ne deschidem Domnului

Cristos este format în noi pentru ca noi să fim fii majori moștenind binecuvântarea

19/09/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

A-L avea pe Cristos format în noi înseamnă a avea toate cele trei părți ale sufletului nostru – mintea, emoția și voința – înnoite; Cristos trebuie să fie format în noi pentru ca noi să fim fii majori și moștenitori ai binecuvântării promise de Dumnezeu și pentru ca noi să ne putem maturiza în filiația divină. Amin!

Săptămâna aceasta, am savurat faptul că Cristos este Cel care este format în noi, credincioșii în Cristos. Acest lucru se vede în Galateni 4:19.

Înainte ca El să poată fi format în noi, trebuie ca Cristos să fie revelat în noi. În Galateni 1:15-16 vedem că Îi place lui Dumnezeu Tatăl să-Și reveleze Fiul în noi. Dumnezeu Îl revelează pe Fiul Său, Isus Cristos, în duhul nostru în momentul regenerării noastre; când îl vedem pe Cristos, suntem atrași de El, credem în El și începem viața noastră creștină.

Acum, că Cristos este revelat în noi, trebuie să rămânem zilnic în această revelație proaspătă a Fiului lui Dumnezeu. Zi de zi, trebuie să venim la Domnul și să-L avem pe Cristos revelat în noi. Pe măsură ce El este revelat în noi, El trăiește în noi (Galateni 2:20).

Ce minunat e că Cristos nu este doar revelat în noi sau născut în noi – El și trăiește în noi! Omul nostru vechi a fost crucificat împreună cu Cristos, iar acum nu mai trăim în și prin omul cel vechi, ci în și prin credință, credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru noi.

Cristos a fost crucificat pentru a ne răscumpăra din blestemul legii și a ne salva din cursul religios rău al lumii și a înviat din morți pentru a trăi în noi și a fi format în noi la maturitatea noastră. Aleluia!

Cristos trăiește în noi și Cristos este, de asemenea, format în noi. El este punctul nostru central. Viața noastră creștină este complet legată de Cristos, căci nu ne concentrăm pe nimic altceva sau pe nimeni altcineva decât pe Cristos în viața noastră de zi cu zi.

A-L avea pe Cristos format în noi implică multe lucruri. În primul rând, a-L avea pe Cristos format în noi înseamnă a-L avea pe Cristos pătrunzând întreaga ființă și saturându-ne toate părțile interioare cu Sine Însuși. Pentru ca Cristos să fie format în noi, El trebuie să-Și facă domiciliul în inimile noastre, adică să se stabilească în noi.

Pentru ca Cristos să fie format în noi, trebuie să-I permitem Duhului atotinclusiv să ocupe fiecare parte a ființei noastre interioare. Fie ca noi să ne deschidem către Domnul zi de zi, în toate situațiile și lucrurile zilnice și să-I permitem pur și simplu să-Și facă domiciliul în inima noastră și să ne satureze părțile interioare cu Sine Însuși.

El vrea să ne înnoiască mintea, astfel încât să putem avea mintea lui Cristos. El vrea să ne supună voința, astfel încât voința noastră să fie în armonie cu voința Sa. Și El vrea să ne satureze și să ne echilibreze emoțiile, astfel încât să iubim ceea ce iubește El și să urâm ceea ce urăște El. Fie ca noi să-I permitem acest lucru!

A-L avea pe Cristos format în noi înseamnă a ne înnoi sufletul, astfel încât Domnul să înlocuiască sinele și lumea din sufletul nostru cu Sine Însuși

Pentru ca Cristos să fie format în noi, pentru ca noi să fim transformați în imaginea lui Cristos și să-L exprimăm după imaginea Sa, trebuie să avem toate cele trei părți ale sufletului nostru – mintea, emoția și voința – înnoite (Romani 12:2; Efeseni 4:23).

Pentru ca mintea, emoția și voința noastră să fie înnoite, Cristos trebuie să ne satureze mintea, emoția și voința și trebuie să înlocuiască sinele și lumea din sufletul nostru cu Sine Însuși. Suntem ocupați în sufletul nostru cu multe alte lucruri în afară de Cristos. În special, sinele și lumea ne ocupă.

Sunt atât de multe lucruri în lume care ne ocupă sufletul, căci multele aspecte ale lumii sunt atât de atractive și ocupante.

Fie că ne dăm seama sau nu, suntem uzurpați de lume nu numai în carnea noastră, ci chiar și în sufletul nostru. Mintea, emoțiile și voința noastră sunt ocupate cu multe lucruri din această lume, iar noi suntem pur și simplu încărcați și ocupați cu lucrurile lumii care îi plac sufletului.

Însă atunci când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, El strălucește asupra noastră și ne dezvăluie numeroasele aspecte ale lumii care ne ocupă.

Fie ca noi să-I permitem Domnului să ne înnoiască mintea, astfel încât întregul nostru suflet să fie înnoit. Fie ca noi să cooperăm cu Domnul, astfel încât El să ne poată satura mintea, emoțiile și voința.

Chiar dacă sufletul nostru este atât de ocupat cu lumea și cu sinele, nu vrem să rămânem în această situație. Vrem să cooperăm cu Domnul. Vrem ca El să ne satureze în sufletul nostru.

Vrem să-I permitem Domnului să ne invadeze sufletul, extinzându-se din duhul nostru în mintea, emoțiile și voința noastră. Aceasta este natura și inima vieții creștine.

Nu este ceva ce ține de activități exterioare, ci ceva organic, în care Îi dăm Domnului terenul pentru a ne ocupa și satura gândurile, sentimentele și deciziile.

Singura modalitate prin care putem fi salvați de influența lumii și a sinelui din sufletul nostru este prin înnoirea sufletului nostru, astfel încât Domnul să înlocuiască lumea și sinele din suflet cu Sine Însuși.

Oamenii din lume vor să aibă succes și să realizeze multe lucruri, să acumuleze multe cunoștințe, să aprofundeze multe subiecte, să lupte pentru cauze sociale, să demonstreze pentru ceea ce este corect și să acumuleze bogății și posesiuni.

Însă noi nu suntem din lumea aceasta. Pur și simplu lăsăm lumea să treacă. Nu suntem aici pentru a avea succes în lume; suntem aici ca credincioși în Cristos pentru a-L cunoaște pe Domnul, a-L savura pe Domnul și a-L avea pe Cristos format în noi.

Așadar, lăsăm lumea să treacă, ne deschidem Domnului, Îl iubim și Îi permitem să înlocuiască sinele și lumea din suflet cu Sine Însuși. Dacă suntem înnoiți în acest fel, fiecare parte a ființei noastre interioare va purta imaginea lui Cristos (2 Corinteni 3:18; Romani 8:29).

În acest moment, încă nu purtăm imaginea lui Cristos în multe aspecte ale vieții noastre și în multe părți ale sufletului nostru. S-ar putea să avem gânduri nobile la un moment dat, dar frecvent în timpul zilei ne dăm seama că gândurile noastre sunt lumești, exprimând sinele și lumea. O, Doamne Isuse!

Putem iubi lucruri, putem râde de lucruri și putem plânge prin sinele nostru și la fel ca restul lumii, pentru că Cristos nu a fost încă format în emoțiile noastre. Iar în ceea ce privește alegerile noastre, de multe ori alegem lucruri și luăm decizii la fel ca restul celor din jurul nostru, fără a verifica cu Domnul.

Chiar și în vorbirea noastră, de multe ori exprimăm sinele și lumea, căci suntem atât de ocupați cu sinele și lumea în sufletul nostru.

Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou în cuvântul Său, astfel încât El să ne sfințească, să ne satureze și să înlocuiască sinele și lumea din sufletul nostru cu Sine Însuși, înnoindu-ne astfel sufletul.

Lucrul de care suntem plini, îl vom și exărima. Dacă suntem plini de sine și de lume, vom exprima sinele și vom trăi lumea. Dar dacă suntem umpluți de Domnul, dacă Îl savurăm pe Domnul și Îi permitem să ne ocupe ființa interioară, Îl vom exprima pe Cristos.

Pe măsură ce Îi permitem Domnului să ne înnoiască mintea, vom fi înnoiți și în emoțiile și voința noastră. El trebuie să ne ocupe gândirea, considerația, dragostea, preferințele, ura, fericirea, tristețea, deciziile și intențiile noastre.

Pe măsură ce Îi permitem să ne satureze, pe măsură ce ne îndreptăm mintea spre duh (Romani 8:6) și ne îndreptăm mintea spre lucrurile de sus (Coloseni 3:1), Cristos ne va satura din ce în ce mai mult sufletul și, în cele din urmă, El va invada chiar și trupul nostru, distribuindu-Se în întreaga noastră ființă.

Doamne Isuse, înnoiește-ne în sufletul nostru, ca să putem fi transformați după imaginea Ta și să Te exprimăm. Ne deschidem Ție. O, Doamne, Tu vezi cât de mult este sufletul nostru ocupat cu lumea și cu sinele. Tu vezi felul în care gândim, felul în care simțim și lucrurile pe care le alegem cu voința noastră. Ne deschidem ființa interioară Ție și Îți permitem să ne invadezi și să ne ocupi mintea, emoția și voința. O, Doamne, înnoiește-ne mintea astăzi. Alegem să ne îndreptăm mintea spre duhul nostru. Alegem să ne îndreptăm mintea spre lucrurile lui Dumnezeu, spre lucrurile de sus, nu spre lucrurile de pe pământ! Amin, Doamne, fii format în noi! Îți permitem să vii în sufletul nostru pentru a înlocui sinele și lumea din sufletul nostru cu Tine Însuți! Amin, Doamne, ocupă și saturează gândirea, considerația, iubirea, ura, fericirea, tristețea și intenția noastră. Intră, Doamne! Ne deschidem pe deplin Ție din interior! Revarsă-Te în întreaga noastră ființă. Înnoiește sufletul nostru pentru ca Cristos să fie format în noi!

