cheia vieții și slujirii noastre în Trup este legea Duhului vieții care operează în noi

Astăzi suntem în epoca Noului Testament și Dumnezeu nu ne cere să împlinim legea, ci pur și simplu să credem în El (Ioan 3:16). Dacă doar credem în Domnul, dacă ne pocăim și credem în Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu care a murit pentru noi pentru a ne mântui, suntem regenerați și devenim copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12-13). Slavă Domnului!

În calitate de credincioși în Cristos, noi suntem astăzi beneficiari ai noului legământ, iar centrul noului legământ este legea interioară a vieții (Ieremia 31:33; Romani 8:2). Dumnezeu a făcut un nou legământ cu noi în care El promite să pună legea Sa în adâncul nostru și să o scrie în inimile noastre, pentru ca El să fie Dumnezeul nostru și noi să fim poporul Lui.

Legea pe care trebuie să o păzim astăzi este legea interioară a vieții, legea Duhului vieții, care este activată ori de câte ori Îl contactăm pe Domnul și rămânem în părtășie cu El. Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul exersându-ne duhul și trăind în duhul unit cu El, vom cunoaște pur și simplu toate lucrurile, căci legea interioară a vieții ne împărtășește tot ceea ce este Dumnezeu.

Întreaga cheie a vieții și slujirii noastre în Trupul lui Cristos este legea Duhului vieții, care operează în noi. Cu toții putem mărturisi că Domnul trăiește în noi și, de atâtea ori pe parcursul zilei, legea Duhului vieții operează în noi pentru a expune anumite lucruri care sunt ale întunericului și morții și, de asemenea, primim sursa de viață de la Domnul.

Ceea ce avem astăzi nu este o lege exterioară pe care trebuie să o respectăm, ci o lege interioară, care este Duhul vieții ca lege. Duhul dătător de viață, ca realitate a Cristosului atotinclusiv și a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat, este în noi ca lege a Duhului vieții.

Tot ce a făcut Dumnezeu, tot ce a realizat El și tot ce este El este acum în duhul nostru ca lege a Duhului vieții care operează în noi spontan și fără efort.

Dumnezeu nu mai este doar sus în ceruri, locuind într-o lumină de neapropiat; El a fost încarnat în Cristos, care a devenit un Duh dătător de viață, iar acest Duh este acum în duhul nostru ca lege a Duhului vieții pentru ca noi să-L cunoaștem pe Dumnezeu în mod intim și subiectiv. Slavă Domnului!

Legea interioară a vieții rămâne în ființa noastră tot timpul și ne amintește că Dumnezeul Triunic procesat și finalizat – Tatăl, Fiul și Duhul – este cu noi tot timpul. Aceasta este cheia vieții și slujirii noastre în Trupul lui Cristos – legea Duhului vieții care operează în noi.

Această lege a Duhului vieții ne face Dumnezeu în viață, natură și expresie, dar nu în Dumnezeire, modelându-ne după chipul Fiului întâi născut al lui Dumnezeu, astfel încât să putem deveni expresia Lui corporativă (vezi Romani 8:2, 29). Aleluia!

Această lege a Duhului vieții operează în noi pentru a ne schimba în interior, a ne modela și a ne constitui împreună cu Dumnezeu, astfel încât să putem deveni la fel ca Cristos. Slavă Domnului!

Mai mult, legea Duhului vieții ne constituie membrii Trupului lui Cristos cu tot felul de funcții (Efeseni 4:11-12, 16). Când ne întoarcem către duhul nostru și Îl contactăm pe Domnul, activăm legea Duhului vieții și suntem hraniți în interior cu tot ce avem nevoie pentru a trăi viața creștină și a-I sluji Domnului în Trup.

Pe de o parte, legea interioară a vieții ne furnizează tot ceea ce este Dumnezeu pentru ca noi să-L trăim pe Cristos și să-L exprimăm, chiar să devenim la fel ca El. Pe de altă parte, legea Duhului vieții produce în noi funcțiile de care avem nevoie pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Slavă Domnului!

Aleluia, Dumnezeul Triunic a fost procesat și finalizat pentru a deveni Duhul dătător de viață care vine în duhul nostru pentru a fi instalat în ființa noastră ca lege a Duhului vieții! Slavă Domnului, suntem în Cristos Isus, iar legea Duhului vieții ne eliberează de legea păcatului și a morții! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi pentru a Te contacta și a Te savura. Ne îndreptăm atenția către duhul nostru. Vrem să dăm atenție duhului nostru pentru a Te putea cunoaște subiectiv, a ne împărtăși toate bogățiile Tale și a fi constituiți cu Tine. Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai dat nu o lege exterioară pe care să o respectăm, ci o lege interioară, legea Duhului lui Dumnezeu! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, savurăm legea Duhului vieții, iar Dumnezeu Își scrie legea în inimile noastre și o pune în părțile noastre lăuntrice! Doamne, spunem Amin, înscrie-Te mai mult pe Tine însuți cu tot ceea ce ești în părțile noastre lăuntrice! Înscrie-ne cu Tine Însuți. Constituie-ne ca membre ale Trupului lui Cristos cu tot felul de funcții pentru zidirea Trupului!

Capacitatea divină din legea Duhului vieții ne conformează chipului lui Cristos și ne constituie membre ale Trupului cu tot felul de funcții

Cât de mult Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm că El nu a venit doar să ne dea niște reguli și regulamente sau o lege exterioară, ci El Însuși a venit în noi ca legea Duhului vieții!

Noi, credincioșii în Cristos, creștinii adevărați care sunt născuți din nou pentru a fi copii ai lui Dumnezeu, avem în noi o lege interioară a vieții care are o capacitate divină. Capacitatea divină a legii interioare a vieții este foarte puternică, chiar atotputernică.

Există o capacitate în legea Duhului vieții din duhul nostru care poate face totul în noi pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu. Uimitor!

1 Ioan 5:4 ne spune că cel născut din Dumnezeu biruiește lumea, iar victoria asupra lumii este credința noastră, care este unirea noastră organică cu Domnul. Știm că lumea este foarte atractivă și atrăgătoare și că nu există nicio modalitate prin care să biruim lumea în noi înșine; totuși, legea Duhului vieții din duhul nostru ne poate face să biruim lumea.

Capacitatea divină a legii Duhului vieții din duhul nostru ne poate face să-L trăim pe Dumnezeu și să-L exprimăm pe Dumnezeu. Această capacitate divină ne face pe noi, credincioșii în Cristos, să fim constituiți împreună cu Dumnezeu.

Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul și avem părtășie cu El, Îl cunoaștem într-un mod interior, subiectiv, în felul în care suntem constituiți împreună cu El. Ungerea din noi ne învață toate lucrurile și nu este nevoie ca cineva să ne învețe, căci Domnul ne învață subiectiv și intim despre toate lucrurile, ca să putem rămâne în Domnul (1 Ioan 2:23, 27).

Când Îl contactăm pe Domnul exersându-ne duhul, activăm legea Duhului vieții, iar capacitatea divină din această lege interioară ne face să fim conformați chipului lui Cristos (Romani 8:29). Această lege interioară a vieții, cu capacitatea ei divină, ne face să fim constituiți împreună cu Dumnezeu pentru a fi expresia Lui corporativă.

Nu vom deveni niciodată la fel ca Cristos în Dumnezeirea Sa, ci suntem făcuți la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție pentru a-L exprima corporativ! Slavă Domnului! Cu cât rămânem mai mult în contact cu Domnul, cu atât devenim mai mult la fel ca El, pentru a fi creșterea Lui, lărgirea Lui, pentru a fi plinătatea Lui pentru a-L exprima! Slavă Domnului!

Acesta este cu adevărat aspectul cel mai înalt al capacității legii interioare a vieții. Legea interioară a vieții are, de asemenea, capacitatea divină de a ne face membre ale Trupului lui Cristos cu multe funcții pentru zidirea Trupului (1 Corinteni 12:13; Efeseni 5:30).

Atâta timp cât activăm legea Duhului vieții, avem funcțiile de care avem nevoie pentru a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Fie ca noi să ne dăm seama că această capacitate divină din legea Duhului vieții în duhul nostru este capabilă să ne facă membre care funcționează în Trup!

Tot ce trebuie să facem este să ne exersăm duhul. Nu trebuie să încercăm să funcționăm și nici nu trebuie să facem una sau alta pentru Domnul în noi înșine și conform a ceea ce știm; ci, pur și simplu, trebuie să-L contactăm pe Domnul și să rămânem în părtășie cu El, și vom funcționa în Trup pentru zidirea Trupului.

Fie ca noi toți să fim profund impresionați de centralitatea și funcția legii interioare a vieții și fie ca noi să cooperăm cu Domnul pentru ca această lege interioară a vieții să funcționeze în noi.

Dumnezeu, în economia Sa, vrea să distribuie tot ceea ce El este în noi, astfel încât să putem fi regenerați, înnoiți, transformați și conformați chipului lui Cristos, iar El face acest lucru prin intermediul legii Duhului vieții. Slavă Domnului, avem viața divină în duhul nostru, care este Dumnezeul Triunic în Cristos, așa cum Duhul este în duhul nostru.

Aleluia, această viață divină în noi are o lege cu o capacitate divină care ne face nu numai să-L cunoaștem pe Dumnezeu, ci și să-L trăim pe Dumnezeu, să devenim la fel ca Cristos și să fim membre care funcționează în Trupul lui Cristos.

