Credincios in Cristos

Trebuie să fim înțelepți când împărtășim adevărul sau experiența noastră din Cristos altora

10/09/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Ca oameni ai împărăției, trebuie să fim înțelepți atunci când împărtășim adevărul sau experiența noastră din Cristos cu alții.

Atunci când avem grijă de oameni, trebuie să trăim și să ne comportăm ca oameni ai împărăției, și nu ar trebui să dăm ceea ce este sfânt câinilor sau să aruncăm perlele noastre la porci; asta înseamnă că trebuie să fim înțelepți în relația cu oamenii.

Primele doisprezece versete din Matei 7 vorbesc în detaliu cu privire la principiile oamenilor împărăției în relația cu ceilalți.

Cum putem noi ca oameni ai împărăției lui Dumnezeu să avem grijă de ceilalți și cum trebuie să ne raportăm la oamenii din împărăția lui Dumnezeu? În relația noastră cu alții, trebuie să fim cei care trăiesc sub stăpânirea cerească a împărăției, iar atunci când ne îngrijim de alții, trebuie să facem totul conform duhului.

Primul lucru pe care Domnul Isus îl tratează este duhul nostru de judecată; în împărăția lui Dumnezeu nu ar trebui să judecăm, ca să nu fim judecați.

În lumea de astăzi toată lumea îi critică, îi bârfește și îi judecă pe alții, dar în împărăția cerească – viața de biserică de astăzi – ar trebui să ne abținem de la a-i judeca pe ceilalți.

Dacă îi judecăm pe alții cu dreptate, noi înșine vom fi judecați, de asemenea, cu dreptate de către Domnul, dar dacă îi judecăm pe ceilalți cu îndurare, și noi vom fi judecați cu îndurare de către Domnul.

Îndurarea triumfă asupra judecății. Ori de câte ori vedem o greșeală la cineva, ar trebui să Îl contactăm mai întâi pe Domnul; nu ar trebui să ne grăbim să judecăm, știind că măsura cu care judecăm, cu aceea vom fi judecați și noi de către Domnul.

Pentru a ne relaționa cu alții, mai întâi trebuie să ne respingem simțămintele și opiniile noastre, apoi trebuie să îi luăm în considerare, să simțim alături de ei și să fim îndurători față de ei.

Este ușor să “reacționăm” la ceea ce spun și fac alții și este “firesc” să îi judecăm pe ceilalți; Satan este acuzatorul fraților și, la fel cum Domnul trăiește ca să mijlocească întotdeauna, tot așa Satan trăiește pentru a ne acuza în fața lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse!

Fie ca să învățăm să nu cooperăm cu Satan în lucrarea sa de a-i acuza și judeca pe ceilalți, și fie ca să învățăm să ne renegăm de noi înșine, să-i luăm în considerare pe ceilalți, să simțim alături de ei și să fim îndurători față de ei.

Așa cum Domnul S-a îndurat de noi, tot astfel ar trebui să avem îndurare față de ceilalți în relația noastră cu ei. Dacă observăm o “așchie în ochiul fratelui nostru”, ar trebui să ne dăm seama că există o bârnă în ochiul nostru.

Ar fi o ipocrizie din partea noastră să încercăm să scoatem așchia (vina) din ochiul fratelui nostru în timp ce avem o bârnă (chiar mai multe defecte) în ochiul nostru. Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne lumineze în acest sens, astfel încât să ne fie teamă să pronunțăm judecată sau să-i judecăm pe alții.

Trebuie să fim înțelepți când împărtășim adevărul sau experiența noastră din Cristos altora

În Matei 7:6 Domnul spune că nu ar trebui să dăm ceea ce este sfânt la câini și nici să aruncăm perlele noastre în fața porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, apoi să se întoarcă și să ne sfâșie.

Ce înseamnă acest lucru și cum se aplică la experiența noastră?

Ceea ce este sfânt trebuie că se referă la adevărul obiectiv care aparține lui Dumnezeu; de multe ori savurăm cuvântul lui Dumnezeu și lumina adevărului strălucește asupra noastră și în interiorul nostru, iar noi suntem gata să îl vorbim altora.

Cu toate acestea, trebuie să fim înțelepți în faptul de a împărtăși adevărul cu alții, pentru că unii sunt precum “câinii” care nu doar că nu apreciază lucrurile sfinte, ci chiar se întorc ca să ne sfâșie și să ne muște.

Perlele se referă la experiențele subiective care sunt ale noastre; pe măsură ce Îl savurăm și Îl experimentăm pe Domnul, avem multe experiențe interioare prețioase și subiective din Cristos, și atunci când ne întâlnim cu ceilalți, am dori să împărtășim aceste experiențe cu ei.

Cu toate acestea, trebuie să fim înțelepți în împărtășirea experiențelor noastre din Cristos cu alții, pentru că unii dintre ei pot fi precum “porcii”, care nu doar că nu apreciază ceea ce vrem să împărtășim, dar pot chiar să se întoarcă și să ne devoreze.

Câinii nu au copite și nu rumegă, iar porcii au copita despicată, dar nu rumegă; în ochii lui Dumnezeu, ambele astfel de animale sunt necurate (vezi Lev. 11:4, 7).

Petru și Pavel vorbesc amândoi despre astfel de oameni în 2 Pet. 2:12, 19-2, și Fil. 3:2, ceea ce indică faptul că chiar și în biserici există anumite persoane ca niște câini. Aceste persoane sunt religioase, dar sunt necurate.

Pe măsură ce Îl savurăm de Domnul, ne rugăm asupra Cuvântului Său și dorim să ne îngrijim de ceilalți, este posibil să avem un anumit adevăr, o doctrină, o lumină sau o experiență pe care vrem să le împărtășim, dar este posibil să nu considerăm dacă cei care ascultă sunt “câini”, “miei”, “porci” sau “lupi.”

Trebuie să fim înțelepți în împărtășirea adevărului sau a experienței noastre din Cristos cu alții, luând în considerare nu doar simțământul și savurarea noastră, ci și situația altora.

S-ar putea să fim gata să strigăm cu voce tare: “Slavă Domnului, am văzut biserica, Îl iubesc pe Domnul și iubesc viața de biserică – ce loc glorios și minunat!” – și nu este nimic în neregulă în a face acest lucru, dar dacă facem acest lucru cu persoana greșită, este posibil ca noi înșine să avem probleme.

Unii oameni sunt deschiși, pregătiți și dispuși să primească cuvântul, în timp ce alții sunt închiși, necurați și gata să muște, așa că trebuie să fim înțelepți în relația cu oamenii și în grija față de ei.

Nu ar trebui să dăm lucrurile sfinte câinilor și nici să ne aruncăm perlele înaintea porcilor. Mai degrabă, în timp ce vorbim cu alții despre lucruri sfinte, adevăruri și experiențe din Cristos, trebuie să respectăm principiul de bază în faptul de a ne îngriji de ceilalți.

Trebuie să percepem cât pot primi alții, care este nevoia lor, dacă sunt deschiși și dispuși să primească și care este condiția lor spirituală; apoi, putem vorbi ceva privind la Domnul cu privire la ce anume să spunem și cât să spunem.

Dar dacă ne îngrijim doar de propriul nostru simțământ, de emoția noastră și de dorința noastră, am putea vătăma pe alții și ne facem rău și nouă în acest proces.