Cristos trebuie să fie format în noi pentru a putea fi fii majori și moștenitori ai binecuvântării promise de Dumnezeu

Finalizarea procesului în care Cristos este format în noi este că suntem fii majori și moștenitori ai binecuvântării promise de Dumnezeu, astfel încât să ne putem maturiza în filiația divină (Galateni 3:14, 26, 29; 4:5-6). Aleluia!

Ca Cristos să fie format în noi înseamnă ca El să crească în noi spre maturitate, până când imaginea Sa este formată în noi și Îl exprimăm nu doar în interior, ci și mai mult, în exterior.

Galateni 3:26 spune că suntem cu toții fii ai lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos. Această expresie, fii ai lui Dumnezeu, se referă la fii majori, fii de vârstă deplină. Trebuie să creștem în viață spre maturitate, pentru a putea fi fii majori și moștenitori ai binecuvântării promise de Dumnezeu.

Cristos a fost revelat în noi și de aceea ne-am născut din Dumnezeu (Galateni 1:15-16; Ioan 1:12-13), iar acum Cristos trăiește în noi (Galateni 2:20). El trebuie să fie format în noi (Galateni 4:19) pentru ca noi să putem ajunge la maturitate și să-L exprimăm pe Domnul în deplinătate. Aceasta este ceea ce vedem în cartea Galateni.

În Galateni, Pavel ne arată că intenția lui Dumnezeu este ca Cristos să fie introdus în noi, poporul ales al lui Dumnezeu, pentru ca noi să devenim fii ai lui Dumnezeu, chiar fii de vârstă deplină pentru a moșteni binecuvântarea promisă. Pentru aceasta, trebuie să fim saturați și pătrunși de Cristos. El trebuie să ocupe și să umple ființa noastră interioară.

Însă la fel ca credincioșii galateni, suntem și noi distrași de multe lucruri și chiar ocupați cu multe alte lucruri în afară de Cristos. Galatenii au fost distrași de iudaizatorii care au venit și au predicat legea, cerându-le galatenilor să respecte rânduielile legii.

Aceasta îi ocupa pe galateni, așa că Pavel era în durerile nașterii, pentru ca Cristos să fie format în credincioși. Sub Vechiul Testament, poporul ales al lui Dumnezeu era considerat prunci; acum, sub Noul Testament, ei sunt considerați fii majori, care vor moșteni binecuvântarea promisă – Duhul atotinclusiv al lui Cristos! Aleluia!

Pentru ca noi să intrăm în această moștenire a binecuvântării promise, Cristos trebuie să crească în noi. El trebuie să se maturizeze în noi. Cristos trebuie să se maturizeze în noi pentru ca noi să fim moștenitori ai deplinei savurari a Dumnezeului Triunic ca moștenire a noastră. Duhul Sfânt este garanția moștenirii noastre (Efeseni 1:13-14; 1 Petru 1:4).

Fie ca noi să ne întoarcem la Cristos pentru a-L savura pe El, a-L mânca, a-L bea și a ne împărtăși din El, astfel încât să creștem în viață spre maturitate și să devenim fii majori pentru a moșteni binecuvântarea promisă. Fie ca noi să ne rugăm ca Domnul să crească în noi și să se maturizeze în noi.

Fie ca să ne rugăm unii pentru alții, ca să putem crește în viață spre maturitate, ca să putem fi fii majori, moștenitori ai binecuvântării promise. Binecuvântarea în care Domnul vrea să ne aducă este savurarea deplină a lui Cristos ca Duh atotinclusiv, realitatea țării bune.

Pentru ca aceasta să fie savurarea noastră, trebuie să fim saturați, posedați și pe deplin înghițiți de Duhul. Amin! Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne aducă în experimentarea și savurarea lui Cristos.

El S-a născut în noi, El trăiește acum în noi și El va fi format în noi la maturitatea noastră, ca să putem fi fii majori și moștenitori ai binecuvântării promise de Dumnezeu (Galateni 3:29; 4:6, 19).

Trebuie să ne rugăm să ne putem maturiza în filiația divină. Cu cât primim mai multă revelație a Fiului lui Dumnezeu, cu atât El va trăi mai mult în noi. Cu cât El trăiește mai mult în noi, cu atât mai mult va deveni pentru noi binecuvântarea unică și centrală a evangheliei pe care Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam.

Aceasta înseamnă că El va fi pentru noi țara atotinclusivă realizată ca Duhul atotinclusiv și dătător de viață!

Acesta nu ar trebui să fie doar un concept pentru noi; trebuie să renunțăm la concepțiile noastre, să ne întoarcem inima către Domnul și să fim atenți la duhul nostru pe măsură ce petrecem timp în cuvântul Domnului, astfel încât Cristos să poată fi revelat în noi. Atunci, El va trăi în noi și va fi format în noi.

Zi de zi, El va deveni o savurare tot mai mare pentru noi și, ca urmare, această Persoană vie ne va face o creație nouă într-un mod practic. Fie ca noi să exersăm zilnic primirea revelației renunțând la concepțiile noastre și întorcându-ne inimile către Domnul. Fie ca noi să-I spunem Domnului:

Doamne Isuse, vrem să renunțăm la concepțiile noastre. Ne întoarcem inima către Tine. Crești în noi astăzi. Condu-ne la maturitate. Răspândește-te din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. Fie ca Cristos să fie format în noi, astfel încât să putem fi fii majori și moștenitori ai binecuvântării promise de Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să creștem în viață și să ne maturizăm în filiația divină! Slavă Domnului, Cristos S-a născut în noi, căci El a fost revelat în noi. Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi. Fii format în noi puțin mai mult astăzi! Adu-ne în deplina savurare a Dumnezeului Triunic ca moștenire a noastră! O, Doamne Isuse, ne îndreptăm inima către Tine și ne exersăm duhul pe măsură ce venim la cuvântul Tău pentru a primi o revelație proaspătă a Fiului lui Dumnezeu! Fii revelat în noi! Trăiește în noi! Fii format în noi! Condu-ne la maturitate, astfel încât Tu să poți fi format în noi și noi să putem fi fii la vârsta deplină, savurând binecuvântarea promisă a lui Dumnezeu, Duhul atotinclusiv și dătător de viață, într-un mod deplin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ is Formed in us so that we may be Sons of Full Age Inheriting the Blessing, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 19 cu tema: Cel care este format în credincioși, ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim prin viața divină și-L câștigăm pe Dumnezeul învierii pentru a trăi în înviere

01/04/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Când nu trăim prin viața noastră naturală, ci prin viața divină, suntem în înviere, iar rezultatul este Trupul lui Cristos; pentru ca noi să trăim în înviere, trebuie să-l cunoaștem, să experimentăm și să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii, nu numai pe Dumnezeul cel viu, ci și mai mult, pe Dumnezeul învierii.

Mulțumim Domnului că nu numai că a înviat din morți, ci și mai mult, că este învierea însăși! Aleluia, Isus Cristos este învierea și viața, iar astăzi El, ca Duh dătător de viață, este în duhul nostru pentru a aplica realitatea învierii Sale în ființa noastră! Omenesc vorbind, este imposibil să învingi moartea; poate o putem amâna, dar nu o putem învinge niciodată.

Dar vedem aici o persoană, Isus Cristos, care a biruit moartea și a ieșit din moarte prin înviere, și El este învierea și viața pentru noi. Din punct de vedere omenește, s-ar putea să nu reușim niciodată să învingem moartea, pentru că putem muri ca cei dinaintea noastră; spiritual vorbind, totuși, putem birui moartea, pentru că avem viața învierii în duhul nostru!

La om, sunt multe lucruri care sunt imposibile, inclusiv transformarea noastră și conformarea cu chipul lui Cristos, dar la Dumnezeu, toate lucrurile sunt posibile! De multe ori în viața noastră creștină ajungem în situații și atingem lucruri care ne aduc la conștientizarea că nu suntem nimic și nu putem face nimic, pentru că nu putem răzbate sau birui.

Când ajungem la capătul puterilor noastre și realizăm că suntem cu totul inutili, atât în viața noastră creștină, cât și în slujirea noastră față de Dumnezeu, Dumnezeu poate veni ca viața învierii și poate fi exprimat prin noi. Când ne dăm seama de propria noastră incapacitate, putem experimenta capacitatea lui Dumnezeu.

Acesta nu este doar un motto sau o zicală minunată de înrămat; aceasta trebuie să devină realitatea noastră. În viața noastră creștină de zi cu zi trebuie să ne întoarcem spre Domnul și să Îl savurăm, depizând de El pentru toate lucrurile.

Când lucrurile depășesc puterea noastră de a face față și de a trece prin ele, ne putem pur și simplu să ne încredem în Domnul, pentru că El, ca viața învierii, este în noi. Specialitatea Lui este să învingă moartea; moartea pentru noi este imposibil de biruit, dar pentru El, nu este o problemă: El a biruit moartea și El este în noi pentru a birui moartea în noi.

A experimenta învierea înseamnă a realiza că nu o putem face și că Dumnezeu este Cel care face totul în noi, prin noi și pentru noi. El în noi o poate face. Noi nu o facem, dar El poate. Așa că ne deschidem către El.

Îi permitem să facă totul în noi. Punem capăt eforturilor și strădaniei noastre de a face lucruri pentru Dumnezeu și pur și simplu Îl lăsăm pe Dumnezeu să facă toate lucrurile în noi în înviere și ca înviere.