Fie ca noi să cooperăm zilnic cu Domnul întorcându-ne către El, savurându-L și având părtășie cu El, astfel încât legea Duhului vieții să fie activată în noi și să ne facă să-L trăim pe Dumnezeu, să-L exprimăm pe Dumnezeu și să funcționăm în viața de biserică pentru zidirea bisericii.

Când ne adunăm cu sfinții și vedem că toți sfinții cooperează cu legea Duhului vieții, suntem atât de fericiți să vedem lucrarea Domnului unii în alții și să fim zidiți împreună! Ce lege minunată a vieții avem în duhul nostru!

Cât de minunat este să vedem această lege a vieții lucrând în noi și în toți sfinții pentru a ne conforma chipului lui Cristos și a ne face să fim membre care funcționează în Trup!

Doamne Isuse, Te lăudăm că ai venit în noi ca lege a Duhului vieții cu capacitatea divină de a ne face la fel ca Cristos în orice mod posibil! Amin, Doamne, credem în Tine și vrem să rămânem în atingerea cu Tine, astfel încât să-L putem trăi pe Dumnezeu, să-L exprimăm pe Dumnezeu și să-L manifestăm pe Dumnezeu! Ne oprim din străduința și lupta noastră și pur și simplu ne întoarcem către duhul nostru. Amin, Doamne, vrem să activăm legea Duhului vieții fiind în duhul nostru, acolo unde este Cristos, pentru a putea deveni parte a exprimării și extinderii Tale corporative pe pământ! O, Doamne, constituie-ne cu Tine Însuți. Ne deschidem Ție. Fă-ne membre ale Trupului lui Cristos care funcționează în măsura lor, conform lucrării interioare a legii vieții. Aleluia, Dumnezeul Triunic ne infuzează cu tot ce este El prin legea Duhului vieții pentru a ne conforma chipului lui Cristos și pentru a ne constitui membre ale Trupului lui Cristos cu tot felul de funcții pentru zidirea Trupului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy the Divine Capacity of the Law of the Spirit of Life Operating in us Today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 14 cu tema: Cristos ca fiind Eliberatorul și ca fiind Cel care ne face mai mult decât învingători, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl experimentăm și-L savurăm pe Cristos ca Eliberatorul nostru prin legea Duhului vieții

10/08/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Îl putem experimenta, savura și exprima pe Cristos ca Eliberatorul nostru prin legea Duhului vieții; trebuie pur și simplu să încetăm să ne străduim și să rămânem în contact cu Domnul, astfel încât legea Duhului vieții să lucreze în noi spontan și fără efort! Aleluia!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, ajungem la Romani capitolul 8 și savurăm minunatul aspect al Cristos ca fiind Eliberatorul și ca fiind Cel care ne face mai mult decât învingători. Slavă Domnului!

Cristos este Eliberatorul nostru; Romani 8:2 spune că legea Duhului vieții ne-a eliberat în Cristos Isus de legea păcatului și a morții. Aceasta este adevărata emancipare, adevărata libertate.

În carnea noastră, există legea păcatului și a morții care lucrează în noi spontan, iar această lege este mai puternică decât legea binelui din mintea noastră, chiar mai puternică decât propria noastră putere și tărie. Apostolul Pavel a încercat să-și folosească voința pentru a învinge această lege, dar a fost în zadar; legea păcatului și a morții este mult mai puternică decât voința noastră.

Legea poruncilor morale, legea lui Dumnezeu, este un portret al ceea ce este Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste, lumină, sfințenie și dreptate; legea exprimă cine este Dumnezeu. Legea, însă, nu este pentru noi să o păzim sau să încercăm să o împlinim prin propriile noastre puteri.

Mai degrabă, trebuie să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru, unde locuiește Domnul ca Duh (Romani 8:16), și să activăm legea Duhului vieții, astfel încât să putem învinge în mod spontan legea păcatului și a morții.

Așa cum Newton a descoperit legea gravitației, realizând că tot ce este pe pământ cade la pământ și există o forță care atrage totul spre pământ, tot așa trebuie să descoperim că legea păcatului și a morții este foarte puternică și funcționează automat.

Totuși, așa cum există legea aerodinamicii care permite unui avion să învingă legea gravitației și să zboare, trebuie să vedem că există legea Duhului vieții care ne face să ne înălțăm deasupra legii păcatului și a morții, învingând-o spontan. Slavă Domnului!

Așa cum, oricât de mult încercăm să învingem legea gravitației prin propriile noastre puteri, vom eșua, tot așa, spiritual vorbind, oricât de mult încercăm să învingem legea păcatului și a morții, nu vom reuși.

Fie ca noi să învățăm cum să activăm legea Duhului vieții zi de zi, chiar și clipă de clipă, astfel încât să putem fi în Cristos Isus, învingând spontan legea păcatului și a morții.

Fie ca noi să fim cei care învățăm să ne întoarcem de la eforturile, luptele și străduințele noastre și pur și simplu să activăm legea Duhului vieții în viața noastră de zi cu zi!

Îl experimentăm, Îl savurăm și-L exprimăm pe Cristos ca Eliberatorul nostru prin legea Duhului vieții

Rom. 8:2 ne arată calea prin care să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos ca Eliberatorul nostru prin legea Duhului vieții. Savurarea legii Duhului vieții din Romani 8 ne introduce în realitatea Trupului lui Cristos din Romani 12.

Această lege, legea Duhului vieții, lucrează în noi în timp ce trăim în Trup și pentru Trup (Romani 8:2, 28-29; 12:1-2, 11; Filipeni 1:19). Putem spune că Romani 9-11 este o porțiune parantetică; Romani 8 continuă în Romani 12, căci prin savurarea legii Duhului vieții suntem introduși în realitatea Trupului lui Cristos. Amin!

Ce este legea Duhului vieții? Fiecare viață are o lege; viața umană are o lege, iar aceasta este cea mai înaltă viață creată, deci are o lege care este mai înaltă decât orice altă viață creată. Însă viața lui Dumnezeu este cea mai înaltă viață, iar legea acestei vieți este cea mai înaltă lege (vezi Ioan 1:4-5; 12:24; 14:6a; 10:10b; 1 Corinteni 15:45). De fapt, viața este legea.

Duhul care dă viață, Duhul dătător de viață, este legea Duhului vieții care lucrează în noi.

Așa cum legea vieții dintr-o pisică o modelează pe acea pisică și o face să se comporte ca o pisică, făcând lucruri pe care le-ar face o pisică, tot așa legea Duhului vieții ne modelează să fim ca Dumnezeu, să trăim ca Dumnezeu și chiar să devenim la fel ca Dumnezeu în orice mod posibil. Amin!

Dumnezeul Triunic a trecut prin procesele de încarnare, răstignire, înviere și înălțare pentru a deveni legea Duhului vieții instalată în duhul nostru ca o lege „științifică”, un principiu automat (Romani 8:2-3, 11, 34, 16).

Pe de o parte, în momentul regenerării noastre, am primit viața lui Dumnezeu și, prin urmare, am fost regenerați pentru a fi copii ai lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, când ne-am născut din nou, Dumnezeu a fost instalat în ființa noastră ca un principiu automat, o lege științifică, legea Duhului vieții; aceasta este una dintre cele mai mari descoperiri – chiar și recâștigări – din economia lui Dumnezeu. Amin!

Când descoperim aceasta, când ne dăm seama că Dumnezeu este în noi ca lege a Duhului vieții, Îl vom experimenta, Îl vom savura și Îl vom exprima cu adevărat pe Cristos ca Eliberatorul nostru prin legea Duhului vieții.

Legea Duhului vieții este puterea spontană a vieții divine; este caracteristica naturală și funcția înnăscută, automată a vieții divine (Romani 8:2; Filipeni 2:13; Ezechiel 36:26-27; Prov. 30:18-19; Isaia 40:28-31; Evrei 12:2a; Filipeni 4:13; Coloseni 1:28-29).

Dumnezeu a promis că va face un nou legământ cu poporul Său, în care le va da o inimă nouă ca să-L iubească și un duh nou ca să-L contacteze, El pune Duhul Său în noi și El ia inima de piatră și ne dă o inimă de carne ca să-L iubim. Acesta este noul legământ pe care îl savurăm astăzi.

El nu numai că ne regenerează; El vine în noi ca putere spontană a vieții divine și El lucrează în noi pentru a ne înmuia inima, a scrie legile Sale în inimile noastre și a ne infuza cu tot ceea ce este El în interiorul nostru.

Inima noastră obișnuia să fie împietrită, dar El ne înmoaie și ne dă o inimă moale pentru a-L cunoaște și a-L iubi. Și El ne face să umblăm în legile Sale. Toate acestea se întâmplă prin lucrarea interioară a legii Duhului vieții.

Astăzi, noi, ca credincioși în Cristos, nu trebuie să ne străduim sau să luptăm pentru a-I fi plăcuți lui Dumnezeu, ci doar să ne deschidem către El, căci Dumnezeu este Cel care lucrează în noi atât voința, cât și lucrarea spre buna Sa plăcere.

El ne cunoaște inima, El cunoaște și înțelege situația noastră și El ne îndrumă inima, cercetând chiar și cele mai intime părți ale ființei noastre și dându-ne putere. Pe măsură ce Îl așteptăm pe Iehova, ne vom înnoi puterea, chiar vom înălța aripi ca vulturii.

Vom alerga și nu vom obosi și vom umbla și nu vom leșina. Trebuie doar să ne uităm la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre, iar El ne va îngriji din interior.

