unire organică cu Domnul

Să petrecem timp să-L absorbim pe Cristos prin exersarea duhului de credință și fiind una cu El

23/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Trebuie să avem o realizare deplină a ceea ce avem în Cristos și trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a participa la tot ceea ce este al nostru în Cristos, să petrecem timp pentru a absorbi toate bogățiile lui Cristos prin exersarea duhului nostru.

În calitate de credincioși în Cristos, suntem făcuți plini în Cristos, Cel în care toată plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește. În El locuiește toată plinătatea și noi suntem în El; este de la Dumnezeu că suntem în Cristos Isus și, pentru că suntem în El, suntem făcuți plini în El.

Aceasta înseamnă că noi, credincioșii în Cristos, am fost făcuți plini în Cristos, plini de bogățiile Sale divine. Am fost uniți cu El în mod organic și în această unire organică absorbim toate bogățiile lui Cristos pentru a fi pe deplin în El.

Cu toate acestea, de prea multe ori, credem că suntem într-o stare de jos și situația noastră nu este chiar atât de bună; de prea multe ori mergem la Domnul și ne plângem în rugăciunile noastre cu privire la situația noastră sau situația altora.

Fie ca să învățăm să ne gândim la lucrurile de sus – să învățăm să realizăm unirea noastră organică cu Domnul, căci în această unire cu El avem tot ce avem nevoie și în El am fost făcuți deplini!

Noi credincioșii în Cristos am fost puși în Cristosul atotinclusiv și vast – am fost identificați cu El și suntem una cu El.

Unde suntem acum? Nu suntem în păcat și sărăcie și într-o situație joasă – suntem în Cristos, în locurile cerești și în Cel în care locuiește toată plinătatea, așa că suntem făcuți plini în El.

Dacă ne întoarcem doar la El și Îl rugăm să Se dispenseze pe Sine în noi, tot ceea ce este El va fi infuzat în ființa noastră și vom fi făcuți plini în El.

Pentru că suntem una cu Domnul, El ca istoria lui Dumnezeu devine istoria noastră; avem parte de tot ceea ce este El, tot ce a realizat și tot ceea ce a obținut.

Nu suntem păcătoși săraci și mizerabili – suntem moștenitori glorioși, pentru că moștenim tot ceea ce Cristos este, a experimentat și prin care a trecut, și primim tot ceea ce este El! Aleluia!

La fel cum Cristos este istoria lui Dumnezeu, la fel și istoria lui Cristos devine istoria noastră, căci El este manifestat și reprodus în noi.

Orice avem nevoie, El este; orice avem nevoie – indiferent dacă cunoaștem acest lucru sau nu – este în Cristos și am fost înrădăcinați în El pentru a absorbi toate bogățiile Sale.

Fie să ne dăm seama ce avem în Cristos și să putem extrage toate bogățiile de la El, absorbind tot ceea ce este El, astfel încât să devenim plinătatea Celui care umple pe toate și în toate!

Să petrecem timp pentru a-L absorbi pe Domnul prin exersarea duhului nostru de credință pentru a-L contacta și a fi una cu El

Înainte de a crede în Domnul, nu aveam nimic pozitiv; mai degrabă, am fost implicați în multe lucruri negative, cum ar fi păcatul, lumea, carnea, rânduielile și puterea întunericului.

Dar când am crezut în Domnul și am fost botezați, am fost transferați din autoritatea întunericului întru Împărăția lui Dumnezeu și am fost înrădăcinați în Cristos ca țară bună.

Acum că suntem înrădăcinați în Cristos, plinătatea a devenit a noastră și în El avem totul.

În Cristos Îl avem pe Dumnezeu, o umanitate înălțată, toate atributele divine și toate virtuțile umane.

În Cristos avem viață; în El avem răbdare, dragoste, bucurie, îndelungă răbdare și tot ceea ce avem nevoie, căci toate acestea sunt incluse în plinătate.

Cât de bogat este solul în care am fost înrădăcinați! Toată plinătatea Dumnezeirii locuiește în El și am fost înrădăcinați în El. Putem să-L savurăm pe Domnul și putem să-L absorbim petrecând timp cu El.

Este posibil să știm cât de bogat este El, putem citi despre toate bogățiile din El, dar trebuie să exersăm să-L contactăm pe Domnul și să petrecem timp pentru a-L absorbi prin exersarea duhului nostru asupra cuvântul lui Dumnezeu.

Este ușor să fii pasiv sau leneș în a-L savura pe Cristos; dar când ne facem timp să-L savurăm pe Domnul, toate elementele solului bogat sunt absorbite în noi.