Trăirea prin viața divină din noi și nu prin viața noastră naturală rezultă în Trupul lui Cristos

În calitate de credincioși în Cristos, avem viața divină în duhul nostru; Domnul, ca Duhul dătător de viață, este cu duhul nostru și noi suntem un duh cu Domnul. Când suntem în duhul nostru, savurăm curgerea dulce a vieții. Domnul este cu duhul nostru astăzi (2 Tim. 4:22), iar Cristos trăiește în noi pentru a fi viața noastră și totul al nostru (Col. 1:27).

Trebuie să ne amintim acest lucru în fiecare zi, că avem o altă Persoană care trăiește în noi. Suntem atât de obișnuiți să trăim prin viața noastră naturală încât, implicit, trăim în noi înșine, prin noi înșine și chiar pentru noi înșine. Dar când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a trăi nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină din noi, suntem în înviere, iar rezultatul este Trupul lui Cristos!

Pavel a mărturisit că a aspirat să-L cunoască pe Cristos și puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale, fiind conform cu moartea Lui, dacă poate ajunge la învierea din morți (Filipeni 3:10-11).

Întreaga noastră viață este o încercare de a-L cunoaște pe Cristos, de a-L experimenta și de a trăi un singur duh cu El, astfel încât să putem experimenta moartea și învierea Lui, să fim conformați cu moartea Sa și să ajungem la învierea din morți.

Avem nevoie să fim făcuți discipoli de Domnul să fim persoane divine și mistice, adică să fim persoane care trăiesc prin viața divină, renegând viața noastră naturală (Ioan 3:8).

Toți oamenii de astăzi trăiesc prin și în viața lor naturală; este firesc să trăiești în viața naturală. Cu toate acestea, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim ucenici de Domnul, învățați în interior și subiectiv de El, cum să trăim viața divină și să renegăm viața naturală.

Nu ar trebui să mai trăim în și prin viața noastră naturală; mai degrabă, trebuie să trăim prin viața divină din duhul nostru. Când citim Evangheliile, Îl vedem pe Isus Cristos, omul-Dumnezeu, care a trăit o viață omenească perfectă nu în viața Sa naturală, ci prin viața divină în duhul Său.

El a avut o viață omenească perfectă cu o umanitate perfectă, dar El S-a lepădat de Sine însuși și a luat voia Tatălui, a făcut voia Tatălui, a rostit cuvintele Tatălui și a făcut totul conform celor auzite de la Tatăl. Când citim Evangheliile, Îl învățăm pe Cristos după cum realitatea este în Isus și suntem făcuți ucenici de Domnul.

Și pe măsură ce trăim în viața de biserică și vedem multe modele de frați și surori care trăiesc prin viața divină, suntem în continuare făcuți ucenici de Domnul să trăim prin viața divină, astfel încât El să poată fi exprimat prin noi, iar rezultatul acestui lucru este Trupul lui Cristos.

Fie ca nimeni să nu ne disprețuiască tinerețea, ci mai degrabă să fim un model pentru credincioși în felul în care trăim, în conduita noastră, în credința noastră și în puritatea noastră. Când alții se uită la noi, ar trebui să vadă o persoană care trăiește prin viața divină și nu prin viața lor naturală. Amin!

Să ne rugăm și să ne deschidem Domnului pentru ca El să facă acest lucru real pentru noi în viața noastră de zi cu zi. Orice lucru pe care îl facem, chiar dacă este scriptural, dar e în viața naturală, nu este realitatea Trupului lui Cristos (1 Cor. 3:12).

Atâtea lucruri pe care le facem în viața de biserică și pentru Domnul sunt scripturale și bune și sunt absolut necesare și pozitive, dar le facem în omul nostru natural și conform vieții noastre naturale. O, Doamne! Fie ca noi să învățăm să continuăm să ne întoarcem la duhul nostru zi de zi pentru a-L savura, a ne împărți din bogățiile Lui și a trăi prin viața divină și nu prin viața noastră naturală!

Fie ca trăirea noastră de zi cu zi să fie o trăire în și prin viața divină și să contribuim la zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos în viața noastră de zi cu zi!

Doamne Isuse, alegem să trăim nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină din duhul nostru. Ne renegăm ăe noi înșine, ne punem deoparte și vrem să trăim în și prin viața divină în duhul nostru. Amin, Doamne, vrem să trăim în înviere astăzi, trăind un singur duh cu Tine în toate lucrurile. Fă-ne discipolii Tăi, dragă Doamne, să fim persoane divine și mistice. Salvează-ne de a trăi în și prin omul nostru natural. Salvează-ne de a trăi în viața noastră naturală în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică. Doamne Isuse, vrem să ne întoarcem la Tine astăzi! Nu vrem să facem lucrurile doar într-un mod scriptural și bun, dar în viața naturală. O, Doamne, fie ca să nu deteriorăm sau vătămăm Trupul lui Cristos, făcând lucruri în omul nostru natural și prin viața noastră naturală. Fă-ne ucenicii Tăi astăzi ca să trăim viața divină renegând viața noastră naturală. Fie ca Cristos să fie Cel care trăiește în noi astăzi pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos. Doamne Isuse, amin, câștigă zidirea Trupului Tău pe măsură ce trăim prin viața divină și renegăm viața noastră naturală!

Pentru a trăi în înviere trebuie să-L cunoaștem, să-L experimentăm și să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii

Trebuie să trăim în înviere astăzi, un singur duh cu Domnul. Dumnezeul nostru nu este doar Dumnezeul viu, Dumnezeul care este viu și activ în a face lucruri pentru noi și în noi, ci chiar mai mult, El este Dumnezeul învierii, Dumnezeul care Se introduce pe Sine în noi ca înviere și viață.

Există o distincție între Dumnezeul viu și Dumnezeul învierii. Trebuie să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii. Dumnezeul cel viu poate săvârși multe fapte în numele nostru și să facă multe lucruri pentru noi; cu toate acestea, Dumnezeul învierii lucrează nu doar în exterior, ci și în interior pentru a ne împărți viața și natura Sa.

Dumnezeul cel viu poate face multe lucruri pentru noi, cum ar fi să ne vindece, să ne ajute în necazurile noastre, să ne elibereze de probleme și să ne ajute; cu toate acestea, pe măsură ce El face aceste lucruri pentru noi, natura Dumnezeului viu nu se poate contopi cu natura omului.

Atâția oameni care L-au iubit pe Dumnezeu și L-au urmărit în Vechiul Testament L-au experimentat ca Dumnezeul viu, iar El i-a eliberat, i-a salvat, a îngrijit de ei și a avut grijă de ei. Cu toate acestea, viața și natura Dumnezeului viu nu pot fi contopite cu viața și natura omului.

Chiar și noi înșine, în calitate de credincioși în Cristos, L-am experimentat pe Dumnezeu de atâtea ori ca Dumnezeul viu, pentru că I-am cerut să ne ajute și să facă lucruri pentru noi, și El a făcut-o; El a făcut minuni pentru noi. Cu toate acestea, la scurt timp după ce se face o minune pentru noi, uităm de Domnul, pentru că nimic din viața și natura Lui nu a fost introdus în noi.

2 Cor. 1:8-9 ne arată experiența lui Pavel și a colaboratorilor săi; erau năpăstuiți, împovărați excesiv peste puterea lor, în măsura în care disperau chiar și de a trăi. Ei au avut în ei înșiși răspunsul morții, fiind siguri că sunt pe cale să moară și, în toate aceste lucruri, și-au bazat încrederea nu în ei înșiși, ci pe Dumnezeu, care înviază morții.

Pavel L-a experimentat pe Dumnezeu nu ca pe Dumnezeul viu, care poate să-l elibereze din închisoare și de împotrivitorii și persecutorii săi, ci și mai mult, ca pe Dumnezeul învierii, pentru că nu se mai încredea în sine, ci în Dumnezeu care înviază morții.

A fost greu încercat și disperat chiar și de a trăi, dar tocmai în acest fel a învățat să se încreadă în Dumnezeul învierii. Dumnezeul învierii nu l-a salvat din situația grea de moarte în care se afla; El pur și simplu S-a introdus cu viața și natura Sa în Pavel.

Dumnezeu nu a făcut un act divin miraculos pentru a-l salva pe Pavel; mai degrabă, El a comunicat și a transmis viața și natura Sa în el. Pentru ca noi să trăim în înviere, trebuie să-l cunoaștem, să experimentăm și să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii.

Dumnezeu introduce prin cruce pentru a ne termina, pentru a ne duce la capăt, astfel încât să nu mai avem încredere în noi înșine, ci în Dumnezeul învierii. Poate că vrem să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul viu care ne eliberează dintr-o situație dificilă și imposibilă, dar El vrea să-L cunoaștem, să-L experimentăm și să-L câștigăm ca Dumnezeu al învierii în acea situație.

Trebuie să ne dăm seama că, deși Dumnezeul cel viu poate săvârși multe acte în numele omului, viața și natura Dumnezeului viu nu sunt realizate în om; însă Dumnezeul învierii introduce viața și natura Sa în om. Dumnezeu nu lucrează pentru a-și face cunoscută puterea prin acte exterioare, ci introduce pentru a Se împărți și a se introduce pe Sine în om (Gal. 1:15-16; 2:20; 4:19).

Pentru aceasta, Dumnezeu folosește mediul nostru, astfel încât să-și poată introduce viața și natura în noi (2 Cor. 4:7-12; 1 Tes. 3:3). El aranjează pentru fiecare dintre noi un anumit set de situații cu multe suferințe, special rânduite pentru noi, astfel încât să-L cunoaștem ca pe Dumnezeul învierii care se introduce pe Sine în noi.