Doamne Isuse, vrem să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos ca Eliberatorul nostru prin legea Duhului vieții! Slavă Domnului, Dumnezeul Triunic a fost procesat prin încarnare, răstignire, înviere și înălțare, pentru a deveni legea Duhului vieții instalată în duhul nostru! Amin, Doamne, îți mulțumim că ai venit în noi nu doar ca viața noastră, ci și ca legea Duhului vieții, o lege „științifică” și un principiu automat care să opereze în noi spontan și fără efort! Ne deschidem Ție astăzi. Fie ca să realizăm că cea mai înaltă lege a vieții este în noi, în duhul nostru unit. Aleluia, Domnul este cu duhul nostru, iar Duhul mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca noi să facem această descoperire în economia lui Dumnezeu că viața divină este în noi și că această viață are legea Duhului vieții care ne face să biruim legea păcatului și a morții! Slavă Domnului, Dumnezeu este Cel care lucrează în noi atât voința, cât și lucrarea, după buna Sa plăcere. Amin, Doamne, fie ca noi să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos ca Eliberator astăzi!

Rămânem în atingerea cu Domnul pentru ca legea Duhului vieții să lucreze în noi

Cum putem avea legea Duhului vieții lucrând în noi? Romani 8:2 ne spune că legea Duhului vieții m-a eliberat în Cristos Isus de legea păcatului și a morții. Atâta timp cât rămânem în atingerea cu Domnul, rămânând în atingerea cu El, această lege a Duhului vieții lucrează în noi automat, spontan și fără efort.

Îl avem pe Domnul ca Duh dătător de viață în duhul nostru și, atunci când Îl contactăm și rămânem în atingerea cu El, El lucrează în noi ca lege a Duhului vieții într-un mod spontan și automat pentru a ne infuza cu ceea ce este Dumnezeu și a ne elibera de legea păcatului și a morții. Amin!

După cum se vede în Romani 7:18, Pavel a vrut iar și iar să facă binele cu care era de acord în mintea sa, dar rezultatul a fost doar eșecuri repetate. Cel mai bun lucru pe care un om îl poate face este să aibă rezoluții, dar nu poate face binele pe care își dorește să-l facă.

Dacă nu am văzut că păcatul este o lege și că voința noastră nu poate niciodată învinge această lege, suntem prinși în Romani 7; nu vom ajunge niciodată la Romani 8. Când păcatul este latent în noi, este pur și simplu păcat, dar când este trezit în noi prin voința noastră de a face binele, devine „răul”, așa cum se vede în Romani 7:21.

Chiar dacă suntem credincioși în Cristos, totuși descoperim că există în noi o lege care vrea să facem binele, dar noi nu putem să-l facem, pentru că răul este și el prezent în noi.

În loc să dorim să facem binele, ar trebui pur și simplu să ne îndreptăm mintea spre duh și să umblăm după duh (Romani 8:6, 4; Filipeni 2:13). În loc să luptăm împotriva legii păcatului din mădularele noastre, ar trebui pur și simplu să rămânem în atingerea cu Domnul în viața noastră de zi cu zi.

Avem ceva numit atingerea cu Domnul, duhul nostru contopit; în duhul nostru suntem în Cristos și Cristos este în noi, iar în duhul nostru suntem uniți cu Domnul ca un singur duh (1 Corinteni 6:17).

O cale foarte simplă prin care putem coopera cu Dumnezeul care locuiește în noi, este instalat, automat și care operează ca lege a Duhului vieții, este pur și simplu prin conversația cu El.

1 Tesaloniceni 5:17 ne spune să ne rugăm neîncetat; a ne ruga neîncetat înseamnă a avea o conversație continuă cu Domnul. Putem fi obosiți și putem suspina; chiar și atunci când suntem obosiți, putem spune Domnului: Doamne, sunt obosit.

Când mergem la școală sau la birou, putem conversa cu Domnul despre asta, deschizându-ne către El cu privire la colegii noștri de clasă sau de muncă și putem să-I spunem despre problemele, grijile și toate situațiile noastre.

Trebuie să învățăm să conversăm cu Domnul și să ne menținem părtășia cu El; trebuie să-I vorbim cu sinceritate din inimă. După cum spune Psalmul 62:8 spune că trebuie să ne încredem în El în orice moment și să ne revărsăm inima înaintea Sa. Dumnezeul nostru este un refugiu; trebuie să găsim refugiu în El și să-I vorbim despre toate lucrurile.

De multe ori, suntem foarte preocupați de starea noastră interioară și de situația noastră exterioară; în loc să ne pasă prea mult de acestea, trebuie să venim la Domnul și să intrăm în prezența Sa.

Îl putem experimenta, savura și exprima pe Cristos ca Eliberatorul nostru vorbind cu El în toate lucrurile, deschizându-ne către El și savurându-L.

Fie ca noi să intrăm în prezența lui Dumnezeu pentru a-L contacta privind la El, contemplându-L, lăudându-L, mulțumindu-I, închinându-ne Lui și absorbindu-L. Atunci vom gusta bogățiile și dulceața lui Dumnezeu și Îl vom primi ca lumină și putere. Vom fi în interior pașnici, strălucitori, puternici și întăriți.

Fie ca noi să cooperăm cu Dumnezeul interior, instalat, automat și care lucrează în noi, prin rugăciune și având un duh de dependență, depinzând de Domnul în toate lucrurile. Pe măsură ce ne exersăm duhul și intrăm în atingerea cu Domnul în toate lucrurile, vom menține părtășia noastră cu Domnul vieții și Domnul lucrării (1 Tesaloniceni 5:17; Efeseni 6:17-18).

Atâta timp cât rămânem în atingerea cu Domnul în viața noastră de zi cu zi, legea Duhului vieții va lucra în mod spontan și automat în noi. Problemele noastre vor fi reduse și mulți dintre „microbii” noștri vor fi uciși.

De asta avem nevoie astăzi și acesta este ajutorul de care au nevoie și alții. Adevăratul ajutor pe care îl putem oferi altora este să-i ajutăm să-L atingă pe Domnul ca Duh în duhul lor, căci odată ce rămân în atingerea cu Domnul, lucrurile negative vor fi eliminate, iar viața divină din ei va crește.

Putem să plantăm sau să udăm pe alții, dar nu le putem da viață sau să-i facem să crească; îi putem aduce la Domnul pentru ca El să le dea viață. Fie ca noi să avem grijă de simțul vieții în duhul nostru, astfel încât să putem rămâne în părtășia vieții, în curgerea vieții divine, pentru lucrarea legii Duhului vieții (Romani 8:6, 16; 1 Ioan 1:2-3, 6-7). Este bine să ne deschidem către Domnul și să-I spunem:

Doamne Isuse, venim la Tine doar ca să Te atingem. Nu vrem să-Ți cerem nimic și nici nu-Ți cerem să faci lucruri pentru noi: vrem doar să Te atingem. Vrem să rămânem în atingerea cu Tine având părtășie cu Tine despre toate lucrurile. Ține-ne deschiși către Tine astăzi. Menține-ne în conversație cu Tine despre toate lucrurile vieții noastre de zi cu zi. Vrem să rămânem aici, în atingerea cu Tine, în toate lucrurile și în toate situațiile. Amin, Doamne, ne deschidem către Tine și venim la Tine iar și iar. Vrem să cooperăm cu Dumnezeul care locuiește în noi, este instalat, automat și lucrează în noi, prin rugăciune și având un duh de dependență de Domnul. Vrem pur și simplu să ne menținem părtășia cu Tine în toate lucrurile. Fie ca noi să încetăm toate luptele și străduințele noastre și pur și simplu să venim la Tine! Amin, Doamne, fie ca noi să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos ca Eliberatorul nostru prin lucrarea interioară a legii Duhului vieții! Lucrează în noi astăzi! Vrem să avem grijă de simțul vieții din duhul nostru pentru a rămâne în părtășia vieții în toate lucrurile!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Experience and Enjoy Christ as our Emancipator by the Law of the Spirit of Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 14 cu tema: Cristos ca fiind Eliberatorul și ca fiind Cel care ne face mai mult decât învingători, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos este primul Fiu născut al lui Dumnezeu iar noi suntem mulții fii ai lui Dumnezeu, fiind conformați chipului Său

05/08/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În învierea Sa, Cristos, ca singurul Fiu născut al lui Dumnezeu din eternitate, a fost născut de Dumnezeu pentru a deveni primul Fiu născut al lui Dumnezeu și, în același timp, noi, ca mulții credincioși în Cristos, ne-am născut pentru a fi mulții fii ai lui Dumnezeu, care acum suntem conformați chipului lui Cristos. Aleluia!

Două dintre cele mai uimitoare evenimente din întregul univers sunt încarnarea lui Cristos și învierea Sa. Dumnezeu a creat toate lucrurile din acest univers și, în special, l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa.

Creația lui Dumnezeu este uimitoare, iar creația omului este, de asemenea, foarte specială și minunată, căci omul a fost creat nu după soiul său, ci după soiul lui Dumnezeu. Ce minunat!

Cu toate acestea, creația omului nu a fost la fel de importantă sau uimitoare ca încarnarea lui Cristos. Dumnezeul infinit care a creat toate lucrurile, Cel care nu poate fi cuprins de univers, dar este exprimat în acesta, a devenit om.

Acest lucru este de neînțeles pentru mintea umană, căci Dumnezeul care este în afara timpului și spațiului, Cel care există prin Sine însuși, există veșnic și este mai presus de tot ceea ce putem gândi, El a devenit om.

Esența divină s-a contopit cu esența umană pentru a produce un om-Dumnezeu, Isus Cristos. Nu e de mirare că, în momentul nașterii Sale în Betleem, mii de îngeri au cântat și L-au lăudat pe Dumnezeu, căci Dumnezeu S-a încarnat cu adevărat ca om!