Dacă nu petrecem timp să-L absorbim pe Domnul dimineața, multe lucruri pot veni să ne deranjeze în timpul zilei.

Dar dacă petrecem timp adecvat cu El și Îl absorbim, dacă învățăm să ne deschidem către El și să ne exersăm duhul pentru a fi una cu El, ne bucurăm de bogățiile Sale.

Cu toții trebuie să învățăm să ne întoarcem de la gândurile, emoțiile, intențiile și sentimentele noastre și să ne deschidem doar către Domnul și să ne rugăm. Îi putem spune Domnului,

Doamne Isuse, Te iubesc, mă închin Ție, Te ador și mă deschid Ție! Mă dau Ție, dragă Doamne – Îți dau inima, mintea mea și toate lucrurile legate de mine. Îți dau tot ceea ce privește ziua mea și toate lucrurile pe care trebuie să le fac. Doamne, Te iubesc!

Când Îl contactăm pe Domnul în acest fel, nu ar trebui să ne grăbim timpul cu El; mai degrabă, ar trebui să petrecem timp pentru a-L savura pe Domnul – cu cât mai mult, cu atât mai bine.

Pe măsură ce petrecem timp contactându-L pe Domnul, spontan absorbim bogăția solului în ființa noastră.

Plinătatea Dumnezeirii, crucificarea lui Cristos, îngroparea Sa, înălțarea Sa, împărțirea vieții, ștergerea rânduielilor și eliminarea autorităților vor fi ale noastre.

Când ne exersăm duhul de a-L contacta pe Domnul în cuvântul Său, toate faptele din Cuvântul lui Dumnezeu devin reale pentru noi în experiența noastră.

Faptele sunt în Cristos, iar experiența este prin Cristos; experimentăm faptele în Cristos contactându-L pe Domnul și fiind una cu El într-un mod practic.

Când Îl rugăm pe Domnul să ne dea harul să fim și să trăim un singur duh cu El și chiar să ne amintească de faptul că suntem un singur duh cu El, El o va face; El și noi vom trăi ca un singur duh.

Cu cât Îl contactăm pe Domnul în duh și trăim un singur duh cu Domnul, cu atât Îl vom experimenta pe Cristosul atotinclusiv și vast descoperit în Coloseni.

Fie ca să ne dăm pe noi înșine pentru a-L absorbi pe Domnul, pentru a-L savura și pentru a-L experimenta, dându-ne seama că am fost înrădăcinați într-un sol bogat, fertil, plin de atributele divine și virtuțile umane înălțate.

Tot ce avem nevoie este în solul bogat al lui Cristos, în pământul bun în care am fost înrădăcinați!

Așadar, trebuie să fim cei care petrecem timp cu Domnul pentru a absorbi bogățiile Sale în contactul cu El prin exersarea duhului nostru și a fi una cu El, pentru a putea rămâne înrădăcinați în El ca pământ și să absorbim toate bogățiile sale!

Doamne Isuse, dă-ne harul de a trăi un duh cu Tine astăzi. Îți mulțumim că ne-ai pus în Cristos; suntem înrădăcinați în acest sol bogat și tot ce avem nevoie este în sol. Amin, Doamne, vrem să venim din nou la Tine pentru a Te contacta din nou, exersându-ne duhul și trăind un singur duh cu Tine. Amintește-ne, Doamne, că suntem un singur duh cu tine; amintește-ne să rămânem în unirea organică cu Tine astăzi, absorbind toate bogățiile acestui Cristos atotinclusiv și vast în care suntem înrădăcinați!

Să avem o realizare deplină a ceea ce avem în Cristos și să ne exersăm duhul de credință pentru a ne împărtăși din El

Slavă Domnului, noi credincioșii în Cristos avem tot ce avem nevoie – am fost înrădăcinați în Cristos și tot ce trebuie să facem este să ne exersăm duhul de credință pentru a ne împărtăși din tot ceea ce este al nostru în El (Efeseni 3:17).

Nu suntem săraci și nici nu suntem undeva jos; am fost făcuți plini în El.

Este posibil să nu reușim azi – poate că nu ne-am trezit devreme pentru a-L contacta pe Domnul, nu am avut înviorarea dimineață sau ne-am pierdut cumpătul – și toate aceste lucruri sunt reale, dar trebuie să privim la Cristos!

Trebuie să privim la Cristos care este taina lui Dumnezeu, întruparea plinătății Dumnezeirii, căci din plinătatea Lui am primit cu toții, harul după har!

În El am fost făcuți deplini. Nu este din străduința noastră sau din lupta noastră; este din El și de la El.