Semnificația suferinței, mai ales în ceea ce privește noi, credincioșii în Cristos, este că ea devastează și mistuie vechea creație, astfel încât Dumnezeu să aibă ocazia de a se împărți în noi ca Dumnezeul învierii. Cu toții trecem prin suferință, căci suferința este partea fiecărei ființe umane; cu toate acestea, noi, creștinii, putem ieși din suferință cu mai mult din Dumnezeu adăugat la ființa noastră dacă pur și simplu ne deschidem către El.

Fie ca noi toți să ne dăm seama că scopul principal al suferinței pentru noi este ca însăși natura lui Dumnezeu să fie infuzată în natura omului. Omul exterior se mistuie, dar omul nostru interior este înnoit, iar Dumnezeu adaugă mai mult din Sine în ființa noastră (2 Cor. 4:6).

Fie ca noi să-i dăm Domnului consimțământul atunci când El caută să ne conducă prin suferințe și lucruri devastatoare. El este Cel care aranjează toate lucrurile în mediul nostru; nu persoanele, lucrurile sau situațiile ne decid mediul și suferințele, ci Dumnezeu Însuși este cel care aranjează toate lucrurile.

El vrea să sporească elementul divin din ființa noastră, astfel încât să-L putem cunoaște pe El ca Dumnezeul învierii. El ne pedepsește cu scopul de a câștiga ceea ce este de folos și de a ne împărți din sfințenia Lui (Evrei 12:10).

Toate lucrurile, toate chestiunile, toate persoanele și toate mediile și situațiile introduce împreună spre binele nostru, pentru că Îl iubim pe Domnul și suntem chemați conform scopului Său (Romani 8:28).

Pentru a trăi în înviere și a fi constituiți cu Dumnezeul învierii, trebuie să fim conformați cu chipul lui Cristos ca Fiu întâi născut al lui Dumnezeu prin „toate lucrurile” (Romani 8:28-29; Evrei 12:10; Ier. 48:11).

Ceea ce este bun în ochii lui Dumnezeu nu este ca să obținem lucruri exterioare sau că suntem mai experimentați și mai maturi din punct de vedere uman, ci că viața și natura Lui sunt aduse mai mult în ființa noastră prin cunoașterea, experimentarea și câștigarea pe Dumnezeul învierii prin toate lucrurile prin care trecem.

Trebuie să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii și să fim constituiți cu El. Fie ca noi să vedem acest lucru și să ne deschidem Domnului pe măsură ce trecem prin toate lucrurile, astfel încât Dumnezeul învierii să poată fi introdus în noi și viața și natura Sa să crească în noi zi de zi.

Doamne Isuse, vrem să trăim în înviere astăzi prin cunoașterea, experimentarea și câștigarea Dumnezeului învierii. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Fă-ne să realizăm că Dumnezeu lucrează prin cruce pentru a ne pune capăt și a ne termina, astfel încât să avem încredere în Dumnezeul care înviează morții. O, Doamne Isuse, să învățăm acest lucru în experiența noastră, astfel încât să nu mai avem încredere în noi înșine, ci în Dumnezeul învierii. Nu vrem foar să-I cerem lui Dumnezeu să facă lucruri pentru noi pentru a ne salva și a săvârși minuni în numele nostru ci pur și simplu îȚi dăm permisiunea să lucrezi pentru a mistui omul natural, astfel încât omul interior să fie înnoit. Amin, Doamne, vrem să Te cunoaștem ca fiind Dumnezeul învierii în experiența noastră zilnică. Fie ca viața și natura ta să fie introduse în noi. Fie ca noi să realizăm că Dumnezeu folosește mediul înconjurător pentru a introduce viața și natura Sa în noi. Amin, Doamne, conformează-ne mai mult chipului Tău prin toate lucrurile care se petrec în jurul nostru și toate lucrurile, persoanele și lucrurile legate de noi. Fie ca însăși natura lui Dumnezeu să fie introdusă în natura noastră, astfel încât să-L putem câștiga pe Dumnezeu până la cel mai înalt grad!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live by the Divine Life and Gain the God of Resurrection to Live in Resurrection, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 9 (Cristos ca fiind învierea și bobul de grâu) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Domnul Isus este odihna noastră: venim la El, luăm jugul Lui și găsim odihnă pentru sufletele noastre

12/02/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Domnul Isus este odihna noastră; putem veni la El așa cum suntem, cu truda și poverile noastre, și El ne va da odihnă și putem învăța de la El, căci El este blând și smerit cu inima și vom găsi odihnă pentru sufletele noastre când luăm jugul Său asupra noastră. Amin! Ce Mântuitor minunat avem, dragul nostru Domnul Isus!

El a venit să fie odihna noastră, iar astăzi putem să-L savurăm și îl putem experimenta ca odihnă în sufletul nostru. Cât de mult avem nevoie de odihnă în sufletul nostru!

Domnul este tot ce avem nevoie și El este atât de mult pentru noi în experiența noastră zilnică. Am văzut că El este Păstorul nostru. Suntem ca niște oi fără păstor, lepădați și împrăștiați, triști și nehrăniți. Dar slavă Domnului, Isus a venit să ne fie Păstorul!

El este Păstorul nostru Bun. El are grijă de oile Sale. El este Păstorul care își cheamă oile pe nume, iar oile Sale aud glasul Lui și Îl urmează. El nu sare peste gard pentru a intra în stână; El deschide ușa, El este ușa și El intră.

Mulțumim Domnului că a venit și ne-a chemat din stână, ca să fim cu El în pășunea bogată, care este El Însuși. Cristos, în calitate de Păstor al nostru, ne conduce la apele odihnei și El este cu noi chiar și atunci când mergem prin valea umbrei morții.

Oriunde ne aflăm, El este acolo cu noi, protejându-ne de rău și alimentându-ne în interior pentru ca noi să trăim o viață creștină adecvată pe pământ pentru împlinirea scopului Său.

Când suntem în fața adversarilor noștri, Domnul este acolo cu noi; El întinde o masă înaintea noastră, chiar dacă lupta continuă, iar noi mâncăm și distruge inamicul! Slavă Domnului!

Zi de zi putem savura păstorirea Domnului, ne putem deschide către păstorirea Lui și putem să-L urmăm oriunde ne conduce El.

El ne păstorește spre savurarea deplină a Lui însuși și ne conduce către savurarea pe tot parcursul vieții a bunătății divine și a bunătății iubitoare în casa Sa.

Pe de o parte, fiecare dintre noi este oaia Lui; pe de altă parte, noi toți împreună, ca turma Sa, suntem casa Sa, iar în casa Lui savurăm bunătate și îndurare. Aceasta este porția noastră pentru eternitate.

Ne place să locuim în casa Sa împreună cu sfinții, împărtășindu-ne din bunătatea și îndurarea Sa iubitoare, astfel încât să putem deveni expresia Lui corporativă pe pământ! Amin!

Cât de minunat este că Domnul a venit să fie Păstorul nostru pentru ca noi să-L experimentăm și să-L savurăm și, de asemenea, să-L exprimăm!

Putem deveni expresia Păstorului nostru, permițându-I să ne păstorească și cooperând cu El în lucrarea Sa cerească de a-i păstori pe alții conform lui Dumnezeu!

Îl savurăm pe Domnul Isus ca odihnă noastră, venind la El cu osteneala și poverile noastre pentru a primi odihnă

Mat. 11:28-30 dezvăluie un aspect minunat al Domnul Isus pentru noi – Domnul Isus este odihna noastră. Cristos este odihnă pentru noi.

S-ar putea să-L luăm pe Cristos ca înțelepciunea noastră, dar întrucât Îl avem pe El ca înțelepciunea noastră, s-ar putea să fim destul de ocupați; din acest motiv, trebuie să-L luăm și pe El ca odihnă.

Domnul Isus a sunat un apel în urmă cu două mii de ani spunând că toți cei care trudesc și sunt împovărați pot veni la El și El le va da odihnă.

S-ar putea să credem că suntem bine și că nu avem nevoie de odihnă, dar cu cât mergem mai departe cu Domnul și cu cât avansăm mai mult în viața noastră umană, cu atât ne trudim și suntem împovărați.

Ne trudim nu doar pentru Domnul și pentru viața de biserică, ci și pentru viața noastră de familie, la serviciu și în societate. De multe ori ne putem strădui și ne luptăm să păzim poruncile legii și regulamentele religioase, în timp ce alteori ne străduim și ne luptăm pentru a avea succes în munca noastră sau în hobby-ul nostru.

Viața umană este plină de muncă și trudă; nimic nu vine ușor, iar dacă vrem să obținem ceva, trebuie să lucrăm să obținem ceva. Domnul îi cheamă pe cei care trudesc și sunt împovărați să vină la El pentru odihnă.

De multe ori ne aflăm că, deși Îl iubim pe Domnul și Îl urmăm împreună cu sfinții, suntem plini de poveri; suntem atât de împovărați încât ne simțim foarte grei în interior, neavând odihnă. O, Doamne Isuse!

Domnul ne cheamă să venim la El ca să avem odihnă, căci Domnul Isus este odihna noastră.

Odihna se referă nu doar la a fi eliberat de truda și povara din ținerea legii și religiei sau a oricărei lucrări și responsabilitate, ci și la pacea desăvârșită și deplina satisfacție.

Odihna pe care ne-o dă Domnul nu este ca pacea dată de restul lumii; El ne dă odihnă pentru sufletul nostru.

Avem nevoie de odihnă în sufletul nostru, căci sufletul nostru este de multe ori obosit și tulburat. Sufletul nostru trudește, se străduiește să-i mulțumească pe oameni, să-și urmărească visele și chiar să-i placă lui Dumnezeu.