Următorul eveniment uimitor și minunat a fost moartea Sa și apoi învierea Sa. Dumnezeu nu poate muri, dar în încarnarea Sa, ca om în carne, Dumnezeu poate muri; totuși, El nu poate fi ținut de moarte, căci El este viață dincolo de moarte.

Dumnezeu este înviere și viață și, prin moartea și învierea lui Cristos, El a dovedit că nu poate fi ținut înapoi de moarte. Cristos a înviat din morți și, în învierea Sa, s-au întâmplat trei lucruri minunate.

Conform cu 1 Corinteni 15:45, Cristos a fost transfigurat pentru a deveni, din om în carne, într-un Duh dătător de viață. El a devenit un Duh dătător de viață, ca să poată veni la ucenicii Săi în seara zilei învierii Sale, să sufle în ei și să le spună: „Primiți Duhul Sfânt” (Ioan 20:22).

Al doilea lucru care s-a întâmplat în învierea Sa este că Cristos a fost născut de Dumnezeu pentru a fi primul Fiu născut al lui Dumnezeu în umanitatea Sa (Psalmul 2:7; Faptele 13:33).

Și al treilea lucru este că noi, credincioșii în Cristos, am fost regenerați de Dumnezeu în învierea lui Cristos pentru a fi mulții fii ai lui Dumnezeu (1 Petru 1:3).

Acestea nu sunt doar fapte; acestea fac parte din istoria noastră și ne definesc, căci ne aduc într-o relație organică cu Dumnezeu, făcându-ne să ne naștem din Dumnezeu prin credința în Cristos. Slavă Domnului!

Singurul Fiul născut al lui Dumnezeu a fost născut de Dumnezeu pentru a fi primul Fiu născut al lui Dumnezeu în umanitatea Sa în învierea Sa

Ioan 3:16 este un verset bine-cunoscut și iubit care ne spune că Dumnezeu ne-a iubit atât de mult încât L-a trimis pe singurul Său Fiu născut, Isus Cristos, să moară pentru noi, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Prin credința în Cristos, noi nu vom pieri, ci vom avea viața Lui divină pentru a trăi veșnic. Acest verset ne spune că Dumnezeu ni l-a trimis pe singurul Său Fiu născut. Din eternitate în eternitate, Cristos este singurul Fiu născut al lui Dumnezeu în divinitatea Sa, iar în El, Dumnezeu Își găsește toată plăcerea.

Dar ceva s-a întâmplat în timp: în economia Sa, Cristos, ca singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, S-a încarnat pentru a fi om. Singurul Fiu al lui Dumnezeu are doar divinitate, dar acum, prin încarnare, El a îmbrăcat natura umană. Născându-se din Maria, Fiul lui Dumnezeu a devenit Fiul Omului.

Aceasta este prima Sa naștere; Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, S-a născut din Maria pentru a fi Fiul Omului. Când oamenii L-au văzut, au văzut un om, dar în interiorul acestui om era Dumnezeu Însuși, Fiul lui Dumnezeu – chiar singurul Fiu născut al lui Dumnezeu.

Ucenicii L-au văzut și au văzut gloria lui Dumnezeu într-un om și au primit din plinătatea Lui, har după har. El a avut gloria ca a singurului Născut de la Tatăl, fiind plin de har și realitate (Ioan 1:14).

Apoi, prin moartea Sa și în învierea Sa, Cristos a fost născut din nou de Dumnezeu, în a doua Sa naștere, de data aceasta pentru a fi Primul Născut Fiu al lui Dumnezeu în umanitatea Sa (Romani 8:29).

Psalmul 2:7-8 profețește despre acest lucru, iar Pavel explică și aplică acest lucru la Cristos în Faptele 13:33, spunând că Cristos a fost născut de Dumnezeu pentru a fi Fiul Său în învierea Sa. Minunat!

Așadar, Cristos a fost născut de două ori: în primul rând, a fost născut pentru a fi Fiul Omului și, în al doilea rând, a fost născut de Dumnezeu pentru a fi primul Fiu născut al lui Dumnezeu. Ce extraordinar!

Poate că nu ne-am gândit niciodată la acest lucru, dar Cristos este Fiul lui Dumnezeu în două feluri: în primul fel, El este singurul Fiu născut al lui Dumnezeu în divinitatea Sa și, în al doilea fel, El este primul Fiu născut al lui Dumnezeu în umanitatea Sa.

Din eternitate, El este singurul Fiu născut al lui Dumnezeu și, în timp, a fost născut de Dumnezeu în învierea Sa pentru a fi primul Fiu născut al lui Dumnezeu. Singurul Fiu născut al lui Dumnezeu a devenit primul Fiu născut al lui Dumnezeu.

Singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, veșnic, în divinitate, a fost născut de Dumnezeu pentru a fi primul Fiu născut al lui Dumnezeu în umanitate în învierea Sa. Acest lucru este cu adevărat minunat! El este primul născut dintre mulți frați, iar noi suntem mulții frați ai lui Cristos, mulții fii ai lui Dumnezeu.

Aceasta ne arată intenția inițială a lui Dumnezeu de la crearea omului: El dorește să obțină mulți fii, mulți oameni-Dumnezeu care să aibă viața și natura Lui pentru a-L exprima și a-L reprezenta. El nu se mulțumește doar să fie Dumnezeul Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul; în economia Sa, El dorește să aibă o creștere, un duplicat, o reproducere, chiar o expresie corporativă.

Pentru aceasta, El a făcut doi pași: în primul rând, El a ieșit din eternitate în timp pentru a deveni om prin încarnare și, în al doilea rând, El a înviat după moartea Sa pentru a deveni un Duh dătător de viață și pentru a fi născut de Dumnezeu ca primul Său Fiu născut în umanitatea Sa.

Prin încarnare, El L-a adus pe Dumnezeu în om; prin moarte și înviere, El L-a adus pe om în Dumnezeu. Calea a fost deschisă pentru noi, ca oameni, să fim născuți din Dumnezeu și să devenim mulții fii ai lui Dumnezeu și frații lui Cristos, chiar adevărați copii ai lui Dumnezeu care sunt născuți din Dumnezeu (Ioan 1:12-13). Aleluia!

Există o mare diferență între singurul Fiu născut al lui Dumnezeu din veșnicia trecută și primul Fiu al lui Dumnezeu în înviere: singurul născut are divinitate, dar primul Fiu are și umanitate. Ca singurul Fiu născut, Cristos nu poate avea frați; totuși, prin încarnarea Sa, El a îmbrăcat umanitate și, în învierea Sa, a fost născut de Dumnezeu pentru a fi primul Fiu al lui Dumnezeu (Ioan 1:18; 1 Ioan 4:9).

Acum, primul Fiu al lui Dumnezeu poate avea mulți frați. El Și-a fiizat umanitatea, aducând-o în divinitatea Sa și divinizând-o pentru a face din partea Sa umană Fiul lui Dumnezeu. Ce minunat! Aceasta este ceea ce numim îndumnezeire: Cristos ca Om a fost îndumnezeit pentru a deveni un om-Dumnezeu, chiar pentru a aduce umanitatea în divinitate și a o diviniza.

Acum, ca Duh dătător de viață, El intră în noi, mulții frați ai lui Cristos și fii ai lui Dumnezeu, pentru a ne regenera și a ne aduce în procesul de a fi îndumnezeiți. Suntem în procesul de a deveni la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție, dar nu și în Dumnezeire.

Fie ca noi să vedem că nașterea ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu a fost o lucrare măreață pe care Cristos a îndeplinit-o prin învierea Sa și că noi toți suntem implicați și incluși în această lucrare!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit ca singurul Fiu născut al lui Dumnezeu pentru a îndeplini răscumpărarea pentru noi. Îți mulțumim că ai murit pentru noi pe cruce pentru a ne mântui și a ne aduce înapoi la Dumnezeu. Credem în Tine, Doamne, și Te primim ca viața și totul pentru noi. Aleluia, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu a venit prin încarnare pentru a-L exprima pe Dumnezeu, pentru a ni-L face cunoscut și, mai mult, pentru a muri pentru noi și a ne mântui! Slavă Domnului, prin moartea și învierea Sa, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu a devenit primul Fiu născut al lui Dumnezeu în umanitatea Sa! Amin, Doamne, Te lăudăm pentru învierea Ta, prin care ai fost născut de Dumnezeu în umanitatea Ta pentru a fi primul Fiu născut al lui Dumnezeu! Aleluia, Isus Cristos este primul Fiu al lui Dumnezeu și noi suntem mulții fii ai lui Dumnezeu! Amin, Doamne, credem că, prin credința în Cristos, avem autoritatea de a fi numiți copii ai lui Dumnezeu, cei care sunt născuți din Dumnezeu! Cât de mult Îți mulțumim și Te lăudăm, Doamne Isuse, pentru că ne-ai deschis calea de a intra în Dumnezeu și de a ne împărtăși ceea ce este Dumnezeu, fiind născuți din Dumnezeu prin regenerare!

Cristos este Fiul întâi-născut al lui Dumnezeu, iar noi suntem mulți fii fiind conformați chipului Său

Ce înseamnă că Cristos este primul Fiu născut al lui Dumnezeu și cum se leagă acest lucru de noi sau cum poate fi experimentat de către noi? Evrei 2:10 spune că El, pentru Care sunt toate lucrurile și prin Care sunt toate lucrurile, să-L desăvârșească prin suferințe pe Autorul mântuirii lor, ducând pe mulți fii la glorie.