Aceasta nu înseamnă că suntem nepăsători și ușuratici, acceptând orice ni se întâmplă; mai degrabă, ne exersăm duhul de credință – căci credința este în duhul nostru – pentru a pune stăpânire pe faptul spiritual că am fost făcuți deplin în El!

Atunci când ne exersăm duhul, Dumnezeu ne dă har fără măsură, căci cu Dumnezeu nu există nimic îngust, nimic stâlcit, ci cu El există întotdeauna ceva ce se revarsă!

Amin, trebuie să ne exersăm credința vie, să uităm de ceea ce vedem în jurul nostru, să uităm chiar de noi înșine și de starea noastră și să ne concentrăm pur și simplu pe acest Cristos atotinclusiv și vast care, ca mister al lui Dumnezeu, este întruparea întregii plinătăți a Dumnezeirii și în El suntem făcuți plini! Amin!

Deoarece această plinătate este atotinclusivă, ea realizează totul pentru noi, ne satisface pe deplin și ne aprovizionează și ne face plini, desăvârșiți și compleți (Col. 2:9).

Fie să ne dăm seama că avem plinătatea atotinclusivă, inepuizabilă, care locuiește în Cristos trupește și în El suntem făcuți plini (Efeseni 3:8; Col. 2:9-10).

Această plenitudine nu este ceva „nebulos”, ceva în ceruri; plinătatea Dumnezeirii este întrupată în Cristos într-o formă trupească și putem să ne împărtășim din El astăzi!

Am fost puși în Cristos, avem plinătatea atotinclusivă, inepuizabilă, care locuiește în Cristos trupește și putem să ne împărtășim din El!

Pe măsură ce ne exersăm duhul de credință pentru ne împărtăși din Cristos, devenim plinătatea lui Cristos – acesta este Trupul lui Cristos, singurul om nou, ceea ce face Domnul astăzi! Amin!

Fie să-L vedem pe acest Cristos atotinclusiv și vast în Coloseni, și să ne dăm seama că nu este suficient doar să fim oameni spirituali, etici sau buni – trebuie să-L avem pe acest Cristos care umple întregul univers, să ne umple întreaga ființă!

Trebuie să-I permitem să ne umple și tot ce e legat de noi până când nu este loc pentru evrei, greci, tăiere împrejur, netăiere împrejur, etc., pentru că acest Cristos umple totul!

Cristos umple toate golurile, toate crăpăturile, toți oamenii și toate lucrurile, până când El devine toți și în toți!

Aleluia, avem plinătatea atotinclusivă, inepuizabilă, care locuiește în Cristos trupește și în El suntem făcuți plini! Te lăudăm Doamne Isuse că ești atât de disponibil ca noi să Te savurăm și să Te primim, iar pe măsură ce Te savurăm, această plinătate realizează totul pentru noi, ne satisface pe deplin și ne face plini, desăvârșiți și perfecționați! Amin, Doamne, fie ca să avem o realizare deplină a ceea ce avem în Cristos, pentru a ne putea exersa duhul de credință pentru a ne împărtăși din ceea ce este al nostru în Cristos! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Taking Time to Absorb Christ by Exercising our Spirit of Faith and being One with Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 5 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită și în experiențele noastre spirituale

10/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos ar trebui să aibă preeminență în ființa noastră tripartită și în experiențele noastre spirituale; în calitate de cel atotinclusiv și vast, El trebuie să aibă preeminență în ființa noastră în toate lucrurile.

El a intrat în noi pentru a fi viața noastră și El ne infuzează pentru a fi chiar esența dragostei cu care Îl iubim.

În noi înșine nu avem dragoste pentru Domnul, dar când privim la El, când Îl savurăm în cuvântul Său, El infuzează esența Sa iubitoare în noi și generează în noi dragostea cu care Îl iubim.

Cristos trebuie să aibă preeminență în dragostea noastră; este posibil să avem ceva dragoste față de El și față de alții, dar dragostea noastră nu durează prea mult. Trebuie să petrecem timp cu Domnul, să-I permitem să ne iubească și să învățăm să-L iubim.

Chiar și noi frații, trebuie să învățăm să-L contactăm pe Domnul într-un mod afectuos, iubindu-L pe Domnul și fiind iubiți de El, pentru a putea răspunde dragostei Sale.

Îl iubim pe Domnul pentru că El ne-a iubit mai întâi și îi iubim pe ceilalți pentru că Domnul pune dragoste în noi. Dragostea noastră față de Domnul este un răspuns la dragostea Sa față de noi; dragostea Sa este sursa, iar dragostea noastră este cea care primește.

Slavă Domnului, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt (Rom 5:5), iar cu această dragoste îl iubim pe Domnul și îi iubim și pe ceilalți!