Când vorbim cu alții despre lucruri spirituale, nu ar trebui să vorbim conform simțămintelor sau dorințelor noastre, ci să vorbim conform capacității lor de a primi ceea ce avem de spus.

În calitate de oameni ai împărăției, trebuie să fim înțelepți în relația cu ceilalți și trebuie să fim înțelepți în a împărtăși adevărul sau în a da mărturia noastră.

Dacă nu suntem înțelepți, ci suntem entuziasmați să împărtășim ceea ce am savurat cu adevărat, și dacă ne îngrijim doar de noi înșine, dar nu și de ceilalți, s-ar putea să ne punem în dificultate sau să provocăm probleme.

Trebuie să fim înțelepți în contactul cu ceilalți; ori de câte ori contactăm alte persoane, ar trebui să simțim care este “temperatura lor” și trebuie să ne îngrijim de situația lor.

Nu ar trebui să facem lucrurile conform cu simțământul nostru, ci într-un mod potrivit, fiind înțelepți în a împărtăși adevărul sau experiența noastră din Cristos altora, pentru a nu provoca “câinii” să ne muște sau pe “porcii” să ne atace.

Doamne Isuse, învață-ne să fim înțelepți ca oameni ai împărăției în împărtășirea Cuvântului lui Dumnezeu și în mărturia experienței noastră din Cristos. Ferește-ne de la da ceea ce este sfânt câinilor sau din a arunca perle înaintea porcilor. Fie ca să fim oameni înțelepți ai împărăției care știu să sesizeze situația celor care ascultă, astfel încât să putem vorbi nu conform simțământului și emoției noastre, ci conform cu călăuzirea Domnului în interior. Doamne Isuse, Te iubim, vrem să depunem mărturie despre cuvântul pe care ni l-ai vorbit și despre experiența pe care ne-ai oferit-o, și vrem să facem acest lucru într-un mod potrivit, conform cu principiile pe care le-ai stabilit în împărăție!

Să cerem, să căutăm și să batem înaintea Domnului în legătură cu ceilalți și în grija noastră față de ei

Imediat după versetul care spune să nu aruncăm perle înaintea porcilor și să nu dăm lucrurile sfinte câinilor, Domnul ne încurajează să cerem, să căutăm și să batem înaintea Domnului (vezi Mat. 7:6-8).

Știm cu toții acest minunat cuvânt al Domnului că trebuie să cerem și ne va fi dat, să căutăm și vom găsi, și să batem și o ușă ne va fi deschisă, dar neglijăm contextul acestui cuvânt.

În contextul în care avem de-a face cu alții din împărăție, în contextul îngrijirii altora din împărăția lui Dumnezeu, trebuie să venim la Domnul în într-un mod în care să cerem, să căutăm și să batem.

În calitate de cetățeni ai împărăției cerești, trebuie să fim cei mai înțelepți oameni, iar acest lucru este posibil numai atunci când Îl contactăm Domnul în general și chiar în mod specific cu privire la nevoia celor cu care urmează să vorbim.

Trebuie să recunoaștem, însă, că de multe ori falimentăm în a face acest lucru; credem că știm ce să spunem, suntem plini de entuziasm și doar spunem lucruri – dar fără a-L contacta pe Domnul.

De multe ori suntem neînțelepți; nu discernem situația și starea celor cu care urmează să vorbim și nu luăm în considerare cuvântul potrivit pentru a le vorbi.

În contactul cu oamenii și în relația cu ei, trebuie să privim la Domnul și să Îi spunem: “Doamne Isuse, spune-mi cum să-i contactez pe acești oameni; arată-mi cum să mă ocup de ei!” Acesta este un mod general de a cere.

Trebuie să mergem mai adânc și să Îi cerem: “Doamne, caut fața Ta și voia Ta cu privire la cei cu care urmează să vorbesc; strălucește cu Cuvântul Tău asupra situației lor și fă-mă să vorbesc ceea ce este pe inima Ta pentru ei – nu ceea ce este în simțământul sau în mintea mea pentru ei.”

Am putea să mergem chiar și mai adânc și să insistăm în fața Domnului, mijlocind în fața Sa pentru fiecare dintre ei și bătând la ușa cerească pentru ca Domnul să deschidă cerurile și să-Și reverse vorbirea și binecuvântarea asupra lor.

Fie ca să fim salvați din a sta nepăsători în relația cu oamenii și să fim salvați din ne comporta într-un mod slobod sau ușor atunci când îi contactăm pe ceilalți.

Cu toții avem experiența vorbirii cu cineva și entuziasmul în legătură cu ceea ce împărtășeam, deoarece era savurarea și experiența noastră din Cuvânt și din Domnul, dar apoi acele persoane nu au mai vorbit cu noi sau chiar ne-au criticat și au vorbit lucruri negative despre noi sau împotriva noastră după aceea.

Ca oameni ai împărăției, trebuie să învățăm să cerem Domnului, să-L căutăm și să batem înaintea Sa în relația cu ceilalți și în grija noastră față de ei.

Doamne Isuse, vrem să învățăm să cerem, să căutăm și să batem la ușă înaintea Ta, în timp ce ne ocupăm de ceilalți, le vorbim și avem grijă de ei. Ferește-ne de la a da lucruri sfinte celor care nu le pot primi sau de la a împărți perlele noastre cu cei care s-ar întoarce și ne-ar mușca. Doamne, fie ca să învățăm să-L întrebăm pe Domnul, să-L căutăm și să batem la ușă înaintea Sa în legătură cu modul potrivit de a-i contacta pe oameni și cuvintele potrivite pe care să le spunem. Fă-ne aceia care sunt în permanență înaintea Ta, cei care se consultă mereu cu Tine cu privire la toate lucrurile, pentru a putea fi una cu Tine în a vorbi sau a nu vorbi, în a împărtăși sau a nu împărtăși și în a-i contacta pe oameni sau a nu-i contacta.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to be Wise in Sharing the Truth or our Experience of Christ with Others (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 4 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să continuăm să transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția lui Dumnezeu

08/09/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Când am crezut în Domnul Isus, am primit viața divină și am fost transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, acest transfer nu a fost o dată pentru totdeauna; inițial am fost transferați din întuneric la lumină, dar zilnic trebuie să fim transferați în împărăția lui Dumnezeu.

Există multe lucruri din viața noastră de zi cu zi care încă ne țin în domeniul împărăției întunericului; chiar și lucruri bune, cum ar fi religia, filozofia, cultura și etica ne pot ține în întuneric, deoarece Îl înlocuiesc pe Cristos ca lumină în ființa noastră.

Când vorbim despre împărăția lui Dumnezeu, un aspect al acestei împărății este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; biserica astăzi este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Aceasta înseamnă că în viața de biserică ar trebui să trăim prin viața divină, astfel încât să putem trăi viața împărăției; așa cum Fiul lui Dumnezeu a venit ca noi să avem viață și să o avem din belșug, tot astfel, în împărăția lui Dumnezeu savurăm viața divină, suntem plini de dragostea divină și suntem sub lumina divină.

Aleluia, cine are pe Fiul are viața; noi, cei care L-am primit pe Domnul Isus ca viață, avem viața adevărată!