Cristos a fost născut de Dumnezeu în învierea Sa pentru a fi primul Fiu născut al lui Dumnezeu și ne conduce pe noi, cei mulți fii ai lui Dumnezeu, la glorie. El a intrat în glorie fiind desăvârșit prin suferințele Sale pe pământ; El a intrat în glorie nu doar ca Fiu al lui Dumnezeu, ci chiar mai mult, ca Fiu al Omului care a fost glorificat prin moartea și învierea Sa.

El a deschis calea, chiar o cale nouă și vie pentru noi, ca să intrăm în Dumnezeu și să fim una cu Dumnezeu, astfel încât să putem fi mulți fii ai lui Dumnezeu. Noi, cei care credem în Cristos, suntem mulți fii ai lui Dumnezeu, mulți frați ai lui Cristos.

1 Petru 1:3 ne spune că Dumnezeu, după marea Sa îndurare, ne-a regenerat la o nădejde vie prin învierea lui Isus Cristos din morți.

Conform perspectivei și istoriei noastre, am fost regenerați la timp, în momentul în care cineva ne-a predicat Evanghelia și ne-am pocăit și am chemat Numele Domnului. Conform perspectivei lui Dumnezeu, am fost regenerați de Dumnezeu în învierea lui Cristos.

În același timp în care Cristos a fost născut de Dumnezeu pentru a fi primul Fiu născut al lui Dumnezeu, și noi am fost născuți de Dumnezeu pentru a fi mulți fii ai lui Dumnezeu. Aleluia, am fost regenerați în învierea lui Cristos pentru a fi mulți fii ai lui Dumnezeu!

Când singurul Fiu născut al lui Dumnezeu a devenit primul Fiu născut al lui Dumnezeu, în învierea Sa, și noi am fost născuți din Dumnezeu pentru a fi copiii Lui. Slavă Domnului!

Acum Dumnezeu ne face asemenea chipului lui Cristos. Romani 8:29 spune că Dumnezeu ne-a cunoscut mai dinainte și ne-a predestinat să fim conformați chipului Fiului Său, pentru ca Cristos să fie primul născut dintre mai mulți frați.

Ceea ce vrea Dumnezeu sunt mulți fii care să fie asemenea chipului lui Cristos, primul Fiu născut al lui Dumnezeu, pentru ca El să fie primul născut dintre mai mulți frați. Acum suntem în procesul de a fi conformați chipului lui Cristos. Așa cum este El, așa vom fi și noi; suntem în procesul de a deveni asemenea Lui.

Prin regenerare, am intrat într-un proces de a fi conformați chipului Fiului întâi născut al lui Dumnezeu. Zi de zi, pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul, trăim viața creștină și învățăm să avem părtășie cu Domnul și cu sfinții, suntem în procesul de a fi înnoiți, transformați și conformați chipului lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu.

În ziua învierii lui Cristos, toți aleșii lui Dumnezeu au înviat și au fost născuți pentru a fi mulții fii ai lui Dumnezeu, mulții frați ai lui Cristos. Am avut doar umanitate, dar acum divinitatea a fost adăugată ființei noastre, astfel încât să putem fi nu doar oameni, ci oameni-Dumnezeu, oameni care sunt născuți din Dumnezeu.

Poate că nu ne-am dat seama ce s-a întâmplat în momentul regenerării noastre, dar o altă viață a venit în noi, iar această viață divină crește în noi, se răspândește în noi, ne transformă și ne modelează după chipul lui Cristos.

Zi de zi, suntem transformați după chipul lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu. Fie ca noi să rămânem în acest proces de a fi transformați după chipul Său!

Așa cum El are atât divinitate, cât și umanitate, tot așa și noi, credincioșii Săi, ca mulți fii ai lui Dumnezeu, posedăm atât natura umană, cât și natura divină! Și El ne conduce pe noi, cei mulți fii ai lui Dumnezeu, la glorie! Slavă Domnului!

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai regenerat la o nădejde vie prin învierea lui Isus Cristos din morți! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, am fost înviați împreună cu Cristos și am fost născuți de Dumnezeu în învierea lui Cristos! Ce fapt minunat este că am fost născuți de Dumnezeu pentru a fi mulții fii ai lui Dumnezeu în învierea lui Cristos din morți! Aleluia, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, cei născuți din Dumnezeu! Îți mulțumim, Dumnezeul și Tatăl nostru, că ne-ai născut pentru a fi mulții Tăi fii. Credem în Domnul Isus și ne pocăim și Îl primim ca viața noastră și ca totul pentru noi. Aleluia, acum suntem oameni-Dumnezeu, cei care posedăm atât viața umană, cât și viața divină! Slavă Domnului, așa cum Cristos, ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu, are divinitate și umanitate, tot așa și noi astăzi, ca mulți fii ai lui Dumnezeu, avem umanitate și divinitate! Aleluia, Cristos, ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu, ne conduce spre glorie! Amin, Doamne, ne deschidem Ție și vrem să rămânem în procesul de a fi conformați chipului lui Cristos ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ is Firstborn Son of God & we’re God’s many Sons being Conformed to His Image, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 1 cu tema: Sămânța lui David devine Fiul lui Dumnezeu, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să-L cunoaștem pe Cristos în învierea Sa fiind desemnat ca Fiu al lui Dumnezeu cu umanitatea Sa

04/08/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos în învierea Sa fiind desemnat ca Fiu al lui Dumnezeu în putere cu natura Sa umană, căci El este prototipul și producătorul multor fii ai lui Dumnezeu care sunt transformați după chipul lui Cristos. Aleluia!

Fiind credincioși în Cristos, suntem cei care învățăm zilnic să-L experimentăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să-L exprimăm pe Cristos. Experiența noastră din Cristos este în principal în duhul nostru, în timp ce savurarea noastră din Cristos este în principal în sufletul nostru.

Zi de zi trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L experimenta pe Cristos și, de asemenea, trebuie să ne îndreptăm inima către Domnul și să ne întoarcem inima către El, astfel încât să-L putem savura în sufletul nostru.

Ceea ce experimentăm cu Cristos în duhul nostru trebuie să devină savurarea lui Cristos în sufletul nostru. Nu numai atunci când lucrurile merg bine, când ne simțim bine și când sufletul nostru este fericit putem sau ar trebui să Îl savurăm pe Cristos.

Poate că nu suntem o persoană matinală și nici nu găsim vreun motiv de bucurie pe parcursul zilei, dar putem învăța să ne întoarcem inima către Domnul dimineața și să ne îndreptăm întreaga ființă către El pe tot parcursul zilei. Trebuie să învățăm atât să ne exersăm duhul pentru a-L experimenta pe Cristos, cât și să ne îndreptăm inima către Domnul, astfel încât să Îl putem savura și să-L iubim.

Domnul este Păstorul sufletului nostru; El ne păstoreste din interior și ne conduce la apele odihnei, restaurându-ne sufletul și fiind bucuria din sufletul nostru. El vrea să avem bucurie; vrea să Îl savurăm. Savurarea noastră de El, însă, se bazează pe experiența noastră cu El.

Totul începe cu duhul nostru; trebuie să ne exersăm duhul și să învățăm să trăim într-un singur duh cu Domnul, astfel încât să-L putem experimenta și să Îl savurăm. Chiar dacă eșuăm, și eșuăm destul de des, Domnul vine totuși la noi ca Păstorul sufletului nostru pentru a avea grijă de noi, a ne restaura și a ne recâștiga dragostea de la început pentru El.

Ioan 15:11 ne spune că Domnul dorește ca bucuria Lui să devină bucuria noastră, chiar să ne facă bucuria deplină. Bucuria Lui este deplină și El dorește ca bucuria noastră să fie deplină. El ne păstorește în acest sens.

Deși suferim și suntem smeriți prin multe încercări și dificultăți, ne putem totuși întoarce inima către Domnul și ne putem îndrepta întreaga ființă spre El, astfel încât să Îl putem savura și să-L experimentăm. Fie ca bucuria Lui să devină bucuria noastră. Fie ca dorința inimii Lui să devină dorința inimii noastre.

Și, în special, fie ca adevărul despre faptul că Cristos a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu cu putere, din învierea din morți, să devină ceva care ne hrănește și ne încurajează să mergem mai departe cu Domnul în viața de biserică pentru împlinirea scopului Său.

În încarnare Cristos este Sămânța lui David, Fiul Omului, având divinitatea Sa ascunsă în umanitatea Sa

Înainte de a-L putea cunoaște pe Cristos în învierea Sa fiind desemnat ca Fiul lui Dumnezeu în putere, cu natura Sa umană (așa cum se vede în Romani 1:3-4), trebuie să știm că, în încarnarea Sa, Cristos este Sămânța lui David, Fiul Omului. Cristos nu a venit ca un rege sau un om puternic, ci ca un om în carne.

Biblia consideră carnea ca fiind ceva negativ, căci Dumnezeu l-a creat pe om, dar omul a căzut și a devenit carne. Omul a fost creat inițial de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa, dar omul a căzut și a devenit carne.

Când omul a căzut, Satan a adus păcatul în natura omului și a schimbat omul creat în omul decăzut. Omul a căzut într-o asemenea măsură încât Dumnezeu a spus că Duhul Său nu se va lupta pentru totdeauna cu omul, căci omul a devenit carne (Geneza 6:3).