Dumnezeu se distribuie pe Sine Însuși ca Duhul în noi, iar atributul Său divin de dragostea vine împreună cu viața Sa pentru a ne determina să avem dragoste autentică.

Ceea ce avem prin naștere este o formă de dragoste – avem virtutea umană a dragostei, care este o „dragostea de tip mănușă” – pare a fi iubire, dar nu este plină de realitate.

Când Îl avem pe Cristos distribuit în noi ca Duh, suntem plini de dragostea Sa; atunci putem să-L iubim pe Dumnezeu, să ne iubim unii pe alții, să iubim biserica, să-i iubim pe sfinți și să-i iubim pe oamenii care nu sunt foarte vrednic de iubit.

Dragostea noastră pentru Domnul trebuie să fie absolută; El vrea să-L iubim din toată inima noastră și El vrea să fie centrul inimii noastre.

Pe de o parte, trebuie să-L urmăm pe Domnul luându-ne crucea, negându-ne sinele și pierzându-ne viața sufletească; pe de altă parte, când vedem acest Cristos atotinclusiv și vast, Îl iubim și suntem infuzați cu dragostea Sa.

În felul acesta Cristos devine preeminent în dragostea noastră și noi Îi dăm primul loc în dragostea noastră.

Când Îi dăm lui Cristos primul loc în dragostea noastră, Îl vom iubi pe El mai întâi; nu-i vom urî pe ceilalți, ci mai degrabă îi vom iubi cu Cristos ca dragostea noastră și îi vom oferi Domnului cea mai înaltă și cea mai bună dragoste.

Îl vom prețui pe Cristos mai presus de munca noastră, de afacerile noastre, de familia noastră, de traiul nostru și de relațiile noastre. Ce Cristos avem!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită, căci El este chiar viața noastră

Dumnezeu a dorit să ne facă de cunoscut care sunt bogățiile gloriei acestei taine printre neamuri, care este Cristos în noi, speranța gloriei (Col. 1:27).

Cristos a devenit nu numai Mântuitorul și Domnul nostru, ci chiar și viața noastră; când viața noastră Cristos se va manifesta, vom fi și noi manifestați cu El în slavă (Col. 3:4).

Ca viață a noastră, Cristos trebuie să devină totul pentru noi în viața noastră de zi cu zi; El ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită.

Cristosul care ne locuiește pe dinăuntru nu este un Cristos mic sau limitat – El este imaginea lui Dumnezeu invizibil, întruparea plinătății lui Dumnezeu și punctul focal al economiei lui Dumnezeu.

El este mai mare și mai larg decât universul, El umple toate lucrurile și El locuiește în noi, așteptând ocazia să se răspândească pe Sine în toată ființa noastră, pentru ca noi să-L trăim.

Fie ca noi să învățăm să-i dăm întregul spațiu din ființa noastră, căci Cristos trăiește în noi și locuiește în noi pentru a fi speranța gloriei pentru noi.

El vrea să fie primul nu numai în universul nostru personal, ci și în ființa noastră tripartită; aceasta înseamnă că Cristos ar trebui să aibă preeminență în trupul nostru, în sufletul nostru și în duhul nostru.

Dumnezeul păcii vrea să ne sfințească în întregime și ca duhul și sufletul și trupul nostru să fie păstrate complete, fără vină, la venirea Domnului nostru Isus Cristos (1 Tes. 5:23). Cristos vrea să ne sfințească saturând și îmbibând toate cele trei părți ale ființei noastre cu El însuși.

El este atât obiectiv cât și subiectiv pentru noi; ne închinăm lui Cristos Cel întronat în ceruri, dar experimentăm, savurăm și ne împărtășim din Cristosul care locuiește în duhul nostru și suntem una cu El într-un mod foarte subiectiv (1 Cor. 6:17; Efeseni 3:17).

Pe de o parte, Cristos este pe tron administrând universul pentru a duce la îndeplinire economia Sa; ca atare, ne închinăm Lui. Pe de altă parte, Cristos ne locuiește pe dinăuntru și este un singur duh cu noi, iar ca atare, noi Îș experimentăm, Îl savurăm și ne împărtășim de El.

El este atât de mare încât universul există în El; universul în continuă expansiune, care este prea mare pentru ca mintea noastră să înțeleagă, este mult mai mic decât Cristos, iar Acesta este porțiunea noastră!

Când Îl vedem pe Cristosul atotinclusiv și realizăm cât de vast, imens și atotinclusiv este El, vom realiza că nici o problemă nu este prea mare pentru El, ci mai degrabă, El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive.