De asemenea, împărăția în care am fost transferați este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; acest domeniu al vieții este în dragoste, nu în frică. Nu există frică în această împărăție; noi nu “ne temem de Împăratul atotputernic” și ne supunem Lui din această cauză, ci mai degrabă, Îl iubim, petrecem timp cu El, Îl savurăm și ne supunem Lui în dragoste.

E adevărat că această împărăție are o mulțime de cerințe și reglementări, iar acestea sunt atât de înalte încât nici o ființă umană nu le poate îndeplini, dar atunci când Îl contactăm pe Domnul, suntem umpluți cu El și Îl iubim, El în noi poate îndeplini cerințele împărăției.

Împărăția în care ne regăsim astăzi este un domeniu plin de viață, lumină și dragoste; în acest domeniu Îl savurăm pe Fiul lui Dumnezeu ca viață, suntem iubiți de Dumnezeu Tatăl prin faptul că suntem în Fiul Său Preaiubit și Dumnezeu strălucește în noi și peste noi în Cristos ca lumină divină.

Aleluia pentru biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! Nu-i așa că vrem să trăim și să ne avem ființa într-un domeniu plin de viață, lumină și dragoste?

Fie ca în fiecare zi să alegem să ne întoarcem către Domnul și să fim transferați din autoritatea întunericului puțin mai mult, în tot mai multe aspecte, până când vom trăi pe deplin în această împărăție!

Am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu, unde suntem stăpâniți în dragoste cu viață

Aleluia, Dumnezeu ne-a dat viața eternă și această viață este în Fiul Său (1 Ioan 5:11), deci cel care are pe Fiul lui Dumnezeu are viața (v. 12).

Aceasta înseamnă că, atunci când am crezut în Domnul Isus, am fost transferați în împărăția Fiului dragostei Tatălui, adică în Fiul care este viața noastră. Cristos, Fiul lui Dumnezeu este în înviere (1 Pet. 1:3; Rom. 6:4-5) și El este acum Duhul dătător de viață (1 Cor. 15:45).

El ne stăpânește în învierea Sa cu dragoste. Împărăția Fiului dragostei Tatălui în care am fost transferați este un domeniu al dragostei și al vieții; în acest domeniu, suntem stăpâniți în dragoste cu viață.

De fapt, sub această stăpânire și restricție cerească, avem libertatea autentică, libertatea potrivită în dragoste, cu viață, și sub lumină. În împărăția lui Dumnezeu în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu Îl savurăm pe Cristos și avem viața de biserică.

În acest domeniu în care suntem stăpâniți în dragoste, cu viață, nu există opinii, nu există diviziune, ci avem un lucru: avem viața de biserică cu Cristos ca totul pentru noi; acest lucru este găsit în cartea Coloseni.

Când trăim prin Cristos ca viața noastră în înviere, trăim în împărăția Sa, savurându-L în dragostea Tatălui; aici avem viața de biserică (Col. 3:4; Ioan 6:57).

Când am fost crucificați cu Cristos, am murit împreună cu El, iar când El a înviat, noi am fost înviați împreună cu El; am fost altoiți în Cristos – am fost uniți cu El și creștem împreună cu El în asemănarea morții și învierii Sale.

Aleluia, am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu prin faptul că suntem altoiți în Cristos; suntem uniți cu Domnul, suntem în mod organic una cu El, și suntem contopiți cu El.

Acum noi nu încercăm să trăim o viață creștină și o viață de biserică bună, ci mai degrabă, am fost legați, uniți și conectați cu El prin unirea organică în altoire! Aleluia!

Prin faptul că suntem altoiți în Cristos putem experimenta îmbogățirea, întărirea și înălțarea vieții Sale divine și, în același timp, suntem restricționați și limitați. Dar în această unire cu Domnul experimentăm alimentarea, îmbogățirea și întărirea.

Deoarece Tatăl găsește plăcere în Fiul, împărăția Fiului dragostei Tatălui în care am fost transferați este un lucru plăcut, o chestiune de încântare (Mat. 3:17; 17:5).

În biserică, în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, avem realitatea și practicitatea Trupului organic al lui Cristos (Col. 2:19).

În acest domeniu suntem stăpâniți în dragoste cu viață, ca să putem fi singurul om nou; aici, în viața de biserică, avem practicitatea și realitatea omului nou universal (Efes. 2:15; 4:24; Col. 3:10-11).

În omul nou, toate cele vechi s-au dus, și ne-am îmbrăcat cu viața de biserică, împărăția lui Dumnezeu. Când ne îmbrăcăm cu omul cel nou, nu suntem atât de liberi; când suntem stăpâniți în dragoste cu viață, suntem limitați, dar Îl savurăm pe Domnul și suntem alimentați în interior!

Aleluia, am fost transferați din autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, un domeniu al luminii în care suntem stăpâniți în dragoste cu viață! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ne-ai eliberat de sub puterea întunericului și ne-ai unit, ne-ai legat și ne-ai altoit organic în Tine Însuți, pentru ca să trăim în împărăția lui Dumnezeu. Vrem să rămânem în această unire organică unde putem savura tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi în Cristos. Vrem să trăim în biserică ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu pentru a avea realitatea și practicitatea Trupului organic al lui Cristos și al singurului om nou universal!

Nevoia noastră de a continua să fim transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția lui Dumnezeu

În cartea Coloseni, autoritatea întunericului la care se face referire în 1:13 nu se referă la păcat, lume sau carne, ci la aspectele bune ale culturii noastre, caracterul nostru, dispoziția noastră și ființa noastră naturală.

Autoritatea întunericului la care se face referire în această porțiune nu este lumea cu sistemul ei, ci mai degrabă virtuțile, religia, filozofia, datinile, ritualurile, principiile și standardele etice.

Când am fost regenerați, Dumnezeu ne-a eliberat de toate acestea și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale! Aleluia!

În această împărăție suntem stăpâniți în dragoste cu viață, și nu simțim că suntem sub dreptate, putere sau autoritate, ci sub Domnul Isus Cel iubitor și afectuos.

Cu cât ne deschidem mai mult către Domnul, ne rugăm și Îi spunem că Îl iubim, cu atât mai mult suntem eliberați de sub autoritatea întunericului pe de o parte și cu atât mai mult suntem mai restricționați și stăpâniți în interior pe de altă parte.

Deoarece Îl iubim pe Domnul, Îl luăm ca persoana și viața noastră și Îl trăim pe Cristos pentru viața de biserică. Chiar dacă inițial am fost transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, trebuie să continuăm să fim transferați în împărăția lui Dumnezeu din multe aspecte ale autorității întunericului.

Există multe lucruri în viața noastră și în mediul nostru care Îl înlocuiesc pe Cristos.

Orice lucru care Îl înlocuiește pe Cristos ne ține în întuneric, indiferent dacă este ceva păcătos sau ceva ce pare pozitiv. Lucruri precum filozofia, religia, caracterul, virtuțile, conceptele și opiniile devin autoritatea întunericului care ne controlează.

Misticismul, rânduielile păgâne (care nu se regăsesc în Biblie, ci “par bune” și “se potrivesc cu Biblia”), ascetismul, și multe lucruri Îl pot înlocui pe Cristos și devin astfel autoritatea întunericului în noi.

În așa de multe situații, medii și feluri în care împărăția întunericului încă exercită control asupra noastră; trebuie să continuăm să fim transferați de sub autoritatea întunericului și în împărăția lui Dumnezeu.