Cristos S-a încarnat pentru a deveni carne, venind în asemănarea cărnii păcatului, dar fără păcat în carne (Romani 8:3). El a venit în chipul omului căzut, dar fără natura păcătoasă a omului căzut. El nu avea niciun păcat, nu a comis niciun păcat și nu a avut nimic de-a face cu păcatul (2 Corinteni 5:21; Evrei 4:15; 1 Ioan 3:5).

El era doar în asemănarea cărnii păcatului și nu avea păcatul cărnii. Când evreii L-au văzut, și-au dat seama că era om în carne și oase și, în cel mai bun caz, au recunoscut că era un descendent împărătesc al lui David (Matei 1:1; 9:27; 12:23; 21:9, 15) și că era unul dintre profeți.

Domnul Isus, în încarnarea Sa, avea divinitatea Sa ascunsă în carne și oase într-o asemenea măsură încât nimeni din jurul Lui nu și-a dat seama că era Fiul lui Dumnezeu; toți L-au văzut ca Fiul Omului și poate unul dintre profeți, dar nimeni nu și-a dat seama că era Fiul lui Dumnezeu.

Fără revelație cerească, niciunul dintre ei nu și-ar fi putut da seama că Isus Cristos este Fiul Dumnezeului celui viu, așa cum a văzut Petru (Matei 16:16). Mai mult, a existat o controversă printre evrei când Domnul era pe pământ, căci El pretindea că este Fiul lui Dumnezeu, dar pentru ei aceasta era o blasfemie (Marcu 2:5-7; Ioan 6:41-42).

În cele din urmă, cei din jurul Lui L-au condamnat la moarte pentru că Isus Cristos a susținut că este Fiul lui Dumnezeu (Matei 26:63-66; 27:43; Marcu 14:61-64). Aceasta a fost o blasfemie înaintea conducătorilor evrei, iar aceștia L-au condamnat și L-au adus înaintea lui Pilat pentru a fi omorât (Ioan 10:30-33, 36). O, Doamne Isuse!

Trebuie să ne dăm seama că Cristos a fost Fiul lui Dumnezeu din veșnicie, dar prin încarnare, El S-a îmbrăcat cu carnea, iar în trăirea Sa pe pământ, ceilalți nu au putut vedea gloria divinității Sale. El a trebuit să fie desemnat să fie Fiul lui Dumnezeu în putere cu natura Sa umană.

El tânjea după asta și tânjea să fie botezat cu botezul care Îl va aduce în glorie, căci voia să arunce focul vieții divine pe pământ. În timp ce era pe pământ în carnea Sa, Domnul Isus Și-a ascuns natura divină prin carne.

Prin moartea Sa pe cruce, umanitatea Sa a fost deschisă pentru a elibera viața divină din El, iar în învierea Sa, El a fost desemnat ca Fiul lui Dumnezeu în putere cu natura Sa umană (Romani 1:3-4). Aleluia!

Învierea Sa nu a fost ca nicio altă înviere – alții precum Lazăr au înviat din morți (Ioan 11:41-44; Luca 7:11-17; 8:49-54), dar apoi au murit în cele din urmă, dar El a avut un fel special de înviere! Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit să Te încarnezi ca om în carne. Îți mulțumim că ai venit ca Fiul lui Dumnezeu care a devenit Fiul Omului. Cât de mult Te adorăm pentru încarnarea și viața Ta umană, căci ai fost dispus să fii limitat și să-Ți ascunzi natura divină în umanitatea Ta cât timp ai fost pe pământ. O, Doamne, Te iubim și Te lăudăm pentru tot ceea ce ești și tot ceea ce ai făcut. Dă-ne revelație divină pentru a vedea că Isus Cristos nu este doar unul dintre profeți sau un urmaș al lui David, ci mai mult decât atât, El este Fiul Dumnezeului celui viu! Aleluia, Isus Cristos, care a fost sămânța lui David după carne, a fost desemnat în învierea Sa ca Fiu al lui Dumnezeu în putere cu natura Sa umană! Te lăudăm, Doamne Isuse, pentru învierea Ta, care a fost desemnarea Ta! Credem în Tine ca Fiu al lui Dumnezeu care a devenit Fiul Omului și apoi a fost desemnat să fie Fiul lui Dumnezeu în putere, chiar primul Fiu al lui Dumnezeu! Aleluia!

Să-L cunoaștem pe Cristos în învierea Sa fiind desemnat ca Fiul lui Dumnezeu în putere cu umanitatea Sa

Fie ca Domnul să îndepărteze orice văluri de pe ochii noștri, ca să-L putem vedea și cunoaște pe Cristos în învierea Sa fiind desemnat ca Fiul lui Dumnezeu în putere cu natura Sa umană, așa cum este revelat în Romani 1:3-4.

Înainte de încarnare și înviere, Cristos era Fiul lui Dumnezeu, singurul Fiu născut (Ioan 1:18; 3:16). Deși era deja Fiul lui Dumnezeu înainte de încarnare, Cristos trebuia totuși să fie desemnat Fiul lui Dumnezeu prin înviere, deoarece prin încarnare El îmbrăcase natura umană, care nu avea nicio legătură cu divinitatea (1:1, 14; Romani 8:3).

Prin încarnare, El a îmbrăcat natura umană, care nu avea nicio legătură cu Dumnezeu sau cu natura divină. El a fost Fiul Omului pe pământ în încarnare, dar nu a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în umanitatea Sa până la învierea Sa.

După ce Fiul lui Dumnezeu S-a încarnat, natura Sa divină a fost ascunsă de carne. Însă prin învierea Sa, Cristos Și-a sfințit și a înălțat natura Sa umană, umanitatea Sa și a fost desemnat prin înviere ca Fiul lui Dumnezeu cu această natură umană (Romani 1:3-4; Faptele Apostolilor 13:33; Evrei 1:5).

În acest sens, Cristos a fost născut Fiul lui Dumnezeu prin învierea Sa. Aleluia pentru învierea Sa! Învierea Sa a fost ca nicio altă înviere. S-a întâmplat ca oamenii să fie înviați din morți, dar mai târziu, totuși, au murit; Isus Cristos, însă, a avut o înviere specială. În învierea Sa, Cristos a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu.

Dumnezeirea ascunsă în carnea Sa trebuia să fie desemnată, manifestată, prin înviere. Iată ce s-a întâmplat în învierea Sa: El a fost desemnat, sau manifestat, Fiul lui Dumnezeu cu umanitatea Sa. Aleluia! El a sfințit și a înălțat natura Sa umană, aducând-o în Dumnezeu și divinizând-o.

Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos în învierea Sa desemnat ca Fiul lui Dumnezeu în putere cu umanitatea Sa, natura Sa umană. Când îl cunoaștem pe Cristos în acest fel, ne dăm seama că El este doar Primul care a trecut prin acest proces și că noi toți Îl urmăm astăzi. El a deschis calea pentru noi toți să fim desemnați fii ai lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

În învierea Sa, Cristos a fost desemnat ca Fiul lui Dumnezeu și toată lumea a putut vedea că Isus Cristos este Domn, chiar Dumnezeu Însuși, căci El a fost glorificat!

El a fost, de asemenea, născut de Dumnezeu pentru a fi Fiul Său întâi născut, posedând atât divinitate, cât și umanitate. Un astfel de Fiu, așa cum spune Romani 8:29-30, Dumnezeu l-a folosit pentru a reproduce în masă pentru a obține mulți frați ai lui Cristos care sunt conformați chipului lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu.

El este prototipul, modelul, pentru a produce mulți fii ai lui Dumnezeu și a-i conforma chipului lui Cristos pentru exprimarea corporativă a lui Dumnezeu. Acum, noi, ca mulți fii ai lui Dumnezeu, avem viața divină și natura divină și suntem în procesul de a fi desemnați fii ai lui Dumnezeu.

Învierea lui Cristos și desemnarea Lui ca Fiu al lui Dumnezeu în umanitatea Sa în înviere au deschis calea pentru milioane de credincioși în Cristos să devină fii ai lui Dumnezeu și să fie desemnați fii ai lui Dumnezeu pe deplin! Aleluia!

De aceea trebuie să-L cunoaștem pe Cristos în învierea Sa desemnat ca Fiu al lui Dumnezeu în putere în umanitatea Sa.

Cunoașterea lui Cristos de către noi în acest fel, cunoașterea lui Cristos în desemnarea Sa, ne va face să ne deschidem mai mult către El, să cooperăm cu El și să-I permitem să crească în noi, să ne transforme, să ne înnoiască și să ne conformeze chipului lui Cristos, astfel încât să putem fi mulții fii ai lui Dumnezeu care sunt desemnați ca El!

Romani 8:19, 21 și 1 Corinteni 15 ne spun că, așa cum Cristos a înviat și a fost desemnat, tot așa vom fi și noi înviați și desemnați și vom avea același trup al gloriei Sale în înviere, căci vom fi fii ai lui Dumnezeu pe deplin! Slavă Domnului!

Umanitatea noastră de astăzi încă nu este desemnată; încă experimentăm faptul că suntem răstigniți împreună cu Cristos (Galateni 2:20), că Cristos trăiește în noi, că suntem transformați după chipul lui Cristos (Romani 8:29) și că Cristos este format în noi (Galateni 4:19).

Dar într-o zi vom fi pe deplin conformați chipului Său pentru a deveni parte a exprimării Sale corporative și, în ziua aceea, vom fi desemnați fii ai lui Dumnezeu pe deplin pentru glorioasa expresie corporativă a lui Dumnezeu!

Pentru El, a fost cu divinitatea și apoi cu umanitatea, iar cu noi, există umanitate și apoi divinitate. Astăzi, divinitatea Lui ne saturează umanitatea și crește în umanitatea noastră până când, într-o zi, vom fi înghițiți de glorie!