Motivul pentru care încă dorim lucruri bune în pe lângă Cristos este faptul că nu am văzut că El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive; s-ar putea să credem că avem nevoie cutare sau cutare lucru, dar singurul lucru de care avem nevoie este Cristos, Cel atotinclusiv și vast.

Trebuie să fim infuzați, saturați și îmbibați cu Cristosul atotinclusiv, vast și preeminent până când, în experiența noastră, El este totul pentru noi (vezi Col. 2: 16-17; 3:4, 10-11).

Deoarece El este viața noastră, tot ceea ce El are și a obținut și a atins a devenit subiectiv pentru noi; în mod universal, Cristos este vast, dar în experiența noastră, El este viața noastră, ființa noastră (Rom. 8:34, 10).

Cristosul atotinclusiv și vast, care este mai mare decât universul și în Care toată plinătatea este încântată să locuiască – Acesta locuiește în noi pentru a deveni subiectiv pentru noi și El vrea să fie preeminent în ființa noastră tripartită.

Conținutul și elementul constitutiv al ființei noastre ar trebui să fie doar Cristosul atotinclusiv și vast. Ar trebui să-I permitem lui Cristos să ne umple întreaga noastră ființă și să ne înlocuiască cu Sine însuși fiecare aspect al vieții noastre naturale.

Fie ca noi să vedem o revelație a acestui Cristos atotinclusiv și vast și să-I permitem să umple întreaga noastră ființă până când El va înlocui fiecare aspect al vieții noastre naturale cu El însuși!

Voia noastră umană trebuie să se potrivească cu voia divină; acest lucru nu se întâmplă prea des, așa că atunci când vedem voia divină și suntem unul cu Domnul, trebuie să-L rugăm să facă în noi orice vrea El să facă pentru a-și îndeplini scopul.

Trebuie să cooperăm cu Domnul în rugăciune, alegând ca voia Sa să se facă în noi, căci dorința noastră profundă este să Îi facem plăcere și să fim una cu El.

Doamne Isuse, ai preeminență în ființa noastră tripartită. Îți mulțumim că ai intrat în noi pentru a fi viața noastră în mod subiectiv; acum putem experimenta, savura și participa în Cristosul care locuiește în duhul nostru! Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și Cristosul atotinclusiv, vast, și preeminent locuiește în noi! Amin, Doamne Isuse, infuzează-ne, saturează-ne și îmbibă-ne cu Cristosul atotinclusiv, vast, și preeminent până când în experiența noastră vei deveni totul pentru noi! Fie ca conținutul și elementul constitutiv al ființei noastre să fie doar Cristosul atotinclusiv și vast, și fie ca acest minunat Cristos să umple întreaga noastră ființă până când El va înlocui fiecare aspect al vieții noastre naturale cu Sine însuși!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în experiențele noastre spirituale – noi suntem una în mod organic cu El

Este o mare capcană ca un credincios să caute experiențe; experiențele nu sunt deloc semnificative decât dacă experiența lui Cristos devine experiența noastră.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-I permitem lui Cristos să aibă preeminența nu numai în ființa noastră tripartită, ci și în experiențele noastre spirituale.

Nu ar trebui să căutăm doar experiențe spirituale, ci, mai degrabă, să-L iubim pe Domnul, să-L căutăm pe Domnul și să dorim să-L experimentăm; apoi, experiența Sa devine experiența noastră, iar aceasta este o adevărată experiență spirituală.

Istoria lui Cristos este experiența unui creștin, iar experiența lui Cristos este istoria creștinului (1 Cor. 1:30; Rom. 6: 3-5; Gal. 2:20; Efes. 2: 5-6).

El a devenit totul pentru noi, căci noi și El suntem uniți în mod organic în duh.

Este de la Dumnezeu că suntem în Cristos Isus, care ne-a devenit înțelepciune de la Dumnezeu – atât dreptate, cât și sfințire și răscumpărare.

Am fost botezați în Cristos și în moartea Sa; am fost înmormântați împreună cu El prin botez, pentru ca la fel cum Cristos a fost înviat din morți, tot așa și noi să umblăm în noutatea vieții, trăind în asemănarea învierii Sale.

Aleluia, am fost crucificați împreună cu Cristos și noi nu mai trăim noi, ci Cristos este Cel care trăiește în noi; iar viața care acum trăim în trup o trăim în credință, în unirea organică cu Cristos pentru ca El să trăiască în noi.

Am fost morți în păcate și ofense, dar Dumnezeu ne-a ridicat împreună cu Cristos și ne-a așezat împreună cu El în Cristos Isus!

Aleluia, istoria lui Cristos este experiența noastră, iar experiența lui Cristos este istoria noastră ca credincioși în Cristos!