Putem sluji Domnului și putem lucra în viața de biserică, ceea ce este ceva foarte bun, și putem fi implicați în slujirea bisericii; totuși, s-ar putea să descoperim curând că trudim și suntem împovărați. Suntem plini de poveri și suntem foarte împovărați. O, Doamne Isuse!

S-ar putea să ne simțim chiar robi să facem cutare sau cutare lucru la locul de muncă, sclavi ai slujirii în cutare aspect particular în biserică și robi acasă cu familia noastră, având grijă de atâtea lucruri.

Avem nevoie de Domnul Isus ca odihnă. Trebuie să venim la El cu ostenelile noastre și El ne va da odihnă. Odihna pe care ne-o dă El include să fim eliberați de truda și povara de la religie și lege și sub orice lucrare de responsabilitate.

Odihna este Domnul pentru noi și odihna pe care El ne dă este pacea perfectă și satisfacția deplină.

Pe măsură ce facem cutare sau cutare lucru pentru Domnul și în viața de biserică, s-ar putea să obosim; poate fi obositor să lucrezi cu sârguință pentru Domnul sau în orice fel de lucrare.

Devenim împovărați și suntem obosiți. Deci avem nevoie de pace și satisfacție. Sufletul nostru este tulburat. Pentru că sufletul nostru este tulburat, avem probleme cu alți oameni, dând vina pe necazurile noastre sau căutând să găsim odihnă în alte lucruri.

Numai Domnul Isus este odihna noastră și numai El ne poate da odihnă pentru sufletul nostru.

Încă trebuie să purtăm responsabilitatea de a face cutare sau cutare lucru și trebuie să avem grijă de multe lucruri în viața noastră de familie, în viața noastră de biserică și la locul de muncă, dar Domnul Isus este odihna noastră.

Fie ca noi să venim la El din nou și din nou, mai ales când simțim că suntem împovărați și trudim și să-L luăm pe Cristos ca odihnă!

Doamne Isuse, venim la Tine ca să găsim odihnă pentru sufletul nostru. Ne deschidem Ție. Venim la Tine cu ostenelile noastre și cu toate poverile noastre. Numai Tu ne poți da odihnă. Doamne Isuse, Tu ești odihna noastră. Mulțumim că ne-ai chemat să venim la Tine cu toată truda și poverile noastre. Mulțumim că ești odihna noastră. Doamne, sufletul nostru are nevoie de odihnă! Numai Tu ne poți oferi pace deplină și satisfacție perfectă. Ne deschidem Ție. Venim la Tine. Recunoaștem că ne trudim și suntem foarte împovărați. Răspundem chemării Tale astăzi și venim la Tine. Numai Tu ne poți elibera de truda și povara sub lege și religie și sub orice osteneală și responsabilitate. Numai Tu poți fi adevărata noastră odihnă și satisfacție. Amin, Doamne, Te luăm nu numai ca înțelepciunea noastră, ci și ca odihnă. Ne odihnim în Tine. Tu ne odihnești sufletul. Sufletul nostru Te ia ca odihnă. Amin, Doamne Isuse, fii odihna noastră astăzi!

Luați jugul Domnului asupra noastră și învățați de la El să găsim odihnă pentru sufletele noastre astăzi

Cum putem găsi odihnă pentru sufletul nostru? Este prin a veni la Domnul. Mai precis, găsim odihnă pentru sufletele noastre atunci când luăm jugul Domnului asupra noastră și învățăm de la El (Matei 11:29). Jugul Lui este ușor și povara Lui este ușoară (v. 30).

Domnul este blând și smerit cu inima și când luăm jugul Său asupra noastră și învățăm de la El, găsim odihnă pentru sufletele noastre. Domnul Isus este odihna noastră în sufletul nostru.

Ce este jugul Domnului? Jugul Domnului este de a lua voia Tatălui; delul Său de a trăi era să facă voia Tatălui în toate lucrurile. Când Domnul Isus a fost pe pământ, nu i-a păsat altceva decât să facă voia Tatălui Său (Ioan 4:34; 5:30; 6:38).

El S-a supus pe deplin voii Tatălui (Matei 26:39, 42), chiar până la moarte, bând paharul pe care I-a dat să bea Tatăl. El ne cere acum să învățăm de la El.

A învăța de la Domnul nu înseamnă că Îl imităm în exterior și că încercăm să facem lucrurile pe care le-a făcut El. A învăța de la Domnul înseamnă a-L copia pe Domnul în duhul nostru luând jugul Său – voia lui Dumnezeu (1 Petru 2:21).

Fie ca noi să învățăm astăzi de la Domnul și să luăm jugul Domnului asupra noastră. Când învățăm de la El și luăm jugul Lui asupra noastră, găsim odihnă pentru sufletele noastre.

Poate fi ușor să găsim odihnă pentru trupul nostru și ori de câte ori îl atingem pe Domnul în duh, avem odihnă în duhul nostru; cu toate acestea, nu este atât de ușor să găsim odihnă în sufletul nostru.

Sufletul nostru de multe ori este atât de deranjat încât nici măcar nu putem dormi. Dar când luăm jugul Domnului și învățăm de la El, savurăm în sufletul nostru odihna și satisfacția Sa.

Când Îl slujim pe Domnul în viața de biserică, trebuie să luăm jugul Domnului când Îl slujim; luăm asupra noastră voia Domnului. Voia lui Dumnezeu este jugul nostru.

Nu putem fi liberi și să facem ce vrem; mai degrabă, suntem înjugați și nu suntem atât de eliberați, ci depindem de Domnul și căutăm să facem voia Sa.

Lumea de astăzi crede că fiecare ar trebui să fie liber să facă ce vrea; totuși, ei nu știu că sunt legați de altceva, jugul vrăjmașului, care este aspru, dur, amar și ascuțit.

Ori de câte ori descoperim că jugul pe care îl purtăm este dur și amar, trebuie să venim la Domnul, să luăm jugul Lui și să învățăm de la El. Jugul Domnului de a face voia lui Dumnezeu nu este greu sau greu, ci bun și ușor; este bun, blând, ușor și plăcut.

Ori de câte ori suntem în duhul nostru și trăim un singur duh cu Domnul, în mod spontan luăm jugul Domnului pentru a face voia Tatălui și găsim odihnă în sufletul nostru.

Din punct de vedere uman, este imposibil să fii înjugat cu cineva sau cu ceva și, în același timp, să găsești odihnă, dar spiritual vorbind, aceasta este realitatea.

Cu toții putem depune mărturie că, atunci când ne exersăm duhul și suntem una în duh cu Domnul, purtăm jugul Său pentru a face voia lui Dumnezeu și găsim odihnă pentru sufletul nostru.

Nu suntem doar reglementați sau controlați de ceva, chiar și de o anumită muncă; suntem constrânși de voia lui Dumnezeu. Aceasta ne alimentează, ne dă energie și ne face să mergem mai departe cu El într-un mod adecvat.

Domnul a spus că, dacă luăm jugul Său asupra noastră și învățăm de la El, vom găsi odihnă pentru sufletele noastre. El este blând și smerit cu inima.

El nu s-a împotrivit celor care Îl persecutau și nici nu a luptat pentru drepturile Sale atunci când era criticat sau condamnat la moarte.

De multe ori, când alții ni se opun, le rezistăm și ripostăm și nu avem pace. Dar dacă, în loc să ne împotrivim, ne supunem voii Tatălui și depunem mărturie că și această opoziție vine de la Tatăl, vom avea odihnă în sufletele noastre.

De exemplu, Ioan Botezătorul era în închisoare și spera că Domnul Isus îl va elibera, deoarece El a făcut atâtea minuni, dar voia Tatălui a fost ca Ioan să rămână în închisoare până la moartea sa.

Domnul ne poate întemnița într-o anumită situație pentru o perioadă de timp și poate exista multă limitare și constrângere în jurul nostru și chiar în noi înșine.

Într-o astfel de situație, trebuie să luăm voia Tatălui, jugul Domnului și să învățăm de la Domnul și vom găsi odihnă pentru sufletele noastre.

Când ne supunem voii Tatălui, învățăm de la Domnul și luăm jugul Său asupra noastră, sufletul nostru se odihnește și avem pace desăvârșită și satisfacție deplină.

Domnul Isus este odihna noastră. Putem și trebuie să-L trăim pe Cristos ca odihnă în sufletele noastre, venind la El, luând jugul Său asupra noastră și învățând de la El.

Doamne Isuse, venim la Tine și luăm jugul Tău asupra noastră. Vrem să învățăm de la Tine, pentru că ești blând și smerit cu inima. Dă-ne să avem odihnă în sufletele noastre! Doamne, nu putem găsi odihnă pentru sufletul nostru dacă nu venim la Tine! Lăsăm deoparte orice alt jug și venim la Tine din orice osteneală și povară ca să Te luăm ca odihnă. Vrem să învățăm de la Tine. Tu ești blând și smerit, și Tu nu reziști opoziției. Ești smerit la inimă și nu Te consideri a fi mai presus decât ar trebui să fii. Te luăm ca viața și persoana noastră astăzi în duhul nostru. Ne exersăm duhul pentru a trăi un singur duh cu Tine! Amin, Doamne Isuse, ne supunem pe deplin voii Tatălui. Recunoaștem că tot ceea ce ni se întâmplă este din cauza voii Tatălui. Nu vrem să ne schimbăm situația sau să ieșim de unde suntem: pur și simplu venim la Tine și Te luăm ca odihnă! Aleluia, Domnul Isus este odihna noastră astăzi în sufletul nostru! Te iubim, Doamne Isuse! Ne place să fim înjugați cu Tine pentru a face voia Tatălui! Tu ești odihna noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Lord Jesus is our Rest: come to Him, Take His Yoke and Find Rest for your Souls, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 2 (Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc, Păstorul nostru, odihna noastră și Semănătorul) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim o viață altoită trăind în duhul nostru, o singură viață și trăire cu Domnul

01/01/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, am fost altoiți în Cristos și trebuie să trăim o viață altoită, o viață în care noi și Cristos suntem uniți pentru a crește în mod organic; avem o singură viață și trăire cu Domnul, căci El trăiește în noi și noi Îl trăim pe El. Amin!