Fie ca să vedem că s-a deschis calea pentru ca puterea învierii Sale să opereze în noi într-un mod nelimitat, astfel încât să putem fi desemnați fii ai lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să știm că Cristos, în învierea Sa, a fost desemnat pe Fiul lui Dumnezeu în putere în umanitatea Sa. Fie ca să vedem că Cristos a adus umanitatea Sa prin moarte și în înviere pentru a o diviniza și a o desemna Fiul lui Dumnezeu în putere! Doamne, cât Te lăudăm că ai fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în putere în învierea Ta! Îți mulțumim că ai deschis calea pentru noi toți, credincioșii în Cristos, să fim regenerați și să devenim copii ai lui Dumnezeu! Aleluia, în învierea lui Cristos am fost regenerați pentru a fi mulții fii ai lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să devenim fiii Tăi pe deplin. Ține-ne în procesul de a fi desemnați fii ai lui Dumnezeu. Fie ca moartea și învierea Ta să lucreze în noi zi de zi, punând la moarte tot ce este natural și distribuind viața divină în noi, până când vom fi pe deplin desemnați fii ai lui Dumnezeu! Slavă Domnului, așa cum Cristos a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în învierea Sa, tot așa și noi suntem în procesul de a fi desemnați fii ai lui Dumnezeu! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Knowing Christ in His Resurrection Designated as the Son of God with His Humanity, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 1 cu tema: Sămânța lui David devine Fiul lui Dumnezeu, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Rămânem în Dumnezeu ca dragoste și îi iubim pe alții cu discernământ și după nevoie

31/07/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Pe măsură ce noi, credincioșii în Cristos, ne împărtășim din natura divină până la cel mai înalt grad, suntem umpluți cu Dumnezeu ca dragoste și rămânem în El ca dragoste și devenim persoane ale dragostei, chiar devenim dragoste însăși; îi vom iubi pe ceilalți cu Dumnezeu ca dragoste, nu după emoțiile sau sentimentele noastre, ci după nevoie și cu discernământ.

Fie ca Domnul să recâștige o astfel de dragoste în noi și printre noi astăzi! Zi de zi, trebuie să Îl savurăm pe Domnul și să cooperăm cu El pentru a dezvolta virtuțile în viața și natura divină.

Unele dintre virtuțile din această viață și natură pe care le-am primit la momentul regenerării noastre pot fi găsite în 2 Petru capitolul 1. Am primit sămânța credinței prin cuvântul viu și neclintit al lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a alocat o credință care este la fel de prețioasă printre toți sfinții, în dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru, Isus Cristos.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul prin credință, harul și pacea ni se înmulțesc în deplina cunoaștere a lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru. Aleluia, puterea divină a lui Dumnezeu ne-a dăruit toate lucrurile care au legătură cu viața și evlavia, prin cunoașterea deplină a Celui care ne-a chemat prin propria Sa slavă și virtute!

Dacă ne dăm seama că în sămânța divină – credința noastră – avem tot ce ne trebuie pentru a-L trăi pe Cristos și a-L exprima ca evlavie, viața noastră creștină va fi revoluționată!

Vom veni la cuvântul lui Dumnezeu și vom savura pur și simplu promisiunile Sale prețioase și nespus de mari, astfel încât prin acestea să putem deveni părtași la natura divină, scăpând de stricăciunea care este în lume prin poftă. Amin!

Când venim la cuvântul lui Dumnezeu și primim promisiunile Sale, ne bazăm pe promisiunile Sale, ne rugăm și cântăm promisiunile Sale și ne însușim promisiunile Sale prin credință, ne împărtășim din natura divină.

Noi, cei care credem în Cristos, nu avem doar viața umană cu natura umană, ci, mai mult decât atât, avem viața divină și natura divină. Pe partea negativă, fugim de poftele tinereții și scăpăm de stricăciunea care este în lume prin poftă. Pe partea pozitivă, ne dăm silința pentru a dezvolta virtuțile în viața și natura divină.

Trebuie să ne exersăm duhul zilnic pentru a ne da toată silința și a furniza din belșug în credința noastră virtute, iar în virtute furnizăm cunoștință, iar în cunoștință furnizăm stăpânire de sine, iar în stăpânire de sine furnizăm răbdare, iar în răbdare furnizăm evlavie.

În evlavie, trebuie să furnizăm dragoste frățească, și în dragoste frățească, furnizăm dragoste.

Când aceste lucruri există în noi și sunt din belșug în noi, ele nu ne fac nici leneși, nici neroditori spre deplina cunoaștere a Domnului nostru Isus Cristos. Fie ca aceste lucruri să existe în noi și să se dezvolte în noi!

Rămânem în Dumnezeu ca dragoste și îi iubim pe frați cu discernământ și după nevoie

2 Petru 1:7 spune că trebuie să ne dăm silința pentru a furniza, în evlavie, dragoste frățească. Putem crede că dragostea frățească se referă la a iubi frații și putem crede că îi iubim pe frați, dar dragostea noastră s-ar putea să nu se potrivească cu ceea ce este Dumnezeu ca dragoste și s-ar putea să nu fie conform modului în care El ne iubește.

1 Ioan 4:16 spune că noi am cunoscut și am crezut în dragostea pe care Dumnezeu o are în noi. Dumnezeu este dragoste și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el.

Dragostea nu vine de la noi înșine; dragostea nu vine după emoțiile sau sentimentele noastre. Dragostea este Dumnezeu, iar Dumnezeu este dragoste. Dumnezeu în noi este dragoste, iar noi trebuie să rămânem în Dumnezeu ca dragoste.

Cu alte cuvinte, atunci când îi iubim pe frați, nu ar trebui să încercăm tot posibilul să-i iubim cu ceea ce avem ca dragoste; mai degrabă, trebuie să ne exersăm duhul pentru a rămâne în Dumnezeu ca dragoste și a iubi frații cu discernământ și după nevoie.

De multe ori, dragostea pe care o avem pentru frați și surori este destul de superficială; chiar mai rău, dragostea noastră îi strică pe ceilalți sau este preferențială, căci îi iubim pe cei pe care îi iubim și îi considerăm vrednici de iubit, dar nici măcar nu ne apropiem de cei pe care nu-i iubim.

Dragostea noastră nu este agape; dragostea noastră este cel mult dragoste umană, care se termină ușor și strică, fiind preferențială. În dragostea noastră pentru frați, trebuie să existe Dumnezeu ca dragoste, altfel, îi vom iubi pe ceilalți în mod nechibzuit, într-un mod care îi poate strica.

Când îi iubim pe ceilalți cu Dumnezeu ca dragoste, va exista o oarecare hrană în acea dragoste și va exista un antibiotic spiritual care le va fi administrat pentru a-i vindeca și a preveni orice boală.

Dumnezeu ne iubește fără discriminare, cu dragostea care este El Însuși, dar ne iubește cu discernământ. În Matei 5:44-45 ni se spune să ne iubim vrăjmașii și să ne rugăm pentru cei care ne persecută, ca să putem fi fii ai Tatălui nostru care este în ceruri.

Tatăl nostru care este în ceruri face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.

Dumnezeu iubește omul și are grijă de om, dar o face cu discernământ, iar când ne deschidem dragostei Sale, suntem vindecați, suntem hrăniți și suntem umpluți de El ca dragoste.

Așa ar trebui să-i iubim pe frați – nu cu dragostea sau afecțiunea noastră naturală, ci cu Dumnezeu ca dragoste, pentru a-i putea iubi cu discernământ și după nevoie. Trebuie să-i iubim pe toți frații, iar unii dintre ei au o nevoie mai mare de dragoste, în timp ce alții nu au nevoie de dragoste la fel de mult – totuși îi iubim.

Când îi iubim pe ceilalți cu Dumnezeu ca dragoste, având discernământ și iubind după nevoie, ei primesc sursa de viață și un antibiotic care ucide orice problemă negativă din ei. Trebuie să ne iubim unii pe alții în acest fel în viața de biserică – cu discernământ, nu cu nechibzuință.

Trebuie să rămânem în Dumnezeu ca dragoste și să ne iubim unii pe alții cu Dumnezeu ca dragoste, având scopul superior de a-i hrăni și de a-i ajuta să fie vindecați.

Fie ca să nu reținem dragostea de la sfinți, ci să-i iubim cu înțelepciune, cu Dumnezeu ca dragoste. Fie ca să-i iubim pe toți frații cu discernământ și după o măsură, în cadrul unei limite.

Cineva poate avea nevoie de multă dragoste și simțim acest lucru atunci când Îl contactăm pe Domnul; prin urmare, măsurăm mai multă dragoste față de el. Altul, însă, nu are nevoie de la fel de multă dragoste, ci, mai degrabă, dacă primește multă dragoste, este răsfățat. Prin urmare, Îl iubim cu o anumită limită, într-o anumită măsură.

De multe ori, însă, dragostea noastră pentru frați depinde de emoțiile noastre; când suntem fericiți, îi iubim pe ceilalți și suntem dispuși să facem orice pentru ei, dar când suntem triști, nu avem dragoste pentru ceilalți.

Dragostea noastră pentru frați nu ar trebui să depindă de valul nostru emoțional; mai degrabă, trebuie să rămânem în Dumnezeu ca dragoste și să-i iubim pe ceilalți cu Dumnezeu ca dragoste.