Istoria lui Cristos devine experiența și istoria noastră spirituală, deoarece suntem într-o unire organică cu Domnul.

În unirea noastră organică cu Cristos, tot ceea prin care Cristos a trecut a devenit istoria noastră; pur și simplu rămânând în El ca viță, experiențele Sale devin istoria noastră și experiențele noastre de astăzi (Ioan 15:1, 4-5).

În Coloseni, în special, există o serie de fraze care indică experimentarea lui Cristos de către noi, iar acestea ne oferă o imagine completă a experimentării corespunzătoare a lui Cristos.

În Col. 1:27-28 vedem că Cristos este în noi speranța gloriei și trebuie să creștem în El până când vom deveni pe deplin crescuți în Cristos.

În Col. 2:6 vedem că, așa după cum L-am primit pe Cristos, Isus Domnul, ar trebui să și umblăm în El; pe de o parte, L-am primit, pe de altă parte, ar trebui să umblăm în El, fiind înrădăcinați și fiind zidiți în El.

În v. 8 vedem că ar trebui să fim conformați lui Cristos și să nu lăsăm pe nimeni să ne ducă în captivitate ca pradă prin filosofia sa și înșelăciunea goală, potrivit tradiției oamenilor, conform elementelor lumii și nu în conformitate cu Cristos.

În v. 13 vedem că Dumnezeu ne-a înviat împreună cu Cristos, iertându-ne toate nelegiurile și în vv. 19-20 vedem că Îl ținem pe Cristos ca și Cap, din care tot Trupul crește cu creșterea lui Dumnezeu.

Aleluia, am fost uniți cu Domnul ca un singur duh, iar El este Cel preeminent in experiențele noastre spirituale, căci experiențele noastre reale sunt de fapt experiența lui Cristos!

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în ființa noastră tripartită și în toate experiențele noastre spirituale. Nu dorim să căutăm nicio experiență care este în afară de Tine. Doamne, vrem să Te experimentăm în ceea ce ești și ceea ce ai realizat. Îți mulțumim că ne-ai unit cu Tine ca un singur duh, pentru că în această unire organică ceea ce Tu ești și ai a devenit al nostru! Aleluia, Îl putem experimenta pe Cristos în întruparea Sa, în viața Sa umană, în crucificarea Sa, în moartea Sa, în învierea și înălțarea Sa, deoarece suntem într-o unire organică cu El!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ should have Preeminence in our Tripartite Being and in our Spiritual Experiences, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 3 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Facem din păgâni oameni ai împărăției botezându-i întru Dumnezeul Triunic

11/10/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În realitatea învierii Sale, Domnul Isus, ca Rege al împărăției cerești, ne-a însărcinat să facem din păgâni oameni ai împărăției botezându-i în numele, persoana, realitatea, Trinității divine (Mat. 28:19).

Domnul Isus, ca om-Dumnezeu, a trecut prin procesul încarnorii, trăirii umane, crucificării, morții și învierii, iar în învierea Sa i s-a dat toată autoritatea în ceruri și pe pământ.

Aleluia, un om, Isus, are toată autoritatea în ceruri și pe pământ și El este Regele nostru glorios, Regele împărăției cerești, iar noi suntem mulții supuși și cetățeni ai acestei împărății!

Datorită faptului că toată autoritatea i-a fost dată acestui Cristos înviat, El ne însărcinează, ne poruncește și ne trimite să discipolizăm toate națiunile, iar noi mergem cu autoritatea Lui!

Când mergem să predicăm evanghelia, mergem cu autoritatea Domnului; e adevărat că mergem să distribuim viața divină oamenilor și vrem să-i aducem să-L cunoască pe Cristos și să primească iertarea păcatelor, dar, mai presus de toate, dorim să-i facem parte din lărgirea împărăției cerurilor.

Există aspectul vieții, în care Cristos în învierea Sa a venit să Se sufle pe Sine întru credincioșii Săi pentru a-i regenera și pentru a-i face multele mădulare ale Trupului Său, dar există și aspectul împărăției, în care Cristos ca Împărat îi însărcinează pe ucenicii Săi să discipolizeze toate națiunile.

Cum discipolizăm noi neamurile? Nu doar prin predicarea evangheliei împărăției ca ei să creadă în Domnul și să devină cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, ci botezându-i în Dumnezeul Triunic!

Noi am fost trimiși de Domnul nu numai pentru a-i mântui pe oameni din iad și din pierderea veșnică, ci și pentru a discipoliza națiunile pentru a le face cetățeni ai împărăției cerurilor!