Ce schimbare minunată a avut loc în viața noastră când Isus a venit în inima noastră! Când Domnul S-a îndurat de noi și am auzit Evanghelia, am fost atinși de El, am fost impresionați de dragostea lui Dumnezeu în Cristos și am răspuns. Duhul lucra în ființa noastră pentru a ne lumina, a ne face să fim deschiși și să ne pocăim, iar noi i-am răspuns Domnului pocăindu-ne și crezând în Domnul.

Ceea ce s-a întâmplat în vremea aceea, când ne-am pocăit și am crezut, este că am fost tăiați de omul natural și am fost altoiți în Cristos. Aleluia! În ochii lui Dumnezeu, atunci când am crezut în Domnul Isus, am fost conectați la Cristos – am fost puși în Cristos, altoiți în El, pentru a putea fi mlădițe în Cristos. Amin!

Duhul dătător de viață a venit în duhul nostru și a adus viața divină în noi; am fost altoiţi împreună cu Cristos. Slavă Domnului! Noul Testament ne arată cum Dumnezeu vrea să fie una cu omul și El dorește să fie unit organic cu omul și omul să fie alăturat Lui până când cei doi devin o singură entitate.

Deci Dumnezeu a trecut printr-un proces. Dumnezeu a devenit om, a trăit o viață umană perfectă, a murit pe cruce și a înviat. În moartea Sa, El a fost tăiat pe cruce, iar acum există o deschidere pentru păcat și necurăție pentru ca noi să fim curățați; în plus, El a fost tăiat pentru ca noi să fim altoiți în El! În învierea Sa, El a devenit un Duh dătător de viață; ca Duh, El poate veni în duhul nostru și poate distribui tot ce este El în noi.

Atunci când credem în Domnul Isus, pocăindu-ne și chemând numele Său, suntem și noi tăiați; experimentăm tăierea omului nostru natural prin pocăință și credință și suntem uniți cu Domnul în duh. Slavă Domnului, toți credincioșii adevărați în Cristos sunt uniți cu Domnul ca un singur duh, pentru că sunt altoiți împreună cu Domnul!

Cristos este adevărata viță și noi toți suntem mlădițele din viță. Nu trebuie să ne străduim sau să ne luptăm pentru a-i plăcea lui Dumnezeu – trebuie pur și simplu să rămânem în viță! Când rămânem în Domnul, exersându-ne duhul și trăind în duhul nostru contopit, vom avea o singură viață și trăire cu Domnul, iar El se va exprima prin noi.

În calitate de credincioși regenerați, ar trebui să trăim o viață altoită, o viață în care suntem uniți cu Domnul pentru a crește organic

Procesul de altoire este doar începutul; creșterea după aceea este cea care contează, pentru că acesta este scopul altoirii. În calitate de credincioși în Cristos, care sunt regenerați de Domnul cu viața Sa, suntem altoiți în Cristos și acum ar trebui să trăim o viață altoită (Ioan 15:1, 4-5).

Aceasta înseamnă că trebuie să trăim o viață în care două părți să fie unite pentru a crește organic.

După ce am fost altoiți în Cristos, nu ar trebui să mai trăim singuri; mai degrabă ar trebui să-i permitem lui Cristos ca Duh să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi (Gal. 2:20). Viața creștină este o viață altoită; a trăi viața creștină înseamnă a trăi o viață altoită, adică a trăi o viață în care suntem uniți cu Domnul pentru a crește organic în El și cu El. Aceasta înseamnă că trebuie să fim un vas deschis pentru Domnul; ființa noastră trebuie să fie deschisă față de El.

Nu suntem unelte în mâinile lui Dumnezeu și nici nu suntem instrumente pentru ca El să facă cutare sau cutare lucru; suntem vase, iar vasul nostru trebuie să fie deschis Domnului. Așa cum mlădița care este altoită în pom trebuie pur și simplu să absoarbă bogățiile pomului pentru a crește și a aduce roade, tot așa și noi, credincioșii în Cristos, trebuie să-L absorbim pe Cristos și să ne bucurăm de El pentru a crește și a aduce roade.

Vasul nostru trebuie să fie deschis Domnului. Nu suntem aici pentru a face lucruri pentru Dumnezeu; suntem aici pentru a fi vase deschise pentru ca El să ne umple. Fie ca toți să învățăm să ne deschidem vasul Domnului. S-ar putea să credem că a te deschide către Domnul sună atât de simplu, dar, în realitate, nu este atât de simplu.

Credem că suntem deschiși, dar cât de deschiși suntem? Ne deschidem oare cu adevărat ființa interioară, astfel încât Domnul să poată curge liber în gândurile, emoțiile, dorințele și voința noastră? Ne deschidem ființa interioară pentru ca Domnul să curgă liber în noi și, de asemenea, să curgă din noi? Are Domnul o cale nestingherită de a curge în ființa noastră interioară pentru a ne înnoi mintea și părțile interioare, astfel încât să putem fi transformați după chipul Său?

Cu toții trebuie să mărturisim că încă ne rezervăm atât de multe lucruri din ființa noastră, fără a-i oferi Domnului accesul liber de care El are nevoie pentru a curge și a ne satura. Conceptele noastre sunt atât de diferite de conceptele Domnului și există întuneric în conceptele noastre. Lumea religioasă de astăzi ne hrănește cu concepte.

În special în zilele noastre, în era internetului, când suntem inundați și inundați de texte, mesaje, videoclipuri, audio și tot ce se poate imagina, este atât de ușor să fim infuzați cu gândurile lui Satan și să rămânem în întunericul conceptelor noastre umane. Sunt atât de multe lucruri care sunt promovate prin utilizarea internetului și ne este ușor să le luăm în noi, pentru că multe dintre ele fac apel la ființa noastră netransformată.

Fie ca să ne dăm seama că conceptele noastre sunt pline de întuneric. Conceptele noastre umane, oricât de bune și de logice ar fi, nu sunt conform luminii divine. Trebuie să fim cei care vin în lumină, vin la Cuvântul lui Dumnezeu pentru ca El să strălucească și noi să fim înnoiți de Domnul în ființa noastră interioară.

Fie ca noi să învățăm să ne golim și să-i permitem Domnului să ne umple. Nu ar trebui să mai trăim prin carnea noastră sau prin ființa noastră naturală; în schimb, ar trebui să trăim prin duhul nostru regenerat – un duh altoit cu Cristos (Romani 8:4). Prin această altoire în duhul nostru cu Domnul suntem uniți cu El, suntem contopiți cu El și vom fi încorporați cu El, astfel încât să devenim Trupul lui Cristos, organismul Dumnezeului Triunic pentru a-L exprima pe pământ (Romani 12:4-5).

Fie ca noi să trăim astăzi o viață altoită în viața noastră de zi cu zi, trăind un singur duh cu Domnul, fiind uniți cu El pentru a crește împreună cu El în mod organic. Pe măsură ce creștem în Domnul și El crește în noi, pe măsură ce trăim în duhul nostru contopit în toate lucrurile, pentru a fi un singur duh cu Domnul tot timpul, El crește în noi, El se exprimă prin noi și devenim parte a expresiei Sale corporative pe pământ.

Doamne Isuse, vrem să trăim o viață altoită astăzi, trăind în duhul nostru contopit în toate lucrurile. Vrem să trăim o viață în care noi și Dumnezeu, Dumnezeu și noi, suntem uniți împreună pentru a crește organic. Aleluia, am fost altoiți împreună cu Dumnezeu în duhul nostru, iar acum suntem un singur duh cu Domnul! Amin, Doamne, vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Nu mai vrem să trăim de unii singuri sau în noi înșine; vrem să trăim prin Cristos și în Cristos. Îți permitem, Doamne Isuse, să trăiești în noi. Trăiește în noi astăzi. Fii exprimat prin noi. Fie ca Cristosul pneumatic să trăiască în noi în toate lucrurile, pentru ca Cristos să Se poată exprima prin noi! O, Doamne, nu vrem să trăim prin carnea noastră sau prin ființa noastră naturală. Vrem să trăim prin duhul nostru regenerat, căci în duhul nostru suntem una cu Domnul! Amin, Doamne, mulțumim că ne-ai altoit în Tine, ca să fim uniți cu Tine, contopiți cu Tine și încorporați cu Tine pentru a deveni Trupul lui Cristos! Aleluia!

Trăim o viață altoită trăind în duhul nostru pentru a avea o singură viață și trăire cu Domnul

Viața creștină este o viață foarte misterioasă; nu este o viață rațională, logică, etică, morală sau bună, ci mult mai mult decât atât. Este o viață altoită. A trăi viața creștină înseamnă a trăi o viață altoită, adică a trăi în duhul nostru pentru ca noi și Domnul să avem avea o singură viață și trăire.

Vedem acest lucru explicat în Gal. 2:20 unde Pavel mărturisește cum, într-un mod misterios, dar practic, a fost răstignit cu Cristos, nu a mai trăit, și totuși a trăit, însă viața pe care a trăit-o a fost în credința Fiului lui Dumnezeu. Nu mai trăiesc eu – asta indică faptul că trăim, dar nu noi trăim, ci Cristos cel care trăiește în noi. Aceasta nu înseamnă că noi ieșim și acum Cristos intră; nu este o viață schimbată. Nu dăm la schimb viața noastră cu viața Sa și nici nu dăm la schimb persoana noastră cu persoana Sa.