De exemplu, chiar și un lucru atât de bun precum citirea Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu, poate fi ceva făcut în întuneric, dacă nu Îl contactăm pe Domnul.

S-ar putea să credem că acest lucru este prea mult, că atunci când citim Biblia, cu siguranță suntem în împărăția lui Dumnezeu, dar fariseii au citit Biblia, totuși nu au venit la Domnul, care are viață, pentru a primi viața conținută în Biblie, așa că au rămas în întuneric (Ioan 9:38-41; 5:39-40).

Dacă nu venim la Domnul în timp ce citim Biblia, dacă nu suntem în prezența Domnului în timp ce citim Cuvântul lui Dumnezeu, chiar și o asemenea practică bună de a citi Biblia, poate fi în întuneric.

Orice loc în care Domnul Isus nu este prezent este sub autoritatea întunericului; oricând nu Îl contactăm pe Domnul și totuși facem lucruri pentru El, este posibil să fim sub autoritatea întunericului. O, Doamne Isuse!

Cât de mult trebuie să fim eliberați de sub autoritatea întunericului și să fim transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, unde să Îl putem savura pe Cristos și să fim stăpâniți în interior de dragoste în viață!

Dragă Doamne Isuse, venim din nou la Tine pentru a fi transferați din orice aspect al autorității întunericului întru împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! O, Doamne, fie ca să Te contactăm, să căutăm să fim și să rămânem în prezența Ta și să Te savurăm din ce în ce mai mult, până când întreaga noastră ființă cu toate activitățile și lucrurile ei este transferată din întuneric în lumină, viață și dragoste! Salvează-ne din faptul de a rămâne sub autoritatea întunericului în toate aspectele sale. Te iubim, Doamne, venim la Tine și Îți permitem să stăpânești în noi; stăpânirea Ta este plină de dragoste, viață și lumină și, prin faptul că Tu stăpânești în noi, Îl putem trăi pe Cristos pentru viața de biserică în calitate de împărăția lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Why we still need to be Transferred out of the Authority of Darkness into God’s Kingdom (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 3 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să trăim în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui de astăzi

05/09/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Slavă Domnului, Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, iar acum trăim viața de biserică ca împărăția Fiului dragostei Tatălui!

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, iar noi, ca și credincioși în Cristos, trebuie să trăim împărăția în viața de biserică.

Prin regenerare am fost transferați de sub autoritatea lui Satan, afară din autoritatea întunericului și întru împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, iar acum în viața de biserică trăim în această împărăție plăcută și încântătoare.

Împărăția lui Dumnezeu și biserica sunt intim legate și nu pot fi separate. De fapt, de fiecare dată când Domnul Isus a vorbit despre biserică, El a menționat-o în legătură cu împărăția; acolo unde este astăzi biserica, acolo este împărăția lui Dumnezeu, și împărăția lui Dumnezeu aduce în ființă biserica.

Când un grup de oameni se află sub autoritatea împărăției cerurilor, ei devin biserica; pe măsură ce trăim în împărăția lui Dumnezeu, sub stăpânirea interioară a lui Dumnezeu, trăim viața de biserică pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Biserica din această epocă este împărăția lui Dumnezeu, iar biserica nu se rezumă doar la mâncare și băutură, ci la dreptate (faptul de a fi drepți cu Dumnezeu și stricți cu noi înșine înaintea lui Dumnezeu), pace (faptul de a fi în pace cu Dumnezeu și cu ceilalți) și bucurie (faptul de a fi într-o stare de bucurie înaintea lui Dumnezeu) în Duhul Sfânt.

Noi credincioșii în Cristos suntem atât membre ale Trupului lui Cristos cât și reședința lui Dumnezeu și, de asemenea, suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, sfera în care Dumnezeu Își exercită autoritatea.

În biserică în calitate de împărăția lui Dumnezeu, suntem sub stăpânire, guvernare, disciplină și exersare; există multe lucruri negative care sunt excluse automat și orice răzvrătire sau întuneric este eliminat.

În epistolele sale către Corint și Galateni, Pavel vorbește despre anumite lucruri care, dacă sunt practicate de noi, vom fi descalificați din moștenirea împărăției lui Dumnezeu.

Dacă astăzi ne exersăm să trăim în împărăția lui Dumnezeu în viața de biserică, vom fi aduși sub stăpânirea, guvernarea și exersarea împărăției și vom savura pe Fiul minunat, plăcut și încântător al dragostei Tatălui, care este domeniul împărăției în care am fost aduși.

Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale

Conform cu Col. 1:12-13, Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale. În aceste versete vedem că împărăția lui Dumnezeu este ceva încântător și plăcut – este plăcut să fii în împărăția Fiului dragostei Tatălui.

Când Domnul Isus a fost botezat, Tatăl a declarat: Acesta este Fiul Meu, Preaiubitul, în care Mi-am găsit încântarea (Mat. 3:17). În mod similar, când Domnul a fost transfigurat pe munte, Tatăl a făcut aceeași declarație (Mat. 17:5).

Tatăl Își găsește plăcere în Fiul, și împărăția lui Dumnezeu astăzi este împărăția Fiului dragostei Tatălui; acesta este un lucru plăcut, o chestiune de încântare.

Această împărăție cuprinde numai trei secțiuni – secțiunea vieții de biserică (în această epocă), secțiunea părții cerești a împărăției cerurilor din mileniu (în epoca următoare) și cerul și pământul cel nou cu Noul Ierusalim ca finalizarea bisericii și a împărăției.

În fiecare dintre aceste trei secțiuni împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu este un lucru legat de încântare. Ce îndurare și ce har să fim transferați din întuneric în partea plăcută a împărăției lui Dumnezeu!

Dumnezeu Tatăl iubește partea încântătoare a împărăției, la fel cum Îl iubește pe Fiul Său minunat. El ne-a calificat pentru a fi eliberați de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat într-un domeniu numit împărăția Fiului dragostei Tatălui.

Pavel a scris acest cuvânt bisericii din Colose, care era sub invazia diferitelor filozofii, culturi, și religii; acestea au încercat să se amestece cu biserica, așa că le-a scris că Tatăl i-a transferat din toate aceste lucruri în împărăția Sa, unde Cristos este porția repartizată lor!

Aleluia, în împărăția Fiului dragostei Tatălui, ni s-a repartizat o porție din Cristosul atotinclusiv ca realitatea țării bune. El este spațios, atotinclusiv și atotcuprinzător; El este un domeniu vast pentru ca noi să-L explorăm și să Îl savurăm.

Deci ar trebui să renunțăm la orice filozofie sau cultură și ar trebui să ne concentrăm pur și simplu pe Cristos, Fiul încântător al lui Dumnezeu, și doar să-L savurăm pe El.

Tuturor credincioșilor li s-a repartizat o porție împreună cu toți sfinții în lumină, iar în împărăția Fiului dragostei Tatălui trebuie să Îl savurăm pe Cristos ca totul al nostru și în tot.

Am fost implicați în domeniul întunericului, în cultura, lucrurile tradiționale, filozofia și lucrurile lumii, și aceste lucruri au devenit un domeniu al întunericului, în care eram controlați de întuneric.

Dar prin regenerare am fost transferați din acest domeniu al întunericului în împărăția dragostei Fiului Tatălui. Aceste lucruri ale întunericului ne-au controlat, ne-au privat și ne-au distras din savurarea Cristosului atotinclusiv.