A discipoliza națiunile înseamnă a face din poporul păgân poporul împărăției pentru înființarea împărăției lui Dumnezeu pe pământ, care este biserica astăzi. Și modul în care discipolizăm națiunile este botezându-le în Dumnezeul Triunic, adică prin aducerea lor într-o unire organică cu Dumnezeul Triunic.

Împărăția lui Dumnezeu este pur și simplu Dumnezeu Însuși; a-i aduce pe oameni întru împărăția lui Dumnezeu înseamnă a-i aduce întru Dumnezeu, într-o unire organică cu Dumnezeu, prin cufundarea lor în realitatea a tot ceea ce este Dumnezeu. Aleluia! Ce însărcinare mare avem!

Suntem însărcinați să facem din păgâni oameni ai împărăției botezându-i întru Dumnezeul Triunic

Marea însărcinare a Domnului este aceea ca să mergem și discipolizăm toate națiunile, botezându-le întru numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt (Mat. 28:19).

A-i boteza pe oameni înseamnă a-i aduce pe cei ce se pocăiesc din starea lor veche într-una nouă, terminând vechea viață și germinându-i cu noua viață a lui Cristos pentru ca ei să devină oameni ai împărăției.

Ioan Botezătorul a venit și a predicat botezul pocăinței, și acesta era doar botezul în apă; Domnul Isus i-a botezat de asemenea pe oameni, botezând pe cei care s-au pocăit pentru împărăție.

După ce Domnul Isus, ca Rege ceresc, și-a îndeplinit slujirea pe pământ, El a trecut prin procesul morții și învierii și a devenit un Duh dătător-de-viață.

Acum, în înviere, Cristos i-a însărcinat pe ucenicii Săi să-i boteze pe oameni întru Dumnezeul Triunic. Suntem însărcinați să-i facem pe păgâni oameni ai împărăției, botezându-i întru Dumnezeul Triunic!

Acest botez are două aspecte, unul fiind aspectul vizibil în apă și celălalt aspectul invizibil în Duhul Sfânt (Fapte 2:38, 41; 10: 44-48).

Pe de o parte, îi botezăm pe oameni în apă ca expresie și mărturie a realității invizibile; pe de altă parte, există o realitate invizibilă a botezului în Duhul Sfânt.

Fără aspectul invizibil al Duhului, aspectul vizibil prin apă este zadarnic, căci e doar o formalitate; fără aspectul vizibil în apă, aspectul invizibil al Duhului este abstract și nepractic.

După ce Cristos ca ultimul Adam și-a îndeplinit slujba pe pământ, El a trecut prin procesul crucificării, a intrat în domeniul învierii și a devenit Duhul care dă viață, El a revenit la ucenicii Săi în atmosfera și realitatea învierii Sale pentru a-i însărcina să-i facă pe păgâni poporul împărăției, botezându-i întru numele, persoana, realitatea, a Trinității Divine.

În primul rând, El Însuși și-a botezat discipolii și întreaga biserică în Duhul Sfânt (1 Cor. 12:13) în ziua Cincizecimii (Fapte 1:5; 2:4) și în casa lui Corneliu (Fapte 11:15- 17), apoi pe baza acestui botez, discipolii au continuat să-i boteze pe alții.

Ucenicii, în calitate de cetățeni ai împărăției cerești, i-au botezat pe noii convertiți (Fapte 2:38), nu numai vizibil în apă, ci și invizibil întru moartea lui Cristos (Rom. 6:3-4), întru Cristos Însuși (Gal. 3:27), întru Dumnezeul Triun (Mat. 28:19) și întru Trupul lui Cristos (1 Cor. 12:13).

Când Domnul ne-a însărcinat să discipolizăm națiunile pentru a face din ele oameni ai împărăției, botezându-i întru Dumnezeul Triunic, aceasta a însemnat că trebuie să-i punem pe oameni în El însuși Dumnezeu cu tot ce este El împreună cu moartea Sa, Cristos și Trupul lui Cristos.

Prin botez, pe partea negativă, viața veche este terminată, iar pe partea pozitivă începe noua viață, căci noii convertiți au viața divină a lui Dumnezeu ca să fie mădulare ai Trupului lui Cristos și să trăiască viața împărăției pe pământ.

Botezul obținut de Domnul este acela de a-i boteza pe oameni din viața lor în viața Trupului pentru împărăția cerurilor.

Îți mulțumim Doamne că ne-ai dat autoritatea de a-i face pe păgâni oameni ai împărăției botezându-i întru Dumnezeul Triunic. Aleluia, Cristos ca ultimul Adam a trecut prin procesul răstignirii, a intrat în înviere și a devenit un Duh dătător de viață pentru a fi dispensat în om, și El ne-a însărcinat să facem din păgâni oameni ai împărăției oameni botezându-i întru realitatea Trinității Divine! Slavă Domnului, noi am fost botezați în Dumnezeul Triunic, iar acum predicăm evanghelia împărăției pentru a-i boteza și pe alții în Trinitatea Divină!