Mai degrabă avem vechiul „Eu”, care a fost răstignit cu Cristos (Rom. 6:6) și avem și un nou „Eu”, despre care Pavel spune că trăiește în uniunea organică cu Cristos. Vechiul „eu” este omul natural, fără viața lui Dumnezeu; noul „eu” este noul om regenerat cu viața lui Dumnezeu adăugată lui.

Pe de o parte, noi am fost terminați de Dumnezeu – omul vechi a fost răstignit împreună cu Cristos; aceasta este creșterea noastră împreună cu El, în asemănarea morții Lui, prin pocăința și credința noastră în El. Pe de altă parte, avem în noi un om nou, persoana vie a lui Cristos, care trăiește în noi, și trăim una cu El, având o singură viață și trăire cu Cristos. Slavă Domnului!

Astăzi trebuie să trăim o viață altoită, trăind în duhul nostru, astfel încât să avem o singură viață și trăire cu Cristos. Așa cum mlădița are o singură viață și trăire cu pomul, primind toată provizia și făcând totul în pom, una cu pomul și pentru pomul în care a fost altoit, tot așa împărtășim astăzi o o singură viață și trăire cu Cristos.

Am murit în Cristos prin moartea Sa, iar acum El trăiește în noi prin învierea Sa. Pentru că El este Duhul dătător de viață (1 Cor. 15:45), El poate trăi în noi.

Când nu suntem în duhul nostru, omul natural vrea să împlinească legea lui Dumnezeu și să fie bun; totuși, nu putem împlini legea lui Dumnezeu, pentru că păstrarea legii în noi înșine nu ne va face perfecți (Filipeni 3:6). Dumnezeu nu vrea să încercăm să împlinim legea sau să o ținem; El vrea ca noi să trăim pe Cristos, astfel încât Dumnezeu să se poată exprima în noi prin El (Filipeni 1:20-21).

Cum Îl putem trăi pe Cristos? Este prin trăirea unei vieți altoite, adică prin a trăi un singur duh cu Domnul. Nu suntem aici pentru a înălța legea și a o păstra până la cel mai înalt grad; suntem aici pentru a-L trăi pe Cristos, pentru a avea o singură viață și trăire cu El.

Legea a fost folosită de Dumnezeu pentru o perioadă de timp pentru a-Și ține poporul în custodie până la venirea lui Cristos (Gal. 3:23), iar legea îi conduce la Cristos (v. 24) pentru ca ei să-L primească pentru a fi expresia lui Dumnezeu. Acum că Cristos este aici și noi suntem altoiți în Cristos, trebuie să trăim un singur duh cu Domnul.

Viața noastră creștină este o viață în duhul contopit, o viață una cu Domnul, astfel încât El și noi, noi și El, să avem aceeași viață și aceeași viață, fără discrepanță. Fie ca să ne dăm seama că, din moment ce am fost altoiți împreună cu Cristos, nu ar trebui să mai trăim singuri, ci mai degrabă ar trebui să-i permitem Domnului să trăiască în noi.

Nu ar trebui să trăim după carnea noastră sau ființa noastră naturală; mai degrabă ar trebui să trăim prin duhul nostru contopit. Când ne exersăm duhul și trăim în duhul nostru, suntem uniți cu Domnul, suntem contopiți cu El și, în cele din urmă, vom fi încorporați cu El pentru a fi Noul Ierusalim! Amin!

Domnul va câștiga Noul Ierusalim, marea încorporare universală a contopirii dintre Dumnezeu și om pentru ca noi să domnim în eternitate! Noul Ierusalim este rodul vieții noastre zilnice; zilnic trebuie să trăim o viață altoită, trăind în duhul nostru contopit, astfel încât să avem o viață și o trăire cu Domnul!

Doamne Isuse, Te iubim! Ne deschidem Ție. Vrem să trăim un singur duh cu Tine. Vrem să-L trăim pe Cristos pentru ca Dumnezeu să Se poată exprima în noi. Ne exersăm duhul astăzi. Nu vrem doar să ținem legea sau să facem lucruri care să Îți placă; pur și simplu vrem să trăim o viață altoită astăzi! Slavă Domnului, am fost altoiți împreună cu Cristos în duhul nostru și acum putem trăi un singur duh cu Domnul! Aleluia, am fost răstigniți împreună cu Cristos și nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi! Amin, viața pe care o trăim acum în carne, o trăim în credință, credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi. Doamne, noi vrem să trăim în duhul nostru astăzi. Vrem să Te lăsăm să trăiești în noi. Nu mai vrem să trăim singuri, ci mai degrabă să-Ți permitem să trăiești în noi. Nu mai vrem să trăim după carnea noastră sau ființa noastră naturală, ci mai degrabă să trăim prin duhul nostru contopit! Amin, Doamne, păstrează-ne astăzi în duhul nostru! Fie ca noi să avem o singură viață și trăire cu Domnul trăind în duhul nostru astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live a Grafted Life by Living in our Spirit, One Life and One Living with the Lord, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Viața Creștină (2024 MDC) – săptămâna 2 (O viață altoită) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Împlinim pe deplin slujba noastră personală: Îl administrăm pe Cristosul introdus în noi pentru Trup

18/12/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

Deși multe versete din Noul Testament arată că slujba din Noul Testament este corporativă, alte versete indică faptul că slujba este și personală; trebuie să ne îndeplinim pe deplin slujba personală prin administrarea Cristosului constituit în ființa noastră în alții pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Amin!

Mulțumim Domnului pentru cuvântul Său. Ne putem întoarce oricând la Cuvântul lui Dumnezeu cu o atitudine plină de rugăciune pentru a cunoaște dorința și intenția Sa. Când Domnul Isus a fost pe pământ, unii dintre farisei L-au întrebat despre divorț, pentru că Moise le-a dat niște reglementări în acest sens. Răspunsul Domnului a fost clar: De la început nu a fost așa.

De la început, Dumnezeu nu a intenționat să aibă multe „biserici”, multe „denominații” sau multe „slujbe” în biserică în calitate de Trup al lui Cristos. Dumnezeu are o singură Biblie, o singură intenție, o singură economie și un singur plan; El are o singură biserică și un singur Trup. Dar dușmanul i-a folosit pe cei bine intenționați de-a lungul veacurilor pentru a crea diviziune în Trup.

Trebuie să revenim la revelația divină din Cuvântul lui Dumnezeu. În ceea ce privește slujba, vedem clar în Noul Testament dualitatea adevărului: există o slujbă în Noul Testament, slujba noului legământ și există mulți slujitori.

Pe de o parte, fiecare credincios în Cristos are o slujbă, pentru că fiecare are o porțiune unică a lui Cristos, o experiență particulară a lui Cristos și o funcție crucială în Trup, iar fiecare membru trebuie să-și îndeplinească pe deplin slujba personală.

Pe de altă parte, există o slujbă unică, slujba Noului Testament, și fiecare credincios în Cristos are un rol în această slujbă, pentru că suma totală a slujbelor individuale ale credincioșilor este slujba unică a Noului Testament. Toate acestea sunt pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, pentru ca Dumnezeu să aibă o expresie corporativă pe pământ.

Slujba noastră de la Domnul nu este pentru noi să câștigăm o mulțime de urmași și să câștigăm un grup bun de oameni care ar deveni „biserica noastră” sau biserica în numele slujbei noastre. Mai degrabă, toate slujbele slujitorilor individuali, care suntem cu toții, sunt pentru Trupul unic al lui Cristos. Fie ca noi să permitem cuvântului Domnului să strălucească asupra noastră, să expună orice aspect din creștinismul degradat din noi, să înlăturăm ceea ce nu se potrivește cu El și să ne aducem la curent cu El în această privință.

Fie ca să ne dăm seama că, deși situația generală în creștinism nu este în felul acesta, trebuie să ne întoarcem la Cuvântul și practica lui Dumnezeu și să facem toate lucrurile conform revelației divine din Cuvântul lui Dumnezeu.

Slujba noastră personală este de a-L administra pe Cristosul constituit în noi pentru Trup

În Faptele Apostolilor 20:24, Pavel se referă la slujba lui, la slujba lui personală; aici vorbește despre slujba pe care a primit-o de la Domnul. Slujba din acest verset este slujba personală. Putem vedea cu toții în Noul Testament că apostolul Pavel a primit o slujbă specială de la Domnul, pentru că el avea o porțiune și o funcție unică în Trupul lui Cristos.

El chiar a spus că nu-i vrea să-și păstreze viața sufletească, indiferent de suferințele care i-au urmat, pentru că îi păsa să-și termine cursa și slujba pe care o primise de la Domnul Isus. Încă de la început, de când a fost convertit de Domnul la Sine, Dumnezeu i-a vorbit despre slujba lui, chiar despre suferința pe care o va suferi pentru numele Domnului. El a suferit pentru Domnul foarte mult, până la capăt.

Slujba lui Pavel a fost ființa sa; el nu a predicat doar doctrine și învățături, ci el și Cristos deveniseră una și a administrat altora pe Cristosul constituit în ființa Sa (Efeseni 3:17a; 1 Cor. 6:17; 2 Cor. 3:8-9). 4:1). Ceea ce a predicat era ceea ce era, pentru că și-a administrat însăși ființa altora.

Slujba noastră nu este doar ceea ce învățăm din cuvântul lui Dumnezeu prin studiul nostru; slujba noastră personală, pe care trebuie să o îndeplinim pe deplin, este Cristosul constituit în ființa noastră, pentru că administrăm altora nu doar învățături, ci însăși ființa noastră. Suntem membre ale Trupului lui Cristos și, ca membre, administrăm viața altora și primim slujba vieții altora.