Dar slavă Domnului, am fost aduși în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, viața de biserică de astăzi!

Îți mulțumim, Tată, că ne-ai eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-ai transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Aleluia, nu mai suntem sub stăpânirea și autoritatea întunericului – acum suntem în domeniul încântător, plăcut și minunat al împărăției Fiului dragostei Tatălui. Doamne Isuse, Tu ești plăcerea Tatălui și Tu ești și savurarea și satisfacția noastră. Vrem să Te savurăm și să ne împărtășim din Tine ca porția noastră repartizată împreună cu sfinții în lumină!

Să trăim în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui de astăzi

Accentul în Col. 1:13 este pe împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu în această epocă, care este realitatea bisericii.

Viața de biserică de astăzi este împărăția Fiului dragostei Tatălui, care este la fel de încântătoare pentru Tatăl precum Fiul lui Dumnezeu (Col. 4:15-16).

Prin regenerare, toți credincioșii au fost transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu (Ioan 3:5); cu toții am fost scoși din întunericul lui Satan și am fost aduși în aspectul încântător al împărăției lui Dumnezeu.

Prin mântuirea și regenerarea lui Dumnezeu, toți am fost transferați în această secțiune încântătoare și plăcută a împărăției lui Dumnezeu. Viața de biserică de astăzi este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, chiar dacă din punct de vedere pozițional putem fi în domeniul împărăției lui Dumnezeu, este posibil ca încă să trăim sub autoritatea întunericului în viața noastră de zi cu zi.

În viața noastră de căsnicie, putem continua să schimbăm cuvinte cu soția noastră, ne putem certa sau bârfim; când ne acuzăm și ne învinovățim unii pe alții în certurile noastre, trăim sub autoritatea întunericului. Ori de câte ori trăim, umblăm și ne comportăm în sinele nostru, suntem în întuneric.

Viața de biserică este împărăția Fiului dragostei Tatălui și am fost transferați din întuneric în acest domeniu plăcut, dar trebuie să învățăm să trăim în acest domeniu trăind în duhul contopit, luându-L pe Cristos ca persoana noastră și trăind prin El.

Când trăim în sine, deși s-ar putea să nu facem păcate grosolane, noi suntem în întuneric; pur și simplu trăirea conform sinelui nostru ne aduce în întuneric, pentru că ne face să fim despărțiți de Cristos. O, Doamne Isuse!

Fie ca să învățăm să trăim astăzi în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui, prin deschiderea zilnică față de Domnul, luându-L ca viața și persoana noastră și umblând și trăind prin El!

Când nu Îl luăm pe Cristos ca persoana noastră și nu trăim prin El, suntem în întuneric; numai Cristos este lumină și El trebuie să satureze și să prevaleze în fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi.

Dacă Cristos nu este viața și persoana noastră și dacă nu Îl trăim pe Cristos, anumite părți ale umblării noastre zilnice nu vor fi umplute cu Cristos.

Fie ca să nu închidem părți din viața și ființa noastră față de Cristos; fie ca să învățăm să ne deschidem Lui și să-i permitem Lui ca lumină și viață să intre, să ne satureze și să ne pătrundă.

Doar atunci când Cristos ne ocupă și saturează fiecare parte din noi și fiecare aspect al umblării noastre zilnice, putem fi în întregime în lumină, fiind totodată eliberați de sub controlul autorității întunericului.

În ochii lui Dumnezeu, Cristos este Cel mai încântător, iar biserica este împărăția Fiului dragostei Sale, așa că El Își găsește plăcerea în împărăția Sa.

Fie ca să învățăm să trăim viața de biserică ca domeniu al încântării și plăcerii lui Dumnezeu în Cristos, și fie ca să-L luăm pe Cristos ca viața și persoana noastră pentru a trăi prin El în viața de biserică.

Când trăim și umblăm prin duhul, biserica devine încântătoare pentru noi; alții pot găsi defecte și probleme în biserică, dar noi avem viziunea lui Dumnezeu despre biserică – biserica este plăcută, încântătoare, minunată și excelentă!

Aleluia pentru biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui, domeniul încântării și satisfacției Tatălui!

Doamne Isuse, vrem să trăim viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui prin faptul că Îl savurăm pe Cristos, deschizându-ne întreaga noastră ființă către El și permițându-I să ne satureze toate părțile noastre interioare. Dragă Doamne Isuse, Tu ești Preaiubitul Tatălui și Tu ești și Preaiubitul nostru; Tu ești cel mai încântător, plăcut și minunat. Ne deschidem ființa noastră către Tine, Doamne și Îți permitem să pătrunzi, să Te răspândești și să saturezi fiecare parte a ființei noastre pentru a ne ocupa cu Tine Însuți. Salvează-ne de umblarea sau trăirea în carne. Păstrează-ne în întoarcerea către Tine, luându-Te ca viața și persoana noastră, și trăind prin și datorită Ție!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Living in the Church Life as the Kingdom of the Son of the Father’s Love today (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 3 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să trăim viața împărăției în viața de biserică sub autoritatea împărăției

03/09/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Împărăția este realitatea bisericii și pentru a fi zidiți în biserică trebuie să venim sub autoritatea împărăției, să exercităm cheile împărăției și să trăim viața împărăției în viața de biserică.

Domnul Isus a venit să proclame evanghelia împărăției; El nu a proclamat evanghelia bisericii, ci a împărăției, iar rezultatul faptul că multe persoane cred în evanghelie este că biserica a luat ființă.

Viața împărăției primită de noi rezultă în viața de biserică; când primim Cuvântul lui Dumnezeu prin evanghelie, primim împărăția lui Dumnezeu și devenim membre ale bisericii, membre ale Trupului organic al lui Cristos.

Realitatea bisericii este împărăția și, pe măsură ce practicăm viața de biserică, trebuie să trăim viața împărăției.

Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate (faptul de a fi drepți cu Dumnezeu și stricți cu noi înșine înaintea lui Dumnezeu), pace (faptul de a fi în pace cu Dumnezeu și cu ceilalți) și bucurie (faptul de a fi într-o stare de bucurie înaintea lui Dumnezeu) în Duhul Sfânt.

Înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fim veseli, să fim plini de bucurie; înaintea oamenilor, trebuie să fim pașnici, căutând să trăim în pace; față de noi înșine, trebuie să fim stricți și drepți.

Dacă noi, ca și credincioși în Cristos, nu trăim în realitatea împărăției astăzi, nu putem fi zidiți în structura bisericii (Efes. 2:22).

De exemplu, un credincios poate merge la întâlniri pe tot parcursul anului, dar dacă nu trăiește viața împărăției – dacă nu știe ce înseamnă a fi strict cu el însuși, pașnic față de ceilalți și plin de bucurie față de Dumnezeu, el doar va trăi viața de biserică în mod exterior.

Dacă nu practicăm și nu trăim viața împărăției așa cum este descrisă în Matei 5-7, atunci pur și simplu vom trece prin evenimentele și activitățile din viața de biserică și vom practica biserica ca o datorie religioasă oarecare, fiind oameni de biserică.