Îi botezăm pe oameni întru Dumnezeul Triunic pentru a-i aduce într-o unire organică cu El

Predicarea evangheliei astăzi nu este rea, dar este în principal o predicare la cruce, pentru că este doar cu Cristosul răstignit ca obiectiv.

Dar Cristos nu mai este pe cruce – El există în înviere, chiar și în înălțare! Și în învierea Sa, El ne-a dat toată autoritatea din ceruri și de pe pământ pentru a propovădui evanghelia împărăției și a face din păgânii oameni împărăția botezându-i în Trinitatea divină! Amin!

Trebuie să predicăm evanghelia în acest fel de atmosferă, în atmosfera învierii, și chiar trebuie să le poruncim celor necredincioși să se pocăiască, să creadă în Domnul și să fie botezați.

Uneori suntem prea timizi atunci când predicăm evanghelia, și îi întrebăm cu blândețe pe oameni dacă vor să fie botezați … – dar toată autoritatea ne-a fost dată, pentru că suntem una cu Cristos și putem sta una cu Cristos pentru a porunci altora să se pocăiască și să fie botezați întru Dumnezeul Triunic!

Trebuie să exersăm autoritatea lui Cristos într-un mod adecvat; a venit timpul să recâștigăm nu doar puterea ci și autoritatea evangheliei în timp ce predicăm evanghelia împărăției.

Acest cuvânt, „întru” în Mat. 28:19 indică unire; a boteza oamenii întru numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt înseamnă a-i aduce într-o unire organică cu Dumnezeul Triunic.

A boteza oamenii întru numele Dumnezeului Triunic înseamnă a-i aduce în unirea spirituală și mistică cu El.

Există un singur nume pentru Trinitatea Divină și acest nume este suma totală a Ființei divine, echivalentă cu persoana Lui. Deci, atunci când predicăm evanghelia și oamenii cred, ar trebui să-i botezăm întru Dumnezeul Triunic, punându-i în persoana Dumnezeului Triunic.

Am fost însărcinați să smulgem oamenii din împărăția întunericului și să îi aducem în Împărăția lui Dumnezeu, punându-i întru persoana Dumnezeului Triunic. Însărcinarea noastră este aceea de a transfera oamenii din răzvrătire în ascultare, de sub autoritatea lui Satan și întru Dumnezeu Însuși.

Amin, să botezi pe cineva întru numele Dumnezeului Triunic înseamnă să-l pui întru tot ceea ce este Dumnezeul Triunic.

Încă de la începutul evangheliei lui Matei, Trinitatea Divină este revelată pentru împărăția lui Dumnezeu; există un singur nume, dar trei în Dumnezeire, iar ei funcționează ca una pentru împărăția lui Dumnezeu.

În Matei 1:18 Îi vedem Duhul Sfânt și pe Cristos Fiul, iar în v. 23 Îl vedem pe Dumnezeu Tatăl care lucrează împreună pentru producerea omului Isus (v. 21) ca întruparea Dumnezeului Triunic.

Când Cristos era pe cale să înceapă lucrarea Sa pe pământ, El ca Fiul stătea în apă, Tatăl vorbea din ceruri (vv. 16-17), iar Duhul S-a coborât ca porumbel peste El. În cap. 12 Fiul a alungat demonii de Duhul pentru a aduce Împărăția Tatălui (v. 28).

Acum în Matt. 28, în ultimul capitol din Matei, vedem că Cristos în înviere S-a întors la discipolii Săi pentru a-i însărcina să-i facă pe păgâni să devină oameni ai împărăției botezându-i întru numele, persoana, realitatea Trinității Divine. Aleluia, ce însărcinare mare avem!

Doamne Isuse, mergem în numele Tău și cu autoritatea Ta pentru a predica evanghelia împărăției și pentru a boteza oamenii în Dumnezeul Triunic, astfel încât oamenii păgâni să devină cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu. Amin, Doamne, păstrează-ne în Tine, scufundați în Tine și saturați cu Tine, pentru ca noi să-i aducem și pe alții să fie cufundați în Dumnezeul Triunic și să intre într-o unire organică cu El. Da, Doamne Isuse, vrem ca și astăzi să-i aducem pe mulți în această unire spirituală și mistică cu Dumnezeul Triunic, predicând evanghelia împărăției și botezându oamenii întru Trinitatea Divină!