Lăsăm ca viața divină să curgă în noi, să curgă prin ființa noastră interioară și să curgă din noi către ceilalți pentru alimentarea și edificarea lor. Slujba noastră este pur și simplu să-L lăsăm pe Domnul să curgă în noi și din noi; acest lucru trebuie să fie spontan, nu deliberat, pentru că trebuie să fim un vas deschis pentru Domnul pentru funcționarea Sa interioară și pentru exprimarea și curgerea Sa exterioară.

Trebuie să devenim una cu Domnul. El și noi trebuie să fim una, pentru că El este Cel care lucrează și slujește și noi cooperăm cu El. Zi de zi, în toate situațiile și lucrurile noastre, în tot ceea ce facem și spunem, trebuie să ne deschidem Domnului pentru ca El să se introducă pe Sine în noi și să constituie ființa noastră interioară cu Sine Însuși.

La fel ca și apostolul Pavel, trebuie să fim una cu Cristos și să fim constituiți cu El, astfel încât slujba noastră să fie administrarea Cristosului care a fost constituit în ființa noastră. Slujba noastră este însăși ființa noastră. Noi nu administrăm ceea ce nu suntem; administrăm ceea ce suntem prin însăși constituția noastră. Ceea ce administrăm altora este Cristosul care a fost introdus în noi.

Cât de mult din Cristos a fost constituit în noi? Cât de mult și-a făcut Cristos domiciliul în inima noastră? Numai măsura lui Cristos care a fost constituită în noi poate deveni slujba noastră. Cristosul care este constituit în ființa noastră poate curge pentru a fi slujba noastră.

Fie ca noi să fim dispuși să plătim prețul pentru aceasta, astfel încât să avem nu doar un dar, o elocvență sau o capacitate de a face cutare sau cutare lucru pentru Domnul, ci și slujba vieții. Fie ca noi să-i permitem Domnului să lucreze pe Sine în noi zi de zi, astfel încât să-L putem administra altora pe Cristosul introdus în noi.

Este minunat să ai un dar. Dar să avem slujba vieții este ceea ce avem nevoie în viața de biserică. Fie ca Domnul să ridice mulți tineri care au slujba vieții. Fie ca noi să învățăm să fim coordonați cu generația mai în vârstă care a purtat povara în viața de biserică de mulți ani și să ne asumăm recâștigarea Domnului prin slujba noastră pe Cristosul constituit în noi pentru zidirea bisericii.

Faptele Apostolilor 21:19 vorbește în continuare despre slujba personală a lui Pavel, când a mers la Ierusalim și a relatat sfinților unul câte unul lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu printre neamuri prin slujba sa. El nu se glorifica pe sine; el a dat pur și simplu un raport despre ceea ce făcea Domnul prin slujba sa printre neamuri.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului zi de zi, în toate situațiile și lucrurile zilnice prin care trecem, pentru ca El să aibă o cale de a se introduce pe Sine în noi și de a constitui ființa noastră interioară cu Sine Însuși. Fie ca ființa noastră interioară să fie deschisă Domnului pentru a fi constituită cu El, astfel încât, atunci când vorbim sau facem ceva, să-L administrăm pe Cristosul care a fost constituit în noi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Introdu-Te în noi. Constituie-ne cu Tine Însuți. Fie ca ființa noastră să fie deschisă față de Tine pe tot parcursul zilei, pentru ca Tu să te poți introduce în noi un pic mai mult în fiecare zi. Fă-ți domiciliul în inima noastră. Fă ca fiecare parte a inimii noastre să fie domiciliul Tău. Amin, Doamne, vrem să fim una cu Tine. Vrem să-L administrăm pe Cristosul care a fost constituit în ființa noastră. Fie ca vorbirea noastră să fie plină de Cristos. Fie ca noi să învățăm să ne administrăm însăși ființa altora pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. O, Doamne, constituie ființa noastră interioară cu Tine însuți. Spunem Amin, intră, mută-te și posedă fiecare parte a ființei noastre interioare. Vrem să vorbim ceea ce suntem. Salvează-ne să ne punem o mască atunci când slujim altora. Fă-ți domiciliul în inimile noastre un pic mai mult astăzi. Fie ca slujba noastră să fie viața noastră de zi cu zi, astfel încât Cristos să curgă în noi și să curgă din noi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos!

Îndeplinim pe deplin slujba noastră personală, administrându-L pe Cristosul introdus în noi pentru zidirea bisericii

În Col. 4:17, Pavel îi spune lui Arhip să ia aminte de slujba pe care a primit-o de la Domnul, ca să o împlinească. Arhip a avut o slujbă și, în același principiu, noi toți avem o slujbă. Fiecare dintre noi a primit o slujbă de la Domnul. Slujba noastră, însă, nu este în folosul nostru sau pentru ca alții să ne aprecieze și să formeze un grup în jurul nostru; slujba noastră personală este administrarea Cristosului introdus în noi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Toate slujbele sunt pentru Trup. Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră pentru a expune orice element căzut și degradat din ființa noastră și să fim purificați în slujba Domnului și sfinților.

În 2 Tim. 4:5 Pavel îi cere lui Timotei să-și îndeplinească pe deplin slujba. Pentru ca Timotei să-și îndeplinească pe deplin slujba, însemna ca el să-și umple măsura slujbei sale. Fiecare dintre noi are o slujbă, o slujbă personală și trebuie să ne îndeplinim pe deplin slujba personală. Trebuie să umplem întreaga măsură a slujbei noastre. Poate că știm care este slujba noastră, dar trebuie să cunoaștem și măsura noastră.

Este ușor să funcționăm mai puțin decât ar trebui, sau să suprafuncționăm, preluând funcția altora prin funcționarea noastră mai mult decât ar trebui. Mulțumim Domnului, suntem în Trup, iar Trupul se zidește în dragoste, chiar corectând și ajustând funcția unora pentru ca toate membrele să poată funcționa în măsura lor.

Trebuie să învățăm să ne umplem măsura în funcția noastră în Trupul lui Cristos. Când Pavel le-a scris corintenilor, el nu a depășit măsura lui; știa care este măsura lui și a completat-o. Slujba denotă slujba cuvântului, care este să-L administreze pe Cristos în toate bogățiile Sale (Efeseni 3:8) atât păcătoșilor, cât și credincioșilor pentru zidirea Trupului lui Cristos (4:11-12).

Slujba noastră este să-L administrăm pe Cristos cu toate bogățiile Sale, multe dintre ele au fost aduse în ființa noastră, altora pentru producerea și zidirea bisericii. Mai ales astăzi, pentru a contracara tendința de declin în biserică (lucru profețit în 2 Tim. 4:3-4), avem nevoie disperată de o astfel de slujbă. Ceea ce avem nevoie astăzi nu sunt niște oameni talentați care vorbesc elocvent și care sunt capabili să-i miște pe alții vorbind despre Isus, care apoi și-au înființat propria denominație sau grup creștin.

Creștinismul în ansamblu este presărat cu așa-zise biserici creștine, grupuri, confesiuni, secte și tot felul de slujbe. Domnul are un singur Trup, la fel cum avem un singur Trup fizic. În trupul nostru fizic, fiecare membru are propria sa funcție și propria sa măsură, dar toate slujbele membrelor sunt pentru trup și sub conducerea capului. Când vorbim, gura ne mișcă, picioarele ne susțin, mâinile noastre se mișcă și gesticulează și multe alte membre funcționează. Gura noastră preia conducerea, dar întregul nostru trup cooperează și urmează.

La fel și astăzi, în viața de biserică, trebuie să ne îndeplinim pe deplin slujba personală prin administrarea Cristosului introdus în noi altora pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Trebuie să ne dăm seama că multele slujbe din Trup nu sunt separate și individuale, ci toate fac parte dintr-o slujbă corporativă, care este pentru edificarea bisericii.

Acesta este motivul pentru care astăzi nu putem accepta slujbe care construiesc o denominație. Ele pot fi destul de scripturale, pot avea fapte bune și mulți se pot alătura unei astfel de slujbe, dar noi putem accepta doar slujba Noului Testament, învățătura sănătoasă a economiei eterne a lui Dumnezeu, pentru că numai această slujbă zidește Trupul lui Cristos.

Mulțumim Domnului că astăzi suntem sub slujba Noului Testament, continuarea slujbei apostolilor. Fiecare dintre noi are o slujbă și trebuie să ne îndeplinim pe deplin slujba personală ca parte a slujbei Noului Testament pentru ca biserica în calitate de Trupul lui Cristos să fie zidită.

Doamne Isuse, vrem să ne îndeplinim pe deplin slujba personală prin administrarea Cristosului introdus în noi altora pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Mulțumim că ne-ai încredințat o slujbă. Mulțumim că ne-ai chemat la slujire. Tu ești sursa noastră și Tu ești viața noastră. Vrem să Te savurăm în fiecare zi. Vrem să ne împărtășim din bogățiile Tale în duh, chemând numele Tău. O, Doamne Isuse! Mulțumim pentru slujba dată nouă de Domnul, care este să-L administrăm pe Cristos altora pentru ca Trupul lui Cristos să fie zidit. Ne rugăm pentru recâștigarea funcției tuturor membrelor din Trupul lui Cristos, astfel încât cu toții să ne putem îndeplini pe deplin slujba. Vrem să-L administrăm pe Cristos în toate bogățiile Sale atât păcătoșilor, cât și credincioșilor, pentru zidirea Trupului lui Cristos. Amin, Doamne, mai ales în aceste zile când există o tendință generală de declin în biserică, fie ca toți să ne îndeplinim pe deplin slujba pentru ca biserica să fie zidită!