În ochii lui Dumnezeu, dacă nu trăim viața împărăției, practicarea vieții noastre de biserică nu ne va conduce să fim zidiți în structura bisericii. Este extrem de important pentru noi și pentru toți sfinții să vedem relația dintre biserică și împărăție; biserica nu este doar un alt fel de entitate religioasă, un loc de adunare, ci e împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu trebuie să fie realitatea bisericii, altfel acea biserică va fi goală, indiferent de câte activități și întâlniri are. Doar cei care văd ce este biserica autentică în calitate de împărăția lui Dumnezeu pot fi zidiți adecvat în biserică, chiar în structura bisericii.

Biserica este adusă în ființă prin autoritatea împărăției lui Dumnezeu

Fără împărăția ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită. În Matei 16:18-19, imediat după ce Domnul Isus a dezvăluit faptul că El este Cel care-Și zidește biserica, a vorbit și despre cheile împărăției cerurilor cu legarea și dezlegarea.

Multor pastori și lucrători creștini le place să își zidească “biserica lor”; conceptul lor de a zidi biserica este să învețe, să predice, să organizeze și să aranjeze.

Dar când Domnul a vorbit despre biserică, El a menționat porțile Hadesului care încearcă să invadeze, să se opună și să atace zidirea bisericii. Nouă ni s-au dat cheile împărăției pentru a lega și a dezlega ceea ce a fost legat și dezlegat în ceruri.

Zidirea bisericii este strâns legată de exersarea vieții împărăției. Dacă nu știm ce este viața împărăției, ce înseamnă să exersăm autoritatea Domnului de a lega și de a dezlega, nu știm ce înseamnă să zidim biserica.

Biserica este adusă în ființă prin autoritatea împărăției.

O biserică nu ia ființă atunci când sunt mulți oameni mântuiți, astfel că există un număr suficient de mare într-un anumit loc pentru a fi ridicată o biserică. O biserică este adusă în ființă prin autoritatea împărăției.

Înainte de a fi mântuiți, eram într-o altă împărăție – împărăția întunericului, împărăția lui Satan.

Cristos a venit ca să predice evanghelia împărăției, astfel încât, crezând în Domnul, nu numai că vom fi mântuiți de iad și vom primi harul lui Dumnezeu, dar vom fi eliberați de autoritatea întunericului și transferați în împărăția Fiului dragostei Sale.

Atunci când am crezut în Domnul am fost aduși într-un domeniu diferit, în împărăția lui Dumnezeu ca realitate a bisericii, acolo unde Dumnezeu Își exercită autoritatea prin viața Sa divină pentru a stăpâni și guverna peste noi.

Mântuirea pe care am primit-o nu este doar ca să ne curățească de păcatele noastre, să ne ierte păcatele și să ne îndreptățească, ci să ne aducă într-o altă împărăție.

Am fost regenerați în împărăția lui Dumnezeu, și în această împărăție – un domeniu al vieții – există autoritatea lui Cristos și a lui Dumnezeu care este exercitată.

Biserica este născută, adusă în ființă, prin autoritatea împărăției. Cele două criterii principale pentru a avea o biserică locală este mai întâi autoritatea Duhului Sfânt, și apoi luarea graniței localității.

Vrem să vedem multe biserici locale ridicate pe pământ pentru mărturia Domnului, dar prin simplu fapt că avem multe persoane mântuite și botezate care să vină împreună – aceasta nu înseamnă că ar trebui să înființăm o biserică.

Primul criteriu pentru biserică este autoritatea Duhului Sfânt, care este autoritatea împărăției lui Dumnezeu. Nimeni nu poate înființa o biserică – numai Duhul Sfânt poate înființa o biserică.

Vechimea noastră în Domnul sau experiența noastră extinsă în viața de biserică nu ne oferă terenul pentru a pune bazele bisericii și nici nu ne dă autoritate mai mult decât cea a unui frate care tocmai a fost mântuit, deoarece autoritatea este Duhul Sfânt.

Îți mulțumim, Doamne Isuse, pentru că ne-ai regenerat cu viața Ta divină și ne-ai transferat din autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! Aleluia, acum suntem oameni ai împărăției care trăiesc viața împărăției în viața de biserică pentru zidirea bisericii. Doamne, venim sub autoritatea Ta și Te luăm pe Tine în calitate de Capul și Împăratul nostru. Credem întru Tine, Doamne, și recunoaștem autoritatea Ta unică în biserică. Fă-ne să ne dăm seama că numai autoritatea împărăției poate introduce biserica. Fie ca să nu exersăm nici o autoritate în afară de cea de a fi una cu Domnul și în Trup în viața de biserică!

Trebuie să trăim viața împărăției în viața de biserică și să exersăm cheile împărăției

Zidirea bisericii nu se face prin gruparea sau organizarea noastră, având lideri și ajutoare adecvate sau având o clădire frumoasă unde să ne întâlnim; din contră, pentru a fi zidiți, trebuie să exersăm cheile împărăției.

Biserica ia ființă prin autoritatea împărăției, și biserica este zidită prin exersarea cheilor împărăției (vezi Mat. 16:18; 18:18; Ioan 20:23).

În Ioan 20:23, Domnul Isus le-a spus discipolilor Săi că lor li s-a dat toată autoritatea, astfel că oricui le vor ierta păcatele, ele vor fi iertate, și celor ce le vor reține păcatele, vor fi reținute.

Cine suntem noi ca să iertăm și să reținem păcatele? Dacă vedem că biserica este domeniul împărăției lui Dumnezeu, exercitând autoritatea împărăției lui Dumnezeu, ne vom da seama că biserica poate lega și dezlega împreună cu cerurile, și biserica poate ierta și reține păcatele.

Acest lucru poate părea prea mult, chiar blasfemiator, căci numai Dumnezeu poate ierta păcatele – iar acest lucru este adevărat, numai Dumnezeu poate ierta păcatele, dar atunci când biserica este una cu Capul, biserica poate exercita autoritatea împărăției pe pământ.

Așa cum Capul are autoritatea de a lega și de a dezlega, tot așa și biserica are această autoritate; la fel cum Capul poate ierta și reține păcatele, la fel poate și biserica să o facă. Însă nu multe biserici au condiția potrivită de a exercita autoritatea împărăției într-o asemenea măsură.

Biserica este reflectarea împărăției lui Dumnezeu din ceruri; nu trebuie să existe nici o diferență sau discrepanță. Fie ca Domnul să recâștige biserica într-o asemenea măsură astăzi!

Biserica nu este doar un loc frumos unde ne putem aduna, discuta și încuraja unii pe alții; mai degrabă, biserica este locul în care autoritatea lui Dumnezeu este exercitată, chiar și în ce privește iertarea păcatelor.

Cu toate acestea, nimeni nu ar trebui să încerce să abuzeze de o astfel de autoritate; dacă nu suntem cei care trăim în realitatea împărăției cerurilor și încercăm să legăm și să dezlegăm, nu vom putea face acest lucru, ci mai degrabă, ne vom confrunta cu probleme.

Atunci când împărăția cerurilor este în stare să-și afirme autoritatea asupra unei cete de credincioși, acei credincioși pot fi zidiți în biserică.

Vedem acest lucru în Efeseni 4:16 – când ne ținem de Capul, suntem zidiți împreună și creștem împreună întru Capul pentru zidirea Trupului. Când Îl luăm pe Cristos ca Cap și Îl păstrăm ca autoritate supremă și unică, doar atunci putem zidi biserica.