Trebuie să învățăm să-i iubim pe frați cu Dumnezeu ca dragoste. Dragostea Lui este consecventă, dar dragostea noastră este fluctuantă. Dragostea Lui este plină de discernământ, dar dragostea noastră este nechibzuită și coruptă.

Dragostea Lui dă viață altora și îi face să fie vindecați, dar dragostea noastră naturală îi strică pe ceilalți sau chiar ne face să-i antipatizăm, căci este naturală. O, Doamne, Isuse!

Fie ca să avem o dragoste mai nobilă, dragostea care este Dumnezeu Însuși, dragostea care a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care locuiește în noi (Romani 5:5).

Atât în viața de biserică, cât și în viața de familie, trebuie să ne iubim unii pe alții cu Dumnezeu, ca dragoste. Când iubim cu Dumnezeu ca dragoste, soții vor da cinste soției (1 Petru 3:7), iar soția se va supune soțului ca Domnului.

O astfel de dragoste este posibilă doar atunci când rămânem în Dumnezeu ca dragoste și ne exersăm duhul pentru a-i iubi pe ceilalți cu Dumnezeu ca dragoste. Când ne exersăm duhul, duhul nostru este al dragostei (2 Timotei 1:7).

Când îi iubim pe ceilalți cu Dumnezeu ca dragoste, nu-i vom iubi doar cu emoțiile noastre, ci dragostea noastră Îl va da pe Dumnezeu ca viață și o sursă de viață în ei, chiar îi va infuza cu un antibiotic spiritual pentru a-i vindeca și a-i înviora.

Fie ca să venim la Domnul cu privire la acest lucru și să ne deschidem către El, spunându-I cu dragoste:

Doamne Isuse, Te iubim! Cunoaștem și am crezut în dragostea pe care Dumnezeu o are în noi. Vrem să rămânem în Tine ca dragoste, căci Dumnezeu este dragoste. Amin, Doamne, vrem să rămânem în dragoste, în Dumnezeu ca dragoste. Fie ca noi să rămânem în Tine și Tu să rămâi în noi. Fie ca noi să rămânem în dragoste și Dumnezeu ca dragoste să rămână în noi. Salvează-ne de la a-i iubi pe frați într-un mod nechibzuit sau după preferințele noastre. Salvează-ne de a-i răsfăța pe alții iubindu-i într-un mod natural, cu afecțiunea noastră naturală. O, Doamne, vrem să rămânem în Tine ca dragoste. Fie ca Tu să distribui mai mult din Tine însuți ca dragoste în noi, ca să-i putem iubi pe alții cu Dumnezeu ca dragoste. Fie ca dragostea noastră pentru alții cu Dumnezeu ca dragoste să distribuie ceva din Dumnezeu ca viață și ca viață să le ofere lor. Amin, Doamne, fie ca dragostea noastră pentru alții cu Dumnezeu ca dragoste să distribuie un antibiotic spiritual în ei, pentru ca ei să fie vindecați și să aibă orice germeni uciși. O, Doamne, fie ca o astfel de dragoste frățească să curgă printre noi astăzi, pentru zidirea bisericii! Vrem să-i iubim pe alții cu Dumnezeu ca dragoste, ca să putem fi fii ai Tatălui nostru care este în ceruri!

Ne împărtășim din natura divină până la cel mai înalt grad pentru a fi umpluți de Dumnezeu ca dragoste și a deveni persoane ale dragostei, chiar dragostea însăși

În lume, oamenii se îndrăgostesc de alții și apoi își pierd dragostea. Ei iubesc pe cineva acum, dar mai târziu nu-l mai iubesc, ci chiar îl detestă sau îl urăsc. Aceasta este dragostea umană, dragostea naturală. În viața de biserică poate fi același lucru dacă îi iubim pe ceilalți cu dragostea noastră naturală.

Uneori, putem iubi pe cineva și petrecem des timp cu acea persoană, dar apoi ne putem deznădăjdui de ea și nu o mai putem contacta sau vorbi. Dragostea umană nu este demnă de încredere, stabilă sau consecventă; numai Dumnezeu ca dragoste este demn de încredere, stabil și consecvent.

De aceea, Domnul Isus a spus că trebuie să-L iubim pe Dumnezeu și să ne iubim unii pe alții, iar când facem acest lucru, ceilalți vor ști că suntem ucenicii Lui. Noi, credincioșii în Cristos, avem dragostea lui Dumnezeu turnată în inimile noastre și putem și ar trebui să rămânem în Dumnezeu ca dragoste.

Pe măsură ce rămânem în Dumnezeu ca dragoste, pe măsură ce Îl savurăm pe Dumnezeu ca dragoste, îl vom exprima și pe Dumnezeu ca dragoste față de ceilalți.

Pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a dezvolta virtuțile în natura divină, așa cum se vede în 2 Petru 1:5-7, sămânța divină din noi se va dezvolta. Pe măsură ce savurăm natura divină și ne exersăm duhul pentru a o dezvolta, sămânța divină a credinței alocate se dezvoltă până la desăvârșirea sa în dragostea divină și mai nobilă.

Rezultatul dezvoltării virtuților în viața și natura divină ar trebui să fie să-L iubim pe Dumnezeu și să ne iubim unii pe alții cu Dumnezeu ca dragoste. Aceasta este dragostea divină și nobilă.

Cu toții suntem în acest proces de dezvoltare a vieții și naturii divine, astfel încât să-i putem iubi pe ceilalți cu Dumnezeu ca dragoste. Pe măsură ce ne împărtășim din viața și natura divină până la cel mai înalt grad, vom fi umpluți cu Dumnezeu ca dragoste și vom deveni persoane ale dragostei, chiar dragostea însăși (Efeseni 3:19). Amin!

Fie ca noi să venim zilnic la Domnul și să ne exersăm inima iubitoare față de El. Pe măsură ce facem acest lucru, pe măsură ce creștem în viață spre maturitate, îl vom iubi pur și simplu pe Dumnezeu și îl vom iubi pe om. Vom fi umpluți cu Dumnezeu ca dragoste.

Alții ne pot persecuta sau ne pot ocărî, dar noi îi vom iubi pur și simplu, căci Dumnezeu ca dragoste este în noi, iar noi îi iubim cu Dumnezeu ca dragoste a noastră.

Mai mult, devenim dragostea însăși. Nu numai că îi iubim pe ceilalți; devenim dragoste, căci Dumnezeu ca dragoste trăiește în noi. Trebuie să creștem în viață spre maturitate până când aceasta va fi realitatea noastră.

Domnul Isus nu ne-a iubit doar; El a fost dragostea însăși, chiar dragostea care se revarsă din Dumnezeu către noi. Ne-a iubit atât de mult încât, atunci când a fost pe cruce, nu ne-a amenințat și nici nu a răspuns, ci s-a rugat pur și simplu: „Iartă-i, Tată, căci nu știu ce fac” (Luca 23:34).

Mai târziu în cartea Fapte îl vedem pe Ștefan care, în timp ce era ucis cu pietre, nu i-a ocărat pe cei care îl ucideau, ci a devenit o copie a Domnului Isus, privindu-L ca Fiu al Omului stând la dreapta lui Dumnezeu și zicând: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta” (Faptele 7:60).

Poate că nu vom fi uciși cu pietre de alții sau răstigniți înaintea tuturor, dar putem fi umiliți, ocărâți, neapreciați și înțeleși greșit; în toate aceste situații, putem trăi conform lui Dumnezeu ca dragoste și nu să-i ocărăm sau să-i amenințăm, ci pur și simplu să-i iubim.

Suntem în procesul de a deveni dragostea însăși; pe măsură ce cooperăm cu Domnul pentru a dezvolta viața și natura divină, suntem umpluți cu Dumnezeu ca dragoste și devenim dragostea însăși.

Vrem să fim umpluți cu Dumnezeu ca dragoste și vrem să-i iubim pe ceilalți cu Dumnezeu ca dragoste, chiar să devenim dragostea însăși. Pe măsură ce ne împărtășim din natura divină, devenim la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire.

Devenim la fel ca Cristos în dragoste, căci El ne umple cu dragoste, iar noi iubim pe ceilalți cu Dumnezeu ca dragoste.

Doamne Isuse, fie ca dragostea noastră frățească să se dezvolte mai mult într-o dragoste mai nobilă și mai înaltă. Vrem să cooperăm cu Tine pentru a dezvolta viața și natura divină prin exersarea duhului nostru, astfel încât să putem fi umpluți cu Dumnezeu ca dragoste. Amin, Doamne, fie ca sămânța divină a credinței alocate să se dezvolte până la desăvârșirea sa în dragostea divină și mai nobilă, dragostea care este Dumnezeu Însuși! Ne deschidem Ție, Doamne Isuse. Ne deschidem pentru a fi umpluți cu Dumnezeu ca dragoste. Umple-ne cu dragostea Ta. Satură-ne cu Dumnezeu ca dragoste. Vrem să ne împărtășim din natura divină până la cel mai înalt grad, astfel încât să putem fi umpluți cu Dumnezeu ca dragoste, chiar să devenim persoane ale dragostei! O, Doamne, ne exersăm duhul pentru a fi umpluți cu Dumnezeu ca dragoste și pentru a deveni însăși dragostea! Fă-ne la fel ca Tine în dragostea Ta! Fie ca dragostea Ta să fie desăvârșită în noi. Fie ca dragostea Ta să crească și să se dezvolte în noi până când îi vom iubi pe toți oamenii cu Dumnezeu ca dragoste! Amin, Doamne, fă-ne părtași la natura divină zi de zi, până când devenim persoane ale dragostei, chiar dragostea însăși!