Cristos are conducerea unică și, pe măsură ce ținem de El ca și Cap, creștem în El în toate lucrurile. Mintea, emoția, voința, afecțiunile, deciziile și toate lucrurile trebuie să fie guvernate de către Cristos ca și Capul.

În Col. 2:19 ni se spune despre ținerea Capului, din care tot Trupul, fiind bogat alimentat și legat împreună prin intermediul articulațiilor și a încheieturilor, crește cu creșterea lui Dumnezeu. Dacă suntem supuși Capului, avem zidirea Trupului.

Dacă conducerea lui Cristos nu este cunoscută sau recunoscută, cu siguranță nu există nici o zidire în acea biserică.

Scopul grupurilor vitale în viața de biserică este trăirea vieții împărăției – viața de om-Dumnezeu; un grup vital este o reprezentare reală a bisericii.

În Matei 18:15-22 Domnul ne oferă un exemplu de trăire a împărăției în viața de biserică; cineva este ofensat de către un frate păcătos și merge să îl confrunte față în față, iar dacă nu ascultă, aduce pe alți 2-3 martori și, dacă tot nu primește, îl vor spune bisericii. Dacă fratele care păcătuiește refuză să asculte biserica, trebuie considerat ca un păgân și un colector de taxe.

Practicăm acest lucru în viața de biserică? Uneori, putem practica contrariul: putem expune situații în loc să le acoperim și poate că bârfim legat de o problemă în loc să o tratăm.

În situațiile în care un păcătos nu vrea să se pocăiască și să se întoarcă, trebuie să ne exersăm ca biserică în faptul de a fi una cu cerurile pentru a lega pe pământ ceea ce a fost legat în ceruri și a dezlega pe pământ ceea ce a fost dezlegat în ceruri.

Trebuie să avem duhul unui grup vital pentru a-i câștiga pe oameni și a-i restabili (nu ca să-i respingem și să-i punem deoparte) și trebuie să exersăm rugăciunea grupului vital în lupta pentru sfinți.

În practica noastră a grupurilor vitale, trebuie să fim vii, activi și vitali, și trebuie să trăim viața împărăției, viața de om-Dumnezeu, pentru a coopera cu Împăratul în legarea inamicului care îi ține legați pe cei adormiți și slabi, pentru a putea fi restaurați și recuperați.

Doamne Isuse, fie ca să învățăm să trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi. Adu-ne cu Tine în recâștigarea bisericii într-o asemenea măsură încât biserica de pe pământ să fie împărăția lui Dumnezeu și exercită cheile împărăției pentru a lega pe pământ ceea ce a fost legat în cer și pentru a dezlega pe pământ ceea ce a fost dezlegat în cer. Amin, Doamne, fie ca împărăția cerurilor să-și poată afirma autoritatea asupra sfinților din biserică, pentru ca biserica să fie zidită. Fie ca toți să învățăm să trăim viața împărăției – viața de om-Dumnezeu, să ne îngrijim și să ne iubim unii pe alții și să dezlegăm și să legăm pe pământ ceea ce a fost deja dezlegat și legat în ceruri pentru ca cei adormiți și slabi să fie recuperați și zidiți!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Live the Kingdom Life in the Church Life under the Authority of the Kingdom (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 3 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Împărăția produce biserica și împărăția este realitatea bisericii

02/09/2019 by Credincios in Cristos 5 Comments

Biblia prezintă mai întâi împărăția lui Dumnezeu și apoi biserica; prezența împărăției produce biserica, iar evanghelia împărăției produce biserica ca rezultat al vieții divine.

Săptămâna aceasta, în studiul nostru amănunțit asupra subiectului “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică”, ajungem la tema “Împărăția și biserica”, care leagă împărăția lui Dumnezeu de viața colectivă a bisericii.

Înțelegerea generală printre mulți credincioși astăzi este că există o separare între împărăția lui Dumnezeu și biserică; când Domnul Isus a venit pe pământ, El a adus împărăția, și în Matei 13, când poporul lui Dumnezeu L-a respins, împărăția a fost suspendată până când Domnul Se va întoarce pentru a aduce împărăția.

Mulți cred că împărăția lui Dumnezeu a fost “suspendată” datorită respingerii poporului Israel, până când Domnul Isus Se va întoarce din nou pentru a aduce împărăția și atunci acesta va fi sfârșitul bisericii și începutul epocii împărăției.

O astfel de înțelegere este incompletă conform revelației din Cuvântul lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu nu a fost niciodată suspendată; da, poporul evreu L-a respins pe Domnul și împărăția Sa, și în Matei 21:43 Domnul a spus că împărăția este ascunsă de națiunea lui Israel și a fost dată unei națiuni care va produce rod, referindu-se la biserică.

Înainte de înălțarea Domnului Isus, după învierea Sa, El a petrecut patruzeci de zile cu discipolii, vorbind cu ei despre împărăția lui Dumnezeu. Apoi, de-a lungul Noului Testament, apostolii au predicat împărăția lui Dumnezeu și au vorbit despre împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția nu este ceva mai mult din viitor; mai degrabă, în practica și trăirea noastră a vieții de biserică astăzi, noi trăim de fapt în împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția și biserica sunt două aspecte ale aceluiași lucru; împărăția este realitatea bisericii și fără împărăție biserica este o coajă goală.

Biserica este expresia și reprezentarea practică a împărăției; împărăția lui Dumnezeu are nevoie de un mod de a fi exprimată și reprezentată, iar acest lucru are loc prin biserică.

Deci nu ar trebui să separăm împărăția și biserica, gândindu-ne că împărăția este ceva din viitor și biserica este astăzi; din contră, în timp ce trăim în viața de biserică astăzi, noi trăim în împărăție.

Dacă nu vedem relația dintre împărăție și biserică, va exista o mare lipsă în practica noastră a vieții de biserică. Dacă nu vedem cum se raportează împărăția lui Dumnezeu la biserică, putem trece prin viața de biserică într-un mod superficial, fără a fi zidiți în structura bisericii.

Nu ne întâlnim ca o entitate religioasă denumită biserica; mai degrabă, biserica este împărăția lui Dumnezeu și, atunci când slujim în biserică, atingem împărăția lui Dumnezeu.

Evanghelia introduce împărăția lui Dumnezeu și împărăția produce biserica

În Matei 4:23 ni se spune că Isus a venit proclamând evanghelia împărăției; El nu a venit să proclame biserica, ci împărăția lui Dumnezeu și, mai târziu, în Matei 16 El a spus că Își va zidi biserica.

Cristos a venit ca semănătorul seminței vieții, sămânța împărăției; prin predicarea sau proclamarea Sa a evangheliei împărăției, El a câștigat credincioșii, cei mântuiți, ca să fie poporul împărăției, constituenții și materialul de construcție pentru ca El să zidească biserica.

Proclamarea evangheliei împărăției constă în distribuirea vieții divine în poporul ales al lui Dumnezeu pentru a-i produce ca și componente ale împărăției lui Dumnezeu ca să fie membre ale bisericii, adică să fie zidiți de către Cristos.

Viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu – viața divină este împărăția, iar această viață produce biserica (vezi Ioan 3:3, 5; Mat. 7:14, 21; 19:17, 29; 25:46).

Când L-am chemat pe Domnul și am crezut în El, viața lui Dumnezeu a fost împărțită în noi; această viață este împărăția lui Dumnezeu. Această viață nu doar ne califică să intrăm în împărăția lui Dumnezeu și să fim parte din ea, ci ea și este împărăția lui Dumnezeu. Viața divină este împărăția, iar această viață produce biserica.

Trebuie să ne dăm seama că viața divină pe care am primit-o în momentul regenerării noastre nu doar ne întărește, ne alimentează și ne hrănește, ci este de fapt împărăția lui Dumnezeu.

Acest lucru este similar cu viața noastră omenească – cum putem defini viața noastră omenească? Este ea doar o structură ADN? Nu, viața omenească este întrupată în noi, iar când venim cu toții împreună, suntem totalitatea vieții omenești.

Viața lui Dumnezeu nu este doar un element organic, ci este împărăția lui Dumnezeu și, atunci când vorbim despre împărăție, vorbim despre viața divină în totalitatea ei. Împărăția lui Dumnezeu este viața divină, iar această viață produce biserica.

Cu toate acestea, strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață, și nu mulți sunt cei ce o găsesc (Mat. 7:14).

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții pentru ca viața să se miște, să stăpânească și să guverneze astfel încât viața să își îndeplinească scopul, iar acest domeniu este împărăția. Împărăția este un domeniu pentru ca viața divină să se miște și să facă lucruri.

Evanghelia aduce viața divină, iar această viață are un domeniu – care este împărăția; viața divină cu domeniul ei produce biserica (2 Tim. 1:10). Cu toții ar trebui să avem o înțelegere înălțată a ceea ce este biserica.

Este posibil să ne fi dat seama că biserica este cuprinsă și constituită din viața lui Dumnezeu, dar poate că nu am văzut-o într-o asemenea măsură că această viață este de fapt împărăția lui Dumnezeu, iar împărăția lui Dumnezeu este domeniul în care Dumnezeu se mișcă și Își îndeplinește voia Sa.

Evanghelia împărăției produce biserica, deoarece împărăția este viața în sine, și biserica este rezultatul vieții (vezi Mat. 4:23; Fapte 8:12).

Când evanghelia împărăției a fost proclamată de Domnul, El a distribuit viața divină pentru a-i produce pe credincioși ca ei să fie oamenii împărăției, iar aceștia sunt adunați împreună pentru a deveni biserica. Biserica este rezultatul vieții și această viață este împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția este totalitatea vieții, iar această viață produce biserica. Dacă vrem să trăim în viața de biserică potrivită astăzi, trebuie să fim și în viața împărăției, experimentând viața împărăției.

Îți mulțumim Doamne Isuse că ne-ai regenerat cu viața Ta divină pentru a ne face parte din biserică. Aleluia, evanghelia împărăției aduce împărăția lui Dumnezeu, care este domeniul vieții divine, iar împărăția produce biserica. Fie ca să vedem că împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții pentru ca viața divină să se miște, să stăpânească și să guverneze, pentru ca viața să își îndeplinească scopul, iar această împărăție produce biserica. Amin, Doamne, vrem să trăim viața de biserică fiind în viața împărăției, experimentând viața împărăției în biserică!

Împărăția este realitatea bisericii; trăim viața împărăției în viața de biserică

Împărăția lui Dumnezeu este realitatea bisericii; în afara vieții împărăției, nu putem trăi viața de biserică (Mat. 5:3; 16:18-19; Apoc. 1:4-6, 9). Nu vorbim de faptul că biserica este realitatea împărăției, ci că împărăția este realitatea bisericii.

Împărăția produce biserica, împărăția este realitatea bisericii.

După ce Domnul Isus a proclamat evanghelia împărăției în Matei 4, în capitolele 5-7 El a rostit un discurs lung despre constituția împărăției, împărăția lui Dumnezeu cu toate elementele, principiile și caracteristicile sale.

Aici vedem multe aspecte importante ale oamenilor împărăției, cine sunt ei în natura și în influența lor între ceilalți oameni, legea care îi guvernează, faptele lor drepte pe care ar trebui să le exercite, atitudinea față de bogățiile materiale, principiul în relația cu ceilalți, și terenul vieții și lucrării lor.

Acestea sunt diferite aspecte și caracteristici ale vieții împărăției trăite în realitate.

După ce primim evanghelia împărăției, suntem produși ca discipoli ai Domnului, constituenți ai împărăției lui Dumnezeu și membre ale bisericii, și ar trebui să etalăm calitățile și caracteristicile oamenilor împărăției, așa cum sunt descrise în Matei 5-7.

În afara vieții împărăției, nu putem trăi viața de biserică; nu ar trebui să ne gândim că putem trăi viața de biserică prin faptul că ne adunăm împreună, cântăm ceva, citim câteva porțiuni ale cuvântului și ale slujbei, dar fără viața împărăției.

Împărăția este realitatea bisericii și putem trăi viața de biserică trăind viața împărăției. Realitatea împărăției cerurilor (Mat. 5-7) este conținutul vieții de biserică; fără realitatea împărăției, biserica este goală.

Prin urmare, din moment ce viața împărăției rezultă în viața de biserică, când trăim în mod colectiv în viața împărăției, noi trăim spontan viața de biserică.

În Romani 14, după ce Pavel vorbește despre practicarea vieții de biserică în primirea credincioșilor prin exercitarea generalității și prin primirea lor chiar așa cum îi primește Dumnezeu, Pavel a spus în versetul 17 că împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Dreptatea se referă la faptul de a fi strict cu noi înșine, trăirea unei vieți stricte înaintea lui Dumnezeu. Pacea este relația pe care o căutăm cu toți ceilalți credincioși ca membre în Trup. Bucuria este condiția pe care ar trebui să o avem înaintea lui Dumnezeu.

Aceasta este viața de biserică, care este viața împărăției; în viața de biserică trebuie să trăim viața împărăției, ceea ce înseamnă că trebuie să fim drepți față de noi înșine, pașnici cu ceilalți și plini de bucurie față de Dumnezeu.

Dacă vrem să avem realitatea împărăției ca și conținut al vieții noastre de biserică, trebuie să Îl savurăm pe Cristos ca viață și ca rezervă de viață; prin distribuirea Dumnezeului Triunic în ființa noastră, Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos ca viața noastră.

Trebuie să ne deschidem zilnic Domnului, să Îl savurăm, să chemăm numele Său, să rămânem în prezența Sa, să avem părtășie cu El și să Îi permitem să lucreze în noi pentru a-Și distribui tot ceea ce este El, tot ceea ce are, tot ceea ce a făcut, și tot ceea ce face El în ființa noastră.

Rezultatul spontan a acestei distribuiri este viața împărăției, și această viață a împărăției va fi viața noastră de biserică.

Doamne Isuse, vrem ca să trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi. Ne deschidem Ție, chemăm numele Tău și vrem să rămânem în prezența Ta, să avem părtășie cu Tine și să-Ți permitem să lucrezi în noi pentru a distribui tot ceea ce ești și ai făcut în ființa noastră. Păstrează-ne sub distribuirea Ta divină pentru ca noi să trăim viața împărăției în viața de biserică. Fie ca viața noastră să fie strictă față de noi înșine, pașnică față de ceilalți și plină de bucurie înaintea lui Dumnezeu. Amin, Doamne Isuse, fie ca să trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi!